Permisiuni‌‌share‌‌și‌‌NTFS‌ ‌

Partajarea‌ ‌(share)‌‌tradițională‌‌de‌‌fișiere‌‌în‌‌Windows‌‌vă‌‌permite‌‌să‌‌restricționați‌‌accesul‌‌la‌‌anumite‌‌fișiere‌‌și‌‌să‌‌
alegeți‌ ‌ce‌ ‌utilizatori‌ ‌au‌ ‌acces‌ ‌la‌ ‌ele.‌ ‌Basic‌ ‌sharing‌ ‌vă‌ ‌permite‌ ‌să‌ ‌partajați‌ ‌un‌ ‌fișier‌ ‌sau‌ ‌un‌ ‌folder‌ ‌cu‌ ‌un‌ ‌utilizator‌ ‌și‌‌
permitându-i‌‌doar‌‌acțiuni‌‌de‌‌citire‌‌sau‌‌citire‌‌/‌‌scriere.‌‌ ‌

Advanced‌‌sharing‌‌‌oferă‌‌cel‌‌mai‌‌mare‌‌control;‌‌putând‌‌să:‌‌ ‌

•‌‌Partajați‌‌fișiere,‌‌foldere‌‌sau‌‌o‌‌unitate‌‌întreagă‌‌ ‌

•‌‌Alegeți‌‌utilizatori‌‌sau‌‌grupuri‌‌cu‌‌care‌‌să‌‌partajați‌‌fișiere‌‌și‌‌foldere‌‌ ‌

•‌‌Limitați‌‌numărul‌‌de‌‌utilizatori‌‌care‌‌pot‌‌utiliza‌‌un‌‌fișier‌‌sau‌‌folder‌‌în‌‌același‌‌timp,‌‌pentru‌‌o‌‌securitate‌‌sporită‌ ‌

•‌‌Setați‌‌permisiuni‌‌pentru‌‌fișierele‌‌și‌‌folderele‌‌partajate,‌‌cum‌‌ar‌‌fi‌‌permisiunile‌R
‌ ead‌,‌C
‌ hange‌‌‌și‌F‌ ull‌‌Control‌.‌‌ ‌

•‌‌Alegeți‌‌ce‌‌fișiere‌‌sunt‌‌disponibile‌‌utilizatorilor‌‌offline‌ ‌

Pentru‌‌a‌‌configura‌‌partajări‌‌de‌‌bază‌‌sau‌‌avansate,‌‌trebuie‌‌să‌‌vă‌‌asigurați‌‌că‌‌‌file‌‌sharing‌‌și‌‌‌network‌‌discovery‌‌sunt‌‌
pornite.‌ ‌De‌ ‌asemenea,‌ ‌ar‌ ‌trebui‌ ‌să‌ ‌activați‌ ‌password-protected‌ ‌sharing‌ ‌(partajarea‌ ‌protejată‌ ‌prin‌ ‌parolă)‌ ‌pentru‌‌
securitate‌‌sporită.‌‌File‌‌sharing,‌‌network‌‌discovery‌‌și‌‌password-protected‌‌sharing‌‌sunt‌‌activate‌‌implicit‌‌în‌‌pagina‌‌de‌‌setări‌‌
Network‌‌and‌‌Sharing‌‌Center,‌‌Advanced‌‌sharing‌.‌ ‌

Configurare‌B
‌ asic‌S‌ hare‌ ‌
Pentru‌‌a‌‌configura‌B
‌ asic‌‌Share‌‌‌pentru‌‌un‌‌anumit‌‌utilizator,‌‌efectuați‌‌pașii‌‌următori.‌‌ ‌

1.‌‌În‌F‌ ile‌‌Explorer‌,‌‌navigați‌‌la‌‌fișierul‌‌sau‌‌folderul‌‌pe‌‌care‌‌doriți‌‌să‌‌îl‌‌partajați.‌‌ ‌

2.‌ ‌Faceți‌ ‌clic‌ ‌dreapta‌ ‌pe‌ ‌fișier‌ ‌sau‌ ‌folder,‌ ‌selectați‌‌‌Properties‌,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌‌‌Share‌‌din‌‌fereastra‌‌de‌‌dialog‌‌

Properties‌,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌butonul‌‌‌Share‌‌pentru‌‌a‌‌deschide‌‌fereastra‌‌de‌‌dialog‌‌‌File‌‌Sharing‌‌(a‌‌se‌‌vedea‌‌Figura‌‌de‌‌mai‌‌
jos).‌‌De‌‌asemenea,‌‌puteți‌‌face‌‌clic‌‌dreapta‌‌pe‌‌folder,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌S‌ hare‌‌with‌,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌S‌ pecific‌‌people‌.‌ ‌

1
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 3.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌‌săgeata‌‌de‌‌lângă‌‌caseta‌‌de‌‌text,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌un‌‌nume‌‌din‌‌listă,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌‌Add‌.‌‌Alternativ,‌‌
dacă‌‌știți‌‌numele‌‌de‌‌utilizator‌‌al‌‌persoanei‌‌pe‌‌care‌‌doriți‌‌să‌‌o‌‌adăugați,‌‌tastați‌‌în‌‌caseta‌‌de‌‌text‌‌și‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌A‌ dd‌.‌ ‌

4.‌ ‌În‌ ‌coloana‌ ‌Permission‌ ‌Level‌,‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌săgeata‌ ‌în‌ ‌jos‌ ‌pentru‌ ‌noul‌ ‌utilizator‌ ‌și‌ ‌selectați‌ ‌Read‌ ‌sau‌‌
Read/Write‌.‌‌‌Read‌‌permite‌‌utilizatorului‌‌să‌‌deschidă‌‌și‌‌să‌‌vizualizeze‌‌obiecte,‌‌dar‌‌să‌‌nu‌‌creeze,‌‌modifice‌‌sau‌‌să‌‌șteargă.‌‌
Read‌ ‌/‌ ‌Write‌ ‌permite‌ ‌utilizatorilor‌ ‌să‌ ‌deschidă,‌ ‌să‌ ‌modifice‌ ‌și‌ ‌să‌ ‌șteargă‌ ‌obiecte.‌ ‌De‌ ‌asemenea,‌ ‌puteți‌ ‌face‌ ‌clic‌ ‌pe‌‌
Remove‌‌‌pentru‌‌a‌‌elimina‌‌utilizatorul.‌ ‌

5.‌‌Când‌‌ați‌‌terminat,‌‌dați‌‌clic‌‌pe‌‌‌Share‌.‌‌Dacă‌‌vi‌‌se‌‌solicită‌‌o‌‌parolă‌‌de‌‌administrator‌‌sau‌‌confirmare,‌‌tastați‌‌parola‌‌
sau‌‌confirmați.‌ ‌

6.‌ ‌După‌ ‌ce‌ ‌configurați‌ ‌Basic‌ ‌Sharing‌ ‌pentru‌ ‌un‌ ‌utilizator,‌ ‌Windows‌ ‌vă‌ ‌permite‌ ‌să‌ ‌trimiteți‌ ‌o‌ ‌confirmare‌ ‌către‌‌
utilizatorul‌ ‌respectiv‌ ‌prin‌ ‌e-mail‌ ‌sau‌ ‌puteți‌ ‌copia‌ ‌și‌ ‌lipi‌ ‌un‌ ‌link‌ ‌către‌ ‌elementul‌ ‌partajat‌ ‌și‌ ‌trimite‌ ‌de‌ ‌exemplu,‌ ‌către‌‌
utilizator‌‌prin‌‌e-mail‌‌sau‌‌mesaj‌‌instant.‌ ‌

7.‌‌Când‌‌ați‌‌terminat,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌D
‌ one‌.‌ ‌

CONFIGURARE‌A
‌ DVANCED‌S‌ HARE‌ ‌
Pentru‌‌a‌‌configura‌A
‌ dvanced‌‌Share‌,‌‌efectuați‌‌pașii‌‌următori.‌‌ ‌

1.‌ ‌În‌ ‌File‌ ‌Explorer‌,‌ ‌navigați‌ ‌la‌ ‌folderul‌ ‌sau‌ ‌partiția‌ ‌pe‌ ‌care‌ ‌doriți‌ ‌să‌ ‌o‌ ‌partajați.‌ ‌Se‌‌presupune‌‌că‌‌nu‌‌lucrați‌‌cu‌‌
Public‌‌Folders‌.‌‌ ‌

2.‌ ‌Faceți‌ ‌clic‌ ‌dreapta‌ ‌pe‌ ‌elementul‌ ‌de‌ ‌partajat,‌ ‌selectați‌ ‌Properties‌,‌ ‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌‌‌Share‌‌din‌‌fereastra‌‌de‌‌
dialog‌ ‌Properties‌,‌ ‌apoi‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌butonul‌ ‌Advanced‌ ‌Sharing‌.‌ ‌Daca‌ ‌vi‌ ‌se‌ ‌solicită‌ ‌o‌ ‌parolă‌ ‌de‌ ‌administrator‌ ‌sau‌ ‌o‌‌
confirmare,‌‌tastați‌‌parola‌‌sau‌‌confirmați.‌‌ ‌

