2.2.3.

Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte

Pentru trasarea lungimilor pe cale indirectă se utilizează tahimetrele autoreducătoare de
precizie, metoda paralactică, tahimetrele electrooptice şi radio-tahimetrele.
Indiferent de tipul aparatului, utilizat la trasarea distanţelor pe cale indirectă, se procedează
astfel:
 sub unghiul de direcţie α, se măsoară aproximativ cu pasul distanţa proiectată
D, obţinând poziţia punctului C’ (fig.2.8);
 se măsoară de ( 2 - 5 ) ori distanţa de la aparat la miră, obţinând valoarea cea mai
probabilă a distanţei trasate (D');
 se aplică cu ruleta sau panglica, corecţia ΔD = D - D', materializând pe teren
poziţia punctului C.
B


A C' C

D' D
D
Fig. 2.8 Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte
În funcţie de semnul corecţiei ΔD, punctul C se materializează în exteriorul segmentului
AC’ sau în interiorul acestuia.
Pentru verificare se măsoară distanţa (AC),care trebuie să fie egală cu distanţa dată în
proiect.

2.2.4. Calculul preciziei necesare trasării distanţelor

Calculul preciziei, necesară lucrărilor de trasare a distanţelor, porneşte de la toleranţa
admisă la trasarea distanţelor din proiect. De obicei, toleranţa este dată sub forma erorii relative
maxime 1/Tmax. Se admite că eroarea medie relativă este de două ori mai mică decât cea
maximă:
1/ Tmed  1/ 2Tmax (2.32)
Eroarea medie pătratică totală M, conform [8] şi [33], este dată de relaţia :

M  m 2
S  min2  (2.33)

în care:
mS - erori sistematice;
mîn - erori întâmplătoare;
Prezentată sub forma erorilor relative, relaţia (2.33.) devine:

1  1 1 
  2  2 (2.34)
Tmed  TS Tin 
În cazul când erorile sistematice au acelaşi semn şi dacă aceste erori sunt egale între ele şi
egale fiecare cu 1/T1 se poate scrie relaţia:
1 1 1 n
 1  ...   n  S (2.35)
TS TS TS T1
Dacă erorile sistematice sînt de semne diferite sau sunt îndoieli asupra semnului, se
însumează pătratic.
Erorile întâmplătoare se însumează pătratic, adică:
2 2 2
1  1   1   1 
   '    ''   ...   n  (2.36)
Tîn  Tîn   Tîn   Tîn 
Dacă toţi termenii sunt egali între ei şi fiecare este egal cu l/T2, pentru un număr de nîn -
erori întâmplătoare, relaţia (2.36) devine:
1 1
 nîn (2.37)
Tîn T2
Înlocuind relaţiile (2.35) şi (2.36) în relaţia (2.34) eroarea medie totală devine:
2
1  n   n in 
   s   2  (2.38)
Tmed  T1   T2 
Cu ajutorul formulelor date se poate calcula precizia necesară la trasare, ţinând seama de
influenţa fiecărei erori componente, care va permite stabilirea procedeului de măsurare.
Calculele de precizie se desfăşoară în trei etape având la bază principiul influenţei egale a
erorilor şi principiul influenţei diferenţiate a erorilor componente.

În prima treaptă de calcul, se consideră că orice termen influenţează în mod egal

eroarea medie totală, fără a se ţine seama de caracterul erorilor (sistematice şi întâmplătoare). în
acest caz relaţia (2.38) devine:
1 n 1 1
 , unde  (2.39)
Tmed T T n  Tmed
în care:
1
- este eroarea relativă admisă ce revine fiecărui factor component.
T
Această treaptă de calcul oferă posibilitatea să se stabilească care dintre erorile
componente este mai periculoasă.

Treapta a doua de calcul are la bază principiul influenţei egale a erorilor, însă se ţine
seama de caracterul lor.
Considerând în expresia (2.38) că T1 = T2 = T, se obţine:
1 1
 (2.40)
T Tmed n2
s  nin 

Este o treaptă de calcul mai aproape de realitate decât treapta întâi.

