oe al NECURATUL Rasputin si apusul unei lumiGRUPUL EDITORIAL ALL | “ii Valentin Pikul NECURATUL Vvolumul | Necuratul urmareste povestea vietii lui Grigori Rasputin — fran din Pokrovskoe devenit mistic, presupus vindec&tor gi apropiat al familiei imperiale-, pe fundalul ultimelor decenii ale Imperiului Tarist. Construind un tablouincitantal vietii defamiliea Romanovilor si al evenimentelor premergatoare Revolutiei Ruse din 1917, Valentin Pikul satirizeaza, cu o ironie muscatoare si un umor savuros, influenta lui Rasputin Ja curtea imperiala si mora- vurile elitei rusesti. Asemanat cu Alexandre Dumas, Pikul a fost adorat in epoca de cititorii nemultumiti de literatura de propaganda comunista, care au gisit in opera sa personaje si idei noi. ins prabusirea URSS nu i-a stirbit succesul. fn 2008, crtile sale au atins vanzari totale de cinci sute de milioane de exemplare, plasandu-] in randul celor mai populari scriitori rusi din toate timpurile. ,[Pikul este] regeleneintrecut al bestsellerului istoric.” James Von Geldern Cel mai scandalos roman [al lui Pikul].” Richard StitesRedactare: Diana Geacar Tehnoredactare: Liviu Stoica Corectura: Rodica Crefu Design coperta: Andra Penescu HEYHCTAA CHJIA Baneutiu Makyan Copyright © Valentin Pikul, heirs and assigns, 2012 Copyright © LLC "Publishing House "VECHE"”, 2012 This translation of Nechistaya sila by Valentin Pikul is published by arrangement with LLC “Publishing House "VECHE", Moscow, Russia. NECURATUL. RASPUTIN SI APUSUL UNEI LUMI Valentin Pikal Copyright © 2016 Editura ALLFA Toate drepturile rezervate. Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei PIKUL’, VALENTIN SAVVICI Necnratul: Rasputin gi apnsnl unei Inmi / Valentin Pikul; trad.: Antoaneta Olteanu. — Bucuresti: ALLFA, 2016 2 vol. Vol. 1. — 2016. — 1. Olteanu, Antoaneta (trad.) Grupul Editorial ALL: Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 - Bucuresti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10 www.all.ro Editura ALLFA face parte din Grnpnl Editorial ALL. Ev/editura.all allcafe.roValentin Pikul 9 NECURATUL Rasputin si apusul unei lumi Volumul I Traducere din limba rusi si note de Antoaneta OlteanuUnul dintre cei mai populari si controversati scriitori rusi postbe- lici, Valentin Sawvici Pikul s-a nascut in 1928 la Leningrad. S-a in- scris la scoala militara a fortelor navale din Solovki gi a fost tri- mis, dupa absolvire, in misiune in Flota Nordului. Dupd sfarsitul razboiului, a urmat cursurile Academiei Navale din Leningrad, fiind ins4 exmatriculat din cauza rezultatelor nesatisfacdtoare. Cititor pasionat si obignuit al seratelor literare, Pikul a inceput si scrie poezii si povestiri legate de istoria Nordului, apoi de istoria Rusiei. intre 1954 si 1990 a scris peste treizeci de romane si su- te de miniaturi istorice, acoperind toate evenimentele importante din istoria Rusiei. Opera sa are la bazi documentiri aprofunda- te gi ii ofera cititorului ample tablouri ale epocii in care este pla- sat& actiunea. Multe dintre romanele sale au fost ecranizate, atat pentru cinema, cat si ca seriale de televiziune, sis-au vandut, de-a lungul anilor, in milioane de exemplare. Valentin Pikul s-a stins din viata in 1990 la Riga.In amintirea bunicii mele, Vasilisa Minaevna Karenina, farancé din Pskov, care, in lunga ei viafd, nu a trait pentru sine, ci pentru oameniProlog care ar putea fi epilog Istoria veche a Rusiei s-a incheiat, a inceput cea moderna. Cu aripile intinse pe alei sau agitandu-se in pesteri, bufnifele reactiunii fipau infundat... Prima care a disparut a fost Matilda Ksesinskaia, o prim-balerina nu prea isteafi, deosebit4, cu o greutate de do- ua puduri si treizeci gi sase de funti! (un fulg al scenei rusesti!); multimea violenti a dezertorilor deja ii jefuise palatul, facand praf gradinile legendare ale Semiramidei, unde, in cisute splendide, cAntau pasari venite de peste mari gi {Ari. Ziaristii omniprezenti au pus mana pe agenda balerinei si astfel omul de rand a aflat ca- re erau cheltuielile zilnice ale uimitoarei femei: Palarie - 115 rubl. Bacsis unei persoane — 7 cop. Costum - 600 rubl. Acid boric - 15 cop. Cadou pentru Vovocika — 3 cop. Cuplul imperial era tinut temporar in arest la Tarskoe Selo. La mitinguri, muncitorii cereau executia lui , Nikolaska cel Sangeros*. 