106

Reguli de ortografie a muzicii

Bizantine
Reguli pentru silabele accentuate

1. Varia, petasti-ul şi psifiston-ul sunt aşezate pe silabele mai accentuate, dar

pot fi folosite numai când următorul caracter este unul coborâtor (pentru excepţii
de la regulă în ceea ce priveşte folosirea variei fără a fi urmată de un caracter
descendent, a se vedea regula nr. 69). Care din cele trei semne este folosit
depinde de caracterul care urmează (dacă acela are o silabă diferită sau nu) şi de
câte caractere coborâtoare urmeazã:
-în general, când următorul caracter continuă aceeaşi silabă se foloseşte varia;
-când caracterul care urmează începe o nouă silabă se foloseşte petasti;
-iar când silaba accentuată este urmată de două sau mai multe caractere
coborâtoare, se foloseşte psifiston-ul, indiferent de numărul silabelor:

                              Lg                                      Ig                                   L! g g               L!gg

ta__ ta ta ta ta ta ta___

2. Excepţii de la regula nr.1:

a) Se foloseşte petasti în loc de psifiston dacă semnul coborâtor care
urmează celui accentuat are o durată diferită faţă de acesta;

                         Igg]                                 ICgg                                ICgg"                                            ICg9Dg]

- 7 -
 În următoarele exemple corecte este folosit psifiston-ul întrucât semnul
coborâtor care urmează celui accentuat are aceeaşi durată ca acesta:

                         L!g"g                                          L!gg"                                    L!g"g"

b) Petasti-ul se foloseşte, de asemenea, când este urmat de două sau mai
multe perechi de epistroafe precedate de varia:

                           1gg                   şi                   1Cgg

ta ta__ ta ta__

Hurmuz Hartofilax, totuşi, a scris constant ultimul dintre cele două

exemple de mai sus folosind oligon în loc de petasti:

                             gg
ta ta__

c) De asemenea, petasti-ul este folosit când e succedat de un epistrof cu

clasmă, urmat de încă un epistrof:

                             1g"gg şi         1g"g9Dg]
d) Oricum, petasti-ul poate să nu fie folosit când un semn accentuat care
durează două bătăi e urmat de un singur caracter coborâtor:

               L[g sau \g sau g sau (

ta____ ta_ ta ta_ ta ta_ ta____

sau (                        , dar nu:    1]g (greşit)*

ta____ ta ta__

*obs: Această regulă a fost urmată de majoritatea scriitorilor de cântări ai

secolului al XIX-lea, inclusiv de Grigorie Protopsaltul, Hurmuz Hartofilax, Petru
Efesiul şi Teodor “Phokaeus”. Ştefan Lampadarie, totuşi, a făcut constant o

- 8 -
excepţie de la această regulă, scriind următoarea linie muzicală aşa:

1](g"C;gL
Următoarea combinaţie, totuşi, reprezintă o excepţie de la regulă:

M']OX
e) Un caracter suitor, urmat de un singur epistrof care continuă aceeaşi
silabă, nu poate primi varia dacă epistroful nu are gorgon (digorgon sau
trigorgon) . Însă pentru a putea accentua, totuşi, semnul suitor, îl scriem cu
petasti în loc de varia.
În schimb, pentru a accentua fie un ison, fie un caracter coborâtor, în
aceleaşi circumstanţe, îl scriem cu varia.

                       1g                     3g                     7g (corect)

ta__ ta ta__ ta ta__ ta

g]              (corect)
ta_____

g               (greşit)
ta__ ta

Lg                    sau 9             ( corect)

ta___ ta ta ta

Ig                  (greşit)
ta__ ta

3. Înainte de “elafron continuu” (synechés elaphrón:), un caracter

accentuat va primi, de regulă, petasti sau psifiston, în funcţie de numărul
silabelor şi de durata caracterului accentuat:

- 9 -
 7g                             ! g                             7] g
ta___ ta ta ta_ ta ta ta_ ta

*obs: Grigorie Protopsaltul, Petru Efesiul, Teodor “Phokaeus” şi Ioan

Lampadarie au urmat această regulă, dar Hurmuz Hartofilax şi discipolul său,
Ştefan Lampadarie, scriau constant cel de-al doilea exemplu de mai sus cu petasti
în loc de psifiston. Oricum, acest exemplu apare uneori scris fără a avea nici
petasti şi nici psifiston, ci doar, simplu, cu oligon.

4. Petasti-ul nu poate avea clasmă când e urmat de două epistroafe dintre care
cel de-al doilea poartă gorgon, decât dacă perechea de epistroafe este precedată
de varia.