3.‌‌În‌‌fereastra‌‌de‌‌dialog‌A
‌ dvanced‌‌Sharing‌,‌‌bifați‌S‌ hare‌‌this‌‌folder‌‌‌(așa‌‌cum‌‌se‌‌arată‌‌în‌‌de‌‌mai‌‌jos).‌ ‌

4.‌ ‌Utilizați‌ ‌caseta‌ ‌Limit‌ ‌the‌ ‌number‌ ‌of‌ ‌simultaneous‌ ‌users‌ ‌to‌ ‌pentru‌‌a‌‌selecta‌‌numărul‌‌de‌‌utilizatori‌‌care‌‌pot‌‌
accesa‌‌simultan‌‌folderul/fișierul.‌‌ ‌

2
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 5.‌‌În‌‌caseta‌‌de‌‌text‌C
‌ omments‌,‌‌tastați‌‌o‌‌descriere‌‌a‌‌elementului‌‌partajat‌‌(dacă‌‌doriți).‌‌ ‌

6.‌‌Pentru‌‌a‌‌specifica‌‌utilizatori‌‌sau‌‌grupuri‌‌sau‌‌pentru‌‌a‌‌modifica‌‌permisiunile,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌butonul‌‌‌Permissions‌.‌‌
Se‌‌deschide‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌P‌ ermissions‌‌‌(vezi‌‌Figura‌‌de‌‌mai‌‌jos).‌‌ ‌

7.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌‌‌Add‌‌‌pentru‌‌a‌‌adăuga‌‌un‌‌utilizator‌‌sau‌‌un‌‌grup.‌‌(De‌‌asemenea,‌‌puteți‌‌face‌‌clic‌‌pe‌‌‌Remove‌‌pentru‌‌
a‌‌elimina‌‌un‌‌utilizator‌‌sau‌‌grup‌‌din‌‌partajare.)‌‌Se‌‌afișează‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌S‌ elect‌‌Users‌‌or‌‌Groups‌.‌‌ ‌

8.‌‌Tastați‌‌un‌‌nume‌‌de‌‌utilizator‌‌sau‌‌grup‌‌în‌‌caseta‌‌de‌‌text‌‌sau‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌‌Locations‌‌pentru‌‌a‌‌găsi‌‌un‌‌utilizator‌‌
sau‌‌grup‌‌de‌‌adăugat.‌‌Când‌‌ați‌‌terminat,‌‌dați‌‌clic‌‌pe‌O
‌ K‌.‌‌ ‌

9.‌ ‌În‌ ‌caseta‌ ‌de‌ ‌dialog‌ ‌Permissions‌,‌ ‌selectați‌ ‌un‌ ‌utilizator‌ ‌sau‌ ‌un‌ ‌grup,‌ ‌bifați‌ ‌permisiunile‌ ‌pe‌ ‌care‌ ‌doriți‌ ‌să‌ ‌le‌‌
atribuiți,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌O
‌ K‌.‌‌ ‌

10.‌‌Când‌‌ați‌‌terminat,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌O
‌ K‌‌‌pentru‌‌a‌‌închide‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌A
‌ dvanced‌‌Sharing‌.‌ ‌

Share‌ ‌permissions‌ ‌(Permisiunile‌ ‌de‌ ‌partajare)‌ ‌sunt‌ ‌setate‌ ‌pentru‌ ‌foldere‌ ‌atunci‌‌când‌‌sunt‌‌partajate‌‌în‌‌rețele‌‌(‌‌
Workgroup‌ ‌sau‌ ‌în‌ ‌domeniu)‌ ‌și‌ ‌sunt‌ ‌configurabile‌‌doar‌‌pe‌‌foldere.‌‌Ele‌‌determină‌‌tipul‌‌de‌‌acces‌‌care‌‌alții‌‌il‌‌vor‌‌avea‌‌pe‌‌
folder‌‌atunci‌‌când‌‌se‌‌conectează‌‌la‌‌acesta‌‌prin‌‌rețea.‌ ‌

Share‌ ‌permissions‌ ‌se‌ ‌aplică‌ ‌numai‌ ‌atunci‌ ‌când‌ ‌accesați‌ ‌un‌ ‌folder‌ ‌partajat‌ ‌prin‌ ‌UNC‌ ‌(universal‌ ‌naming‌‌
convention),‌ ‌de‌ ‌forma‌ ‌\\servername\sharename‌.‌ ‌Daca‌ ‌contul‌ ‌de‌ ‌utilizator‌ ‌este‌ ‌local‌ ‌și‌ ‌accesați‌ ‌fișierele‌‌direct‌‌fără‌‌a‌‌
utiliza‌ ‌UNC,‌ ‌aceste‌ ‌permisiuni‌ ‌nu‌ ‌vor‌ ‌aplica.‌‌Share‌‌permissions‌‌nu‌‌sunt‌‌granulare;‌‌prin‌‌urmare,‌‌permisiunea‌‌pe‌‌care‌‌o‌‌
atribuiți‌‌se‌‌va‌‌aplica‌‌automat‌‌fișierelor‌‌și‌‌subdirectoarelor‌‌din‌‌obiectul‌‌partajat.‌ ‌

‌ În‌ ‌Windows‌ ‌10,‌ ‌veți‌ ‌crea‌ ‌și‌ ‌gestiona‌ ‌partajări‌ ‌și‌ ‌permisiuni‌ ‌de‌ ‌partajare‌ ‌din‌ ‌tabul‌ ‌Sharing‌ ‌al‌ ‌ferestrei‌‌
Properties‌ ‌ale‌ ‌folderului.‌ ‌Pentru‌ ‌a‌ ‌vedea‌ ‌permisiunile,‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌Advanced‌ ‌Sharing‌ ‌și‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌butonul‌‌
Permissions‌.‌‌Tabelul‌‌de‌‌mai‌‌jos‌‌vă‌‌prezintă‌‌permisiunile‌‌disponibile.‌ ‌

3
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 Permissions‌ ‌ Description‌ ‌
Permite‌‌utilizatorilor/grupurilor‌‌să‌‌vizualizeze‌‌fișiere‌‌și‌‌subfoldere,‌‌să‌‌deschidă‌‌fișiere‌‌și‌‌
Read‌ ‌
să‌r‌ uleze‌p‌ rograme‌ ‌
Permite‌ ‌utilizatorilor/grupurilor‌ ‌să‌ ‌copieze‌ ‌fișiere‌ ‌și‌ ‌foldere‌ ‌în‌ ‌folderele‌ ‌partajate,‌ ‌să‌‌
Change‌ ‌
modifice‌fi ‌ șiere,‌s‌ ă‌ș‌ teargă‌fi
‌ șiere‌ș‌ i‌s‌ ubfoldere,‌ș‌ i‌s‌ ă‌m
‌ odifice‌p
‌ ermisiunile‌R ‌ ead‌ ‌
Permite‌ ‌utilizatorilor/grupurilor‌ ‌să‌ ‌modifice‌ ‌permisiunile‌ ‌fișierelor‌ ‌(doar‌ ‌NTFS),‌ ‌să‌‌
Full‌C
‌ ontrol‌ ‌
devină‌p ‌ roprietarul‌fi ‌ șierelor‌(‌ doar‌N‌ TFS),‌ș‌ i‌t‌ oate‌p
‌ ermisiunile‌d ‌ e‌l‌a‌C
‌ hange‌‌ș‌ i‌R
‌ ead‌ ‌
‌

Configurarea‌‌permisiunilor‌‌în‌‌sistemul‌‌de‌‌fișiere‌‌NTFS‌ ‌

Instrumentul‌ ‌de‌ ‌permisiuni‌ ‌a‌ ‌fișierelor‌ ‌NTFS‌ ‌este‌ ‌foarte‌ ‌util‌ ‌și‌ ‌vă‌ ‌permite‌ ‌să‌ ‌controlați‌ ‌accesul‌ ‌la‌ ‌fișiere‌‌și‌‌
foldere,‌‌indiferent‌‌dacă‌‌sunt‌‌accesate‌‌prin‌‌rețea‌‌sau‌‌de‌‌către‌‌cineva‌‌care‌‌se‌‌conectează‌‌la‌‌computer‌‌local.‌ ‌

Pe‌ ‌lângă‌ ‌permisiunile‌ ‌pe‌‌care‌‌le‌‌setați‌‌atunci‌‌când‌‌partajați‌‌(share)‌‌un‌‌folder,‌‌Windows‌‌oferă‌‌încă‌‌un‌‌set‌‌de‌‌

permisiuni‌‌mai‌‌avansate‌‌numite‌‌‌permisiuni‌‌NTFS‌.‌‌Aceste‌‌permisiuni‌‌sunt‌‌disponibile‌‌pe‌‌volume‌‌formatate‌‌cu‌‌sistemul‌‌de‌‌
fișiere‌‌NTFS.‌‌ ‌

Permisiunile‌‌NTFS‌‌diferă‌‌de‌‌permisiunile‌‌de‌‌partajare‌‌în‌‌două‌‌moduri.‌‌ ‌

