IOANA PETRESCU ——<—<—$——_— UN REPORTAJ PRIMEJDIOS Ca 0 urias& pasire a noptii, avionul strabatea spatiile nistite. Intre mare si cer, Eva era singura ca la inceputul lumii. Cu miinile inclestate pe mansé, isi atintea privirile pe coasta care se ghicea dedesubt. Lumini nenumarate Pilpiiau ca miriade- de stele cazute in abis. — Allo! Allo !... Aici Rindunica ! Aici Rindunica ! — Allo! Allo! Aici baza VD 12... Va ascultam... — Allo! Allo! In cinci minute pardsese avionul. Rindu- nica s& fie pilotatd prin teleghidare inapoi la baza. — Puteti executa misiunea. Noroc bun ! Glasul zbirntitor din mari departari a tacut, dupa ce i-a urat noroc. O ezitare de o clipa. Pare-ar fi ispititd si se intoarca. Dar biruie firea ei curajoasa, intreprinzdtoare. Si pariul ? Cum ra- mine cu pariul? fi sund in auz risul batjocoritor al lui Dav : — Ai s-ajungi tu pind acolo, ,,papuso“ ? Ce e ea de vind ‘ca are ochi mari de smalt albastru si par buclat si auriu, ca pe vremea strabunicelor, astdzi cind chipul femeilor e aidoma cu al barbatilor ? - 8 ; — Stii bine ci Plantaura e declaraté zona interzis%, con- tinuase Dav, serios. E o nebunie sd te aventurezi intr-o regiune ” primejdioasd numai aga, ca s& faci pe eroina. — Orice ai spune tu, eu am sé fac nebunia asta. Si am sa-ti adue un reportaj. Pe ce te prinzi? — Pe o sticla de sampanie frantuzeascd ! Mmm ! Ce bau- tura vrednica de zeii din Olimp! Am dat de dugca odata o sti- 5 cl intreaga si am simtit cd-mi cresc aripi. Adaugase preva- q » z&tor: — Daca pierd, cumva, ceea ce e exclus, eu iti ofer o sticla Pde Coca Cola. 4 — Primesc ! Da-mi numai trei zile ragaz. Ee 349Acum se afld singuraé, deasupra oceanului, pregdtindu-se si coboare pe insula Plantaura. Atitea lumini sclipese acolo jos! In umbra se ghicesc constructii gigantice. Ce mister vor fi ascunzind ? Nu poate fi vorba de experiente atomice. Acestea apartin trecutului. Atunci ? Curiozitatea ei de Ev a anului 2000 aproape de neindurat. Cauta cu ochii locul care i se pare mai prielnic. A lasat ‘mult in urmd luminile scinteietoare. E mai prudent si nu fie zarita. Se afl4 acum deasupra plajei, pe care valurile o tivese cu un chenar alburiu de spuma. Dupi ce a fixat manga la centru si s-a asigurat ci parasuta -e acrogata de fuzelaj, Eva deschide capota si se arunc& fn gol. Numéaré in gind pina la treizeci. Apoi trage minerul de si- wguran{a. Parasuta se deschide. Pluteste citva timp deasupra Plajei, dar vintul o impinge mai departe, spre o rip stincoasa. ‘Vreme de citeva minute, e tiritA printre bolovani. Un virf ascutit ii sfisie trainingul, scrijelindu-i genunchiul. Rana sin- gereaz’. Eva incearca sa se ridice dar se prabuseste iardisi prin- tre pietroaie. Toate oasele o dor. E zdrelita si plind de vinatai. Sfirsita de puteri isi culcd obrazul pe o lespede neteda si rece, -ca sé-si vind in fire. Tresare brusc. Sub frunte, simte cum pamintul se cutre- mura, Un vuiet surd venit din adincuri, creste necontenit, mai aproape, tot mai aproape, pind ce cuprinde tot vazduhul. Bu- buiturile se fin lant, ca un sir de explozii, intr-un crescendo care culmineaza printr-o ultima detun&turé napraznicd. Zgo- motul e atit de infiordtor, incit Eva ingrozité se ghemuieste intre pietre si-si astupa urechile. Abia dupa citeva minute se dezmeticeste si cuteazi sa Ppriveasca in jurul ei. Ceea ce vede fi ingheata singele in vine. tn mijlocul norilor de aramé fincinsd, o vilvataie uriasa iz- ‘bucneste in sus pind atinge cerul, apoi se desface intr-o jerbi multicoloraé. Jerba recade intr-o ploaie de stele, de pietre pre- tioase. Eva e prinsi intr-un virtej de fldcdri. Cerul, p&mintul, dispar ; nu mai are in fata ochilor decit un val rogu care palpitd ca un nesfirsit roi de artificii : se invirteste, se rasuceste, tros- neste si recade. Un torent de foc curge spre,ea, amestecind nu- ante fara seaman, de la galbenul orbitor, trecind printr-un rosu de vapaie, pina la violetul sumbru. 350Cu toata spaima ei, Eva simte toata miaretia spectacolulut in care ea isi joacd viata. Se lupti si se ridice, cade iar, se tiraste printre pietre ajutindu-se cu miinile, cu genunchii. Se zbate ca intr-un cosmar, fara nddejde de scdpare. Riul de foc vine spre ea, domol, neinduplecat. Vede la citiva pasi scinteierea magmei fosforescente. Chipul ei e o masca chinuita in care se imbina spaima si curiozitatea. Ochii aproape iesiti din orbite oglindesc viziunea dantesca. Fortele care o zguduie cu o furie oarba sint ecoul energiilor subterane care colcdie se umfl4, se destrama luptind sa iasd la lumina. Toate elementele vietii, asaltate de aceasta violenté, par 8a se dizolve si si se inmulteascd totodata. Isi