           1gg] (corect)

           1]gg]                    (greşit)

           1]gg]           (corect)

5. Singura ipostază în care psifiston-ul nu este urmat de minim două semne

coborâtoare consecutive este următoarea linie melodică uzuală:

          6]  MU?DXVHPMVX        sau )]  MU?DXVHPMDX


6. Psifiston-ul nu poate fi aşezat sub un caracter care e urmat de elafron. Ar
putea, în schimb, petasti-ul.

                    VNM          (greşit) Trebuie scris corect ca: 6NM

sau ca: VNM

YNM          (greşit) Trebuie scris corect ca: YNM

- 10 -
 Reguli pentru semnele de pe timp slab
sau luate în ridicarea mâinii

7. Antichenoma se aşază sub un oligon (cu sau fără gorgon) pe timp slab şi
trebuie să fie urmată de un caracter coborâtor.
Antichenoma se poate găsi, însă, şi pe timp tare (în coborârea mâinii), sub
un caracter care are apli, caz în care trebuie să urmeze imediat un singur semn
coborâtor.

         DVPMMVX                                            DP MU                                             M0MU

                   DXVPHMMVX                                           VPM
 U           
                     M0MUM         (greşit)  

  M0MUDM   (corect)

8. Oricare ar fi două caractere scrise consecutiv (unul după altul), numai unul
dintre ele poate primi antichenoma.

            MLVH M0MU       (corect) MLVHPM0MU      (greşit)

9. Chiar şi un petasti, dacă are durata de o bătaie, poate fi scris pe timp slab,
ca în exemplele:

            IMM)  ML 9M                               C6?MM?MM              

toţi______ cei de__ His mer_ cy__ 

                V$]'UMMNX 
h - h_h ths pa – a_ nh

V$]'M M M'?MMUVX

w - w_w- w touou Sw- w - th-h- h

- 11 -
 C D6-MMUD[
te a sa a a te e

Deşi unii citează ultimul din exemplele anterioare ca pe un caz de petasti

cu durată de o bătaie, aşezat pe timpul slab, Georgios Hatzitheodoros considera
că în asemenea situaţii s-ar impune mai degrabă rearanjarea măsurilor, aşa încât
petasti-ul de la finalul primei măsuri să fie plasat pe timpul tare, în a doua
măsură, după cum urmează:

                 C D6>- MMUD[

te a sa a a te e

10. Când un grup de semne suitoare este urmat de un caracter coborâtor, care
şi începe o nouă silabă, ultimul dintre semnele suitoare este, de regulă, scris ca
oligon cu antichenoma sau ca oligon urmat de ison cu gorgon şi omalon.

                    VFVPMMMM
ta_______ ta____

MFVDHM M
ta_________ ta__

11. Psifistonul poate, de asemenea, să apară pe timp slab, ca în exemplul

următor:

              #G M   M       V M M  M VVX#

Bend_ down thine ear_and at- tend

Cu toate acestea, potrivit lui Konstantinos Panas, exemplul de mai sus s-ar
scrie mai corect astfel:

#GM    M        V  M M VVX#

Bend_ down thine ear__ and at- tend

- 12 -
 12. a) Când oligon-ul se combină cu chendima pentru a indica un salt de două
trepte, chendima se aşază în laterala dreaptă a oligon-ului doar dacă nu e urmată
de un caracter coborâtor. În caz contrar, chendima se va aşeza sub oligon.

V&V                            V&D                          GM   

b) Totuşi, atunci când saltul de două trepte se face pe timp slab, chendima
se aşază tot sub oligon, chiar dacă nu e urmată de un semn coborâtor.

                           MGD X                     MG6
c) Dar când saltul de două trepte are durata de două bătăi, chendima se
scrie după oligon, iar clasma deasupra oligon-ului, indiferent de ce caracter
urmează.

VX&V                             VX&D                           VX&M

e) Când un salt de două trepte are dipli sau tripli, chendima trebuie
aşezată după oligon, chiar dacă e urmată de un semn coborâtor.

  V&
13. Când un salt de două trepte se asociază cu un ison cu omalon, regula nr.
12 îşi pierde valabilitatea, aşa încât chendima se poate scrie fie după, fie
dedesubtul oligon-ului.

 GDHD               sau         V&DHD     

 GDHML?MM         sau         V&DHML?MM etc.

14. Când un oligon (cu chendimă sau singur) este urmat de un elafron,
împărţind împreună aceeaşi silabă, sub oligon se aşază antichenoma.

                  DVPN[D"N[D"NVDVPN

- 13 -
 Reguli pentru „oligon”
15. Dacă dintr-un grup de caractere suitoare ultimul durează două bătăi, acesta
- va fi oligon când e urmat de un singur semn coborâtor;
- va fi petasti când e urmat de minim două semne coborâtoare.

      DXV[6]MM ML   
ta ta___ ta ta_ ta

                      DXFHVVXSDMUD
ta____ ta ta ta__________

16. Când un oligon are pe el un ipsili şi două chendime, ftóra se scrie:

- dedesubtul combinaţiei când se referă la oligon : DW

- deasupra celor două chendime când se aplică acestora:  D,


Dar când sus-numita combinaţie se îmbogăţeşte cu psifiston, ftóra se scrie
numai deasupra grupului neumatic, caz în care va putea afecta fie oligon-ul, fie
cele două chendime:

D,

17. Când un epistrof cu gorgon se află între două oligoane precedate de varia,
epistrof-ul va primi eteron numai dacă cel de-al doilea oligon e urmat de un
caracter coborâtor.