1 Aproximativ patruzeci si opt de kilograme.8 VALENTIN PIKUL Anglia promisese ca trimite un crucisitor pentru Romanovi, iar Kerenski isi exprimase dorinta de a conduce personal familia im- periala pana la Murmansk. Pe sub ferestrele palatului, studentii c4ntau: Alisa trebuie sa plece inapoi, Adresa ei de corespondenti e Hessen, Darmstadt, Frau Alisa pleacd nach Rhein, Frau Alisa, auf wiedersehen! Cine ar fi crezut c4 nu demult se certau: — Manistirea care o sa fie construita deasupra mormantu- lui neuitatului mucenic 0 si se numeasca asa: Rasputinski! afir- ma farina. — Drag Alice, ii rispundea soful respectuos, dar o asemenea denumire o si fie interpretati gresit de popor, cici numele suna necuviincios.' E mai bine ca lacagul si se numeasca Grigorievski. — Nu, Rasputinski! insista farina. In Rusia sunt sute de mii de Grigorievi, dar Rasputin e numai unul... S-au invoit ca mainastirea si se numeasci Tarsko-selsko- Rasputinski. In fata arhitectului Zverev, imprateasa si-a dezva- luit viziunea ,ideali“ asupra viitoarei biserici: ,Grigori a fost omo- rat in Petersburgul blestemat, de aceea manistirea Rasputinski trebuie sd fie intoarsa spre capitald cu un perete fara urma de fe- restruici. Iar fatada lacagului, luminoasi gi vesela, si fie indrep- tat4 spre palatul meu...“ In 21 martie 1917, ziua de nastere a lui Rasputin, se pregi- teau si puna fundatia m4nistirii. Dar in februarie a izbucnit revolufia, dand peste cap planurile farului. Se parea c4 se impli- nise ameninfarea recenta a lui Griska, adresata arilor: ,Uite ce e! Daci eu n-o si mai fiu, nici voi n-o si mai fifi.” Aga a si fost: dupa uciderea lui Rasputin, tarul a mai rimas pe tron doar gaptezeci si patru de zile. Cand armata urmeazi sa fie nimicita, isi ingroapa 1 In limba rusia, rasputnii inseamn’ ,om depravat“, ,om fara cApatai*.NECURATUL 9 steagurile, ca si nu intre pe mana invingatorilor. Rasputin era in pamant, ca un steag al monarhiei cizute, si nimeni nu stia unde ii era mormAntul. Locul ingroparii fusese ascuns de Romanovi... C&pitanul Klimoy, care era responsabil de bateriile antiaeriene de la Farskoe Selo, se plimba odati la marginea parcului. Din in- tamplare, a dat peste o grimada de scanduri gi carimizi pe zapada inghetata — capela neterminati. Ofiterul i-a luminat cu un felinar boltile si a observat o groapa neagra sub altar. Strecurandu-se in groapi, s-a trezit in subsolul capelei. Acolo se afla un sicriu ma- te si negru, aproape patrat; pe capac avea o deschizitura ca un fel de hublou. Capitanul a indreptat lumina felinarului spre deschi- zAtura aceea si atunci l-a vazut, in adancurile nefiintei, groaznic si fantomatic, chiar pe Rasputin... Klimov s-a dus la sovietul deputatilor soldati. — Sunt multi prosti in Rusia. Oare nu ajung experimentele psihologice rusesti? Oare putem garanta ca obscurantistii n-o si afle unde este Griska, aga cum am aflat eu? Trebuie si curmim din fasi pelerinajul adeptilor lui Rasputin... De treaba asta s-a apucat un soldat de la Divizia de Blindate, bolsevicul G. V. Elin (viitorul prim sef al trupelor de blindate ale tinerei Republici Sovietice). Imbricat numai in piele nea- gra, scragnind din dinti plin de manie, s-a hotarat s4-1 supund pe Rasputin unei executii — unei executii postume! “se In ziua aceea, de serviciu la paza familiei imperiale era loco- tenentul Kiseliov. La bucatarie i se inm4na meniul de pranz pen- tru ,cetaétenii Romanov“. — Supa de legume, citi Kiseliov margaluind pe coridoarele lungi, plicinte gi chiftele din pietrosel si orez, snitele din legu- me, casi moale si gogosi cu coacize... Ce sd spun, nu e rau deloc! Usile care duceau la apartamentele tarului se deschiser3. — Cetijene far, rosti locotenentul inmanandu-i meniul, dati-mi voie s4 atrag atentia In<imii Voastre...10 VALENTIN PIKUL Nikolai al II-lea las jos bulevardierul Ziarul albastru (in ca- re unii ministri de-ai lui apareau dupa gratii, iar capetele altora atamau in streang) si-i rispunse cu 0 voce stinsa locotenentului: — Dar pe dumneavoastri nu va deranjeaza alaturarea asta aiuri- toare a cuvintelor ,,cetatean” gi ar“? De mi-ati spune mai simplu... Voia si-l sfatuiasci si i se adreseze cu prenumele si patronimi- cul, dar locotenentul Kiseliov ii intelese altfel spusele. — tniltimea Voastri, ii sopti aruncand o privire spre usa, soldatii din garnizoand au aflat de mormantul lui Rasputin, acum fac adunare pentru a decide ce s4 faci cu ramisitele lui... Jarina, extrem de atenti, incepu si vorbeasci repede cu soful in englezi, apoi deodat’, fara