vede foarte lucid sfirsitur apropiat. Nici o iluzie nu e cu putinta. Fuga e de prisos. Peste citeva clipe torentul de lava va ajunge aci si ea va fi prinsé dedesubt. Masinal se uitd la ceas : 1 si 35. Peste un minut totul se va sfirgi. Fumul 0 orbeste. Simte cd se inabuse, ci se pierde. In- chide oct si gindurile i se invalmasesc : Pariul... Reportajul... Nimeni nu va afla... Ce . * Cit sd fi stat asa n-ar fi stiut si spuna. Cind deschide ochii descopere cA pwhoiul de lava s-a oprit linga stincile pe care zace ea. Nu-i vine sa creada cA e inca in viata. Isi pip&ie genunchiul r&nit, care-i raspunde cu un junghi. Dar igi uitd durerea prins& cu totul de miracolul pe care-] tra- ieste. O lumind dura, supranaturald scalda tot cuprinsul. $i in lumina aceasta, privelistea pe care o contempla i se pare mai stranie decit tot ce a vazut pind acum. O coloana luminoasa inalt si subtire, suie in viazduh. Dar inainte de a atinge cerul se indoaie, se fringe si se ndpusteste spre plaja, ca un sarpe lung de foc. Stralucirea ei e de nein- durat. Eva inchide ochii o clip’. Cind fi deschide, coloana e tot acolo ; ca un havuz invapaiat tisneste nepotolita din pamint, apoi se incovoaie pe aceeasi orbita bizara, ca pe un drum di- 351e : : % : : : : Ee E ‘nainte cunoscut, pravalindu-se in ocean. Eva o Priveste, hip- notizata. Ce poate fi? Cum de s-a nascut din eruptie panglica -asta nesfirsita mai stralucitoare ca soarele la miezul noptii ? Un glas aspru, la urechea ei o face s& tresara. — Cine esti ? Ce cauti aici ? O figura bruna, necunoscuta, sub o cascd alba, se apleacd sasupra ei. Glasul staruie, iritat. — Cum ai ajuns aci ? Eva e atit de buimacita incit abia poate ingina citeva vorbe fara sir, miscindu-si buzele anevoie. — Am vrut sa... Am venit si... Necunoscutul nu-si poate lua ochii de la fata‘ei de zépada. Se scutura, ca de 0 vraji. Scoate din buzunar o sticluta plata, li desurubeazi dopul la iuteala si, sprijinindu-i capul cu mis- cri gingase, o ajuta si bea. Pe loc, o caldura binefacatoare i se strecoara in tot trupul. Peste citeva clipe, fi revine si memoria si glasul. --Calitoria... Reportajul... Eruptia... Se ridicd in capul oaselor. Durerea i-a trecut, ca prin farmec. — Sintem in Plantaura, nu e asa? Ce se intimpla aici ? — Daca esti cuminte si ma lasi sé-ti bandajez rana de la genunchi, am s&-ti explic. Desi ar trebui sA fii Pedepsita. Ce cauti in zona interzisa ? Glasul si-a mai pierdut din asprime. — _N-am stiut c& e zona interzisi, minte Eva. Am vrut sd ajung in Plantaura pentru un reportaj. Facusem un pariu... — $i din pricina unui pariu si a unui reportaj erai sd-ti pierzi viata ! In timp ce vorbeste, scoate din buzunar o fisie plastica imaculata, toarna pe rand un lichid incolor dintr-o fiolA si leaga strins genunchiul. Eva il priveste tacutd, minunindu-se de indeminarea lui. — Stii sd pansezi ranile. Esti doctor ? —,Nu! Inginer. Imi dai voie si m4 prezint : Inginerul Gers. $i dumneata ? — Eva... — Evident! Eva! Trebuia sd-mi inchipui. Eva nu putea lipsi de pe insula noastra Pparadiziaca ; Chipul brun se lumi- neazi de un zimbet. Nu mai pare supdrat de amestecul Evei in treburile misterioase de pe Plantaura. 352‘aj ; si intreaba cu rasfat in glas : mi explici. Am asistat Ja o eruptie vul- | : vulcan pe insula, — Atunci nu mai inteleg nimic, Eu am vazut eruptia. Sau am visat ? Amintindu-si viziunea apocaliptica la care fusese martora, fata ise schimonoseste de groaza. —— N-ai visat. A fost intr-adevar © eruptie. Dar nu ers nici-un vulcan in cauza. Era o eruptie, artificial’. Provocat§ si dirijata. Eva e din ce in ce mai surprins. Intreabi ca un copil, aratind cu degetul spre coloana de foc, care isi continua ondu latiile inexplicabile. — $i asta ce mai e? Tot artificiala ? Tot dirijata ? Tinarul ride, — Ei, da, fireste ! Ai sx Trekuie s4 te Pun la adapost, — Nu pot merge ! — Inceared | Sprijind-te de mine, Schiopatind, dus& aproape Pe sus de Gers, Eva ajunge pe. aja. intelegi indata, Sa mergem de aici. pl: La un ponton asteapta un hidroglisor, Inainte de a putea Protesta, Eva se Pomeneste juata Pe sus si depusa cu grija pe © bancheta. Mica imbarcatiune Porneste fndata sburi deasupra valurilor ; in citeva minute a si ajuns la o nava an- corata in rada si se lipeste de scara, Dusa pe brate, Eva Se odihneste acum intr-un fotoliu cu arcuri moi, pe Punte, Priveste curioasd la oamenii care misuna incoace si incolo, Ta capatul unei platforme cu role Pe care lunecé Ja infinit gar- pele de foe, : In departare vede iar coloana scinteietoare care se inco- voaie si cade platforma, serpuind cu mare vitezd spre ocean, — Ciudat! exclama Eva, As putea