capitolul II

Drumul de la Ineu străbate peisaje pitorești, trecând printre păduri și sate rurale. După o călătorie
dificilă, călătorul ajunge într-o vale, unde descoperă Moara cu noroc. Această moară s-a transformat într-
o cârciumă și adăpost pentru călători, în timp ce moara propriu-zisă a rămas în paragină. Semnele
religioase din fața morii sugerează un loc binecuvântat.

Odată cu venirea unui nou cârciumar și a familiei sale, locul devine cunoscut sub numele de cârciuma lui
Ghiță. Aceasta devine o destinație populară pentru călători, iar Ghiță se bucură de succesul său financiar.
În fiecare săptămână, de la marți până sâmbătă, cârciuma este plină de oaspeți. Cu toate acestea, în
zilele de duminică, când locul se golește, Ghiță și familia sa numără banii câștigați.

În ciuda succesului material, povestea evidențiază și latura melancolică a vieții lui Ghiță. Duminică
dimineața, soția sa și bătrâna pleacă la biserică, lăsându-l pe Ghiță să se ocupe de cârciumă. Pustietatea
din jur și privirea tristă a lui Ghiță în noaptea vânturoasă dezvăluie o latură mai profundă a existenței
sale.

capitolul III

Luncile sunt pline de turme de porci, iar porcarii, oameni de diverse categorii sociale, se ocupă de ele. În
zona respectivă, există un neam întreg de porcari, oameni tradițional legați de păstorit. Sămădăul, un
porcar de prestigiu, se ocupă de turme și răspunde de pagubele cauzate. Porcarii obișnuiesc să se
oprească la Moara cu noroc, iar Ghiță și familia sa au transformat-o într-o cârciumă populară.

Lică Sămădăul, un porcar înstărit, sosește la cârciuma lui Ghiță și se întâlnește cu acesta. Lică vine în locul
unui alt porcar decedat și spune că va avea grijă de turmele și pagubele lor. Lică este perceput ca un om
de influență și autoritate în lumea porcarilor. În timp ce discută, apare o întâmplare cu alți porcari care
nu au plătit nota la cârciumă. Lică se oferă să plătească pentru ei și încheie că el are controlul asupra
situației.

Ghiță și Lică intră în discuții, iar Lică explică modul său de a gestiona turmele și de a menține ordinea. În
final, el îi transmite lui Ghiță că vrea să știe tot ce se întâmplă în zonă și că el este singurul care trebuie să
știe. Lică pleacă în grabă, iar Ghiță și soția sa Ana discută despre reputația lui Lică și cum aparențele pot fi
înșelătoare.

Rezumatul evidențiază relația tensionată dintre porcari și modul în care Lică Sămădăul exercită
autoritatea în comunitatea lor, creând o atmosferă misterioasă și plină de suspans în poveste.

capitolul IV

Cârciumarul Ghiță se confruntă cu dileme legate de afaceri și relații cu alți negustori. Își exprimă temerile
că dezvăluirea prezenței unui cumpărător poate afecta negocierile și își manifestă dorința de a rămâne
discret în privința activităților sale. Ulterior, Ghiță își extinde afacerea prin achiziționarea de pistoale,
angajarea de personal și aducerea de câini pentru a-și păzi proprietatea.

Cu toate acestea, Ghiță devine tot mai distanțat față de familia sa, iar soția sa Ana observă schimbările în
comportamentul lui. În ciuda succesului în afaceri, Ghiță începe să aibă îndoieli și să se gândească la
viitor, generând tensiuni în relația sa cu Ana. Într-o zi, în timpul trecerii unei turme, Ghiță primește o
ofertă de la un cioban, dar ezită să accepte, reflectând la provocările viitoare.

Ghiță începe să simtă presiunea și neliniștea viitorului, manifestându-se prin conflicte interne și
disconfort în familia sa. El consideră posibilitatea de a părăsi locul actual pentru a evita neajunsurile, dar
este împiedicat de legăturile cu Lică Sămădăul, care controlează zona. Ghiță rămâne prins între dorința
de a-și proteja familia și legăturile sale comerciale, generând o tensiune în evoluția poveștii.

capitolul V

În umbra arinilor, pe un deal, trei călăreți se apropie în albia râulețului, fiind întâmpinați de câini. Lică,
unul dintre călăreți, reușește să potolească câinii și să-i îmblânzească. Ghiță, un localnic, vine spre ei și,
după o scurtă conversație tensionată, este trimis să aducă peștele pescuit de Lică. În timpul absenței lui
Ghiță, Ana, soția lui, îi cere lui Laie, unul dintre câini, să meargă într-un loc sigur și să-i aștepte pe călăreți
acolo.