si faci vreo grimasa de durere, isi smulse de pe deget un inel pretios, daruit de regina Victoria a Angliei, si il puse aproape cu forta pe degetul mic al locotenentului. — V&implor, baigui ea, o s4 primiti tot ce doriti, numai salvafi-l! Dumnezeu o sa ne pedepseasci pentru crima asta... Starea farinei ,era intr-adevar groaznica, dar si mai groaznic era faptul ca tresaririle nervoase ale fetei si ale trupului in timpul discutiei cu Kiseliov se incheiaserd cu o crizi puternicd de isterie“. Locotenentul sosi in fuga la capela cand soldatii trecuserd deja la cazma, sipand in podeaua de piatr’ pentru a ajunge la morm4nt. Kiseliov incepu sa protesteze: — Oare printre voi sunt oameni care mai cred in Dumnezeu? Se mai giseau si astfel de oameni printre soldatii revolutiei. — Credem in Dumnezeu, spuseri ei. Dar ce are Griska de-a face cu asta? Doar nu jefuim un cimitir ca si ne imbogatim. Nu vrem sd pasim pe pamantul in care se afli lesul asta, asta-i tot! Kiseliov didu fuga la telefonul de serviciu si suna la Palatul Taurida, unde isi avea sediul guvernul provizoriu. La celalalt ca- pat al firului se afla comisarul Voitinski: — Mulfumesc! O si-i raportez ministrului justifiei Kerenski... Dar sicriul cu Rasputin fusese deja scos de soldati pe strizi. Locuitorii care se ingramadisera si-1 vada aveau ,,dovezi materiale“ luate din mormént. Printre ele, o Evanghelie in saftian scump $i 0 icoana mica, modestd, legatd cu o panglicd de mitase, ca o cutieNECURATUL 11 de bomboane, un cadou pentru o onomasticd. In partea de jos a icoanei, cu creion chimic, farina scrisese numele ei gi ale fetelor si se semnase mai jos ,Virubova*. {n jurul numelor erau scrise cu- vintele: ,Ale tale... Salveazi-ne... $i miluieste-ne.“ Incepu o noud adunare. Oratorii se urcaserd pe capacul sicriului, ca pe o tribuni, si vorbeau despre ce forta uriasa, infricosatoare si animalica se afla acolo, sub picioarele lor, dar ei, cetiteni ai Rusiei libere, o sa cal- ce in picioare curajosi forfa aceea necurati, care nu va mai invia... lar la Palatul Taurida ministrii erau in sedinta. — Este incredibil! forndi Rodzianko. Dac’ muncitorii din ca- pitala o si afle ca soldatii l-au luat pe Rasputin, pot avea loc eveni- mente nedorite. Aleksandr Fedorici, care e opinia dumneavoastra? — Trebuie, raspunse Kerenski, si inabusim manifestatia cu cadavrul pe strada Zabalkanski. Propun si fie luat cu fora sicriul si ingropat pe ascuns in cimitirul manastirii Novodevici... Seara, lang’ gara din Jarskoe Selo, G. V. Elin a oprit un cami- on care se grabea spre Petersburg, soldatii ]-au urcat pe Rasputin in bena masinii si au pornit in mare viteza. — Uite ce nu mai transportasem, spuse goferul. Am dus simo- bil& chinezeasci, si cacao brazilian4, pana si ornamente de pom, dar un mort... $i mai e gi Rasputin! Aga ceva nu mi s-a mai intém- plat. Apropo, voi unde trebuie si mergeti, baieti? — Pai, nici noi nu stim. Dar tu, tu unde mergi, dragul meu? — La garaj. Benz-ul asta e de la Ministerul Curtii. — Du-ne si pe noi acolo. Noaptea e un sfetnic bun... Camionul cu sicriul lui Rasputin a intrat in garajul Ministerului Curtii sia innoptat acolo, in vecin&tatea trasurilor luxoase, de nun- ti, ale farilor. Guvernul provizoriu a aflat in zori c4 sicriul cu tru- pul lui Rasputin tot mai circula pe strazi, de parca soldatii incd nu se hotirdserd ce si facd cu el, ceea ce i-a nelinistit pe ministri. Rodzianko, care nu dormise de dou zile, manca fara chef un sand- vici cu branzi mucegiaita si ocita posomorat: — Ce belea am eu cu Griska acesta! Si-a facut de cap cat a fost viu, iar acum, c4nd e mort, tot nu-mi da pace. Sunati odata un- deva! Lamuriti situatia. Trebuie si facem ceva cu paganul Asta!12 VALENTIN PIKUL “Ss La numirul 100 pe Nevski era Statul-major al Fortelor Blindate din Petrograd. Colonelul Antonov suna la manejul Mihailovski. — S&-i dati magnetoul locotenentului de la divizia a doua Keller. SA porneasca motoarele si si iasi din manej cu toata vite- za. Traseul: soseaua Viborgskoe, in directia Pargolov. — Dar ce s-a intamplat acolo, domnule colonel? — Se stie ci Rasputin a fost dus chiar in directia aia. Toate tram- vaiele din orag gi-au schimbat deja traseele, multimi de oameni se duc la Parglovo, toti alearga intr-acolo, de parca Fedia Saliapin! se simte asa de bine, incat da un concert gratuit... intre garile din asezarile cu case de vacant& Suvalov si Lanskaia, blindatele