crede cé mé& aflu fn- tr-un laminor. Coloana asta tisnité din pamint seamana, vazuta de aproape, cu o bara de otel nesfirsita, aga cum am vazut o data... Se intrerupe ca 8 se uite la macaralele gigantice care {si ¢casca gurile lacome, apucd barele Sata taiate si racite $i le lea~ Pada pe puntea vapoarelor, 353 {, 23 — © antologie a iiteraturil de anticipatie romanesti — ed. 99te — Nu esti prea departe de adevar, spune Gers ling& ea. Vad c& arzi de nerabdare sA stii totul. La urma urmei curajul dumitale merita sa fie rasplatit si vei fi initiata in misterele Plantaurei. Sub privirea ochilor albastri, mirati, inginerul ¢ ispitit sa-si invaluie cuvintele seci, Prozaice, intr-un nimb sclipitor. — Sarpele de foc pe care-] vezi vine din topitoria lui Vul- can, ca sa ma exprim in stilul reportajelor dumitale. E cea mai colosala rezervé de metal, la o adincime de 60000 de metri, In momentul cind am reusit -s-o punem in slujba noastra, am realizat cea mai extraordinara performanta in metalurgie. S-a sfirsit cu truda muncitorilor din minele de fier si de cdrbune, s-a sfirsit cu furnalele, cuptor de cocs si atitea altele. ~~ 60000 de metri! se mira candid Eva. Nu Pricep cum afi putut ajunge pina acolo. — Nimic mai simplu : printr-o gaurd de sonda. — Am auzit de foraje care merg pina Ja 15000 de metri adincime, dar mai departe mi se pare cu neputinta. Tempera- turile, dup cite stiu sint foarte ridicate. Care instrument de foraj poate rezista ? -— Apa! Vaporii de apa! — Iti rizi de mine, spuse Eva cu repros. Cum ar putea fi apa instrument de foraj ? — Foarte simplu. Folosind tocmai temperaturile ridicate de care vorbeai si care ne slujesc de minune. De la 15000 m mai departe, facem un foraj cu jet de vapori la mare presiune. Instalatia de foraj se reduce la o conduct& in care circulé apa Pompata de la suprafata. In cele din urma ea se vaporizeazi din cauza temperaturii inalte. Aburii tisnese printr-o duza mineralo-ceramicd, cu o fort colosala, la care nici o rocd nu Poate rezista. Gindeste-te c& la o adincime de 30000 de metri Presiunea’ apei din con- ducta este de 3000 de atmosfere. — Dar aceasté presiune nu este echilibraté de coloana fluida din gaura de sonda ? Gers o priveste surprins. Intrebarea dovedea din partea ei © competent la care nu se asteptase. — Tocmai aci e partea senzationala a inventiei noastre. La 30 000 m temperatura straturilor este de 900°, astfel c& apa se vaporizeaza pe parcurs in conducta, chiar la presiunea de 3000 de atmosfere, Prin urmare, in gaura de sondd nu exist® decit contrapresiunea unei coloane de aburi de 30000 m care este foarte mica... Fs 354Eva il intrerupe, bucuroas& ca a inteles. — Si-atunci presiunea coloanei de apa poate fi folosita aproape in intregime la jetul de foraj. — Intocmai! Vezi asadar c& strabaterea scoartei n-a fost Prea anevoioasa. Am depasit astfel stratul Mohorovicic ; ne apropiam de 60000 m. Temperatura crestea ajungind la aceea a metalelor in fuziune. In cele din urma presiunea interna a stratului a grabit strapungerea scoartei si a inceput eruptia de lava in care erai s. pierzi viata. Trei ore mai tirziu a urmat eruptia de metale in stare fluida, care pind sa ajunga, la su- prafati, a c4patat o stare plastic’. E coloana incandescenta pe care o poti admira de aici fara nici un risc. Prin ea, metalele care zac de miliarde de ani, de cind s-a racit scoarta terestra, ne vin gata servite, intr-un aliaj care contine in mare masura fier, cupru, aluminiu si chiar si unele metale mai rare. Acum abia se procedeaza la analiza lor. Eva il ascultase atenta gi izbucni cu entuziasm : — Aceasta incursiune spre centrul pamintului mi se pare de o indrazneala care depaseste orice inchipuire. — Adevarat ! Avem la dispozitie sute de milioane de tone de metale, spuse Gers. Productia principalelor tari industriale eo nimica toata pe linga rezervorul acesta inepuizabil pus la indemina oamenilor, aproape fara efort. Ei ce spui, micuta Eva ? Curiozitatea dumitale este in sfirsit satisfacuta ? — Ma mai intrebi ? Nu stiu cum sa-ti multumese. Va fi cel mai senzational reportaj din toata cariera mea ! — Se prea poate. Dar pina la noi ordine lucrarile sint se- crete. Dumneata trebuie sa ramii aici. Te-ai aruncat singura ‘in gura sarpelui de foc. Si, deocamdata, n-ai voie sa pleci. Glasul lui, rostind interdictul, avea totusi o mladiere calda. Si.cine ar fi putut spune, privind ochii Evei, dac4 fi parea rau <4 a pierdut pariul sau ii parea bine cA e silita sa ramina in Plantaura ?DORU PRUTEANU si DAN MERISCA V—_—_———_—_—_—_—_—____.. OMUL CEL TACUT, INELUL $I FATA BLONDA Citeam si priveam din-cind in cind vacile — cite