Colec ie coordonat de prof. dr.

Dan Grigoiescu
Coperta i grafica: Anamaria Smigelschi

EPOPEEA

LUI GHILGAME
în române te de

VIRGINIA ERBANESCU

i AL. DIMA

EDITURA MONDERO Bucure ti, 1996

© Editura Mondero, 1996 ISBN 973-97034-8-8

 CUVÂNT ÎNAINTE

Cu peste un mileniu i jum tate înainte de a fi fost

create poemele homerice, pe vremea când apele Tigrului
i Eufratului nu se împreunaser înc - pentru ca într-o
singur albie, cea a Shat-El-Arab-ului, s se verse în
Golful Persic - în Mesopotamia, « ara dintre cele dou
fluvii», scribii scrijeleau pe pl ci de c r mid ars , în
ciudata lor scriere cuneiform , cea dintâi epopee a
lumii.
Mai veche decât Iliada i Odiseea, mai veche decât
Biblia, epopeea care cânt vitejiile i suferin ele lui
Ghilgame , legendarul rege al Urukului, avea s - i ia
locul de cinste - orânduit în dou sprezece tablete
numerotate cu grij - în faimoasa bibliotec a regelui
asirian Assurbanipal, la Ninive, în cel dintâi veac
înaintea erei noastre. Ea constituia pentru Asia
Occidental ceea ce aveau s fie poemele homerice
pentru Grecia celui dintâi mileniu înaintea erei noastre
i, de pild , Cântecul luiRoland'pentru Fran a celui de-al
Xll-lea secol: glorificarea unui erou, chintesen a
bravurii poporului s u.
Poemul nu- i datore te îns valoarea universal
numai vechimii, ci mai cu seam deosebitelor sale
merite care privesc deopotriv calitatea i caracterul
operei. Amestec de întâmpl ri minunate, de multe ori
dramatice, cu profunde înv turi morale, el ne
înf i eaz pe cel dintâi erou tragic al tuturor timpurilor.
Este, desigur, aceasta una din explica iile faptului c o
poveste ale c rei izvoare se pierd în negura celui de-al
treilea mileniu înaintea erei noastre are atât farmec i
atâta prospe ime, încât s poat fi citit - cu sus inut
interes - pân în zilele noastre, adic aproape cinci mii
de ani dup epoca cre rii ei.
Puternice i neclintite au trecut dincolo de vreme -
înfruntându-i istoria cu trufia tr iniciei lor - piramidele
Egiptului, dar ele erau durate în piatr i me te ugit
înfipte în scoar a p mântului. Care s fie taina
neasemuitei vr ji ce a h r zit atât fream t de via
cântecului f urit cui aproape cinci mii de ani în urm ,
pentru a fi str b tut pân la noi, p strându- i| neatins
frumuse ea?
Iat ce ne vom str dui s p trundem i s l murim,
r scolind: adâncurile istoriei ca i pe cele ale literaturii,
a a cum arheologii au r zb tut prin negura ce-nv luia
începuturile civiliza iei omene ti, s pând i r scolind"
ascunsele straturi ale p mântului. însemnatele
descoperiri scoase la iveal dej s p turile întreprinse în
Egipt la începutul veacului trecut au incitat setea de
cunoa tere a savan ilor, care i-au îndreptat privirile i
spre r s rit. La fel cu hieroglifele, a c ror cheie fusese
g sit mai înainte, descifrarea scrierii cuneiforme putea
da la iveal comori de frumuse i neb nuite, a a cum s-a
i întâmplat.
 Savan i din Fran a, Anglia, America, Germania i
Uniunea Sovietic -cit m pe Francois Thureau-Dangin,
Lebn Legrain, H. Radau, Anton Deimel,, Edward
Chiera, Arno Poebel, Stephen Langdon, G. Smith, L. W.
King, Thorkild Jacobsen, Adam Falkenstein, Henri de
Genouillac, Benno Lansberger, Gadd, S. N. Krammer, I.
M. Diakonov, V. V. Struve, I. A. Tiumenev - au pornit
s caute i s studieze r m i ele vechii i însemnatei
civiliza ii asiro-babiloniene, din fertila câmpie ce se
întinde între Tigru i Eufrat. S p turile de pe locurile
unde se ridica odinioar cetatea Ninive, ultima capital
a Asiriei, cele de la Khorsabad, de pe colina de la
Kuyundjick, Nippur i tell-ul (valul de p mânt) de la
Boghaz-Keui, în Asia Mic , pe locul vechii capitale
hittite, au scos la lumin tablete i frânturi ale feluritelor
versiuni ale poemului lui Ghilgame .
Din diversele poeme i balade scrise în dialectele
i graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat în
Mesopotamia - sumerieni, akkadieni, hitti i, hurri i,
elami i i cananeeni - s-a închegat opera cea mai de
seam a geniului semitic, pe care o constituie, f r
îndoial , «Epopeea lui Ghilgame ».
Prin vigoarea i autenticitatea eternului omenesc
pe care-l oglinde te, ea este pe drept cuvânt una dintre
primele capodopere ale literaturii universale.
Lucrarea nu e lipsit deloc de un cert substrat
istoric, cu tot nimbul legendar ce-o înconjoar . Ea
reflect interesanta epoc de tranzi ie de la orânduirea
comunei primitive la cea sclavagist , epoc ce s-a
desf urat în tot cursul mileniilor IV i III î.e.n. în Egipt
i Mesopotamia, când a început procesul de diferen iere
social prin dezvoltarea for elor de produc ie. E o
perioad în care se tinde hot rât c tre noile rela ii,
sclavagiste, în timp ce mai st ruie, destul de puternice,
i vechile rela ii. E, în acela i timp, epoca în care via a
cultural începe a se dezvolta mai viu, în istorie ap rând
- penam prima dat - scrierea ca mijloc de comunicare,
pe baz pictografic , evoluând apoi spre cea
ideografic .
Epopeea lui Ghilgame oglinde te cu fidelitate
tocmai perioada de care vorbim, de i nu într-un mod
limpede, dat fiind tendin a ei general-fantastic .
Ghilgame însu i e un rege care a tr it efectiv, cetatea
Urukului în care se desf oar ac iunea a existat
realmente, c ci zidurile i-au fost dezgropate de sub cele
ale ora ului Warka de ast zi, tot a a dup cum rela iile
sociale pe care le întâlnim în epopee sunt cele ale
momentului istoric mai sus pomenit.
Lucrarea ni-l reprezint pe Ghilgame ca rege.
De i înc legat de ob tea din care a purces i ale c rei
sfaturi, prin Adunarea B trânilor, le mai prime te - ceea
ce indic stadiul patriarhal al orânduirii sclavagiste a
timpului - Ghilgame s-a diferen iat prin for , vitejie i
în elepciune, a a cum ni se spune în epopee, i a ajuns
s se impun , pân la tiranie, semenilor s i. El îi sile te
s construiasc zidurile cet ii, îi treze te când vrea «în
sunetul tobei», «îi chinuie f r încetare», «îngr m de te
asupra lor corvezi», «întinde mreji pentru a prinde
oamenii» trebuincio i nevoilor sale i ale Cet ii, i- i
alege fete, femei i neveste dup bunul s u plac, c ci
Ghilgame « ine în mâinile sale întreaga putere a
Urukului» i zeii «i-au h r zit s domneasc asupra
popoarelor». Ne afl m, a adar, la începuturile asupririi
sociale i bie ii oameni, pe cale de a deveni robi, nu v d
alt sc pare decât s înal e rug ciuni c tre zei, a teptând
ocrotirea lor.
Epopeea cuprinde, prin urmare, neîndoioase
informa ii documentare cu privire la epoca respectiv ,
desigur în limitele genului literar pe care-l reprezint .
Din cele 3.600 de versuri pe care trebuie s le fi avut în
forma Primitiv , nu ne-a mai r mas decât abia jum tate.
Opera babilonian s-a uifiripat din vechi poeme i
balade sumeriene, dintre care pân la noi au mai ajuns
ase, i anume: «Ghilgame i ara celor vii»,
«Ghilgame i Taurul Ceresc», « Potopul», «Moartea lui
Ghilgame », «Ghilgame i Agga din Ki i
«Ghilgame , Enkidu i Infernul».
Cine s fi fost necunoscutul poet babilonian care a
cules cântecele acestea, le-a prelucrat i, fr mântându-le
cu propria sa imagina ie, le-a dat chipul epopeii ce-a
fost g sit în biblioteca lui Assurbanipal? Iat ce nu
vom ti probabil niciodat , c ci asemeni multor dintre
cei care au d ltui nemuritoarele frumuse i ale
antichit ii, el nu i-a semnat opera.
Din m nunchiul de tablete care fac din aceast
epopee un tot închegat cea de-a dou sprezecea are un
caracter distinct. S-a stabilit, aproape certitudine, c ea
reprezint traducerea textual a celei de a doua p r i
poemului «Ghilgame , Enkidu i Infernul». Traducerea
din 1961 a dlui Re: Labat - profesor la College de
France - a c rei transpunere alc tuie t volumul de fa ,
exclude aceast din urm tablet . Am g sit totu i
necesar s-c înf i m cititorilor români i pe aceasta -
dup traducerea francez a tablete a dou sprezecea ce
apar ine edi iei din 1939 a dlui G. Contenau, conserva al
Muzeului Luvru din Paris, specialist în cercetarea
literaturii asiriene.
Pentru a p trunde culoarea local , pentru a ne situa
în atmosfera în care s-au desf urat p aniile eroului din
opera de care ne ocup m, trebuie s cunoa tem mai întâi
decorul în care se petrece ac iunea epopeii.
De sub temeliile actualului ora Warka, au r s rit
vestigiile vechii cet i a Urukului, a ezat la r s ritul
albiei de ast zi a Eufratului, pe drumul vechiului canal
Satt-en-Nil, cam la 220 km sud-est de Bagdad.
Asemeni tuturor celorlalte cet i zidite de
sumerieni, Urukul - pentru a nu c dea prad rev rs rilor
Eufratului - era cl dit pe o ridic turâ de teren, alc tuit
de-a lungul vremii din straturile de c r mid f râmi at ,
provenite din ruinele cl dirilor supuse ac iunii timpului.
într-adev r, din pricina naturii aluvionare a terenului,
sumerienii - în lipsa pietrei - erau sili i s construiasc
numai din c r mid ars la soare, care în scurt vreme
ajungea pulbere, fie din pricina umezelii iernii, fie din
cea a ar i ei verii. în felul acesta, veac dup veac, aceste
ridic turi artificiale s-au în l at sim itor.
 În zilele noastre, vechea cetate a Urukului ne apare
ca un cerc imperfect cu o circumferin de 8 km i
jum tate, alc tuit din zidul de p mânt de odinioar ,
d râmat într-un povârni care mai are înc pe alocuri 12
m în l ime. Se mai v d ruinele turnului cu etaje -
ziggurat - de pe lâng ceea ce j a fost odat un templu,
ruine ce au acum o în l ime de 35 m. S p turile care au
ajuns pân la cele mai adânci straturi au scos la iveal
urmele unor civiliza ii succesive: cea mai veche, numit
El-Obcid, caracterizat prin ceramic pictat ,
ornamenta ii de ordin religios i trecerea de la uneltele
de piatr la cele de aram ; apoi perioada Ur-Uruk, în
care ceramica pictat e înlocuit cu una netezit ,
purtând uneori i scrijelituri, i în care apar: scrierea
cuneiform , construc ii i o seam de opere de art ;
scrierea e doar imita ia obiectelor (pictografia), în
arhitectur apar coloane din c r mizi nearse i jum t i
de coloan ornamentate cu cuie de p mânt ars cu capete
colorate, iar sigiliile i pece ile cilindrice au reprezentate
personaje, scene pastorale i tot felul de animale.
Urmeaz perioada numit Djemdet-Nasr în care reapare
ceramica pictat , chiar policrom . Cu 3.000 de ani î.e.n.
începe epoca dinastic veche, c reia îi apar in
mormintele regale din Ur i monumentele primei
dinastii din Ur. Domnia lui Ghilgame poate fi situat
pe timpul uneia dintre aceste dinastii care au domnit în
Mesopotamia-de-Jos.
Cam pe la jum tatea mileniului al IlI-lea, Urukul
devine o cetate înfloritoare. în jurul lui, p mântul
cultivat se întinde atât de departe cât au putut s
p trund apa prin iriga ii i n molul râului în usc ciunea
nisipului. Prin mla tini mi un pe tii, p s rile i fiarele
s lbatice, printre trestiile uria e se strecoar b rcile de
papur . Gr dinile sunt pline de orz, ceap i mai ales de
nenum ra i curmali. Mul ime de p uni ad postesc
turme de boi, capre i oi. Pretutindeni se v d cârduri de
gâ te i ra e - acestea din urm servesc de model
arti tilor mesopotamieni - iar porumbeii se plimb
nestingheri i prin pie ele templelor. Cam în acele
timpuri, printre pr zile aduse de regele Tutmes I al
Egiptului din expedi iile sale din Diria se num r i
g ina, care era numit «pas rea-care-ou -un-ou-pe-zi».
Prin tufi uri i trestii se ascund marile carnasiere:
acalul, leul, vulpea i pantera. Turmele de tauri
s lbatici, de bouri, bizoni i bivoli, ba chiar i elefan ii
r t cesc pe câmp. erpii - afla i în mare cinste, c ci sunt
însemne ale zeilor p mântului - opârlele uria e, norii
de ân ari - de r ul c rora bie ii oameni se ap r cu
descântece - i în sfâr it vulturii întregesc tabloul
viet ilor familiare în acele vremuri locuitorilor cet ii.
Ne apropiem, în pas cu caravanele de catâri i m gari,
de Poart , partea cea mai original a arhitecturii
raesopotamiene. De aici începe forfota cet ii. Aici vine
lumea s afle ve ti, nout i, b trânii î i in aici sfatul,
aici se judec procesele. Dinaintea Marii Por i începe
adev ratul fream t al ora ului. Intr m în cetate: r scruci
mari taie uli ele, casele - cele mai multe cl dite din lemn
de palmier - au ferestrele spre gr dinile interioare, iar
acoperi urile sunt în terase sau în cupole. în inima
ora ului ne întâmpin| silozurile de grâne i pia a - un
adev rat furnicar de oameni. Gravori, aurai olari,
es tori, vânz tori de sandale i stofe, de b uturi
fermentate i de ber de gr simi, ulei de susan, pe te i
carne - se încaier pentru mu teriii care a multe ori
r mân s ca te gura i s ia aminte la povestitorii ce
spun sau cânt minunatele ispr vi ale eroilor i zeilor,
poeme printre care se num r i cel viteazului
Ghilgame . în centrul ora ului se ridic marele templu
Eanna, cu ziggurat-v\ al turat, i palatele regelui. Pe
lâng templu erpuie te Calea Zeilor, pe care trec
procesiunile în zilele marilor s rb tori, când se aduc
sacrificii zeilor. Mai târziu, în epoca P r ilor (sec. II i
HI î.e.n.), cetatea va fi n p dit de cavouri. Frumuse ea
darurilor depuse în aceste morminte, bog ia
ve mintelor, giuvaierurilor, podoabelor de aur i pietre
scumpe, a instrumentelor muzicale, au îng duit s se
reconstituie obiceiurile i credin ele lumii de atunci -
când luxul cel mai rafinat se împletea ci apuc turi
s lbatice, ca de pild sacrificarea, la moartea regelui, a
tuturor cele ce f ceau parte din curtea lui, pentru a-i ine
de urât pe ceea lume.
Peste un astfel de furnicar de oameni i animale
care roiau în mândra cetate a Urukului, domnea, ca
st pân absolut - ne spune epopeea - regelej Ghilgame ,
identificat de altfel i în istorie. Fiu al zei ei Ninsun -
preoteas a zeului-soare ama - i al unui spiridu -
amestec deci de om i zeitate - el este un primitiv în
adev ratul în eles al cuvântului: iute la mânie, gata
oricând de lupt , i plin de l ud ro enie (se înfurie, de
pild , o dat , din senin, pe când c l torea în c utrea
izvorului de via ve nic , i sfarm în nd ri ni te
statui de piatr , a c ror putere supranatural c l uzea
f r primejdii pe acei ce str b teau apele mor ii). i
totu i, acest primitiv e însp imântat de gândul mor ii i
sufletul lui simplu cunoa te cumplita fr mântare a
c ut rii nemuririi. Ghilgame î i d seama de z d rnicia
faimei pe care i-au adus-o minunatele ispr vi de vitejie
ce le-a s vâr it i pleac s cutreiere p mântul pentru a
g si taina nemuririi.
Al turi de Ghilgame apare figura interesant a lui
Enkidu, care nu e o fiin omeneasc , ci o f ptur creat
de zei. Pl m dit din lut, el cap t via din r suflarea
zei ei Aruru. Crescut laolalt cu fiarele s lbatice, are
for a i toate instinctele unui animal - în vechile
reprezent ri, are capul încornorat, piept i mâini de om,
iar restul trupului de taur - fiind în acela i timp plin de
trufie i bântuit de spaime. Caracteristica personajului o
constituie procesul maniz rii lui. Trecerea de la starea
de animalitate la cea de umanitate se realizeaz prin
interven ia elementului feminin. Femeia este cea care îi
ascute inteligen a i puterea percepere i, de i acum
fiarele nu-l mai recunosc i fug de el, Enkidu înva
repede cum s m nânce, s bea, s se spele i s se
înve mânte, dovedind c adaptabilitatea la civiliza ie
este un fenomen normal si rapid. Ca om îns , va trebui
s pl teasc cu moartea îndr zneala de a se fi m surat
cu divinitatea.
Un alt personaj al epopeii, uria ul Humbaba -
denumit în unele texte i Huwawa - înfrico torul
paznic al P durii Cedrilor, este de fapt personificarea
duhului p durii, ilustrând astfel unul din aspectele
religiei animiste a sumerienilor. Fiindc poetul
subliniaz apoi c «gura lui e însu i Focul» i
«r suflarea-i moarte aduce», putem s ne întreb m dac
Humbaba nu e cumva chiar întruparea unui vulcan.
L ca ul s u de tain r mâne necunoscut: el poate fi tot
atât de bine, dup presupunerile unor cercet tori,
Elamul, Libanul sau Cappadocia în Asia Mic . i lui i
se spune «divinul Humbaba» fiindc unii vedeau în el
un zeu, al ii un demon. Nici un act de agresiune din
partea sa nu vine s justifice spaima pe care o insufl i
nici motivul pentru care e provocat la lupt . Aceasta din
urm îmbrac mai degrab un caracter simbolic, fiind o
m surare de puteri între omul p durii -s lbaticul cu
arme de piatr , i omul ora ului - a c rui civiliza ie se
mândre te cu folosirea armelor de fier i de aur. Groaza
pe care o simt acei care locuiesc printre nisipuri i
palmierii din pustiu fa de nesfâr itul întuneric din
inima p durilor dese, s fie oare o explica ie a faptului
c Humbaba este «r ul care nu-i este pe plac lui
ama », zeul-soare, st pânul luminii? Humbaba este
într-un fel îndep rtatul str mo al zmeului din basmele
noastre, al c pc unului care trebuie nimicit de puterea
eroului - întrupare a vitejiei i a binelui.
 Uta-napi tirn, fiul lui Ubar-Tutu - cel din urm
rege dinaintea Potopului, care a domnit la uruppak -
este adev ratul Noe babilonian. Uta-napi tim, «Cel-
Prea-în elept», cum îl g sSn numit uneori, trebuie s fi
avut deosebite însu iri, de vreme ce zeul Ea a hot rât s
fac din el singurul supravie uitor al cataclismului ce
avea s înece toat omenirea, i pe el l-a h r zit s mân
din care s r sar lumea cea nou , mai bun i mai
frumoas .
Printre asprele figuri b rb te ti ale epopeii, iat c
se ivesc i dou chipuri de femei, we vin s
îmblânzeasc atmosfera de furtun i z ng nit de arme.3
Cea dintâi, hangi a Siduri locuie te pe-ndep rtatul mal
al m rii. Se ocup de comer ul cu vinuri - pentru care
Siria era renumit în antichitate vinuri pritocite în teasc
de aur. E bogat i are casa ei. Siduri nu-i îns simpl
crâ m ri : în elegând c se petrece ceva în sufletul
r t citorului Ghilgame , i tiind multe despre cele
p mânte ti dar i despre cele ve nica îl sf tuie te s se
bucure de via cât tr ie te. E de asemenea milostivi
fiindc neputând s înfrâng înd r tnicia eroului, îl
ajut , dându-l în seami lui Ur anabi - cor bierul lui Uta-
napi tim. Poate de aceea unele texte numesc «divina
Siduri».
* Curtezana este un personaj episodic al epopeii, este
întruchiparea eternului feminin, al c rei farmec
umanizeaz pornirile s lbatice ale b rbatului. Ea face
parte dintr-o bizar cast a acelor vremi: aceea a
prostituatelor în serviciul templelor, func ie social
recunoscut i ocrotit în oarecare m sur de legi i pe
care adesea o îndeplineau chiar fiicele de nobili.
Tradi ia vrea ca îns i fiica faraonului Keops s se fi
prostituat, ca s strâng banii trebuincio i pentru
ridicarea piramidei tat lui s u.
Pe lâng toate aceste personaje centrale apar
chipurile zeilor, ale un zei mult mai accesibili decât vor
fi aceia ai grecilor. Cosmogonia chaldeau ne înva c
<<zeii au creat omenirea pentru ca s tr iasc într-o
cas care s 1 umple inimile de bucurie». Zeii sumerieni
nu se mul umesc numai s su amestece în treburile
muritorilor, dar, parte din ei, stau chiar printre ace tia pe
p mânt, în templele ce le sunt închinate. Ea, Enlil,
ama , Nergal, de pild , se sf tuiesc între ei, se ceart ,
se bucur , iau partea unora dintre eroi sau sunt
împotriva lor, sunt p tima i, chiar nedrep i i vicleni i
nu lipsi i de sl biciuni. O tr s tur interesant i demn
de notat este reac ia lor în urma Potopului. Ei l-au
dezl n uit, dar în fa a furiei cu care s-au pornit apele, sa
simt dep i i i se sperie.
Bun , în eleapt i atoate tiutoare, zei a Ninsun,
mama lui Ghilgame , t lm ce te visele i c l uze te cu
grij pa ii celor doi viteji, cerând la nevoie sprijinul
zeilor celor mari.
Una dintre cele mai importante divinit i ale
Panteonului mesopotamian este desigur zei a I tar
(înarma la sumerieni), figur de seam a epopeii. Ea
tr ie te chiar în Uruk, în m re ul templu Eanna («Casa
Cerului»). Zei a fertilit ii, a fecundit ii i a dragostei,
«doamn a b t liilor» i «st pân a luptelor», I tar este
Venera inuturilor asiatice. Puternic i r zbun toare
atunci când dragostea ei nu este împ rt it , ea nu se
las pân ce zeul Anu-tat l nu va pl smui Taurul ce
trebuie s coboare pe p mânt i s -l ucid pe acel care a
îndr znit s-o înfrunte.
Taurul Ceresc este o alt f ptur fabuloas a
epopeii, monstrul care nimice te totul în calea lui, e
asemuitor balaurului cu apte capete din basmele
noastre.
Sonoritatea îns i i plasticitatea sugerat de
epitetele al turate numelor tuturor acestor eroi
contribuie, de asemenea, la caracterizarea lor.
N scut din eterna fr mântare a omului, st pânit
de teama mor ii, i dornic de a-i deslu i
însp imânt toarea tain i de a g si un mijloc s o biruie
- descoperind astfel cheia ce deschide poarta nemuririi -
ac iunea epopeii nu reu e te s fie pân la urm decât o
teribil dovad a z d rniciei acestei c ut ri.
Locuitorii Urukului, n p stui i de asuprirea
despotic a lui Ghilgame , au socotit, dimpreun cu zeii,
c pentru îmblânzirea firii lui Ghilgame nu se afl
decât un singur leac: prietenia, c ci numai ea poate
îndulci rela iile dintre oameni. Dar f ptura menit s
împlineasc acest rol, f ptura creat dup chipul i
asem narea eroului principal, nu e la început decât un
s lbatic. Ce-l va putea ajuta s ajung la în elegerea
vie ii, devenind asemenea celor ce au lep dat haina
s lb ticiei? De bun seam numai dragostea. Femeia,
chintesen a frumosului, a blânde ii i a sociabilit ii,
va fi aceea care îl va transforma pe Enkidu i va face
dintr-un animal cu chip de om tovar ul de lupte i de
izbânzi al celui mai caracteristic exponent al umanit ii
acelor vremi. Înc ierarea dintre Ghilgame i Enkidu
nu-i decât un mijloc de cunoa tere spre a- i pre ui
reciproc for a i îndemânarea. i fiindc regele Urukului
e obsedat de ideea «de a- i dobândi faima» printr-o
fapt vitejeasc , care s fie pomenit de «fiii fiilor lui»,
noul s u prieten îl va întov r i în toate primejdiile, a a
cum voinicii folclorului nostru se întov r eau, legându-
se fra i de cruce. Ei p trund în înfrico ata P dure a
Cedrilor i-i omoar st pânul, pe nebiruitul Humbaba,
iar când zei a I tar va stârni împotriva lor Taurul Ceresc,
îl vor ucide i pe acesta.
Ghilgame a ajuns s dobândeasc faima atât de
mult visat , dar ea nu încununeaz ac iunea epopeii, ci
înseamn abia începutul unor noi fr mânt ri.
îndr zneala, atunci când ea înfrunt divinitatea, se
pedepse te cu moartea. Dar nu Ghilgame va muri, c ci
el e carne din carnea zeilor, ci Enkidu. Reac ia lui
Ghilgame la moartea lui Enkidu va fi teribil : el
plânge,, geme i fuge în pustiu; dar aici nu-i numai
durerea acestei pierderi, ci mai cu seam .groaza de
propriul lui sfâr it. Ca s mai poat cunoa te vreodat
lini tea, pleac în c utarea nemuririi, trecând peste
mun i, peste ape i v i, urmând calea Soarelui, pentru a
ajunge la Uta-napi tim, singurul care îi cunoa te taina.
în calea lui cere ajutor tuturor acelora pe care-i
întâlne te! Oamenilor-Scorpii, hangi ei Siduri, lui
Ur anabi-cor bierul.
La cap tul drumului, istovit, Ghilgame va afla de
la str bunul; supravie uitor al Potopului c str dania i-a
fost de prisos, fiindc nim nui nu-r va mai fi dat s
capete nemurirea Dar prea mult a p timit Ghilgame i
truda' lui merit o r splat . Uta-napi tim se-ndur s -i
mai încredin eze o tain : s -ncerce Ghilgame s
smulg de pe fundul apei buruiana care d tinere ea;
ve nic . i pe aceast ultim isprav regele r t citor,
c ruia spaima sfâr itului nu-i d astâmp r, o va duce
pân la cap t.
Dar ce folos? Nici când ai atins cu mâna ta inta
mult râvnit nu te po i bucura de izbând , fiindc din
umbr te pânde te întotdeauna cineva dornic s i-o
smulg . arpele - simbol al perfidiei - se strecoar i-i
fur ultima n dejde de a învinge moartea. Ghilgame va
mai c uta s ispiteasc duhul lui Enkidu, care- i are
acum l ca ul în Infern, s tie cel pu in ce se întâmpl
dincolo de pragul vie ii, dar nu afl mare lucru.
Eroul se întoarce în Urukul-cel-împrejmuit s
îmb trâneasc i s - i dea sfâr itul, a a cum cere legea
tuturor muritorilor. Un v l de melancolie se las peste
sfâr itul epopeii, care nu d , în definitiv, decât un
r spuns chinului uman de totdeauna: resemnarea.
Ac iunea e pres rat apoi cu povestirea viselor
celor doi eroi principali. Ele alc tuiesc puntea care leag
pe om de divinitate, mijlocul de comunicare cu zeii.
Visele nu constituie un procedeu artificial al epopeii, ci
se es firesc în urzeala ac iunii, fiindc pentru asiro-
babilonieni ele constituie I o realitate. De altfel, potrivit
«panbabilonismului», care consider Babilonul cea mai
de seam coal a umanit ii, iar mitologia astral a M
sopotamiei cheia îns i a civiliza iei (la temelia
literaturii i a religiei lor st concep ia c orice
întâmplare de pe p mânt e de mai înainte prefigurat în
cer), poemul lui Ghilgame a fost socotit un mit al
soarelui. într-adev r, num rul tabletelor echivaleaz cu
cel al lunilor anului, iar cela apte pâini pe care le
preg te te so ia lui Uta-napi tim pentru drum eroului
coincid cu cele apte vârste ale vie ii - dup credin a
mesopotamian .
Opera anonim i colectiv a mai multor veacuri,
epopeea lui rhil«ame§ n-a d inuit numai fiindc
r spundea unei necesit i populare, ci i d torit valorii
ei artistice. Descrierea meterezelor cet ii, a
frumuse ilor durii de cedri, a gr dinii minunate unde
cresc arbori cu flori i fructe de pietre nestemate sunt
tablouri puternic evocatoare. Povestirea luptei cu
Humbaba - în care elementele naturii vin în ajutorul
eroilor - a urgiilor pe care le dezl n uie Taurul coborât
din cer, ca i episodul uciderii lui, a str baterii
întunericului cumplit prevestit de Oamenii-Scorpii, a
trecerii apelor mor ii i, în sfâr it, tragica desf urare a
Potopului - toate acestea au o putere descriptiv i
dramatic cu adev rat m rea , de o plasticitate
viguroas pentru o oper z mislit în aceast îndep rtat
epoc a istoriei. Valoarea artistic a operei se datoreaz
apoi - în bun parte - stilului unitar, de o fermec toare
simplicitate, ca de pild cel ilustrat prin urm torul
fragment de la începutul celei de a cincea tablete:
"Pe povârni ul Muntelui, cedrii î i înal ramurile
îmbel ugate;
pl cut e umbra i plin de miresme.
Acolo se împletesc m ce ii, acolo se încâlce te
p durea;
ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos
mirositoare."
Sau prin puternica descriere a dezl n uirii Potopului:
"Când se ivir ceh dintâi lic riri ale zorilor,
iat c din adâncurile cerului s-a ivit o pâcl neagr ,
dinl untru! c reia Adadnu înceta s bubuie.
Dintâi se a van tar zeii Sullat i Hani ,
crainicii divini se avântar peste mun i i câmpii;
Irragal smulse bârnele st vilarelor cere ti,
i pomi Ninurta, la a c rui porunc se sparse cu zgomot
i se rostogoli
zidul de ap al oceanului.
Anunnakii învârteau tor e deasupra capului
i cu fl c rile lor d deau foc rii!
însp imânt toarea amor eal a lui Adad cuprinse cu
încetul cerurile
ipreschimb -n bezn tot ce era lumin .
Temeliile rii se sf rmar ca un vas."
" ase zile i apte nop i
a b tut vântul, potopul vijelios a culcat totul la
p mânt."
 Ce zguduitor tablou s-ar putea a terne cu astfel de
imagini pe o pânz wia de c tre penelul unul mare
me ter! Repetarea în manier arhaic a epitetelor, cum
sunt: "Urukul-cel împrejmuit", "Urukul-cel-cu-Marea-
Pia ", "divinul Ghilgame " sau "Enl cel Viteaz",
"Ninsun atot tiutoarea, în eleapt ", d textului un farme
pregnant.
Revenirea anumitor pasaje, ca în incanta ii,
reluarea acelora i fragmente, spuse îns de personaje
diferite, sau felul în care zeul ine s -j în tiin eze pe
Uta-napi tim de dezl n uirea Potopului:
"- Gard de trestie, gard de trestie, perete sub ire, perete
sub ire, gard de ascult , perete sub ire, ia aminte!"
toate acestea creeaz un ritm interior poemului
sumci.au, îmbog indu-i plasticitatea. Pe de alt parte,
naturalismul cu care suntj descrise anumite întâmpl ri,
ca ademenirea lui Enkidu de c tre curtezan , sau]
în iruirea succesivelor iubiri ale zei ei I tar, împrumut
poemului note de mare autenticitate i primar vitalitate.
De altfel, stilul epopeii se caracterizeaz , în
general, printr-o perpetu ! tendin spre concret, spre
imagini i fapte, menite s ilustreze mereu nu numai
ac iuni, ci i tr s turi de caracter sau sentimente.
Frumuse ea lui Ghilgame nu e descris direct, ci reiese
din asaltul eroti zei a I tar asupra lui. R utatea i
cruzimea acesteia hot rârea ei de a trimite împotriva lui
Ghilgame pe Ceresc. în întreaga poezie a acestei epoci,
ca în crea ia primitiv , setea de concret domin
descriptive cât i în cele narative.
 Numeroasele relat ri care apar mereu i în toate
epopeile de mai târziu, exprim i ele - prin dramatic -
aceea i tendin spre evocare vie i autentic .
Caracteristice din punct de vedere artistic sunt i alte
procedee ale artei narative, pe care ne propunem a le
sublinia aici.
Desf urarea epic a epopeii lui Ghilgame
coincide cu respira ia larg ce înv luie ac iunea,
conducând-o pân la sfâr itul ei. Ritmul nu se v de te
totu i a fi totdeauna acela i. Povestitorul tie s -l
încetineasc sau s -l gr beasc , cu o art care dezv luie
un anume rafinament oriental. Tehnica nara iunii în
ritardando o ilustreaz îndeosebi c l toria lui Ghilgame
la Uta-napi tim, descris cu o mare pricepere, mai întâi
în mod gr bit pân în preajma elului, apoi, pe m sur
ce acesta se apropie, ritmul se încetine te treptat, pân
în momentul culminant, când povestirea insist asupra-i,
atât în momentele lucr rii, ca de altfel j lor retoric i
efectelor celor mai interesante ale ac iunii. De multe ori
repeti iile, prin care enere se fixeaz mai st ruitor
aten ia ascult torilor i cititorilor i care firip un fel de
refren muzical, î i asum i ele func ia întârzierii, ceea
ce incit i mai mult curiozitatea i interesul.
Tendin a fantastic o domin , desigur, pe cea
istoric , epopeea plutind cu preferin - în lumea
basmului. Dup cum am ar tat, numeroase jnaje
fabuloase - demoni, zei, Oameni-Scorpii, Taurul ceresc
etc. - apar ie pretutindeni în oper . Nu mai pu in
fabuloase sunt i locurile: apa mor ii, sfâr itul
p mântului i al lumii, împ r ia negurilor, Infernul,
adâncul Dceanului etc. i totu i, în chiar descrierea
acestora, arta scriitorului anonim e sobr , precis ,
expresie permanent a unui sim al observa iei realiste
ce nu loate fi contestat. S-a vorbit - de pild - în leg tur
cu extraordinarele ovestiri ale lui Hoffmann sau cu
nara iunea c l toriilor lui Gulliver, Idep nate de Swift,
de un realism ai fantasticului. F r îndoial , ceva
asem n tor se ive te i în cazul "Epopeii lui
Ghilgame ". Oscila ia între basm i legend , discutat
insistent de anali tii poemului, se solu ioneaz - dup
p rerea noastr - prin înclinarea c tre legend . Basmul
e, f r îndoial , mult mai inventiv, mai fabulos i
contingentele lui cu realitatea mai precare, în timp ce
legenda nu p r se te niciodat substratul istoric. Acesta
st ruie într-adev r, dup cum am ar tat i în cazul
"Epopeii lui Ghilgame ", i realismul însu i de care
vorbeam îl presupune la tot pasul.
Arta poemului se reazim îns i pe unitatea lui,
mai cu seam dac nu ne referim i la tableta a
dou sprezecea. De i închegat din aluviunile mai
multor poeme anterioare, epopeea. S-a cristalizat în
jurul unui nucleu central: eterna tragedie uman
provocat de groaza mor ii i apriga n zuin de a o
birui, str vechi teme ale folclorului universal (motivul
"tinere e f r b trâne e i via f r de moarte") i ale
atâtor capodopere ale literaturii universale, de tip
faustian. Subiectul epopeii noastre nu se dezvolt din
aceast matc numai dup moartea lui Enkidu, când
Ghilgame tr ie te din plin drama neputin ei de a
învinge moartea, ci e preg tit mai dinainte de întreaga
fire a eroului, care caut fericirea prin glorie sau
prietenie, ca i prin numeroase ac iuni anterioare. Tristul
deznod mânt al epopeii, în ciuda marilor eforturi ale
eroilor principali, coboar un v l sumbru asupra
întregului poem, ca de altfel asupra tuturor basmelor,
romanelor sau lucr rilor dramatice ce dezvolt aceea i
tem .
Importan a epopeii lui Ghilgame este strâns
împletit cu însemnata) întregii literaturi sumeriene, în
contextul literaturii universale. Numere motive ap rute
aici pentru prima oar vor fi reluate de-a lungul
veacurilor.' Cele dintâi ecouri vor r suna în Biblia
ebraic i se explic p: influen a pe care au exercitat-o
sumerienii asupra canaani ilor, precurs evreilor în
Palestina. Vechile "dispute" sumeriene pe diferite teme
n alc tuiesc oare o îndep rtat imagine a celei ce- i va
g si un des vâr i tragism în cearta dintre Cain i Abel?
Poemul mitic sumerian "Enki Ninhursag" anticip tema
"paradisului" biblic, gr dina viitorului Eden fii la ei
inutul Dilmun. Aici o g sim citat pe zei a Min i -
nume ce înseamn limba sumerian "Doamna vie ii" sau
"Doamna Coastei" -; or, Iehova din Vechiul Testament
o va crea pe Eva din coasta lui Adam, iar cele patru hra]
ale fluviului care udau gr dina Paradisului, ni se spune
în "Cartea Facerii' erau: Fison, Gihon, Tigrul i Eufratul.
Enki, eroul poemului, m nânc o plant interzis de
zei a Ninhursag, a a cum mai târziu Adam i Eva vor
mânca din pomul cunoa terii. Descoperirea celei de a
unsprezecea tablete epopeii lui Ghilgame a dat în
vileag un nou fapt extrem de interesant, i anume c
potopul biblic nu e o crea ie ebraic , ci un mit de origine
sumerian preluat apoi de babilonieni. Într-adev r, Uta-
napi tim este cel dintâi Noe al literaturii universale, iar
muntele Nitsir, la nord-est de Tigru, va anticipa viitorul
Araraat pe care se va opri legendara arc . Uta-napi tim,
regel evlavios din uruppak, ales de zei s
supravie uiasc cumplitului înec se numea la sumerieni
Ziusudra. Un vechi mit sumerian dezvolt apoi tema
"flagelului sângelui", reluat în Cartea Exodului din
Biblie. Unul dintre cele mai însemnate poeme mitice
vorbe te despre crearea omuluj "pl m dit din lut pentru
a-i sluji pe zei". În epopeea lui Ghilgame , zei a Aruru îl
f ure te de asemenea pe Enkidu din lut i-i d suflare
din propria-i respira ie. Oare nu la fel a fost creat Adam,
în cea de-a asea zi a facerii lumii, în Vechiul
Testament? i mult mai târziu, la fel va proceda i
Pigmalion pentru a crea o f ptur des vâr it , cerând
zei ei Venus s-o însufle easc pe Galateea.
Din spa iul gol ce desp r ea p mântul de Marea
primordial , erienii f cuser locul de adunare al
umbrelor celor mor i. Acolo g sim crearea Hadesului
grecesc de mai târziu i a eolului ebraic. Sufletul
ajungea acolo trecând tot cu luntrea un "fluviu
mistuitor", c l uzit de "omul luntra ”. Iat deci cea
dintâi form a Styxului i pe str mo ul lui Caron.
 Ghilgame însu i, legendarul erou al epopeii
noastre, ajunge dup moarte un judec tor al Infernului",
i un foarte vechi text sumerian ne spune cum un lege
coborât în Infern este întâmpinat acolo de Ghilgame ,
care îi împ rt e te legile l ca ului unde va r mâne
pentru ve nicie. În prima carte a lui Samuel din Biblie
se poveste te c regele Saul a rechemat din eol umbra
profetului - dar un astfel de fapt a fost descris cu mult
înainte, în tableta a sprezecea a epopeii, i anume în
episodul revenirii duhului lui Enkidu din Infern la
chemarea lui Ghilgame , care vrea s afle ce se petrece
în împ r ia mor ii, motiv ce nu lipse te nici Odiseei, de
pild . Mai mult decât atât, îns i tema învierii din mor i,
a învierii lui Laz r, mai apoi a lui Isus din loul
Testament, este expus pentru prima dat în poemul
"Coborârea tnannei în Infern". Zei a dragostei, înarma
(I tar la babilonieni), este omorât de sora ei, zei a
Ere kigal, regina Infernului, iar cadavrul ei este ag at
într-un cârlig. Nin ugur, sfetnicul credincios al Inannei,
va aduce îns de la zeul în elepciunii, Enki, "hrana
vie ii" i "licoarea vie ii", le va împr tia peste trupul
neînsufle it i Inanna va învia. Cât despre Ere kigal,
înainte de a fi regina Infernului, a fost i ea furat din
cer, a a cum va fi r pit mai târziuu Persephona de c tre
Hades.
Mitul omorârii balaurului, dezvoltat în mitologia
celor mai multe popoare, e ilustrat de eroi celebri ca
Heracles i Perseu, cre tinii cântându-l de asemenea în
legenda Sfântului Gheorghe. Dar iat c micile t bli e
de argil dezgropate în Mesopotamia ne dovedesc c
unul din str mo ii acestor neîntrecu i viteji este însu i
Ghilgame . Legenda sumerian , unde g sim
consemnarea acestui fapt, este cea citat de noi în capul
listei poemelor sumeriene care au servit ca motiv de
inspira ie epopeii babiloniene. E vorba de Ghilgame i
ara celor vii", în care apare s mân a firului epic al
epopeii, tema groazei omului în fa a mor ii i dorin a de
a o înfrânge prin glorie nepieritoare, tema fundamental
din care se ese întreaga ac iune.
În prologul poemului sumerian, lupta s-a dat
îndat dup ce cerul a fost desp r it de p mânt, iar
balaurul învins aici de Enki - un fel de zeu al M rii -
pare s fi fost Demonul Apelor. Balaurul, monstrul
doborât de Ghilgame , este îns Huwawa, st pânul
P durii Cedrilor, i episodul va fi reluat i amplificat în
tableta a cincea a epopeii lui Ghilgame . Putem merge i
mai departe i s vorbim de o îndep rtat înrudire
tipologic a lui Hercule i Samson cu acela i str vechi
Ghilgame , f r ca p aniile lor s fie totu i similare.
Legendara prietenie dintre Ghilgame i Enkidu va
ap rea la diferite r stimpuri, întrupat în eroi cu alte
chipuri i alte nume ca: Oreste i Pilade, Castor i
Pollux, sau Ahile i Patrocle.
S-a vorbit foarte mult i despre înrâurirea epopeii
lui Ghilgame asupra romanului lui Alexandru
Machedon. Legendele înfiripate în jurul personalit ii
marelui Alexandru, consemnate de c tre scriitorii
sirieni, rabinici i greci - i risipite în întregul Orient -
au fost adunate de Pseudo-Calistene, scriitor grec din
veacul al III-lea al erei noastre, care a tr it în Egipt.
Iulius Valerius (sec. al IV-lea) le-a tradus în latine te,
versiune din care le vor fi cunoscut poe ii evului mediu,
i astfel au ap rut i povestirile unora dintre "ispr vile"
lui Alexandru. Ca i Ghilgame , Alexandru r t ce te de
asemenea printr-un inut al întunericului i groazei, în
c utarea "apei d t toare de via ". i el caut în ara
sci ilor nemurirea, i el ajunge la un munte, la Musas
sau Masis, care ne duce cu gândul la muntele Ma u citat
în epopeea noastr , iar f pturile ciudate pe care le
întâlne te pe drum ne amintesc de Oamenii-Scorpii.
Peregrin rile lui Alexandru sfâr esc, ca i cele ale
eroului babilonian, f r ca taina vie ii ve nice s fi fost
dezlegat . Astfel, în coloana a patra a tabletei a aptea
din epopeea noastr , în pasajul în care Enkidu îi
poveste te lui Ghilgame un vis pe care l-a avut, apare
un grifon care:
"M apuc i m duse spre casa întunericului,
l ca al lui Irkalla, spre casa de unde nu mai iese
nimeni, spre calea f r întoarcere."
Nu-i oare semnificativ c , dup mii de ani,
deasupra celuilalt Infern, al Infernului Rena terii, Dante
Alighieri a scris cuvinte similare: "Lasciate ogni
speranza voi eh' entrate". (P r si i orice n dejde, voi
care intra i aci?)
Dar, fire te, motivele i temele mai sus enumerate
nu epuizeaz paralelismele posibile cu înc alte opere
ale literaturii universale. Am înf i at aici doar pe cele
mai pregnante i mai frecvent citate.
În ce prive te explica ia d inuirii în timp i spa iu
a operei, ea poate fi u or întrev zut din considera iile
noastre anterioare.
Ceea ce a impresionat mai cu seam a fost,
desigur, universalitatea temei, tablou succint i esen ial
al bucuriilor i suferin elor omene ti, în care s-au
recunoscut totdeauna ascult torii i cititorii tuturor
timpurilor. Resemnarea îns i, care coboar tonusul
operei, nu e decât i ea - la rându-i - expresia aceleia i
profunde umanit i. De peste patru milenii, i dintr-un
îndep rtat col al p mântului, acoperit azi de nisipuri,
bate înc - pân la noi – inima unui om i a unui popor.
Faptul n-ar fi fost, totu i, cu putin , dac un
necunoscut cânt re , ce pare s fi tr it în al Xll-lea secol
î.e.n., n-ar fi izbutit s închege unitatea epopeii din
poemele i baladele p strate i trecute din veac în veac
de c tre scribii Sumeriei i ai Babilonului i de faurii
graiurilor s pate cu migal în vechea c r mid ars .
Cu mijloacele timpului, care n-au fost totdeauna
stângace în ce prive te arta povestirii i a caracteriz rii
imagiste, bardul popular a intonat în cinstea Omului cel
mai vechi imn cunoscut pân ast zi. Transpunerea lui în
limba noastr , încercat o dat acum aproape o jum tate
de veac - dup izvoare care de atunci au fost completate
prin numeroase descoperiri arheologice - umple o veche
lacun a culturii na ionale i îmbog e te mo tenirea ei
universal cu una din capodoperele cele mai
caracteristice ale antichit ii orientale i ale culturii
universale în genere.
AL.DIMA
TABLETA ÎNTÂI

