1.

Argumente pentru reabilitarea orala (enumerare)

1. Biologic
2. Medical
3. Psihologic
4. Sociologic
5. Managerial
6. Ergonomic
7. Economic

2. Insusirile generale ale sistemelor biologice (enumerare)

 caracterul integral
 caracterul informational
 caracterul istoric
 caracterul programabil
 caracterul antientropic
 capacitatea de autoreglare

3.Influenta afectiunilor generale in abordarea integrala a pacientului.

In abordarea integrala a pacientului putem descoperi afectiuni generale care pot influenta:

 planul de tratament
 programul tratamentului
 alegerea metodelor si tehnicilor de tratament
 alegerea materialelor utilizate

O practica care sa aiba ca obiectiv prioritar tratamentul integral si dispensarizarea

pacientilor are si un caracter preventiv pentru afectiunile generale si contribuie la
imbunatatirea starii de sanatate.

4. Factorii care conditioneaza gradul individual de afectare emotionala in raport cu

medicul, activitatea sau cabinetul dentar.
1. Experiente negative in antecedente
2. Informatii derutante primite in familie, colectivitate sau prin mass media.
3. Sexul individului. Anxietatea este o stare emotionala prezenta de obicei la vizitele in
cabinetul dentar si este mai frecventa la femei ca la barbati. Femeile au tendinta de a
rememora durerea mai pregnant si au o memorie a durerii mai de lunga durata.
Nivelul inalt de anxietate poate fi pus in legatura cu: frecventa redusa a vizitelor la
dentist, experiente traumatice anterioare, tipul si cat de invaziv e tratamentul. Factorii
care amplifica anxietatea sunt pozitia in decubit dorsal si stimuli asociati cu
tratamentul: zgomotul piesei dentare si vederea acelor sau senzatia utilizarii lor.
Cercetari medicale au aratat ca femeile au prag mai scazut pentru durere si isi exprima
teama mai intens ca barbatii.
4. Modelul cultural, prin care se poate cultiva teama, sau din contra, preocuparea pentru
ingrijirea oro-dentara ca un atribut al civilizatiei.
5. Modificari ale modului de viata al individului datorate bolii si tratamentului acesteia.
 restrangerea sau modificarea unor activitati motrice sau fiziologice (ex: alimentarea)
 limitarea sau suprimarea unor activitati profesionale
 suprimarea pasagera a unor activitati extraprofesionale
 modificare relatiilor interpersonale
 reducerea capacitatii de munca si in consecinta a castigurilor economice

6. Avantajele sistemului de “lucru la 4 maini”

 reduce oboseala fizica si mentala a medicului

 creste eficienta medicala prin:
 transferul sarcinilor de calificare redusa
 concentrarea medicului asupra actului operator
 creste randamentul medicului
 asigura confort maxim pentru pacient
 armonizeaza relatia medic-pacient
 creste eficienta economica a activitatii

7. Modalitati de raspuns in situatia aplicarii unei singure coroane mai inalte, cu

interferenta pe panta, la nivelul unui molar secund, la un pacient sanatos, cu dentitie
perfecta (dupa Dawson)

1. Dintele poate deveni sensibil la rece, cald sau dureros continuu;

2. Dintele poate deveni dureros la atingere;
3. Dintele poate deveni mobil;
4. Dintele sau/si antagonistii se pot uza;
5. Mandibula poate fi deviate determinand uzura altor dinti;
6. Devierea mandibulei poate provoca mobilitatea altor dinti;
7. Devierea mandibulei poate provoca contractia spastica a unor muschi masticatori;
8. Consecutiv spasmului muscular poate sa apara trismusul;
9. Spasmul muscular poate determina cefalee;
10. Combinatia dintre durerile dentare, musculare si nevralgice poate determina tensiune
psihica;
11. Tensiunea psihica pe fond de stres poate conduce la depresie;
12. Combinarea dintre devierea mandibulei si spasmul muscular poate determina modificari
ale relatiei disc-condil;
13. Modificarile condilo-discale si spasmul muscular pot initia modificari de tip artritic in
ATM;
14. Toate cele de mai sus;
15. Nicio modificare.