mai ra- masesera — care pasteau pe cimp, omul acela tacut venise, se asezase lingi mine si intorsese capul ca sd se uite la soarele turtit al dupa-amiezei ; niste copii mici se jucau pe marginea drumului cu o cartusierd goala, pe care o trageau dupa ei prin iarba, il vedeam cu coada ochiului, ce putea dori de la mine ?, eram obisnuit ca atunci cind se opreste cineva lingé mine sd-mi ceard ceva, Cu vreo doud séptémini tn urmA venise un ofiter android — era lovit la min& si i-am putut vedea, pentru o clipa, acolo, induntru, mai multe fire rosii si albastre si niste mecanisme fine care se migcau atunci cind indoia degetele — ma intrebase unde sint oamenii, i-am spus ca pe-acolo, prin sat, fiecare pe la casa lui si m-a strigat maicd-mea s& aduc niste apa de la fintind, plecasem lipaind prin praf cu picioarele goale, lasindu-1 pe ofiterul care-i cduta pe oameni cam ne- dumerit. Cred ca ofiterul acela fi convinsese pe cei din sat sa-si ia, care ce putea, si si fugim in pddure, trebuia sA vind armati acolo ; chiar inainte de a Pleca, au venit doua blindate cu se- nile, tragind si niste tunuri grele dupa ele, au intrat in curte $i apoi in grédina darimind un gard, au urcat dealul si au inceput aproape imediat s& trag inspre oras. Soldatii roboti — eu cel putin n-am vazut nici un om printre ei — care ve- nisera in urm& s-au apucat sd cotrobiie prin casele parasite, fuseserd programati sA prade tot ce gaseau in cale si continuau sd o facd, chiar dacd nu mai avea pentru cine, comandantii le 356murisera ; n-au avut prea mult noroc, a venit alté armata, in timp ce cealalta fugea mincind pamintul in mod disciplinat, soldatii nou veniti s-au apucat si ei de cotrobait, au strins tot ce mai rdmasese, erau murdari, multora le lipseau piese com- ponente, mai mult iti ‘stirneau mila, erau insd condusi de oameni. Omul venit pe neasteptate s-a ridicat si a plecat fard s& scoaté vreun cuvint. Nu mult dupa aceea au aparut citiva sol- dati roboti si un ofiter. Il stiam. Acum vreo cinci zile fusese Ja. noi gi bause cu tata si cu alti citiva Ofiteri care egau tot oameni, au baut s-au certat, tata voia si-i impace, unul din eia plecat infuriat prin spatele casei, iar Asta de care va spun il impuscase linistit prin fereastra astupaté de camuflaj cu un covor si niste ziare ; neavind altceva mai bun de facut, cel care iesise se oprise in dreptul ei incepuse sa-i injure si si-i ame- ninte, zicea cA o s se duca la Ailalti, ca, ori aici, ori dincolo, tot aia era, cA cine mai intelegea cine cu cine lupta, totul dis- paruse, nu mai existau comandamentele, nu mai existau sta- tele, nici macar lumea, cineva care sa-si spunad lumea, ofiterul sta negricios si cam la fel de inalt ca taicdé-meu, scosese pisto- Tul si-] impuscase direct in gura. Bunicu’, care povestea intim- plarea vecinilor doritori si-1 asculte, se mira: ,,cum de ochise asa de bine? sa tragi cuiva trei gloante la rind prin acceasi gaur, cind cel. ochit cade sau se migcd, oricum, fara macar si-I vezi, stiti, fereastra aia astupata din spatele casei.“ Ceilalti ofi- teri isi golisera repede paharele si plecaserA lAsindu-l pe mort sprijinit de perete, cu capul cdzut intr-o parte, naclait de singe, iar vintul ii radsfira la intimplare pdrul. Pe urma se certasera si intre ei, cred cé ceilalti plecaser& in alté parte, rimasese doar asta si mai multi roboti, pe jumatate distrusi, cu care se plimba incolo gi-ncoace prin sat, tata spunea cé in alta parte nici nu mai erau oameni, sau, oricum, rimasesera foarte putini, orasele nu mai erau, rachetele, sau, dacd nu, bombele le rase- sera de pe fata pdmintului, si cA tot noi, Astia, taranii aveam s4 raminem pina la urma, cu noi nu avea nimeni nimic, noi nu faceam razboi, ca aceia din orase, care muriserd mai totisi aveau, pind la urmd, si moard toti, in timp ce hoardele de ro- bofi vor fi continuat inca s4 se bata fara rost intre ei pind n-ar mai fi ramas nici unul, ce, parcd oamenii stiusera de ce se bat ?... 