7 TRANSMISIA LONGITUDINALĂ

7.1. GENERALITĂŢI

Transmisia longitudinală reprezintă o unitate funcţională independentă cu rolul de a transmite,

prin mişcarea de rotaţie, fără modificare, fluxul de putere pentru autopropulsare între ansambluri ale
transmisiei dispuse la distanţă, în planuri diferite, cu poziţie relativă de regulă variabilă. Deoarece
elementele constructive ale transmisiei longitudinale sunt de tip cardanic, transmisia longitudinală este
prezentată şi sub denumirea de transmisie cardanică.
Transmisia longitudinală este formată din mai multe elemente care în totalitatea lor formează o
unitate funcţională independentă : articulaţii cardanice, arbori cardanici, suporţi intermediari.
Transmisia longitudinală trebuie să asigure: mişcarea concomitentă a arborilor cuplaţi,
indiferent de unghiurile dintre axele acestora; compensarea unghiulară şi axială necesară; transmiterea
energiei mecanice cu un randament cât mai ridicat şi să nu atingă turaţia critică corespunzătoare
regimului de rezonanţă.
Există mai multe criterii de clasificare a transmisiilor longitudinale (figura 7.1):

Transmisii
longitudinale

După legea de După numărul

După soluţia
transmitere a articulaţiilor
constructivă
mişcării cardanice

Asincrone Deschise Monocardanice Bicardanice

Sincrone
Închise Tricardanice
(homocinetice)

Fig. 7.1 Clasificarea transmisiilor longitudinale

- trasmisia cardanică cu arbore longitudinal închis (cu tub central), are arborele închis într-un
tub, solidar cu carterul diferenţialului, şi este prevăzut cu articulaţie cardanică numai pentru legătura cu
cutia de viteze; celălalt capăt este legat rigid cu pinionul de stac al transmisiei principale;
- transmisia cardanică cu arbore longitudinal deschis, are o largă răspândire, cu toate că arborele
longitudinal este neprotejat. În acest caz, arborele longitudinal este prevăzut cu articulaţii cardanice la
ambele capete;
- transmisia cardanică cu arbore intermediar se foloseşte în cazul în care lungimea arborelui
depăşeşte 1,7 ... 1,8 m. În acest caz arborele este constituit dintr-un arbore intermediar susţinut de un
suport fixat la cadrul automobilului.

1
 În construcţia autocamioanelor şi autocamionetelor, cele mai răspândite transmisii cardanice
sunt cele cu două articulaţii. Transmiterea mişcării de la arborele conducător 1 la cel condus 2 se face
prin intermediul arborelui 3. În cazul în care unghiurile sunt egale, arborele condus 2 se roteşte
uniform şi sincron cu arborele conducător. În afară de acestea, pentru a avea o mişcare uniformă a
arborelui condus 2, furcile arborelui intermediar 3 trebuie să se afle în acelaşi plan (fig 7.2).

Fig. 7.2 Transmisie cardanică cu două articulaţii

1- arbore conducător; 2-arbore condus; 3- arbore intermediar

În figura 7.2 este prezentată schema transmisiei longitudinală deschisă dispusă între cutia de
viteze şi transmisia principală a punţii motoare, în cazul unui automobil cu o punte motoare (4x2)
amplasată în spate.
În cazul când arborele cardanic este lung se recurge la situaţiile din figurile 7.3 şi 7.4:

Fig. 7.3 Transmisie longitudinală deschisă cu arbore scurt

1-arborele secundar al cutiei de viteze; 2-arbore cardanic; 3-arborele principal al punţii motoare;
C1,C2-articulaţii cardanice

2
 Fig 7.4 Transmisie longitudinală deschisă cu arbore lung

Fig 7.5 Montaje de compensaţie ale transmisiei cardanice

1,2-furci coplanare

7.2. CONSTRUCŢIA TRANSMISIEI LONGITUDINALE

La automobilele construite după modelul clasic, transmisia de la cutia de viteze la puntea din
spate se face printr-un arbore care oscilează în timp ce se roteşte, numit arbore cardanic. Legăturile
arborelui cardanic se numesc articulaţii cardanice.