Ghiță, sosind la cârciuma părăsită, îl trezește pe cârciumar și îl trimite să-l cheme pe Lică. Ana îi dezvăluie
planul lui Ghiță de a-l trimite pe Laie să-i aștepte, în timp ce Ghiță pleacă către cârciumă. În timp ce se
apropie, Ana îl avertizează pe Ghiță să fie atent. Ghiță, înțelegând intențiile soției sale, simte conflicte
interioare privind atitudinea față de Lică.

La cârciumă, Ghiță și Lică au o discuție tensionată, în care Ghiță își exprimă reticențele față de
colaborare. Lică cere cheile și banii lui Ghiță, sugerând că va lua un împrumut. Ghiță, simțindu-se
amenințat, se confruntă cu Lică, iar atmosfera devine încordată. În cele din urmă, Ghiță cedează cheile și
bani, dar amenință că își va păstra demnitatea și că Lică nu trebuie să se joace cu el.

După ce Laie îl trădează involuntar pe Ghiță, Lică dezvăluie că l-a trimis să anunțe preotul din Fundureni
despre întâlnirea lor. Ghiță se simte învins, iar Lică îl avertizează să se gândească de două ori înainte de a-
l subestima în viitor. În cele din urmă, Ghiță cedează și îi permite lui Lică să plece. Lică și tovarășii săi
discută ulterior dacă înțelegerea cu Ghiță a fost sau nu de bun augur.

capitolul VI

Lică, un călător obișnuit, frecventa Moara cu noroc. Desi rareori se oprea pentru o perioadă mai lungă,
duminica adesea venea însoțit de prieteni. Ana, soția lui Ghiță, era însă neliniștită în prezența lui Lică, pe
care îl percepea ca pe un om primejdios.
În ciuda încercărilor lui Ghiță de a o liniști, Ana simțea că ceva nu era în regulă. O discuție tensionată
între soții a avut loc în legătură cu comportamentul lui Lică. Ana îi avertiza pe Ghiță despre caracterul
periculos al lui Lică, iar acesta promitea să-i vorbească altă dată.

Cu toate acestea, relația dintre Ghiță și Ana începuse să se deterioreze. Lică, deși nu spunea sau cerea
nimic, stârnea suspiciunile lui Ghiță. Apariția unor porci marcați cu semnele lui Lică în cârciuma lui Ghiță
alimenta suspiciunile acestuia. Totuși, Ghiță se temea să vorbească despre asta cu Ana.

Odată cu venirea toamnei, afacerea lui Ghiță la cârciumă începea să prospere, dar relația cu Ana era în
continuare tensionată. Lică se întâmpla să sosească într-o zi însoțit de prieteni, inclusiv Buză-Ruptă, Săilă
Boarul și Răuț. Lică a încercat să afle când sosește arândașul (un evreu) pentru a discuta ceva important.

Țiganii aduși de Lică au cântat, iar atmosfera s-a animat. Lică, având chef de joc, a încercat să-l convingă
pe Ghiță să joace cu el, dar Ana a refuzat inițial. Cu toate acestea, a cedat sub presiune și a participat la
joc. Lică a avut un comportament familiar cu Ana, iar Ghiță a observat cu neplăcere.

Lică a plecat în cele din urmă la sfârșitul serii, anunțând că va rămâne peste noapte la Moara cu noroc.
Relația tensionată dintre Ghiță și Ana persista, iar atmosfera la cârciumă era plină de mister și tensiune.

capitolul VII

Ghiță, încă neliniștit și temându-se pentru soarta sa, își aduse slugile și își pregăti caii pentru a-i urma pe
Pintea și pe ceilalți jandarmi. Între timp, Pintea îl avertiză pe Ghiță să aibă grijă și să nu se lase înșelat de
Lică.

