13. Interpretul vocal Interpretul este un traducitor, intermediarul calificat, de mare calitate, intre compozitorul creator $i publicul cAruia ii sunt destinate lucririle muzicale. Interpretul, trebuie si faci publicului injelese gandurile, trairile, imaginile pe care le-a incorporat compozitorul in muzica sa. El este talmacitorul operei muzicale pe care trebuie si o recreeze gi sd 0 restituie publicului pentru care a fost creata. Interpretarea este unitatea intre confinut si forma operei muzicale, realizati prin prisma personalititii interpretului cu mijloace ,,vocal-expresive”. De aici rezultd cd interpretul este colaborator al compozitorului, este cel care recreeazi $i di viaja operei, este exponent al epocii sale gi trebuic si-si aduci ca si infelegerea ei si propria contributie la valorificarea lucrarii si la traducel este rispunzitor in faja publicului fayi de nivelul Ia care reuseste si puna in valoare repertoriul abordat si s%-l faci receptat si infeles intr-un mod corespunzittor. Aceste sarcini deosebite ale interpretului vocal presupun: = o vast cultura generala si muzical-interpretativa; - maiestrie profesionala — tehnica si expresiva; - sensibilitate, expresivitate si capacitate de comunicare; - personalitate (inteligen{4, conceptie propric, temperament adecvat ); - creativitate artistic, care poate fi materializata in: - memorie exceptionala; - imaginatic si indraizneali; - exprimare concisi, clara; - tehnicd superioara, cu bazi in tehnica de belcanto; - aplicarea creatoare a traditiilor interpretative; = expericnta personala, care si-] ajute la stabilirea unui stil propriu de interpretare; 84= repertoriu adevat pentru a-i pune in valoare creativitatea; ~ calititi morale: - modestic; - perseveren{a; = cinste; - sinceritate, ete; in personalitatea unui interpret vocal trebuie si se imbine armonios talentul cu munca si cultura. Elementele de cultura, de cunoastere, inteligenti si memoric ii pot asigura interpretului: capacitatea de a descifra sensu! semnelor muzicale, ortografia operci; structura arhitectonici a lucririi; sonoritatea adecvatd conjinutului emotional; frazarea; stabilirea si crearea atmosferei lucrarii; dezvaluirea si exprimarea sensurilor operei si particularitatile ei stilistice si de gen. intrucat de la aceste elemente pleaca si pe ele se intemeiaza interpretarea, este clar ci in selectia si pregatirea cdntarcfilor trebuie acordatA o importan{a deoscbita inteligentei si culturii lor. Sensibilitatea_si_muzicalitatea sunt elemente — indispensabile pentru formarea, dezvoltarea si exprimarea: proceselor afective si motivajionale; a simfirii personale; a gustului estetic, pentru a afla si a pune in evidenja, la cel mai ridicat nivel, ceca ce este esential in opera. Caracteristicile de personalitate sunt acelea care-i pot asigura interpretului viziunea proprie asupra lucrarii, punctul de vedere personal asupra continutului ei, a dramaturgiei lucrarii, conceptia interpretativa, dincolo de textul muzical-literar. Toate aceste calita{i ale unui interpret se formeazi, se educa inca din timpul studiilor scolare, pe fondul genetic si cultural cu care se prezinta la debutul studiilor de cant. Interpretarea este recrearea unei lucrari muzicale, utilizind textul muzical literar drept c&lauzi prin lumea de idei gi simfiri a compozitorului, la nivelul cunoasterii, a injelegerii, conceptici si simyul estetic al interpretului. 85Interpretarea este o sincronizare intre ideea interpretativa asupra operci $i exprimarea acestei idei cu ajutorul mijloacelor tchnic-vocal-expresive. Misiunea interpretului este foarte grea si de mare rispundere atat faja de compozitor, de lucrare, cit si faji de publicul ciruia i-o prezinta. Aceasti rispundere, bine constientizata, este 0 motivatie puternic’ pentru perfectionarea continua in planul cunoasterii, al tehnicii, al gustului si conceptici. Un bun interpret si o reusiti interpretare trebuie sa beneficieze de: ~ 0 perfect colaborare cu acompaniatorul ( pianist, orchestra, dirijor, regizor, cu parteneri implicati in actul artistic; - o buna pregittire, la un nivel care s-i asigure linistea interioara in timpul prestatiei artistice; - repertoriu adecvat; - mobilizare total — dar nu crispare -; - capacitate de autosugestic