3
 La soluţiile totul în faţă şi totul în spate arborele cardanic este înlocuit de articulaţii cardanice
între puntea motrice şi roţile de tracţiune.
Transmisia cardanică serveşte la transmiterea mişcării de la arborele secundar al cutiei de viteze
la axul roţilor motoarele automobilului, unghiul dintre aceste două axe fiind variabil.
Variaţia unghiului se datorează faptului că puntea din spate nu este rigid legată de cadrul
automobilului, ci este suspendată pe arcuri, având astfel posibilitatea de a-şi schimba poziţia faţă de
cadru la cea mai mică încovoiere a arcurilor.
Transmisia cardanică se compune din articulaţiile cardanice, arborele cardanic şi elementele de
sprijin intermediare.
Transmisiile longitudinale utilizează articulaţii cardanice care din punct de vedere al
construcţiei pot fi rigide sau elastice. Transmiterea mişcării de rotaţie între arborii care se intersectează
se face la articulaţia cardanică rigidă prin legături articulate a elementelor componente, iar la cea
elastică prin deformarea elastică a unor elemente.
7.2.1 Articulaţiile cardanice
Articulaţiile cardanice sunt mecanismele de legătură dintre doi arbori care se rotesc, axele
acestora făcând un anumit unghi între ele.
Articulaţiile cardanice rigide sunt de două feluri: cu lagăre de alunecare şi cu rulmenţi. Cele mai
folosite sunt articulaţiile cardanice cu rulmenţi cu ace. Ele sunt formate din: furci unite printr-o cruce
cardanică, bolţuri prevăzute cu rulmenţi cu ace, flanşe, gresor, supapa de siguranţă, capace fixate pe
furci prin şuruburi sau prin inele de siguranţă, garniture de etanşare (figura 7.6).
Articulaţiile cardanice elastice sunt alcătuite din: două furci cu trei braţe dispuse la 120 o unul
faţă de altul fixate între ele cu şuruburi de discul elastic. Acestea sunt montate în general pentru
compensarea erorilor de montare la cuplarea motorului cu cutia de viteze, când aceasta este aşezată pe
cadrul automobilului, sau între cutia de viteze şi şi cutia de distribuţie la montarea în cartere separate.

Fig. 7.6 Construcţia unei articulaţii cardanice rigide

1,2-furci; 3-cruce cardanică; 4-rulment cu role-ace; 5-carcasă; 6-garnitură de etanşare;
7-plăcuţe; 8-şuruburi; 9-gresor; 10-supapă de siguranţă; 11-capac

4
 Pentru a înlătura neajunsul articulaţiilor cardanice cu viteză unghiulară variabilă, se folosesc
articulaţiile cardanice cu viteză unghiulară constantă, adică sincrone. Dintre articulaţiile cardanice cu
viteză unghiulară constantă, răspândirea cea mai mare a căpătat-o articulaţia cu bile şi cu şanţuri
divizoare (figura 7.7).

Fig. 7.7 Articulaţia cardanică sincronă cu bile şi cu şanţuri divizoare

1-arbore planetar; 2-arbore condus; 3,4-furci; 5-lăcaş sferic; 6-bile de acţionare;
7-bilă centrală; 8,9-ştifturi; 10-orificiu

Fig. 7.8 Articulaţie cardanică desfăcută

1-rulment cu ace

5
 Fig. 7.9 Legătură cardanică cu şaibe flexibile

Articulaţia hemocinetică duplex se realizează prin cuplarea a două articulaţii normale (figura
7.10)

Fig. 7.10 Articulaţie homocinetică

6
 Articulaţia homocinetică se foloseşte pentru a evita vibraţiile provocate de alternarea de
accelerări şi decelerări în mişcarea de rotaţie a arborelui cardanic.
Articulaţia homocinetică tip Rzeppa este prezentată în figura 7.11.

