Curs 2 - Introducere in circuite electronice

Continut
Relatii generale fundamentale: Kirkhoff / Thevenin / Norton
Circuite pasive fundamentale: divizorul de tensiune si de curent.
Circuite uniport
Circuite diport.
Exercitii.
Concluzii

Relatii generale fundamentale. Teoremele lui Kirchoff

Teorema de curenti: Suma curentilor care intra si ies dintr-un nod este zero. Curentii care intra
se considera cu semnul „+”, iar curentii care ies se considera cu semnul „-„. Un exemplu este
prezentat in figura de mai jos.
I1 + I 2 − I 3 = 0

sau

I1 + I 2 = I 3
Teorema de tensiuni: Suma tensiunilor pe ramurile unei bucle de circuit este zero. Exemplu.
Pentru circuitul din figura sunt valabile relatiile:

U1 + U 2 + U 3 − U = 0

sau

U1 + U 2 + U 3 = U

Circuite pasive fundamentale: Divizorul de tensiune si de curent

Divizorul rezistiv de tensiune reprezintă un circuit fundamental, utilizat în numeroase circuite

electronice. Divizorul de tensiune este compus din două componente de circuit conectate în
serie, pe care se aplică o tensiune electrică. Această tensiune se divizează pe cele două
componente înseriate şi din acest motiv circuitul se numeşte divizor de tensiune.

În figura este prezentat divizorul rezistiv de tensiune. Circuitul are 2 borne de intrare, între
care se aplică o sursă de tensiune, notată U care reprezintă tensiunea de intrare a circuitului.
Circuitul are doua borne de ieşire, între care se furnizează tensiunea de ieşire a circuitului,
notată cu U2.

Tensiunea de intrare U se divizează pe cele două rezistoare, R1 respectiv R2. Expresia tensiunii
de ieşire a divizorului rezistiv se obţine aplicând teorema de tensiuni a lui Kirkhoff pe circuit,
respectv legea lui Ohm:

1
 Circuite electronice liniare

U R2 R2
U 2 = I ⋅ R2 ; U = I ⋅ ( R1 + R2 )  U 2 = ⋅ R2 = ⋅U , U2 = ⋅U
R1 + R2 R1 + R2 R1 + R2

Divizorul rezistiv de curent electric reprezintă alt circuit fundamental, utilizat în numeroase
circuite electronice. Divizorul de curent este compus din două componente de circuit
conectate în paralel, în nodul cărora se aplică o sursă de curent electric. Curentul electric se
divizează pe cele două componente conectate în paralel şi din acest motiv circuitul se numeşte
divizor de curent.

Figura: Divizor rezistiv de tensiune (a) si de curent (b)

În nodul de intrare al divizorului se aplică o sursă de curent electric, notat I, care reprezintă
curentul de intrare al circuitului. Circuitul poate avea doua ieşiri, câte una pe fiecare
componentă electrică care formează divizorul, prin care se furnizează curentul de ieşire. În
exemplul prezentat, s-a considerat că ieşirea circuitului se ia de pe rezistorul R1.

Curentul electric de intrare I se divizează pe cele două rezistoare, R1 respectiv R2. Pentru
calculul curentului I2 se scriu relatiile:

U I ⋅ (R1 || R2 ) I R1 ⋅ R2 R1 R1
I2 = = = ⋅ =I⋅ , I2 = I ⋅
R2 R2 R2 R1 + R2 R1 + R2 R1 + R2

Mai sunt valabile relatiile:

U = I 2 R2 = I1 R1

Din rezultatul de mai sus, se constată că valoarea curentului de ieşire al circuitului reprezintă
o fracţiune din curentul electric de intrare. Fracţiunea respectivă este reprezentată de către
raportul rezistiv în care numitorul este format din suma componentelor divizorului (la fel ca la
divizorul de tensiune), iar numărătorul este format din componenta care NU este conectată la
ieşirea circuitului.

Rezultatele prezentate sunt valabile şi pentru cazul în care mărimile electrice au valori
variabile în timp.

Teorema lui Thévenin (Teorema generatorului echivalent de tensiune)

Teorema lui Thévenin se utilizeazã când se doreste un echivalent cu sursa de semnal de

tensiune intre doua puncte, A si B, ale unui circuit. Metoda constã în înlocuirea unei pãrti din

2
 Curs 2 – Introducere. Teoreme de circuit si relatii de baza.

circuit cu un circuit serie simplu format dintr-o sursã echivalentã ideala Ee si o rezistentã
echivalentă Re:
- valoarea sursei ideale este egala cu valoarea tensiunii la borne, cu bornele in gol (circuit in
gol);
- valoarea rezistentei sursei se obtine din pasivizarea surselor de tensiune reale (se inlocuiesc
cu un scurtcircuit) ce exista la stanga punctelor A si B, si se calculeaza rezistenta vazuta de la
borne inspre sursa pasivizata.