8. Obiectivele fundamentale ale reabilitarii orale.

1. Descoperirea tuturor factorilor care contribuie la deteriorarea sanatatii orale si
ierarhizarea lor in factori cauzali si factori favorizanti.
 2. Alegerea celor mai bune metode pentru eliminarea fiecarui factor in parte.
3. Refacerea unui nou echilibru pentru fiecare component si intre toate componentele
sistemului stomatognat.
4. Mentinerea in limite acceptabile biologic, medical si psiho-social a echilibrului
obtinut in urma tratamentului integral.
9. Avantajele planului de tratament, considerat drept “contract de tratament”.
 Elimina consumul de timp pentru reamintirea a ceea ce este de facut in fiecare
sedinta.
 Permite planificarea sedintelor de tratament.
 Permite asistentelor de cabinet organizarea sedintelor de tratament.
 Constituie o referinta medico-juridica

10. Axiomele comunicarii (enumerare)

1. Comunicarea este inevitabila

2. Comunicarea se desfasoara la 2 niveluri: informational si relational, cel de al doilea
oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.
3. Comunicarea este un proces continuu.
4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica.
5. Comunicarea este ireversibila.
6. Comunicarea presupune raporturi de forta si implica tranzactii simetrice sau
complementare.
7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare.

11. Reprezentarea grafica a nevoilor umane sub forma de “romb”- semnificatii in

reabilitarea orala.
Pe masura ce societatea in ansamblul ei se dezvolta, si pentru indivizii care au deja un
standard economic acceptabil, nevoile se schimba. Aceste schimbari se vad in special la
generatia tanara, sub 35 ani, la indivizii care au un nivel de instruire cel putin mediu, care
sunt angrenati in activitati de tip capitalist si la care satisfacerea nevoilor de baza este
asigurata. Pentru acestia, si in viitor pentru majoritatea populatiei, configuratia piramidei
nevoilor umane se modifica spre aspectul de “romb”.
Predominanta nevoilor sociale: prietenie, dragoste, relatii interumane benefice atat
pentru asigurarea nevoilor de baza cat si pentru satisfacerea ego-ului si a nevoii de
autoimplinire, modifica motivatia asigurarii sanatatii orale spre cosmetica dentara. Zambetul
devine un element esential al socializarii indivizilor. Societatile dezvoltate sunt cuprinse intr-
o sfera de civilizatie a zambetului. Aceasta nevoie determina pacientii sa solicite tratamente
de la albirea dintilor la ortodontie, sa inteleaga si sa accepte tratamente pentru asigurarea
sanatatii orale in ansamblul ei. Pentru acesti pacienti timpul este foarte important. Acesti
pacienti adera usor la o asistenta planificata, dar solicita programari riguroase si doresc sa le
fie respectat timpul.
12. Metode folosite pentru a influenta pacientul atunci cand motivarea acestuia este
dominata de nevoi de baza.

 Autoritate
 Negociere
  Coercitie
 producerea sentimentului de teama

13. Metode folosite pentru a influenta pacientul atunci cand motivarea acestuia este
dominata de nevoi superioare.

 Acceptare
 Motivare
 Convingere
 recompensa

14. Enumerati aspectele pe care le evaluati in cadrul examenului clinic intraoral in

situatia unui pacient care prezinta proteze fixe cu sprijin pe implanturi.

 gradul de igiena
 sanatatea tesutului periimplantar
 stabilitatea
 integrarea estetica
 contactele ocluzale

15. Caracteristici ale biotipului parodontal gros

 asocierea cu dinti de forma patrata sau dreptunghiulara

 papile scurte si plate
 tesut fibros bine reprezentat
 latime mare a gingiei atasate; grad crescut de cheratinizare
 os alveolar cu grosime mare
 evolueaza spre formarea de pungi parodontale
 in situatia interventiilor chirurgicale, vindecarea se face cu minim de resorbtie osoasa
si minim de retractie a tesutului moale