Fig. 7.11 Articulaţia homocinetică tip Rzeppa

1- nucă centrală

Variaţiile vitezei de rotaţie transmise de o articulaţie cardanică normală pot depăşi 20% la
unghiuri mari.
7.2.2 Arborii cardanici
Arborii cardanici sau arborii longitudinali sunt folosiţi pentru a face legătura între două
articulaţii cardanice sau între articulaţie şi şi unul din organele transmisiei având rolul transmiterii la
distanţă a momentului de torsiune al motorului şi forţe axiale.
Arborii cardanici sunt formaţi dintr-o parte centrală de secţiune circulară (arborele propriu-zis)
şi piesele de legătură dintre partea centrală şi articulaţia cardanică sau agregatul transmisiei (figura
7.12). Partea centrală poate fi tubulară sau plină, dar cei mai utilizaţi sunt arborii tubulari deoarece la
aceeaşi greutate au rigiditate mai bună, permiţând mărirea turaţiei critice de funcţionare..
După montarera arborelui longitudinal cu articulaţiile cardanice urmează echilibrarea dinamică,
mai întâi la o turaţie joasă ( 600-1000 rot/min ), iar apoi o verificare la turaţie normală.

Fig. 7.12 Transmisia cardanică cu articulaţie rigidă şi viteză unghiulară variabilă

1-furcă glisantă; 2-cap canelat; 3-ţeava arborelui cardanic; 4,10,15-furci; 5-flanşe;
6-cruce cardanică;7-rulment; 8-inel de siguranţă; 9,12-garnituri; 11-piuliţă;
13-inel despicat; 14-gresor

7
 Arborii cardanici pot să fie cu lungime constantă sau variabilă. Ei sunt compuşi dintr-o parte
centrală de secţiune circulară 2 ce formează arborele propriu-zis şi piese de legătură 1: (figurile 7.13 şi
7.14).

Fig. 7.13 Arbori cardanici cu lungime constantă

Fig 7.14 Arbori cardanici cu lungime variabilă

Viteza unghiulară a arborelui conducător fiind constantă, arborele condus va avea o viteză
variabilă, care depinde de unghiul dintre axa geometrică a arborelui conducător şi axa geometrică a
arborelui condus.

8
 Acest dezavantaj se înlătură prin folosirea a două articulaţii cardanice care să îndeplinească
următoarele condiţii: furcile articulaţiilor cardanice care se găsesc montate la cele două capete ale
arborelui longitudinal să fie montate în acelaşi plan; unghiul dintre axa geometrică a arborelui
secundar al cutiei de vizeză şi axa geometrică a arborelui cardanic să fie egal cu unghiul dintre axa
geometrică a arborelui transmisiei principale şi axa geometrică a arborelui cardanic. Uniformitatea
vitezelor unghiulare se realizează numai prin îndeplinirea acestor două condiţii.