Enuntul teoremei: Un dipol liniar activ este echivalent, in raport cu bornele de acces, A si B,
cu o sursa de tensiune ideala Ee egala cu tensiunea la bornele dipolului, in regim de gol, si
cu o rezistenta Re egala cu rezistenta dipolului pasivizat vazuta la bornele de acces.

Exemplu: Sa se calculeze tensiunea de iesire U0 pentru circuitul de mai jos.

Solutie: Se calculeaza un echivalent Thevenin la punctele A si B. Sursa echivalentã, Ee, se

determină pentru circuitul liniar si activ lucrând în gol (fãrã sã fie conectate rezistentele R3 si
R4 la bornele A, B). Se aplicã regula divizorului de tensiune, Ee reprezentând cãderea de
tensiune pe R2:
R2
Ee = E
R1 + R2

Rezistenta echivalentã Re se determinã pasivizând sursa E (care se înlocuieste cu scurt circuit)

si se calculeazã rezistenta vãzutã de la bornele A-B, spre stânga, fãrã R3 si R4. Prin
pasivizarea sursei E, rezistoarele R1 si R2 apar legate în paralel:

R1 R2
Re = R1 || R2 =
R1 + R2

Tensiunea de iesire se poate acum determina usor, aplicând regula divizorului de tensiune:

3
 Circuite electronice liniare

R4 R2 R4 R2 R4
U 0 = Ee ⋅ =E ⋅ =E ⋅ =
Re + R3 + R4 R1 + R2 Re + R3 + R4 R1 + R2 R1 R2
+ R3 + R4
R1 + R2
R2 R4
= E⋅
R1 R2 + R1 R3 + R2 R4
■
Teorema lui Norton (Teorema generatorului echivalent de curent)

Enuntul teoremei: Un dipol liniar activ poate fi echivalat, in raport cu bornele sale de acces,
cu o sursa reala de curent Ie avand intensitatea egala cu a curentului de scurtcircuit la
bornele dipolului si conductanta echivalenta Ge egala cu cea a dipolului pasivizat in raport
cu bornele de acces.

Observatie: Pentru ambele teoreme, daca circuitul echivalat contine surse comandate,
rezistenta de gol (respectiv conductanta de gol) se determina cu relatia

U AB 0 1
Re = si Ge =
I scAB Re

unde UAB0 este tensiunea de mers in gol si IscAB este curentul de scurtcircuit.

3. Stari particulare ale circuitelor electronice

Prin SCURTCIRCUIT intre doua puncte A si B ale unui circuit electric se intelege o
legatura directa (un fir conductor, cu rezistenta foarte mica; in cazul ideal cu rezistenta zero)
intre cele doua puncte. Considerand relatia de calcul a curentului, se poate scrie:

U AB U AB
I= = =∞ (1)
R 0

Printr-un SCURTCIRCUIT, valoarea curentului electric este INFINITA!

La bornele unui SCURTCIRCUIT, valoarea tensiunii este ZERO !

4
 Curs 2 – Introducere. Teoreme de circuit si relatii de baza.

Aceasta concluzie este foarte importanta. În circuitele practice, SCURTCIRCUITUL se

manifesta printr-un fir ideal (un element care nu se opune trecerii curentului electric), care
poate sa apara în circuit ca urmare a unei defectiuni a unei componente electronice. Aparitia
unui scurtcircuit poate cauza distrugerea componentelor electronice ale acestuia, din cauza
curentului electric de valoare foarte mari, care nu poate fi suportat de catre acestea.

Prin GOL intre doua puncte A si B ale unui circuit electric se intelege o configuratie fara
legatura ohmica directa intre cele doua puncte. Echivalent, se poate spune ca intre punctele A
si B a fost conectata o rezistenta de valoare infinita.

Valoarea curentului electric printr-o rezistenta de valoare infinita este zero:

U AB U AB
I= = =0 (2)
R ∞

Concluzie: Printr-un GOL, valoarea curentului electric este zero amperi (printr-un gol nu trece
curent electric).

Aceasta concluzie este foarte importanta. În circuitele practice, GOLUL se manifesta printr-
un circuit întrerupt, care poate sa apara ca urmare a unei defectiuni (de exemplu, întreruperea
unui contact), iar concluzia de mai sus sugereaza modul de manifestare al unui circuit
întrerupt: nu mai permite trecerea curentului electric prin el.