Cei trei porniră în căutarea jidovului călcat în picioare, iar pe drum Pintea îi povesti tot ce știa despre Lică
și despre modul său de acțiune. El sublinie că Lică nu era de încredere și că ar fi în stare să-și trădeze
chiar și cei mai apropiați prieteni dacă i-ar servi intereselor sale.

Ajungând la locul faptei, găsiră jidovul bătut și speriat. Acesta le povesti că a fost atacat de doi oameni cu
fețele acoperite, iar unul dintre ei părea să fie Lică. Pintea și ceilalți jandarmi se întrebau cum ar fi putut
să fie Lică acolo și la Moara cu noroc în același timp.

În timp ce investigația avansa, Ghiță începea să simtă presiunea situației și să se teamă pentru propria sa
siguranță. El își dădea seama că intrase într-o spirală de evenimente periculoase, iar alegerea sa de a
rămâne la Moara cu noroc îi adusese acum probleme majore.

În cele din urmă, întreaga poveste începea să se complice și să pună la încercare relațiile și încrederea
dintre personaje. Tensiunea și misterul crescuseră, iar soarta personajelor era departe de a se lămuri în
curând.

capitolul VIII
Ana, soția lui Ghiță, rămâne neliniștită când acesta îi spune că trebuie să plece cu Pintea și slugile la Ineu.
Deși simte că se întâmplă ceva neobișnuit, se calmează gândindu-se că Pintea este omul lui Ghiță. Cu
toate acestea, inima îi bate puternic, iar temerile ei persistă. Ana discută cu bătrâna de la cârciumă
despre schimbările în comportamentul lui Ghiță și își exprimă îngrijorarea că acesta ar putea căuta
câștiguri nelegiuite. Bătrâna îi spune că oamenii împart nenorocirea și că trebuie să rabde pentru binele
lor.

În acest context, sosește o femeie tânără și un copil la cârciumă, iar Ana și bătrâna ies să-i primească.
Femeia pare tristă și se dovedește a fi văduva bărbatului care s-a sinucis acum trei săptămâni. Ana îi
simpatizează și se întreabă de unde are bani stăpâna lor. Vizitiul și feciorul discută și ei despre posibilele
activități ilegale ale stăpânei, iar Ana începe să-și dea seama că ceva este în neregulă. Cu toate acestea,
se îndreaptă spre casă în mijlocul unei furtuni, refuzând să rămână peste noapte la cârciumă.

În așteptarea lui Ghiță, Ana simte o anxietate tot mai mare, neliniștindu-se din cauza schimbărilor din
viața lor și devenind conștientă de eventualele acțiuni ilegale ale soțului său.

capitolul IX

Văzându-se cu Pintea și slugile pe drum spre Ineu, Ghiță se gândea la situația sa dificilă. Avea
certitudinea că cei cu fețele acoperite, care îl călcau pe arândaș, erau Buză-Ruptă și Săilă Boarul. Chiar
dacă nu avusese conflicte anterioare cu ei și nu îi văzuse niciodată înainte, aceștia plecaseră direct de la
cârciuma sa pentru a-l amenința, fapt ce îi stârnea îngrijorări.

O altă preocupare a lui Ghiță era legată de posibila implicare a lui Lică în situație. În fața judecătorului,
era conștient că va trebui să dezvăluie orice interacțiune cu Lică și se temea că acesta să nu fie acuzat și
pedepsit. Așa că, fie Lică era găsit vinovat, și atunci și Ghiță avea să fie afectat pentru că era însoțit de un
infractor, fie Lică era achitat, și atunci Ghiță se temea de răzbunarea acestuia.

Pe măsură ce se apropia de Ineu, Ghiță uita treptat de evenimentele de peste noapte și își îndrepta
gândurile asupra propriei sale situații. Își dădea seama că făcuse sau spus lucruri care puteau să îi aducă
bănuieli și nu se simțea cu desăvârșire nevinovat. Mai mult, se temea că ar putea fi expus în fața
judecătorului și să i se descopere vina.

În timp ce intrau în Ineu, Ghiță începea să își schimbe înfățișarea, fiind îngrijorat că oamenii îl vor vedea
în căruță cu un jandarm. Își imagina că, într-un final, va fi dovedit nevinovat, iar cei care acum îl judecau
vor fi rușinați. Totuși, această speranță îi dispăruse de mult.

