COMBATEREA ABSENTEISMULUI ŞCOLAR

Problema absenteismului si abandonului scolar este una socială care reflectă

lipsa de interes a elevilor faţă de activitatea educativă și nivelul de cultură al
părinţilor. Sunt elevi care absentează doar la anumite ore de teama
notelor mici sau din dorinţa de a se integra într-un anturaj. Elevii care absentează
frecvent prefigurează situaţiile de abandon şcolar. Acest ultim fenomen este
îngrijorător pentru şcoala noastră.
Caracterizare – problemă socială; conduită evazionistă, cronică, care reflectă
atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară – fuga
de la ore este o problemă predominant emoţională (conduită de tip evazionist; evadare
fizică şi psihologică din situaţia percepută ca traumatizantă) – formă de manifestare a
devianţei şcolare (semnal tardiv al existenţei unor probleme) – reducere a
ataşamentului şi a integrării, identificare scăzută cu obiectivele şi aspiraţiile grupului
(de elevi).
Forme:
 absenteism selectiv (fuga de la şcoală este frecventă la o singură disciplină sau doar la
câteva discipline);
 absenteism generalizat (fuga de la şcoală este frecventă şi generalizată, prefigurează
abandonul şcolar)
 căutarea singurătăţii (reacţie la tensiunea puternică intra- sau interpersonală);
 dorinţa de apartenenţă la grup (,,ritualuri de iniţiere’’);
 atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem;
Cauze:
1. care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută,
lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate,
autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate,
abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii
(reacţie la presiunea exercitată de dorinţele adulţilor);
2. care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familiei: sărăcia, stil parental
indiferent, neglijent, familii dizarmonice, familii monoparentale, părinţi foarte ocupaţi
sau plecaţi în străinătate;
3. care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesor-elev): presiunea
grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuoasă elev-profesor (ironizarea,
umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici
educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între
aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii; formă de apărare –
împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la
elevii din clasele terminale;
4. foarte importantă este şi variabila vârstă:
1. la elevii mici – fuga de la şcoală poate fi o manifestare a ,,fobiei şcolare’’; cauze:
dependenţă crescută de părinţi, părinţi care valorizează excesiv educaţia şcolară;
stiluri parentale supraprotectoare, autoritare sau indiferente; strategie defensivă faţă
de colegii violenţi, eşecul şcolar, situaţii umilitoare
2. la elevii mari – fuga de la ore este rezultatul unei opţiuni (proces de deliberare, luare
a deciziei); cauzele pot fi: frica de evaluare, de eşec, fobia/ anxietatea socială
(frecventă în perioada adolescenţei, manifestată prin anxietate faţă de situaţia de a fi
observat de colegi, teama de a vorbi în public, teama de a interacţiona cu persoane
 de sex opus, teama de critică, stimă de sine scăzută); teama de pedeapsă, teama de
pierdere a statutului în grup.
3.riscurile fugii de la şcoală: depresia, consum de toxice legale şi ilegale, acte delictuale,
abandon şcolar.
Poate fi o formă de manifestare a deviaţei şcolare (semnal tardiv al existenţei
unor probleme). Poate semnala şi reducerea ataşamentului şi a integrării, identificare
scăzută cu obiectivele şi aspiraţiile grupului de elevi. Absenteismul este folosit de
elevi ca o formă de agresiune pasivă împotriva şcolii, fără a le mai fi frică de
posibilele pedepse ce ar surveni atât din partea conducerii instituţiei, cât şi a
părinţilor.
Absenteismul este primul factor asociat în mod direct cu abandonul şcolar. Este
prezent mai frecvent în mediul urban, în cadrul familiilor sărace. În general, cei care
ajung să abandoneze şcoala sunt elevii care învaţă la şcoli profesionale.
Studiile de specialitate indică următoarele tipuri de absenteism:
 absenteism selectiv (fuga de la şcoală este frecventă la o singură disciplină sau
doar la câteva discipline);
 absenteism generalizat (fuga de la şcoală este frecventă şi generalizată,
prefigurează abandonul şcolar);
 căutarea singurătăţii (reacţie la tensiunea puternică intra- sau interpersonală);
 dorinţa de a fi cu partenerul (la adolescenţi);
 dorinţa de apartenenţă la grup („ritualuri de iniţiere”);
 atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem;