Masa unui circuit este un punct sau o line de potential constant, pozitiv, zero sau negativ. Cel
mai des potentialul de referinta este zero volti.

Masa virtuala este un punct de potential egal cu potentialul masei circuitului, fara ca itre
punctele virtual si cel rela de masa sa fie conexiune ohmica.

Circuite uniport si diport

Electronica studiază circuitele de prelucrare a semnalelor, iar semnalele sunt – de regulă –

tensiuni electrice definite între două borne care formează o poartă. Deci, circuitele electrice
sunt definite prin intermediul porţilor, la care se aplică sau se obţin semnale. In acest context,
structura cea mai generală a unui circuit electronic este cea de multiport, ce include un număr
oarecare, N, de porţi, între care se realizează transfer de semnale.

La fiecare poartă se adoptă o convenţie unitară pentru sensul tensiunii şi sensul curentului,
conform reprezentării din figura următoare. Această convenţie este păstrată întotdeauna,
indiferent dacă la poarta respectivă se transmite (emite) sau se recepţionează semnalul.

Tipurile uzuale de circuite în electronică sunt:

– uniporţii, adică circuite cu o singură poartă (fig. a). Acesta prezintă două borne, poarta la
care se aplică semnalul;
– diporţii, care sunt circuite cu două porţi, ale căror borne sunt notate cu 1-1’ şi, respectiv, 2-
2’.

5
 Circuite electronice liniare

Figura : Circuit uniport Figura : Circuit diport

+
Funcţii de circuit

In general, într-un sistem fizic, unele mărimi sunt variabile independente (mărimi „cauză”),
altele – variabile dependente (mărimi „efect”). Fie c(t) şi e(t) valorile instantanee ale
variabilelor cauză, respectiv efect. Dacă se notează cu C(s) şi E(s) transformatele Laplace ale
acestor variabile, atunci raportul
E (s)
H (s) = , (5)
C (s)

cunoscut în teoria sistemelor sub denumirea de funcţia de transfer, se mai numeşte funcţie de
sistem.

Atunci când sistemul fizic este un circuit electric, mărimile c(t) şi e(t) sunt tensiuni şi curenţi,
u(t) şi i(t), iar funcţia de sistem (5) se numeşte funcţie de circuit. Această situaţie nu
reprezintă doar o problemă de terminologie, ci are implicaţii fizice importante, care vor fi
detaliate în continuare, în cazul unui diport. Aici există 4 mărimi fizice: u1(t), i1(t), pentru
poarta 1, şi u2(t), i2(t) – pentru poarta 2.

Funcţiile de circuit care se pot defini sunt:

1- funcţii de circuit ce descriu poarta 1

- dacă i1(t) este variabila independentă şi u1(t) – variabila dependentă, atunci funcţia
de circuit
U (s)
Z1 ( s ) = 1 (6)
I1 ( s )
este impedanţa la poarta 1;
- dacă u1(t) este variabila independentă şi i1(t) – variabila dependentă, atunci funcţia
de circuit
I (s)
Y1 ( s ) = 1 (7)
U1 ( s )
este admitanţa la poarta 1;

2- funcţiile de circuit ce descriu poarta 2, adică impedanţa la poarta 2 şi admitanţa la

poarta 2, se definesc în mod similar. In general, denumirea generică pentru impedanţe
şi admitanţe este imitanţa. Această mărime reprezintă fie o impedanţă, fie o admitanţă,
fără a se preciza natura ei. Deci, funcţiile de circuit ce descriu porţile 1 şi 2 sunt
imitanţe;

6
 Curs 2 – Introducere. Teoreme de circuit si relatii de baza.

3- funcţiile de circuit ce descriu transferul dintre porţi. Acestea pot fi:

3.1. funcţii de circuit de tipul unor imitanţe de transfer, precum:

U 2 (s) I 2 (s) U1 ( s ) I1 ( s )
=
Z12 ( s ) = ; Y12 ( s ) = ; Z 21 ( s ) = ; Y21 ( s ) (8)
I1 ( s ) U1 ( s ) I 2 (s) U 2 (s)

In cazul tuturor funcţiilor de circuit menţionate, mărimile cauză şi mărimile efect sunt de
natură diferită (curent/tensiune sau tensiune/curent);