La cazarma de jandarmi, oamenii începeau să se adune pentru a vedea ce se întâmplă. Ghiță simțea că
ochii oamenilor se așează asupra lui, iar el începea să-și piardă încrederea.

În timpul interogatoriului, Ghiță încerca să își apere relația cu Lică, explicând că primea daruri de la
acesta în schimbul informațiilor despre turmele de animale și că nu era complicat în acțiunile ilegale ale
acestuia. Comisarul însă îl suspecta și îl presa să recunoască mai mult decât spusese.
În final, Ghiță ajungea la concluzia că trebuie să se înfrunte cu consecințele acțiunilor sale și să își asume
responsabilitatea. Însă, în ciuda încercărilor sale de a explica situația, comisarul rămânea hotărât să îl
acuze și să îl pedepsească, iar Pintea era dezamăgit de Ghiță, crezând că acesta s-a înșelat în alegerea de
a fi prieten cu Lică.

Ghiță și Pintea sunt doi tovarăși care bănuiesc unul pe altul de implicare într-un furt cu violență și ucidere
a unui arândaș. Pintea suspectează că Lică, un alt personaj, ar fi fost implicat și că Ghiță îl protejează. În
timp ce discută, Ghiță și Pintea se confruntă cu incertitudinea și tensiunea cauzate de bănuielile
reciproce.

Ghiță își exprimă frustrarea și nemulțumirea că toată lumea îl bănuiește, iar Pintea nu este dispus să
renunțe la bănuielile sale. Între timp, Ghiță se simte trădat de faptul că Ghiță, în loc să îl sprijine, se
alătură lui Lică.

În finalul fragmentului, cei doi descoperă o trăsură boierească lângă Moara cu noroc, în care găsesc
trupul unui copil ucis. Situația se complică, iar Pintea și Ghiță trebuie să facă față noilor provocări.

Textul relevă tensiunea și suspansul din poveste, precum și complexitatea relațiilor dintre personaje.

capitolul X

Ghiță și Pintea, însoțiți de jandarmi, ajung la Ineu, unde Lică este întâmpinat de oameni curioși. Lică,
sfidător, încearcă să-i provoace pe cei din jur și susține că nu are nicio vină. În ciuda presiunii și
amenințărilor, Lică rămâne impasibil și nu spune nimic care să-l incrimineze.

Comisarul decide să-l aresteze pe Lică și să-l ducă la Ineu pentru anchetă. Oamenii din jur, inclusiv
domnul Vermeșy, încearcă să-l protejeze pe Lică și să-i ușureze situația. Lică este dus la cazarmă, unde îi
sunt luate declarații și se întreprind măsuri pentru a stabili vinovăția lui.

Pe fondul acestor evenimente, atmosfera în Ineu devine tensionată, iar locuitorii sunt divizați între cei
care cred în nevinovăția lui Lică și cei care îl consideră vinovat. Întreaga comunitate este afectată de
evenimentele tragice și de suspiciunile care planează asupra unor personaje cheie, cum ar fi Lică și Săilă
Boarul.

Între timp, rămâne o enigmă moartea femeii găsite de Pintea în pădure, iar investigațiile continuă să
dezvăluie mai multe detalii despre această situație complicată.

capitolul XI

Într-o zi de vineri, după Sfântul Dumitru, a avut loc judecata într-un caz complicat. Răuț și Acrișor,
împreună cu alți suspecți, fuseseră prinși în ziua în care aduseseră pe Ghiță la Ineu. Cei doi au fost găsiți
la locurile lor, iar jandarmii au mai prins șase alți oameni suspectați. Cei trei cai lăsați de pripas în hotarul
Fundurenilor au fost găsiți, dar urma a doi suspecți, feciorul și vizitiul, era pierdută.

În timpul cercetărilor, Ana, soția lui Ghiță, s-a dus la Oradea-Mare cu bani pentru a-l ajuta pe soțul ei, dar
nu i s-a permis să-l vadă. Ana se simțea pierdută și își reproșa că nu a făcut nimic pentru a-l ajuta pe
Ghiță, deși începuse să creadă în nevinovăția lui.