357sla i | Ofiterul si soldafii s-au oprit si ei linga mine si m-au in- trebat daci nu vazusem un om asa si-aga, era chiar omul meu, cel care se oprise, se asezase linga mine si privise soarele, am ridicat din umeri, nu vazusem nimic, prea eram ocupat cu lec- tura, ofiterul s-a uitat la cartea mea video, incercind sa-i sila- biseasca titlul de cristale lichide, in buzunarul unuia din soldati a inceput s4 sune un ceas, atunci am observat ca ofiterul avea doua ceasuri cu celuld solard la mind si unul de buzunar la Piept, i se vedea atirnind lanjul aurit sau de aur, »soldatii astia isi bat joc de timp“ gindeam privindu-i cum se indepartau, »poartaé nu stiu cite ceasuri cu ei, dar nu le place sd le scoata, sd se uite la ele, scot doar pistoalele si se impusca intre ei, citiva vor mai fi ramas, cartusele ii lovesc la fel de bine gi pe oameni si pe roboti daca stii cum sa tragi. Pe deasupra treceau iarasi teleghidatele, avioanele alea fara nici un om in ele, pline cu bombe, nu erau de-ale soldatilor cu ceasuri multe, le tri- misesera dia care fugisera lisind tunurile in gradina si o gra- mada de projectile, sa avem noi cu ce ne juca, le intorsesem $i incercam sa ochim linia orizontului, acolo unde rasarea soarele. N-am reusit si tragern niciodata, poate n-ar mai fi rasdrit soa- rele ; pind la urm§ tot invatam noi cum sé le folosim, dac& nu i-ar fi trecut prin minte lui Vic si dea foc la benzina de pe jos, nu stiu de ce au luat toate foc, au explodat toate proiectilele de care noi nici nu ne atinsesem, a curs farina peste jumatate din sat, in virful dealului a ramas o groapa in care s-a facut dupa -primele ploi din toamna un iaz méarisor, iar din Vic au mai gasit numai un deget, mai era pe el inelul gros de platina, cred ca era de platina, altfel de ce-ar fi fost asa de greu, avea in Jocul pietrei un ecran TV: cit unghia de mic, inelul mi-1 ara- tase chiar el, cu citeva zile inainte, cind eram in padure : ,,de Ja bunica, numai de nu I-ar vedea, l-am luat din sipet, unde-1 tinea ascuns“. Degetul cu inelul era curat-curat, iar mamele isi stringeau copiii si-i numarau, dacd roteai incet ecranul pe inel, puteai prinde douazeci si patru dg canale, cdutasem de mai multe ori si eu si Vic, dar nu mai transmiteau nici unul, Se vedeau si se auzeau doar paraziti $i dungi, mama lui Vic mai avea vreo noua copii, moartea lui Vic nu costa prea mult fa- milia, macar asa, sufleteste, dacd la Ppunga urma sa-i sece ; de fapt, nici macar nu mai era vorba de bani, dstia nu-i mai tre- 358buiau nimanui, acum toate se luau ,la schimb*, N-am vazut inmormintarea, ma batuse maicd-mea mar si ma inchisese in c&mara, am auzit de acolo cum treceau prin fata portii babele, plingind ce mai ramdsese din Vic, de ce nu fugise oare Vic atunci cind vazuse c4 ard toate asa de tare? Am refacut si eu experienta lui, cu niste cartuse in loc de proiectile, putusem s& fug. Cred ci Vic descoperise sistemul de functionare a tu- nurilor, ele, ca $i computerul $i instalatiile parasite intr-o sub- terand de beton din coasta dealului, fusesera facute bucati si oamenii le cdrau acasd, fardis& stie la ce le vor folosi, dar Je carau. Omul meu cel tacut si soldatii roboti cu ofiterul s-au intors, ii vedeam in dep&rtare cum vin, crezusem ci aveau ceva de impartit cu el, dar nu era adevdrat, un soldat ducea in brate o fata, omul meu cel tacut plingea incet, fata era blond, ofi- terul o privea din cind in cind. S-au intors si teleghidatele, eu m-am aruncat in sant si toti au fost omoriti, ei, pentru prima oara, ea, pentru a doua.SEE ee 2 AGRE TSA TEIN ERO ON EES RY Eee ED PA NS BSE 1 ENTER, YR I t i OVIDIU RIUREANU REDUNDOSTOPUL Prin fereastra inalta insa destul de ingusta a biroului cam. mohorit, Has Pe Has, adicad ralamb P. Haralamb, i mod practic de toti colegii sai prin simpla rostire a i unui nume atit de simetric, privea cu nostalgie cerul intens albastru, ivit pe neasteptate, ca prin miracol, de sub pinza sfisiaté a norilor cenusii. De citeva minute, zdrentele acestora disparuser4 cu totul din dreptunghiul de sticla, prin care incd- perea (una din camerele sectiei ,,Electronologie“ a Oficiului pentru inventii) isi avea modesta ei perspectivé asupra univer- sului. De fapt, la aceasta ord, H.P.H., tindr dar merituos sef de birou, ar fi vrut sa se afle intr-un decor absolut diferit de cel in eadrul caruia se stréduia sd-si adune-gindurile. Uitindu-te la figura lui stapinit inexpresiva, nu i-ai fi atribuit fns4 deloc asemenea nazuinte. Dar de ce s4 ne miram ? Necunoscutele sint inerente nu numai ecuatiilor. Omul cu burta si pretentii, pe care din imprudenté i] ru- gase sa ia loc, parea cA se simte minunat in imbrdatisarea foto- liului si, plin de el, se ratacea din ce in ce mai confuz, mai prolix, in labirintul fara capat al unor explicatii ce nu pro- gresau deloc : — Ati inteles ?... E clar ca bund ziua... Aparatul meu se compune in principal dintr-un barotermometru gi un ortico- noscop... dar mai sint bineinteles si altele. Cum ai putea sa faci cele mai exacte previziuni meteorologice cu aceste doua piese ? Ei? Stii cum functioneazd un orticonoscop ? Are un electrod de comand, o bobina de cimp magnetic axial, bobine de cimp magnetic transversal, placi de diflexiune etc. Televiziunea fl foloseste la transmiterea imaginilor. Cum se asociaz& baroter- mometrul