?VMUVD   (corect)

                    ?VMUVV (corect)

                    ?VMUV`M (corect)

- 14 -
 Cu toate acestea, următoarea combinaţie uzuală constituie o excepţie de la
această regulă:

 ?VMU9`M

18. Pentru a accentua un epistrof (sau un ison) care nu e combinat cu nici un

alt simbol şi e urmat de un ison, epistroful (respectiv isonul iniţial) se sprijină pe
un oligon (fără psifiston). Această circumstanţă este destul de rară.

 D                               D
19. Următoarele combinaţii de caractere trebuie să fie scrise, de asemenea, cu
eteron când împart aceeaşi silabă:

                  ?DMU`U                 VX$`                    ?MH9`                    VX9

                  M$`                                       V9`                   VBU"                 V&BU"

                 DB"U                         MBU"                      NBU"                    HU`

20. Când se adaugă psifiston unui semn coborâtor, trebuie să fie inserat între
ele un oligon, pentru sprijin (ca „suport”):

                           BK,                                                                                      

21. Următoarea combinaţie de caractere se scrie, de regulă, cu psifiston:

                      VX[59MM
Cu toate acestea, Hurmuz Hartofilax scria frecvent această combinaţie cu
antichenoma:

                    VXFHVPMM
Şi în general, Hurmuz a ales să folosească oligon-ul cu antichenoma acolo
unde Grigorie Protopsaltul şi alţii au scris două chendime deasupra unui oligon.

- 15 -
 Aşadar, el scria: în loc de:

 MLVVPML        MLYML

VXMVPMLML   VXMLML
                    VMVPHMLML         VUMLML
BUDVPHMVNX   BUBU"NX  

                    M"MVNX     M"ML

  MVPH-][  U-][            etc.

Reguli pentru „douã chendime”

22. Două chendime nu încep niciodată silabă nouă (întâlnim excepţii doar în
cratime şi terirem-uri) şi nu sunt plasate niciodată pe timp tare.

23. Când două chendime sunt aşezate sub oligon, această combinaţie nu poate
începe silabă nouă, de vreme ce:
- când sunt asociate, întâi se execută două chendime şi apoi oligon-ul;
- chendime-le nu încep niciodată silabă nouă.

MGV
ta______

24. Două chendime nu pot fi urmate de iporoi cu gorgon sau de elafron

continuu (  ). Pentru acelaşi motiv, nici două chendime aşezate pe oligon nu
pot fi urmate de iporoi cu gorgon sau de elafron continuu. Într-un asemenea caz,
cele două chendime sunt înlocuite obligatoriu cu un oligon sau cu psifiston.

Y                    (greşit)      VV       (corect)

                     YK         (greşit)    VVK  (corect)

- 16 -
 25. Când sunt urmate de petasti, două chendime cu gorgon trebuie
preschimbate în oligon cu gorgon.

 M[56      (greşit)          MV(6   (corect)

26. Pentru a evita alăturarea dintre o chendimă şi două chendime (din care
rezultă trei chendime la rând), neuma două chendime care s-ar fi scris după o
chendimă se înlocuieşte cu un oligon:

V&[D      (greşit)                                V&VD        (corect)   

   Y&M   (corect)

27. Două chendime cu gorgon nu se pot aşeza între două isoane sau între un
ison şi un oligon, ci se foloseşte în locul lor un oligon. În schimb, două chendime
fără gorgon pot:

D[DX                                       D[VX                                   DXV(D

ta___ ta ta___ ta ta____ ta

28. Observaţi că în exemplele anterioare două chendime, fiind alături de un

ison, nu au fost aşezate împreună cu acesta pe un oligon. De regulă, două
chendime se scriu deasupra oligon-ului cînd sunt urmate de un caracter
coborâtor, de un ison cu clasmă sau de un ison cu psifiston, dar nu de un oligon
cu psifiston:

BM        YM       UMK      M[Y?MM        

                       YDX                  YD MM        
                       M[V[VM  

- 17 -
 29. De asemenea, când un salt de două, patru sau cinci trepte este urmat de
două chendime şi imediat de un caracter coborâtor, două chendime se scriu pe
oligon-ul cu care se face saltul.

Y&M                            DM                         $M 

În schimb, salturile de trei, şase, şapte (etc.) trepte nu respectă această
regulă, întrucât două chendime ar fi prea aproape de o chendimă şi, astfel, s-ar
confunda.

(greşit)  
Din această cauză, când un salt de trei trepte este urmat de două
chendime şi îndată de un caracter coborâtor, două chendime sunt înlocuite cu un
oligon.