blocaseri drumul pentru a-i retine pe petersburghezii care se ingrimideau acolo ca intr-o zi de sarbatoare. Pentru a aju- ta blindatele si pastreze ordinea, venisera si cei din Volinia, mici de statura, gi cazacii din regimentul de garda. In mijlocul campi- ei acoperite de zapad’ incepu sa se vada mai int4i un fum usor, actu, apoi o flacira ce se ridica tot mai mult. Limba de foc, fume- gand suierdtor, parea cA o si ating in scurt timp norii ce pluteau jos. Vuind gi trosnind, brigada de pompieri din Viborg cobora din- spre Poklonnaia Gora spre campie. {n fata furgoanelor rosii ca fo- cul sia cailor pagi cu coama lungi, extrem de furiosi, oamenii se imprastiau... Se hotSrase ca Rasputin si fie executat chiar acolo! Scoaser& capacul greu al sicriului, iar in fata oamenilor aparu un barbat inalt cu pantaloni de catifea, intr-o cimasa fesuta cu fire de argint. Dinspre Rasputin venea un miros greu, dulce; mirosul de mort era acoperit de esentele fine cu care-| stropise din belsug farina, iar toate ranile de pe trup fusesera acoperite cu griji cu ragina placut mirositoare. Pe tofi ii impresionase in mod deosebit faptul cd obrajii lui Rasputin fusesera fardati din belsug, iar buzele, Tujate. Semana cu un faraon din vechime, scos din labirintul pira- midelor misterioase... in jur, oamenii trop4iau in cizme de pasla... * Fiodor Saliapin (1873 - 1938), celebru cAntaret de opera rus.NECURATUL 13 — la uite cum arata! strigara ici si colo. — L-au ingropat cu mare fast! — Asgae... Nu ca pe un caine! Au avut grijd de el... Focul se aprinsese tare, zipada din jurul lui incepuse si se to- peasca. Era timpul sa fie scos mortul din sicriu, dar‘nu se gasira oameni domici s4 puna mana pe el. Incercara s4-] lege pe Rasputin cu lanturi, dar Griska incepu brusc sd alunece ca un sipun umed. Atunci seful brigazii de pompieri, un barbat hot&rat, urla: — P4i, de ce si ne mai chinuim? Sicriul o sa fie ca 0 tigaie. Pune-l pe plita! O si-1 prajim pan o si-i trosneasca dintii. Ciuma! Pompierii neinfricati pusera peste lemnele din foc doua bar- ne, formand un fel de ramp; sicriul cu Rasputin fu urcat pe bar- nele acelea ca un vagon pe sine. Lucrand cu niste c4rlige, soldatii il impinserd pe Rasputin chiar in mijlocul focului. Ajuns la cal- dur, cadavrul incepu si se strang§ si, deodata... Rasputin se ridi- ca in fund. Se ridicd si ochii incepuri... si i se deschida! Sicriul se topise trosnind sub el, aruncAnd in foc picaturi de plumb gi zinc. $eful brigazii de pompieri se uitd la manusile lui arse si spuse: — Arde de parcd e in iad. Vino, cumatra, s4-1 admiri! Incinerarea dura zece ore. Spre noapte, flacira incepu sa sca- da, iar ciarbunii apringi straluceau. Batea un vant rece, puternic, imprastiind deasupra multimii fum si funingine, dar oamenii nu plecau. Calcand pe cenusa gras&, fierbinte, soldatii cercetau cu atentie locul executiei. Concluzia lor fu linistitoare: — Aars cao lumanare, nici fitilul n-a mai rimas. Tot pamantul din jurul focului a fost sapat cu lopata si nimeni n-ar fi ghicit cd acolo fusese executat Rasputin. Iar dupa cateva zile, ziaristii minutiogi au descoperit ca, dintr-un capriciu ciudat al des- tinului, Rasputin fusese executat chiar in locul in care, in ajun, fu- sese arsi de muncitorii din Viborg vila luxoasi a medicului sarlatan Djamsaran Badmaev. Uneori, destinul le joacd feste oamenilor: cenusga lui Griska Rasputin a fost amestecat cu cenusa speluncii misterioase in care bause si chefuise multi ani, unde isi urzise pla- nurile negre. lar mai apoi, acolo, pe campia aceea neteda, au ince- put sa-si fac aparitia niste doamne misterioase care-si acopereau14 VALENTIN PIKUL cu un voal fafa ingrijiti, nobila. Puneau grabite in posetuti pimant amestecat cu cenusa si zipadi, isi faceau cruce, o sdrutau si de aco- lo se indreptau spre cea mai apropiat& statie de tramvai... Pe c4i ocolite, o mana de pamAnt a ajuns gi la fosta farina, ca- te ,devenise anemici dupi ce si-a pierdut atat capacitatea de a umbla, cat si darul vorbirii. Boala, de data aceea, se complicase, extremitatile fi paralizasera, asa ci au fost nevoiti si-i bage man- carea in gura, pentru cd ea nu era in stare s4 tind in m4na nici ma- car un servetel.