You are on page 1of 179
Constantin FANTANERU Interior Editie ingrijita gi studiu introductiv de Simona Popescu POLIROM 2006 Constantin Fantaneru, acest mare necunoscut Constantin Fanténeru (1907-1975) nu este un autor de care sa fi auzit multd lume. Romanul lui, Interior, publicat pentru prima oard in 1932, a fost reeditat tirziu si in tiraje mici, abia in 1983 (Editura Dacia, Colectia ,Restituiri‘, editie ingrijitt. de Stefan Borbély) si in 1999 (in volumul Carpi si o altd carte, Editura Minerva, Colectia ,Restitutio“, edifie ingrijita de Aurel Sasu). A ramas pind ast4zi un necunoscut, un ,marginal*, necitit de marele public, neinclus in manualele scolare. in ultimele decenii de viata, s-a retras in satul natal, traind in anonimat, fara s4 mai publice, fara si se mai stie ceva despre el. Marginalitatea lui Fantaneru, felul in care, ca si Salinger mai tirziu, a disparut voluntar din peisajul lite- rar, a contribuit la misterul lui. ,Satul in care m-am nascut se cheama Glodu. Este cel mai modest sat, sau unul din cele mai modeste, pe care le cunosc*, méarturiseste el, iar altundeva adauga ironic: ,S4 ne imagin’m cd pe soseaua national cineva ar pune simona Popescu jn anvl acesta turistic niste afize : Vizitati satul Glodu tractiile lui turistice (altA dat sustine cx Ot jn comuna Leordeni, satul Budisteni!), vcat agadar de la fara, va ajunge bursier la Colegiu! ‘sf Sava" din Bucuresti, unde ii va avea colegi pe Eugen Jonescu, Petru aman Dan Bota, AL Sahia. E studios gi perfectionist. ,Cred cd nu pot ajunge scriitor dacd nu cunosc ae limbi [clasice] in care se ascund misterele culturii", declard Constantin, elev de liceu ambitios, modest si foarte apreciat de profesorii s&i, Intrd intr-o lume de tineri la fel de studiosi si perfectionisti. Peste ani va povesti despre © vizitd pe care o va face impreund cu Barby Brezianu unor arhitecte foarte tinere care ,aparti- neau burgheziei inalte", frumoase si distinse, care vorbeau englezeste si citeau Valéry, pentru cA era moda Valéry, mai precis, vorbeau despre ,,divina analogie- din Eupalinos*! Cam asta era — ne putem imagina — lumea in care se misca tindrul Constantin Fantaneru. Interior, romanul de debut (si singurul), aparut pe cind avea 25 de ani, va fi un eveniment in lumea literard si pentru ci era primul roman al tinerei generatii a anilor ’30. Dupa o perioada destul de sdracd in productie literara, 1933 va fi anul de aur al romanului roma- nesc. Atunci vor aparea carji importante precum Rusoaica de Gib MihSescu, Drumul ascuns al Hortensiei Papadat-Bengescu, Patul Iui Procust al lui Camil Petrescu, Creanga de aura lui Sadoveanu tc. etc. Nu cu mult timp in urma, in 1928, Mihail 6 Constantin Fantdneru, acest mare necunoscut Ralea punea intrebarea, cu mari ecouri in epoca: De ce nu avem roman? Publicata cu un an inaintea ,boom*-ului, cartea lui Fantaneru deschidea drumul unei intregi generafii. In paginile ei exist’, difuz, temele multor juni scriitori ai momentului: ,,trairis- mul*, adolescentinismul, problemele identitare, mar- ginalitatea, refuzul lumii mature, revolta, ororarea de promiscuitate etc. Despre debutul tindrului de numai 25 de ani vor scrie, uneori cu entuziasm, scriitori ca Anton Holban, M. Eliade, Sebastian, Dan Petrasincu, Eugen Ionescu, dar $i critici de autoritate ca Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Serban Cioculescu, G. Calinescu. Gloria literara, atita citi e, se consuma repede, iar autorul Interiorului se intoarce in satul lui pentru © scurt4 perioada, dupa care revine-in Bucuresti, traind din expediente (,meditatii si articolase prost platite*). in 1935 reuseste sd intre in redactia ziarului Prezentul si apoi, un an mai tirziu, la Universul, ca asef de cabinet“ (un fel de ,usier de lux“, cum singur spune, cu ironie amar) al lui Stelian Popescu (mare ,rechin“ al presei din epoca), avind ca sarcina s& anunte patronului vizitele unor personalitati ale vremii. E o perioada a anonimatului, totul il face s& se simt ,ca o planta crescutd in beci, decolorata si albicioasa*. Intre 1938 si 1941 va fi redactor-sef si cro- nicar de carte la Universul literar. Vor urma ani si mai grei, de ratacire, pardsit fiind, in plus, de o nevastd cinicd, o doctorita pe care, in timpul studiilor, o sustinuse material, cu mari sacrificii, vinzindu-si, de Simona Popescu pilda, toata pretioasa lui bibilioteca (un camion q cai). Intre 1942 si 1948 viata lui Pantanery * tulburd, a fost - cum va spune el insusi mult i tirziu - ,0 calatorie pe tarimul etern, o Plimbare prin iad, avindu-ma calduza pe mine insumi“, Sau jnt-o alta formulare tirzie: ,Intr-o metafora Inge: nioasa pe care mi-o acorda confrajii fara sa se anga- jeze la nimic: omul s-a plimbat prin inferny] Viepii moderne. $i atita tot. Bucurestiul burghez intre cele doud razboaie mondiale era o platforma de Presti- giu pentru un astfel de calator straniu ce aparuse si trebuia sd dispara*. Dupa ce igi publica ultimele doug carti, Risul morfilor de aur (poezie) si o carte despre Blaga gi ultima generatie de poefi blagieni (Poezia Jui Lucian Blaga $i gindirea mitica), Fantaneru dis- pare... nu in ,natura“, ca Fuchs, personajul lui Urmuz, ci in zona plina de trist4 semantica, Glodu, $i, astfel, ,se asterne o cortind de tdcere, pe care lectorul stie de ce nu o ridica*. Din 1948 pind in 1975 va tradi uitat, necunoscut, ca profesor, inconjurat de o ruralitate care-i rimine Profund straina. Insemnarile lui, risipite prin diverse caiete, compun un personaj asemanator intrucitva, van eae virst, cu acela al Jurnalului lui Radu - . Ca si autoru Matei Ihescu, Fantaneru isi duce traiul in condi precare (,fn ultima vreme, m-a framintat intens atia in care ma aflu, de a nu ae her Jama, inchis in aceeasi camera, cu tofi ‘ta saint Pensia. Cred c& nu-mi ajunge Palton‘), altfel evadind, cu un fel de 8 Constantin Fantdneru, acest mare necunoscut disperare, in scris (,Ce-i de facut ? Literaturd si nimic altceva‘) sau in lumea paralela, cea a cArjilor. Tra- duce (pentru el insusi — traduceri ,de identificare* !) din René Char, Henri Michaux, Saint-John Perse, Jarry, Camus, Valéry, Baudelaire, Keats si-si pas- treazA credinja in ceea ce $i Radu Petrescu prefuia cel mai mult - o viaja poetic: ,Nu ma pling, totusi, de la o vreme nu ma mai pling. incetul cu incetul mA mingii cu ideea ca si in astfel de viafa este poezie“. Citeste si scrie, asadar, isi imagineaza iesi- rea din anonimat sau o posteritate care sa-l razbune. Cum trebuie s’-i fi fost acestui om sensibil si lucid s& citeasc despre el insusi, intr-o istorie literar4, in anii ’70, un capitol care se termina astfel: ,Pind ai se intuneca mintea complet, C. Fantaéneru a mai publicat lucrarea criticA Poezia Iui Lucian Blaga si gindirea mitica (1940), precum si volumul de ver- suri Risul mortilor de aur (1940)*. Prin 1972 vor- beste despre ,santierul" lui de lucru : romane despre ,halucinatia ideaticd a «rusinii, despre halucinagia ideaticd a prostiei paranoice“, pomeneste de o carte viitoare despre ,un tarim de suferinyA inimaginabila, dar as vrea deopotriva si se dezvaluie si un trim de mingiiere si bucurie care s4-1 depaseasca*. Altfel, igi cheltuie pensia ca si creascd un porc gi patru- zeci-cincizeci de pis&ri gi... scuturd corcodusele din pom. Prin 1969, intentionind sa scoat’ un Dic- fionar enciclopedic ilustrat, Editura Enciclopedica cerea date despre autor, despre, inclusiv, anul morfii lui! Afla si autorul (in viaja)). Viseaza, iterativ, lao 9 Simona Popescu relansare a lui jn literatura: Voi face un plan nou de activitate*, isi dd curaj si elan, din nou, batriny} Fintineru. Mai avea de trait un an... Unele versuri din cartea lui de poezii, Risyj monilor de aur, se potrivesc ingrozitor de bine destinului lui: ,Frate uituc, fugi de neamul ce vreg si te vada/ fii ascunsd, ne-nmuguritd livada“; 1 pragul zilelor mari/ greu ajungem ; niciodata/ pe cele treisprezece drumuri ale norocului* ; ,Nu Lisa urme intre oameni;/ petale s4 nu scuturi, polen si nu sameni*; ,Departe de cerestile rdsdrituri,/ la umbra copacului binelui si al rfului,/ unde am cazut, incercim sd injelegem// Ce mai poate fi de inye- les 2*; ,Dincolo de casa noastr4 nu sint vecini,/ Nu vedem, nu auzim!