DIV(MML                                   IV(MK
30. Totuşi, când un salt de trei trepte este urmat de două chendime şi după ele
un ison accentuat, două chendime nu se mai transformă în oligon.

  I[DMMMFZ                       I[BUMMUDMMG
31. Două chendime trebuie aşezate pe oligon când sunt afectate cu gorgon şi
precedate de ison.

BUBUNX
ta_____ ta

32. În următoarele combinaţii, în laterala dreaptă a gorgon-ului trebuie

adăugat apli:

B?DMU                 ?DMU               S?DMU                Y?DMU

- 18 -
 33. Două chendime nu se aşază pe oligon când se iau în ridicarea mâinii sub
acţiunea unui digorgon sau trigorgon, chiar dacă sunt urmate de un caracter
coborâtor:

*]?MU[M[56]?MU[M[5VX
ta ta______ ta ta______ ta

34. Două chendime nu pot fi nici precedate, nici urmate de un caracter care are
gorgon.

?DDHYVHPN  (greşit)                           ?DDH9N  (corect) 

D[V(V       (greşit)  DV[5V  (corect)

35. Potrivit unor teoreticieni contemporani, când două chendime trebuie ţinute
mai mult de o bătaie, li se adaugă un ison şi sunt unite cu acesta printr-un
legatto (yphén).

M[DX[

36. Când două chendime sunt aşezate pe un oligon cu psifiston, efectul

psifiston-ului se răsfrânge asupra chendime-lor. În consecinţă, această
combinaţie nu poate avea psifiston dacă e urmată de un singur caracter coborâtor
sau de un caracter coborâtor afectat cu un semn consonant (ex: varia,
antichenoma etc.), de vreme ce psifiston-ul nu poate fi urmat nici de numai un
singur caracter coborâtor, şi nici de vreun semn consonant.

  YN[DX                              YND (corect)

ta ta__ ta ta ta ta

                     YND  (greşit)
ta ta ta

- 19 -
                     YY?MM                              D[BM0MU     (corect)
ta ta ta__ ta______ ta__

37. Când în cadrul aceleiaşi silabe se înşiră o serie de caractere suitoare

consecutive, neumele oligon şi două chendime alternează între ele, chendimele
scriindu-se corect dedesubtul oligoanelor, şi nu deasupra lor.

DFFVML  (corect)
ta__________ ta

                      D[YYML   (greşit)
ta________ ta

38. Cu toate acestea, când primul caracter coborâtor ce urmează imediat unei
serii de semne suitoare succesive are aceeaşi durată ca şi caracterele suitoare,
neuma două chendime care încheie şirul suitoarelor se aşază pe un oligon cu
psifiston, pe când celelalte semne două chendime din şir nu se scriu pe oligon.

 D[V[YMMML
ta______________

Următorul exmplu este de asemenea corect:

 DM5V[5V[5?VMU?GDHMH
ta____________________________

39. Când avem două perechi de semne suitoare, cu câte o silabă de pereche,
caracterele două chendime nu se combină cu oligoanele corespunzătoare.

 V[V[VMM
ta_____________

*obs: Deşi Hurmuz Hartofilax a urmat această regulă, Grigorie Protopsaltul

şi Theodor „Phokaeus” nu au făcut-o. În exemplul de mai sus, de pildă, cei doi ar

- 20 -
fi aşezat ambele caractere două chendime pe oligoanele alăturate.

40. Două chendime nu se scriu niciodată după un epistrof cu gorgon (vezi

regula 34).

?VMU[VX             (greşit)

                   ?VMUVVX   (corect)

41. Când două chendime se scriu sub oligon, orice semn consonant implicat, de
asemenea, în această combinaţie se aplică oligon-ului, şi nu ca de obicei,
chendimelor.

   DhXML-]                   DhXML$]                   DXhZMLBUM 

                   D]MU?VMUVVHPN                                        DhH\MMLML

Reguli pentru „clasmã”

42. În următoarele combinaţii de caractere, clasma trebuie poziţionată astfel:

DX          VX          GX           VX&            I  (sau I)  J8         *]          L

43. Clasma se poate găsi fie deasupra, fie dedesubtul oligon-ului în salturile de
trei sau cinci trepte, dar când sub oligon este pus un omalon, clasma poate fi
plasată numai deasupra oligon-ului. De aceea, toate exemplele următoare sunt
corecte.

I,                         I8                         V,                        VX                        I8                          VX 

44. Când o clasmă se adaugă unui petasti sau oricărei combinaţii ce conţine şi
petasti, clasma se aşază numai sub petasti.

6]                         -]                         .]                          ']                          )]                        )]        etc.

- 21 -
 45. Se foloseşte apli în loc de clasmă în următoarele circumstanţe:

                    ?DM                    ?MM                     VMM                     MM                   DMM

46. Un epistrof primeşte apli în loc de clasmă când este urmat de varia.

                   JMM?MMVXML      (corect) , dar       JMMLNX      (corect)

47. Când un ison (sau un oligon sau un epistrof) de două bătăi este urmat de
un epistrof cu gorgon, având propria silabă, ison-ul (respectiv oligon-ul sau
epistrof-ul) se scrie cu clasmă. În caz contrar — epistrof-ul cu gorgon continuând
silaba iniţială —, ison-ul (respectiv oligon-ul sau epistrof-ul) se scrie cu apli şi
antichenoma.