Treapta a treia de calcul, se desfăşoară astfel:

– se porneşte de la eroarea l/T obţinută la una din cele două trepte de calcul;
 – se aleg dintre erorile componente, acele erori la care se poate mări uşor precizia
măsurătorilor faţă de precizia l/T şi se calculează valorile acestor componente l/Ti
,în funcţie de elementele alese ce intră în formula fiecărei erori .
– De exemplu aplicând corecţia de etalonare se obţine uşor lungimea de la
compararea instrumentului, iar efectuând alinierea capetelor panglicii cu
teodolitul, permite creşterea preciziei de jalonare.

Atunci:
2
1 1 1
 T   T 2  T 2 (2.41)
 i k j

– se calculează apoi eroarea relativă rămasă 1/Trăm pentru erorile componente ce nu

au intrat în relaţia (2.41).

1 1  1 
  2   2  (2.42)
Trăm Tmed  Ti 
– cu ajutorul valorii 1/Trăm se determină precizia necesară l/T" ce revine restului de
factori. Se ţine seama de caracterul erorilor (2.40), iar erorile sistematice se
însumează pătratic, considerând că nu se cunoaşte semnul lor. Astfel obţinem:
1 1
!
 (2.43)
T Trăm nrăm
unde:
nrăm - numărul erorilor componente rămase, atât întîmplătoare cât şi sistematice.
Determinarea procedeului de măsurare pentru instrumentul ales se face cu ajutorul
calculului mărimii abaterilor admise pentru fiecare eroare componentă.

2.2.5 Calculul abaterilor admise (  i) pentru fiecare eroare

componentă
La măsurarea şi trasarea distanţelor cu panglica sau ruleta, aplicate la sol, intervin
următoarele erori: 1) eroarea de etalonare; 2) eroarea datorită diferenţei de temperatură; 3)
eroarea datorită diferenţei de nivel dintre capetele panglicii sau a distanţei de măsurat (de
reducere la orizont); 4) eroarea provocată de mărimea inegală a forţei de întidere a panglicii; 5)
eroarea de săgeată provocată de neregularitatea terenului; 6) eroarea datorită abaterii capetelor
panglicii faţă de aliniament; 7) eroarea de fixare a capetelor panglicii sau eroarea de măsurare
propriu-zisă.
1. Abaterea admisă la comparare (sau precizia necesară la comparare) se deduce plecând
de la relaţia de calcul a erorii de etalonare:
L
M k   l  l0  (2.44)
l
în care elementele componente sunt aceleaşi ca în relaţia (2.23). Prezentată sub forma
erorii relative şi punând condiţia ca eroarea să fie mai mică sau egal cu eroarea relativă a
componentelor erorilor (l/T), calculată în una din cele trei trepte de calcul a preciziei, relaţia
(2.44) devine:
M k  l  10  1
  (2.45)
L l T
 în care:
l/T- reprezintă eroarea relativă obţinută în una din cele trei trepte de calcul;
Notând cu mk - abaterea admisă la comparare (mk = l - l0 ), aceasta se poate calcula din
relaţia (2.45);
l
mk  (2.46)
T
în care:
l - lungimea nominală a benzii (panglică, ruletă etc.) utilizată la trasare;
2. Diferenţa de temperatură, admisă la măsurare şi comparare pentru o precizie dată la
trasare l/T, se calculează plecând de la relaţia:
M t   Lt (2.47)
de unde:
Mt
 t (2.48)
L
Punând condiţia ca eroarea relativă să fie mai mică decât componenta erorii relative
calculată în una din cele trei trepte de precizie, rezultă:
Mt 1
 (2.49)
L T
sau:
1
t  (2.50)
T
de unde rezultă:
1
t  (2.51)
 T
3. Eroarea datorită diferenţei de nivel dintre capetele panglicii de măsurat se determină cu
relaţia:
M h h2
 (2.52)
L 2L
de unde:
Mh h2 1
 2 (2.53)
L 2L T
Pentru o valoare dată a erorii relative (l/T) diferenţa de nivel h trebuie să fie condiţionată
de:
2
hL (2.54)
T
Dacă se ţine seama de precizia de măsurare a diferenţei de nivel (mh) atunci:
L2
h (2.55)
T  mh
 4. Diferenţa admisă a forţei de întindere la comparare şi măsurare, pentru o precizie dată
la trasare l/T, se calculează plecînd de la relaţia:
L
Mp   p (2.56)
ES
în care:
L - lungimea măsurată;
E - modul de elasticitate al material ului instrumentului E=2,1 * 106 daN/cm2;
S - suprafaţa secţiunii transversale a benzii;
 p - diferenţa forţei de întindere.
Mp p 1
  (2.57)
L ES T
de unde rezultă:
ES
p  (2.58)
T
5. Săgeata admisă a benzii de oţel datorită lungimii mari, greutăţii proprii şi neaplicării
unei forţe de întindere peste forţa admisibilă se calculează plecînd de la eroarea de săgeată:
8 f2
L f   (2.59)
3 l
în care:
l - lungimea instrumentului;
f - săgeată maximă.
Relaţia (2.59) scrisă sub forma erorii relative apare:
L f 8 f2 1
  2  (2.60)
l 3 l T
de unde:
l
f  (2.61)
2 T
6. Abaterea de jalonare, admisă (a), a capetelor ruletei faţă de aliniament.
În fig. (2.9) se observă că:

L0  L2   2a 
2
(2.62)

sau:
1
  2a  2  2
L0  L 1     (2.63)
  L  
unde:
a - abaterea de la aliniament a capetelor ruletei.
 C L0 E

a
L
B
A
a

D
Fig.2.9 Abaterea de la aliniament a capetelor ruletei
Dezvoltând în serie binomială relaţia (2.63) şi reţinând numai primii doi termeni obţinem:
 1  2a  2  2a 2
L0  L 1      L  (2.64)
 2  L   L

Notînd cu Mj = L - L0, eroarea de jalonare se poate scrie:

 2a 2  2a 2
M j  LL  (2.65)
 L  L
Scrisă sub forma erorii relative se obţine:
2
Mj a 1
 2   (2.66)
L L T
de unde rezultă:
L
a (2.67)
2T
a - abaterea admisă la jalonare pentru o precizie de trasare dată l/T;

7. Precizia de fixare a capetelor instrumentului se calculează din relaţia:

L
M m     n (2.68)
l
în care:
Mm - eroarea de măsurare;
 - precizia de fixare a capetelor panglicii în dreptul reperelor;
1 - lungimea panglicii;
L - lungimea de măsurat sau trasat;
n - numărul de cuprinderi al instrumentului în lungimea de măsurat; sau:
Mm  n 1
  (2.69)
l l T
de unde rezultă:
1
 (2.70)
T n
Aplicaţia 1. Cunoscând prin proiect coordonatele punctului de sprijin (101) şi a punctului
de trasat (C) să se traseze distanţa D101,C.
 Se utilizează la trasare o ruletă metalică divizată milimetric în următoarele condiţii de
lucru: 1=50 m, l0 = 50.0053 m, t = 5° C, t0 = 20° C, h=2.5m,  = 0.0115 mm/m °C.
 X 101  32543.452m
101 
Y101  84318.352m
 X C  32546.721m
C
YC  84365.525m
Distanţa de trasat se calculează cu relaţiile:
X C  X 101 YC  Y101 3.269 47.200
D101,C      47.313 m
sin 101,C cos101,C sin 95.59.79 cos 95.59.79