Semnificaţiile psihosociale ale fugii de la şcoală sunt funcţia de separare sau

de individualizare, mai ales la adolescenţi. Pentru a putea lua măsurile optime de
prevenire a absenteismului, care este de altfel primul pas spre abandonul şcolar este
necesară cunoaşterea cauzelor care pot genera în rândul elevilor acest fenomen:
1. Cauze care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie
şcolară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară,
oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată,
sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a
adera la o alegere făcută de alţii (reacţie la presiunea exercitată de dorinţele
adulţilor);
2. Cauze care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familiei: sărăcia, stil
parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau
plecaţi în străinătate;
3. Cauze care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesor-elev):
presiunea grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuoasă elev-
profesor (ironizarea, umilirea elevului), evaluarea subiectivă, frica de evaluare,
conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte,
frustrante, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta
educaţională a şcolii; formă de apărare împotriva disciplinei excesiv de rigidă
şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la elevii din clasele terminale foarte
importantă este şi variabila vârstă.

Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:

 asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune (asigurarea hranei
zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi
 încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a materialelor
educaționale necesare);
 asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin
necondiţionat;
 crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui mediu favorabil
dezvoltării şi învăţării, cu scopul de a pregăti copilul pentru existenţa
independentă și viața de adult dându-i repere pe care să le urmeze;
 schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile sociale, de modalitatea
de raportare la mediul înconjurător al copilului;
 atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
 control parental direct și activ în viața copiilor;
 limitarea prestării unor activități lucrative în gospodărie sau în afara acesteia;
 control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
 acordarea ajutorului la învăţătură din partea părinţilor/tutorilor să fie cât mai
mare;
 prezența părintelui/părinților în viața copilului;

Efectele absenteismului sunt de natură complexă, conducând pe lângă

pierderi din sistemul de cunoştinţe, la tentaţii de comportamente delicvente, conflicte
cu părinţii şi chiar grupul de prieteni, insuccese repetate sau eşecuri şcolare până la
abandonul şcolar, ca ultimă instanţă a absenteismului. Însă efectul pe termen lung este
inadaptarea socio-profesională generată de insuficienta pregătire, sau nefinalizarea
studiilor, cu repercusiuni asupra imaginii de sine şi implicit a stimei de sine, care într-
un final pot fi generatoare de boli psihice, deci de randament social scăzut.
Absenteismul poate deveni la rândul lui cauză a unor efecte negative atât
pentru persoana în cauză (pe termen scurt, mediu şi lung), cât şi pentru mediul
copilului care recurge la acest comportament. Familia poate fi grav afectată de decizia
copilului de a absenta (cu referire specifică la absenteismul voluntar, fără ştirea
părinţilor), deteriorându-se relaţiile cu copilul în primul rând, apoi apărând tensiuni
între părinţi, iar ca efect final poate determina chiar dezorganizarea familiei. Lacunara
pregătire, şi insuficienta dezvoltare a abilităţilor poate modifica nivelul de aspiraţii,
limitând o viitoare dezvoltare plenară şi completă a tânărului. Toate acestea vor afecta
pe termen lung integrarea socio-profesională a tânărului şi mai târziu a adultului.
Cauza principală generatoare de absenteism, este în sine considerată o
caracteristică a adolescenţei. Aceasta este incapacitatea adolescentului de a anticipa
consecinţele faptelor sale.
O bună colaborare între şcoală şi familie este posibilă numai atunci când familia
înţelege bine rolul şcolii, acela de a fi principalul izvor de cultură şi factor de
civilizaţie, iar şcoala vede în familie un aliat, un colaborator sincer, direct interesat de
întregul proces instructiv-educativ.

Bibliografie:
1. Băran-Pescaru, Adina, 2004, Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura
Aramis, Bucureşti;
2. Van Pelt, Nancy, 2002, Secretele părintelui deplin, Editura Viaţă şi Sănătate,
Bucureşti.