DXM5                    VXM5                   MLM5                  DPM

 U                     VPM
 U                   M0MU
ta ta ta ta ta ta ta__ ta__ ta__

48. Clasma se aşază dedesubtul elafron-ului când acesta este combinat cu un

semn consonant, respectiv deasupra elafron-ului când nu este combinat cu nici
un semn consonant.

 NX                               OX                              .]                              ,

49. Clasma se scrie întotdeauna deasupra epistrof-ului. Dar când epistrof-ul
este afectat cu psifiston, clasma se poate scrie fie deasupra, fie dedesubtul
epistrof-ului.

 ,        sau  

Reguli pentru „gorgon”

50. Gorgon-ul se scrie întotdeauna deasupra caracterelor: -compuse
-combinate:

- 22 -
  9                                  IU                                 VPH           etc.
Dar este plasat, de regulă, dedesubtul caracterelor simple:

D(                        [5                       V(                      M5                       O(        etc.

*obs: Exemplul oligon-ului cu gorgon-ul deasupra, din regula nr. 8,
reprezintă o excepţie de la această prescripţie. Această excepţie se poate justifica
uşor pe temeiul că oligon-ul (din exemplul folosit pentru regula nr. 8) făcuse
parte, de fapt, dintr-un caracter compus până să-i fi fost îndepărtată
antichenoma.
Cu toate acestea, gorgon-ul se plasează întotdeauna:
¤ deasupra: - iporoi-ului;
- celui de-al doilea epistrof dintr-o pereche (de epistroafe);
- epistrof-ului precedat de „elafron continuu”.
¤ dedesubtul epistrof-ului precedat de iporoi:

                        MMU                        KMU                         M5

Gorgon-ul se mai scrie deasupra caracterelor simple când sunt precedate
de un caracter afectat cu un semn consonant (ca antichenoma, petasti sau varia).

 U                          6]MU                        ?VMUV
DPM
51. Nu se poate pune gorgon deasupra: - unui petasti;
- unui oligon care are psifiston.
Prin urmare, niciunul dintre următoarele caractere nu poate avea gorgon:

6                     V                      Y                                         B

52. O excepţie de la regula anterioară o constituie gorgon-ul aşezat deasupra
unui oligon care are dedesubtul său două chendime şi psifiston:

hH

- 23 -
 53. Gorgon-ul şi dipli se pot folosi împreună numai pentru epistrof (primul
deasupra, iar al doilea dedesubtul epistrof-ului), nu pentru elafron, nici pentru
hamili.

 MU  (corect)

                   NH         (greşit)              Trebuie scris corect ca:             N(DX

                   U            (greşit)              Trebuie scris corect ca:             5DX

Reguli pentru „varia”

54. Dacă două epistroafe consecutive împart aceeaşi silabă, fie ea şi
neaccentuată, primesc obligatoriu varia.

 ?MM
ta__

55. De asemenea, un ison urmat de un singur epistrof ce continuă aceeaşi

silabă, va fi întotdeauna precedat de varia, chiar dacă silaba nu e accentuată.
Epistrof-ul poate avea, totodată, apli sau apli şi gorgon.

 ?DM                          ?DM                         ?DMU

ta__ ta__ ta__

56. Când se întâlnesc două sau mai multe perechi de epistroafe, cu câte o silabă
de pereche, se scrie varia înaintea fiecărei perechi.

6]?MM?MM?MMV[VX
ta ta__ ta__ ta__ ta__ ta

57. Dar când o serie de epistroafe consecutive nu au câte o silabă de pereche,

varia nu se poate folosi:

- 24 -
 6]MMM M
ta ta ta_ ta

58. Perechile formate dintr-un ison urmat de un epistrof sunt, de asemenea,

precedate fiecare de varia (dacă fiecare pereche are câte o silabă)

M0MU?DM?DM                ?MM?DM            DMMM

ta__ ta__ ta__ ta__ ta__ ta__ ta_

59. Varia se aşază, de asemenea, înaintea unei perechi de epistroafe care

continuă silaba unui petasti cu clasmă.

)]?MM6]?MM
ta____ ta____

60. Dar dacă în exemplul anterior al doilea epistrof ar fi avut silaba lui, varia
putea lipsi.

)]MM6]MM
ta__ ta ta__ ta

61. Mai mult decât atât, dacă după toate perechile de epistroafe (cu câte o
silabă de pereche) mai urmează încă un epistrof (având propria-i silabă), atunci
între perechile de epistroafe nu mai apare varia.