Poetul începe prin a ne spune c vrea s cânte un

viteaz f r pereche, pe acel care a ridicat meterezele
Urukului - pe Ghilgame , regele Urukului. Dar el este o
povar pentru supu ii s i, care se roag zeilor s -i scape
de el. Zeul Anu îi cere zei ei Aruru s pl smuiasc un
alt Ghilgame , un tovar pe m sura lui cu care s - i
împart timpul i gândurile. i atunci zei a Aruru îl
f ure te din lut pe Enkidu, omul s lbatic care tr ie te i
se hr ne te laolalt cu fiarele. Dar el se învr jbe te cu
oamenii, fiindc - i ap r fiarele i le scap de capcanele
vân torilor. i iat c unul dintre ace ti vân tori se
plânge mai întâi unui b trân i apoi chiar lui Ghilgame .
Amândoi îl sf tuiesc s ia cu el o curtezan - o fiic a
pl cerii din Uruk - i s-o duc în pustiu; va fi destul ca
Enkidu s-o vad i, îndr gostit de ea, î i va p r si fiarele
i via a r t citoare. Zis i f cut. Vân torul i curtezana îl
pândesc pe Enkidu la fântân i totul se întâmpl
întocmai cum îi spusese b trânul i Ghilgame .
Curtezana nu se mul ume te numai cu izbânda
farmecelor ei; acum - când fiarele fug din calea lui
Enkidu, cu totul umanizat - ea îi cere s mearg în
cetatea Urukului i s -l cunoasc pe rege.
Enkidu se învoie te i curtezana îi spune atunci c
Ghilgame îl a teapt : sosirea i-a fost vestit prin dou
vise pe care i le-a t lm cit mama sa, divina Ninsun. i
cel dintâi vis - în care c dea o piatr din cer i se
pr v lea asupra lui, grea de abia putea s-o urneasc - i
cel de-al doilea - în care c dea o secure - vorbeau, dup
spusele lui Ninsun, despre Enkidu cel care va lega
priete ug cu Ghilgame .
Cunoa tem ceea ce este mai de seam din Epopeea
lui Ghilgame datorit unei serii de tablete g site în
biblioteca lui Assurbanipal (secolul al Vll-lea).
Tabletele alc tuiesc versiunea neoasirian sau ninivit a
epopeii, întreaga oper ar fi trebuit s aib aproape
3.600 de versuri; dar parte din documente s-au sf râmat,
parte au pierit, a a c ast zi nu mai exist decât ceva
mai mult de jum tate din ea. Pentru a împlini lacunele,
s-a recurs la trei tablete mult mai vechi, singurele
r m i e ale unei versiuni babiloniene datând din
primele secole ale celui de al II-lea mileniu. Un num r
de fragmente hittite au îng duit, de asemenea, întregirea
altor câtorva pasaje sf râmate.