cu orticonoscopul ? Cred cA nu-i nevoie sA mai explic o data. 360A, nu! Nu era nevoie deloc, desi H.P.H. nu intelesese ab- solut nimic. Citeva minute urmarise cuvintele celuilalt cu bu- navointé sperind ca verbozitatea solicitantului si descopere simburele interesant gi inteligibil, care s4-i justifice peroratia. Dar fusese zadarnic. Si afurisita asta de politete, timiditatea asta, care nu-i permiteau s4 se scuture brusc de rolul de audi- tor, trimitindu-I la plimbare pe pisilog ! — ..Orticonoscopul e un tub electronic alcdtuit dintr-un tun electronic, un condensator, o placa transparenta acoperita de celule fotoelectrice... Era greu sa-si inchipuie ceva mai siciitor decit aceasta puzderie de lamuriri care se invirteau, se invirteau... Tar peticul de azur ce se lipise parca de geamul ferestrei fi sugera cele mai ispititoare tablouri. La acea ord, Dana, fru- moasa, statuara Dana trebuia sa fie pe lac, sus, pe banca inalta a hidrobicicletei, admirata din barci, din apa si de pe plaja (cine oare sta alaturi de ea, pe cel de-al doilea loc ?). Sau poate se sdturase de pedalat si acum, nimfa& ostenita, se intinsese fn- tr-un sezlong... Dar oricum, il invitase si vind pe seara, ca s& asculte impreuné niste inregistrari pe care ea le gisea grozave. Zborul de pescarus al gindurilor lui H.P.H. (dar nu si dis- cursul omului cu pintece proeminent) fu pe neasteptate curmat de un al treilea personaj care-si fAcu aparitia in decorul rece al biroului. Prin usa abia intredeschisd se strecurase un biatri- nel scund si firav, care, orientindu-se prin ochelarii cu rama metalica, ramésese o clip in picioare. Vadit, se uita unde s4-si puna pachetul incomod pe care-l tinea la subsuoara. H.P.H. il primi ca pe-un dezrobitor. — Va rog, luati loc. Numai un minut, un singur minut gi sint al dumneavoastra. Noul venit, fara sA se arate mirat de exagerata amabilitate a tindrului, pe care de altfel il vedea pentru prima oara, scoase cu grija din pachet, ca sa nu-i deranjeze pe ceilalti doi cu fos- netul hirtiei, ceva care semana cu o cutie de televizor portativ (avea ecran si butoane) si puse obiectul pe un raft mai putin aglomerat al bibliotecii din perete. Apoi se asezi pe un scaun cu aerul unuia pregatit sa astepte. De altfel, vorbitorul nu dadea semne s& fi inteles aluzia gazdei. Impasibil, continua pe acelasi ton : — De o mare importanta este felul cum orientezi in ansamblu cimpul magnetic axial. $i apoi, barotermometrul, a carui constructie prezinta in cazul nostru probleme absolut speciale... 361SRO LL EERE RT MAN IR EER EIN FRET FOE OT I AURORA HY RE I —_V-as propune... indrazni in sfirsit H.P.H. sa-1 intrerupa, tacind insa intimidat, in aceeasi clipa. Nemaipomenitul meteorolog care Pusese stdpinire pe fo- toliul din fata biroului siu ii gonise cuvintele cu un gest scurt $i nervos al miinii, asa cum se alunga mustele. Si suvoiul vor- belor sale continua sA se reverse neistovit, improspatat din depozitul propriei scurgeri, ca o fintind arteziana decorativa care arunca in sus iardsi $i iarasi, aceeasi apd c&zuté de-atitea ori in bazin. Intocmai ca in pliciuitul monoton al unei aseme- hea fintini, vointa de a se elibera a lui: H.P.H. atipi si gindurile ‘il duserd iardsi la Dana. Lucrurile se intimplaseré in urma cu doua seri, in parcul asociatiei lor sportive. Se innoptase si ei tot mai stateau de vorba pe aleea cea mai departata de plaja i de debarcader si ca atare cea mai linistita. O iubea parcd de cind lumea. Dar ea il iubea oare sau doar il tolera? De aceea, aceasta prelungita izolare in doi era pentru H.P.H. un dar deo- sebit de pretios si ii stirnise sperante nebune ce aveau, de altfel, s4-si afle o neintirziata confirmare. Pentru ca, aga cum gedeau pe banca de sub plopul cel mare, Dana, deodata tacut, ii pusese bratele pe umeri si isi apropiase de fata lui gura usor rdsfrinta, bine conturata si in semiintuneric. A urmat sdrutul acela lung, voluptos, care, desigur, i] infiorase, dar in acelasi timp fi um- Pluse inima de cildura. Apoi el i-a spus atitea cuvinte infld- carate ! Nu-si amintea si mai fi trait cindva o fericire atit de deplina. De ce oare asemenea fericiri nu sint durabile ? De ce voia Dana s& plece singuré cu Pop, colegul ei de institut, ca s& vada mai de aproape masinile acelea neinspirate ? De ce era necesar s& se asocieze cu un bdiat atit de chipe§ gsi atit de su- perficial, ca s& elaboreze un studiu despre ,,Folosirea calcula- toarelor electronice in traducerile mecanice din limba chi- nezi“? Desi n-ar fi vrut sa banuiascd nimic echivoc in purtarea Danei, in ajun H.P.H. facuse imprudenta sA formuleze maj mult sau mai putin precis ceva