Echilibrarea arborilor cardanici

La mers în priză directă, turaţia arborelui cardanic este egală cu turaţia motorului, deci la unele
autoturisme, la viteze mari, arborele cardanic poate depăşi 5000 rot/min. În consecinţă, axul cardanic
trebuie supus unor operaţi de echilibrare.
Echilibrarea unui arbore cotit sau a volantului se realizează dând găuri de diverse mărimi acolo
unde este necesar, adică extrăgând material.
La axele cardanice echilibrarea se face prin adaos de material, sub forma unor mici petice de
tablă de 1-2 mm grosime, lipite prin sudură electrică, sau şaibe subţiri între păhărele şi siguranţele lor.
În practică, transmisiile cardanice au de suportat unele dezechilibrări din diverse cauze cauze.
Valorile admisibile pentru dezechilibrare sunt:
-pentru autoturisme şi autocamioane medii: 50
-pentru alte categorii de automobile: 75
Lungimea maximă a arborelui cardanic depinde de turaţia de putere maximă a motorului, astfel:
- pentru n = 4000 – 5000 rot/min L = 600 -1500 mm
- pentru n = 1500 – 3000 rot/min L = 1500-2000 mm
Limitările lungimilor arborilor cadanici se face în funcţie de pericolul dezechilibrării acestuia.
Dacă un arbore relativ lung are un joc radial de 0,4 mm partea lui centrală va bate astfel :
-la 40 km/h cu 0,4 mm;
-la 80 km/h cu 1,0 mm;
-la 120 km/h cu 6,2 mm .
Sub efectul forţei centrifuge creată de dezechilibraj, arborele rotindu-se se curbează. De
asemenea, sub acţiunea acestor forţe, prinderile elastice încep să vibreze, împreună cu întreaga
caroserie.
De aceea, toleranţele de necoaxialitate ale articulaţiilor cardanice sunt foarte stânse, fiind de
ordinul a 0,1 mm.
Chiar dacă ambele agregate (cutia de viteze şi diferenţialul) sunt fixe pe şasiu, trebuie ca
transmisia dintre ele să conţină două cruci cardanice. Acestea sunt necesare pentru a prelua
inevitabilele diferenţe de aliniere ale axelor respective cauzate de flexiunile şasiului, vibraţii, greşeli de
montaj,etc.
2.2.3 Suporţii intermediari
În cazul distanţelor mari între punţile automobilului, arborele cardanic se secţionează în două,
rezultând transmisia tricardanică longitudinală cu un suport intermediar, şi uneori se întâlneşte
secţionarea de două ori rezultând transmisia cu patru articulaţii şi doi suporţi.
Suportul intermediar are principalul rol de reazem al arborelui cardanic, şi trebuie să permită
compensări unghiulare, radiale şi axiale ale arborilor şi de asemenea mai trebuie să amortizeze şi să
izoleze vibraţiile care apar la transmisia longitudinală.
Suporţii pot fi rigizi sau elastici.
Un suport intermediar rigid dublu cu rulmenţi radiali axiali cu role conice (folosit la antrenarea
punţii din spate a automobilelor cu trei punţi motoare) este format din: carcasa suportului, arborele
cardanic intermediar sprijinit în carcasă prin rulmenţi conici, sisteme de etanşare şi ungătorul (fig 7.15).

9
 La suporţii intermediari elastici (figura 7.16) între rulmentul radial cu bile şi carcasă se
montează un element elastic.

Fig. 7.15 Suport intermediar rigid dublu

1-carcasă; 2-arbore cardanic intermediar; 3-ungător; 4-rulmenţi conici; 5,9-sisteme de etanşare;
6,8-gresoare;

Fig 7.16 Paliere intermediare elastice

1-rulment; 2-suport, 3-inel din cauciuc

Ca regulă generală se recomandă ca articulaţiile cardanice să nu lucreze la unghiuri ce depăşesc

40 pentru a obţine o durabilitate comparabilă cu a celorlalte organe.
La trecerea de la 40 la 120 durabilitatea articulaţiilor cardanice scade cu peste 66%.
Durabilitatea articulaţiilor cardanice normale este prezentată în nomograma din figura 7.17.
Materialul arborilor se alege în funcţie de scopul şi condiţiile impuse acestora şi tehnologia
adoptată.

10
 În mod normal se utilizează oţelurile carbon obişnuite: OL 42, OL50, OL 60 (STAS 500/2-
80).
Pentru a se realiza gabarite şi greutăţi mai mici şi mai ales dacă este necesar să se durifice
superficial zona fusurilor pentru lagărele cu alunecare se folosesc oţeluri carbon de calitate cu
tratament de îmbunătăţire, iar suprafaţa fusurilor se durifică – OLC 25, OLC- 35, OLC- 45 (STAS
(880-80); pentru solicitări importante şi gabarite şi mai reduse se trece la oţeluri aliate de îmbunătăţire:
41 MoCr 11, 41CrNi 12, 40 Cr 10 (STAS 791-80), sau oţeluri de cementare 18 MnCr 10, 18 MoCrNi
13, 21 MoMnCr 12, 13 CrNi 30 (STAS 791-80).