Cel care a v zut totul pân la marginea lumii, cel

care a tiut totul i a cunoscut totul, Ghilgame , a
p truns totodat i taina tuturor lucrurilor. El s-a
împ rt it din toat în elepciunea lumii; a v zut ceea ce
era t inuit i a cunoscut ceea ce a r mas ascuns
oamenilor. A dat în vileag vremile dinaintea Potopului.
A trudit i a suferit str b tând Drumul cel Lung. A s pat
pe o stel toate fr mânt rile sale. El a fost cel care a
poruncit s se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit i
sfânta pia a sacrului Eanna'. Prive te zidul de dinafar
a c rui corni pare de aram ; cat spre zidul de
din untru care-i f r pereche pe lume, treci peste pragul
s u, adus de pe meleaguri îndep rtate, apropie-te de
Eanna, l ca ul zei ei I tar i afl c nimic asemuitor nu
va putea dura vreun rege al viitorimii, sau vreo alt
fiin omeneasc . Suie-te pe meterezele Urukului i
cutreier -le în lung i-n lat: pre uie te-le temeliile,
cerceteaz -le cu de-am nuntul zid ria din c r mizi vezi
dac zid ria nu este toat din c r mid ars , i dac
temelia nu le-a fost pus de c tre cei apte în elep i?
O sp rtur întrerupe prologul. i textul, întregit cu
un fragment hittit, î i reia firul în clipa în care poetul ni-
l zugr ve te pe Ghilgame , legendarul rege al Urukului:
Când a fost creat Ghilgame , Enlil cel Viteaz l-a
înzestrat cu o înf i are des vâr it ; cerescul ama i-a
d ruit frumuse ea; Adads i-a h r zit s fie f r seam n
de viteaz; to i zeii cei mari l-au des vâr it pe
Ghilgame : statura lui era de unsprezece co i, iar
l rgimea pieptului nou palme avea.

II

Dou treimi din el sunt divine i o treime

omeneasc . Forma trupului îi dezv luie firea: mama sa,
Ninsun, l-a înzestrat cu o îndoit parte divin . El ine în
mâinile sale întreaga putere a Urukului.
,,Este asemeni unui taur, umbletul îi e seme . Izbitura
armelor sale nu are potrivnic. Tovar ii s i sunt sili i s
se scoale în sunetul tobei.
B rba ii din Uruk se-n furie în casele lor:
- "Ghilgame , spun ei, nu se îndur s lase nici un fiu
p rintelui s u; zi i noapte se dezl n uie asuprirea lui!
El, Ghilgame , p storul Urukului-celui-împrejmuit, el,
p storul oamenilor s i, îi chinuie f r -ncetare;
Ghilgame nu las pe nimeni s se bucure de femeia pe
care o iube te, fie ea fiic de r zboinic, sau nevasta
oric ruia dintre noi!"
Tot auzindu-le plângerile, zeii cerului venir s le
împ rt easc St pânului din Uruk:
- "Tu le-ai f urit un taur aprig i zv p iat! izbitura
armelor sale nu are potrivnic; tovar ii s i sunt sili i s
se scoale în sunetul tobei; Ghilgame nu se îndur s la e
nici un fiu p rintelui s u; zi i noapte se dezl n uie
asuprirea lui; el, care este totu i p storul Urukului-celui-
împrejmuit, el, care este totu i p storul oamenilor s i, îi
chinuie f r -ncetare.
E puternic, plin de faim , atot tiutor, dar el,
Ghilgame , nu las pe nimeni s se bucure de femeia pe
care o iube te, fie ea fiic de r zboinic, sau nevasta
oric ruia dintre ei!"
Când auzi Anu plângerile lor reînnoite, fu chemat
Aruru, marea zei :
- "Fiindc tu, Aruru, l-ai f urit pe Ghilgame , d via
acum unui alt Ghilgame ; pentru ca inima lui plin de
foc s se m soare cu o alta de asemenea plin de foc; s
se-mpotriveasc unul altuia, s - i m soare puterile, i
Cetatea Urukului s - i g seasc în sfâr it lini tea!"
Când auzi Aruru aceste vorbe, pe dat z misli în
inim ceea ce-i poruncea Anu. i Aruru î i sp l
mâinile, fr mânt lutul, scuip peste el: i a a îl f uri,
acolo în pustiu, pe Enkidu, r zboinicul, f ptur a lini tii
de noapte, împletitur de puteri înnodate de Ninurta.
Acoperit cu p r îi este trupul, cu bel ug de p rea o
femeie. Are o claie de p r stufoas ca spicele secerate.
i nu tie ce sunt oamenii, nici cum tr iesc oamenii. Cât
despre ve minte, poart straie ca ale zeului Sumukan.
Pa te iarb laolalt cu gazelele, cu turma de fiare
s lbatice se-mbulze te la ad p toare, inima-i d ghes s
stea printre dobitoacele apelor.
Dar ce s vezi: un vân tor, din cei care întind
capcane, se-ntâlni, la marginea ad p toarei, fa -n fa
cu el. În ziua aceea, a doua zi i a treia zi, se-ntâlni, la
marginea ad p toarei, fa -n fa cu el. Numai ce-l v zu
vân torul, i chipul i se-mpietri de groaz . Când se-
ntoarse acas cu turma, r mase încremenit i t cut;
teama îi chinuia m runtaiele, i fa a îi era asemeni cu
aceea a unui c l tor ce-a cutreierat dep rt rile.

III

Deschizând gura, vân torul vorbe te i-i spune

tat lui s u:
- "Tat , am v zut un om venit de prin locuri s lbatice; e
cel mai puternic din ar , e t ria îns i, puterea sa e
asemeni bolovanului ce cade din bolta cereasc .
Cutreier f r -ncetare locurile s lbatice, neîncetat,
laolalt cu turme de fiare s lbatice, pa te iarb , neîncetat
î i poart pa ii spre marginea ad p toarei. Mi-a fost atât
de team încât n-am îndr znit sam apropii de el. A
astupat gropile pe care le s pasem, a smuls plasele pe
care le întinsesem, din pricina lui mi-au sc pat turmele
i fiarele s lbatice. Din pricina lui nu mai pot face nimic
în pustiu!"
Deschizând gura, tat l vorbe te i spune
vân torului:
- "Fiule, în Uruk s l luie te Ghilgame ; nimeni nu-i
mai tare ca el. Puterea sa e asemeni unui bolovan c zut
din bolta cereasc . Du-te s -l întâlne ti pe el, care este
regele nostru. Vorbe te-i despre puterea acestui om. El
î i va încredin a o curtezan ; ia-o cu tine în pustiu, i ea
îl va birui mai degrab decât omul cel mai puternic.
Când se va apropia, cu turma de fiare s lbatice, de
ad p toare, curtezana s - i lepede ve mintele, pentru a-
i dezv lui farmecele: îndat ce o va vedea, se va
apropia de ea. i turma de fiare s lbatice, cu care a
crescut în pustiu, de el se va înstr ina".
La pova a p rintelui s u plecându- i urechea,
vân torul se duse s -l întâlneasc pe Ghilgame . O
porni la drum i se opri tocmai în Uruk. Ise înf i lui
Ghilgame i-i spuse:
- "Am v zut un om venit de prin locuri s lbatice; e cel
mai puternic din ar , e t ria îns i, puterea sa e asemeni
bolovanului ce cade din bolta cereasc . Cutreier f r -
ncetare locurile s lbatice, neîncetat, laolalt cu turme de
fiare s lbatice, pa te iarb , neîncetat î i poart pa ii spre
marginea ad p toarei. Mi-a fost atât de team , încât n-
am îndr znit s m apropii de el. A astupat gropile pe
care le s pasem, a smuls plasele pe care le întinsesem,
din pricina lui mi-au sc pat turmele i fiarele s lbatice.
Din pricina lui nu mai pot face nimic în pustiu!"
Ghilgame îi spuse vân torului:
- "Du-te, vân torule, i ia cu tine o curtezan , o fiic a
pl cerii. Când Enkidu î i va aduce turma de fiare
s lbatice la ad p toare, curtezana s - i lepede
ve mintele, ca s - i dezv luie farmecele: cum o va
vedea, se va apropia de ea. i turma de fiare s lbatice,
cu care a crescut în pustiu, de el se va înstr ina!"
Plec vân torul, luând-o cu el i pe curtezan , fiic
a pl cerii. O pornir la drum, urmându- i drept înainte
calea, i ajunser a treia zi la locul hot rât. Vân torul i
curtezana se a ezar acolo i r maser , pe marginea
ad p toarei, o zi, dou zile r maser . Sosi turma de fiare
s lbatice i începu s se adape: sosir dobitoacele
apelor, cu care-i pl cea s se afle laolalt ; i el, Enkidu,
cel n scut pe t râmuri s lbatice: iat c pa te iarb ,
laolalt cu gazelele, cu turma de fiare s lbatice se
îmbulze te la ad p toare, i inima-i d ghes s stea
printre dobitoacele apelor. Fiica pl cerii îl vede, fiar cu
chip de om, b rbat vânjos i crunt, care tr ie te în inima
pustiului.
- "Iat -l, fiic a pl cerii, dezv luie- i sânii, despoaie-te,
farmecele s - i st pâneasc . Nu te sfii, soarbe-i
r suflarea; îndat ce te va vedea, se va apropia de tine;
leap d - i ve mintele, ca trupu-i s te-acopere, i arat -i
fiarei cu chip de om ce-nseamn femeia. Turma lui de
dobitoace, cu care a crescut în pustiu, de el se va
înstr ina. C ci pe tine te va înv lui în mângâieri dorin a
lui."
Fiica pl cerii î i dezv lui sânii, se despuie,
farmecele s -i st pâneasc ; f r sfial îi sorbi r suflarea,
î i lep d ve mintele i trupul lui o acoperi, îi ar t
astfel fiarei cu chip de om ce-nseamn femeia, i dorin a
lui o înv lui în mângâieri. ase zile i apte nop i o
st pâni Enkidu pe fiica pl cerii. Când în sfâr it se satur
de pl cerea pe care i-o smulgea, vru s se duc la turma
sa de fiare s lbatice. Dar, v zându-l pe Enkidu, gazelele
o iau la fug , fiarele s lbatice se feresc de apropierea
lui. Enkidu vru s sar , dar trupul îi era vl guit,
genunchii îi erau în epeni i, în timp ce turma sa de fiare
s lbatice se îndep rta.
Enkidu se simte împu inat, mersul nu-i mai ca
alt dat , în schimb mintea i s-a de teptat, întorcându-se,
se a az la picioarele curtezanei; îi prive te chipul i se
minuneaz de el, i ia aminte la spusele ei.
Curtezana îi spune lui Enkidu:
- "E ti frumos, Enkidu; te-ai f cut ca un zeu. De ce
r t ce ti cu fiarele prin pustiu? Vino, vino s te duc în
Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, l ca ul lui
Anu i-al lui I tar, acolo unde este Ghilgame , cel
atotputernic, i care, asemeni unui taur, întrece în t rie
pe to i oamenii!"
 Ea îi vorbea, i el îi sorbea cuvintele; dându- i
seama, în sfâr it, de propria-i fiin , sim ea nevoia unui
prieten. Enkidu îi spuse curtezanei:
- "Vino, fiic a pl cerii, du-m la templul sfânt i
luminos, la l ca ul lui Anu i-al lui I tar, acolo unde
este Ghilgame , cel atotputernic, i care, asemeni unui
taur, întrece în t rie pe to i oamenii, dar eu îl voi
înfrunta. Umbla-voi prin Uruk i voi striga: "Eu sunt cel
mai puternic!" De îndat ce voi ajunge acolo, ursita o
voi schimba: Acel care s-a n scut în pustiu e puternic, el
st pâne te t ria."
Curtezana îi spuse lui Enkidu:
- "Vino, s plec m! Sate vad la fa ! i-l voi ar ta pe
Ghilgame , c ci tiu unde s -l g sesc. Vino, deci,
Enkidu, în Urukul-cel-împrejmuit, unde oamenii poart
mândre cing tori, unde fiecare zi este o zi de s rb toare;
unde m sc ricii i cânt re ii împart desf t ri; i fiicele
pl cerii au trupuri minunate, str lucind de farmecele
iubirii, i-s înv luite înparfumuri, de-i ademenesc
noaptea pe nobili din culcu urile lor!
O, Enkidu, tu care vrei s te bucuri de via , i-l
voi ar ta pe Ghilgame , întruchipare a bucuriei sau a
durerii; prive te-l, uit -te cu luare-aminte la chipul lui:
str luce te de vigoare i de tinere e, e tot numai
b rb ie; tot trupul îi e cuprins de înfl c rare. Are mai
mult t rie ca tine; nici zi, nici noapte nu se odihne te.
O, Enkidu, potole te- i furia. Ghilgame e îndr git
de zeul ama , d ruit cu îndemânare de Anu, Enlil i
Ea. Mai înainte ca tu s fi venit de pe s lbatice
meleaguri, i s-au ar tat lui Ghilgame , în Uruk, vise care
i-au vorbit de tine".
Ridicându-se din pat, Ghilgame î i poveste te
visul i-i vorbe te de el mamei sale:
- "Mam , în noaptea asta am avut un vis: se f cea c
erau stele pe cer; ca un bolovan, din bolta cereasc , ceva
a c zut lâng mine. Am vrut s -l ridic, era mai puternic
decât mine; Am vrut s -l r storn, n-am putut s -l
clintesc din loc. Tot Urukul era lâng el, toat ara se
strânsese înjuru-i, mul imea se îngr m dea, oamenii se
înghesuiau i, ca ni te copii, b rba ii îl s rutau. Eu, ca
pe o nevast , cu mângâieri l-am acoperit, apoi l-am
a ezat la picioarele tale, ca s -l faci deopotriv cu
mine."
Mama lui Ghilgame , în eleapt i atot tiutoare, îi
spune st pânului s u, Ninsun, în eleapt i atot tiutoare,
îi spune lui Ghilgame :
- "Stelele cerului sunt tovar ii t i. Ceea ce a picat lâng
tine, ca un bolovan c zut de pe bolt , care, când ai vrut
s -l ridici, era mai puternic decât tine, când ai vrut s -l
r storni, n-ai putut s -l clinte ti din loc, pe care l-ai
a ezat la picioarele mele ca s -l fac deopotriv cu tine,
i ca pe o nevast cu mângâieri îl acopereai, este o fiin
puternic , un tovar care- i ocrote te prietenul, este cel
mai puternic din ar , e t ria îns i; for a sa e asemeni
unui bolovan c zut de pe bolt . Iar faptul c l-ai acoperit
cu mângâieri cape o nevast înseamn c nu te va p r si
niciodat . Acesta este tâlcul visului t u!"
A doua oar , Ghilgame o întreb pe mama sa:
- "Mam , am avut un al doilea vis: se f cea c în Uruk
z cea o secure, lâng care se adunase lumea.
Tot Urukul era lâng ea, oamenii st teau strân i
roat în jurul ei, mul imea se înghesuia s-o vad . Am
a ezat-o la picioarele tale i, ca pe o nevast , cu
mângâieri am acoperit-o ca s mi-o faci deopotriv ."
Mama lui Ghilgame , în eleapt i atot tiutoare, îi
spune fiului s u, milostiva Ninsun, cea în eleapt i
atot tiutoare, îi spune lui Ghilgame :
- "Securea pe care ai v zut-o e un b rbat, îl vei îndr gi
i, ca pe o femeie, cu mângâieri îl vei acoperi. i eu i-l
voi face deopotriv ! Va veni aici, am spus-o, un tovar
puternic, gata s - i mântuie prietenul în ar , el, plin de
putere, e întruchiparea îns i a t riei!"
Ghilgame îi spune mamei sale:
- "Înseamn , deci, c din porunca lui Enlil, veni-va un
sfetnic, pentru ca s -mi fie prieten i sfat s -mi dea i
eu, la rându-mi, s -i fiu prieten i sfat s -i dau!" Tâlcul
visului s u astfel l-a aflat.
i astfel curtezana îi povesti lui Enkidu visele lui
Ghilgame , pe când se aflau amândoi lâng ad p toare.

TABLETA A DOUA

În care îl afl m pe Enkidu la picioarele curtezanei.

Ea îl înva s nu mai doarm pe jos, s m nânce i s
bea la fel cu to i oamenii. Enkidu îi urmeaz sfatul i se
simte bine. O pornesc apoi spre Uruk i pe drum
întâlnesc un plugar, care le vorbe te despre truda omului
silit s - i câ tige pâinea cu sudoarea frun ii. Enkidu e
tulburat de povestirea auzit . O dat ajuns în Uruk e
înconjurat de uimirea tuturor. Se pare c din pricina
curtezanei se încaier cu Ghilgame , chiar în clipa în
care îl întâlne te. Cu toat puterea lui, Enkidu e înfrânt,
dar el se minuneaz de vitejia lui Ghilgame i din ziua
aceea se leag prietenia lor. Ghilgame îi împ rt e te
lui Enkidu ner bdarea lui de a s vâr i o fapt m rea :
vrea s se m soare cu Humbaba, st pânul P durii
Cedrilor, i Enkidu va merge cu el. Me terii f urari ai
Urukului le g tesc armele pentru lupt i B trânii Cet ii
îi sf tuiesc s ia aminte la cumplita putere a du manului
împotriva c ruia pornesc. Ghilgame nu se însp imânt
i pleac , în ciuda prevestirilor rele ale zeilor.
Din acest al doilea Cânt n-au mai r mas - în
versiunea asirian urm rit pân aici - decât fragmente
neînsemnate. Cunoa tem cuprinsul s u aproape în
întregime prin dou tablete babiloniene, mai vechi, din
epoca lui Hamurabi. Numai c , în acele vremi
îndep rtate, împ r irile poemului erau deosebite de cele
pe care aveau s i le însu easc scribii de mai târziu.
Cântul al doilea începea pe atunci cu povestirea viselor
lui Ghilgame . i totu i, din pricina lipsurilor prea mari
ale versiunii asiriene, s-a recurs la varianta babilonian ,
de veche tradi ie - mult deosebit de cealalt , atât din
punctul de vedere al concep iei, cât i al redact rii i al
prozodiei. Sunt astfel redate întâmpl ri pe care le mai
cunoa tem, dar înl n uirea lor se deosebe te i
explicarea psihologic a umaniz rii lui Enkidu apare
într-o lumin nou . Ghilgame se ridic din patul s u
pentru a- i povesti visul, i-l spune mamei sale:
- "Mam , în noaptea asta, cuprins de înfl c rare,
nu-mi g seam astâmp r în mijlocul tovar ilor mei; i
pe când r s reau stelele pe cer, c zu lâng mine un
bolovan din în l imi. Am vrut s -l ridic, era prea greu
pentru mine, am vrut s -l clintesc din loc, dar nu l-am
putut urni.
Tot Urukul s-a adunat în jurul lui, tinerii îl s rutau.
Cum m str duiam din toate puterile, începur s m-
ajute; i când în sfâr it l-am ridicat, i l-am adus ie."
Mama lui Ghilgame , atot tiutoarea, îi spuse lui
Ghilgame :
- "F r -ndoial , Ghilgame , cineva asemuitor ie s-a
n scut în pustiu; locurile s lbatice l-au v zut crescând.
Când îl vei vedea, i tu te vei bucura: tinerii îi vor s ruta
picioarele. Iar tu îl vei îmbr i a, îl vei mângâia, i-l vei
aduce la mine."
Pe când dormea iar i, avu al doilea vis i-l
povesti iar i mamei sale:
- "Mam , am avut al doilea vis: parc se f cea c pe
uli a din Urukul-cel-cu-Marea-Pia , z cea la p mânt o
secure, i în jur se adunase lumea. Era într-adev r o
secure, dar ciudat la înf i are, i ce e mai ciudat, cum
am v zut-o, m-am bucurat. Iat c o iubesc, i ca pe o
nevast , cu mângâieri o acop r. O ridic i o a ez al turi
de mine."
 Mama lui Ghilgame , atot tiutoarea, îi spuse lui
Ghilgame :
- "Securea pe care ai v zut-o este un b rbat: i dac l-ai
acoperit cu mângâieri, e pentru ca eu s i-l fac
deopotriv ."
Ghilgame tâlcul visului s u astfel l-a aflat.
Enkidu st tea în fa a curtezanei, amândoi erau
singuri lâng ad p toare. Enkidu î i uitase de locurile
unde se n scuse; ase zile i apte nop i o st pâni
Enkidu pe fiica pl cerii.
Curtezana deschise gura, i îi vorbi lui Enkidu:
- "Nu m mai satur privindu-te, o, Enkidu, e ti ca un
zeu! De ce r t ce ti cu fiarele prin pustiu? Vino, haide
s te duc în Urukul-cel-cu-Marea-Pia , spre templul
sfânt, l ca al zeului Anu.
O, Enkidu, ridic -te, s te duc spre Eanna, l ca al
zeului Anu, acolo unde s l luie te Ghilgame ,
neîntrecut în vitejie. i tu, care e ti cu totul asemeni lui,
îl vei îndr gi cape tine însu i. Vino, ridic -te de jos, c ci
p mântu-i culcu ul p storului!"
El îi auzi vorbele, în elese ce-i spunea; cuvântul
femeii îi p trunse pân -n adâncul inimii. Ea î i scoase
ve mintele i îl acoperi cu unul din ele, în cel lalt
ve mânt pe sine se înf ur . inându-l de mân , ca pe
un copil îl c l uzi, spre o colib de p stori, unde era un
arc de vite. În jurul lui se adunar -n ceat zgomotoas
p storii. Enkidu, care se n scuse în pustiu, p tea iarba
cu gazelele, bea din ad p toare cu turma de fiare
s lbatice, laolalt cu ele î i potolea setea; obi nuia s
sug laptele animalelor.
I se aduse dinainte hran ; o privi nedumerit i o
cercet ! El, Enkidu, nu tia c pâinea se m nânc ; nu
înv ase obiceiul de a bea bere.
Curtezana deschise gura i îi spuse lui Enkidu:
- "M nânc pâinea, Enkidu, este ceea ce-i trebuie vie ii;
i bea bere, c ci acestea sunt obiceiurile oamenilor.”
Enkidu manc pâine pân se satur ; iar bere, de
apte ori cuprinsul unui urcior b u. Se sim i potolit,
trupul i se destinse: de mul umirea inimii chipul i se
lumin . Î i sp l cu ap trupul pe care nicicând nu-l
îngrijise, i dup ce se unse cu tot felul de oloiuri,
sem na în sfâr it a om; î i puse pe el îmbr c minte, i
iat -l asemeni unui tân r mire!
Apuc armele i plec s se bat cu leii, iar
p storii se odihnir peste noapte. Pe lupi îi m cel ri,
prinse leii, i astfel b trânii p stori dormir lini ti i -
Enkidu era p zitorul lor, care st tea de veghe, i-i ap ra
pe to i!