)]MMMMMMML9M
ta ta_ ta_ ta_ ta ta__

62. Varia nu se foloseşte nici când o serie de epistroafe consecutive nu au câte

o silabă pentru fiecare două epistroafe din şir.

- 25 -
 6MMMMV
ta ta____ ta

63. Într-o serie de epistroafe succesive, varia trebuie să le preceadă pe ultimele

două, dacă împart aceeaşi silabă.

YMMML?MMY                                  YMMML ?MMUV

ta ta_ ta ta_ ta ta ta_ ta ta____

64. Totodată, varia nu se poate folosi după un caracter care are psifiston. De
aceea, următoarele combinaţii:

YMM                                   BMM                                  MM

se pot accentua cu un psifison (plasat dedesubtul oligon-ului):
- când toate cele patru caractere împart aceeaşi silabă:

YMM                                   BMM                                  MM  (corect)

ta____ ta____ ta____

- când primele două caractere ocupă împreună o silabă accentuată:

YMM                                   BMM                                  MM  (corect)

god-ly_ god-ly_ god-ly_

Când primele două caractere nu sunt asociate cu o silabă accentuată, iar

perechea de epistroafe ocupă o altă silabă, combinaţia pusă în discuţie se scrie cu
varia:

Y?MM                     B?MM                 ?MM

di - vine_ di - vine_ di- vine_

Acest grup nu se scrie, însă, niciodată şi cu varia, şi cu psifiston:

                   Y?MM                    B?MM                 ?MM  (greşit)

- 26 -
 65. În mod similar, varia nu se poate folosi după un caracter care are
antichenoma.

V?MMU  (corect)

                    VXVPH?MMU     (greşit) Trebuie scris corect ca:     VXV(?MMU

66. Trebuie utilizată varia după un petasti cu clasmă când acesta este urmat
de două epistroafe ce împart aceeaşi silabă. Dar când petasti-ul cu clasmă este
urmat de trei epistroafe, varia este omisă.

                     6]?MM           6]MMM              )]MM-]MMML

ta ta_ ta ta_ ta ta ta_ ta ta_ ta

67. În următoarea frază uzuală se foloseşte varia, chiar dacă semnul care
urmează nu are silabă accentuată:

 ?DXVPHMDX
di______ vine

68. Cu toate acestea, când caracterele din exemplul anterior ocupă împreună
trei silabe, varia se înlocuieşte cu petasti (iar iporoi-ul cu „elafron continuu”).

']KVPHMDX       sau:      BUMKVPHMDX

heav_ en_____ ly heav_ en_______ ly

69. În următoarele exemple cu omalon, primul caracter trebuie să fie precedat

de varia. Atenţie! după un caracter precedat de varia şi succedat de omalon nu
e necesar să urmeze un semn coborâtor.

?DDD                   ?VDM                  ?VDD

                    ?MD@M                                   ?NDVD          etc.

- 27 -
 Exemplele anterioare ar putea şi să aibă gorgoane deasupra:

 ?DDHD                    ?VDHM                  ?VDHD

                    ?MD@HM                                  ?NDHVDH          etc.

70. Varia este utilizată şi când scriem analitic (desfăşurat) următoarele clasme:

  VXMLML                    se execută:        VX?DMU?DMU

71. Varia se foloseşte, de asemenea, înaintea a două caractere (primul dintre
ele având dipli sau tripli) unite în aceeaşi silabă prin eteron.

 ?MM            "                  ?VM        "

ta__ ta__

72. În mod analog, când un ison (sau un oligon) cu antichenoma şi apli (Lg
E ])

trebuie ţinut mai mult timp, ison-ul (respectiv oligon-ul) va primi — în schimbul
antichenomei cu apli — varia, eteron şi, bine-nţeles, dipli sau tripli:

                      ?DM      "         ?DN "             sau           ?DMU      "            ?DNH"

ta__ ta___ ta__ ta___

73. În orice caz, în combinaţiile anterioare nu s-ar mai folosi nici varia, şi nici
eteron-ul, dacă semnul coborâtor ar avea silabă proprie.

 DM
ta ta

74. Varia nu se poate aşeza înaintea unui ison urmat de:

- „elafron continuu”;
- orice caracter care începe o nouă silabă.

SDKX                        (corect)                S?DKX  (greşit)

ta______ ta ta_______ ta

- 28 -
 BUDMVX                (corect)                BU?DMVX (greşit)
ta____ ta_ ta ta_____ ta_ ta

M[DNVX                    (corect)                 M[?DNVX          (greşit)

ta_____ ta ta ta______ ta ta

B?DMU?DX     (corect)                 BDMU?DX (greşit)

ta_______ ta__ ta______ ta__

75. Când un caracter are apli şi antichenoma, trebuie să i se adauge varia şi

petasti dacă:
¤ epistrof-ul de jumătate de bătaie ce urmează este succedat, la rându-i, de:
- două semne suitoare;
- un ison şi un semn suitor.
¤ primul caracter de după epistrof-ul de jumătate de bătaie durează o
bătaie:

?-P M
 UY                             ?-P MUV[                            ?-P M
 UD[
?-P M
 UV9               ?-P MUVVVPH
Datorită acestei reguli, următoarele exemple nu pot fi scrise cu varia şi cu
petasti (nici numai cu varia), de vreme ce epistrof-ul de jumătate de bătaie nu e
urmat de două caractere suitoare, din care primul să dureze o bătaie:

M0MU9                              M0M]VX&VX                            M0M]?VMU

Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru caracterele suitoare:

?6 P  M
 UY                        ?'P M
 UY                       ?) P  M
 UY       etc.
Excepţie de la regulă face următoarea combinaţie:

- 29 -
                  ?-P M
 UVXV(

76. Un petasti cu antichenoma dedesubt trebuie să fie precedat de varia.

?6 P  M
 U                          ?'P M
 U                           ?$P  M
 U                         ?-P M
 ]         etc.

Reguli pentru „omalon”

77. Un oligon cu clasmă poate primi omalon dacă este urmat de un epistrof cu
clasmă sau de succesiva: epistrof şi două chendime.

   DXVXM[VXMhXMLhZML

78. Când un oligon (sau un ison) cu clasmă este urmat de un singur epistrof cu
clasmă, oligon-ul va primi omalon, în afară de cazul când melodia cere o nuanţă
de accentuare sau de asprime.

  VXML                            VXML                        CDXVXMLDMMMFZC

ta__ ta ta ta________________

79. Însă dacă epistrof-ul nu are durata de două bătăi, clasma de pe oligon
poate fi înlăturată, iar în locul ei se asociază un ison cu omalon-ul. În cazul acesta,
oligon-ul poate fi şi precedat de varia.

VDM[                   sau:                ?VDM[

ta____ ta_ ta____ ta_

80. Îndată după un oligon cu omalon, poate urma, de asemenea, un epistrof de

o bătaie.

DVXMVXMVVPNX
ta___________________

- 30 -
 81. Dacă un oligon de două bătăi este succedat de un epistrof cu clasmă sau
dipli, după care urmează mărturia (pentru cadenţă medie sau finală), oligon-ul
va avea omalon dedesubt, chiar şi atunci când silaba este neaccentuată.

VXM
L 
                    hZM

82. Tot aşa, se impune folosirea omalon-ului când după succesiva: oligon −
epistrof cu clasmă − mărturie urmează un caracter coborâtor. Dar dacă mărturie
nu avem, omalon-ul devine psifiston.

VXMLM
                     VXMLM 

83. Un petasti de două bătăi nu poate fi urmat de un singur caracter coborâtor.

În asemenea situaţii, petasti-ul se rescrie ca un oligon cu varia, urmat de un ison
cu omalon sau ca un oligon cu clasmă deasupra şi omalon dedesubt.

*]MD       (greşit)                     Trebuie scris corect ca:     ?JDMD

Or-tho-dox Or___ tho-dox

sau ca: J8MD

Or-tho-dox

Reguli pentru „iporoi ” şi „elafron continuu”

84. Folosirea „elafron-ului continuu”, a iporoi-ului cu gorgon sau a două
epistroafe succesive este condiţionată de numărul silabelor:

DK                              D                          DMUM

ta__ ta ta__ ta ta ta

- 31 -
 85. Când este urmat de un ison, iporoi-ul se aşază pe un oligon (este o situaţie
rară), mai puţin când este unit cu ison-ul prin eteron.

BD                                 VD`MLML
86. Succesiva: iporoi − două chendime nu poate avea oligon dedesubt dacă
după chendime urmează tot un caracter suitor.

7?D                           7UM                         [V

87. Înaintea unui iporoi cu gorgon sau a unui „elafron continuu” nu se poate
afla alt caracter suitor (şi fără clasmă) în afară de:- oligon cu psifiston;
- petasti,
indiferent de starea accentuată sau neaccentuată a silabei şi indiferent dacă
suntem pe timp tare sau slab.

V                          VK                          6                          6K

88. Cu toate acestea, oligon-ul din combinaţia următoare se poate scrie fără
psifiston:

DFHK
89. De asemenea, în loc de oligon se foloseşte petasti-ul ca şi caracter cu
clasmă înaintea iporoi-ului. Însă dacă după iporoi urmează tot un caracter
coborâtor, în loc de petasti se foloseşte un oligon cu psifiston.

6][ (corect)

                  6]M (greşit)

                   VXM  (corect)

                   VX  (corect)


- 32 -
 90. În mod similar, un iporoi cu digorgon urmat de un epistrof nu poate fi
precedat de petasti. Se foloseşte, în schimb, un oligon cu psifiston.

6HM          (greşit)

                   VHM     (corect)

91. Orice caracter cu clasmă, care este urmat de „elafron continuu”, trebuie să
aibă petasti:

 -]K                      $]K
92. Dacă nu este urmat de un caracter cu durata de două bătăi, orice semn
suitor precedat de un iporoi cu digorgon se scrie ca oligon. În caz contrar, se
scrie ca două chendime.