“ Criza de neurastenie a fost inlocuiti de o melan- colie sumbri si apatica. Jarina stitea zile intregi in fotoliu, fird si reactioneze la nimic din jur, si plangea adesea. Apoi (ceea ce 0 ca- racteriza pe femeia aceea!) a fost stApanitd de o criza puternicd de manie a persecutiei. In toiul nopfii, palatul era trezit de un urlet extrem de salbatic. Cand il auzeau, chiar gi soldatii cu experienta se tulburau. — E viu... Grigori e din nou cu mine! Nikolai al II-lea incerca s4-si conving§ sofia si se linisteasci: — Aliks, nu mai striga aga. Nu e frumos fafa de garzi... Tremur4nd toati, ea ii povestea: — Acum m-a vizitat. Doamne, cum arat4! Barba si parul ii sunt arse... Grigori abia mai merge pe calcdiele arse... N-a murit ars! Sfantul mucenic a iesit din sicriu invaluit in fumul dens... $i stii ce mi-a spus? — Ce, dragii Aliks? — Niki, apleaci-te spre mine. O sa-fi soptesc cuvintele lui... Fostul far se apleca spre fosta farina... — A spus si fugim repede. Trebuie s& lisim aici tot, chiar si copiii, gi... si fugim, si fugim! A spus ci Anglia n-o si ne primeas- ca, iar Kerenski ne minte. Trebuie si fugim in Germania, acolo e ultima noastra speranti, in varul kaizer si in puternica lui armata! oO »MA simt bine in intunericul sumbru si singuratic al carui nume este Petersburg... Unde te duci, viata? Din cauza zilei, dinNECURATUL 15 cauza noptii albe, te simi tulburat de parca ai fi baut vin.“! Un soldat extrem de slab, salbatic, cu o manta lunga, hoindrea prin oras, meditand la revolutia aprig’, asemAntoare unui atac al ca- valeriei scite asupra corturilor altor neamuri. Isi uité versurile, amintindu-si-le pe ale lui Tiutcev: Fericit e cel care a vizitat lumea asta In clipele ei fatale... Era putin probabil ca domnisoarele din capital sa-l recunoas- c& in soldatul acela pe idolul si prima lor iubire, Aleksandr Blok! Nu, nu se mai gandea la Versuri despre preafrumoasa doamnd la ras- pantia vanturilor, acolo unde, cu o zi in urmi, o batrand tigancd ii intinsese m4na plina de inele, ca sa i-o sarute. {n clipa aceea, in el — ajuns deja la maturitate — se nascuse o carte despre ultimele zile ale imperiului farist. Da, suntem scifi, da, suntem asiatici, Cu ochi piezisi gi lacomi... Incuiati etajele — azi vor fi jafuri! Descuiati beciurile - azi chefuieste pegra! Pe un pod alunecos, la lumina tremurandi a unui felinar, Blok igi nota gandurile cele mai sincere, cele mai apasatoare: ,Nu stiu de ce, dar nervii s-au tocit din cauza celor vazute si auzite. Mi chircesc si imediat se ridicd acest Rasputin care locuieste in mi- ne... Tofi sunt vii, copiii morti ai secolului meu se afla in mine. $i cati sunt, cai sunt!“ lar la colful strazilor Ofiterskaia si Lermontovskaia, tinerii van- z&tori de ziare vindeau, provocand o mare valva, gravura popula- ra — ultima capodopera a publicatiilor samizdat — Acatist pentru Grigori Rasputin: ' Fragment din jurnalul poetului rus Aleksandr Blok (1880 - 1921).16 VALENTIN PIKUL »--Noi, Grigori {ntaiul si Ultimul, hot de cai si fost autocrat al intregii Rusii, tar al baii si mare cneaz jerpelit, declarim pentru tofi rasputinigtii nostri, ministri, hofi de buzunare, jandarmi de la ohran3’ si alti ticalosi de-ai nostri: acum suntem in iad si in fi- ecare zi, cu binecuvantarea satanei, facem o baie de aburi... Am ajuns in iad in cea de-a patruzecea zi a sfargitului nostru de cai- ne. Pentru autentificare si confirmare, s-a insemnat prezenta cu copita din spate a Indltimii Sale animalice, Griska, $i a consfintit semnatura secretarul infernului, baronul Von Frierdriksraus!“ »Desigur, nu vom renunta nicio clipa la filosofia si istoria noas- tre marxiste, stim ca orice persoand, inclusiv monarhul, este o le- gitate. Totusi, e putin probabil ci am fi banuit numiarul de pros- tii si de tic4losii pe care le-au facut acesti domni, stand pe tron.“ A. V. Lunacearski * Politia secret’ din Rusia farist’.PARTEA fNTAI Unsii lui Dumnezeu (Anii 1880 — toamna anului 1905)A Preludiul partii intai Asta a fost demult... Pe drumul de posta ce se intindea de la Saratov, in stepele de dincolo de Volga, muncea drept vizitiu un fran pe nume Efim Vilkin. Traia in saracie, cici bea serios prin c4rciumile intalnite in drum. Cand pornea la drum, totul era foar- te bine, aga cum se cuvine, o luna sau dou4 lipsea de acas’, dupa care se intorcea capul familiei. Bause tot castigul, isi pierduse pe drum chiar gi cdciula si manusile. Atunci nevasta incepea sa urle, iar copiii plangeau. Efim se zbuciuma. — Pelagheiuska, nu te mania. Copii, nu-l judecati aspru pe tiicufa. Mergi, tot mergi si... ce si vezi? O carciuma. Cum si nu intri? Cum si