O lacun de aproape paisprezece rânduri.

Povestirea i reia firul cu începutul unei alte întâmpl ri,
de-a lungul c reia Enkidu afl de la un om pe care-l
întâlne te cât de greu apas asupra Cet ii Urukului
tirania lui Ghilgame .
........
 IV

Ridicându- i privirea, Enkidu z ri un b rbat. Gr i

c tre curtezan :
- "Fiic a pl cerii, cheam omul acela s se apropie, ca
s -mi spun de ce a venit aici; vreau s -l aud vorbind!"
Curtezana chem b rbatul. Când veni la el, Enkidu îi
vorbi:
- "Omule, încotro te gr be ti? Ce c l torie-ipricina
ostenelii tale?" B rbatul deschise gura i îi spuse lui
Enkidu:
- "Am s te duc pân la casa nun ii, i vei vedea c în
Uruk Ghilgame are acum dreptul s-o ia înaintea
logodnicilor.
Asupra locuitorilor îngr m de te corvezi;
îndestularea cu merinde a ora ului cade în grija femeilor
vesele. Pentru ca regele Urukului-celui-cu-Marea-Pia
s aib de unde alege, oamenii sunt prin i în mreji!
Pentru ca Ghilgame , regele Urukului-celui-cu-Marea-
Pia , s aib de unde alege, oamenii sunt prin i în
mreji! Femeilor h r zite s fie so ii el cel dintâi le ia
fecioria: doar dup aceea vine la rând mirele! A a s-a
hot rât prin voin a zeilor: de cândi s-a t iat buricul, a a
i-a fost h r zit!"
Auzind aceste vorbe, chipul lui Enkidu p li.
.............................
 O lacun de vreo zece versuri. Enkidu, mânios de
cele auzite, arde de ner bdare s ajung o dat la Uruk
i s -l înve e minte pe Ghilgame : Enkidu merge
înainte, i curtezana în urma lui. Când p trunse în
Urukul-cel-cu-Marea-Pia , mul imea se adun în jurul
lui. Când se opri pe uli a Urukului-celui-cu-Marea-
Pia , oamenii care se îmbulziser începur s spun :
- "La statur seam n cu Ghilgame ! Mijlocu-i mai
sub ire, dar oasele-i sunt mai mari. Acolo unde s-a
n scut, voinicul s-a hr nit cu ierburile prim verii i-a
supt întotdeauna laptele animalelor!" Jertfele se in lan
în Uruk. Tinerii se purific .
- "Un pocal st preg tit pentru omul al c rui chip e f r
cusur. Pentru Ghilgame , asemeni unui zeu, tot ce-i
trebuie este preg tit. Zei ei I tar patul i s-a a ternut,
pentru ca în noaptea aceasta Ghilgame cu ea s se-
ntâlneasc ."
Dar când sosi, Enkidu se pro pi în uli i-i t ie
calea lui Ghilgame c tre casa nun ii.

VI

Ghilgame î i m sur du manul; fiindc se n scuse în

pustiu Enkidu str lucea de putere b rb teasc . Se avânt
i ie i în întâmpinare. Amândoi se înfruntar în marea
pia . Enkidu se a ez în u i cu piciorul îl împiedic
pe Ghilgame s intre. Se înc ierar i, ca taurii, se
opinteau. D râmar u orul u ii, i zidul se cl tin !
Ghilgame i Enkidu se înc ierar i, ca taurii, se
opinteau. D râmar u orul u ii, zidul se cl tin ! Când
Ghilgame îndoi genunchiul, cu piciorul înfipt în
p mânt, mânia i se potoli i îi d du drumul. Când îi
d du drumul, Enkidu, vorbindu-i, îi spuse lui
Ghilgame :
- "Cu adev rat, ca pe o fiin f r seam n te-a adus pe
lume maic -ta, junca din arc, zei a Ninsun. Pe bun
dreptate îi întreci pe to i so ii; i cu adev rat ie i-a
h r zit Enlil s domne ti asupra popoarelor!"
...............

Aici sfâr ea tableta a doua a vechii versiuni. Cea a

versiunii ninivite merge mai departe; totu i nu poate fi
folosit din pricina a numeroase lacune. Cea de a treia
tablet veche (tableta din Yale) ar fi putut umple aceste
lacune, dar primele dou coloane sunt sf râmate i cu
neputin de folosit. Se poate ghici îns din ce a mai
r mas c Ghilgame l-a dus pe noul s u prieten la mama
sa, zei a Ninsun, i i-a l udat vitejia. De bun seam ,
Ninsun le-a prezis str lucitele fapte pe care aveau s le
s vâr easc împreun . Pe când Ghilgame se bucur
auzind acestea, Enkidu, care tie cât îl in puterile, cade
prad unei descuraj ri trec toare:
"Enkidu, deschizând gura, îi spuse lui Ghilgame :
- "Suspinele, prietene, mi se-nnoad -n gât, bra ele mi-
atârn f r vlag , i din toat puterea mea n-a mai r mas
decât sl biciune!"
Ghilgame , deschizând gura, îi spuse lui Enkidu:
 O nou lacun de câteva versuri, în care
Ghilgame îi îmb rb ta, desigur, prietenul,
m rturisindu- i ner bdarea de a porni s se lupte cu un
du man pe m sura lor, cu uria ul Humbaba, temutul
st pân al P durii Cedrilor:
,,Ochii i se umplur de lacrimi. într-atât îl duru
inima c gemu îndurerat. Ochii lui Enkidu erau plini de
lacrimi. Într-atât îl durea inima c gemea îndurerat. Lui
Ghilgame i se f cu mil de el i îi spuse lui Enkidu:
- "Prietene, de ce- i sunt ochii plini de lacrimi? De ce te
doare inima într-atât c gemi îndurerat?"
- "În p dure locuie te Humbaba, cel de neînvins, tu i
cu mine îl vom omorî, ca s izgonim din ar orice
pricin a relelor. Noi, în p dure, vom t ia cedri ! "
(trei versuri sf râmate)
Enkidu, deschizând gura, îi spuse lui Ghilgame :
- " tiu, prietene, ce-i în acest inut s lbatic, înc de pe
vremea când r t ceam pe-aici cu turma de fiare
s lbatice: p durea se-ntinde pe zece mii de îndoite
leghe, cine ar cuteza s se afunde-n adâncurile ei?
Strig tele lui Humbaba sunt ca vuietul potopului, gura
lui e însu i Focul, r suflarea-i moarte aduce! De ce-ai
dorit o astfel de isprav ? L ca ul lui Humbaba nu-i un
loc prielnic pentru lupt !"
Ghilgame , deschizând gura, îi spuse lui Enkidu:
- " Vreau s m sui pe al cedrilor munte. i în inima
nem rginitei p duri s dobor cedri! Dac te code ti
sam urmezi, voi pleca singur c tre P durile Cedrilor,
l ca ul lui Humbaba; o secure îmi va fi de ajuns. R mâi
aici, dac i-e team , singur voi merge s -l înfrunt pe
Humbaba !"
Enkidu, deschizând gura, îi spuse lui Ghilgame :
- "Cum vom putea noi oare s mergem pân la P durea
Cedrilor? Ocrotitorul ei este zeul Wer; e cumplit i nu
doarme niciodat . Zeul Wer e cel care l-a ales pe
Humbaba. Adadi-a d ruit glasul de tunet, i el îl
ocrote te. Ca s vegheze la p strarea P durii Cedrilor,
Enlili-a încredin at cele apte Furii!"
Ghilgame , deschizând gura, îi spuse lui Enkidu:
- "Cine poate oare, prietene, s ajung pân la Cer?
Doar zeii singuri i soarele domnesc acolo-n ve nicie,
dar zilele muritorilot r mân num rate! Orice ar face
oamenii, totu-i ca suflarea vântului! ie, înc de pe
acum, i-e fric de moarte: ce s-a ales oare din puterea
vitejiei tale? i-o voi lua-o înainte, s -mi strigi doar:
"D -i înainte, nu- i fie team !" Dac trebuie s pier, s
tiu cel pu in c mi-am statornicit faima; "Ghilgame s-a
b tut cu nebiruitul Humbaba" se va spune, atâta timp cât
se va na te un urma în casa mea...
(mai multe versuri sf râmate)
Vorbindu-mi astfel, mi-ai mâhnit inima: i totu i n-o s
m las i-o s m apuc s tai cedrii, i-n felul acesta îmi
voi statornici o faim ve nic . Chiar acum vreau s
merg, prietene, la fierar s f ureasc armele în fa a
noastr ."
 Pe dat , se duser la fierar. St pânii me te ugului,
adunându-se, se sf tuir . Turnar securi uria e, turnar
topoare, de câte trei talan i' fiecare, turnar spade uria e,
cu t i ul de doi talan i fiecare, m ciulia pl selei lor, de
treizeci de mint 2 fiecare, teaca de la spade, de treizeci
ctemine de aur fiecare.
Ghilgame i Enkidu duc fiecare câte zece talan i.
La marea poart a Urukului, cea cu în eptit z vor,
auzindu-i, oamenii se adunar , plini de bucurie, pe uli a
Urukului-celui-cu-Marea-Pia , V zându-i c se bucur ,
Ghilgame , pe uli a Urukului-celui-cu-Marea-Pia ,
unde se adunaser dinaintea lui, cam a a le vorbe te
oamenilor din Urukul-cel-cu-Marea-Pia :
- "Împotriva lui Humbaba, cel de nebiruit, vreau s m
duc, eu, Ghilgame , vreau s -l v d pe acela despre care
se vorbe te atâta, i c ruia i s-a dus faima în toate rile.
Vreau s -l lovesc în P durea Cedrilor. Vreau ca oamenii
s afle cât de puternic e un vl star al Urukului! M voi
apuca s tai cedrii, i-mi voi statornici o faim ve nic !"
B trânii din Urukul-cel-cu-Marea-Pia îi r spunser lui
Ghilgame :
- "E ti un copil, Ghilgame , i te la i mânat de
înfl c rare! Nu cuno ti nimic din cele ce te-a teapt .
Am auzit spunându-se c Humbaba are o înf i are
ciudat : cine e acel care ar putea s -i înfrunte puterea
armelor? P durea se întinde pe zece mii de îndoite
leghe: cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adâncurile
ei? Strig tele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului, gura
lui e însu i Focul, r suflarea-i, moarte! De ce te
încume i la asemenea fapt ? Nu-i deloc prielnic pentru
lupt l ca ul lui Humbaba !"
Ghilgame , auzind sfaturile B trânilor, începu s
râd i spuse privindu- i prietenul:
- "Acum, prietene, ar trebui s r spund a a: "Mi-e fric
de Humbaba, am s r mân aici!" Ei bine, nu! m voi
duce spre P durea Cedrilor s -l înfrunt pe Humbaba, cel
de nebiruit!"
O lacun de apte versuri; v zând c nu pot
învinge înd r tnicia viteazului, B trânii Cet ii sfâr esc
prin a-l binecuvânta, încredin ându-l îndur rii zeilor:
"Zeul t u s te înso easc , s vegheze s - i împline ti
c l toria teaf r, i s te aduc apoi înd r t pân la
Cheiul Urukului!" îngenunghind, Ghilgame î i ridic
mâna c tre Soare:
- "Cu toate c vorbele lor sunt de r u augur, eu plec,
ama ; îmi ridic mâinile c tre tine: de-a putea s scap
cu via acolo; ajut -m s m întorc teaf r pe Cheiul
Urukului: întinde asupra mea umbra- i ocrotitoare!"
Ghilgame î i chem prietenul ca împreun cu el s
cump neasc prevestirea,.................................................
Sfâr itul coloanei este sf râmat. Se pare îns c
r spunsul zeului l-a dezam git, c ci viteazul se
întristeaz ; totu i nu renun la planul s u: i le puser în
mân . El apuc securea, spada, teaca, i arcul anzanitl (1
- Gest de rug ciune; semnifica ia este "î i înal ruga")
i î i petrecu spada la cing toare. Pe uli o pornir la
drum.
Oamenii se înghesuie în jurul lui Ghilgame :
- " i-acum, când te vei reîntoarce în ora ?"

VI

Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgame :

- "E, f r putin de-ndoial , o c l torie pe care n-am
mai f cut-o niciodat , i totul mi-e necunoscut pe calea
ce-o am de str b tut, o, zeul meu! Dar dac m voi
întoarce teaf r, te voi adora, cu inima plin de bucurie,
i-ntors acas î i voi cânta osanale, i te voi în l a pe
tronuri!" I se aduser cele de trebuin . Securile i
spadele uria e, i arcul i tolba cu s ge i.

TABLETA A TREIA

Unde B trânii Cet ii, în elegând c nu-l mai pot

opri pe Ghilgame , îl binecuvânteaz i-l sf tuiesc cum
s se poarte o dat ajuns în P durea Cedrilor i ce
anume s fac pentru a trece peste piedicile ce-i vor sta
în cale. Enkidu îi f g duie te c va fi al turi de el pentru
a birui împreun toate primejdiile.
Cei doi prieteni se duc mai întâi s - i ia r mas bun
de la zei a Ninsun, mama lui Ghilgame . Aceasta aduce
un sacrificiu de împ care zeului ama , pe care-l
cheam în ajutorul fiului s u, cerându-i s -l ocroteasc
pân la înfrângerea uria ului Humbaba.
 Din începutul acestei tablete - început strâns legat
de sfâr itul celei dinainte - au r mas dou povestiri,
dac nu cu totul identice, cel pu in paralele: pe de o
parte un document din epoca ninivit ; pe de alt parte
ultimele întregiri ale tabletei din Yale, a c rei traducere
se continu :
B trânii Cet ii îl binecuvânteaz i-i dau sfaturi lui
Ghilgame asupra c l toriei pe care o va face:
- "Nu te-ncrede, Ghilgame , numai în puterile tale! Fii
cu ochii-n patru! Vegheaz asupr - i! Enkidu s-o ia
înainte, el care cunoa te drumul i-a mai str b tut calea.
El cunoa te trec torile p durii i toate f r delegile lui
Humbaba; a mai sc pat el pân acum via a câtorva
oameni. Enkidu e cu ochii-n patru i te va ocroti. Fac
ama s - i po i ajunge inta dorit , fac el ca ochii t i
s vad ceea ce gura ta a spus, fac el s se deschid
pentru tine drumul cel de nep truns, fac el ca drumul
s fie primitor sub pa ii t i, fac muntele u or de
str b tut sub picioarele tale! Nop ile s - i aduc solii de
care s te bucuri i zeul Lugalbanda s te ajute în tot ce-
i dore ti! Cât mai degrab s i se împlineasc
dorin ele! În râul lui Humbaba la care n d jduie ti s
ajungi spal - i picioarele. La popasul de sear , sap o
groap : s ai întotdeauna ap curat în burduful t u; în
cinstea lui ama s faci liba ie din ap neînceput , i
nu-l uita nici pe zeul Lugalbanda."
Enkidu, deschizând gura, îi spuse lui Ghilgame :
- "Porne te, Ghilgame , pe drumul pe care vrei s -l
înfrun i. Fii f r team ; urmeaz -m îndeaproape.
Cunosc l ca ul dihaniei i calea pe care o str bate de
obicei Humbaba. Porunce te plecarea i trimite-ipe la
casele lor pe to i ace tia!" Ghilgame , deschizând gura,
le spuse B trânilor din Uruk:
- "Plec s m bat cu Humbaba, cel de nebiruit: eu,
Ghilgame , îl voi vedea pe acela despre care se vorbe te
atâta i c ruia i s-a dus faima în toate rile. Cu Enkidu
care va veni cu mine, voi c uta s împlinesc ceea ce am
spus, -apoi s m -ntorc printre voi, cu inima voioas !"
B trânii, auzind aceste vorbe, îl îndemnar pe viteaz pe
calea cea bun , spunând:
- "Du-te, Ghilgame , s - i fie calea prielnic , zeul t u
ocrotitor s te înso easc , fac el ca ochii t i s vad
ceea ce gura ta a spus, ama s te pov uiasc cât i-o
fi calea de lung !"
Aici se opre te textul din Yale. în versiunea
asirian , pe care o relu m i pe care o vom urma de aici
înainte, tableta e marcat din loc în loc cu fragmente
sf râmate; cei doi viteji se vor duce s - i ia r mas bun
de la zei a Ninsun, mama lui Ghilgame :
Ghilgame , deschizând gura, vorbe te i-i spune
lui Enkidu:
- "Vino, prietene, haide la Egalmah, s-o vedem pe
Ninsun, Regina sl vit ; Ninsun, cea în eleapt , cea
înv at , cea atot tiutoare, va a terne sub pa ii no tri o
cale bine chibzuit ." inându-se unul pe altul, mân în
mân , Ghilgame i Enkidu se duc la Egabnah, s-o vad
pe Ninsun, Regina sl vit ; Ghilgame , luând-o înainte,
p trunde în palat:
- "O, Ninsun, spune el, m simt destul de puternic ca s
duc pân la cap t lunga cale c tre l ca ul lui Humbaba.
M voi zvârli într-o lupt despre care nu tiu nimic, voi
pomi într-o c l torie pres rat cu primejdii despre care
nu tiu nimic pân în ziua când voi ajunge la cap t i
apoi m voi reîntoarce, pân când voi ajunge în P durea
Cedrilor, pân ce-l voi omoiîpe Humbaba, cel de
nebiruit, i voi alunga din ar tot r ul, care nu-i este pe
plac zeului ama !
Când îl voi fi omorât pe Humbaba, ip durii-i voi
fi doborât cedrii, de sus i pân jos pogoiî-va pacea
peste ar . De-am putea s ne întoarcem, nev t ma i,
dinaintea ta!" Vorbele fiului s u Ghilgame , Ninsun le
ascult îndelung, cu bun voin .
Ninsun p trunse în iatacul ei... Dup ce se sp l i
se unse cu uleiuri pe tot trupul, î i puse ve mintele ce-i
veneau bine, î i încheie pieptarul, se împodobi cu
giuvaeruri, î i puse pe cap diadema; stropi p mântul i
pulberea cu apa dintr-un pocal, sui sc rile, se urc pe
teras .
Acolo, sus, pe teras , aprinse t mâie pentru
ama , închin o liba ie, i, cu fa a la Soare, î i ridic
bra ele:
- "De ce, când mi l-ai dat de fiu pe Ghilgame , l-ai
înzestrat cu o inim care nu cunoa te tihna? Iat c l-ai
a â at acum s cutreiere calea-ndep rtat spre l ca ul lui
Humbaba: se va azvârli într-o lupt despre care nu tie
nimic, va pomi într-o c l torie pres rat cu primejdii
despre care nu tie nimic, pân -n ziua când va ajunge la
cap t i apoi se va reîntoarce, pân când va ajunge în
P durea Cedrilor, pân ce-l va omorî pe Humbaba, cel
de nebiruit, i va alunga din ar tot r ul, care nu- i este
pe plac. în timpul zilei, în vreme ce tu cutreieri hotarele
cere ti, Aia, Logodnica, s nu se team s - i aminteasc
de el; pe Ghilgame d -lîn grija paznicilor nop ii, când,
seara, vei p r si cerul."
Urm toarele dou coloane cuprindeau rug mintea
lui Ninsun, dar nu au mai r mas decât capete de rând, cu
neputin de tradus. Ea stinse t mâia i spuse un
descântec. Apoi îl chem pe Enkidu i-i împ rt i vrerea
sa:
- "O, puternice Enkidu, nu te-fi n scut din sânul meu,
dar acum te învestesc ca supus al lui Ghilgame !'''
Ca i cum preotesele, curtezanele i hetairele ar fi pus
pe grumazul lui Enkidu semnul st pânirii, ca i cum
preotesele l-ar fi primit cape un copil juruit, i Fiicele-
divine l-ar fi crescut în untrul altarului.
În elesul celor 6 rânduri care urmeaz r mâne
îndoielnic. Curtezane, care în epoca respectiv , se
bucurau de o oarecare pre uire.
Veste te: - "Da, sunt Enkidu, pe care Ninsun l-a
învestit ca supus al lui Ghilgame !"
Ceea ce urma este sf râmat. Trainic lega i unul de
altul, cei doi viteji pleac din Egalmah. La por ile
cet ii, îi g sesc iar i pe B trâni, care le dau ultimele
pove e:
"Enkidu s - i ocroteasc prietenul, s - i apere
tovar ul! S -l aduc el însu i înapoi lâng miresele lui!
Noi, Adunarea, i l-am încredin at pe Regele nostru,
când te vei întoarce ni-l vei înapoia pe Regele nostru!"
Ultimele rânduri ale tabletei, foarte îmbuc t ite, sunt
aproape cu neputin de folosit.

TABLETA A PATRA
Aici îi întâlnim pe cei doi viteji la por ile P durii
Cedrilor. O dat ajun i, ei se sf tuiesc cum s biruie
greut ile luptei. Ghilgame îl îmb rb teaz pe Enkidu,
c ruia a început s -i fie fric .
Tableta aceasta e foarte sf râmat . Au r mas doar
câteva fragmente r zle ite, adesea greu de localizat. Din
primele dou coloane - care trebuiau s povesteasc
p aniile c l toriei spre P durea Cedrilor - mai d inuie
numai scurta bucat care urmeaz i pe care unii autori
socotesc c -i mai bine a eze în cuprinsul celei de a asea
tablete:
Dup dou zeci de îndoite leghe, îmbucar câte
ceva; Dup alte treizeci de îndoite leghe, poposir . De-a
lungul zilei f cuser cincizeci de îndoite leghe. i toat
calea, ce se str bate de obicei într-o lun ei o mântuir a
treia zi. Cu fa a la soarele care apunea, s par o groap
- "Aminte te- i, Ghilgame , de cele ce-ai spus la Uruk.
Ridic -te i preg te te-te s lup i, tu, Ghilgame , vl star
al Urukului!"
Ghilgame lu aminte la îndemnul prietenului s u:
- "Gr be te-te! Nu-l l sa s se îndep rteze, s se
afunde-n inima p durii i s ne scape! Î i va pune apte
rânduri de zale: una a i îmbr cat-o, îi mai r mân ase
depus. Nu ov i!"
Ca ni te tauri furio i, se arunc asupra lui; o
singur dat strig , îngrozit, paznicul p durilor strig i
cere ajutor, îl cheam pe Humbaba, ca un copil pe
p rintele s u.
O nou sp rtur . Dup moartea paznicului, Enkidu
deschide por ile p durii, al c rei prag muritorii sunt
opri i de zei s -l treac . El simte, f r s - i dea seama
bine de ce, o tainic nelini te: deschizând gura, vorbe te
i-i spune lui Enkidu:
- "Haide, prietene, doarn-o s ne purt m ca ni te bie i
nevolnici! Am str b tut rând pe rând to i mun ii; inta
c l toriei se afl în fa a noastr ! Mai bine s mor decât
s d m înd r t acuma! Prietene, tii ce înseamn b t lia,
e ti c lit în lupt : atinge-mi ve mântul i nu- i va mai fi
team de moarte. Haide, încrede-te în mine, fii mâna
mea dreapt ! Duc -se mole eala bra ului t u i
risipeasc -se sl biciunea genunchilor t i! Prietene, fii
iar st pân pe tine, i-mpreun s ne afund m în inima
p durii! Inimii tale s nu-i mai pese decât de lupt , uit
de moarte i nu- i va mai fi team ! Omul puternic, gata
de lupta i ager la minte, care se repede primul, scap el
însu i dac - i ap r tovar ul. i chiar dac sunt învin i,
ei dobândesc faima!”
Amândoi ajunser înaintea muntelui în verzii!
Glasurile le t cur . Ei în i i se oprir . Enkidu,
deschizând gura, vorbe te i-i spune lui Ghilgame :
- "S nu ne afund m pân în inima p durii. Numai ce i-
am desferecat por ile, i bra ul mi s-a i mole it"

TABLETA A CINCEA

Dup ce sunt descrise minun iile p durii, eroii

no tri se roag s li se arate în vis ce se va întâmpla cu
ei pe meleagurile lui Humbaba.
Ghilgame î i poveste te visele; apoi, la porunca
lui ama , începe lupta cu Humbaba. Toate puterile
cerului i ale p mântului dezl n uite îi vin în ajutor.
Dup biruin , Enkidu îl îndeamn pe Ghilgame s fie
f r cru are. împreun , îi taie capul lui Humbaba, îl aduc
la Uruk i-l trag în eap dinaintea marii por i a Cet ii.
Tableta aceasta, din nefericire tot atât de sf râmat
ca i cea de mai înainte, alc tuia una din culmile
dramatice ale poemului: în cuprinsul ei se desf oar
biruitoarea lupt a lui Ghilgame împotriva uria ului
Humbaba. Cu mult pricepere, poetul zugr ve te gradat
tulburarea eroului, întârziind asupra descrierii p durii,
asupra tainei care înconjoar ascunzi ul dihaniei i în
sfâr it, poveste te ov ielile celor doi viteji, prin i între
teama de a nu-l putea ajunge i spaima de a-l înfrunta.
S-au oprit i se minuneaz privind p durea. Se uit
îndelung la în l imea cedrilor, se uit îndelung c tre
intrarea p durii. Pe acolo, pe unde trece de obicei
Humbaba, sunt urme: drumurile sunt b tute, calea e
netezit . V d Muntele Cedrilor, l ca divin, piedestalul
lui Unim'1 (alt denumire a zei ei I tar). Pe povârni ul
muntelui, cedrii î i înal ramurile îmbel ugate; pl cut
e umbra i plin de miresme. Acolo se împletesc
m ce ii, acolo se-ncâlce te p durea; ramurile cedrilor
se-mpletesc cu nuielele cele frumos mirositoare.
e afundar în p dure cale de q îndoit leghe, apoi
mai merser dou treimi dintr-o îndoit leghe.
Restul coloanei este aproape cu totul distrus.