?DHVY                             ?DH[VX
ta_____ ta ta____ ta

93. Ftóra trece deasupra iporoi-ului dacă se referă la primul coborâtor,

respectiv dedesubtul iporoi-ului când are efect asupra celui de-al doilea coborâtor:

                       6
94. Un iporoi cu gorgon este, de regulă, urmat de două chendime, şi nu de
oligon.

6][59                       -]hXML                       DV6][V

95. Cu toate acestea, se foloseşte oligon-ul (după un iporoi cu gorgon) în loc de
două chendime, atunci când caracterul care urmează după iporoi durează mai
mult de o bătaie, este afectat cu un semn consonant (precum antichenoma) sau
este succedat de un ison.

- 33 -
   BUMVX    
                    UMVHPMDX     

                    6]V(DX  
96. Ison-ul nu poate primi psifiston dacă este urmat de un iporoi sau de
„elafron continuu”, în afară de cazul când ison-ul ar avea silabă accentuată:

D                         DK
97. Totuşi, psifiston-ul şi petasti-ul se pot scrie înaintea iporoi-ului după cum
urmează:

$                           $                           $]                          6H                          ?VH        

                     V                            VXM                             GM

98. Un caracter suitor care precedă un iporoi cu digorgon se poate scrie ca
petasti sau ca oligon cu varia, dar dacă iporoi-ul este urmat de un epistrof se
foloseşte psifiston-ul (vezi regula nr. 90).

6H                         ?VH                   de asemenea:    'H              şi:   ?GH      etc. 

99. Când un iporoi cu gorgon (sau când un „elafron continuu”) este precedat
de un caracter cu clasmă şi urmat, totodată, de un semn coborâtor, caracter-ul cu
clasmă nu poate avea petasti, dar ar putea primi psifiston.

 DXMM                    DXKMM                    VXMM                   DXKMM

100. Cu excepţia cratime-lor (în terirem-uri), iporoi-ul nu poate avea niciodată
silabă proprie.

 I,  M
e rre rem

- 34 -
 101. Dacă un epistrof urmat de un iporoi este precedat de un caracter suitor cu
clasmă, acesta nu poate fi decât petasti; dar dacă nu are clasmă, caracterul ce
precede epistrof-ul poate să nu fie petasti.

VM       (corect)

                    6]M      (corect)

                    6M   (greşit)*
*obs: Cu toate acestea, Hurmuz Hartofilax a folosit adeseori această
combinaţie de caractere.

102. Dacă un iporoi cu apli este urmat de un epistrof cu gorgon, venit în

continuarea aceleiaşi silabe, sub iporoi trebuie aşezată antichenoma. Totuşi, dacă
în loc de apli este un dipli sau tripli, în locul antichenomei se foloseşte eteron-ul.

 D0    M
 U          (corect)

                     VX    M5 `  (corect)

103. Un ison (sau un epistrof) cu clasmă care este urmat de un iporoi cu

gorgon, va fi precedat de varia în următoarele formule cadenţiale:

?DXVPHMDX                      ?DX7?DMUDX  

                     ?MLVPHMDX                             ?ML7?DMUDX   
104. Varia nu se aşază înaintea unui epistrof care nu are clasmă şi e urmat de
un iporoi cu gorgon. Întîlnim, totuşi, o excepţie de la această regulă în cântările
scrise în tactul papadic:

?M[5VXML

- 35 -
 Cu toate acestea, următoarele construcţii melodice similare nu conţin
varia înaintea epistrof-ului iniţial:

M9M                       M[5VX                      MVM                       MGX        

                   M[5?VMUDX
105. Două caractere coborâtoare aflate în succesiune rapidă — fie datorită
acţiunii unui digorgon, fie datorită tempo-ului rapid — şi care împart aceeaşi
silabă, nu se scriu ca pereche de epistroafe, ci ca iporoi.

?V&D            (corect)

                      ?V&DMM     (greşit)

                      Y        (corect)

                      YMM    (greşit)

                      DXCCCC                   (corect)

106. Durata unui iporoi poate fi extinsă folosind apli, dipli, respectiv tripli. Un
iporoi poate avea clasmă doar când este combinat cu petasti sau psifiston.

                                                                               U]                         B,U

- 36 -
 CUPRINS

Reguli pentru silabele accentuate .......................................................... 7

Reguli pentru semnele de pe timp slab
sau luate în ridicarea mâinii ................................................................. 11
Reguli pentru „oligon”......................................................................... 14
Reguli pentru „douã chendime” .......................................................... 16
Reguli pentru „clasmã” ........................................................................ 21
Reguli pentru „gorgon” ....................................................................... 22
Reguli pentru „varia” ........................................................................... 24
Reguli pentru „omalon” ....................................................................... 30
Reguli pentru „iporoi ” şi „elafron continuu” ..................................... 31