3.2. funcţii de circuit de tipul unor funcţii de transfer (adimensionale), atunci când
mărimile cauză şi mărimile efect sunt de aceeaşi natură (tensiune sau curent):
3.2.1. funcţia de transfer cu semnificaţie de amplificare în tensiune, într-un
sens sau altul:
U 2 (s) U1 ( s )
= H u12 ( s ) = ; H u 21 ( s ) (9)
U1 ( s ) U 2 (s)

3.2.2. funcţia de transfer cu semnificaţie de amplificare în curent, într-un sens

sau altul:

I 2 (s) I (s)
=H i12 ( s ) = ; H i 21 ( s ) 1 (10)
I1 ( s ) I 2 (s)

Uniporţi

Un circuit electronic este liniar daca si numai daca functia (relatia de legatura) dintre cauza si
efect, f(x), satisface relatia

𝑓𝑓(𝑎𝑎1 ⋅ 𝑥𝑥1 + 𝑎𝑎2 ⋅ 𝑥𝑥2 ) = 𝑎𝑎1 ⋅ 𝑓𝑓(𝑥𝑥1 ) + 𝑎𝑎2 ⋅ 𝑓𝑓(𝑥𝑥2 ), ∀𝑥𝑥1 , 𝑥𝑥2 ∈ 𝑹𝑹 (1)

unde x1, x2 sunt marimi de intrare si a1, a2 numere reale arbitrare. Ipoteza de liniaritate este
importanta pentru ca permite calcularea rapida a raspunsului unui circuit electronic cand la
intrare se aplica suma unor semnale elementare, prin sumarea ponderata a raspunsurilor
semnalelor aplicate, considerate individual.

Rezistenta echivalenta statica a unui uniport este rezistenta determinata prin aplicarea legii lui
Ohm in curent continuu la poarta uniportului considerat:

U
R = (2)
e.c.c. I

Pentru un uniport liniar rezistenta statica echivalenta este o marime constanta, ea avand
aceeasi valoare indiferent de punctul considerat de pe caracteristica statica.

Reprezentarea grafica a relatiei dintre curentul si tensiunea la poarta uniportului, in regim de

curent continuu, se numeste caracteristica statica sau de curent continuu, prescurtat c.c..

7
 Circuite electronice liniare

Figura: Caracteristica statica a unui uniport liniar

Panta caracteristicii statice determina conductanta echivalenta, dupa relatia

𝐼𝐼 1
𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 = 𝑈𝑈 = 𝐺𝐺𝑒𝑒.𝑐𝑐.𝑐𝑐. = 𝑅𝑅 (3)
𝑒𝑒.𝑐𝑐.𝑐𝑐.

Uniportii care au caracteristica statica nelinira se numesc neliniari. O astfel de caracteristica

este prezentata in figura de mai jos. In punctul de functionare Q, de coordonate (UQ, IQ),
rezistenta echivalenta statica este
𝑈𝑈𝑄𝑄
𝑅𝑅𝑒𝑒𝑒𝑒 = (4)
𝐼𝐼𝑄𝑄

si este data de panta dreptei ce trece prin punctul Q si originea sistemului de axe. Folosirea
acestei valori pentru toate punctele de functionare de pe caracteristica statica I=f(U) nu este
posibila, intrucat raportul curent – tensiune se modifica in diverse puncte de functionare,
uniportul fiind neliniar. Asadar, rezistenta statica echivalenta depinde de punctul de
functionare.

Figura – Caracteristica statica a uniportilor pasivi neliniari

Pentru a caracteriza functionarea uniportului in regim dinamic (regim de variatii) se introduce

un parametru numit rezistenta dinamica echivalenta, Red. Se determina prin aplicarea legii lui
Ohm pentru diferentialele (variatiile) semnalelor la poarta uniportului considerat
𝑑𝑑𝑑𝑑 1
𝑟𝑟𝑒𝑒𝑒𝑒 = 𝑑𝑑𝑑𝑑
= 𝑔𝑔 (5)
𝑒𝑒𝑒𝑒

Pentru variatii mici ale marimii de intrare, aici tensiunea U, in jurul valorii statice UQ, se
poate aproxima variatia infinitezimala prin variatie finita

8
 Curs 2 – Introducere. Teoreme de circuit si relatii de baza.

dU ≅ ∆U (6)

iar rezistenta dinamica echivalenta este

Δ𝑈𝑈
𝑟𝑟𝑒𝑒𝑒𝑒 ≅ Δ𝐼𝐼
(7)

Rezistenta dinamica echivalenta depinde de punctul de functionare ales de pe caracteristica

statica. Doua puncte diferite pot avea aceeasi rezistenta dinamica.