•‌‌Se‌‌aplică‌‌fișierelor‌‌și‌‌folderelor‌‌de‌‌pe‌‌volume‌‌NTFS.‌‌ ‌

•‌‌Se‌‌aplică‌‌indiferent‌‌dacă‌‌utilizatorul‌‌încearcă‌‌să‌‌le‌‌acceseze‌‌prin‌‌rețea‌‌sau‌‌local.‌‌ ‌

În‌‌figura‌‌de‌‌mai‌‌jos,‌‌este‌‌prezent‌‌un‌‌tab‌‌extra,‌‌cel‌‌de‌‌‌Security‌,‌‌deoarece‌‌folderul‌‌este‌‌pe‌‌un‌‌volum‌‌NTFS.‌‌După‌‌
cum‌‌puteți‌‌vedea,‌‌există‌‌o‌‌serie‌‌de‌‌permisiuni‌‌diferite‌‌disponibile‌‌pentru‌‌utilizatori‌‌și‌‌grupuri‌‌(permisiuni‌‌NTFS).‌ ‌

Grupurile‌‌sau‌‌utilizatorii‌‌cărora‌‌li‌‌se‌‌acordă‌‌permisiunea‌‌‌Full‌‌Control‌‌într-un‌‌folder‌‌pot‌‌șterge‌‌orice‌‌fișiere‌‌în‌‌
acel‌ ‌folder,‌ ‌indiferent‌ ‌de‌ ‌permisiunile‌ ‌care‌ ‌protejează‌ ‌fișierul.‌ ‌În‌ ‌plus,‌ ‌permisiunile‌ ‌din‌ ‌List‌ ‌folder‌ ‌contents‌ ‌sunt‌‌
moștenite‌‌de‌‌foldere,‌‌dar‌‌nu‌‌de‌‌fișiere‌‌și‌‌ar‌‌trebui‌‌să‌‌apară‌‌numai‌‌când‌‌vizualizați‌‌permisiunile‌‌folderelor.‌‌În‌‌Windows‌‌10,‌‌
grupul‌ ‌Everyone‌ ‌nu‌ ‌include‌ ‌grupul‌ ‌Anonymous‌ ‌Logon‌ ‌în‌ ‌mod‌ ‌implicit,‌ ‌astfel‌ ‌încât‌ ‌permisiunile‌ ‌aplicate‌ ‌grupului‌‌
Everyone‌‌‌nu‌‌afectează‌‌grupul‌A ‌ nonymous‌‌Logon‌.‌ ‌

‌
‌

4
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 ‌

Fiecare‌ ‌dintre‌ ‌permisiunile‌ ‌standard‌ ‌constă‌ ‌dintr-un‌‌grup‌‌logic‌‌de‌‌permisiuni‌‌speciale.‌‌Permisiunile‌‌speciale‌‌

sunt‌‌după‌‌cum‌‌urmează:‌‌ ‌

•‌‌‌Traverse‌‌folder‌‌/‌‌Execute‌‌file‌:‌‌Când‌‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌folder,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌un‌‌utilizator‌‌sau‌‌grup‌‌să‌‌
treacă‌‌prin‌‌foldere‌‌pentru‌‌a‌‌accesa‌‌alte‌‌fișiere‌‌sau‌‌foldere,‌‌chiar‌‌dacă‌‌utilizatorul‌‌nu‌‌are‌‌nici‌‌o‌‌permisiune‌‌pentru‌‌folderul‌‌
părinte.‌‌Când‌‌permisiunea‌‌este‌‌aplicată‌‌unui‌‌fișier,‌‌acesta‌‌permite‌‌utilizatorului‌‌sau‌‌grupului‌‌să‌‌ruleze‌‌fișiere‌‌program.‌‌În‌‌
mod‌‌implicit,‌‌grupului‌‌Everyone‌‌i‌‌se‌‌acordă‌‌Bypass‌‌traverse‌‌checking‌‌user‌‌right,‌‌care‌‌se‌‌aplică‌‌numai‌‌folderelor.‌‌Setarea‌‌
permisiunii‌‌‌Traverse‌‌folder‌‌pe‌‌un‌‌folder‌‌nu‌‌setează‌‌automat‌‌permisiunea‌‌‌Execute‌‌file‌‌pentru‌‌toate‌‌fișierele‌‌din‌‌interior‌‌
acel‌‌folder.‌ ‌

•‌ ‌List‌ ‌folder/Read‌ ‌data‌:‌ ‌Când‌ ‌este‌ ‌aplicat‌ ‌unui‌ ‌folder,‌ ‌permite‌ ‌sau‌ ‌împiedică‌ ‌utilizatorul‌ ‌sau‌ ‌grupul,‌ ‌de‌ ‌a‌‌
vedea‌‌o‌‌listă‌‌de‌‌fișiere‌‌și‌‌subfoldere‌‌în‌‌dosar.‌‌Când‌‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌fișier,‌‌se‌‌poate‌‌deschide‌‌și‌‌citi‌‌fișierul.‌‌ ‌

•‌‌‌Read‌‌attributes‌:‌‌când‌‌este‌‌aplicat‌‌fișierelor‌‌și‌‌folderelor,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌vizualizarea‌‌atributelor‌‌unui‌‌
fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌cum‌‌ar‌‌fi‌‌read-only‌‌și‌‌hidden‌‌(ascuns).‌‌ ‌

•‌ ‌Read‌ ‌extended‌ ‌attributes‌:‌ ‌când‌ ‌este‌ ‌aplicat‌ ‌fișierelor‌ ‌și‌ ‌folderelor,‌ ‌permite‌ ‌sau‌ ‌previne‌ ‌vizualizarea‌‌
atributelor‌ ‌extinse‌ ‌ale‌ ‌unui‌ ‌fișier‌ ‌sau‌ ‌folder.‌ ‌Atributele‌ ‌extinse‌ ‌sunt‌ ‌definite‌ ‌de‌ ‌programe‌ ‌și‌ ‌pot‌ ‌varia‌ ‌în‌ ‌funcție‌ ‌de‌‌
program.‌ ‌

•‌‌‌Create‌‌files/Write‌‌data‌:‌‌când‌‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌folder,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌un‌‌utilizator‌‌sau‌‌grup‌‌de‌‌a‌‌crea‌‌
fișiere‌ ‌noi‌ ‌în‌ ‌folder.‌ ‌Când‌ ‌se‌ ‌aplică‌ ‌unui‌ ‌fișier,‌ ‌permite‌ ‌utilizatorului‌ ‌sau‌ ‌grup‌ ‌pentru‌ ‌a‌ ‌adăuga‌ ‌sau‌ ‌modifica‌ ‌fișierul,‌‌
inclusiv‌‌suprascrierea‌‌conținutului‌‌existent.‌‌ ‌

•‌ ‌Create‌ ‌folders/Append‌ ‌data‌:‌ ‌când‌ ‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌folder,‌‌vă‌‌permite‌‌să‌‌creați‌‌subfoldere‌‌în‌‌folder.‌‌Când‌‌

este‌ ‌aplicat‌ ‌unui‌ ‌fișier,‌ ‌permite‌ ‌utilizatorului‌ ‌sau‌ ‌grupului‌ ‌să‌ ‌adăuge‌ ‌date‌ ‌la‌ ‌finalul‌ ‌unui‌ ‌fișier,‌ ‌însă‌ ‌nu‌ ‌le‌ ‌permite‌‌
modificarea,‌‌ștergerea‌‌sau‌‌suprascrierea‌‌datelor‌‌existente.‌ ‌

5
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 •‌ ‌Write‌ ‌attributes‌:‌ ‌Când‌ ‌este‌ ‌aplicat‌‌fișierelor‌‌sau‌‌folderelor,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌modificarea‌‌atributelor‌‌
fișierelor‌‌sau‌‌folderelor,‌‌cum‌‌ar‌‌fi‌‌read-only‌‌și‌‌hidden‌‌(ascuns).‌ ‌

•‌ ‌Write‌ ‌extended‌ ‌attributes‌:‌ ‌Când‌ ‌este‌ ‌aplicat‌ ‌fișierelor‌ ‌sau‌ ‌folderelor,‌ ‌permite‌ ‌sau‌ ‌împiedică‌ ‌schimbarea‌‌
atributelor‌‌extinse‌‌ale‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder.‌ ‌

•‌‌‌Delete‌‌subfolders‌‌and‌‌files‌:‌‌când‌‌este‌‌aplicat‌‌fișierelor‌‌sau‌‌folderelor,‌‌permite‌‌utilizatorului‌‌sau‌‌grupurilor‌‌să‌‌
șteargă‌‌subfoldere‌‌și‌‌fișiere.‌‌ ‌

•‌D
‌ elete‌:‌‌Când‌‌este‌‌aplicat‌‌fișierelor‌‌și‌‌folderelor,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌ștergerea‌‌fișierului‌‌sau‌‌folderului.‌‌ ‌

