2.1.

Trasarea unghiurilor orizontale

În funcţie de precizia necesară trasării, de instrumentele folosite şi de condiţiile locale,
trasarea unghiurilor date prin proiect se realizează cu ajutorul teodolitelor, echerelor topografice
sau prin măsurători de lungimi.

2.1.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu ajutorul teodolitelor

Trasarea unghiurilor pe teren se poate face într-o singură poziţie a lunetei, cu luneta în
ambele poziţii şi trasarea cu o precizie ridicată.
În principiu, trasarea unghiurilor orizontale constă în materializarea pe teren a unui
aliniament (spre un punct caracteristic proiectat), care formează cu o direcţie de referinţă
(existentă pe plan şi pe teren), unghiul calculat prin proiect.
După stabilirea direcţiei, sub unghiul orizontal de trasat, operatorul va dirija ajutorul
topograf să se deplaseze pe teren (perpendicular pe direcţia aliniamentului) până când jalonul
sau ţăruşul se va găsi pe linia de viză. Dirijarea ajutorului topograf se va face după un cod
prestabilit.
2.1.1.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu teodolitul într-o singură poziţie a
lunetei
Pentru trasarea pe teren a unghiului , calculat prin proiect se centrează şi se calează
teodolitul în punctul de staţie A (fig.2.1), se vizează cu luneta spre punctul de staţie B, cu zero
al limbului pe direcţia de viză şi apoi se roteşte teodolitul cu mişcarea înregistratoare, până când
la dispozitivul de lectură se citeşte valoarea unghiului orizontal calculat prin proiect. Pe această
direcţie se marchează punctul C, obţinând astfel cea de-a doua direcţie care formează cu prima
unghiul  dat prin proiect.
În cazul când pe direcţia cunoscută AB se efectuează lectura CA, la cercul orizontal
gradat, pentru trasarea unghiului orizontal , se va roti aparatul cu mişcarea înregistratoare
până când se va obţine la dispozitivul de lectură (micrometru) citirea CC=CA+ . Se obţine
astfel direcţia celui de al doilea aliniament.
La trasarea acestui unghi intervin erorile de centrare n, punctul de staţie, erorile de vizare,
erorile de citire, erorile instrumentale şi erorile datorate condiţiilor de mediu.
B

C


Fig.2.1. Trasarea unghiurilor orizontale cu luneta într-o singură poziţie

2.1.1.2. Trasarea unghiurilor orizontale cu teodolitul în ambele poziţii ale
lunetei
Pentru trasarea unghiului  calculat sau dat prin proiect, se trasează mai întâi unghiul într-
o primă poziţie a lunetei, materializând poziţia punctului C’ la o distanţă D cunoscută. Cu
teodolitul în poziţia a II-a (cu cerc vertical în dreapta lunetei) se va roti aparatul cu mişcarea
înregistratoare până se obţine citirea (200+). Pe această direcţie se va materializa la distanţa D
punctul C’’(fig.2.2.).

C'
' '' C
 C''

Fig. 2.2 Trasarea unghiurilor orizontale cu luneta în ambele poziţii

Ideal ar trebui ca cele doua puncte sǎ se suprapună, dar datorită erorilor ce apar la trasare,
punctele sunt distincte, mai ales la o distanţă de peste 50m. Se măsoară distanţa C’C’’, iar
poziţia cea mai probabilă a punctului C(care formează cu punctul de staţie direcţia de trasat) se
va găsi la jumătatea distanţei C’C’’.
Utilizând această metodă de trasare a unghiurilor se elimină erorile instrumentale
(colimaţie, înclinare, excentricitatea alidadei, excentricitatea lunetei etc).
2.1.1.3. Trasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată
Pentru trasarea unghiului  calculat prin proiect, cu o precizie ridicată (fig.2.3). se va trasa
unghiul  într-o primă poziţie a lunetei, materializând la o distanţă D poziţia punctului C’. Se
măsoară unghiul, format de aliniamentul AB şi AC’, prin metoda reiteraţiilor sau prin metoda
repetiţiei, obţinând valoarea unghiului ‘.
Făcând diferenţa dintre unghiul proiectat  şi cel măsurat ‘ se obţine corecţia unghiulară
=-‘.
Pentru trasarea aliniamentului AC , care formează cu aliniamentul AB unghiul calculat
prin proiect, nu se poate opera cu corecţia unghiulară, întrucât şi la trasarea aliniamentului AC’
s-a introdus în microscopul de lectură valoarea unghiului proiectat.
Pentru trasare se va opera cu corecţia liniară q corespunzătoare corecţiei unghiulare ,
care se calculează cu relaţia :
 cc
q  Dtg  D  (2.1.)
 cc
unde:
cc - este factorul de transformare de la secunde la radiani (cc=636620cc);
D - lungimea orizontală.
 B

