„Iarna”

Afara ninge fara grija,

O iarna alba e in toi,
E mult pana-nfloresc caisii,
Iar fulgii par petale moi.

„Vine, vine iarasi iarna”

Vine, vine iarasi iarna,
Ninge-afara, ninge.
Multi copii afara sunt,
Lauda colinde.
Doar bunica sta in casa,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.

„Saniuta”
Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna draguta,
Hai copii, pe deal in sus
Sa ne dam cu saniuta.

Ninge ninge!
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la săniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat.

Ger cumplit
Gol, în crivăț, stă-n ogradă,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
- Mamă, adă-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!
Iarna
Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.

Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca niște voinici.

Iarnă mult frumoasă,

La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.

Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute, închid pumnul
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?

Ninge
Ninge, bate vântul,
S-albește pământul,
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam dimineață
Găsești flori de gheață,
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară,
Iar când stai din joc
Bine-i lângă foc.

Iarna de Aurel Mălin

Prin văzduh de catifea,
Stele mici şi fulgi de nea
Cad în leagăne uşoare,
Pun beteală şi culoare,
Prin păduri şi prin câmpii,
Joc de stele argintii.

Bradulet, bradut dragut

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine!
Haide, hai, in casa mea,
Unde-i cald si bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteala am sa te-mbrac
Si stelute, o mie!
Gerul
Asta noapte gerul
A batut la geam.
Cine sa-l auda?
Daca eu dormeam.
A cazut zapada
si s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
Omul de zapada
Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
Primii fulgi
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.

Iarna
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.

Scrisoare

Moș-Crăciun, toți îmi spun

Că eșți darnic și eșți bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un băiețel cuminte,

Și-ți mai scriu, așa, să știi,

Că eu nu-ți cer jucării,
Cum ți-ar cere alți copii –
Însă nu m-aș supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!

Dacă vrei, dă-mi o plăcuță,

Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adu pentru pisicuță,
Motocel roș la ureche.

Lui bunicu – o lulea –

C-a pierdut-o, saracuțu’…
Poate-aduci vreun os lui Cuțu?
Poate ai vreo acadea?

Noapte de iarnă
Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins și-a nins.
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.

Tablou de iarnă
Fulgi de cristal cern peste noi,
Alb este totul și totul ca-n ceață,
Vechi urme lăsate de ploi
Transformă totul în gheață.

Noapte
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a oglindit,
Și pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.