16. Caracteristici ale biotipului parodontal subtire

 asocierea cu dinti de forma triunghiulara

 papile inalte si ascutite
 gingie friabila si subtire
 latime redusa a gingiei atasate, slab cheratinizata
 os alveolar subtire, prezinta frecvent dehiscente si fenestratii
 evolueaza spre retractii gingivale si resorbtie osoasa
 in situatia interventiilor chirurgicale, vindecarea este insotita de resorbtie osoasa si
retractie a tesutului moale importante
17. Tiparul resorbtiei crestelor edentate (descris de Seibert)
 Clasa I: resorbtie orizontala (vestibulo-orala)
 Clasa a II-a: resorbtie vertical
 Clasa a III-a: resorbtie combinata verticala si orizontala
18. Clasificarea retractiilor gingivale (dupa Miller)
 Clasa I: punctul cel mai apical al retractiei gingivale este situat coronar de linia muco-
gingivala; nivelul osului interdentar este pastrat
 Clasa a II-a: punctul cel mai apical al retractiei gingivale este situat apical de linia muco-
gingivala; nivelul osului interdentar este pastrat
 Clasa a III-a: punctul cel mai apical al retractiei gingivale este situat la limita muco-
gingivala sau apical de linia muco-gingivala; exista o pierdere moderata de os la nivel
proximal.
 Clasa a IV-a: retractie gingivala dincolo de linia muco-gingivala. Pierderea osoasa la
nivel aproximal este severa.
19. Metoda “jigului ocluzal”
 Acuratetea determinarii relatiei centrice poate fi sporita prin metoda jigului ocluzal.
 Confectionat in cabinet din rasina acrilica si aplicat intre arcade la nivelul incisivilor
centrali, jigul ocluzal are ca scop intreruperea controlului neuro-muscular al
intercuspidarii de obisnuinta.
 Dupa priza rasinii acrilice, pacientul este instruit sa preseze dintii mandibulari la
nivelul jigului (aprox 10 min), dupa care se aplica materialul de inregistrare la nivelul
arcadei maxilare si se dirijeaza mandibular in relatie centrica.

20. Descrieti gutiera diagnostica (gutiera Michigan)

 Este confectionata din acrilat cu o grosime de 2 mm
 Se aplica la arcada maxilara, acopera complet suprafata palatinala, suprafata ocluzala,
marginile incizale si treimea ocluzala/incizala a fetelor vestibulare
 Are suprafata ocluzala plana
 Cu suprafata plana a gutierei iau contact marginile incizale mandibulare (stopurile
ocluzale de grad 2) si cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari (stopurile ocluzale
de grad 1)
 La nivelul caninilor gutiera incorporeaza o treapta, astfel incat la acets nivel sa se
realizeze atat ghidarea de miscare de lateralitate, cat si ghidarea miscarii de propulsie
(in miscarile excentrice, datorita acestei trepte de la nivelul caninilor, se produce
dezocluzia rapida a tuturor celorlalti dinti)
 Pacientul este instruit sa poarte gutiera timp de 48h in permanenta si sa o indeparteze
doar pe perioada igienizarilor. Dupa acest interval, medicul indeparteza gutiera si
dirijeaza mandibula in RC
 Obiectivele folosirii gutierei diagnostice:
 Decontracturarea musculara
 Intreruperea controlului neuro-muscular al intercuspidarii de obisnuinta

21. Examenul articulatiilor temporomandibulare (A.T.M.): evaluarea amplitudinii

miscarilor functionale.
 Deschiderea gurii
  Normal: 35-40 mm
 Se masoara in plan vertical distanta dintre cele doua margini incizale, la care
se adauga valoarea supraacoperirii verticale in situatia pacientilor cu ocluzie
psalidodonta, sau se scade valoarea inocluziei verticale in situatia pacientilor
cu ocluzie deschisa.
 Miscarii de propulsie
 Normal: 7 mm (propulsie extrema)
 Se masoara in plan sagital distanta dintre cele doua margini incizale, la care se
adauga valoarea supraacoperirii orizontale.
 Miscarii de lateralitate
 Normal: 6mm
 Se masoara distanta parcursa de interincisiva mandibulara (folosind o rigla
aplicata la nivelul arcadei maxilare) din pozitia de intercuspidare maxima pana
la pozitia cap la cap a cuspizilor de ghidaj.
22. Palparea A.T.M. Pentru punerea in evidenta a durerii de origine articulara.
Se face in 3 secvente:
 Pacientul este invitat sa deschida gura. La jumatatea traseului de deschidere se
repereaza condilii (polul lateral)
 Pacientul este invitat sa deschida gura maxim. Se palpeaza depresiunea din spatele
condilului (bilateral)
 Pacientul este invitat sa inchida gura, in timp ce examinatorul opune usoara rezistenta
miscarii exercitand cu degetele presiune in sens pestero-anterior la nivelul polului
distal al condilului (bilateral)
23. Obiectivul palparii musculaturii si ce se poate obtine in situatia unui raspuns
pozitiv. (la pg 42 in carte gasim si secventele palparii)
 Este necesara cand motivul prezentarii este durerea, avand ca obiectiv confirmarea
sau excluderea musculaturii, ca structura implicata in aceasta simptomatologie.
 In situatia unui raspuns pozitiv se poate obtine:
 Durere la nivelul zonei examinate
 Durere in imediata vecinatate a zonei examinate
 Durere iradiata