La judecată, martorii au confirmat anumite aspecte ale mărturisirilor lui Lică, dar situația s-a complicat
odată cu apariția lui Buză-Ruptă și Săilă Boarul. Aceștia, bănuiți și pedepsiți în trecut, au dat mărturii
contradictorii, iar judecătorii au fost nedumeriți.

Ghiță, afectat fizic și emoțional, a mărturisit ceea ce afirmase anterior la comisariat. Cu toate acestea, nu
putea să jure că Lică a stat toată noaptea la Moara cu noroc. La sfârșitul procesului, Lică a fost considerat
nevinovat, Ghiță scăpând din lipsa de dovezi, în timp ce Buză-Ruptă și Săilă Boarul au fost condamnați la
închisoare pe viață.

Ghiță, înfrânt și marcat de suferință, s-a întors spre Ana, încercând să-i ceară iertare pentru nefericirea
adusă asupra familiei lor. Ana, împăcată, i-a spus că trece și asta, consolându-l și exprimându-și
înțelegerea.

capitolul XII

În acest fragment, bătrâna îl consolează pe Ghiță, recunoscând că a trecut printr-o mare nenorocire și îl
încurajează să nu se mâhnească. Ghiță își exprimă regretul că nu mai este un tată cinstit pentru copiii săi,
dar Ana îl apără și îi spune că oamenii buni îl cunosc cu adevărat. Discuția se îndreaptă apoi către ideea
de cinste, iar Ghiță subliniază că cinstea nu constă doar în a ascunde faptele rele, ci și în a face bine în
ciuda greutăților.

Se arată că Ghiță, în ciuda trecutului său dificil, devine mai îngăduitor și mai mulțumit cu viața, conștient
că a scăpat de multe necazuri mici. Totuși, el își pune planuri să părăsească locul actual și să înceapă o
viață nouă pentru a uita trecutul.

Ulterior, apare personajul Lică Sămădăul, care pare a avea o influență negativă asupra lui Ghiță. Lică își
dezvăluie activitățile ilegale și manipulează situația, sugerând că Ghiță ar trebui să rămână în locul său
pentru a evita nefericirea. În ciuda opoziției lui Ghiță, Lică îl amenință implicit și îl consideră un om cu ură
în suflet, sugerează că are o slăbiciune legată de femei, ceea ce pare să îl pună pe Ghiță într-o poziție
vulnerabilă.

Fragmentul se încheie cu Ghiță jurând că îl va înfrunta pe Lică și că, chiar dacă va ajunge la
spânzurătoare, îl va duce și pe Lică cu el.

capitolul XIII
Textul descrie povestea lui Ghiță, un bărbat care primește bani de la Lică și care devine suspicios în
privința acestora. Ghiță examinează cu atenție fiecare bancnotă și monedă, verificând dacă există vreun
semn distinct pe ele. Deși descoperă unele aspecte neobișnuite, precum o pată de cerneală sau o bucată
lipsă de pe una dintre hârtii, nu găsește semne evidente.

Ghiță este îngrijorat de proveniența banilor și de faptul că ar putea exista ceva suspect legat de ei. Cu
toate acestea, el se consolează gândindu-se că are dreptul la o parte din acei bani, având în vedere
efortul depus pentru a-i câștiga. Cu toate acestea, Ghiță este tulburat de sentimentul că ar putea face
ceva greșit păstrând acești bani.

Textul evoluează, iar Ghiță începe să se teamă că îi pune el însuși o cursă ținând banii. Își dorește să-i
arunce, dar își reamintește cât de mult a muncit pentru acei bani. Se conturează un conflict interior între
conștiință și dorința de a păstra banii.

În continuare, textul prezintă momentul în care banii trebuie numărați în mod oficial, iar Ana, partenera
lui Ghiță, devine suspicioasă de proveniența lor. Ea observă hârtiile noi și se teme că acestea provin de la
același om. Ana are o reacție îngrijorată și îl confruntă pe Ghiță cu privire la banii pe care îi primește.

Ana începe să cerceteze hârtiile în secret, descoperind semne care îi întăresc suspiciunile. Ea se
confruntă cu Ghiță și îi cere să-i spună adevărul. Ghiță reacționează surprinzător de calm și îi explică că
banii provin de la o persoană pe care Ana nu o cunoaște încă.