C'
q

'  C


Fig. 2.3 Tasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată

În punctul C’ se ridică o perpendiculară, pe direcţia căreia se măsoară lungimea q, găsind
astfel punctul C.
De menţionat că punctul C se materializează în interiorul unghiului BAC’, sau în
exteriorul acestuia, după cum diferenţa  are valori negative sau pozitive.
Pentru controlul trasării, unghiul BAC se măsoară, din nou, cu aparatul în ambele poziţii
ale lunetei .
2. 1.1.4. Precizia de trasare a unghiurilor orizontale
Precizia de trasare a unghiului  din proiect depinde de eroarea de centrare în punctul de
staţie, de eroarea de centrare a mărcii vizate, de erorile de măsurare propriu-zise , de erorile
instrumentale şi de influenţa condiţiilor exterioare (refracţia laterală, vânt, claritatea atmosferei,
intemperii).
Eroarea medie pătratică de trasare a unei direcţii pe teren, cu ajutorul teodolitului este dată
de relaţia:

md   me2  mr2  mi2  mm2  mCE

2
(2.2)
unde:
me- eroarea de centrare în punct de staţie
mr -eroarea de centrare a mărcii de vizare (eroarea de reducţie);
e cc
me  mr    (2.3.)
D
unde:
e – excentricitatea de punere în punct de staţie
D- lungimea vizei;
mi - componenta erorilor instrumentale;

mi   e12  e22  e32  e42  e52 (2.4)

în care:
e1 -eroarea de colimaţie;
e2 -eroarea de înclinare a axei verticale (axa principală a aparatului);
e3 - eroarea de înclinare a axei secundare a teodolitului;
e4- eroarea de divizare a cercului orizontal şi a dispozitivului de citire
e5 - eroarea de excentricitate a alidadei;
 mm -eroarea de măsurare propriu-zisă;

mm   mc2  mv2 (2.5)

mc -eroarea de citire pentru teodolite prevăzute cu două dispozitive de lectură;
P
mc   (2.6)
2 2
P - cea mai mică diviziune a dispozitivului de lectură.
În cazul teodolitelor cu citire centralizată, eroarea de citire se calculează cu relaţia de
calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători de la măsurătorile directe de aceiaşi
precizie:

mc  
vv (2.7)
n 1
în care:
v1=C1-C
v2=C2-C
..............
vn=Cn-C
C - valoarea medie a lecturilor;
Ci - valoarea lecturilor pe aceeaşi direcţie
n - numărul lecturilor
mv - eroarea de vizare;
60 185 cc
mv    (2.8)
M M
 cc b
mv    (2.9)
2 f ob
unde:
M -puterea de mărire a lunetei;
b - grosimea firelor reticulare;
fob- distanţa focală a obiectivului.
mCE – erori datorate condiţiilor exterioare

mCE   2  4   6  12
cc

Erorile datorate condiţiilor exterioare se referă la refracţia laterală, încălzirea inegală a

instrumentului, intemperii, claritatea atmosferei etc.
Conform teoriei erorilor şi metodei celor mai mici pătrate eroarea medie pătratică de
trasare a unghiului , va fi:
m  md 2 (2.10)
Aplicând principiul influenţei egale a erorilor componente, adică:
me  mr  mi  mm  mCE  m
 relaţia (2.2.) devine:

md  m 5 (2.11)
iar relaţia (2.10.) capătă forma:
m  m 10 (2.12)
Din relaţia (2.12.) se determină, într-o primă aproximaţie valoarea fiecărui factor
component ce va permite alegerea sau verificarea procedeului de măsurare şi a caracteristicilor
teodolitului ce va fi folosit la trasare:
m
m (2.13)
10
Calculul preciziei necesare lucrărilor de trasare, pe teren, a unghiurilor din proiect,
porneşte de la toleranţa admisă la trasarea unei direcţii.
Toleranţa la trasarea unei direcţii se poate exprima fie sub formă de abatere unghiulară
admisă a direcţiei de trasare  (fig.2.3.), fie ca abatere liniară admisă  a poziţiei punctului C
aflat la distanţa D de punctul A.
Abaterea medie transversală a punctului C se deduce din toleranţa admisă, conform
teoriei erorilor, aplicând relaţia:
 