nu te incalzesti? Mai mult, iti e poftd si mananci sio ciorba de varza. Vai, vai, vai, uite unde e pacatul! M-a ratacit bleste- matul, Mantuieste-ne si miluieste-ne pe noi, imp&r4teasa a cerului... $i asa o duceau ei in sdracie. Dar, odat4, Efim Vilkin a condus posta zemstvei! cu caii statului. $i atat de tare s-a imbatat in statia Snejino, c4 nici nu a remarcat cd i se furase calul din mijloc si cd talharii ii ficusera praf toatd posta, pentru a-si incdlzi sobele si sa- movarele... Asta era o problema de tribunal! Vilkin a fost dus la in- chisoarea guberniala, unde igi ficea mustriri de constiinfi. Ce mai plangea acolo, ce se mai cdia, dar nu, nu i-au dat drumul acasa! > O forma de consiliu local instituiti de Aleksandr al II-lea.22 VALENTIN PIKUL — Stai aici! i s-a spus. $ia stat, daca aga i s-a poruncit. Familia lui, in rastimp, sdricise de tot. Sofia se angajase la niste ordseni si varuiasc’ tavanele, fiul cel mare, Lavruska, spala tr’suri pentru domnii aflafi in trecere. Acas% mai erau dou& guri: Mariuska, bolnava de epilepsie, si Grigenka, cel mic, care nu se dadea jos de pe soba. Dupa un an a aparut $i Efim Vilkin gi a sa- Tutat toate icoanele din casa. — Jur in fata lui Dumnezeu, de-acum nu mai pun gura pe votcal $i s-a finut de cuvant, a renuntat la bauturi. Totusi, desi Vilkin era linistit ca un inger, nu i s-a mai dat posta pe mand. A incercat s& se angajeze la niste negustori, s4 facd orice i s-ar porunci, dar negustorii nu voiau sa-lia in slujba pe Efim. ,Ai stat la inchisoare*, ii spuneau ei... In cele din urm§, Vilkinii au ajuns la sapd de lemn. — O si fim nevoiti si cersim in numele lui Dumnezeu, se tanguia Efim. Dar atunci au avut noroc. In gubernia Saratov incepuseri sa fie chemafi fAranii cu putin pamAnt, care doreau si-si giseasci ferici- rea in intinderile siberiene, unde pamAntul gras ii astepta din ve- chime, inca virgin, neatins de plug... Vilkin i-a spus Pelagheiei sale: — Ei, mami, alege: in Siberia sau cu capul in iaz... $i-au vandut cdsuta, s-au sdrutat cu neamurile pe care le-au parasit pentru vecie si au pomit-o spre rasdrit, stand in cdrufd pe desagile saricicioase. Colonistii au fost dugi la optzeci de verste de Tiumen, pe niste pamanturi noi, virgine. Siberienii l-au nu- mit pe Efim Vilkin Novih, ,,cel nou*. Dupa obiceiul locului, copiii lui Efim se numeau deja Novih, si asa s-au ales cu un nume nou, impotriva ciruia Vilkin nu a protestat: ,Ne-am mutat aici pen- tru o viati nou&. Uite, ne-am innoit si noi!“ In scurt timp, in tai- ga a apSrut un sat tanar, care, dup& numele bisericii, a fost numit Pokrovskoe'. Taranii din sat vedeau in Efim un om care stie si se semneze, care vazuse multe. * De la Pokrov, Acoperamantul Maicii Domnului.NECURATUL 23 — Emintos, nu glum! spuneau ei. Asta o s& ne dea lectii tu- turor... Pentru ci rezista cu darzenie bauturii, Efim a fost ales mai in- 14i staroste la biseric&. lar cand Pokrovskoe si asezarile invecinate au fost transformate in plas, Efim Novih a fost ridicat la rangul de staroste de plasi. Viscolele albastre intalnite pe drumurile de dincolo de Volga i se pireau {4ranului un vis indep&rtat. Efim a in- ceput sa poarte sapca gi si se rasfete cu ceai din samovar. Curajul la impins la batranete si cumpere un pat. — Cu globuri la colfuri... Iar globurile s& straluceasc’, padu- chele dracului! Chiar si in zilele de sirbatoare, zile importante, isi intorcea ero- ic privirea de la votc’, spunand cu oarece demnitate: — As fi bucuros sa va arat respect, dar nu pot si consum asa ceva. Pentru ci am consumat, asa cum se cuvine, deja toati nor- ma de votculit4, mai mult decat cea permis’ de Domnul, iar acum nu mai risc, chiar daca e gratis... Scipati-m& de ea, oameni buni! Tar acasa la familia Novih era belsug, fiecare avea cate un co- joc si cizme de pasla. Toti munceau. Numai Griska statea iarna pe sobi, iar primavara isi trigea blanurile puturoase de oaie langa gard si mofiia la soare. Printre copiii de taran, iesea in evident prin constitutia lui extrem de fragili, din cauza careia in sat i se spunea ,mucos“. Mai intai, pentru a-i biga fiului mintile in cap, Efim a rupt pe el o gramada de fraie. Dar nu |-a putut deprinde cu munca, aga cd a renunftat. — Las’ sa stea aga cu burta la soare... Taratura. Slava Tie, Doamne, azi nu mai suntem sdraci. Cum-necum, o si hrinim un singur pierde-vara. Din senin, Pelagheia a inceput sd se sting’, asa c& Efim i-a