•‌‌‌Read‌‌permissions‌:‌‌Când‌‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌acesta‌‌vă‌‌permite‌‌sau‌‌vă‌‌împiedică‌‌să‌‌vizualizați‌‌
permisiunile‌‌fișierului‌‌sau‌‌folderului.‌‌ ‌

•‌ ‌Change‌ ‌permissions‌:‌ ‌Când‌ ‌este‌ ‌aplicat‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌acesta‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌utilizatorul‌‌sau‌‌

grupul‌‌să‌‌modifice‌‌permisiunile‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder.‌ ‌

•‌‌‌Take‌‌ownership‌:‌‌atunci‌‌când‌‌este‌‌aplicat‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌permite‌‌sau‌‌împiedică‌‌preluarea‌‌dreptului‌‌de‌‌
proprietate‌ ‌a‌ ‌fișierului‌ ‌sau‌ ‌folderului.‌ ‌În‌ ‌calitate‌ ‌de‌ ‌proprietar,‌ ‌puteți‌ ‌modifica‌ ‌permisiunile‌‌indiferent‌‌de‌‌permisiunile‌‌
configurate‌‌pe‌‌fișiere‌‌sau‌‌foldere.‌ ‌

Pentru‌ ‌a‌ ‌simplifica‌ ‌administrarea,‌ ‌puteți‌ ‌utiliza‌ ‌grupuri‌ ‌pentru‌ ‌a‌ ‌acorda‌ ‌permisiuni.‌ ‌Prin‌ ‌atribuirea‌ ‌de‌‌
permisiuni‌ ‌NTFS‌ ‌către‌ ‌un‌ ‌grup,‌ ‌acordați‌ ‌permisiuni‌ ‌uneia‌ ‌sau‌ ‌mai‌ ‌multor‌ ‌persoane‌ ‌simultan,‌ ‌reducând‌ ‌numărului‌‌de‌‌
înregistrări‌ ‌în‌ ‌fiecare‌ ‌listă‌ ‌de‌ ‌acces,‌ ‌precum‌ ‌și‌ ‌efortul‌ ‌necesar‌ ‌configurării‌ ‌de‌ ‌permisiuni‌ ‌pentru‌ ‌accesul‌ ‌mai‌ ‌multor‌‌
persoane‌‌la‌‌anumite‌‌fișiere‌‌sau‌‌foldere.‌ ‌

Permisiuni‌N
‌ TFS‌e
‌ fective‌ ‌
Structura‌ ‌de‌ ‌foldere‌ ‌/‌ ‌fișiere‌ ‌pe‌ ‌o‌ ‌unitate‌ ‌NTFS‌ ‌poate‌‌fi‌‌complicată,‌‌cu‌‌multe‌‌foldere‌‌și‌‌subfoldere.‌‌În‌‌plus,‌‌
deoarece‌‌puteți‌‌atribui‌‌permisiuni‌‌grupurilor‌‌și‌‌pe‌‌diferite‌‌nivele‌‌pe‌‌un‌‌volum‌‌NTFS,‌‌stabilirea‌‌permisiunilor‌‌efective‌‌ale‌‌
unui‌‌anumit‌‌folder‌‌sau‌‌fișier‌‌pentru‌‌un‌‌anumit‌‌utilizator‌‌poate‌‌fi‌‌dificil.‌ ‌

Există‌‌două‌‌tipuri‌‌de‌‌permisiuni‌‌utilizate‌‌în‌‌NTFS:‌‌ ‌

•‌E‌ xplicit‌‌permissions‌/P
‌ ermisiuni‌‌explicite‌:‌‌permisiuni‌‌acordate‌‌direct‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder.‌ ‌

•‌‌‌Inherited‌‌permissions‌/P‌ ermisiuni‌‌moștenite‌:‌‌Permisiuni‌‌care‌‌sunt‌‌acordate‌‌unui‌‌folder‌‌(obiect‌‌părinte‌‌sau‌‌container)‌‌
care‌‌se‌‌moștenesc‌‌în‌‌obiectele‌‌copil‌‌(subfoldere‌‌sau‌‌fișiere‌‌din‌‌folderul‌‌părinte).‌‌ ‌

Într-un‌ ‌sistem‌ ‌de‌ ‌fișiere,‌ ‌un‌ ‌folder‌ ‌cu‌ ‌subfoldere‌ ‌este‌ ‌considerat‌ ‌folderul‌ ‌părinte.‌ ‌Subfolderele‌ ‌sunt‌‌
considerate‌‌foldere‌‌copii.‌‌După‌‌ce‌‌setați‌‌permisiunile‌‌pentru‌‌un‌‌folder‌‌părinte,‌‌fișiere‌‌noi‌‌și‌‌subfoldere‌‌care‌‌sunt‌‌create‌‌
în‌‌folder‌‌moștenesc‌‌aceste‌‌permisiuni.‌ ‌

Pentru‌ ‌a‌ ‌opri/dezactiva‌ ‌moștenirea‌ ‌permisiunilor,‌ ‌selectați‌ ‌opțiunea‌ ‌“Replace‌ ‌all‌ ‌existing‌ ‌inheritable‌‌
permissions‌ ‌on‌ ‌all‌ ‌descendants‌‌with‌‌inheritable‌‌permissions‌‌from‌‌this‌‌object‌”‌‌(Înlocuiți‌‌toate‌‌permisiunile‌‌moștenite‌‌
existente‌ ‌pentru‌ ‌toți‌ ‌descendenții‌ ‌cu‌ ‌permisiuni‌ ‌moștenite‌ ‌din‌ ‌acest‌ ‌obiect)‌ ‌din‌ ‌caseta‌ ‌de‌ ‌dialog‌ ‌Advanced‌ ‌Security‌‌
Settings‌.‌ ‌De‌ ‌asemenea,‌ ‌puteți‌ ‌șterge/deselecta‌ ‌opțiunea‌‌‌“Allow‌‌inheritable‌‌permissions‌‌from‌‌parent‌‌to‌‌propagate‌‌to‌‌
this‌‌object”‌‌(Permiteți‌‌propagarea‌‌permisiunilor‌‌moștenite‌‌de‌‌la‌‌părinte‌‌la‌‌acest‌‌obiect).‌‌Când‌‌debifați‌‌această‌‌opțiune,‌‌
Windows‌ ‌răspunde‌ ‌cu‌ ‌o‌ ‌casetă‌ ‌de‌ ‌dialog‌ ‌de‌ ‌Securitate.‌ ‌În‌ ‌casetă‌ ‌de‌ ‌dialog‌ ‌de‌ ‌Securitate,‌ ‌atunci‌ ‌când‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌‌
butonul‌ ‌Copy,‌ ‌permisiunile‌ ‌explicite‌ ‌sunt‌ ‌copiate‌ ‌din‌ ‌folderul‌ ‌părinte‌ ‌în‌ ‌subfolder‌ ‌sau‌ ‌fișier.‌ ‌Apoi‌ ‌puteți‌ ‌schimba‌‌
permisiunile‌ ‌explicite‌ ‌ale‌ ‌folderului‌ ‌sau‌ ‌ale‌ ‌fișierului.‌ ‌Dacă‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌butonul‌ ‌Remove‌,‌ ‌eliminați‌ ‌permisiunea‌
moștenită‌‌cu‌‌totul.‌ ‌

6
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 În‌‌mod‌‌implicit,‌‌orice‌‌obiecte‌‌dintr-un‌‌folder‌‌moștenesc‌‌permisiunile‌‌din‌‌acel‌‌folder‌‌atunci‌‌când‌‌sunt‌‌create,‌‌
așa‌ ‌cum‌ ‌se‌ ‌arată‌ ‌în‌ ‌tabelul‌ ‌permisiuni‌ ‌moștenite‌.‌ ‌Cu‌ ‌toate‌ ‌acestea,‌ ‌permisiunile‌ ‌explicite‌ ‌au‌ ‌prioritate‌ ‌față‌ ‌de‌ ‌cele‌‌
moștenite,‌ ‌așa‌ ‌cum‌ ‌se‌ ‌arată‌ ‌în‌ ‌tabelul‌ ‌permisiuni‌ ‌explicite‌.‌ ‌Deci,‌‌dacă‌‌acordați‌‌permisiuni‌‌diferite‌‌la‌‌un‌‌nivel‌‌inferior,‌‌
permisiunile‌‌de‌‌nivel‌‌inferior‌‌au‌‌prioritate.‌‌ ‌

De‌‌exemplu,‌‌să‌‌presupunem‌‌că‌‌aveți‌‌un‌‌folder‌‌numit‌‌Data.‌‌În‌‌folderul‌‌Data,‌‌aveți‌‌Folder1,‌‌iar‌‌în‌‌Folder1,‌‌aveți‌‌
Folder2.‌‌Dacă‌‌acordați‌‌‌Allow‌‌full‌‌control‌‌unui‌‌cont‌‌de‌‌utilizator,‌‌permisiunea‌‌se‌‌va‌‌transmite‌‌și‌‌la‌‌subfoldere‌‌și‌‌fișiere‌‌din‌‌
folderul‌‌Data.‌‌(tabelul‌‌permisiuni‌‌moștenite)‌ ‌