Fig. 7.17 Dependenţa durabilităţii de unghiul de lucru

Arborii de dimensiuni mari sau arborii de formă complicată pot fi executaţi din fontă cu grafit
nodular (STAS 6071-75), sau fontă maleabilă (STAS 569-79).
Fontele au rezistenţă mecanică mai scăzută decât oţelurile, dar au o sensibilitate mai redusă faţă
de efectul de concentrare a tensiunilor şi o capacitate mai bună de amortizare a vibraţiilor.
Alegerea semifabricatului şi a tehnologiei de execuţie este determinată de dimensiunile şi rolul
funcţional al arborelui, respectiv al numărului necesar de bucăţi.
Pentru diameter d < 300 mm, arborii se execută prin prelucrări mecanice din oţel rotund
laminat.

11
 La serii mari şi dimensiuni mici, arborii se pot forja în matriţă.
Arborii de dimensiuni mari se obţin direct din lingouri prin forjare (osiile pentru locomotive sau
vagoane), sau prin turnare.
Crucile cardanice sunt confecţionate din oţeluri aliate, elementul principal de aliere fiind
cromul, supuse unui tratament termic de cementare la o adâncime de 1,2 … 1,5 mm, urmat de o călire
şi o revenire până la o duritate de 56 … 62 HRC.
Pentru furcile cardanice se utilizează oţeluri de îmbunătăţire cu conţinut mediu de carbon 0,35
… 0,45 %.
Partea centrală a arborelui se execută din ţevi de oţel fără sudură, trase la rece (STAS 530-66),
sau ţevi din oţel sudate electric longitudinal (STAS 7941-67).
Materialul utilizat este oţel carbon de calitate (STAS 880-60). Porţiunea centrală a arborelui se
execută din oţeluri de îmbunătăţire slab aliate cu conţinut redus de carbon (STAS791-63).

7.3. ELEMENTE DE CALCULUL TRANSMISIEI LONGITUDINALE

Calculul de rezistenţă al transmisiei longitudinale se face pentru principalele părţi componente:
arbori cardanici , articulaţii cardanice şi rulmenţii cu role-ace
7.3.1 Determinarea momentului de calcul
Momentul de calcul (Mc) se calculează cu următoarele relaţii:
a) pentru transmisiile longitudinale dispuse după cutia de viteze:

Mc = Mmax. icv1 (7.1)

unde:- Mmax este momentul maxim al motorului;

- icv1 este raportul de transmitere din prima treaptă a cutiei de viteze;
b) pentru automobile prevăzute cu frână pe transmisia longitudinală şi automobile cu mai
multe punţi motoare:

Mc = Zm. rd /i`o (7.2)

unde: - Zm este reacţiunea normală la puntea motoare;

- este coeficientul de aderenţă maxim ( =0,7…0,8 );
- rd este raza dinamică a roţii motoare;
- i`o este raportul de transmitere de la roată la transmisia longitudinală.

2.3.2 Calculul arborelui cardanic

Arborii cardanici se calculează la torsiune şi se verifică deformaţia la răsucire precum şi la
turaţia critică.
Calculul arborelui cardanic la torsiune

12
 (7.3)

unde: - este efortul unitar de torsiune;

- Mc este momentul de calcul;
- Wt modulul de rezistenţă polar care are relaţia:
a) pentru arborele cardanic cu secţiune plină:

(7.4)

- D este diametrul arborelui cardanic.

b) pentru arboreal cardanic cu secţiune tubulară:

(7.5)

- D este diametrul exterior al arborelui;

