eu NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A UMP. % de Lucian Blagg ee (autor canonte = perioada inierbelicd @ arta poetica filozofica moderna - @ poezie liricd @ lirism subiectiv Defitrifie: Arta poetic’ (fr, “Vart poetique”; lat. “ars poetica”) defineste un ansamblu de trésdturi care compun concepfia artisticd a unui scriitor despre lume gi viata, Univers, condifia omului in lume, precum gi viziunea despre menirea artistului $i rolul creafiei sale, realizate intr-1 un limbaj $i 0 tehnicd artisticé proprii care-l particularizeazd in intreaga literaturé nationalé. - Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” asezati in deschiderea volumului de debut al lui Lucian Blaga (1895 —1961), “Poemele * luminii” (1919), se defineste ca “ars poetica” modem si anticipeazd concepfia metafizic& pe care o va detalia in lucrari filozofice 15 ani mai tarziu da minuniia Inmii” ecte a meditatie “Bir mr otrivecn anrala} pecurery~" i IE ‘ anny Tema exprimé atitudinea Ppoetului-filo: 4 atitu zof de a ja mi Ten, izvordté Ja el din iubire, Prin iubire gi prin ieiiee er imagini ce reliefeazi nu atat diferenja filozofica intre rational si iratonal, cit relafiile de opozitie dintre gandirea logica si gandirea Poeticg, Tdeea liried exprima in mod direct Conceptia despre potentarea misterelor lumii gi cunoasterea Universului Prin iubire, atitudine revelatorie care defineste specificul metafizicii blagiene. Titlul poeziei, “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este 0 metaforé revelatorie care semnificd ideea cunoasterii luciferice, exprimand crezul c& datoria poetului este si potenteze misterele Universului (‘corola de minuni a lumii”), ci nu si le descifreze, si le reducd (“nu strivesc”), accentul pundndu-se pe confesiunea lirica (“eu”). Reiterarea titlului ca prim vers al poeziei reprezinti incipitul. Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga sustinindu-si conceptia prin metafore revelatorii si nu cu argumente rationale. Confesiunea lui se organizeaz& in jurul unor relapii de opozifie cu sens figurat: “lumina mea” — “lumina altora”,cuvant-cheie al intregii poezii, &xprimand metaforic conceptul “cunoastere”. aa Metafora revelatorie “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ‘prim conceptia eului liric despre cunoastere, confinutul su bogat in Sensuri find dat de semnificafia cuvintelor care 0 compun:}, mares: Torfosintactica a eului lirie (“eu”), verbul cu tent de agresivitate la forma iva (“4 Seca” junii (“corvla”) -misterelor rreativa (‘nu strivesc”), sugerarea perfectiunii ( ; : fiversului (‘de minuni a tumii”), Bul lic pledeazl pentru poleniars Tisterelor Universului, pe care nu doreste si le Limureascd pent “ica echilibrul perfect al acestuia. x ivind 2 2 fa filozoficd prvine Prima seevenji poeticd defineste concert rezentul gnorse (centserea lucifericd prin verbele la persoana I # a imp, prezent aempse in setiunea fBrd a o raporta Ja wm AE imu 8 Riser 7.n.) care resping ferm agresi tainele ce le-ntf + lumii - “nu striveso”, “nu ucid cu mintea/ Calea mea”: :“Gu nu strivese corola de minuni a lumii si nu ucid i : cu mintea tainele, ce le-ntélnese in calea mea . 3 in flori, in ochi, pe buze ori morminte.” {n ultimul vers al secven{ei se reveleaza, prin enumerate s, ial isterelor Universului: natura tnconjura eo esentializate ale misterelor \ ura inconjuratoare, existenta insisi a Universului (“flori”); perceperea extaziantg, sinjine emofia uman& (“ochii” sunt oglinda sufletului); comunicarea Prin cuvaat iubirea prin sirut (“buze”) iar moartea ca 0 componenty structural existenfei duale si ciclice (viafA-moarte), care la Blaga nu este sfixyitd dramatic, ci constituie “marea trecere” intr-o lume superioar& (C‘morminte”, @Urmitoarea secvenfi lirick exprim’ notiunea filozoficy & cunoastere paradisiacd. “Lumina altora” este cunoasterea de care eul lrg se detageaza cu fermitate, violenfa verbului “sugruma” find sugestivg pentru consecinjele pe care le-ar avea lamurirea misterelor si ar distruge “vraja nepatrunsului ascuns/ in adAncimi de intuneric”: “Lumina altora Y , Sugrumé vraja nepatrunsului ascuns in adncimi de intuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporese a lumii taind - si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuraitoare méareste $i mai tare taina noptii,” te} 2 Inrelagie de opoziie cu ie tip de cunoastere este atitudines abt hiric relevatt prin conjuncyia adversativa (“dar”), repetifia promume persoana I singular (“eu, eu”) $i mai ales opozifia dintre “lumina @ 4 # “lumina mea”, din care teies conceptele cunoastere cunoasterea lucifericé. i eal os. __ Pentru valeiija persuasiva (convingatoare) a acestei concep < liric apeleaza la comparafia cu astrul noptii, “luna”, ale on contururi tainice, misterioase: “gi-ntocmal il luna/ nu micsoreaz&, ci tremurdtoare/ mAreste #! Plaismuiesc difuz tazele ei albe | taina Noptii”. a luciferin 81 Poeticd urmatoare revine la definrea wre : te *, Proprie afectivitatii sinelui poetic, care-gi decele eso Intenecoe, He? Bi’ potentarea misterelor lumii: “asa imbostles ) wy ibesaia Zarel cu largi fiori de sffint mister/ si tot oe4 He! Barn> = | jmbi-n ne-nfelesuri gi mai mari/ sub ochii > ' srosintacicl a verbului/pronumelui la povoene T single ' smbogdfesc”, “eu” - accentueaza atitudinea Sensibil&, iubitoare de | cfectiune a eului liric. Finalul poezici se constituie intr-o concluzie ideaticd de factura filozoficd, eul liric argumenteaza din nou atitudinea de adancire si de afecfiune pentru misterele lumii, prin reluarea ultimului vers al primei strofe: “cdci eu iubesc/ si ochi si flori si buze $i morminte”, De altfel, ideea filozofica centralé a discursului litic- cunoasterea inseamna iubire - se poate Testrange la incipitul si finatul poziei: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...] edci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”. (Limbajul si expresivitaten tovtului nantia\