II

De mult timp î i ineau s biile preg tite, trase din

teac . P r sir urmele; se strecurar în tufi uri, unde
r maser nemi ca i. Humbaba nu veni în ziua aceea, nu
veni nici a doua zi, nu veni nici a treia zi.
Lipsesc zece rânduri.
Enkidu, deschizând gura, vorbe te i-i spune lui
Ghilgame :
- ''Cum o s d m noi de urma lui Humbaba ? O, de-
aiputea s mai ai un vis i înc unul, care s dest inuie
ceea ce se va-ntâmpla."
- "De i s-ar ar ta i ie un vis, Enkidu. Prietene, de-am
avea un întreit vis prevestitor."
Dorin a li se împline te curând. Când se las
noaptea, Ghilgame are un vis. Din p cate, relatarea
visului se afla, probabil, într-o sp rtur a c rei lungime
n-a putut fi stabilit . Când reîncepe textul, Enkidu,
voios, îl l mure te pe prietenul s u c visul îi este
prielnic. i noaptea se las iar i.
 În aceast parte, tradi ia ninivit se deosebe te de
aceea care ni s-a p strat mul umit unui text de origine
hittit . Aceast din urm versiune - mai complet - va
putea fi urm rit în cele ce urmeaz :
,,Sprijini i unul de cel lalt, începur s vegheze.
Somnul, pe care-l aduce noaptea, îi cuprinse. La miezul
nop ii, somnul îl p r si pe Ghilgame , care prinse s -
ipovesteasc lui Enkidu visul: - "Prietene, dac nu m-ai
strigat tu, ce oare s m fi trezit? Enkidu, prietene, am
avut un vis. M-ai strigat? De ce sunt tulburat?
În afar de visul meu dintâi, mi s-a mai ar tat un al
doilea, în visul acesta, prietene, s-a pr bu it un munte;
m-a r sturnat, mi-a prins picioarele de nu m-am mai
putut urni. Pe lâng el p ream ni te gâng nii. O lumin
str lucitoare se a ternu pretutindeni. Se ivi un om, cel
mai frumos de pe aceste t râmuri, de o frumuse e f r
seam n. Smulgându-m de sub munte, îmi d du s beau
ap , ca s -mi lini tesc inima, i m ridic pe picioare."
El, cel care se n scuse în pustiu, Enkidu, îi spuse
prietenului s u, t lm cindu-i visul:
- "Prietene, visul t u e prielnic, Eun vis de pre !
Prietene, muntele pe care l-ai v zut în vis, este
Humbaba: vom pune mâna pe el i-l vom ucide, i-i
vom arunca stârvul pe câmp! De-ai putea s vezi în
visul cel de mâine ce se va alege de mine!".
Dup dou zeci de îndoite leghe, îmbucar câte
ceva; la treizeci de îndoite leghe, poposir . Cu fa a la
soarele care apunea, s par o groap , i v rsar , pentru
ama , ap neînceput ca liba ie.
 Apoi Ghilgame se sui pe munte i împr tie f in
cernut , ca liba ie:
- "O, munte, spuse el, f s mi se arate un vis despre
Enkidu, trimite-mi i pentru el o prevestire."

III

i muntele f cu s i se arate un vis despre Enkidu,

muntele-i trimise i pentru el o prevestire. Ploaia încet ,
se stârni o adiere; ea îl îmbie pe Enkidu s se culce...; în
timp ce el, ca orzul de munte..., Ghilgame u sprijinea
b rbia cu genunchii: a a se ab tu asupr -i somnul, care
se las peste oameni.
Dar pe la mijlocul veghii, somnul se curm dintr-o
dat . El se scul i-l întreb pe prietenul s u:
- "Prietene, nu m-ai strigat?De ce sunt treaz? Nu m-ai
zgâl âit? De ce sunt tulburat? N-a contenit ploaia? De ce
mi-e carnea vl guit ? Prietene, mi s-a ar tat un al treilea
vis, i visul ce mi s-a ar tat era însp imânt tor.
Cerul striga, vuia p mântul: încremenise lumina zilei, se
l sase întunericul, scap r un fulger, se-ncinse un foc:
norii se îndesir :ploua cu moarte! Apoi ro ieticele
vâlv t i mai r bufnir o dat i focul se stinse, ceea ce
c zuse din cer se pref cu în cenu . S coborâm la
câmp, vom putea chibzuimai bine." Când Enkidu auzi
visul pe care-l ceruse pentru el, îi spuse lui Ghilgame :
.......
Urmarea nu mai exist . Cu toat amenin area de
moarte pe care visul acesta o face s apese pe capul lui
Enkidu, cei doi viteji nu se las de ceea ce i-au pus în
gând. O traducere hittit spune c ei s-au apucat s taie
cedri în p dure: Ghilgame lu securea în mân .... i
doborî cedri.
Când auzi Humbaba vuietul pe care-l f ceau, se
înfurie i strig :
- "Cine-i acela care a venit s -mi vateme copacii
din mun ii mei, i cedrii s mi-i taie ?"
Dar, din înaltul cerului, cerescul ama le vorbi:
- "Merge i înainte f r team , înfrunta i-l pe Humbaba,
merge i pân îl ve i ajunge: el nu se va mai întoarce în
l ca ul lui."
Povestirea luptei n-a mai ajuns pân la noi. Dar
putem s ne închipuim c biruin a n-a fost la început de
partea celor doi viteji, c ci un alt fragment hittit
urmeaz în felul urm tor:
Lacrimile-i curgeau iroaie, i Ghilgame îi spuse
cerescului ama : (dou versuri cu neputin de folosit)
- "Am ascultat totu i de cerescul ama i-am urmat
calea pe care mi-o hot râse!" Cerescul ama auzi ruga
lui Ghilgame , i iat c împotriva lui Humbaba se
stârnir vijelii puternice: vântul cel mare, vântul de la
miaz noapte, uraganul, vântul cu nisip, vântul
furtunilor, vântul înghe at, vijelia, vântul fierbinte: opt
vânturi se stârnir împotriva lui i-l izbir în ochi pe
Humbaba.
Nu mai putea s mearg nici înainte, nu mai putea
nici s dea înapoi.
80
Atunci Humbaba se supuse i iat -l c -i spune lui
Ghilgame :
- "O, Ghilgame , d ruie te-mi iertarea: vei fi st pânul
meu, eu robul t u voi fi. i printre copacii pe care i-am
crescut, voi alege pentru tine pe cei mai puternici i pe
cei mai frumo i, îi voi t ia i din ei î i voi dura case."
Dar Enkidu îi spuse lui Ghilgame :
- "Nu c ta la vorbele pe care i le spune Humbaba,
Humbaba nu trebuie s r mân în via !"
Urmeaz o lacun în care se povestea moartea lui
Humbaba i, f r îndoial , întoarcerea ni Uruk a celor
doi prieteni biruitori. Pesemne c izvorul celei dintâi
dintre aceste dou întâmpl ri e într-o veche povestire
babilonian , din care a mai r mas o frântur i care
înf i a cam a a sfâr itul dihaniei (numit aici Huwawa):
Ghilgame îi spuse lui Enkidu:
- "Dac nu punem mâna pe el pe nea teptate,
scânteierea razelor sale va pieri în în v lm eal , razele
lui vor pieri, str lucirea sa se va întuneca!" Enkidu îi
spuse lui Ghilgame :
- "Prietene, prinde mai întâi pas rea, ce se va alege apoi
de puii ei?
Vom c uta dup aceea scâteierile razelor sale, ca
ni te pui vor alerga încolo i-ncoaceprin iarb . Love te
în el cu îndoite puteri! Dup el, omoar -i sluga!"
Ghilgame lu aminte la vorbele tovar ului s u.
Apuc pe dat securea, trase din teac sabia de la
cing toare. Ghilgame îl lovi pe Huwawa în beregat ,
prietenul s u Enkidu îl prinse; la cea de a treia lovitur ,
Huwawa se pr bu i: strig tele sale nedeslu ite se
stinser în moarte, îl aruncar la p mânt, mort, pe
Huwawa, paznicul: la dou îndoite leghe jur împrejur
gemur cedrii! împreun cu el, Enkidu îl omorâse pe
Huwawa.
Enkidu îl omorâse pe paznicul p durii, la
poruncile c ruia se cutremuraser Hermonul i Libanul''
El lovi pe... al cedrilor... Dup ce lovi în apte rânduri,
plasa... i sabia care atârnau opt talan i, le lu cu el,
povar de opt talan i, i se afund în p dure. Deschise
l ca ul tainic alAnunnakilor. Ghilgame doborî copacii,
Enkidu... Enkidu îi spuse lui Ghilgame :
- "Ghilgame , doboar cedrii!"
Apoi se întoarser pe drumul Eufratului.
i tableta ninivit se sfâr ea, pare-se, cu aceste versuri:
i dinaintea marii-por i a Urukului, Ghilgame trase în
eap capul lui Humbaba.

TABLETA A ASEA

O dat terminat lupta, Ghilgame se spal , se

piapt n i se g te te. Dar iat c -l vede zei a I tar.
Uluit de frumuse ea lui, zei a îi cere s-o ia de so ie i-l
îmbie în irându-i darurile i m ririle de care-ar avea
parte al turi de ea. Ghilgame îns nu se învoie te, ba o
i dojene te pentru numero ii iubi i pe care i-a avut i pe
care i-a nenorocit dup ce s-a s turat de ei. Furioas ,
zei a urc în ceruri i se plânge tat lui ei, zeului Anu.
I tar îi cere acestuia s pl smuiasc Taurul Ceresc, care
s -l omoare pe cel ce-a îndr znit s - i bat joc de ea.
Anu se învoie te, dar cere în schimb ca fiica sa, zei a
rodniciei, s dea timp de apte ani bel ug de recolte i
de vite, ca s cump neasc pagubele pe care le va
pricinui taurul. Sute i sute de oameni încearc s se
împotriveasc dihaniei, dar el îi împr tie dintr-o
suflare. Numai Enkidu îi vine de hac: îl în fac de
coarne i-l doboar . Pe zidul împrejmuitor al Urukului,
I tar se tânguie împreun cu alaiul curtezanelor care o
urmeaz . Enkidu smulge atunci buc i din taurul ucis i
le arunc în capul zei ei, batjocorind-o. Ghilgame
adun cei mai iscusi i me te ugari i din coarnele
taurului porunce te s fac vase în care s se toarne
oloiuri, în cinstea zeului Lugalbanda. Dup care,
Ghilgame se f le te în fa a B trânilor Cet ii i cei doi
prieteni se întorc la palat pentru o binemeritat odihn .
Dup moartea lui Humbaba, în desi urarea
ac iunii se produce dintr-o dat un salt. Zei a I tar se
îndr goste te de biruitorul Ghilgame . înciudat , fiindc
viteazul îi respinge ademenirile, ea îi arunc pe cei doi
prieteni într-o nou i cumplit încercare. Despre toate
acestea ne vorbe te a asea tablet .
Ghilgame î i sp l p rul mânjit, î i cura i
leg turile cu care- i încingea fruntea, î ipiepten cu
grij p rul pe spate. Arunc ve mintele întinate, îmbr c
altele curate, se înf ur într-o mantie i se încinse cu o
e arf . Dup ce- ipuse Ghilgame diadema pe cap,
sl vit I tar lu aminte la frumuse ea lui Ghilgame . -
"Vino, Ghilgame , spuse ea, s fii iubitul meu, d -mi,
da, d ruie-mi, rodul trupului t u! Vreau s -mi fii so ; iar
eu voi fi femeia ta! Voi pune s i se preg teasc un car
din lapislazuli i aur: ro ile îi vor fi din aur, osiile din
electrum', îl voi înh ma cu diavoli ca ni te vijelii, în loc
de catâri, în casa noastr vei intra printre miresme de
cedru.
Aliajul din trei p r i de aur i o parte argint, din
care se f ceau în vechime pocale. În casa noastr , când
vei p trunde, preo ii i demnitarii î i vor s ruta
picioarele, dinaintea ta vor îngenunchea regii, demnitarii
i principii, aducându- i bir comorile mun ilor i v ilor;
caprele tale vor f ta câte trei iezi dintr-o dat i oile tale
miei gemeni; m g ru ii t i, sub poveri, vor întrece
catârii cei iu i, caii t i, înh ma i la car, vor fi aprigi la
fug , i boul t u, înjugat, n-o s aib potrivnic!"
Ghilgame , deschizând gura, vorbe te, i-i spune
sl vitei I tar:
- "Ce i-a d rui ie, dac te-a lua în c s torie? î i
lipse te oloiul pentru trupul t u, sau poate ve mintele
î i lipsesc?
Nu ai merinde i de-ale gurii? Ai pâinea care se
cuvine zeilor, ai b utura care se cuvine regilor.
(Trei versuri sf râmate)
Dac te-a lua de so ie, tiu ce m a teapt : nu e ti
decât un j ratic care se stinge când vine frigul, o u r u
închis , care nu st vile te nici vântul, nici gerul, un
palat care- i strive te r zboinicii ce-l ap r , un elefant
care- i smulge înveli ul, e ti p cura care mânje te pe
omul ce-o duce, burduful care se vars peste omul ce-l
poart , calcarul care face s se f râmi eze zidul de
piatr , berbecele de asediu care pustie te ara du man ,
înc l area care r ne te piciorul celui ce-o poart !
Care-i iubitul pe care l-ai îndr git pentru totdeauna?
Care-i p s ruica ce i-a fost mult timp pe plac?
Vino încoace, s cercet m împreun soarta iubi ilor t i;
ce st scris pe tablet , am v zut scris i tiu.
În ce-l prive te pe Tamuz (Zeitate care personifica
vegeta ia de prim var . - De bun seam un joc de
omonime akkadian "kappi") p s rii i cuvântul, iubitul
anilor t i tineri, an dup an, l-ai h r zit suspinelor
ve nice.
Ai iubit de asemeni i p s ruica, cu penele
pestri e; ai lovit-o i i-ai rupt aripile, de atunci st prin
p duri i strig : "Vai, aripile mele!''2
Ai iubit i leul, nespus de puternic: ai s pat pentru
el apte i iar apte gropi!
Ai iubit i calul, f los în lupt : l-ai sortit apoi elei,
pintenilor i biciului, l-ai sortit s alerge în galop la
nesfâr it, l-ai sortit s se adape tulburând apa!
i pe maic -sa, pe Silili, ai h r zit-o suspinelor
ve nice!
Ai mai iubit i un p stor, care îngr m dea
neîncetat pâini sub cenu pentru tine i- i jertfea zilnic
iezi: l-ai lovit i l-ai pref cut în lup, acum în i i arga ii
lui îl gonesc i câinii lui îl mu c !
L-ai iubit i pe I ullanu, gr dinarul tat lui t u, care
mereu î i aducea co ule e pline de curmale i- i f cea
zilnic masa str lucitoare; ai ridicat ochii asupra lui i te-
ai dus la el:
- "O, I ullanu al meu, ai spus, vino, s ne bucur m
de vigoarea ta, întinde mâna i mângâie-m ." I ullanu i-
a spus:
- "Ce i-aiputea dori de la mine?
Maic -mea n-a înc rcat cuptorul? i eu, oare n-am
mâncat? Dac a mânca hrana ru inii i a blestemelor,
a fî acela care, o dat cu venirea iernii, ar avea
acoper mânt de stuf!" i tu, auzind de la el aceste vorbe,
l-ai lovit i l-ai pref cut în p ianjen: l-ai f cut s stea în
mijlocul scripetelui cu g le i pentru scos apa din pu : nu
poate nici s urce, nici s coboare pe ciutur ! i cu
mine, dac m iube ti, asemeni te vei purta!"
I tar, auzind aceasta, I tar tare se mai mânie. Urc
în ceruri, i se duse, I tar, dinaintea luiAnu, tat l s u, i
dinaintea luiAntu, mama sa, v rs lacrimi:
- "Tat , Ghilgame m-a acoperit cu oc ri, Ghilgame a
inut socoteala p catelor mele, a p catelor i a
blestemelor mele!"
Anu, deschizând gura, vorbe te i-i spune sl vitei
I tar:
- "F r -ndoial c l-ai a â at pe regele Ghilgame ,
i iat , de aceea Ghilgame a inut socoteala p catelor
tale, a p catelor i a blestemelor tale." I tar, deschizând
gura, vorbe te i spune lui Anu, tat l s u:
- " a , f ure te Taurul Ceresc, care s -l omoare
pe Ghilgame , i s -l umple de groaz pân în l ca ul
s u. Dac nu f ure ti pentru mine Taurul, voi sf râma
por ile iadului, le voi d râma u orii, le voi sparge în
buc i pragul, voi aduce mor ii din groap pe p mânt, i
mor ii vor fi atunci mai numero i decât viii!" Anu,
deschizând gura, vorbe te i-i spune sl vitei I tar:
- "Fiica mea, dac f uresc Taurul pe care mi-l ceri, vor
fi în ara Urukului apte ani f r rod. Strâns-ai tu grâne
pentru oameni i pentru vitepus-ai s creasc iarba?"
I tar, deschizând gura, vorbe te i-i spune lui Anu, tat l
s u:
- "Tat , strâns-am grâne pentru oameni i pentru vite
adunat-am iarb .
Dac veni-vor apte ani f r rod, am adunat grâne
pentru oameni i pentru vite am pus s creasc iarb .
Dar pe Ghilgame , pe el, vreau s m r zbun, d -mi
c p strul Taurului Ceresc."
Când Anu auzi aceste vorbe, îi d du lui I tar
c p strul Taurului, i I tar n duse pe p mânt. Când
ajunse în ara Urukului, Taurul pref cu p unile în
pustiu: coborî la râu i din apte sorbituri sec râul.
La suflarea Taurului se deschise o cr p tur i o
sut de oameni din Uruk c zur în untru. La a doua
suflare, se mai deschise o cr p tur i dou sute de
oameni din Uruk c zur în untru. La cea de a treia
suflare, se deschise înc o cr p tur i Enkidu c zu în
ea.
Dar, s rind pe dat în sus, Enkidu îl înha pe Taur
de coarne. Taurul îl împro c cu bale, i, pe unde-i era
coada mai groas , î i împr tie murd riile. Enkidu,
deschizând gura, vorbe te i-i spune lui Ghilgame :
- "Prietene, ne f lim cu vitejii f r seam n, dar mai bine
s vedem cum doborâm Taurul!"
- "Prietene, spuse Ghilgame , am luat seama la felul lui
de a lupta, i de ne vom uni puterile, vom izbuti s -l
biruim. Vreau s -i smulg inima is-o d ruiesc lui
ama ."
- "Eu, spuse Enkidu, îl voi urm ri cu înver unare, îl voi
apuca de coad , i-l voi ine strâns cu amândou
mâinile. Atunci tu vei veni în fa a lui i între grumaz i
coarne îl vei izbi cu spada."
Urm rindu-l cu înver unare, Enkidu ajunse Taurul
i, apucându-l de coad , îl inu strâns cu amândou
mâinile. Atunci Ghilgame , viteaz i dibaci, st tu în fa a
lui i, cu spada, îl izbi între grumaz i coarne.
Dup ce uciser Taurul, îi smulser inima i o
a ezar dinaintea Soarelui; se îndep rtar i se închinar
dinaintea lui ama , apoi se a ezar , amândoi, ca ni te
fra i. I tar, care se urcase pe meterezele Urukului-celui-
împrejmuit, mâhnit , începu sase tânguie:
- "Blestemul s cad asupra lui Ghilgame care m-a
batjocorit, omorând Taurul!" Când o auzi Enkidu pe
I tar, smulse um rul Taurului i i-l arunc în fa :
- "Adev r zic, strig el, cade te prind, la fel ca i cu
Taurul, cu tine m voi purta! M runtaiele lui, al turi de
tine le voi atârna!" I tar adun hierodulele (Sclave în
serviciul unui templu), pe fiicele pl cerii i curtezanele;
i pe um rul Taurului se tânguir . în timpul acesta
Ghilgame chem me terii f urari, pe to i îi chem .
Me te ugarii se minunar de grosimea coarnelor;
erau f cute din treizeci de mine de lapislazuli, i
cuprinsul amândurora era de apte gururi (M sur de
capacitate care, în vechime, valora cam 250 litri) de
oloi, pe care le d rui pentru miruirea zeului Lugalbanda.
Le lu cu el sile atârn în c mara domneasc .
Cei doi viteji î i sp lar mâinile în Eufrat, apoi,
îmbr i a i, o pornir la drum. Str b tur m car uli a cea
mare a Urukului; locuitorii Urukului se adunaser s -
ipriveasc . Slujnicelor palatului, Ghilgame le spune
voios aceste vorbe:
- "Cine-i cel mai frumos dintre b rba i, cine-icelmai
viteaz dintre to i vitejii?"
- "Ghilgame e cel mai frumos dintre b rba i,
Ghilgame e cel mai viteaz dintre to i vitejii!"
(Trei versuri sf râmate)
Ghilgame d du opetrcere în palatul s u. Apoi, pe
când b rba ii dormeau, întin i în culcu urile lor de
noapte, pe când dormea i el, lui Enkidu i se ar t un
vis. Enkidu se scul ; î i povesti visul i-i spuse
prietenului s u:

TABLETA A APTEA

O dat cu ivirea zorilor, Enkidu îi poveste te lui

Ghilgame visul ce i s-a ar tat peste noapte: se f cea c
zeii cei mari inuser sfat i-i hot râser moartea -
pesemne drept pedeaps pentru batjocura adus zei ei
I tar. Enkidu va muri aceasta era vrerea zeilor. Un r u
care nu iart l-a i cuprins- pe patul de suferin o
blestem pe curtezan , punând pe seama ei tot chinul
ce-l îndur . ama , care-l aude, îl dojene te ammtmdu-i
câte l-a înv at curtezana i numai de bine Enkidu se
poc ie te i o binecuvânteaz . Pe pragul mor ii, Enkidu
are vedema Infernului. îngrozit, urm rind agonia
prietenului s u Ghilgame e cuprins de teama unei mor i
lipsite de orice slav .
Cea din urm isprav eroic a lui Ghilgame este
uciderea Taurului Ceresc. Ea marcheaz , de altfel, în
epopee o cotitur hot râtoare. Lacomi de m riri i
îmb ta i de izbânzile lor, cei doi viteji s-au putut crede
pân atunci destul de puternici pentru a înfrunta voin a
zeilor i a dispre ui prevestirile viselor; dar sose te clipa
când soarta se cere împlinit . i dac Ghilgame fiul
unei zei e, va mai sc pa câtva timp legii de ob te,
r zbunarea zeilor îl love te pe nea teptate pe Enkidu.
Visul ce abia i s-a ar tat îi aduce cumplita dezv luire a
apropiatei pedepse.
Primele dou coloane ale tabletei ninivite s-au
pierdut i din povestirea visului n-a mai r mas decât
întâiul vers, pomenit ca rând de leg tur la sfâr itul
tabletei de mai înainte:
- "Prietene, de ce in sfat zeii cei mari?"
Dar o versiune hittit îng duie s fie acoperit în parte
lacuna textului asirian:
... Atunci se f cu ziu , i Enkidu îi spuse lui Ghilgame :
- "Ascult visul ce mi s-a ar tat ast -noapte: Anu, Enlil,
Ea i cerescul ama ineau sfat. Anu îi spuse lui Enlil:
- "De ce au ucis Taurul Ceresc i de ce l-au omorât
i pe Humbaba, care p zea Muntele Cedrilor?"
i Anu ad ug : - "Care dintre ei doi va muri?"
Iar Enlil spuse: - "Enkidu trebuie s moar , dar
Ghilgame nu va muri."
Atunci cerescul ama îi r spunse lui Enlil cel
Viteaz:
- "Oare nu la porunca mea' au omorât Taurul Cerului i
pe Humbaba?
i acum Enkidu, nevinovat, va trebui s moar !"
Dar Enlil se înfurie împotriva cerescului ama i strig :
- "De ce-ai pogorât în fiecare zi la ei, ca un prieten al
lor?" în timpul acesta Enkidu z cea bolnav în fa a lui
Ghilgame , i lui Ghilgame lacrimile îi curgeau iroaie:
- "Frate al meu, îi spuse el, tu e ti fratele meu iubit.
A adar, m-au socotit mai presus de fratele meu. De-
acum voi fi printre mor i; m voi a eza la poarta
mor ilor, i ochii mei nu-l vor mai vedea pe fratele-mi
iubit!"
Textul hittit se opre te aici. Când reîncepe tableta
ninivit , îl reg sim în ea pe Enkidu bolnav. A c zut
prad dezn dejdii i, în r t cirea care l-a cuprins,
blestem poarta p durii, asupra c reia a ridicat odinioar
o mân nelegiuit : Enkidu... î i s lt capul i-i vorbi
por ii, ca unei f pturi omene ti: - "Poart a codrului,
lipsit de în elegere, lipsit de pricepere, de la dou zeci
de îndoite leghe i-am privit cu uimire frunzi ul falnic,
cu mult înainte de a z ri cedrii trufa i: copacii t i n-au
seam n în ar , înalt de aptezeci i doi de co i e ti i
groas de dou zeci i patru. Stâlpii, balamalele i
verigile f cute din lemnul t u sunt f r pereche.
O, poart , eu însumi te-am f cut i te-am a ezat în
Nippur! Dar dac a fij tiut, o, poart , care î i va fi
soarta, i care va fi urmarea frumuse ii tale, a fi învârtit
securea deasupra capului i te-a fi doborât, i-a fi
poruncit s se fac o plut din scândurile tale."
Urmeaz o nou lacun de vreo cincizeci de
rânduri, care ar fi putut fi împlinit , în parte, de un
fragment de curând descoperit la Sultantepe; din p cate,
îns , e mult prea sf râmat pentru a se putea în elege
ceva. Se poate ghici doar din el c Ghilgame se
str duia s - i lini teasc prietenul, f g duindu-i c va
st rui pe lâng zei s aib grij de el i c va porunci s i
se fac o statuie de aur. Dar Enkidu nu-l mai aude i - în
aiurarea lui - îi blestem acum pe cei care l-au smuls din
via a nevinovat de odinioar , din pustiul pe care-l
împ r ea cu fiarele-i dragi; îl blestem mai întâi pe
vân tor i apoi pe curtezan :

III

- "O, ama , înaintea ta, îl blestem pe vân tor!

Nimice te-i tot ce dobânde te! Sl be te-i vigoarea!
Calea lui s nu fie în veci pl cut inimii tale!
Fiarele s lbatice s fug la apropierea lui! Niciodat s
nu aib vân torul ce- i dore te!" Apoi începu s-o
blesteme pe curtezan , fiic a pl cerii:
- "Vino încoace, fiic a pl cerii, s - i hot r sc soarta, o
soart care nu se va sfâr i nicicând i va fi ve nic !
Vreau s arunc asupr - i blestemul cel mare, care s
cad asupra ta f r întârziere.
Ibovnicii t i s te izgoneasc , s tui de dragostea
ta, acel pe care-l vei iubi s - i dispre uiasc farmecele!
( apte versuri sf râmate) s fii surghiunit în josnica
mahala a olarilor, în casa ta s - i arunce murd riile! în
col urile cele mai întunecate ale uli ei s - i fie l ca ul!
Umbra zidurilor s fie oriunde vei sta!
B rba ii s se de erte la picioarele tale, be ivul i
însetatul s - i loveasc obrazul!" (mai multe rânduri cu
neputin de folosit)
Când auzi ama blestemele din gura lui, Pe dat îi
strig din înaltul cerurilor:
- "De ce blestemi, Enkidu, pe curtezan , fiic a pl cerii,
pe ea, care te-a înv at s m nânci hran g tit , semn al
divinit ii, i s bei b utur fermentat , semnul
regalit ii? Te-a îmbr cat în ve mânt str lucitor, i i-a
dat tovar pe frumosul Ghilgame , care este i acum
prietenul t u nedesp r it.
Ca s te odihne ti, el i-a dat un pat str lucitor, un
pat de ceremonie, pe care s te odihne ti; i-a dat s te
a ezi pe w jil al lini tii, jil ul de-a stânga lui i regn
p mântului î i s rut picioarele.
I-a adus pe locuitorii Urukului s te plâng , sase
vaiete pentru tine sunt plini de mâhnire cei mai sl vi i
b rba i. El însu i, când nu vei mai fi, î i va acoperi
trupul cu o cerg i, înf urat într-o piele de leu, va
r t ci prin pustiu "
Când auzi Enkidu cuvintele lui ama cel Viteaz,
pe dat inima-i mâniat se lini ti. Dou versuri
sf râmate. Lui Enkidu îi pare r u acum c a blestemat-o
pe curtezan . Dar cum nu mai poate lua înd r t
blestemul, încearc cel pu in s -i îmblânzeasc
asprimea, dându-i o alt întors tur :

IV

- "O, curtezan , blestemul s se întoarc în folosul t u.

S te iubeasc regii, principii i nobitii! Nimeni s nu
îndr zneasc s - i râd de tine! Pentru tine orice b trân
s - i scuture pletele, acela care... s - i desfac pentru
tine cing toarea, s - i dea cornalin , lapislazuli i aur,
mult mai mult decât i-am fi dat noi, astfel încât s - i
ruineze i c minul, i magazia îmbel ugat ! Pe tine
în i i preo ii s te pun în slujba zeilor!
Pentru tine, b rbatul s - i lase nevasta, chiar de e
de apte ori mam !" Enkidu z cea, cu inima îndurerat ,
i cum sta noaptea singuratic, îi spuse prietenului s u
ceea ce îl ap sa: - "Prietene, mi s-a ar tat un vis în
noaptea asta: cerurile strigau, p mântul le îngâna: eu m
aflam singur în bezn . Un grifon * se ivi. Chipul îi era
posomorât; chipul îi era asem n tor cu al zeului Zu.
Mâinile erau labe, unghiile, gheare de vultur. M
în fac , i puterea mi se scurse din trup, (vreo zece
versuri sf râmate)
 M pref cu într-un porumbel: bra ele-mi erau
acoperite cu pene, de parc eram o pas re. M apuc i
m duse spre casa întunericului, l ca al lui Irkalla, spre
casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea f r
întoarcere, spre casa ai c rei locuitori sunt lipsi i de
lumin , unde colbul le este hran , unde tina le este
mâncare. Sunt îmbr ca i ca p s rile, au ve mânt de
pene, i niciodat nu mai v d lumina, stau pe veci în
bezn , în aceast cas de colb, unde am p truns, i-am
v zut pe to i regii, despuia i de coroane, am v zut
capete încoronate care de mult au cârmuit ara. Acestor
loc iitori ai lui Anu i ai lui Enlil li se serveau c rnuri
fripte, li se se serveau poame coapte, li se d dea de b ut
ap r corpas .
În aceast cas de colb, unde am p truns
s l luiesc i marii po i, i psalmi tii s l luiesc
purificatorii i acei care cad în extaz, s l luiesc pontifii
care-i slujesc pe zeii cei mari, acolo sm luie teEtana,
acolo locuie te i Sumukan Acolo domnea Regina
Infernului - Ere kigal: Ere kigal în l capul, m v zu i
strig : - "Cine oare a adus aici f ptura omeneasc pe
care o vede i?"
O lacun de vreo cincizeci de versuri curm dintr-
o dat povestirea vedeniei lui Enkidu. Când reîncepe
textul, odat cu coloana a asea, suntem în seara
aceleia i zile. La c p tâiul prietenului s u, Ghilgame se
tânguie i o implor , se pare, pe maic -sa:
 VI

Aminte te- i câte drumuri am cutreierat împreun

cu el! ietenniuimeu i s-a ar tat un vis care nu preveste te
nimic bun!" credea c aveau harul s cure e de p cate.
i iat c se sfâr i ziua când i s-a ar tat acest vis.
Enkidu z cuse toat ziua: trecu i ziua a doua, i Enkidu
z cea mai departe bolnav în patul s u, cea de a treia zi i
cea de a patra trecur de asemeni i Enkidu r mase mai
departe bolnav în patul s u. Cea de a cincea, cea de a
asea i cea de a aptea, cea de a opta, cea de a noua i
cea de a zecea de asemeni, Enkidu z cea mai departe
bolna v în patul s u. i cea de a unsprezecea i cea de a
dou sprezecea zi trecur de asemeni, Enkidu, în patul
s u, nu mai mi ca.
Atunci Ghilgame strig spre prietenul s u:
- "Prietene, un groaznic blestem s-a ab tut asupr -mi.
Simt c nu voi muri c zând în plin lupt . Mi-e team
acum de lupt i m însp imânt la gândul c voi muri
f r slav . O, prietene, ferice de acela ce cade hi lupt ,
ca i tine, vai, eu voi muri f r slav !"

TABLETA A OPTA

În care Ghilgame îl plânge pe Enkidu, amintind

ispr vile pe care le-au s vâr it împreun . Dinaintea
B trânilor Cet ii, regele Urukului î i jele te prietenul,
f g duind s -i sl veasc amintirea i s -i ridice o statuie
dm aur i pietre scumpe. Apoi se preg te te pentru
oficierea unui sacrificiu.
Când se ivir cele dintâi lic riri ale zorilor,
Ghilgame , deschizând gura, îi spuse prietenului s u:
- "O, Enkidu, prietene, gazela, mama ta, i m garul
s lbatic, tat l t u, pe lume te-au adus. Patru m g ri e
s lbatice, cu laptele lor, i-au dat t rie, i fiarele
s lbatice i-au ar tat toate p unile. Fie ca toate c r rile
lui Enkidu, în P durea Cedrilor, s te plâng , s nu tac
zi i noapte!
S te plâng B trânii întinsului Uruk, Urukului-
celui-împrejmuit, care cu mâinile întinse ne
binecuvântau la plecare! S te plâng înaltele piscuri ale
mun ilor s lbatici, pe care împreun ne-am meat de-
atâtea ori! S te plâng , s te jeleasc esurile, ca o
mam s te plâng ! S te jeleasc ... cedrii pe care i-am
pustiit cu mânia noastr ! S te plâng ursul, hiena,
pantera, tigrul, cerbul, leopardul, leul, bivolul,
c prioara, antilopa, toate fiarele s lbatice!
S te plâng Ulaiul, pe al c rui rm am hoin rit!
S te plâng Eufratul cel limpede, din care am scos ap
pentru burdufurile noastre! S plâng locuitorii
întinsului Uruk, Urukului-celui-împrejmuit!
(mai multe versuri sf râmate)

II

Lua i aminte la ce v spun, oameni, lua i aminte,

lua i aminte la ce v spun, B trâni, lua i aminte! ÎI plâng
pe prietenul meu Enkidu i, ca o bocitoare, jelesc
îndurerat; el era securea de la brâulmeu, era bra ul meu
drept, era spada de la cing toare, scutul din fa a mea,
ve mântul s rb torilor mele, cing toarea bucuriei mele!
O soart crud s-a ab tut asupra lui i m-a lipsit de el!
O, prietene, catâr fricos, m gar s lbatic din ar
s lbatic , panter a pustiului, O, Enkidu, prietene, catâr
fricos, m gar s lbatic din ar s lbatic , panter a
pustiului, tu, cu care am urcat împreun mun i, cu care
am prins i am omorât Taurul divin, cu care l-am
doborât pe Humbaba, st pânul P durii Cedrilor, acum,
ce somn te-a cuprins de-i totul întunecat în tine i de nu
m mai auzi?" Dar el nu- i mai ridic capul i inima lui,
când o atinse, nu mai b tea deloc.
Ca unei mirese, acoperi fap prietenului s u; i ca
un vultur se arunc asupra lui, ca o leoaic îndurerat
c reia i s-au r pit puii, se suce te i se-nvârte te,
înaintea i în urma lui.
Î i smulge i- i împr tie p rul cârlion at, î i
despoaie i- i arunc frumoasele-i ve minte de care
acum îi e sil . Când se ivir din nou cele dintâi lic riri
ale zorilor, Ghilgame strig în toat ara:
- "Fierarule, cioplitorule, aurarule, d ltuitorule, f uri i o
statuie prietenului meu!" i ace tia îi f cur o statuie
prietenului lui, pe m sura prietenului lui.
- "Acum, spuse Ghilgame ... pieptul i-e din lapislazuli
i de aur i-e trupul!"
 O lacun destul de lung . La începutul coloanei
urm toare priveghiul lui Ghilgame continu , i
continu i bocetele lui:
- "O, prietene... te-am culcat pentru odihn pe un pat
str lucitor, pe un pat de ceremonie te-am culcat s
odihne ti. Te-am a ezat pe un jil al lini tii, jil ulcel de-a
stânga; regii p mântului i-au s rutat picioarele. Am pus
locuitorii Urukului s te plâng i s te vaiete; cei mai
sl vi i b rba i sunt plini de mâhnire pentru tine. i eu
însumi, dup moartea ta, mi-am acoperit trupul cu o
cerg , im-am înf urat într-o piele de leu, pentru a
pomi, r t citor, prin pustiu!"
Când se ivir din nou cele dintâi lic riri ale
zorilor, Ghilgame ajut la preg tirea sacrificiului...
Restul coloanei i tot sfâr itul tabletei au disp rut.
N-au r mas decât câteva versuri cu care se termin
penultima coloan :
Când Ghilgame auzi aceste vorbe, pl smui o asemuire
a râului din Infern...
Când se ivir din nou cele dintâi lic riri ale zorilor.
Ghilgame deschise u a...
puse s se aduc o mas din lemn de m slin, minunat ,
umplu cu miere o cup din cornalin , umplu cu uleiuri
un pocal din lapislazuli, apoi, dup ce împodobi masa, o
a ez cu fa a spre soare.
(Ultima coloan lipse te în întregime)
TABLETA A NOUA

Unde Ghilgame , însp imântat de moartea lui

Enkidu i înfrico at de ideea mor ii, porne te în c utarea
nemuririi. Ajunge la poalele muntelui Ma u, care-i p zit
de Oamenii-Scorpii, ce stau de veghe în Calea Soarelui.
Ghilgame le dest inuie inta c tre care a pornit. Dup
ce-i arat toate primejdiile ce-l a teapt dac - i va urma
calea, Oamenii-Scorpii îi dau sfaturi.
i iat -l pe viteazul Ghilgame ajungând - dup ce
a str b tut un drum nesfâr it prin bezna cea mai
cumplit - în Gr dina minunat unde cre te un copac
fermecat, cu frunzi ul i fructele numai i numai din aur
i pietre pre ioase.
Dup înmormântarea cu mare pomp a prietenului
s u, Ghilgame pleac în pustiu. Chinuit de teama
mor ii, se gânde te s se duc i s cear secretul vie ii
ve nice singurului om c ruia zeii i-au d ruit vreodat
nemurirea, lui Uta-napi tim, unicul supravie uitor al
Potopului. Ghilgame , plângându- i amarnic prietenul,
pe Enkidu, r t ce te prin pustiu:
- "Muri-voi oare i eu? Oare nu m a teapt aceea i
soart ca i pe Enkidu? Spaima mi s-a cuib rit în inim :
însp imântat de moarte, r t cesc prin pustiu. Pentru a
m întâlni cu Uta-napi tim, fiul lui Ubar-Tutu, am
pornit la drum i merg cu toat graba. Iat c s-a l sat
noaptea, i am ajuns la cheile mun ilor; am v zut lei, i
eu, Ghilgame , m-am temut; am ridicat capul; m rog
fierbinte zeului Sin'. C tre I tar2, cea sl vit , se înal
rugile mele smerite. O, zei ai nop ii, ine i-m teaf r!"
Ghilgame adormi, dar fu însp imântat de un vis: se
f cea cala lumina lunii, f pturi omene ti se bucurau
de via ; învârti securea cu mâna deasupra capului,
scoase sabia din teac , de la cing toare, i ca un fulger
se repezi printre ei; îi izbi i-i f cu s se împr tie în
nd ri .
Restul coloanei nu poate fi folosit. La începutul
coloanei urm toare, Ghilgame , care o pornise mai
departe, ajunge la poalele muntelui magic, pe care
soarele-l str bate în timpul nop ii:
Numele acestui munte este Ma u.
Când Ghilgame ajunse la muntele Ma u, care vegheaz
zilnic r s ritul i apusul Soarelui, a c rui creast ajunge
pân la povârni ul cerurilor i ale c rui poale, jos, ating
Infernul, v zu c poarta muntelui o p zeau Oamenii-
Scorpii. înf i area loratâta-i de cumplit c cine-i vede
moaie; str fulgerarea lor în ve nic mi care înv luie
mun ii.
La r s rit i la apus, ei vegheaz înaintea lui
ama . Când Ghilgame le z ri chipurile
însp imânt toare i cumplita lor m re ie, î i acoperi
fa a; apoi, rec p tând curaj, se apropie de ei.
Omul-Scorpie u strig nevestei sale:
- "Trupul celui care vine c tre noi e carne din carnea
zeilor". Femeia îi r spunde Omului-Scorpie:
- "Dou treimi din el sunt divine, dar o treime este
omeneasc ."
Omul-Scorpie, b rbatul, îl cheam atunci i-i spune
aceste vorbe vl starului de zei:
- "De ce-ai pornit pe un drum atât de lung i mi te-ai
înf i at dinainte, dup ce-ai trecut peste m ri' atât de
greu de str b tut? Dest inuie-mi inta c l toriei tale."
(vreo 30 de versuri sf râmate sau distruse)
Ghilgame îi spune Omului-Scorpie:
- "Pomit-am pe un drum lung, ca s ajung la Uta-
napi tim, str bunul meu, cel care a izbutit s fie de fa
la Sfatul zeilor; i vreau s -l iscodesc despre Moarte i
Via !"
Omul-Scorpie, deschizând gura, vorbe te i-i
spune lui Ghilgame :
- "Nimeni, Ghilgame , n-a mai f cut aceasta; nimeni n-
a str b tut muntele;
Aici calea se afund în inima lui, pe dou sprezece
îndoiWleghe: atât de deas -i bezna acolo, c nu mai
r zbe te nici strop de lumin ."
Atât sfâr itul acestei coloane, cât i începutul celei
care urmeaz sunt sf râmate i nu pot fi folosite.
Ghilgame îi spune Omului-Scorpie:
- "Fiindc mi-e team de moarte, am r t cit prin pustiu.
Am umblat cu spaima-n inim ; fa a mi-e ars de ploi i
de vânt; gemând am f cut aceast lung c l torie. Dar
acum mi-ai ar tat calea muntelui". Omul-Scorpie,
deschizând gura, vorbe te i-i spune lui Ghilgame :
- "Du-te, Ghilgame : nu- i mai fie team , i-am ar tat
cum s treci de muntele Ma u: str bate f r fric mun ii,
toate irurile de mun i. Teaf r, s te duca pa ii pân la
int : poarta muntelui deschis e dinaintea ta."
Ghilgame , auzind aceste vorbe, ascult îndrum rile
Omului-Scorpie i ia calea pe care o str bate Soarele în
timpul nop ii.
La cap tul primei îndoite leghe, atât de deas -i
bezna, c nu mai e strop de lumin : nu-i mai e dat s
vad nici înaintea, nici în urma lui. La cap tul celei de a
doua îndoite leghe, (o sp rtur de vreo dou zeci de
rânduri)
La cap tul celei de a patra îndoite leghe, atât de
deas -i bezna, c nu mai e strop de lumin : nu-i mai e
dat s vad nici înaintea, nici în urma lui. La cap tul
celei de a cincea îndoite leghe, atât de deas -i bezna, c
nu mai e strop de lumin : nu-i mai e dat s vad nici
înaintea, nici în urma lui.
La cap tul celei de a asea îndoite leghe,
atât de deas -i bezna, c nu mai e strop de lumin : nu-i
mai e dat s vad nici înaintea, nici în urma lui. La
cap tul celei de a aptea îndoite leghe, atât de deas -i
bezna, c nu mai e strop de lumin : nu-i mai e dat s
vad nici înaintea, nici în urma lui.
La a opta îndoit leghe îi e fric i începe s strige,
atât de deas -i bezna, c nu mai e strop de lumin : nu-i
mai e dat s vad nici înaintea, nici în urma lui. La a
noua îndoit leghe, îl întâmpin vântul de miaz -noapte,
îi simte suflarea pe fa : tot atât de deas -i bezna i nu-i
strop de lumin : nu-i mai e dat s vad nici înaintea, nici
în urma lui.
 La cap tul celei de a zecea îndoite leghe, r s ritul
soarelui se apropie, dar e înc bezn pe întinsul unei
întregi îndoite leghe. La cap tul celei de a unsprezecea
îndoite leghe, se crap de ziu ! La cap tul celei de a
dou sprezecea îndoite leghe, e în sfâr it lumin !
Dinaintea lui e Gr dina zeilor. Se apropie s-o
vad . Comalina are aici roade, i-i împrejmuit cu
ramuri de vi înfrunzite, pl cute vederii Lapislazuli a
înfrunzit, i are i roade, nespus de pl cute vederii.
În coloana care urmeaz - i care din p cate e
foarte sf râmat - afl m descrierea acestei gr dini
minunate, în acela i timp vegetal i mineral . Dup un
fragment mai vechi,' se pare c zeul ama însu i i se
arat aici lui Ghilgame i-l sf tuie te s se duc la
malul m rii s-o caute pe hangi a Siduri.

