You are on page 1of 1
Dar se vede cd excursia noastra era menita s& se desfa- goare sub semnul unei ciudate stele, Riuletul, cu cit inaintam, se largea f4rd a primi nici un afluent vizibil. — Este vorba, probabil, de izvoare subterane care il ali- menteaza, am incercat si dau eu o explicatie rationala unei realitati irationale. Dar subrezenia ipotezei era evidentaé. Eram complet derutat, Dealtfel, riuletul era acum un fluviu larg, cu malurile colcdind de o vegetatie luxurianta. — Iataé, liane! nu se mai putu stapini unul dintre copii. — Intr-adevar, am zis. Si din momentul acela mi-am dat seama cA s-a ales praful de tot prestigiul meu profesoral. — Tata si nigte sequoia! — Si sicomori ! Mi se parea cd visez urit. O flora burlescé invadase padu- rea Toplingeni si malurile riuletului, de fapt ,,Marelui Fluviu* (nici nu stiam ca exist&é wn asemenea fluviu trecind pe linga sAtucul nostru nenorocit, ba chiar, nici nu auzisem de un ase- menea fluviu in Europa. Ma gindeam cd ar fi trebuit si i se acorde o mult mai mare importanta locului de unde izvora, sa- telor pe unde trecea, ba chiar si tarii care avea un asemenea fluviu). — Oare se vars4 direct in mare ? m-a intrebat unul dintre copii si mi-am dat seama cA imi este cu neputinta sd ii ras- pund. Am gasit o pluta din arbori de cauciue si ne-am urcat pe ea. Intrasem intr-un joc nebunesc, dar ma gindeam ca totul se va sfirgi in satul de aldturi, cind vom reveni la realitate si ne vom trezi din delirul acesta colectiv. In fond, nu pot fi prea mult cinci kilometri. Incepuse s& se lase seara si copii se plingeau cA le este foame. Ne-am apropiat de un {arm si am debarcat. Cu greu am reusit sé razbim prin jungla deas’, dar am ajuns bruse la un templu megalitic, intr-un luminig cu iarb’ inalta. Copiii s-au risipit pe linga copacii cu fructe mari si, incev— cind sa strig ca s4-i opresc, mi-am dat seama cd in spatiul acela gigantic vocea nu are ecou. Era ceva ca si cum ag fi urlat in- tr-un calup de vata de sticla. Am luat-o la fugd dupa ei, pe aleea pietruitd de ling& templu. Era o cale a cdrei vastitate mi se trada treptat in fata ochilor, 171

You might also like