*. in rest, ,esentialul“, cum zice undeva in niste pagini de jurnal: ,suferinfa mea de totem, dominanta intregii vieti“. $i totusi, desi peste autor s-au asezat straturi de uitare, cartea tineretii lui, Interior, reugeste sa ira- dieze, pind azi, cu o fortd luminoas4 neobisnuita si, astfel, si-si salveze, pentru totdeauna, autorul. In loc de manifest h 19 februarie 1938, Fantaneru scrie un articol eee tea critici) pentru rubrica lui capul locul ‘ Universul literar. Aici fixeaza, din mitind actul ¢ uae moral a cronicarului, deli- literare in: oI Profesionist de ,moravurile criticii “pirate de cafenea, gazeta, cenaclu si 10 Constantin Fantaneru, acest mare necunoscut revista", dar $i de moravurile scriitoricesti in raport cu critica literar, deplingind atit faptul c4 ,aproape criitor care s4 arunce asupra profesiunii cit si faptul ca »nimeni je trait o carte“. nu avem s* lui perspectiva eternitagii“, nu se mai gindeste la citi ani are d Multe adevaruri din patologia lumii literare despre care vorbeste Fantaneru la sirsitul anilor ’30 sint, din pacate, $i astizi actuale — ca $i critica pe care-o face momentului literar, unei literaturi care »ndzuieste sa fie documentara, raportata cu strictefe la momentul sila locul aparitiei*, ignorind ,nogiunea de valoare*, adica de ,durabilitate in timp si rodire spirituala in alte generafii*. Articolul lui este un program, dar ar putea fi citit sica un manifest, ca o pledoarie pentru profesionalism, pentru reconsiderarea cititorului (si o expresie a dezgustului faja de mecanismele, fil- trele, ,dirijismul" prin care un volum ajunge la el). Ceea ce-l interesa pe un cronicar ca Fanténeru era ,miezul“ unei carfi (care nu poate fi umplut decit de prezenja ,unei creafii complete si orga- nice“) si ,natura poeticd a scrisului*. Actul critic, spune altundeva (Program $i polemicd), este ,un act de rispundere, de demnitate si de cavalerism intelectual“, un act de creafie, care vine dintr-o ,sete sincera de adevar“. Dincolo de numele celui despre care se scrie — fie cronicd, eseu sau simpla recenzie — actul critic trebuie s& fie un spectacol al cinstei intelectuale, al corectitudinii profesionale. Pentru el, cronicarul (dar, sd nu uitdm, inainte de toate, scriitor !), o carte are valoare in absolut numai 11 dacd are 0 vyaloare moral sinumai dacd autorul are a a e ca Fantaneru sa fj tate” (se pat! i «personalita marcat de cur de arti este, “eves . consolidare 4 unei personalitaqi puternice), Uny} dintre articole se V4 numi chiay Personalitatea lite. rard si este, implicit, 0 confesiune, un text mascat despre el insugi: ,Interesul publicului larg pentry cari literare nu corespunde niciodata valorii lite. rare adevirate a acestora si ierarhizarea justa se face cu greu, la intimplare si numai dupa trecereg timpului [...] Se pare cA legile care determina 9 personalitate creatoare au fost stabilite tocmai in vederea celei mai rezistente. Pind la urma, toate piedicile vor fi date la o parte $i adevarul de viata descoperit va fi cu atit mai fecund cu cit drumul strabatut pind la el va fi fost mai lung“. Aluzii legate de el insusi gasim si in alte locuri, atunci cind vorbeste despre ,spectacolul nemultumirii de sine insusi* (Program si polemicd) sau (cu ocazia unei cronici la o carte a lui