TABLETA A ZECEA

În care afl m c Ghilgame a ajunsJa_Siduri,

hangi a de pe malul marii. V zându-i înf i area atât de
s lb ticit , Siduri se însp imânt i se z vore te; dar î i
schimb repede sim mintele când aude cine e viteazul
rege care a poposit la u a ei, de ce c l tore te i mai cu
seam cât e de îndurerat din pricina mor ii lui Enkidu. îl
sf tuie te pe Ghilgame s nu se mai tânguie, s se
bucure de via i s petreac . Ghilgame vrea îns
s „ tie cum poate ajunge la Uta-napi tim, str bunul lui,
singurul om care a c p tat de la zei nemurirea. Zadarnic
încearc Siduri s -l fac s - i schimbe gândul,
dezv luindu-i primejdiile ce-l pândesc pe drum.
Nemaiavând încotro, îi dest inuie c Ur anabi,
cor bierul lui Uta-napi tim, se afl prin apropiere, i l-ar
putea c l uzi. Nu tim de ce, dar dintr-o dat
Ghilgame , cuprins de furie, sparge F pturile-de-piatr ,
care ocrotesc corabia împotriva apelor mor ii. Ur anabi
prime te totu i s -l ia cu el. Dup o lun i jum tate de
plutire, ajung în sfâr it la apele mor ii.
F pturile-de-piatr au fost sf râmate, dar cei doi
c l tori se vor ap ra cu ajutorul celor o sut dou zeci de
pr jini pe care le-a t iat Ghilgame în p dure i
ve mântul lui Ur anabi va înlocui pânza cor biei.
A a au ajuns la Uta-napi tim "cel de pe t râmuri
îndep rtate".
Ghilgame va afla de la acesta c -nu poate c p ta
nemurirea; nemurirea nu va fi nicicând a oamenilor -
ve nicia-i taina zeilor.
Siduri, hangi a, locuia lâng marea cea adânc ,
locuia acolo într-o cas singuratic ; avea un teasc de
aur, avea si vase pentru vin, i umbla acoperit cu un
v l... Ghilgame p ea cu capul plecat; era înve mântat
în piei de animale, acoperit cu o cerg , dar trupul lui era
carne de zeu.
Spaima îi era cuib rit în inim , i pe chip i se
vedea c a str b tut cale lung . Hangi a îl cercet de
departe, i- izise în sinea ei, sf tuindu-se cu sine îns i:
- "De bun seam , trebuie s fie un uciga . Încotro se
îndreapt oare în prada unei astfel de tulbur ri?'
V zându-l c se apropie, hangi a se încuie, închise
poarta i trase z vorul. Dar Ghilgame , auzind zgomotul
pe care-l f cea, î i ridic b rbia i se îndrept spre ea.
Ghilgame îi spuse hangi ei:
- "Hangi , ce i-a fost dat s vezi, de- i încui u a de- i
închizi poarta i tragi z vorul? Voi lovi în u i- i voi
sf râma poarta, dac nu binevoie ti s mi-o deschizi!"
O lacun de mai multe versuri. Auzind
amenin rile lui Ghilgame , Siduri se însp imânt i
deschise poarta. Ea îl întreab , pesemne, cine e i ce
caut pe aceste meleaguri neîng duite muritorilor.
Ghilgame , deschizând gura, îi r spunde lui Siduri:
- "Eu sunt Ghilgame , care aprins i a omorât Taurul
Cerului, care l-a ucis pe paznicul p durii, care l-a
doborât pe Humbaba, ce locuia în P durea Cedrilor, i,
care, în cheile mun ilor, a omorât lei." Hangi a îi spune
lui Ghilgame :
- "Dac e ti cu adev rat Ghilgame , care l-a ucis pe
paznicul p durii, dac l-ai doborât pe Humbaba, ce
locuia ui p durea Cedrilor, dac , în cheile mun ilor, ai
omorât lei, dac ai prins i ai ucis Taurul coborât din
ceruri, de ce i-s obrajii scofâlci i i plecat i-e fa a, de
ce i-e inima îndurerat i chipul istovit? De ce i s-a
cuib rit spaima în m runtaie? Pe chip i se vede c ai
str b tut cale lung , fa a i-e ars de ploi i de vânt, de
ce r t ce ti prin pustiu?" Ghilgame îi spuse hangi ei;
- "Hangi , dac obrajii-mi sunt scofâlci i i plecat
mi-e fa a, dac mi-e inima îndurerat i chipul istovit,
dac spaima mi s-a cuib rit în m runtaie, dac pe chip
mi se vede c am str b tut cale lung , dac fa a mi-e
ars de ploi i de vânt, dac r t cesc prin pustiu, e
pentru c prietenul meu la care atâta ineam, cu care am
trecut împreun prin toate primejdiile, Enkidu, la care
atâta ineam, cu care am trecut împreun prin toate
primejdiile, a urmat neînduplecata soart a oamenilor.
Zi i noapte l-am plâns; n d jduind c strig tele mele l-
ar fi putut trezi, n-am îng duit s fie îngropat, apte zile
i apte nop i, pân ce l-au n p dit viermii. De când m-a
p r sit, nu mai în eleg nimic din via , i nu încetez s
tot umblu, ca un vân tor care întinde capcane, în inima
pustiului. Dar acum, hangi , de vreme ce te-am întâlnit,
spune-mi, cum s scap de moartea de careîntr-una mi-e
team ." Hangi a îi spuse lui Ghilgame :
- "O, Ghilgame , unde r t ce ti la voia întâmpl rii?
Via a ve nic , pe care o urm re ti, n-o vei afla. Când
zeii au f urit omenirea, au h r zit oamenilor moartea.
Via a ve nic au p strat-o pentru ei! Tu, Ghilgame ,
deci, cat s - i îndestulezi pântecele, zi i noapte
bucur -te i te vesele te; fiece zi s fie o s rb toare, zi i
noapte, joac i cânt : pune- i ve minte frumoase,
împodobe te- i p rul, spal -te bine cu ap ; ia aminte la
copilul care te ine de mân , iubita s g seasc la pieptul
t u pl cere: iat ce li se cuvine muritorilor."
Ghilgame îi spuse hangi ei:
- "Acum, hangi , îndreapt -m pe drumul c tre Uta-
napi tim. Arat -mi care-i semnul s u, da, arat -mi
semnul s u! Dac e cu putin , voi str bate marea, dac
nu-i cu putin , voi r t ci prin pustiu." Hangi a îi spuse
lui Ghilgame :
- "Ghilgame , nimeni nu s-a încumetat vreodat s
treac marea, i nimeni, din cele mai îndep rtate
timpuri, n-a str b tut-o. Doar ama cel Viteaz a trecut-
o; în afar de ama , nimeni; atât de anevoioas e
trecerea, atât de obositoare calea, i apoi sunt apele
mor ii, care îi st vilesc intrarea! Pe unde, Ghilgame ,
vei str bate marea? Când vei ajunge la apele mor ii, ce
vei putea face? Totu i, Ghilgame , Ur anabi, luntra ul
lui Uta-napi tim, e aici, P pturile-de-piatr sunt cu el;
acuma Ur anabi adun în p dure opârle; str duie te-te
s -l g se ti, dac e cu putin , str bate cu el marea, dac
nu e cu putin , întoarce-te înapoi".
Când Ghilgame auzi aceste vorbe, roti securea în
mân , scoase din teac , de la cing toare, i, lunecând,
coborî spre F pturile-de-piatr . Ca un fulger t b rî
asupra lor. Apoi intr în p dure i se ascunse. Dar
Ur anabi v zu str fulgerarea s biei, auzi securea i...
Atunci, el, Ghilgame , se repezi la el: îl apuc de cap, îi
strânse bra ele, îi cuprinse pieptul. i F pturile-de-
piatr , care împing luntrea, f r de care nu se poate trece
peste apele mor ii, le sf râm ... pe acestea, mâniat
foarte, le f cu nd ri, apoi, întorcându-se, se m sur cu
cel lalt. Ur anabi îl privi în ochi, Ur anabi îi spuse lui
Ghilgame :
- "Spune-mi, cum te cheam ?
Eu sunt Ur anabi i in de Uta-napi tim cel de pe
t râmuri
îndep rtate." Ghilgame îi spuse lui Ur anabi:
- "Ghilgame mi-e numele,
sunt cel care a venit tocmai din Uruk, de pe cel lalt
t râm, care a trecut de cealalt parte a muntelui pe
îndep rtata cale a r s ritului de Soare!
Acum, Ur anabi, fiindc tot te-am întâkiit, du-m la
Uta-napi tim cel de pe t râmuri îndep rtate!"
Ur anabi îi spuse lui Ghilgame :
- "De ce i-s obrajii scofâlci i i plecat i-e fa a, de ce i-
e inima îndurerat i chipul istovit? De ce i s-a cuib rit
spaima în m runtaie?
i pe chip i se vede c ai str b tut cale lung ? de
ce i-e fa a ars de ploi i de vânt, de ce r t ce ti prin
pustiu?" Ghilgame îi spuse lui Ur anabi:
- "Cum s nu-mi fie obrajii scofâlci i i plecat fa a,
inima îndurerat i chipul istovit, cum s nu mi se fi
cuib rit spaima în m runtaie, i pe chip s nu mi se vad
c am str b tut cale lung , cum s nu-mi fie fa a ars de
ploi i de vânt, cum s nu r t cesc prin pustiu, dac
prietenul meu, catâr fricos, m gar s lbatic din ar
s lbatic , panter a pustiului, Enkidu, catâr fricos,
m gar s lbatic din ar s lbatic , panter a pustiului, cu
care am urcat împreun mun ii, cu care am prins i am
omorât Taurul Ceresc, l-am doborât pe Humbaba cel
care locuia în P durea Cedrilor, am omorât lei în cheile
mun ilor, el, prietenul meu, la care ineam, cu care am
trecut împreun prin toate primejdiile, a fost lovit de
neînduplecata soart a oamenilor! ase zile i apte
nop i l-am plâns, pân ce l-au n p dit viermii. Atunci
m-a cuprins teama de moarte i am r t cit prin pustiu.
Gândul la prietenul meu m urm re te. Pe drumuri
dep rtate, r t cesc prin pustiu, pe c i îndep rtate,
r t cesc prin pustiu! Cum a putea s tac, cum a putea
s p strez t cerea, când prietenul pe care-l iubeam a
ajuns pulbere? Oare n-am s ajung i eu ca el?
Nu m voi culca oare, pentru a nu m mai scula
niciodat ?" Ghilgame îi mai spuse lui Ur anabi: -
"Acum, Ur anabi, spune-mi care este calea c tre Uta-
napi tim, arat -mi care-i semnul lui, da, arat -mi semnul
lui! Dac e cu putin , voi trece marea; dac nu-i cu
putin , voi r t ci prin pustiu!" Ur anabi îi spuse lui
Ghilgame :
- "Cu mâinile tale, Ghilgame , ai f cut cu neputin
trecerea m rii; ai sf râmat F pturile-de-piatr . Ele
singure puteau atinge marea. O dat sf râmate
F pturile-de-piatr , noi n-o mai putem înfrunta. Totu i,
Ghilgame , rote te securea, coboar în p dure, taie de
acolo o sut dou zeci de pr jini de aizeci de co i,
smole te-le, scobe te-le de un lat de vâsl , apoi adu-mi-
le mie." Când Ghilgame auzi aceste vorbe, roti securea,
trase sabia din teac , de la cing toare, coborî în p dure,
t ie o sut dou zeci de pr jini de aizeci de co i, le
smoli, le scobi de un lat de vâsl , apoi le aduse lui
Ur anabi. Ghilgame i Ur anabi se urcar în luntre, o
împinser în ap i pornir în larg. Drumul pe care de
obicei îl faci într-o lun i jum tate, ei a treia zi îl i
str b tuser . Astfel Ur anabi ajunse la apele mor ii.
Atunci Ur anabi îi spuse lui Ghilgame : - "Gr be te-te,
Ghilgame , ia o pr jin , dar bag de seam ca nu cumva
mâinile tale s ating apele mor ii!
Ia a doua, a treia, a patra pr jin , Ghilgame ; ia a
cincea, a asea, a aptea pr jin , Ghilgame ; ia a opta, a
noua, a zecea pr jin , Ghilgame ; ia a unsprezecea, a
dou sprezecea pr jin , Ghilgame !" Dup ce lu de
dou ori aizeci de pr jini, num rul pr jinilor se sfâr i.
Atunci Ghilgame î i desf cu cing toarea de la brâu i o
f cu parâm , Ghilgame îi smulse ve mântul lui
Ur anabi, i cu mâinile sale îl în l ca o pânz , în acest
timp Uta-napi tim cerceta cu de-am nuntul, din
dep rtare marea. Vorbind singur în sinea lui, î i zise,
sf tuindu-se cu sine însu i:
- 'De ce au fost sf râmate F pturile-de-piatr din luntre?
i de ce se afl în ea cineva care nu îi e st pân? Acel
care vine aici nu e un om de-almeu!"
O lacun de vreo treizeci de versuri din care b nuim c
Ghilgame -dup ce a acostat luntrea - a s rit pe p mânt
i s-a înf i at b trânului. Acesta îi pune acelea i
întreb ri pe care i le mai pusese i Siduri:
Ghilgame îi spuse lui Uta-napi tim:
- "Cum s nu-mi fie obrajii scofâlci i i plecat fa a,
inima îndurerat , i chipul istovit? Cum s nu mi se fi
cuib rit spaima în m runtaie, i pe chip s nu mi se vad
c am str b tut cale lung , cum s nu-mi fie fa a ars de
ploi i de vânt, cum s nu r t cesc prin pustiu, dac
prietenul meu, catâr fricos, m gar s lbatic din ar
s lbatic , panter a pustiului, Enkidu, catâr fricos,
m gar s lbatic din ar s lbatic , panter a pustiului, cu
care am urcat împreun mun ii, cu care am prins i am
omorât Taurul Ceresc, l-am doborât pe Humbaba cel
care locuia în P durea Cedrilor, am omorât lei în cheile
mun ilor el, prietenul meu, la care atâta ineam, cu care
am trecut împreun prin toate primejdiile, Enkidu,
prietenul meu la care atâta ineam, cu care am trecut
împreun prin toate primejdiile, a fost lovit de soarta
neînduplecat a oamenilor. ase zile i apte nop i l-am
plâns, i n-am îng duit s fie îngropat, pân când l-au
n p dit viermii!
Atunci, mi-a fost fric , m-am temut de moarte i
am r t cit prin pustiu! Gândul la prietenul meu m
chinuie, pe urme îndep rtate, r t cesc prin pustiu!
Gândul la Enkidu, prietenul meu, m chinuie, pe
drumuri îndep rtate, r t cesc prin pustiu! Cum a putea
s tac, cum a putea s p strez t cerea, când prietenul pe
care-l iubeam a ajuns pulbere, când Enkidu, prietenul
meu, a ajuns pulbere? Oare n-am s ajung i eu ca el?
Nu m voi culca oare, pentru a nu m mai scula
niciodat ?" Ghilgame îi mai spuse lui Uta-napi tim: -
"Atunci, ca s m duc la Uta-napi tim i ca s -l v d pe
acela c ruia i se spune "cel de pe t râmuri îndep rtate",
prin nenum rate ocoluri, am str b tut toate rile, am
trecut rând pe rând mun ii povârni i, i rând pe rând am
str b tut toate m rile! Trupul nu mi s-a mai împ rt it
de mult de un somn binef c tor, m-am obosit peste
m sur de nesomn, i carnea îmi este vl guit . Nici nu
ajunsesem la casa hangi ei, i hainele-mi erau aproape
sfâ iate; am ucis ur i, hiene, lei, pantere, tigri, cerbi,
mufloni, haite întregi de fiare s lbatice; le-am mâncat
carnea i m-am înve mântat cu pieile lor."
Sfâr itul acestei coloane e mult prea sf râmat
pentru a avea un în eles limpede. El cuprindea, pare-se,
cele din urm cuvinte ale lui Ghilgame i primele din
r spunsul lui Uta-napi tim, r spuns care continu de-a
lungul coloanei urm toare - al c rei început este de
asemeni sf râmat:
- "Cu toate c -ineînduplecat , moartea e legea tuturor;
Cl dim noi oare case pentru veci? Pecetluim noi oare
învoieli care s lege pe vecie? Fra ii î i împart oare,
pentru vecie, bunurile? Ve nic e oare ura între oameni?
Râul care se umil te duce oare cu el pentru vecie? De la
începutul veacurilor, nimic nu este ve nic! Cel care
doarme i cel care-imort se aseam n unul cu altul.
Oare nu închipuie amândoi icoana mor ii? Omul
s lbatic e i el un om. Or, afar doar dac Enlil nu- i d
binecuvântarea, Anunnakii, zeii cei mari, inând sfat,
iMamitu, cea care a f urit Soarta, hot r te dimpreun
cu ei ursitele: ei împart moartea i via a, i nu dezv luie
sorocul mor ii!"