În‌ ‌comparație,‌ ‌dacă‌ ‌acordați‌ ‌Allow‌ ‌full‌ ‌control‌ ‌folderului‌ ‌Data‌ ‌unui‌ ‌cont‌ ‌de‌ ‌utilizator‌ ‌și‌ ‌dvs.‌ ‌acordați‌‌
permisiunea‌‌‌Allow‌‌read‌‌către‌‌Folder1,‌‌permisiunea‌Allow‌‌read‌‌va‌‌suprascrie‌‌permisiunile‌‌moștenite‌‌și‌‌se‌‌vor‌‌transmite‌‌
apoi‌‌la‌‌Folder2‌‌și‌‌File1.‌‌(tabelul‌‌permisiuni‌‌explicite)‌ ‌

Dacă‌‌un‌‌utilizator‌‌are‌‌acces‌‌la‌‌un‌‌fișier,‌‌el‌‌poate‌‌accesa‌‌fișierul,‌‌chiar‌‌dacă‌‌nu‌‌are‌‌acces‌‌la‌‌folderul‌‌care‌‌conține‌‌
fișierul.‌ ‌Desigur,‌ ‌pentru‌ ‌că‌ ‌utilizatorul‌ ‌nu‌ ‌are‌ ‌acces‌ ‌la‌ ‌folder,‌ ‌utilizatorul‌ ‌nu‌ ‌poate‌ ‌naviga‌ ‌sau‌ ‌vizualiza‌ ‌conținutul‌‌
folderului‌ ‌pentru‌ ‌a‌ ‌ajunge‌ ‌la‌ ‌fișier.‌ ‌Prin‌ ‌urmare,‌ ‌utilizatorul‌ ‌va‌ ‌trebui‌ ‌să‌ ‌utilizeze‌ ‌calea‌ ‌UNC‌ ‌sau‌‌calea‌‌locală‌‌pentru‌‌a‌‌
deschide‌‌fișierul.‌ ‌

Când‌‌vizualizați‌‌permisiunile‌‌unui‌‌fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌acestea‌‌vor‌‌apărea‌‌în‌‌unul‌‌dintre‌‌următoarele‌‌moduri:‌‌ ‌

•‌C
‌ hecked‌‌‌(bifat):‌‌permisiunile‌‌sunt‌‌atribuite‌‌în‌‌mod‌‌explicit.‌‌ ‌

•‌C
‌ leared‌‌(unchecked‌‌‌-‌‌nebifat):‌‌nu‌‌sunt‌‌atribuite‌‌permisiuni.‌‌ ‌

•‌S‌ haded‌(‌ umbrit):‌‌permisiunile‌‌sunt‌‌acordate‌‌prin‌‌moștenire‌‌dintr-un‌‌folder‌‌părinte.‌ ‌

Pe‌ ‌lângă‌ ‌acordarea‌ ‌permisiunii‌ ‌Allow‌,‌ ‌puteți‌ ‌acorda‌ ‌și‌ ‌permisiunea‌ ‌Deny‌.‌ ‌Permisiunea‌ ‌Deny‌ ‌suprascrie‌‌
întotdeauna‌‌alte‌‌permisiuni‌‌care‌‌au‌‌fost‌‌acordate,‌‌inclusiv‌‌atunci‌‌când‌‌utilizatorului‌‌sau‌‌grupului‌‌i‌‌sa‌‌acordat‌‌‌Full‌‌control‌.‌‌
De‌‌exemplu,‌‌dacă‌‌unui‌‌grup‌‌i‌‌se‌‌acordă‌‌permisiune‌‌‌Read‌‌and‌‌Write‌‌și‌‌unei‌‌utilizator‌‌din‌‌cadrul‌‌grupului‌‌i‌‌se‌‌refuză‌‌(deny)‌‌
permisiunea‌W‌ rite‌,‌‌dreptul‌‌efectiv‌‌ale‌‌utilizatorului‌‌este‌‌permisiunea‌R
‌ ead‌.‌‌ ‌

7
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 Când‌ ‌combinați‌ ‌Deny‌ ‌cu‌ ‌Allowed,‌ ‌și‌ ‌permisiunile‌ ‌explicite‌ ‌cu‌ ‌permise‌ ‌moștenite,‌ ‌ierarhia‌ ‌priorității‌‌
permisiunilor‌‌este‌‌următoarea:‌‌ ‌

1.‌‌Refuzare‌‌explicită‌‌/‌E‌ xplicit‌‌Deny‌ ‌

2.‌‌Permiteți‌‌explicit‌‌/‌E‌ xplicit‌‌Allow‌ ‌

3.‌‌Negat‌‌moștenit‌‌/‌I‌ nherited‌‌Deny‌ ‌

4.‌‌Permite‌‌moștenit‌‌/‌I‌ nherited‌‌Allow‌ ‌

Deoarece‌ ‌utilizatorii‌ ‌pot‌ ‌fi‌‌membri‌‌ai‌‌mai‌‌multor‌‌grupuri,‌‌este‌‌posibil‌‌ca‌‌aceștia‌‌să‌‌aibă‌‌mai‌‌multe‌‌seturi‌‌de‌‌

permisiuni‌ ‌explicite‌ ‌pentru‌ ‌un‌ ‌anumit‌ ‌folder‌ ‌sau‌ ‌fișier.‌ ‌Când‌ ‌se‌ ‌întâmplă‌ ‌acest‌ ‌lucru,‌ ‌permisiunile‌ ‌sunt‌ ‌combinate‌ ‌și‌‌
rezultă‌‌astfel‌‌‌effective‌‌permissions‌‌/‌‌‌permisiunile‌‌efective‌,‌‌care‌‌sunt‌‌permisiunile‌‌reale‌‌la‌‌logarea‌‌și‌‌accesarea‌‌unui‌‌fișier‌‌
sau‌‌folder.‌‌Acestea‌‌constau‌‌în‌‌permisiuni‌‌explicite‌‌plus‌‌orice‌‌permisiuni‌‌moștenite.‌ ‌

Conceptul‌‌de‌‌moștenire‌‌este‌‌important‌‌de‌‌reținut‌‌atunci‌‌când‌‌setați‌‌permisiunile‌‌NTFS.‌‌Rețineți‌‌următoarele:‌‌ ‌

•‌‌Atunci‌‌când‌‌utilizatorii‌c‌ opiază‌‌‌fișiere‌‌și‌‌foldere,‌‌fișierele‌‌și‌‌folderele‌‌moștenesc‌‌permisiunile‌‌folderului‌‌destinație.‌ ‌

•‌‌Când‌‌utilizatorii‌m
‌ ută‌‌‌fișiere‌‌și‌‌foldere‌‌în‌‌același‌‌volum,‌‌acestea‌‌își‌‌păstrează‌‌permisiunile.‌‌ ‌

•‌‌Când‌‌utilizatorii‌m
‌ ută‌‌‌fișiere‌‌și‌‌foldere‌‌într-un‌‌volum‌‌diferit,‌‌acestea‌‌moștenesc‌‌permisiunile‌‌folderului‌‌destinație.‌ ‌

Permisiunile‌ ‌efective‌‌pentru‌‌un‌‌obiect,‌‌cum‌‌ar‌‌fi‌‌un‌‌folder,‌‌sunt‌‌permisiuni‌‌acordate‌‌unui‌‌utilizator‌‌sau‌‌grup‌‌
pe‌ ‌baza‌ ‌permisiunilor‌ ‌acordate‌ ‌prin‌ ‌apartenența‌ ‌la‌ ‌grup‌ ‌și‌ ‌a‌ ‌oricăror‌ ‌permisiuni‌ ‌moștenite‌ ‌de‌ ‌la‌ ‌obiectul‌ ‌părinte.‌‌
Windows‌‌nu‌‌include‌‌‌permisiunile‌‌de‌‌partajare‌‌(sharing‌‌permissions)‌‌ca‌‌parte‌‌a‌‌permisiunilor‌‌efective.‌‌Permisiunile‌‌NTFS‌‌
sunt‌‌cumulative.‌ ‌

Vizualizarea‌p
‌ ermisiunilor‌e
‌ fective‌(‌ effective‌p
‌ ermissions)‌p
‌ e‌u
‌ n‌o
‌ biect‌ ‌
În‌‌Windows‌‌10,‌‌a‌‌fost‌‌adăugată‌‌tabul‌‌‌Effective‌‌Access‌‌pentru‌‌a‌‌vă‌‌permite‌‌să‌‌vizualizați‌‌permisiunile‌‌efective‌‌
NTFS‌‌pentru‌‌un‌‌cont‌‌de‌‌utilizator,‌‌grup‌‌sau‌‌dispozitiv‌‌pe‌‌o‌‌resursă.‌‌Pentru‌‌a‌‌accesa‌‌aceast‌‌tab,‌‌faceți‌‌clic‌‌dreapta‌‌pe‌‌fișier‌‌
sau‌‌folder,‌‌alegeți‌P
‌ roprieties‌,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌S‌ ecurity‌,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌A
‌ dvanced‌.‌ ‌