po- runcit lui Lavrenti s dea fuga clare la judet, ca si giseasci o fer- mecitoare buna. Fiul s-a intors acasi cand mama se afla deja pe masi; s-a pravilit pe lavita. Gonise calul, se infierbantase gi raci- se din cauza vantului. Dup& patruzeci de zile, tandrul a fost pus la pamant de ftizie. Cele doud movilije ale mormintelor n-au apu- cat si fie acoperite de iarba, cA s-a intamplat o noud nenorocire.24 VALENTIN PIKUL Maria s-a dus la rau s& spele, s-a aplecat deasupra apei ca s& lim- pezeasca pantalonii tatalui, a simfit niste carcei gi a cdzut in apa! In ajunul Sfintei Invieri, Efim Novih s-a hotarat si incheie postul in bisericd, unde le-a declarat consatenilor: — Probabil nu i-am facut pe plac lui Dumnezeu. De-acum 0 sa risc... Sia inceput s& bea! A inceput s4 ruineze gospodiria si a sfargit prin a vinde pentru bautur’ p4nd gi icoanele. Casa a rimas goal, plin& de panze de paianjen. Grindina a spart ferestrele, dar Grigka a reusit si astupe gaurile cu niste cizme vechi de pasli. Efim a pierdut titlul de staroste al bisericii, iar guvernatorul nu 1-a mai finut in functia de staroste de plasi. Pam4ntul s-a salbiticit. Tatal era betiv, iar fiul, lenes - cine s4 arunce simanta? Ca si nu-si mai bata capul cu piméntul, Efim ]-a baut pand la gardul de nuiele ca- re-i despartea casa de aria pardsiti. Apoi a dat si gardul pe doua foiuri... Bea si-l ademenea pe fiu: — Bea, Grisunia, si vorbeste cu mine. Ma plictisesc! Griska a crescut intr-o tacere animalic’. Atunci, c4nd a gus- tat votca, avea vreo cincisprezece anisori, nu mai mult. Devenise osos, anemic si mut. De timpuriu ii aparuse pilozitatea tipic mas- culin’. Intr-una din zile, chinuit dupa o betie, Efim a luat din curtea vecinului un pres colorat din cArpe gi l-a dus la cragma. in analele nesfarsite ale istoriei, s-a spus despre intamplare asa: »}aranii i-au dat o lectie fostului lor idol, folosindu-se de judecata lor #irineasc4 - au intrat cu forta in casa lui, l-au lovit pe rand si i-au rupt toate coastele, pana cand Efim n-a mai putut sa respire si si-a pierdut cunostinta.“ Felcerul a venit de la judet si a porun- cit s& fie dus la spital, in oras. Jaranii din Pokrovskoe i-au dat cal si caruta, dar n-au vrut s4 se ducd la Tiumen. — Las’ sd-l ducd Griska, doar e fiul lui. Noi nu suntem nea- muri cu Efim, Jar daci moare Efim... ce-i cu asta? Cui nu i se in- tampla? Toti murim... Ce lucru nemaivazut! Fiul si-a dus tatal pe jumatate mort pind la Tiumen. Pe dru- mul lung, rostogolindu-se pe paie, Efim isi aducea aminte de pat: — N-am avut noroc. Se vede ci nu stai moale sub globuri...NECURATUL 25 Griska a rimas si el la spital. Traia sub scar si se hriinea cu re- sturi de la bolnavi. Medicii l-au remarcat pe adolescent: — Hei, biiete! Nu te inv4rti aga, fara rost. Du-te in salon si stai ca ingrijitor. Dar sa te speli pe maini cu sdpun... Printre medicii din Tiumen erau si multi studenti exilati, insufletiti de cele mai bune intentii. Cum-necum, Griska a invafat carte de la ei si a inceput s& citeasc& cuvintele de pe firme. fi pla- cea, cand se ficea liniste in spital, si se ascunda in vreun colt si si asculte vorbe inteligente. Nu il faceau mai intelept, dar unele din- tre convingerile radicale ii patrundeau in suflet. Era tot somnoros si lenes, se ferea si munceasca gi era limitat in miscari. — Ingrijitorule, adu vasul mai repede! i se striga tare din sa- lon. Nu vezi gi tu cd omul isi face nevoile in pat? A cara oala bolnavilor nu era, se intelege, o ocupafie plicu- t&. Dar (sa fim drepfi!) in spital era cald, Griska avea burta plina, nimeni nu-i facea zile fripte, iar dup vreo cinci anisori putea si ajunga si sanitar. La un moment dat, necuratul si-a bigat coada: Grigka a luat o punga cu bani ce ram&sese sub perna unui mort... Medicii l-au dat afara din spital! Tandrul a hoindrit multd vreme. Ramas fara casi, s-a aciuat un- de a putut, pana a ajuns in gubernia Tobolsk. Muza istoriei, divina Clio, l-a pierdut o vreme din vedere, dar dupa cAtiva ani |-a desco- perit pe Griska osp&tar intr-o carcium4 care se numea Nu plange. In cragma aceea, de dimineata pana seara, se auzea numai asta: — Griska, du samovarul clientilor nobili. — Acum! Uite, numai sa-] dau afara pe betivul asta. — Condu-o pe domnita Tvetkova pind la negustorul Ujasnov. — Intr-o clipa! Hei, Daska, si mergem. — Griska, o lad& de bere domnilor birjari. — Oclipa! Uite, si sterg voma asta... Nu plange