TABLETA A UNSPREZECEA

De-a lungul c reia Uta-napi tim, singurul om

nemuritor, îi încredin eaz lui Ghilgame marea tain a
Potopului pe care zeii l-au dezl n uit împotriva omenirii
 i ai c rui singuri supravie uitori au fost el i cu so ia
lui. Uta-napi tim îi poveste te cu de-am nuntul cum a
preg tit corabia i cum s-au desf urat lucrurile pân
când a ajuns corabia pe muntele Ni sir_ i apele s-au
retras în matca lor.
Vrând s -i dovedeasc lui Ghilgame cât de mare-i
sl biciunea omeneasc , Uta-napi tim îi spune s nu
doarm timp de ase zile i apte nop i. Dar Ghilgame
adoarme pe dat . în timpul somnului lui, so ia lui Uta-
napi tim îi preg te te cele de trebuin pentru drumul de
întoarcere.
Trezit de Uta-napi tim, sc ldat cum se cuvine i
înve mântat cu straie noi, Ghilgame se preg te te de
plecare. Dar iat c so iei lui Uta-napi tim i se face mil
de viteazul pornit în pribegie i-l roag pe Uta-napi tim
s se îndure de p timirile lui. Uta-napi tim îi spune lui
Ghilgame c de va fi în stare s culeag de pe fundul
apei o buruian ai c rei spini îi vor sfâ ia mâinile, s-o ia
i a lui va fi nemurirea. Viteazul izbânde te s-o smulg
i o porne te spre cas cu buruiana, al c rui nume-i
"b trânul-întinere te"; dar, vai! pe când se scald într-un
izvof, un arpe i-o fur .
La cap tul unei c l torii zadarnice, Ghilgâme -se-
întoarce i-i arat lui Ur anabi frumuse ea meterezelor
ce-mprejmuie ora ul.
În timp ce tableta a asea încheie ispr vile viteje ti
ale lui Ghilgame , tableta a unsprezecea reprezint
sfâr itul patetic al goanei sale disperate dup via a
ve nic . în van se va fi str duit s cunoasc taina
supravie uitorului Potopului i, în trei rânduri, s capete
de la el mijlocul de a birui moartea; de fiecare dat va
ie i înfrânt chiar de la începutul încerc rii. Cu toate c -i
fecior de zei , zeii pizma i nu-i vor îng dui niciodat s
înving sl biciunea legat de omenescul din el.
Ghilgame u spuse lui Uta-napi tim cel de pe
t râmuri
îndep rtate:
- "Când m uit cu luare-aminte la tine, Uta-napi tim,
statura ta nu este obi nuit : e ti asemeni mie; da, nu e ti
deosebit; e ti întru totul ca mine! Inima mea m
îndeamn s m lupt cu tine, i cu toate acestea, bra ul
r mâne nemi cat. Poveste te-mi cum ai luat parte la
Sfatul zeilor i cum ai dobândit nemurirea?" Uta-
napi tim îi spuse lui Ghilgame :
- "Am s - i dest inui, Ghilgame , un lucru ascuns, o
tain a zeilor pe care i-o voi spune numai ie. uruppak
e un ora pe care-l cuno ti, a ezat pe malul Eufratului:
în acest ora , în vremea de demult, locuiau zeii.
Dintr-o dat , zeii cei mari hot râr s dezl n uie
Potopul. Se hot râr astfel tat l lor, Anu, Enlil, cel
viteaz, care e sfetnicul lor, crainicul lor, Ninurta,
str jerul apelor, Enugi. Dar, laolalt cu ei, era de fa i
Ea, St pân al în elepciunii, care dest inui vorbele lor
unui gard de trestie:
- "Gard de trestie, gard de trestie, perete sub ire, perete
sub ire, gard de trestie, ascult , perete sub ire, ia aminte!
Omule din uruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, d râm - i
casa, f - i o corabie, las bog iile, cat s - i scapi via a,
dispre uie te bunurile p mânte ti, p streaz - i vie
suflarea vie ii, i încarc în corabie orice s mân de
via ! Acestei cor bii, pe care va trebui s i-o f ure ti,
s -i iei bine m surile: lungimea i l imea s -i fie la fel,
i acoper-o cum este acoperit Apsu h " Când am aflat
aceasta, i-am spus lui Ea, st pânul meu:
- "St pâne, voi Ucu b gare de seam la porunca ce mi-
ai dat, a a m voi purta; dar ce voi spune ora ului,
poporului i B trânilor Cet ii?" Ea, deschizând gura,
vorbe te i-mi spune mie, sluga sa:
- "Ei bine, le vei spune a a:
- "Mi se pare c Enlil m ur te: nu trebuie s mai stau
în ora ul vostru, nu trebuie s mai pun piciorul pe
p mânturile lui Enlil, voi cobori în Apsu i m voi
statornici la Ea, st pânul meu.
Deasupra voastr , el va porunci s plou cu
bel ug, nori de p s ri, taina pe tilor, v va d rui bel ug
i recolte. Peste voi, maz re diminea a, ploaie de grâne
va face s plou seara ." Când se ivir primele lic riri
ale zorilor, locuitorii rii se strânser în jurul meu; le-
am mai spus o dat vorbele de tain ale lui Ea, le-am
mai spus o dat im-am dat deoparte.
I-am pus la munc pe tinerii din tribul meu:
d râmar casele, doborâr zid ria. Cei mai nevolnici
aduceau smoala, cei mai puternici c rau lemn ria. Cea
de a cincea zi, am cl dit schelele cor biei: suprafa a îi
era de un iku laturile i se ridicau la o sut dou zeci de
co i, marginea de sus era un p trat cu latura de o sut
dou zeci de co i. Am cl dit scheletul vasului i l-am
în epenit.
Am orânduit ase pun i una peste alta, desp r ind
astfel corabia în ase caturi i în fiecare din ele am f cut
nou desp r ituri. Am vârât în coast ru ii de mare, nu
am uitat nici pr jinile i am pus tot ce era de trebuin .
Am v rsat ase sari-uri (un sar valora 3600 de unit i.
Dac unitatea de capacitate, subîn eleas aici, este
"sutu", un "sar" reprezint circa 180 de hectolitri) de
asfalt în cuptorul pentru repara ie al vasului i am v rsat
înc trei sar-uri de smoal . Cât despre ulei, pur torii de
g le i au adus trei sax-uri; afar de un sar de ulei pe care
l-a înghi it ferec tura, cârmaciul a pus deoparte dou sar
-uri de ulei. Pentru lucr tori am pus s se taie boi i s
se înjunghie oi în fiecare zi. Cu must, cu vin ro u, cu
ulei i cu vin a{b din bel ug, i-am îndestulat pe
me te ugari. S-a dat o petrecere ca la Anul-Nou. Am
f cut miruirile cuvenite i am l sat apoi mâinile s se
odihneasc .
În cea de a aptea zi, pe la apusul soarelui, corabia
era gata. Fiindc linia ei de plutire se ar ta anevoioas ,
au trebuit s fie cump nite podelele sus i jos, în a a fel
încât dou treimi din corpul vasului s fie scufundate în
ap .
Am înc rcat corabia cu tot ce aveam: am înc rcat-
o cu top. banii pe care îi agonisisem, am înc rcat-o cu
tot aurul pe care-l st pâneam, am înc rcat-o cu tot ceea
ce era d t tor de via : mi-am urcat pe corabie toate
neamurile i prietenii, urcat turme r t citoare, fiare
s lbatice, precum i pe to i me te ugarii. Clipa
hot râtoare, mi-o sorocise zeul ama :
- "Maz re, diminea a, ploaie degrâne, seara, voi face s
plou , intr în corabie i ferec bine u a!" Iat c venise
clipa hot râtoare: plou cu maz re, diminea a, i plou
cu grâne, seara. M-am uitat cum se vestea vremea. i
vremea se vestea înfrico toare. Am intrat în corabie i
i-am ferecat u a. i-apoi i-am încredin at pe seam
corabia lui Puzur-Amurri, marinarul, i-am încredin at
ceea ce avea s fie de atunci încolo palatul meu, cu toate
bunurile lui. Când se ivir cele dintâi lic riri ale zorilor,
iat c din adâncurile cerului s-a ivit opâcl neagr ,
dinl untrul c reia Adadnu înceta s bubuie. Dintâi se
avântar zeii Sullat i Hani , crainici divini, se avântar
peste mun i i câmpii; Irragalz smulse bârnele
st vilarelor cere ti, i porni Ninurta3, la a c rui porunc
se sparse i se rostogoli zidul de ap al oceanului.
Anunnakii4 învârteau tor e deasupra capului i cu
fl c rile lor d deau foc rii! Insp imânt toarea
amor eal a lui Adad cuprinse p mântul universului
p mântesc.
Încetul cerurile se sting i preschimb -n bezn tot
ce era lumin . Temeliile rii se sf rmar ca un vas, o zi
întreag se dezl n ui furtuna i, suîlând aprig, împinse
talazurile apelor, care se rev rsar peste oameni. Nu se
mai vedea om cu om, oamenii nu se mai z reau din
înaltul cerului. A tund zeii se însp imântar de potop,
d dur înapoi i urcar din nou pân în cerul Anu i
Zeii, tupila i ca ni te câini, stau culca i în afara lumii.
I tar începu atunci s r cneasc ca o femeie cuprins de
durerile facerii, v ic rindu-se, ea, st pâna zeilor, cea cu
glasul dulce:
- "Iat c ziua aceasta care nu mai e s-a pref cut în tin ,
i numai pentru c eu am vorbit cu r utate în Sfatul
zeilor! Am încuviin at lupta pentru nimicirea f pturilor
mele: tocmai eu care z mislisem aceste f pturi: ele
umplu acum marea, ca icrele pe tilor!" Anunnakii jelesc
împreun cu ea, zeii, istovi i, nu- imai opresc lacrimile,
cu buzele strânse, gem laolalt .
ase zile i apte nop i, a b tut vântul, potopul
vijelios a culcat totul la p mânt. Când în sfâr ita venit
ziua a aptea, furtuna a sl bit, în lupta pe care o purtase,
ca o femeie apucat de durerile facerii.
S-a lini tit marea, a t cut vântul n prasnic i a
încetat potopul. Când am vrut s cercetez vremea, se
a ternuse t cerea, i din toat suflarea nu mai r m sese
nimic. Ca un acoperi , apa se întindea la fel peste tot.
Am deschis un ochi de fereastr : un vânt r coros m
izbi
în obraz. Am îngenuncheat atunci, i, prosternat,
m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau iroaie pe
obraji. Am cercetat cu de-am nuntul z rile la marginea
m rii: la fiecare dintre cele paisprezece c i, ie ea
deasupra apei câte un munte de seam .
Corabia tr sese la mal lâng unul dintre ei,
muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia i n-a mai
l sat-o s se urneasc din loc. O zi, dou zile, muntele
Nitsir a inut corabia nemi cat ; trei zile, patru zile,
muntele Nitsira inut corabia nemi cat ; cinci zile, ase
zile, muntele Nitsira inut corabia nemi cat . Când a
sosit ziua a aptea, am dat drumul unui porumbel i l-am
l sat s plece. Porumbelul s-a dus, apoi s-a întors înapoi
la corabie; neg sind nici un loc or unde s se a eze, a
f cut cale întoars .
Am dat drumul unei rândunici i am l sat-o s
plece. Rândunica s-a dus, apoi s-a întors înapoi la
corabie; neg sind nici un loc or unde s se a eze, a
f cut cale întoars . Am dat drumul unui corb i l-am
l sat s plece. Corbul s-a dus, dar, v zând c apele
secaser , a început s caute de mâncare, zburând de
colo-colo, cronc nind, j nu a mai f cut cale întoars .
Atunci am dat drumul la toat lumea s se duc în toate
p r ile, am adus sacrificii zeilor; am f cut o liba ie pe
vârful muntelui, am a ezat apte i iar apte c ui, i în
scobitura lor am pus crini de balt , cedru i mirt. Zeii au
sim it mireasma desf t toare, i s-au strâns ca mu tele
în jurul jertfelnicului. De îndat ce a sosit Marea Zei ',
a ridicat minunatele giuvaieruripe care Anu i le f cuse
la dorin a ei, i a strigat:
- "O, zei, care sunte i aici, pe cât de încredin at sunt c
nu voi uita acest lapisiazuli atârnat la gâtul meu, pe atât
de încredin at sunt c -mi voi aminti de aceste zile i nu
le voi uita niciodat ! Pofteasc deci zeii la aceast
liba ie; numai Enlil s nu vin la aceast liba ie, fiindc ,
f r s gândeasc , a dezl n uit acest potop; i a
h r zitpieirii f pturile z mislite de mine!"
 i iat c sosi Enlil. De îndat ce v zu corabia, el,
Enlil se înfurie, se mânie foarte împotriva Igigilor.
- "Ce fiin vie a mai sc pat din potop? strig el. Nu
poruncisem oare ca nici un om s nu supravie uiasc
nimicirii?"
Ninurta, deschizând gura, vorbe te i-i spune lui
Enlil cel Viteaz:
- "Cine oare, dac nu Ea, e în stare de o astfel de
isprav ? C ci, el, Ea, cunoa te toate vicleniile."
Ea, deschizând gura, vorbe te i-i spune lui Enlil
cel Viteaz:
- "O, tu, cel mai în elept dintre zei, Enlil cel Viteaz,
cum ai dezl n uit potopul, f r s te gânde ti?
Pedepse te-l pe p c tos pentru p catele sale,
pedepse te-l pe uciga pentru nelegiuirile sale, dar nu fi
p tima , ca s sufere cel nevinovat, chibzuie te din
timp, ca cel nevinovat s nu sufere pe nedrept!
În locul potopului pe care l-ai dezl n uit, ar fi fost
mai bine s te fi azvârlit ca un leu asupra oamenilor, s -i
fi sfâ iat; în locul potopului pe care l-ai dezl n uit, ar fi
fost mai bine ca foametea s fi pustiit ara; în locul
potopului pe care l-ai dezl n uit, ar fi fost mai bine ca
ciuma, venind pe nea teptate, s fi bântuit printre
oameni!
Cât despre mine, n-am dat în vileag taina marilor
zei, i numai fiindc i-am trimis un vis Celui-Prea-
în elept, a aflat taina zeilor. i acum, hot r te-i soarta!"
Atunci Enlil s-a urcat pe corabie, i, luându-m de
mân , m-a adus pe punte. A dus-o i pe so ia mea i a
pus-o s îngenunche lâng mine; dup ce mi-a atins
fruntea, s-a a ezat între noi ine-a binecuvântat:
- "Mai înainte vreme, a spus el, Uta-napi tim era
f ptur omeneasc , acum el i cu so ia lui s fie
asemenea nou , zeilor, i Uta-napi tim s tr iasc
departe de oameni, la gura apelor!" M-au dus deci pe
t râmuri îndep rtate im-au a ezat la gura apelor.
Dar, acum, pentru tine, cine-i va mai aduna pe zei,
pentru ca i tu s g se ti nemurirea pe care o cau i? Ei
bine, iat un mijloc: s nu dormi timp de ase zile i
apte nop i!"
Dar abia se a ezase Ghilgame pe vine, c somnul
se i l s peste el, ca o cea . Uta-napi tim îi spuse apoi
so iei sale:
- "Prive te-l pe omul sta care dore te nemurirea!
Somnul se las peste el, ca o cea ".
So ia lui îi spuse lui Uta-napi tim cel de pe
t râmuri îndep rtate:
- "Zgâl âie-l i treze te-l; pentru ca teaf r s poat face
calea întoars , pe poarta pe care a trecut spre a ie i, s se
întoarc îi ara lui!" Uta-napi tim îi spuse so iei sale:
- "Oamenii sunt neloiali; va fi deci i el neloial fa de
tine. Du-te, coace-i pâinea cea de toate zilele, a aza-i-o
la c p tâi i înseamn pe perete zilele pe care le va
dormi!"
Femeia puse la copt pâinea cea de toate zilele, i-o
a ez la c p tâi i însemn pentru el, pe perete, zilele
câta dormit. Cea dintâi dintre pâinile sale era cu totul
uscat , cea de a doua era stricat , cea de a treia se topea,
coaja celei de a patra era albicioas , cea de a cincea
avea pete de mucegai, cea de a asea era veche, cea de a
aptea tocmai se cocea; când îl zgâl âi i când se trezi,
Ghilgame îi spuse lui Uta-napi tim cel de pe t râmuri
îndep rtate:
- "Abia m cuprinsese somnul c tu m-ai i zgâl âit
im-ai trezit." Dar Uta-napi tim îi spuse lui Ghilgame :
- "Haide dar, Ghilgame , num r - i pâinile cele de toate
zilele; vezi tu însu i ce-i însemnat pe zid: vezi, prima
dintre pâini e cu totul uscat , a doua e stricat , a treia e
topit , coaja celei de-a patra e albicioas , a cincea are
pete de mucegai, a asea e veche, a aptea tocmai se
cocea, când te-ai trezit!" Ghîlgame îi spuse lui Uta-
napi tim cel de pe t râmuri îndep rtate:
- "Ce trebuie s fac, Uta-napi tim, unde sam duc, de
vreme ce R pitorul' mi-a prins cu neînduplecate
m dularele?
- Demon al mor ii.
În camera unde dorm, moartea i-a statornicit
l ca ul, i oriunde a pune piciorul, moartea m
urmeaz mereu!" Uta-napi tim îi spuse lui Ur anabi-
cor bierul:
- "Ur anabi, malul sate dispre uiasc !
Locului pe unde se trece marea, s -i fie groaz de
tine! Tu, cel care cutreierai în sus i în jos rmul, de
acum înainte s jele ti dup el! Omul acesta dup care
te-ai dus, al c rui trup este acoperit de pete, c ruia
frumuse ea c rnii îi e stricat de pieile de animale, ia-l
cu tine Ur anabi, i du-l la izvorul care cur : s - i
spele petele în apele lui, ca s fie alb ca z pada; s
arunce pieile de animale de pe el, ca sale duc marea cu
ea; trupul s -i ias la iveal pl cut la vedere; s - i
primeneasc leg tura de pe cap; s pun un ve mânt, ca
s - i acopere goliciunea; pân ce va ajunge în ora ul lui,
pân ce- i va sfâr i c l toria, trebuie ca ve mântul s -i
fie curat, i mereu s fie ca nou." Ghilgame i Ur anabi
se urcar pe corabie, i o puser pe ap . Se i suiser în
corabie, când so ia lui Uta-napi tim cel de pe t râmuri
îndep rtate îi spuse acestuia:
- "Ghilgame a venit pân aici, a îndurat multe, a suferit.
Ce-i d ruie ti ca s se întoarc în ara lui?"
i, el, Ghilgame , ridic pr jina, i trase corabia la
rm. Uta-napi tim îi spuse lui Ghilgame :
- "Ghilgame , ai venit pân aici: ai îndurat multe, ai
suferit. Ce s - i d ruiesc ca s te întorci în ara ta? Ei
bine, o s - i dezv lui, Ghilgame , o tain , o s - i spun
un lucru ne tiut oamenilor. Prive te aceast buruian ,
asem n toare lyciului spinos, spinii ei sunt ca ai
trandafirului, a a c î i va în epa mâinile, dar dac vei
apuca aceast buruian , vei dobândi nemurirea."
Când auzi Ghilgame aceste vorbe, deschise
sp rtura pe unde intr apa în corabie, l s s cad tot ce
era pe el. î i leg ni te pietre grele de picioare, i
pietrele îl traser pân la fundulpr pastiei Apuc atunci
buruiana, cu toate c -i în ep mâinile, apoi î i desf cu
pietrele legate de picioare i marea îl zvârli la rm
Ghilgame îi spuse lui Ur anabi-cor bierul:
 - "Ur anabi, buruiana asta este un leac împotriva
spaimei; prin ea omul va dobândi vindecarea
des vâr it ! O voi duce-o în Urukul-cel-împrejmuit, îi
voi pune pe oameni s m nânce din ea, pentru a-i
încerca puterea de vindecare, numele ei va fi "b trânul-
întinere te", eu însumi voi mânca din ea i m voi
întoarce la anii mei tineri!"
Dup dou zeci de îndoite leghe, îmbucar câte
ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposir .
Ghilgame , z rind un izvor cu ap proasp t , cobori în
el i se scald în apele lui, când un arpe, adulmecând
mireasma buruienii, pe ascuns, apuc buruiana i pe
dat - i arunc solzii cei vechi.
În ziua aceea, Ghilgame st tu nemi cat i plânse,
lacrimile-i curgeau iroaie pe obraz. Se întoarse spre
Ur anabi-cor bierul i-i spuse:
- "Pentru cine oare, Ur anabi, mi-am istovit bra ele?
Pentru cine s-a sleit sângele în inima mea ? N-am
dobândit nimic mai bun pentru mine, am c p tuit "leul-
p mântului"'! Acum, la dou zeci de îndoite leghe, apa
m-ar mâna, i, când am deschis sp rtura pe unde intr
apa în corabie, am l sat s cad tot ce era pe mine. Unde
voi mai g si ceva s pun lâng mine? Va trebui oare s
fac cale întoars , chiar dac mi-am p r sit corabia la
rm ?"
Dup dou zeci de îndoite leghe, îmbucar câte
ceva. La treizeci de îndoite leghe mai departe, poposir .
Când ajunser amândoi în Urukul-cel-împrejmuit,
Ghilgame îi spuse lui Ur anabi-cor bierul:
 - "Suie-te, Ur anabi, pe meterezele Urukului: cutreier -
le în lung i-n lat; pre uie te-le temeliile, cerceteaz -le
cu de-am nuntul zid ria din c r mizi, vezi dac zid ria
nu este toat din c r mid ars , i dac temelia nu i-a
fost pus de c tre cei apte în elep i! Prive te, un sarde
ora , un sar de gr dini, un sar de p mânt ob tesc, partea
menit templului lui I tar: sunt deci trei sar-uri în afara
p r ii menite Urukului pe care îl împrejmuie te."

TABLETA A DOU SPREZECEA

În care vedem un copac ce ad poste te un arpe la

r d cin , un vultur în vârf i în scobitura trunchiului o
dr coaic - pare-se o cucuvea. Ghilgame doboar
copacul. Lemnul îl d ruie te pentru a se face din el un
jil i un pat zei ei Inanna-I tar, iar din r d cini i din
crengi î i face dou instrumente muzicale, ale c ror
sunete farmec pe to i. Dar iat c dintr-o gre eal , în
timpul ritualului ceremoniei, cele dou instrumente cad
în Infern. Ghilgame e nemângâiat. Enkidu, despre care
tiam c -i mort, vrea s se duc s le caute. îl va lua
oare pe Ghilgame cu el în Infern, sau se va întoarce el
însu i pe p mânt? N-o s afl m niciodat . Enkidu îi
în ir îns lui Ghilgame ce trebuie s fac pentru a nu
nemul umi duhurile. Dintr-o dat , Ghilgame se apuc
s fac dinadins tot ce nu trebuie. De ce? Un alt acces
de furie a a cum l-a apucat când a spart F pturile-de-
piatr ? Sau vrea astfel s a â e duhurile ca s ias din
Infern, pentru a-l putea vedea pe Enkidu? R mânem
nel muri i, c ci textul nu ne spune. Ghilgame îl roag
pe Enlil s cheme sufletul prietenului s u i jele te
pierderea lui pukku (un fel de tob ) i mikku (be i or de
tob ) - cele dou instrumente vr jite. Prin mijlocirea lui
Enlil, a lui Ea - zeul apelor - i a lui Sin - zeul-lun -,
Nergal - zeul Infernului -îng duie sufletului lui Enkidu
s vin pentru câteva clipe pe p mânt. Ghilgame îi cere
s -i dest inuie cum o duc mor ii, i poemul se termin
cu sfâ ietoarea povestire a lui Enkidu despre groz viile
vie ii de apoi.
Textul descrie un copac:
Printre r d cinile sale, arpele "care n-are astâmp r" î i
f cuse culcu ; în vârful s u, pas rea furtunii î i suise
puiul; la mijloc, Lilla î i cl dise casa.
(text greu de folosit)
Ghilgame î i desf ur de la mijloc cing toarea
grea de 50 de mine, (o lacun ) apuc securea în mân , i
între r d cinile copacului, lovi arpele "care n-are
astâmp r"; din vârf, pas rea furtunii î i lu puiul i fugi
la munte; casa lui Lilla o d râm drept în mijloc; iar
dup ce o d râm , o împr tie. T ie copacul de la
r d cin , îi izbi vârful, i oamenii din ora venir i-i
retezar vârful. Lemnul îl d rui str lucitoarei Inanna,
pentru a- i fac un jil , pentru a- i face un pat, i-l d rui.
Din r d cinile lui î i f cu un pukku, din vârf, î i f cu un
mikku (dup aceea Ghilgame i cei care erau de fa se
strâng laolalt , apoi Ghilgame îndepline te ritualuri
vr jite, cu pukku i mikku. El trage un cerc jur
împrejurul lui pukku: toat lumea trebuie s tac :
nimeni nu deschide gura, afar doar de o copil care
ip ; atunci pukku i mikku c zur în Marele L ca ;
întinse mâna, dar nu fu chip s le ajung : întinse
piciorul, nu fu chip sale ajung . Se a ez în fa a
palatului în care- i aveau s la ul zeii lumii
subp mântene, Ghilgame v rs lacrimi i chipul i se
îng lbeni:
- "O, pukku al meu, o, mikku al meu! Pukku al meu a
c rui putere era de neînvins!
(Ghilgame î i pune în gând s se duc la un dulgher,
desigur pentru a-i ciopli alte dou instrumente)
O, pukku al meu, cine mi-l va aduce din Infern? O,
mikku al meu, cine mi-l va aduce din Infern? Sluga sa
Enkidu îi spuse:
- "St pâne, de ce plângi? De ce i-e inima mâhnit ?
Chiar ast zi m voi duce s - i aduc pukku al t u din
Infern; mikku al t u m voi duce s i-l aduc... cum (un
vr jitor, sau poate Enkidu însu i, îl sf tuie te pe
Ghilgame trebuie s se poarte când este îndoliat, pentru
a nu sup ra duhurile)
- "Nu îmbr ca straie curate, nu te unge cu oloiuri bune,
c ci sufletele mor ilor, atrase de mireasma lor, s-ar lipi
de tine; nu- ipune arcul jos pe p mânt, c ci te-ar
înconjura sufletele celor care au murit de s geata
arcului; nu purta toiag în mân , sufletele mor ilor te-ar
înl n ui; nu- i pune sandale în picioare, pentru a nu face
zgomot când atingi p mântul. Dac - i iube ti femeia, n-
o îmbr i a; dac e ti mânios pe ea, n-o bate; dac - i
iube ti copilul, nu-l îmbr i a; dac e ti mânios pe
copilul t u, nu-l bate; c ci te-ar cuprinde jalea
p mântului!
Moarta care zace, moarta care zace, o, maic a lui
Nin-azu', niciodat umerii nevinova i nu-i vor mai fi
acoperi i de vreo mantie, niciodat sânul nu-i va mai fi
supt ca gâtul unui urcior."
Ghilgame se duse la templu, î i puse straie curate,
se unse cu oloiuri bune, i duhurile venir roat în jurul
lui; î i puse arcul jos pe p mânt, i duhurile celor care
au murit de s geata arcului îl înconjurar ; lu un toiag în
mân , î i puse sandale în picioare, i f cu zgomot
atingând p mântul; pe femeia lui, iubind-o, o îmbr i a,
pe femeia lui, când se mânie pe ea, o b tu; pe copilul
s u, iubindu-l, îl îmbr i a pe copilul s u, când se
mânie, îl b tu, i jalea p mântului îl cuprinse. Moarta
care zace, moarta care zace, o, maic a lui Nin-azu,
niciodat umerii nevinova i nu-i vor mai fi acoperi i de
vreo mantie, niciodat sânul nu-i va mai fi supt ca gâtul
unui urcior! De-arputea s se întoarc Enkidu din
Infern; c ci nu soarta l-a r pit, nu o stafie l-a r pit, ci
p mântul l-a înghi it, nu vreo unealt a neînduplecatului
zeu Nergal l-a r pit, ci p mântul l-a înghi it. Nu rân
pe câmpul de lupt al vitejilor a mu cat, ci p mântul l-a
înghi it. Fiul lui Ninsun î i jele te sluga, pe Enkidu, se
duce singur la templul zeului Enlil i-i spune:
- "O, tat , o, Enlil, iat oapukku al meu a c zut în
Infern; iat c mikku al meu a c zut în Infern; de s-ar
putea întoarce Enkidu din Infern! c ci nu soarta l-a
r pit, nu o stafie l-a r pit, ci p mântul l-a înghi it; nu
vreo unealt a neînduplecatului zeu Nergal l-a r pit, ci
p mântul l-a înghi it; nu rân pe câmpul de lupt al
vitejilor a mu cat, ci p mântul l-a înghi it!"
Enlil, tat l, nu r spunse; se duse singur c tre zeul
Sin: - "O, tat , o, Sin, iat c pukku a c zut în Infern,
iat c mikku a c zut în Infern; de s-ar putea întoarce
Enkidu din Infern! C ci nu soarta l-a r pit, nu o stafie l-
a r pit, ci p mântul l-a înghi it; nu vreo unealt a
neînduplecatului zeu Nergal l-a r pit, ci p mântul l-a
înghi it; nu rân pe câmpul de lupt al vitejilor a
mu cat, ci p mântul l-a înghi it!" Sin tat l nu-i r spunse;
se duse atunci singur c tre zeul Ea:
- "O, tat , o, Ea, iat c pukku a c zut în Infern, iat c
mikku a c zut în Infern; de s-ar putea s se întoarc
Enkidu din Infern! c ci nu soarta l-a r pit, nu o stafie l-a
r pit, ci p mântul l-a înghi it; nu vreo unealt a
neînduplecatului zeu Nergal l-a r pit, ci p mântul l-a
înghi it." nu rân pe câmpul de lupt al vitejilor a
mu cat, ci p mântul l-a înghi it." Ea, tat l, spuse
viteazului Nergal:
- "Deschide acum borta care duce în Infern, ca s ias
duhul lui Enkidu din Infern! i s poat sta de vorb cu
fratele lui!" Viteazul Nergal deschise borta care duce în
Infern, duhul lui Enkidu, ca o suflare, â ni din Infern.
Ghilgame i cu el începur s vorbeasc :
- "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene, spune-mi
care-i legea lumii subp mântene pe care o cuno ti!"
- "Nu, nu i-o voi spune, prietene, nu i-o voi spune:
dac i-a dest inui legea o cunosc, te-ai porni pe
plâns!"
- "Ei bine, fie, vreau s m pornesc pe plâns!"
- "Ce i-a fost drag, ce-ai mângâiat i era pe placul
inimii tale, este ast zi prad viermilor, ca o hain veche.
Ce i-a fost drag, ce-ai mângâiat i era pe placul inimii
tale, este ast zi acoperit cu pulbere. Toate acestea sunt
acum cufundate în pulbere, Toate acestea sunt acum
cufundate în pulbere." (sfâr itul coloanei a patra i
coloana a cincea lipsesc)
(o lacun )
- "Pe acel pe care moartea lui (o lacun ), l-ai v zut?"
- "L-am v zut: st întins pe un pat i bea ap rece,
proasp t ."
- "Pe acel care a c zut în înc ierare l-ai v zut?"
- "L-am v zut: tat l s u i mama sa îi in capul i
femeia lui se lipe te de el."
- "Pe acel al c rui stârv e p r sit pe câmp, l-ai v zut?"
- "L-am v zut: sufletul s u n-are odihn în Infern."
- "Pe acel al c rui suflet n-are pe nimeni care s -i fac
slujbe, l-ai v zut?"
- "L-am v zut: se hr ne te cu resturile din ulcele i
cu r m i ele uli !"