VIZUALIZAREA‌‌PERMISIUNILOR‌‌UTILIZÂND‌‌TABUL‌‌EFFECTIVE‌‌ACCESS‌‌ ‌

Pentru‌ ‌a‌‌vizualiza‌‌permisiunile‌‌efective‌‌pentru‌‌contul‌‌de‌‌administrator‌‌local,‌‌conectați-vă‌‌la‌‌computerul‌‌dvs.‌‌
cu‌‌credențiale‌‌administrative‌‌și‌‌apoi‌‌efectuați‌‌pașii‌‌următori.‌‌ ‌

1.‌‌Pentru‌‌a‌‌deschide‌‌File‌‌Explorer,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌pictograma/iconul‌F‌ ile‌‌Explorer‌‌‌din‌‌bara‌‌de‌‌activități.‌‌ ‌

2.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌D
‌ isc‌‌local‌‌(C‌‌:)‌.‌‌ ‌

3.‌‌Faceți‌‌clic‌‌dreapta‌‌pe‌‌folderul‌W
‌ indows‌‌‌și‌‌alegeți‌P
‌ roperties‌.‌‌ ‌

4.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌S‌ ecurity‌,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌A
‌ dvanced‌.‌‌ ‌

5.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌E‌ ffective‌‌Access‌.‌‌ ‌

6.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌S‌ elect‌‌a‌‌user‌.‌‌ ‌

7.‌‌În‌‌câmpul‌E‌ nter‌‌the‌‌object‌‌name‌‌to‌‌select‌,‌‌tastați‌A
‌ dministrator‌‌‌și‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌O
‌ K‌.‌‌ ‌

8.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌V
‌ iew‌‌effective‌‌access‌.‌‌ ‌

8
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 9.‌ ‌Consultați‌ ‌permisiunile‌ ‌curente‌ ‌pentru‌ ‌contul‌ ‌de‌ ‌administrator‌ ‌local‌‌pe‌‌C:\Windows‌‌și‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌
OK‌.‌‌ ‌

10.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌O
‌ K‌‌‌pentru‌‌a‌‌accepta‌‌modificările‌‌și‌‌pentru‌‌a‌‌închide‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌‌Windows‌‌Properties.‌ ‌

Când‌‌configurați‌‌permisiunile‌‌NTFS‌‌și‌‌Share‌‌pentru‌‌spațiile‌‌de‌‌stocare‌‌sau‌‌orice‌‌volum‌‌în‌‌care‌‌fișierele‌‌/‌‌folderele‌‌
sunt‌ ‌partajate,‌ ‌cea‌ ‌mai‌ ‌bună‌ ‌abordare‌ ‌este‌ ‌să‌ ‌setați‌ ‌permisiunile‌ ‌Share‌ ‌pe‌ ‌Full‌ ‌Control‌ ‌pentru‌ ‌grupul‌ ‌de‌ ‌utilizatori‌‌
corespunzător‌‌și‌‌apoi‌‌să‌‌utilizați‌‌permisiunile‌‌NTFS‌‌pentru‌‌a‌‌bloca‌‌în‌‌continuare‌‌acces‌‌la‌‌resursă.‌‌Acest‌‌proces‌‌asigură‌‌că‌‌
resursele‌‌sunt‌‌securizate‌‌indiferent‌‌de‌‌modul‌‌în‌‌care‌‌acestea‌‌sunt‌‌accesate‌‌(de‌‌la‌‌distanță‌‌sau‌‌local).‌ ‌

Utilizarea‌‌permisiunilor‌‌NTFS‌‌și‌‌Share‌‌combinată‌ ‌

Este‌ ‌foarte‌ ‌obișnuită‌ ‌combinarea‌ ‌permisiunilor‌ ‌Share‌ ‌și‌ ‌NTFS‌ ‌atunci‌ ‌când‌ ‌se‌ ‌configurează‌ ‌accesul‌‌la‌‌resurse‌‌pe‌‌
volume‌‌NTFS.‌‌Când‌‌se‌‌întâmplă‌‌acest‌‌lucru,‌‌trebuie‌‌să‌‌aveți‌‌o‌‌bună‌‌înțelegere‌‌a‌‌efectelor‌‌cumulative‌‌pentru‌‌a‌‌vă‌‌asigura‌‌
că‌ ‌resursele‌ ‌dvs.‌ ‌rămân‌ ‌protejate.‌ ‌Acum‌ ‌că‌ ‌aveți‌ ‌o‌ ‌mai‌‌bună‌‌înțelegere‌‌a‌‌permisiunilor‌‌NTFS‌‌și‌‌a‌‌permisiunilor‌‌Share,‌‌
trebuie‌‌să‌‌înțelegeți‌‌ce‌‌se‌‌întâmplă‌‌atunci‌‌când‌‌combinați‌‌cele‌‌două‌‌permisiuni‌‌pentru‌‌aceeași‌‌resursă.‌ ‌

De‌‌exemplu,‌‌să‌‌presupunem‌‌că‌‌creați‌‌și‌‌partajați‌‌un‌‌folder‌‌cu‌‌următoarele‌‌setări:‌‌ ‌

•‌P
‌ ermisiune‌‌Share‌‌(tabul‌‌Share):‌‌‌Sales‌‌group,‌‌Read‌ ‌

•‌P
‌ ermisiune‌‌NTFS‌‌(tabul‌‌Security):‌‌‌Sales‌‌group,‌‌Full‌‌Control‌ ‌

Când‌‌utilizatorii‌‌se‌‌conectează‌‌la‌‌share‌‌prin‌‌rețea,‌‌atât‌‌permisiunea‌‌share,‌‌cât‌‌și‌‌permisiunile‌‌NTFS‌‌sunt‌‌active‌‌și‌‌se‌‌
aplică‌‌configurările‌‌cele‌‌mai‌‌restrictive.‌‌În‌‌acest‌‌exemplu,‌‌permisiunea‌‌share‌‌‌Read‌‌este‌‌mai‌‌restrictivă‌‌decât‌‌permisiunea‌‌
NTFS,‌‌astfel‌‌încât‌‌utilizatorii‌‌pot‌‌doar‌‌citi‌‌folderul‌‌și‌‌conținutul‌‌său.‌‌Dacă‌‌aceiași‌‌utilizatori‌‌ar‌‌trebui‌‌să‌‌se‌‌conecteze‌‌local‌‌

9
‌ ‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
la‌ ‌computerul‌‌în‌‌care‌‌se‌‌află‌‌acest‌‌share‌‌local,‌‌aceștia‌‌ar‌‌ocoli‌‌permisiunile‌‌share,‌‌iar‌‌nivelul‌‌lor‌‌de‌‌acces‌‌ar‌‌fi‌‌bazat‌‌pe‌‌
permisiunea‌‌NTFS.‌‌În‌‌acest‌‌exemplu,‌‌ar‌‌avea‌‌control‌‌deplin.‌ ‌

Utilizarea‌‌comprimării‌‌folderelor‌‌și‌‌fișierelor‌ ‌

Compresia‌ ‌este‌ ‌procesul‌ ‌de‌ ‌reducere‌ ‌a‌ ‌dimensiunii‌ ‌fișierelor‌ ‌sau‌ ‌folderelor‌ ‌fără‌ ‌a‌ ‌afecta‌ ‌conţinutul‌ ‌fișierelor.‌‌
Scopul‌‌comprimării‌‌este‌‌de‌‌a‌‌reduce‌‌fișierele‌‌mari‌‌care‌‌altfel‌‌ar‌‌utiliza‌‌mult‌‌spațiu‌‌de‌‌stocare.‌‌Deoarece‌‌fișierele‌‌includ‌‌
adesea‌ ‌o‌ ‌mulțime‌ ‌de‌ ‌date‌ ‌redundante,‌ ‌care‌ ‌se‌‌regăsesc‌‌în‌‌mai‌‌multe‌‌locații,‌‌comprimarea‌‌acestora‌‌înlocuiește‌‌datele‌‌
redundante‌‌cu‌‌‌indicatori‌‌(pointers)‌‌către‌‌acestea.‌‌Indicatorii‌‌ocupă‌‌mult‌‌mai‌‌puțin‌‌spațiu‌‌decât‌‌datele‌‌redundante,‌‌astfel‌‌
încât‌ ‌dimensiunea‌ ‌fișierului‌ ‌este‌ ‌redusă.‌ ‌Dacă‌ ‌rămâneți‌ ‌fără‌ ‌spațiu‌ ‌pe‌ ‌disc‌ ‌și‌ ‌nu‌ ‌puteți‌ ‌adăuga‌ ‌spațiu‌ ‌de‌ ‌stocare‌‌
suplimentar,‌‌puteți‌‌utiliza‌‌compresia‌‌pentru‌‌a‌‌obține‌‌spațiul‌‌liber‌‌pe‌‌disc.‌ ‌