24. Ce structuri anatomice evaluati cu ajutorul tomografiei computerizate cu fascicul

conic si avantajele tomografiei computerizate cu fascicul conic
 T.c. cu fascicul conic ofera imagini ale structurilor anatomice cu contrast crescut si de
aceea este foarte utila pentru evaluarea structurii osoase.
 Avantaje:
 Doza scazuta de radiatii
 Imagini de acuratete crescuta (rezolutia este crescuta pentru faptul ca unitatea
volumetrica a imaginii, voxel-ul, este izotropic, are laturi de aceeasi
dimensiune, spre deosebire de voxel-ul din tehnologia conventionala care este
anizotropic, avand laturi de dimensiuni diferite).
 Timp de scanare scazut

25. Aplicatii ale tomografiei computerizate in reabilitarea orala

  aplicatii atat in evaluarea pacientului, cat si in planificarea tratamentului in
urmatoarele domenii:

 Implantologie
 Chirurgie oro-maxilo-faciala
 Ortodontie
 Crearea de modele tridimensionale reale

26. Stereolitografia: ce este si care sunt aplicatiile in reabilitarea orala

 Este tehnica de creare de obiecte tridimensionale pornind de la un design asistat pe
computer (in aceasta situatie designul este obtinut prin postprocesarea datelor
achizitionate de tomografia computerizata) prin solidificarea selectiva a unei rasini
fotosensibile folosinf un fascicul laser (tehnica aditiva)
 Metoda este o aplicatie a tehnologie de prototip rapid.
 Pot fi realizate astfel modele ale oaselor craniene, ghiduri chirugicale, etc
27. Diagnosticul afectiunilor A.T.M.
Afectiunile ATM se impart in 2 categorii:
 Afectiuni temporo-mandibulare de origine musculara (miogene):
 Durerea miofasciala
 Miospasmul
 Afectiuni temporo-madibulare de origine articulara (artrogene):
 Perturbari ale relatiei disc-condil:

 Deplasarea discului cu reducere

 Deplasarea fara reducere

 Dislocarea – subluxatia
 Afectiuni inflamatorii

 Sinovita/Capsulita
 Poliartrita
 Osteoartrita

 Anchiloza
 Fractura
 Afectiuni congenitale sau de dezvoltare
28. Proceduri terapeutice pentru care este necesara administrarea de antibiotice la
pacientii cu risc de a dezvolta endocardita bacteriana

 Igienizarea profesionala a dintilor si a implanturilor

 Proceduri parodontale
 Chirurgie ajutatoare tratamentului endodontic
 Slefuire subgingivala
  Anestezie intraligamentara
 Extractie
 Replantare
 Inserare de implanturi
 Aplicare de inele ortodontice

29. Protocolul de administrare a antibioticelor la pacientii adulti cu risc de a dezvolta

endocardita bacteriana

Situatia Antibiotic Administrare

Standard Amoxicilina 2g P.O. 1h inaintea sedintei de

tratament

Pacientii care nu pot lua Ampicilina 2g IM/IV 1h inaintea sedintei de

medicamente pe cale orala tratament

Clindamicina 0.600g IM/IV 30 min. Inaintea

sedintei de tratament

Pacienti alergici la penicilina Clindamicina 0.600g PO 1h inainte

Claritromicina 0.500g PO 1h inainte

Azitromicina 0.500g PO 1h inainte

30. Ce elemente aveti in vedere in cadrul discutiei cu pacientul pentru obtinerea

consimtamantului informat?