- d este diametrul interior al arborelui;
Efortul admisibil la torsiune pentru materialele utilizate la construcţia arborilor longitudinali se
determină luându-se în consideraţie un coeficient de siguranţă de 3...3,5 faţă de limita de curgere la
torsiune a materialului, fără a se depăşi valoarea de 2500 daN/cm2.
În tabelul 7.1 sunt date dimensiunile recomandate pentru arborii longitudinali cu secţiune
tubulară executaţi din oţel sudabil.
Tabelul 7.2 conţine principalele caracteristici constructive ale arborilor longitudinali fabricaşi
de firma Spicer-Glaenzer.
Cuplajul de compensare axială este prevăzut cu caneluri dreptunghiulare sau în evolventă.
Calculul de verificare pentru asamblările canelate se efectuează conform STAS 1767-82. Sunt admise
următoarele valori pentru presiunea specifică: p sa = 135 daN/cm2 pentru canelurile cu duritatea
HRC <35; psa = 135 daN/cm2 pentru canelurile cu duritatea HRC >35.

Tab. 7.1
13
 Dimensiuni recomandate pentru arborii longitudinali cu secţiune tubulară

Diametrul interior al Grosimea peretelui Modulul de rezistenţă

ţevilor d [mm] polar Wt [cm3]
[mm]
45 2,0 6,67
2,5 8,44
3,0 10,26
55 2,0 9,87
2,5 12,47
3,0 15,11
3,5 17,82
71 1,8 14,63
2,1 17,15
2,5 20,54
3,0 24,84
85 2,0 23,26
2,5 29,25
3,0 35,33
3,5 41,48
111 2,0 38,73
2,5 48,64
3,0 58,65

14
15
 Verificarea arborelui cardanic la răsucire
Unghiul de răsucire, exprimat în grade, al arborelui longitudinal se calculează cu relaţia:

(7.6)

unde: - este unghiul de torsiune (exprimat în grade);

- cd este coeficient dinamic (cd = 2…3 pentru autoturisme şi 1,5...2,0 pentru autocamioane);
Mc este momentul de calcul;
- L este lungimea arborelui cardanic;
- G este modul de elasticitate transversal;
- Ip momentul de inerţie polar al arborelui;
a) pentru secţiune circulară plină a arborelui:

(7.7)

b) pentru secţiune tubulară:.

(7.8)

Unghiul de torsiune maxim se admite: ;

Verificarea turaţiei critice de funcţionare

Verificarea arborelui cardanic la turaţie critică de funcţionare presupune determinarea

numărului maxim de rotaţii pe care arborele le suportă fără intervenţia vibraţiilor de încovoiere. Aceste
vibraţii apar în urma acţiunii unor forţe centrifuge, de mărimi însemnate, datorate neuniformităţii
materialului în arbore şi inexactităţii montajului. Forţa centrifugă (F c) este echilibrată de forţa elastică
(Fe).

Fc = m (e + f) (7.9)

(7.10)
Relaţii în care:
- m este masa arborelui cardanic;
- e este centrul de greutate alal arborelui deplasat faţă de axa de rotaţie;
- f este încovoierea (săgeata arborelui);
- este viteza unghiulară;
- c este coeficient ce depinde de tipul arborelui;
a) pentru arborele cardanic ce se poate deplasa liber în reazem: c = 384/5
b) pentru arborele cardanic ce nu se poate deplasa în reazem: c = 384
- E este modulul de elasticitate
- Ip este momentul de inerţie polar al arborelui
- L este lungimea arborelui

16
Din condiţia de echilibru:

(7.11)

M= v (7.12)

În general, pentru piesele din oţel: =7,8 kg/dm3; E = 2,1 106 daN/cm2
Viteza unghiulară:

[rad/s] (7.13)

Turaţia critică:

(7.14)

a) turaţia critică a arborilor ce se pot deplasa liber în reazem:

b) - pentru arborii tubulari (7.15)