pozitiva, mobilizatoare. Lipsa unora dintre aceste condifii sau macar aportul redus al unora dintre ele, determina in multe cazuri, tracul. Tracul este un efect inhibitor,paralizant, in general al concentrarii, atentici asupra propriilor senzatii. Modalitatile si forme de manifestare ale tracului sunt: modificarea respirafici in ritm si profunzime, accelerarea batailor inimii, dereglarea secretiei salivare, cel mai adesea prin uscarea mucoaselor, a gurii, sciiderea acuitijii auditive, amefeli, confuzii, pierderi de memorie, lipsa de atentic, descurajare, neputinta, sonoritate mata, crispata. Cauzele tractului pot fi fizice si psihice: boli, oboseald, conditii de viafa si conflicte, lips de incredere. Mijloacele de combatere a tracului pot fi medicale, dar cele mai eficace sunt acelea care ataci si inléturi cauzele care au generat tracul. Printre acestea se numara si pregitirea deosebita, verificarea suficienti a posibilitatilor proprii in repetitii, care este cea mai important conditie de combatere a tracului. 86Metodele educative de combatere a tracului se referi la miiestria profesorului de a-l conduce pe clev in pregitire, de a folosi adecvat sugestia pozitiva, de a insufla elevului incredere in sine, in fortele si posibilitaqile lui, de a-l invaja si foloseascd autosugestia gi de a-l prezenta in public,la inceput cu repertorii usoare care sa nui puna probleme deoscbite gi treptat sii se treacd Ia repertoriile dificile ale genului sau de voce. Elementele de la care porneste gi pe care se construicste actul interpretarii vocale sunt: cunoasterea fin’, nuanjati, amnuntita a lucrarii din punct de vedere al textului literar si a semnificafiilor sale: tonalitii, indicatii ritmice si dinamice, nuane, sonoritifi, stabilirea corecti a triirilor, a expresiei, realizarea frazarii, conceptia personala bazata pe infelegere si personalitate. Etapele realizarii actului_interpretirii 1. Conceptul general cu lucrarea este prima etapa in care interpretul face cunostin{a cu piesa propusa. Accasti etapa trebuie si asigure: a) —cunoasterea textului literar si muzical; - cunoasterea unor date cat mai bogate, cit mai cuprinziitoare asupra epocii, compozitorului, stilului; = analiza formei lucrarii, a caracterului ei, a tonalitajilor, a modulafiilor, masuri , nuante, alte indicatii; = cunoasterea continutului de idei, imagini, stdri afective, atmosfera lucrarii, contextul (in cazul ariei sau rolului). b) — auditia pe disc sau banda, vizionarea casetelor in diferite traditii interpretative, cu mari cintirei si analiza comparativa a acestora; c)— descifrarea lucrarii cu toate elementele ei literar-muzicale; in aceasta prima etap3. ponderea activititii 0 are munca individual a interpretului, profesorul find acela care prezinta lucrarea si apoi doar il indruma pe elev in cunoasterea aprofundata a ei, ajutindu-| acolo unde este nevoie. 872, Munea de insusire tchnico-artistici a lucririi, este a doua etapa a actului interpretarii artistice. Accasti a doua ctapa este una foarte important, in care rolul profesorului i conduc creste in mod deosebit. El trebuie si dea solujii, si gaseasca rezolvari, cu migali, cu atenfie deoscbita gi cu inalt profesionalism pe elev. Dupa ce elevul céntiref, prin efort propriu, isi insuseste perfect textul muzical gi literar al lucrdrii — pe dinafard cu toate semnele si indicajiile muzicale si cu regulile gramaticale si semnatice ale textului literar incepe lucral propriu-zis al acestei etape care const in: = punerea ..in voce” pe fragmente a lucririi, care urmireste rezolvarea pasajelor tchnice sonor-expresive dificile din lucrare, gisirea sonoritajilor cele mai potrivite sia culorilor adecvate fiecarui cuvant, fiecirui fragment; - sublinierea expresiv-vocali si mimica a sensurilor muzicii si textului lucrarii. in timpul lucrului, in aceasta etapa, profesorul trebuie sa antreneze pe clev in gisirea acestor rezolvari prin mijloace unice corporale dar si prin gandire activa, prin constientizarea fiectirui pas, a fiecirui procedeu, a fiecdrei incereari. Profesorul, are rolul hotardtor in aceasti etapa, dar acest rol nu trebuie si se manifeste numai in planul cerinfelor si al indicajiilor, ci mai ales, in argumentarea stiinjificd si comparativa, a solujiilor propuse, in prezentarea