NOTĂ‌‌‌Nu‌‌puteți‌‌cripta‌‌folderele‌‌și‌‌fișierele‌‌comprimate,‌‌și‌‌nu‌‌puteți‌‌comprima‌‌fișierele‌‌și/sau‌‌folderele‌‌criptate‌‌cu‌‌EFS‌‌
(encription‌‌file‌‌system).‌ ‌
‌

COMPRIMAREA‌‌UNUI‌‌FIȘIER‌‌SAU‌‌FOLDER.‌ ‌

‌Pentru‌‌a‌‌comprima‌‌un‌‌fișier‌‌sau‌‌folder,‌‌efectuați‌‌pașii‌‌următori.‌‌ ‌

1.‌‌În‌‌File‌‌Explorer,‌‌faceți‌‌clic‌‌dreapta‌‌pe‌‌fișierul‌‌sau‌‌folderul‌‌pe‌‌care‌‌doriți‌‌să‌‌îl‌‌comprimați,‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌
Properties‌.‌‌Se‌‌deschide‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌P ‌ roperties‌.‌‌ ‌

2.‌‌În‌‌tabul‌G
‌ eneral‌,‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌butonul‌A
‌ dvanced‌.‌‌Se‌‌deschide‌‌caseta‌‌de‌‌dialog‌A
‌ dvanced‌‌Attributes‌.‌‌ ‌

3.‌‌Bifați‌C
‌ ompress‌‌contents‌‌to‌‌save‌‌disk‌‌space‌‌‌și‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌O ‌ K‌.‌‌Figura‌‌de‌‌mai‌‌jos‌‌arată‌‌fereastra‌‌
Advanced‌‌Attributes‌c‌ u‌‌opțiunea‌C
‌ ompress‌‌contents‌‌to‌‌save‌‌disk‌‌space‌b ‌ ifată.‌ ‌

Fișierul‌ ‌sau‌ ‌folderul‌ ‌comprimat‌ ‌va‌ ‌fi‌ ‌afișat‌ ‌cu‌ ‌două‌ ‌săgeți‌ ‌albastre‌ ‌îndreptate‌ ‌una‌ ‌către‌ ‌celălaltă‌ ‌în‌ ‌Windows‌‌
Explorer.‌‌Pentru‌‌a‌‌decomprima‌‌fișierul‌‌sau‌‌folderul,‌‌selectați-l,‌‌reveniți‌‌la‌‌Caseta‌‌de‌‌dialog‌‌‌Advanced‌‌Attributes‌‌și‌‌debifați‌‌
Compress‌‌contents‌‌to‌‌save‌‌disk‌‌space‌.‌ ‌

‌
‌

1
‌ 0‌‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 ‌

Utilizarea‌D
‌ isk‌Q
‌ uotas‌ ‌
Dacă‌‌permiteți‌‌utilizatorilor‌‌să-și‌‌stocheze‌‌fișierele‌‌și‌‌folderele‌‌în‌‌rețea,‌‌unii‌‌utilizatori‌‌pot‌‌profita‌‌de‌‌spațiul‌‌din‌‌
rețea.‌‌În‌‌calitate‌‌de‌‌administrator,‌‌obiectivul‌‌dvs.‌‌este‌‌să‌‌oferiți‌‌spațiu‌‌de‌‌stocare,dar‌‌în‌‌același‌‌timp‌‌minimizând‌‌costurile‌‌
adăugării‌ ‌mai‌ ‌multor‌ ‌spații‌ ‌de‌ ‌stocare.‌ ‌Disk‌ ‌quotas‌‌vă‌‌permite‌‌să‌‌mențineți‌‌un‌‌echilibru‌‌între‌‌cele‌‌două‌‌prin‌‌limitarea‌‌
cantității‌‌de‌‌spațiu‌‌de‌‌stocare‌‌pe‌‌care‌‌îl‌‌alocați‌‌utilizatorilor‌‌dvs.‌‌ ‌

Disk‌ ‌quotas‌,‌ ‌o‌ ‌caracteristică‌ ‌introdusă‌ ‌pentru‌ ‌prima‌ ‌dată‌ ‌în‌‌Windows‌‌2000,‌‌este‌‌disponibilă‌‌în‌‌Windows‌‌10‌‌și‌‌

Windows‌ ‌Server‌ ‌2016.‌ ‌Vă‌ ‌permite‌ ‌să‌ ‌setați‌ ‌cantitatea‌ ‌de‌ ‌spațiu‌ ‌de‌ ‌stocare‌ ‌disponibilă‌ ‌fiecărui‌ ‌utilizator.‌ ‌Când‌ ‌este‌‌
activat,‌ ‌Disk‌ ‌Quota‌ ‌Manager‌ ‌monitorizează‌ ‌și‌ ‌urmărește‌ ‌fișierele‌ ‌care‌ ‌sunt‌ ‌deținute‌ ‌de‌ ‌un‌ ‌anumit‌ ‌utilizator.‌ ‌Apoi‌‌
compară‌‌cantitatea‌‌de‌‌spațiu‌‌pe‌‌disc‌‌consumată‌‌de‌‌utilizator‌‌cu‌‌limita‌‌stabilită‌‌de‌‌administrator.‌‌Când‌‌utilizatorii‌‌își‌‌ating‌‌
limita,‌‌Disk‌‌Quota‌‌Manager‌‌îi‌‌notifică‌‌și/sau‌‌le‌‌restricționează‌‌să‌‌adauge‌‌mai‌‌multe‌‌date‌‌pe‌‌disc.‌ ‌

Următoarele‌‌lucruri‌‌pe‌‌care‌‌ar‌‌trebui‌‌să‌‌le‌‌știți‌‌despre‌‌utilizarea‌‌disk‌‌quotas:‌‌ ‌

•‌‌Disk‌‌quotas‌‌pot‌‌fi‌‌configurate‌‌numai‌‌pe‌‌volume‌‌NTFS.‌‌ ‌

•‌‌Doar‌‌fișierele‌‌pe‌‌care‌‌le‌‌dețin‌‌utilizatorii‌‌se‌‌aplică‌‌cantității‌‌de‌‌spațiu‌‌utilizat‌‌de‌‌utilizator.‌‌ ‌

•‌‌Disk‌‌quotas‌‌trebuie‌‌să‌‌fie‌‌activate‌‌separat‌‌pe‌‌fiecare‌‌volum‌‌și‌‌să‌‌fie‌‌aplicate‌‌pe‌‌utilizator.‌‌ ‌

•‌‌Disk‌‌quotas‌‌nu‌‌se‌‌aplică‌‌administratorilor.‌‌ ‌

•‌‌Doar‌‌administratorii‌‌de‌‌domeniu‌‌sau‌‌administratorii‌‌locali‌‌pot‌‌activa‌‌disk‌‌quotas.‌‌ ‌

Configurarea‌‌disk‌‌quotas‌‌implică‌‌trei‌‌pași:‌‌ ‌

1.‌‌Activați‌‌disk‌‌quotas‌‌pentru‌‌volum.‌‌ ‌

2.‌‌Configurați‌‌setările‌‌disk‌‌quota.‌‌ ‌

3.‌‌Aplicați‌‌disk‌‌quota‌‌pe‌‌utilizatori.‌ ‌

Pentru‌ ‌a‌ ‌activa‌ ‌disk‌ ‌quota,‌ ‌puteți‌ ‌utiliza‌ ‌Disk‌ ‌Management‌ ‌(diskmgmt.msc)‌ ‌sau‌ ‌File‌‌Explorer‌‌pentru‌‌a‌‌localiza‌‌
volumul‌‌pe‌‌care‌‌doriți‌‌să‌‌activați‌‌caracteristica.‌‌Faceți‌‌clic‌‌dreapta‌‌pe‌‌ea‌‌și‌‌alegeți‌‌‌Properties‌.‌‌Faceți‌‌clic‌‌pe‌‌tabul‌‌‌Quota‌‌și‌‌
apoi‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌butonul‌ ‌Show‌‌Quota‌‌Settings‌,‌‌care‌‌afișează‌‌opțiunea‌‌‌Enable‌‌quota‌‌management‌.‌‌Figura‌‌de‌‌mai‌‌jos‌‌
arată‌‌opțiunea‌E‌ nable‌‌quota‌‌management‌‌‌selectată.‌‌Din‌‌tabul‌Q ‌ uota‌‌‌puteți‌‌configura:‌ ‌

-‌‌blocarea‌‌folosirii‌‌de‌‌către‌‌utilizatori‌‌a‌‌spațiului‌‌pe‌‌disc‌‌dacă‌‌depășesc‌‌limita‌‌impusă,‌‌ ‌

-‌‌spațiul‌‌pe‌‌disc‌‌disponibil‌‌utilizatorilor‌‌ ‌

-‌‌nivelul‌‌de‌‌avertizare‌‌ ‌

-‌‌jurnalizarea‌‌evenimentelor.Jurnalizarea‌‌identifică‌‌utilizatorul‌‌și‌‌ce‌‌a‌‌declanșat‌‌evenimentul‌‌(pentru‌‌de‌‌exemplu,‌‌
un‌‌avertisment‌‌sau‌‌o‌‌limită‌‌a‌‌disk‌‌quota).‌ ‌