Textul se încheie cu Ghiță plecând să rezolve situația și Ana rămânând într-o stare de șoc și neliniște.
Intrigile se adâncesc, iar personajele par să fie implicate într-un lanț de evenimente complexe legate de
proveniența banilor și de activități necinstite.

capitolul XIV

Textul descrie starea de neliniște și de teamă a personajului Ghiță, care se trezește după o noapte
agitată. El își amintește de planurile pe care le-a pus la cale, dar simte că nu poate să le ducă la
îndeplinire din cauza lipsei de curaj și a fricii de a fi descoperit. Întrebările Anei cu privire la evenimentele
din noaptea precedentă îl fac pe Ghiță să fie evaziv și să evite adevărul. Ana se simte jignită și dezamăgită
de lipsa de încredere a lui Ghiță.

Pe de altă parte, Lică pare să se bucure de viață și de relația sa cu ceilalți. El interacționează vesel cu cei
din jur și aduce bucurie în atmosfera din jurul morii. În ciuda neînțelegerilor cu Ghiță, Lică pare să aibă un
optimism neștirbit.

Relația tensionată dintre Ghiță și Lică se accentuează, iar Ghiță începe să se teamă de răzbunarea lui Lică.
În încercarea de a evita dezvăluirea planurilor sale, Ghiță devine tot mai preocupat de păstrarea
secretului său.

Textul sugerează, de asemenea, că Ghiță strânge bani în mod constant, dar nu pentru a-și îmbunătăți
situația financiară, ci mai degrabă pentru a-și susține planurile ascunse. În ciuda strângerii de bani, Ghiță
se simte neliniștit și tulburat de gândurile sale.

În finalul textului, se dezvăluie că Ghiță are intenția de a pleca nevăzut la Pesta pentru a schimba banii pe
care îi are. Lică îi promite să îi aducă diverse lucruri și se arată dispus să-l ajute.

Ana îi respinse mâna și își croi drum spre casă, iar Lică o urmări cu privirea, zâmbind sardonnic.

— Fă-mi un jurământ, spuse ea oprindu-se în prag. Jură-mi că nu vei vorbi nimic despre cele întâmplate
aici, că nu vei spune nimănui că Ghiță a plecat.

— Jur, răspunse Lică fără ezitare, întinzându-și mâna din nou, și jur că nici eu nu voi spune nimic despre
ce se va petrece între noi doi.

Ana nu-i răspunse la jurământ, ci intră în casă, iar Lică rămase în prag, gândindu-se la planurile sale. Cu
un zâmbet de satisfacție, intră și el înăuntru, pregătit să continue petrecerea cu Ana într-un mod care să-i
aducă plăcere și putere.

În această atmosferă tensionată și plină de trăiri contradictorii, destinul personajelor pare să ia o

întorsătură incertă și complicată.

capitolul XV

Textul descrie atmosfera în amurgul serii, într-o zi de vară care se transformă într-una cu vreme
schimbătoare. Lică stă la masă cu Ana într-o conversație, dar este agitat și atent la lătratul câinilor din
depărtare. Își exprimă sentimentele pentru Ana, dar subliniază că astfel de lucruri nu se cred, ci se simt.

Ana încearcă să-l convingă să nu plece, dar Lică insistă că trebuie să se ducă și să nu rămână. Ana îl roagă
să o ia cu el, exprimând teama de a rămâne singură. Lică pare să nu fie impresionat și afirmă că trebuie
să plece, scoțându-și sculele.

Ana, speriată, îl întreabă ce are de gând, iar Lică anunță că va pleca. Ana își exprimă îngrijorarea și nevoia
de companie, iar Lică îi răspunde cu indiferență și se pregătește să plece.

În ciuda încercărilor Anei de a-l opri, Lică pare hotărât să plece și se îndepărtează călare spre Fundureni.
Între timp, vremea se schimbă, începe să plouă, tună și fulgeră. Lică se gândește la relația sa cu femeile și
simte regretul că trebuie să plece.

Ajuns aproape de sat, ud și obosit, el simte dorința de a se întoarce la Moara cu noroc. Într-o
impulsivitate, decide să intre în biserica părăsită. Lică se confruntă cu conflicte interioare, iar
evenimentele încep să ia o turnură surprinzătoare în interiorul bisericii.