Victor Papilian) despre ,acea torre durabild a spiritului pe care nazuim s-o dobin- ne vee vn despre noi, posteritatii*, i coer suferinyd in asteptarea ideii, dag ch 2 ve ~ iar ,cel ce asteaptd are insd sehticgie i, a ee asteaptd, pentru idee, pentru icism $i culturd). Ce-si doreste Cronicarul s{ gaseascd in cArtile fost entul Finfiublung, pentru care Opera inainte de orice, uN instrument de altora?: i] ne mee oe in pagini un fel de liniste, o lumi- Presirati peste rinduri, ca undeva unde 2 Constantin Fantaneru, acest mare necunoscut sdldgluiesc sentimente prea omenesti, aflate cu greu, dar odat’ aflate, pastrate pentru totdeauna“ (Limpe- zimi in arta scrisului, 1938). Sint cuvinte care se potrivesc atit de bine paginilor proprii, Interio- rului... Caneori $i articolelor sale). Stim cA se pastreaza astizi mii de pagini scrise de Fantaneru — memorialistica, poezii, proza si eseuri— redactate dupa 19481. Oare ce contin ele? Pind vom afla, ar trebui s4 citim antumele nu atit in sine, cit ca scrieri legate de autor, ca sateliti ai ideo- logiei lui profunde (si nu doar literare). $i-atunci nu ne va mai interesa studiul Lucian Blaga $i gindi- rea mitica ca lecturd a autorului Poemelor luminii, nici cd volumul de versuri Risul morfilor de aur (1940) e si el oarecum ,blagian*. Reconsiderarea acestor texte ca ecouri ale ,ideologiei* difuze a auto- rului este absolut necesara. Doar asa se poate vedea in cartea despre Blaga mai mult o incercare de a vorbi despre obsesii profunde, personale, adica despre ecstatic, aporie $i eporie, despre demonism, despre corporalitate (o ,teorie a trupului*), despre fraterni- tate, despre interdictie, despre devenire, despre cunoastere, despre suflet, despre Dumnezeu, despre tatonarea misterului eternei reintoarceri, despre con- vertirea ,sufletului“ in trup — toate legate, repet, de cel care a scris. La fel, versurile lui ar trebui citite 1, Vezi Aurel Sasu, ,Not’ asupra edi Fantaneru Carfi si o alta carte“, ed. la Constantin 13 Simona Popescu nu ca literatura rezonind la un anumit context, literatura rezonind cu viaja lui Constantin Fantase (eventual la cea ce face contextul din viata lr D. Adolescentinismul pe viafa ai personajul romanului lui, Calin Adam, Fanta; va tradi ,neomeneste de singur*, fiind o ,natura sian prost Ricuta pentru viapa". ,Efortul cotidian* de a f absent din ,iazma promiscuitatii* va fi fost rezolvat printr-o retragere total din ,viaja celorlalji*, departe mécinat de indoieli, dar avind constiinta Propriei valori cu totul ex-centrice. La aparitia romanului Interior, Eugen Ionescu scria c4 Fanténeru ,nu se simte bine nici in oras, nici in cultura, nici printre ici singur. De aceea, alungat dintr-o parte si dintr-alta, viafa lui ela periferie, la «margini-" (in Axa, 27 noiembrie 1932, articol reluat in Razbot cu toata Iumea, vol. I, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 83; aici, p. 182). Margini era, de altfel, titlul initial al Interiorului, iar marginalitatea va fi marca destinului su. Fantaneru stia aga bine, de la bun inceput, de cind avea s4 intre (ca si se retragi destul de repede) in (din) promiscuitatea lumii literare, c4_,poyi sa fii un scriitor de valoare , dar sd rami sters in contemporanei- 2 © perspectiva de recunoastere mult timp, chiar dupa moarte. Nimeni nu are interes s4 Popularizeze un principiu nou de gindire, o metoda originala de creayie, daca nu are personal avantaje oameni, 14 Constantin Fantaneru, acest mare necunoscut sare in publicul larg sau poate in mondeni- care igi da seama cd originalitatea lui Gn constiinja genial a contem- Insugi un activist vigilent aga de actiuni neinru- de lan: tate. Scriitorul va patrunde cu greu poranilor trebuie si fie el gi sa savirgeasca © serie intre: cin Sine cu opera’. Nu a fost un pactivist vigilent” #&

You might also like