- pentru arborii cu secţiune plină (d =0) (7.16)

b) turaţia critică a arborilor ficşi în reazem:

- pentru arborii tubulari; (7.17)

- pentru arborii cu secţiune plină (d = 0) (7.18)

La alegerea arborelui cardanic se recomandă ca :

unde: nmax este turaţia maximă a arborelui cardanic

17
 Calculul articulaţiei cardanice
Articulaţia cardanică este determinată de lungimea şi diametrele crucii cardanice. Elementele de
calcul pentru articulaţia cardanică sunt furca şi crucea cardanică.
Calculul crucii cardanice:
Crucea cardanică se calculează la încovoiere, forfecare şi strivire sub acţiunea forţei ce
acţionează asupra fiecărui braţ al crucii, forţă notată cu F şi care are relaţia (figura 7.18)
Fig. 7.18 Schema de calcul a crucii articulaţiei cardanice

(7.19)

unde: - Mc este momentul de calcul al transmisiei longitudinale;

- R este raza medie la care acţionează forţa F
Efortul unitar de încovoiere într-o secţiune A-A are expresia:

(7.20)

Se recomandă =1500…2000 daN/m2

Efortul unitar de forfecare într-o secţiune A-A este:

(7.21)

18
 unde:

Se recomandă =500…800 daN/cm2

Efortul unitar de strivire este:

N/mm2 (7.22)

Pentru ca uzura să fie minimă se recomandă valorile efortului unitar în cazul rulmenţilor cu ace
=350…450 daN/cm2 , iar la bucşele de oţel =80…100 daN/cm2 .
Tab. 7.3
Dimensiuni recomandate pentru crucile cardanice

Automobilul Crucea cardanică Acele rulmentului

H d h1 L d0
de mic litraj 64 15,23 13,7 12,5 2,5
Autoturisme:
de litraj mediu 80 16,30 16 14 3,0

de litraj mare 90 16,30 16 14 3,0

1…1,5 tf 80 18,00 16 14 3,0

2…2,5 tf 90 22,00 21 18 3,0

Autocamioane cu
3…4 tf 108 25,00 24 19 3,25
capacitate de
5…7 tf 127 33,62 24 19 3,25
încărcare:

7..10 tf 155 42,00 24 19 3,25

Calculul furcii cardanice

Tab. 7.4
Valori pentru calculul furcii cardanice

19
 R h1 L d1 h d H
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]

36 16 14 19 16 18 90

Furca articulaţiei cardanice se calculează la încovoiere şi torsiune în secţiunea în care momentul

încovoietor este caracterizat de relaţie: Mi = F , unde F este forţa ce solicită braţul la încovoiere.
Efortul unitar la încovoiere în această secţiune se calculează cu relaţia:

(7.23)

unde: - Wi este momentul de rezistenţă la încovoiere şi are expresia:

; = 0,231
relaţie din care rezultă că b = 1,2 h =1,2 12 = 14,4 mm
- pentru secţiunea dreptunghiulară (7.24)

- pentru secţiunea eliptică (7.25)

Se recomandă: =1000…1200 daN/cm2

Momentul de torsiune, sub acţiunea căruia se produce torsiunea braţului furcii, are expresia:

(7.26)

relaţie din care rezultă că:

Efortul efectiv unitar de torsiune pentru această secţiune este:

(7.27)

Modulul de rezistenţă la torsiune pentru secţiune dreptunghiulară are expresia:

(7.28)

unde: - este un coefficient care depinde de raportul h/b al secţiunii

Tab. 7.5

20
 Valorile coeficientului în funcţie de raportul h/b

1,2 1,5 1,75 2 2,5 3 4 5 6 8 10

0,208 0,231 0,239 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,291 0,299 0,307 0,312

Modulul de rezistenţă la torsiune pentru secţiunea eliptică se calculează cu relaţia:

(7.29)

Se recomandă: =1200…1500 daN/cm2 [8]

21