Parametrii dinamici se mai numesc si parametri de semnal mic pentru ca sunt calculati (si sunt
valabili) numai pentru variatii mici ale marimilor in jurul punctului static de functionare.

Exemple de uniporţi elementari: Rezistorul, Bobina, Condensatorul, Sursa ideală de tensiune,

Sursa ideală de curent (descrise, pe scurt, in vezi cursul anterior).

Surse comandate ideale. Sursa ideală comandata se găseşte întotdeauna la bornele porţii 2.
Sursa poate fi de tensiune sau de curent.

Comanda sursei se realizează întotdeauna la poarta 1. Comanda poate fi în tensiune, caz în

care curentul I1 este nul (poarta 1 este în gol), sau poate fi în curent, caz în care tensiunea U1
este nulă (poarta 1 este în scurtcircuit).

In funcţie de natura sursei şi de modul de comandă, pot exista 4 tipuri de surse ideale
comandate:
1. sursă de tensiune comandată în tensiune, ilustrată în fig. a, unde μ este coeficientul de
amplificare în tensiune;
2. sursă de curent comandată în curent, dată în fig. b, unde α este coeficientul de
amplificare în curent;
3. sursă de tensiune comandată în curent (fig. c), unde rm se numeşte rezistenţă mutuală
(rezistenţă de transfer);
4. sursă de curent comandată în tensiune (fig.d), unde gm este conductanţa mutuală
(conductanţa de transfer);

Figura : Surse ideale comandate

9
 Circuite electronice liniare

Exercitii rezolvate

E1: Sa se calculeze amplificarea in tensiune a circuitului din figura, definita prin relatia
Au = u out / u in . Se cunosc parametrul gm = 40 [mA/V] si rπ = 1098 [Ω] .

□
Solutie: Circuitul are o structura de tip diport, deci o poarta de intrare si o poarta de iesire. La
poarta de intrare se aplica o tensiune variabila uin(t). Tensiunea de iesire este preluata de la
poarta 2. Circuitul are o sursa de curent comandata in tensiune, intre punctele C si E.

Mai intai, se simplifica circuitul inlocuind rezistentele paralel cu altele echivalente, obtinand
circuitul de mai jos.

cu noile rezistente
R2 ⋅ R3 22 ⋅ 6.8 149.60
R23 = R2 || R3 = = = = 5.19 [kΩ]
R2 + R3 22 + 6.8 28.8
r ⋅R 50 ⋅ 1 50
R04 = r0 || R4 = 0 4 = = = 0.98 [kΩ]
r0 + R4 50 + 1 51
Se calculeaza tensiunea de comanda ube:
u in
u be = ⋅ R23 p
R1 + R23 p
R23 ⋅ rπ 5.19 ⋅ 1.098 5.69
R23 p = R23 | rπ = = = = 0.90 [kΩ]
R2 3 + rπ 5.19 + 1.098 6.28
u in
u be = ⋅ 900 = 0.75 ⋅ u in
300 + 900
Tensiunea de iesire este
u out = −( g m ⋅ u be ) ⋅ R04 = −40 ⋅ 10 −4 ⋅ (0.75 ⋅ u in ) ⋅ 980 = −2.94 ⋅ u in
iar amplificarea in tensiune este

10
 Curs 2 – Introducere. Teoreme de circuit si relatii de baza.

Au = u out / u in = −2.94
■
E2: Se dau: u i (t ) = 2 sin(300t ) [V] ; gm = 40 [mA/V] . Sa se calculeze uout(t).

ui (t )
u1 (t ) = ⋅ R3 , u out (t ) = −i (t ) ⋅ R4 , i (t ) = g m ⋅ u1 (t )
R1 + R3
u (t )
u out (t ) = −i (t ) ⋅ R4 = − g m ⋅ u1 (t ) ⋅ R4 = − g m ⋅ R4 i ⋅ R3
R1 + R3
■

Concluzii

S-au prezentat cateva aspecte importante necesare in studiul circuitelor electronice analogice.

S-au recapitulat teoremele lui Kirkhoff si divizoarele de tensiune si de curent.

S-a discutat despre circuite multiport, cu exemplificare pe circuitele uniport si diport.

Pentru circuitele diport s-a prezentat transformatorul ideal precum si sursele ideale
comandate.
• Fiecare componenta electronica, cat si circuitul in ansamblul sau, este caracterizat de o
caracteristica statica si una dinamica.
• Pentru fiecare punct de functionare al circuitului se pot calcula parametrii statici si
dinamici.
• Parametrii statici sunt asociati functionarii in curent continuu.
• Parametrii dinamici se calculeaza in punctul static de functionare.

11