din aceste nedumeriri. Si ce intelept l-a pus Dana la punct ! Tata ce-1 necijea acum pe tindrul nostru sef de birou. IatA de ce gindurile lui, care nu puteau in nici un caz s4 ancoreze in divagatiile meteorologului, vagabondau dincolo de zidurile Oficiului pentru inventii, in timp ce privirile sale isi cdutau un punct de sprijin pe biblio- teca din peretele incdperii. Si acestea si-au gasit obiectul care si le retina: ecranul cutiei aduse de batrinel. Ce ecran ciudat ! Lucios si galben ca siropul de lamtie, desi la inceput (probabil ca s-a inselat) i se Paruse alb. Era de mirare c-a avut 0 asemenea impresi dar... 362ce s-a intimplat ?... nu, cd e buna... in realitate ecranul e roz ca o bomboana fondanta... ori, mai bine zis, Asta nu-i ecran, ci cameleon... Uite cum se rogeste ! Mare nazdravanie ! Si ceilalti nu vad nimic. Unul tace incremenit ca-ntr-o fotografie, i altul ii dé zor — of, Doamne! — cu lucturi ce n-au nici o noima. — .Ai si te-ntrebi de ce barometrul meu e aneroid — spunea acesta din urm4 —, ce am contra mercurului, contra celui de-al optzecilea element... N-am absolut nimic.. Dimpo- triva... Poti sé mA crezi, dar... -— Informatie zero biti, zise pe neasteptate, raspicat, 0 voce sonora, determinindu-l pina si pe meteorolog s4 se intrerupa o clipa. Ati spus ceva? intreba-el, intorcindu-se in sil cAtre batrinel. Acesta nu se osteni si deschid& gura, dar facu un semn de negatie cu capul, spre uimirea momentana a lui ELP.H., care, totusi, isi muta privirile din nou, repede, asupra cutiei de pe raft. Ecranul era rogu ca focul. — Hm! facut pintecosul contrariat. Am aratat ci cele doua elemente materiale... sau mai bine zis trei... pe temeiul functiei cdrora mi-am realizat inventia, sint : barotermometrul, adicé barometrul aneroid si termometrul Beckmann si. Sh orticonoscopul.., care... — Stop! Mesaj! se auzi pentru a doua oard in biroul lui H.P.H. sonoritatea misteriosului glas, de asté datA mai tare. Meteorologul inchise gura descumpanit gi se uita in jurul sau ca unul care a dormit, a visat si s-a trezit brusc datorita unei cauze necunoscute. Sub ochii lui H.P.H., bizarul ecran devenise stacojiu. Dar acest fenomen nu fusese observat de omul din fotoliu, care, poate, nu luase nota nici de existenta cutiei de pe raft. Ultimul venit privea impasibil prin ochelari. — Ce-a fost asta? il intreba meteorologul intorcindu-se pe sezut intre bratele fotoliului. Asa cum stadtea nemiscat, cu ochii fixati intr-un punct dea- supra crestetului plesuv al celuilalt vizitator, batrinelul dadea impresia ca e surd, mut si orb. Pintecosul se enerva subit si-] apostrofa : — Doar nu sinteti ventriloc ? Batrinelul tacea mai departe. 363q es . * nalizeaza aparitia supraredundantei — Nu stiu ce se-ntimpla la dumneavoastra, se adresd me- . teorologul lui H.P.H., dar eu... ma vad, nevoit... pentru cd am fost intrerupt... s: si subliniez incd o data ceea ce este de cea mai mare important pentru constructia in serie a aparatu- lui inventat de mine, cA la baza lui nu stau decit doud piese usor de fabricat, do’ — Supraredundanta limita ! — tipa glasul sonor, facindu-1 pe pisdlog sa sara ca ars, Apoi, in crescendo, pind la o intensitate insuportabila : — Stoop ! Stoop ! Stoop ! Stoop !... : Batrinelul zimbea linistit, fara rautate, avea pe chip o va- dita satisfactie, ca si cum n-ar fi ascultat niste urlete mecanice, ci susurul unui izvor serpuind intr-un cadru idilic. H.P.H. isi bagase degetele in urechi si se uita cu ochi ve- seli la ecranul de data aceasta negru ca smoala. Sursa si infelesul vacarmului puteau fi evidente acum chiar si pentru meteorolog, care pricepu foarte limpede si buna dispozitie de pe chipul sefului de birou. Pentru ci iesind pe usa, lui ii racni cu un volum atit de formidabil, ci se facu intr-adevar auzit : . S& nu_jignesti un om mai in pentru cd... vax supraredundanta .. Vax mesaj fara orticonoscop... e clar ? fara... asta... barotermometru.,. nu e posibil... Ai inteles ? * * * Batrinelul se uitd prin ochelari la usa care se inchisese trintité violent, apoi se sculd repede si cu un singur gest facu sd _conteneascd vacarmul. Tremura insa citeva clipe pind ce HP.H. isi mistui emotia provocata de violenta conflictului. — Ce-a fost asta ? intreba el in sfirsit. — Un redundostop, raspunse moale batrinelul. — Fiti mai clar. ie — Un aparat creat de mine... Masoara redundanta si sem- . in vorbire... Si, dupa o ezitare, se recomand& cu modestie — Sint inginerul Octavian Darie. Era un nume ce lui H-P.H. fi stirni amintiri respectuoase. — De ce nu stati jos, tovarase inginer ? 