El încearcă să rupă o perdea din altar, dar întâmpină dificultăți și sunetul produce o reacție puternică în
el. Lică se confruntă cu propria sa teamă și cu o forță necunoscută în interiorul bisericii, simțind o
prezență divină. Într-o criză de frică, își amintește de un obiect lăsat în urma sa, șerparul cu scule, și
începe să se teamă că acesta îl urmărește.

Lică se simte cuprins de teroare, dar nu poate fugi. Începe să-și exprime gândurile și planurile de a scăpa
de cei care îl amenință, și anume Răuț. După o scurtă interacțiune cu preotul, Lică pleacă spre Moara cu
noroc.

capitolul XVI

Ghiță, hotărât să se răzbune, pornește spre Moara cu noroc pentru a-l prinde pe Lică. În drumul său,
întârzie la căutarea lui Marți, dar, ajuns aproape de Ineu, îl găsește pe acesta, care plecase să-l anunțe pe
Pintea despre situație. Ghiță își dă seama că Ana este în pericol și se grăbește să ajungă la ea.

Însoțit de Pintea și alți doi jandarmi, Ghiță se apropie de Moara cu noroc și hotărăsc să aștepte
întunecimea pentru a se apropia neobservați. Însă, când îi zăresc pe Lică și Ana călare, începe o urmărire
în grabă, dar caii lor nu pot ține pasul cu murgul lui Lică.

Ajungând în preajma satului, îl pierd din vedere pe Lică și se opresc zăpăciți. Ghiță decide să se întoarcă
acasă, considerând că a făcut o greșeală. Ana, speriată, îl imploră să nu o omoare. Ghiță, deși își pierduse
răbdarea și era hotărât să se răzbune, îi spune că nu o va chinui, ci o va omorî repede.

În acel moment, Pintea și jandarmii îi găsesc, iar Ghiță îi informează despre Lică. Ei pleacă în urmărirea
acestuia, dar Lică, fiind pe un cal mai rapid, îi depășește ușor. Ajunși în sat, se opresc, realizând că l-au
pierdut din vedere.

Ghiță decide să se întoarcă acasă pentru a-și rezolva "socoteala" cu Ana. Lică, în timp ce își șterge sângele
de pe față, le spune celorlalți că trebuie să găsească bani în casa lui Ghiță și că intenționează să privească
cârciuma arzând de la distanță. El le dă instrucțiuni precise, apoi se îndepărtează spre murgul său.

Încercările lui Lică de a-și continua planul sunt împiedicate de refuzul murgului de a se ridica. Murgul
moare subit, lăsându-l pe Lică într-o situație dificilă. El decide să se întoarcă la Moara cu noroc pe jos, dar
este împiedicat de un râuleț umflat. Cu toate acestea, Lică încearcă să traverseze apa, dar este alungat de
valuri.

Lică continuă să încerce să traverseze râulețul, dar fără succes. Între timp, Pintea se întoarce spre Moara
cu noroc pentru a-și încheia răzbunarea. În vremea aceasta, Lică, epuizat și cu fața zgâriată, se confruntă
cu noi probleme și regrete.

În final, Lică este găsit de Pintea, iar confruntarea dintre cei doi se încheie tragic, cu moartea lui Lică sub
un stejar. Pintea, deși constată că Lică a scăpat, decide să păstreze acest secret pentru el, asigurându-se
că nimeni nu va afla despre izbucnirea violentă a lui Ghiță și sfârșitul lui Lică.

capitolul XVII
Luni pe la prânzul focul era stins cu desăvârșire și zidurile afumate stăteau părăsite, privind cu tristețe la
ziua senină și înveselitoare.

Din toate celelalte nu se alesese decât praful și cenușa: grinzi, acoperământ, dușumele, butoaie din
pivniță, toate erau cenușă, și numai pe ici, pe colo se mai vedea câte un cărbune stins, iară în fundul
gropii, care fusese odinioară pivniță, nu se mai vedeau decât oasele albe ieșind pe ici, pe colo din cenușa
groasă.

Bătrâna ședea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci și plângea cu lacrimi alinătoare.

— Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa
le-a fost dat!…

Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.