de noi si noi argumente logico-stiintifice si exemple practice atat din istoria cdntului, prin auditii, vizionari, intmpliri sau citate din viata si activitatea marilor cintirefi cat si exemplul personal prezentat pe loc, in clasi, Dupi rezolvarea corespunzitoare a unui pasaj tehnic vocal al lucrarii, se trece la urmatorul, pe aceleasi coordonate pedagogice,dupa care se face legatura intre fragmentele lucrate. si lucrul se continua pani la terminarea intregii lucrari, dupa care se executa lucrarea in intregime, se face 0 analizi a modului de realizare a exccufici, a reusitelor dar mai ales, a neimplinirilor. Se reia studiul pasajelor nerealizate, scoase din context, dupa care din nou se integreaza totul si procesul continua pani la obtinerea rezultatului tehnico-expresiv urmarit. 88in accast etapa un rol foarte important il are si corepetitorul, mai ales in prima parte a etapei, cdnd clevul, studentul face cfortul de insusire, de introducere si fixare in memorie a lucrdrii, a textului muzical-literar. Corepetitorul trebuie si manifeste exigen{a corespunzitoare pentru insusirea corecta, pe cat posibil logic’ nu mecanicd a lucrdrii, pentru respectarea tuturor indicafiilor partiturii. Nu este indicat in nici o situajic ca aceasta, corepetitorul si intervini in probleme de tehnica vocala. 3. Patrunderea in_esen{a__lucririi — stabilirea_concepti i_interpretative, finisarea, constituie a treia etapa a muncii de pregitire a interpretarii vocale. Obicctivele urmirite in accasti etapa sunt: lor de redare a lui cat = descoperirea continutului emotional-expresiv si a modalit mai adecvat, artistic, profund nuan{at; = stimularea participarii emojionale a interpretului la actul artistic si evidentierea vocala, mimicd si corporald a acestei participari: - corectarea eventualelor aspecte tchnico-vocale care au fost insuficient rezolvate ori care apar in momentul preocupitrii crescute pentru expresic; ‘Aceste obiective pot fi atinse prin analiza find, profund’, a semnificatiilor muzicii si textului, prin discujii care si-i apropie injelegerea clevului faji de situajiile si triirile descoperite. Accasta se poate objine mai usor prin comparatii, prin exemple din viaja, din alte domenii de activitate umand, in care se manifesta aceleasi stdri sufletesti si care fi sunt mai familiare elevului. in aceasta etap’ este necesari imbinarea culturii, a cunostintelor, cu ’iestria si este obligatorie punerea in evident a intuijia, gandirea, inspirafia gi personalitatii elevului. Rolul profesorului in aceasta etapa este acela de critic, de sfituitor care trebuie si se manifeste numai pe bazi de argumente culturale, tehnice si de comunicare si expresie, 4. Urmatoarea etapa este aceea a inregistrarii lucrarii in interpretarea clevului, audijia unor interpretiri de valoare cu mari cantarefi si analiza 89comparativa a proprici interpretdri cu cele de referin{i ascultate impreuni cu profesorul. 5. Ultima etapa a actului pregatirii si realizarii interpretarii vocale este aceea a prezentirii in public — auditie, examen, concert, spectacol, inregistrare radio-TV, concursuri,etc. Ca moment al actului pregatirii si interpretarii vocale, prezentarea lucrarii are rolul de a verifica realizarea, de a aprecia nivelul la care s-a ridicat_ prestaia artistic’. Aceasti verificare, accast apreciere, are sens si este capabili si propulseze o caricri numai in urmitoarele condit - dupa fiecare prezentare in public, interpretul trebuie sa-si faci autoanaliza in fata profesorului care a indrumat, ori in fata unei persoane calificate $i in care are mare incredere; analizeze criticile pe care le formuleazd publicul ( prin = interpretul trebuic si atitudine si aplauze), critica de specialitate i mai ales profesorul siu indrumator. El trebuie si aib’ tiria de a accepta reprosurile critice de oriunde ar veni, daca ele sunt intemeiate si bine argumentate; - concluziile trase in urma autoanalizei si a criticii referitoare la interpretarea sa, trebuie si conducd neapiirat la o actiune de corectare a lipsurilor, a nerealizirilor, a neimplinirilor acceptate. Criticile intemeiate, ficute cu intentii de indreptare nu trebuie si raneasca orgoliul interpretului ci si fie impulsuri pentru corectare, pentru perfectionare, pentru autodepasire. 90