364— Din obisnuinta, zimbi batrinelul. Dupa ce proba redun- \dostopului se termina si chiar inainte, prefer sa ma aflu in picioare. — Cum asa? intrebi H.P.H. mai mult din ochi decit din gura. — Da, spuse celalalt. Supraredundantii sint uneori foarte miniosi, luati aga, pe neprevazute... Cel putin in prima clipé... Dar v-as da unele explicatii... Cititorul nostru-e un om simpatic si inteligent (cum ar putea fi altfel cel ce citeste o asemenea schit& ?). De aceea ni se pare firesc si ne purtdm cu el in chipill cel mai prevenitor. Pentru ca, desi H.P.H. este de asemenea un tinar inteligent, iar Octavian Darie, dusmanul supraredundantei, un batrinel suc- int in exprimare, reproducerea intregului lor dialog si a la- muririlor de stricta specialitate riscd sa oboseasca intr-un cadru , literar ca acela de fafa. Asadar vom spicui numai unele parti din interesanta convorbire a celor doi eri. — Va este, desigur, clara notiunea redundantei? fu pri- mul punct pe care cdut4 s4-1 lamureascé Octavian Darie. H.P.H., care nu putea fi strain de cibernetica, raspunse dimpede, oarecum scolareste : — In informatie, redundanta este balastul necesar pentru a invinge zgomotul. Ajunsi in acest moment al povestirii si dorind sa fie instructivi cu orice chip, autorii neinzestrati cu talent l-ar pune pe modestul Octavian Darie, sau poate pe amabilul HLP.H., s improvizeze o lectie simplisté despre zgomot si redundanta, lectie care, neindoielnic, ar suna deosebit de fals in gura lor, pentru ca ambii, fiind oameni de stiinta in specialitate si aflin- du-se in biroul Oficiului pentru inventii absolut singuri, néar avea pentru cine s formuleze explicatii cusute cu ata alba. Dar astfel de neindeminari, desi din pacate destul de frecvente in literatura instructiva, nu-si pot afla locul in paginile acestei povestiri. Noi vom prefera si jucdm cu cartile pe fata, dragad cititorule. Cel ce te va lamuri nu va fi nici Octavian Darie, nici H.P.H. Vom Iva asupra noastra elucidarea problemei. Asadar, ce este zgomotul in teoria informatiei ? Tot ceea ce perturba, dezorganizeaza semnalele purtitoare de informatii : parazitii din aparatul de radio, durerea pricinuita de spinii trandafirului in timp ce-i respiram parfumul, grijile vietii de toate zilele, care ne framinta si atunci cind vrem sa invatém 365sau sd ascultém o melodie, propaganda desantata pentru inar- mare si pregatiri militare menité sA facd de neinteles glasul pacii si al ratiunii. In asemenea imprejurari, intelegem prin redundanta (cu- vintul vine de la latinescul »redundare*, ce inseamna printre altele a fi din belsug*), suplimentarea semnalelor purtatoare de informatii, astfel incit, in Pofida zgomotelor, mesajul lor sA ne parvind cit mai nealterat. Redundanta se cheama cA este repetarea semnalului sonor (vorbire, sunet de gong, fragment de cintec), Redundanta exista cind aspiri ined o data mireasma florii, ca s4 trdiesti intreagé bucuria stirbita de prima .expe- rienté. Redundanta se manifesta si cind citim a nu stiu cita oaré un rind de carte, ca s&-i prindem infelesul. Iaté de ce redundanta e un fenomen util. Dar Octavian Darie s-a oprit indeosebi asupra celui de-al doilea aspect principal al problemei : — Exista insa, din nefericire, si supraredundanta, zise el cu améraciune. Supraredundanta, depasirea balastului folosi- tor, deci incalcarea semnalului, care astfel devine zgomot, per- turbatie, e un fenomen social negativ, Ea corespunde betiei de cuvinte, demagogiei, lipsei de idei, insuficientelor gindirii lo- gice a omului, insuficiente care intotdeauna aduc un surplus de cuvinte neputincioase. Supraredundanti sint Prostii, dar si cei care incearcd sA ne Prosteascd, cei ce lungesc sedintele de lucru_ dar si sotiile noastre cind staruiesc indelung asupra faptului cé am venit exagerat de tirziu de la cine stie ce sedinta. Fara supraredundanti, plenarele si adunarile mai marunte s-ar scurta simfitor. Fara Supraredundanti, am pierde mai putin vremea, ne-am plictisi mai putin, am suferi mai putin, am construi mai repede. Supraredundantii sint inamici publici. Im- potriva lor trebuie si luptam cu vigilenta si intransigenta, cu hotarire si tenacitate. Dar cum ? Demascindu-i si combatindu-i. Redundostopul meu — si Octavian Da: ie facu un gest gratios cu mina, inclinindu-se usor in fata cutiei de pe raft — slujeste tocmai acestui tel. Intrebarea se desprinde din curiozitatea zugravita pe chipul lui H.P.H. Stimulat, celalalt continua pasionat : —_ E o masina electronicd bine pus& la punct, care anali- zeaza sirul de semnale — cuvintele — din punctul de vedere al codului — al limbii care constituie sistemul Jor. Masurind cu unitatea respectiva, in biti, cantitatea de informatie intr-o 366