q  (2.14)
2 3
De asemenea abaterea unghiulară admisă a direcţiei trasate  se poate exprima în funcţie
de valoarea erorii medii pătratice de trasare a unghiului, adică:
= (2 3)mα (2.15)
de unde:
 
mα   (2.16)
2 3
Din relaţia (2.13.) şi (2.16) se poate calcula, pentru fiecare componentă, mărimea
admisibilă a erorilor ce intervin la trasarea unghiurilor orizontale. In continuare se va prezenta
calculul acestor mărimi.
În cazul erorii de centrare a teodolitului în punctul de staţie, pentru o latură a unghiului
de lungime “D” se cunoaşte relaţia:
e cc m α
me  ρ  (2.17)
d 10
de unde rezultă:
mαd
e (2.18)
ρcc . 10
Aplicând acelaşi raţionament (2.17.), se obţine eroarea de excentricitate a mărcii de
vizare:
m αd
e1  (2.19)
ρ cc . 10
 Eroarea medie pătratică propriu-zisă de măsurare pentru metoda seriilor este:
1 2 2
(m +m v)  0.1.mα
2 (2.20)
n c
de unde rezultǎ:
(mc2+m 2v)
n (2.21)
0.1mα2

unde:
n - numărul seriilor:
mc -eroarea medie de citire la dispozitivul de lectură;
mv - eroarea medie de vizare cu luneta.
2.1.1.5 Aplicaţii
Aplicaţia 1. Să se traseze unghiul de direcţie către un punct caracteristic al unui obiectiv
industrial sau civil. Se cunosc următoarele elemente:
– coordonatele şi poziţia punctelor de sprijin:
 X 101  32543.452m
101 
Y101  84318.352m
 X 102  32857.187m
102 
Y102  84523.925m
– coordonatele proiectate ale punctului de trasat:
 X C  32546.721m
C
YC  84365.525m
La trasare se utilizează teodolitele din dotare de tip Theo 020, Theo 010, sau Wild T2,etc.
ale căror caracteristici sunt prezentate în tab.2. 1.
Tab.2.1
Caracteristicile tehnice ale
Nr. crt Theo 010 Theo 020A Wild T2
teodolitelor
Valoarea celei mai mici
1 diviziuni a dispozitivului de 2cc 1c 2cc
lectură (400g)
2 Aproximaţia citirii Hz/V (400g) 0.2cc 20cc 0.5cc
Eroarea medie de măsurare a
3 unei direcţii în două poziţii ale 3cc 10cc   3cc  6cc 
lunetei (mdir)
4 Distanţa minimă de vizare 2.0m 1.5m 1.5m
5 Puterea de mărire a lunetei 31x 25x 28x
Sensibilitatea nivelei torice a
6 20" 30" 20"
cercului alidad
Sensibilitatea nivelei indexului
7 20" - 30"
cercului vertical
8 Sensibilitatea nivelei sferice 8' 8' 8'

Calculul unghiului de direcţie se face cu relaţia:

  101,C  101,102  95.59.79  36.93.11  58.66.68
 unde:
 YC  Y101   47.2 
101c  arctg    arctg    95.59.79
 X C  X 101   3.269 
Pentru verificarea calculului orientării se utilizează relaţia:
 x  y 
101c  50 g  arctg    arctg  1.148824   45.59.79
 x  y 
 Y102  Y101 
101,102  arctg    arctg  0.655330   36.93.11
 X 102  X 101 
 x  y 
101,102  50 g  arctg    arctg  4.802654   86.93.11
 x  y 
Pentru trasarea unghiului de direcţie, se pot utiliza metodele prezentate în subcapitolele
2.1.1.1, 2.1.1.2, 2.1.1.3.
La prima metodă se staţionează cu teodolitul în punctul 101 şi se vizează punctul 102, cu
zero al limbului pe direcţia de viză.
Observaţii:
1. Când se lucrează cu teodolite de tip repetitor se introduce mai întâi zero în aparat, iar
apoi se vizează punctul 102 cu mişcarea generală (clapeta repetitoare blocată).
2. Când se utilizează teodolite de tip reiterator se vizează mai întâi punctul 102 şi apoi se
introduce diviziunea zero pe direcţia de viză, cu ajutorul tamburului de aducere în coincidenţă şi
după aceea cu şurubul reiterator.
Se roteşte, în continuare, teodolitul cu mişcarea înregistratoare în sensul acelor de
ceasornic, până când la dispozitivul de lectură se citeşte valoarea aproximativă a unghiului de
direcţie calculat.
Se blochează mişcarea înregistratoare, iar valoarea exactă a unghiului de direcţie se
introduce cu ajutorul şurubului de fină mişcare orizontală.
Pentru materializarea direcţiei operatorul va dirija muncitorul topograf până când acesta
va amplasa un ţăruş, pe direcţia de viză, în punctul C.
3. Fixarea cu precizie a direcţiei se va face cu ajutorul unui cui, poziţionat la intersecţia
firelor reticulare şi bătut în ţăruş.
În cazul celei de-a doua metode se trasează unghiul de direcţie în prima poziţie a lunetei,
materializând pe teren poziţia punctului C’, după care în a doua poziţie a lunetei se va roti
aparatul până când la dispozitivul de lectură se va citi valoarea 200g+  , materializând pe teren
la aceeaşi distanţă punctul C".
Punctul C" poate coincide cu C', în cazul când teodolitul are erori mici de construcţie şi
reglaj, respectiv în cazul când distanţa de la punctul de staţie la punctul materializat este mică
(D<50 m).Dacă punctul C" este diferit de punctul C', se măsoară distanţa, iar poziţia cea mai
probabilă a direcţiei se materializează prin punctul C, situat la jumătatea distanţei C'C" .
În cazul trasării cu precizie ridicată, se trasează provizoriu unghiul de direcţie într-o
singură poziţie a lunetei, materializând punctul C’. Se măsoară apoi unghiul  ' prin metoda
repetiţiei sau reiteraţiilor, obţinând valoarea cea mai probabilă a unghiului de trasat. Făcând
media măsurătorilor (trei reiteraţii), se obţine  med  8.66.86 .
Corecţia unghiulară:
     med  8.66.68  8.66.86  18cc
 unde :
 - unghiul calculat prin proiect.
Pentru materializarea direcţiei celei mai probabile, trebuie să se calculeze corecţia liniară,
dată de relaţia (2.1):

q  D
 cc
 47.313

18cc 
 1.34mm
 cc 636620cc
unde:
D - distanţa dintre punctul de staţie şi punctul C, (D=47.313m );
 cc -factorul de transformare, (  cc = 636620cc).
Corecţia liniară "q" se aplică în punctul C, perpendicular pe direcţia 10l,C , în interiorul
sau exteriorul unghiului, în funcţie de semnul corecţiei unghiulare  (în interior când
valoarea este negativă).
Calculul preciziei la trasarea unghiului de direcţie se face în conformitate cu § 2.1.1.4.
Eroarea medie pătratică de trasare a unei direcţii cu teodolitul Theo 010 este dată de
relaţia (2.2) în care :
e 2
m   m     cc    636620  27cc
e r D 47313
unde:
e = (1-3) mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul firului cu plumb;
e = 0.7 mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul dispozitivului optic de centrare.
D - distanţa de viză, se calculează cu relaţia:

 XC -X101 +  YC -Y101 
2 2
D = =47.313m
101,C
mi - suma pătratică a erorilor instrumentale şi de reglaj (2.4), determinate prin diferenţa
lecturilor în ambele poziţii ale lunetei, vizând aceeaşi direcţie; mi = ±30cc pentru aparatul cu care
s-a lucrat;
mm - eroarea de măsurare

mm   mc2  mV2   2.242  62  6.4CC

unde:

m 
VV    20  2.24cc
c n 1 4
Considerând că se efectuează cinci observaţii asupra unei direcţii (Tab.2.2.),erorile
relative (Vi) se obţin ca o diferenţă dintre lecturile Ci şi valoarea medie C a acestora:
Tab.2.2

Nr. crt. Ci Vi V2 Calcule

1 10.1523 0 0
2 10.1524 1 1 C=[Oi}/n=10.152
3 10.1522 -1 1
 4 10.1520 -3 9 Vi=Ci-C
5 10.1526 3 9
[ ] [Ci]= 50.7615 [Vi]=0 [VV]=20

Observaţie: Pentru a determina eroarea de citire se vizează şi se punctează, cu mare

atenţie, un reper îndepărtat.

60" 185cc 185

m     6cc
V M M 31
mCE  9cc

md   2.272  302  6.42  92   2479.96  49.8cc

Eroarea medie pătratică de trasare a unghiului de direcţie se calculează cu relaţia:
m  md 2  70.4cc
În funcţie de eroarea medie pătratică determinată, se poate calcula toleranţa la trasare,
pentru aparatul utilizat. Conform teoriei erorilor, toleranţa este dată de relaţia:
T   2  3 m   2  3 .70.4cc  140.8cc  212.2cc 