1
‌ 1‌‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 ‌

Dacă‌‌activați‌‌opțiunea‌‌‌Deny‌‌Disk‌‌Space‌‌to‌‌users‌‌exceeding‌‌quota‌‌limit‌,‌‌utilizatorii‌‌care‌‌ajung‌‌la‌‌limita‌‌care‌‌le-a‌‌
fost‌ ‌setată‌ ‌nu‌ ‌vor‌ ‌mai‌ ‌putea‌ ‌utiliza‌ ‌spațiu‌ ‌de‌ ‌stocare‌ ‌de‌ ‌pe‌ ‌volum.‌ ‌Utilizatorii‌ ‌vor‌ ‌primi‌ ‌eroarea‌ ‌„spațiu‌ ‌pe‌ ‌disc‌‌
insuficient”.‌ ‌Dacă‌ ‌nu‌ ‌este‌ ‌bifată‌ ‌opțiunea‌ ‌de‌ ‌mai‌ ‌sus,‌ ‌utilizatorii‌ ‌sunt‌ ‌avertizați‌ ‌când‌ ‌își‌ ‌ating‌ ‌limitele,‌ ‌dar‌ ‌nu‌ ‌sunt‌‌
restricționat‌‌să‌‌adauge‌‌mai‌‌multe‌‌date‌‌la‌‌volum.‌‌Dacă‌‌nu‌‌restricționați‌‌de‌‌la‌‌început‌‌utilizatorii,‌‌puteți‌‌obține‌‌o‌‌imagine‌‌
mai‌ ‌bună‌ ‌despre‌ ‌cine‌ ‌folosește‌ ‌volumul‌ ‌și‌ ‌cât‌ ‌spațiu‌ ‌folosește‌ ‌de‌ ‌fapt‌ ‌fiecare.‌ ‌Aceste‌ ‌informații‌ ‌pot‌ ‌fi‌ ‌apoi‌ ‌analizate‌‌
pentru‌‌a‌‌determina‌‌politici‌‌eficiente‌‌de‌‌disk‌‌quota.‌‌ ‌

Când‌‌configurați‌‌disk‌‌quota,‌‌aplicați‌‌o‌‌setare‌‌implicită‌‌pentru‌‌toți‌‌utilizatorii‌‌și‌‌apoi‌‌faceți‌‌clic‌‌pe‌‌butonul‌‌‌Quota‌‌
Entries‌‌pentru‌‌a‌‌configura‌‌excepții‌‌pentru‌‌anumiți‌‌utilizatori‌‌/‌‌grupuri.‌‌Cu‌‌alte‌‌cuvinte,‌‌când‌‌creați‌‌o‌‌‌quota‌‌entry‌‌pentru‌‌
un‌ ‌utilizator,‌ ‌setarea‌ ‌implicită‌‌nu‌‌se‌‌mai‌‌aplică‌‌acelui‌‌utilizator.‌‌Pentru‌‌că‌‌‌disk‌‌quota‌s‌‌sunt‌‌activate‌‌pe‌‌volum,‌‌puteți‌‌să‌‌
configurați‌ ‌exact‌ ‌aceleași‌ ‌setări‌ ‌pentru‌ ‌un‌ ‌alt‌ ‌volum.‌ ‌Pentru‌ ‌a‌ ‌face‌ ‌acest‌ ‌lucru,‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌ ‌Quota‌ ‌Entries‌,‌ ‌alegeți‌‌
înregistrările‌ ‌pe‌ ‌care‌ ‌doriți‌ ‌să‌ ‌le‌ ‌utilizați‌ ‌pe‌ ‌celălalt‌ ‌volum,‌ ‌apoi‌ ‌faceți‌ ‌clic‌ ‌pe‌‌‌Quota>Export‌.‌‌Poți‌‌apoi‌‌să‌‌activați‌‌Disk‌‌
Quota‌‌pe‌‌celălalt‌‌volum‌‌și‌‌să‌‌importați‌‌configurările.‌ ‌

NOTĂ‌ ‌Când‌‌activați‌‌Disk‌‌Quotas‌‌pe‌‌un‌‌volum,‌‌acestea‌‌se‌‌aplică‌‌numai‌‌‌utilizatorilor‌‌noi‌‌care‌‌nu‌‌au‌‌încă‌‌date‌‌pe‌‌
volum.‌‌Dacă‌‌utilizatorii‌‌existenți‌‌au‌‌deja‌‌fișiere‌‌/‌‌foldere‌‌pe‌‌volum,‌‌trebuie‌‌să‌‌îi‌‌adăugați‌‌manual.‌ ‌

De‌ ‌asemenea,‌ ‌puteți‌ ‌utiliza‌ ‌Group‌ ‌Policy‌ ‌pentru‌ ‌a‌ ‌gestiona‌ ‌Disk‌ ‌Quota‌ ‌pe‌ ‌computere,‌ ‌domeniu‌ ‌sau‌ ‌unitate‌‌
organizațională‌ ‌(OU).‌ ‌Această‌ ‌politică‌ ‌poate‌ ‌fi‌‌găsită‌‌în‌‌‌Computer‌‌Configuration\Administrative‌‌Templates\System\Disk‌‌
Quotas‌‌section‌‌of‌‌a‌‌Group‌‌Policy‌.‌‌Pe‌‌Windows‌‌10,‌‌sunt‌‌șase‌‌setări‌‌ce‌‌țin‌‌de‌‌Disk‌‌Quota‌‌pe‌‌care‌‌le‌‌puteți‌‌utiliza:‌‌ ‌

•‌ ‌Enable‌ ‌disk‌ ‌quota‌:‌ ‌activează‌ ‌disk‌ ‌quota‌ ‌pe‌ ‌toate‌ ‌volumele‌ ‌NTFS‌ ‌ale‌ ‌computerul‌ ‌și‌ ‌utilizatorii‌ ‌nu‌ ‌îl‌ ‌pot‌‌
dezactiva.‌‌ ‌

1
‌ 2‌‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌
 •‌‌‌Enforce‌‌disk‌‌quota‌‌limit‌:‌‌determină‌‌dacă‌‌limitele‌‌disk‌‌quota‌‌sunt‌‌aplicate‌‌și‌‌previne‌‌utilizatorul‌‌să‌‌nu‌‌modifice‌‌
setarea.‌‌ ‌

•‌ ‌Specify‌ ‌default‌ ‌quota‌ ‌limit‌ ‌and‌ ‌warning‌ ‌level‌:‌ ‌specifică‌ ‌limita‌ ‌implicită‌ ‌a‌ ‌disk‌‌quota‌‌și‌‌nivelul‌‌de‌‌avertizare‌‌
pentru‌ ‌toți‌ ‌utilizatorii‌‌noi‌‌imediat‌‌ce‌‌scriu‌‌în‌‌volum.‌‌Nu‌‌afectează‌‌limitele‌‌disk‌‌quota‌‌pentru‌‌utilizatorii‌‌curenți.‌‌Setările‌‌
politicii‌‌de‌‌aici‌‌determină‌‌cât‌‌de‌‌mult‌‌spațiu‌‌de‌‌pe‌‌disc‌‌poate‌‌fi‌‌utilizat‌‌de‌‌fiecare‌‌utilizator‌‌pe‌‌fiecare‌‌volum‌‌NTFS‌‌de‌‌pe‌‌
un‌‌computer.‌‌De‌‌asemenea,‌‌specifică‌‌un‌‌nivel‌‌de‌‌avertizare.‌ ‌

•‌‌‌Log‌‌event‌‌when‌‌quote‌‌limit‌‌is‌‌exceeded‌:‌‌Această‌‌setare‌‌stabilește‌‌dacă‌‌sistemul‌‌jurnalizează‌‌un‌‌eveniment‌‌în‌‌
Application‌‌log‌‌‌(local)‌‌atunci‌‌când‌‌utilizatorii‌‌ating‌‌limita‌‌disk‌‌quota.‌‌ ‌

•‌ ‌Log‌ ‌event‌ ‌when‌ ‌quota‌ ‌warning‌ ‌level‌ ‌is‌ ‌exceeded‌:‌ ‌această‌ ‌setare‌ ‌determină‌ ‌dacă‌ ‌sistemul‌ ‌jurnalizează‌ ‌un‌‌
eveniment‌‌în‌A
‌ pplication‌‌log‌‌‌atunci‌‌când‌‌utilizatorii‌‌își‌‌ating‌‌limita‌‌de‌‌avertizare.‌‌ ‌

•‌ ‌Apply‌ ‌policy‌ ‌to‌ ‌removable‌ ‌media‌:‌ ‌această‌ ‌politică‌ ‌extinde‌ ‌politicile‌ ‌de‌ ‌disk‌ ‌quota‌ ‌din‌ ‌acest‌ ‌folder‌ ‌în‌ ‌alte‌‌
volume‌‌NTFS‌‌sau‌‌alte‌‌medii‌‌de‌‌stocare‌‌amovibile.‌ ‌

1
‌ 3‌‌‌of‌1
‌ 3‌ ‌
‌