RUBRICA-CRONICA LITERARA

O ARTA A SCRISULUI
,,Arta conversatiei” nu este nici arta cuvantului, nici arta cugetarii, nici filosofia vietii – e pur si
simplu viata insasi – vazuta, nevazuta, dar traita.
Scriitoarea Ileana Vulpescu nu fabuleaza, ci exprima prin cuvinte, trairi, fara a exagera, ca si
cum in fiecare dintre noi, exista ,,ceva” ce seamana.
Rememorarile in ,,Arta....” sunt semne ale amintirilor care ne tulbura, ne bucura sau ne
coplesesc, este un ,,Deja-vu” al tuturor.
Fara un vocabular dincolo de intelegere, fara combinatii semantice, scriitoarea reuseste sa dea
cuvintelor sensuri adanci si echilibrate, privind comportamentele, legaturile cu semenii, modul
de viata in general.
Reflexiile sunt substraturi ale aceleasi viziuni, dar dau nastere de cele mai multe ori la analiza.
Poate romanul a realizat saltul cu civilizatia modernitati, relatiilor intre membrii familiei, dar si
cu cei cu care intram in contact. In aceasta privinta scrierea prezinta cateva repere in civilizatie si
cultura, chiar daca unele conflicte interioare ar putea dezechilibra un comportament educat.
Depasirea acestor momente si gasirea cailor de iesire, o fac pe Sanziana Hangan (eroina
romanului) sa devina mai putin comunicativa sau sa apeleze la un limbaj cu semnificatii
nuantate.
Atasamentul fata de cele doua fiice, exclude mediul de instructie, e mai de graba o strategie a
intelegerii si a unui comportament, sincer si firesc.
Generozitatea Sanzianei Hangan, e deseori blocata, de comportamentele celor ce vor sa-I
“sondeze” viata intima, iar replica vine de cele mai multe ori cu ironie abia perceptibila. Reactia
la insinuari, se intoarce in sens invers, iar efectul paralizeaza interlocutorul. Solutia pare a veni
dintr-o experienta adanca de viata, dintr-un mediu familial educat, dar si dintr-o inteligenta, ce
presupune o discretie a comunicarii.
Sentimentul revoltei, nu pune insa stapanire la Sanziana, pe lumea din jurul ei, ea pastreaza o
atitudine demna, gasindu-si expresia adecvata, doar in puterea de a trece demn peste obstacole.
Nevoia de exprimare si comunicare se face intr-un limbaj simplu, logic, dar cu indicatii de sens,
multiple si semnificative.
Referindu-ne la eroina romanului, putem spune ca ,,bucati” din viata acesteia intregesc un destin.
Se cuvine de asemenea, sa amintim marturii uimitoare despre oamenii ce au inteles ,, semnele
trairii din viata Sanzianei” comportandu-se fara urma de interpretare. Din abundenta luminii, din
armonia colaborarii drumul in familie, a fost echilibrat, discret si binegandit.
Referindu-ne la talentul scriitoricesc al Ileanei Vulpescu, observam, ca scriitoarea, foloseste cu
indemanare resursele limbii, ceea ce fac din scriere, o lectura clara, fara interpretari sau sitatii
confundabile. Aici rezida stabilitatea si echilibrul precum si functia de exprimare si comunicare
cu cititorul.

Redactat de: Nitu Georgiana-Corina