Articol principal: Monedă Sadagura.

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8
grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î.Hr. Ea a fost urmată și de alte
emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede
macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale
celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum
sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de
ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de
monede bizantine.
În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind
Vladislav I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în
Moldova, acesta emițând groși de argint.
Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip
vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538 d.Hr.
Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri
turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100
de tipuri de monede. O emisie de monedă (1713)[7] a costat până și capul unui domnitor. Este
vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea,
încălcând astfel religia musulmană și considerată drept „un semn de independență” [8], dând motiv
turcilor otomani să îi ceară capul.

Monedă Sadagura cu valorile nominale de o para / trei denghi, care a circulat în Principatele Române
(Moldova și Muntenia), emisă în 1772 de armata de ocupație rusă.

Monedele Sadagura au fost primele monede comune Principatelor Române Moldova și

Muntenia, fiind puse în circulație de către armata de ocupație rusă, în timpul Războiului Ruso-
Turc (1768-1774).
Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, se
stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de argint
(din germană Zwanziger[9]: „denumirea monedei de 20 creițari”),