avea o reputatie atat de dubioasi, incat oamenii buni nu veneau acolo nici luafi cu arcanul. Dar la Tobolsk era ce! mai vesel loc in care puteai si te uiti la oameni. Din nou, Griska a avut mare noroc: era votci din belsug! In paharelele clientilor ram4- nea atat de multi, incat spre seara abia se mai tinea pe picioare.26 VALENTIN PIKUL Betivii sunt foarte rasfétati: iau o imbucaturd, apoi mai mult vor- besc. Grigka era si satul, si beat! Odati, au venit doi indivizi la carciuma: uimitor de treji, im- bricati in posta, incalfati cu cizme cu scart si rama inalt’, mosco- viti. Se comportau extrem de suspect: beau ceai si mancau bom- boane, rotindu-si privirea in jur cu mare atentie. Dupa ce au stu- diat o vreme oamenii, unul dintre ei i-a facut superior lui Grigori un semn cu degetul: — Hei, ndsosule, vino incoace! Nu-ti fie fricd, vreau s3-ti pun o intrebare. Nu stii oare care iap e mai ieftind: cea cumparat& sau cea furata? — Ha, ha, ha! Oricine stie cd aia furatd e mai ieftina. — Esti sigur? l-a intrebat. Atunci, hai cu noi... Griska a fost atras intr-o viata furtunoasa si periculoasi, in ca- Te n-avea nici m&car un ac gi nu stia daci va mai apuca o zi. A in- ceput sa injure, si-a lAsat parul si creasc’, devenind un hot de cai de la fara cu pielea tabaciti, sumbru si infricogator... Dup& ce-si umplea buzunarul la iarmaroace, dansa prin cragme in cimasa cu albastrele brodate. Vaduvele vesele ale soldatilor se agajau de gatul lui puternic: — Vai, Griska! Soimul nostru cel drag... Arde-o! ~s Tocmai atunci, la Moscova a inceput un proces rasundtor: era judecat un sat intreg, cu mic, cu mare. Barbafii, femeile si copi- ii omordser& cu batele un hot de cai. fn urma expertizei s-a dove- dit ci hotul de cai avea vertebrele cervicale rupte, agadar — con- form regulilor stiinfei -, ar fi tebuit si moard pe loc. Totusi hoful de cai a demonstrat c& stiinta poate s&% se insele. Dupd ce cizuse mort, s-a ridicat si s-a indreptat glont spre cragma din sat. Acolo a luat un c&us de votcd, a mAncat o bucatd de sunci grasa cu pai- ne, dupa care s-a supus regulilor medicinei si a murit in prag, fa- r s& plateasc’ pentru bautura si gustare... Incurcata via} ruseas- c& a dat nastere unor oameni deosebiti, cu o filosofie mai simpl&NECURATUL 27 decat a unei opinci: ,lapa furati e mai ieftinad decdt cea cumpa- rata!“ Hoti de cai se faceau 4ranii cérora nu le pisa de suferinta semenilor, care erau extrem de sAndtosi, gata si indure loviturile unui sat intreg. Un hof de cai era involuntar respins de popor si, cu fiecare cal furat, se indep&rta din ce in ce mai mult de lumea 4raneasci, ridicdndu-se nu numai impotriva legii, ci si impotri- va poporului siu, pe care el — luptand impotrivi-i! - a ajuns sa-1 dispretuiasc&. $i faranii purtau cizme cu scart, cimagi de matase, cutite bagate in caramb, ceea ce, in ochii hotilor de cai, era ceva salbatic, obraznic si demonic. Barbatii se temeau de ei, dar ce-i mai iubeau femeile! lar acum, cititorule, si mergem la Gatcina.1 Sihastrii de la Gatcina Cu o sutd de ani in urmi, castelul de la Gatcina arata la fel de ciudat si de salbatic ca in prezent. Ciorile croncineau in parcul vechi. Seara, viscolul acoperea aleile... Intr-o camera intunecat4 a castelului, decoraté cu mobili rudimentari, se invartea ca un urs intr-o pravalie pustie un barbat urias, cu o barba sub care se ghicea o fati turtita, de calmuc. Se indrepta spre masa si incepu si scrie. Pana parea minuscula in laba lui urias&, cu degete rosii, parca op&rite cu apa fiarti. Usa camerei invecinate era usor in- tredeschis&. Din cand in cand, sofia arunca o privire in cabinetul sotului. Deocamdati, totul era aga cum trebuia: sotul rezolva tre- buri de stat, iar ea... ii carpea sosetele. E vorba despre farul Aleksandr al III-lea. Ce mai tip! Era grobian, nerabdator, stralucitor si expresiv! Nue o anecdot& faptul ci bofmanii! din flota Marii Baltice invijasera si injure de la farul acesta. Chiar circula in marina expresia a rezolva situafia a la Aleksandr“. Pe raportul ministrului educatiei scrise- se o rezolutie istorica: ,la mai termina tu cu educatia asta!“ Toat& viata il m&cinase grija de a-si face viata cat mai modesta. Adora cimArutele si tavanele joase. Dupd ce ajunsese far, s¢ mutase din Palatul Anicikov in castelul de la Gatcina, unde isi inghesuise fi- ri mili familia in cim&rufele de la mezaninul destinat lacheilor. * Sefi de echipaj naval.