D101,C   X C  X101   YC  Y101   3.2692  47.2002  47.313 m

2 2

unde:
 YC  Y101   47.2 
101,C  arctg    arctg    95 59 79
g c cc

 X C  X 101   3.269 
Pentru trasarea lungimii se aplică procedeul 1 (§2.2.1) conform căruia putem scrie:
L  D  Dk  Dt  Dh  47.313  0.005  0.00816  0.066  47.3822 m
unde:
D 47.313
Dk   l  l0     50  50.0053   0.005 m
l 50
Dt   D  t0  t   0.0115  47.313   20  5  0.00816 m

h2 2.52
Dh    0.066
2 D 2  47.313
D

L'
C
C'

101

D
D'
D

Fig. 2.10 Trasarea lungimilor (procedeul 2)

Materializarea punctului C se va face la capătul lungimii (L) transpusă pe înclinare.
Pentru trasarea distanţei prin procedeul 2 (§2.2.2) se consideră datele calculate la
problema anterioară şi se va fixa provizoriu poziţia punctului C’ la distanţa L'=47,313 m
(fig.2.10).
Se calculează valoarea distanţei orizontale D' corespunzătoare lungimii înclinate L', trasată
provizoriu, adică :
 D '  L ' Lk  Lt  Lh  47.313  0.005  0.00816  0.066  47.2438 m
unde valorile corecţiilor componente sunt cele de la măsurare:
L 47.313
Lk   l0  l     50.0053  50.000    0.005 m
l 50.000
Lt   L  t  t0   0.0115  47.313   5  20   0.00816

h2 2.52
Lh     0.066 m
2L 2  47.313
În continuare se determină mărimea corecţiei ΔD care se calculează cu relaţia:
D  D  D '  47.313  47.2438  0.0692m
Aplicarea corecţiei se face cu ruleta prin metoda cultelaţiei (cu ruleta poziţionată
orizontal).
Aplicaţia 2. Să se determine precizia necesară la trasarea pe teren a lungimii L=100 m, cu
o ruletă de oţel de 50 m, cunoscând toleranţa impusă la trasare T = 3 cm.
Erorile ce intervin la măsurarea şi trasarea unei lungimii cu ruleta de oţel sunt
următoarele:
10 - eroarea de etalonare lk ;
20 - eroarea de temperatură lt;
30 - eroarea datorată diferenţei de nivel între capetele lungimii de trasat;
40 - eroarea de întindere lp ;
50 - eroarea de săgeată lf;
60 - eroarea de jalonare lj;
70 - eroarea de măsurare propriu-zisă l
Eroarea relativă maximă admisă se calculează cu relaţia:
1  0.03 1
  
Tmax L 100 3333
Calculul erorii relative medii pătratice:
1 1 1 1
  
Tmed 2Tmax 2  3333 6667
Plecând de la relaţia de mai sus şi ţinând seama de § 2.2.4 calculul preciziei se desfăşoară
în trei etape:
În treapta I de calcul se ţine seama de principiul influenţei egale ale erorilor componente,
fără a se ţine seama de caracterul lor (sistematice sau întâmplătoare).
Astfel se poate scrie:
1 1 1 1
  
T n  Tmed 7  6667 50000
în care:
l/T - este eroarea relativă admisă ce revine fiecărui factor component.
Această treaptă de calcul este acoperitoare şi oferă posibilitatea să se stabilească care
dintre erorile componente este mai periculoasă.
La calculul abaterilor admise la măsurare se va ţine seama de relaţiile de la subcapitolul
(2.2.5),astfel se poate scrie:
 1. Abaterea admisă la comparare:
l 50 103 mm
mk    1 mm
T 50000
Ruleta se poate compara cu o ruletă etalonată la Institutul de Metrologie.
2. Diferenţa de temperatură:
1 10 C
t    1.7oC
  T 0.0000115  50000
Pentru determinarea temperaturii se va folosi un termometru plasat pe ruletă.
3. Diferenţa de nivel între capetele lungimii de trasat:
2 2 2 2
hL  50  31.6cm h  L  50 0.316m
T 50000 T 50000
4. Diferenţa admisă a forţei de întindere
ES 2.1.104 2.5
p    1.05kgf
T 5.104
unde:
E- modulul de elasticitate a oţelului; (E=2.1x104 kgf/mm2);
S- secţiunea transversală a ruletei; (S=2.5 mm2)
Întinderea panglicii se poate face cu ajutorul dinamometrului.
5. Săgeata admisă:
l 50 100 cm
f    11.2 cm
2 T 2 50000
6. Abaterea capetelor instrumentului faţă de aliniament:

1 50 100 cm
a   15.8 cm
2T 2  50000
Alinierea se poate face prin jalonare.
7. Precizia de fixare a capetelor ruletei în dreptul reperelor:
l 50 1000
   0.71 mm
T n 100
50000.
50
unde:
n - numărul de câte ori se cuprinde instrumentul în distanţa de măsurat
Este necesar ca ruleta să fie gradată milimetric şi să fie folosite fişe subţiri.
În treapta II de calcul se ţine seama de caracterul erorilor şi astfel avem 2 erori
sistematice şi 5 erori întâmplătoare.
1 1 1 1
  
T Tmed  ns  nin  6667 22  5 20000
De menţionat ca acesta treaptă de calcul este mai aproape de realitate decât prima.
Calculul abaterilor admise la măsurare se va face la fel ca şi la punctul anterior:
1.Abaterea admisă la comparare:
 l 50 103 mm
mK    2.5 mm
T 20000
Ruleta se poate compara cu o ruletă etalonată.
2. Diferenţa de temperatură:
1 1
t    4.3oC
  T 0.0000115  20000
Măsurarea temperaturii se va face cu un termometru obişnuit, fără precauţii speciale.
3. Diferenţa de nivel între capetele lungimii de trasat:
2 2
hL  50  50 cm
T 20000
4.Diferenţa admisă a forţei de întindere:
E  S 2.1104  2.5
p    2.6 kgf
T 2 104
Întinderea panglicii se poate face folosind muncitori calificaţi.
5. Săgeata admisă:
l 50 100 cm
f    17.7 cm
2 T 2 20000
6. Abaterea capetelor instrumentului faţă de aliniament:
L 50 100 cm
a   25 cm
2T 2.20000
Alinierea se poate face cu ajutorul jaloanelor, vizând pe tangenţă.
7. Precizia de fixare a capetelor panglicii în dreptul reperelor:
l 50 1000
   1.77 mm
T n 100
20000
50
n - numărul de câte ori se cuprinde instrumentul în distanţa de măsurat
Este necesar ca ruleta să fie gradată milimetric şi să fie folosite fişe subţiri.
În treapta III de calcul ,se porneşte de la erorile relative l/Tmed şi l/T, calculate în treptele
anterioare, iar din erorile componente se aleg acele erori care pot fi micşorate prin utilizarea
unor procedee adecvate de măsurare.
Astfel folosind o ruletă etalonată şi aliniind capetele ruletei cu teodolitul se poate
considera:
lK  0,15 mm şi a  2 cm
Se calculează apoi erorile relative a celor două componente care se însumează:
1 lK 0.15 1
  
T l 50 103
333333
l a2 22 1
 2  
T j 2l 5 10 1.25 107
7
 2
1  1 1 1 1 1
  T      
 333333 1.25 10  1.110 1562.5 10 1.11011
2 2 11 11
 j
7

Se calculează eroarea relativă medie pătratică rămasă pentru cele 5 componente rămase:

1 1  1  1 1 1
  2   2     
Trăm Tmed T  6667 1.110
2 11
6804
 j 
Precizia necesară 1/T' a factorilor care nu au fost luaţi în considerare se calculează cu
relaţia:
1 1 1 1
  
T Trăm  n   n
'
S
'
in
6804 12  4 15000

unde:
nS' ; nin' sunt numărul de erori sistematice şi întâmplătoare rămase după eliminarea erorilor
de etalonare şi jalonare.
Calculul abaterilor admisibile în treapta a-III-a se va face în mod similar cu treptele de
calcul prezentate anterior.