 Natura deciziilor/procedurilor
 Alternative rezonabile la interventiile propuse
 Relevarea riscurilor, beneficiilor si incertitudinilor in legatura cu fiecare alternativa
 Verificarea faptului ca pacientul intelege discursul medicului
 Acceptarea de catre pacient a planului de tratament

31. Atunci cand optati pentru inchiderea ortodontica a spatiului rezultat prin absenta
incisiviului central maxilar, ce interventii terapeutice (pe langa cea ortodontica) trebuie
incluse in planul de reabilitare orala pentru obtinerea unui rezultat optim din punct de
vedere estetic si ocluzal?
1. Inchiderea spatiului prin deplasarea corporeala a dintilor de pe hemiarcada respectiva
2. Modelarea chirurgicala a marginii gingivale a incisivului lateral
3. Acoperirea cu coroana ceramica a incisivului lateral pentru a simula un incisiv central
4. Remodelarea si albirea caninului pentru a simula un incisiv lateral
32. Atunci cand optati pentru inchiderea ortodontica a spatiului rezultat prin absenta
incisivului lateral maxilar, ce interventii terapeutice (pe langa cea ortodontica) trebuie
incluse in planul de reabilitare orala pentru obtinerea unui rezultta optim din punct de
vedere estetic si ocluzal?
 Inchiderea spatiului prin deplasarea corporeala a dintilor de pe hemiarcada respectiva
 Reconturarea caninului in plan frontal si sagital, pentru a simula un incisiv lateral
 Fatetarea sau acoperirea cu o coroana ceramica pentru a masca diferenta de culoare
 Reconturarea cuspidului primului premolar din considerente estetice si functionale
 Slefuiri selective pentru a asigura protectie de grup lateral pe hemiarcada respectiva
33. Functiile restaurarilor provizorii
1. Protectie biologica prin prevenirea formarii placii microbiene la nivelul dentinei
descoperita si protejarea pulpei de noxele fizice, chimice si microbiene
2. Asigurarea relatiilor ocluzale si stabilitatii pozitionale a mandibulei
3. Asigurarea fucntiilor sistemului stomatognat
4. Asigurarea conditiilor de vindecare sau prevenirea inflamatiei parodontale
5. Verificarea preparatiilor dentare: grosimea coroanelor, paralelismul, retentivitatea
6. Evaluarea prognosticului de etapa
7. Testarea rezultatelor finale dpdv functional si estetic
34. Clasificarea restaurarilor provizorii dupa obiectivul urmarit
 Restaurari provizorii de urgenta - protezarea este impusa de patologia specifica
pacientului: deteriorarea sau distrugerea posttraumatica a unor restaurari frontale
preexistente, fracturile coronare sau extractiile dentare din zona frontala
 Restaurari provizorii de protectie (mentinere) - protezarea este impusa de interventia
terapeutica: preparatia unor dinti stalpi vitali, ablatia unei proteze partiale fixe frontale
necoresp.
 Restaurari provizorii de testare - permite testarea unor elemente functionale (estetice,
fonatorii, ocluzale) in vederea transferarii informatiilor obtinute la nivelul restaurarii
finale
 Restaurari provizorii de asteptare (temporizare, pasaj), care functioneaza un timp
mai lung, datorita dificultatilor aparute in realizarea restaurarii finale. Din aceasta
categorie fac parte protezele provizorii postimplantare.

35. Tipuri de punti provizorii

 Puntile provizorii din rasina
 Au avantajul de a putea fi foarte usor adaptate atat in ceea ce priveste relatiile
ocluzale, cat mai ales, relatiile cu dintii stalpi si crestele alveolare, relatii care
se modifica pe parcursul tratamentului
 Puntile provizorii armate
 Se indica in cazul existentei unor edentatii laterale intinse, cand puntile
exclusiv acrilice sufera frecvente fracturi
 Puntile provizorii metalo-acrilice
  Cu suprafata ocluzala metalica – asemanatoare unor punti definitive
 Indicate la pacienti cu necesitati de restaurare in prezenta durerii articulare sau
a durerii miofasciale, situatie in care prevedem o durata mai mare a
tratamentului si dorim sa mentinem stabile relatiile obtinute
 Preferabil ca portiunea de contact cu creasta sa fie din rasina pentru a permite
adaptari in raport cu modificarile produse in timp
36. Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca restaurarile provizorii

 Rezistenta la fractura si la descimentare

 Indepartare usoara pe parcursul sedintelor terapeutice
 Rezistenta la uzura
 Adaptare marginala optima
 Posibilitatea unei corecte igienizari

37. Dezavantajele metil-metacrilatului (ca material folosit pentru realizarea de

restaurari provizorii)

 Temperatura crescuta de polimerizare

 Monomer - toxicitate pulpara
 Contractie de polimerizare
 Timp de lucru limitat
 Miros
 Rezistenta scazuta la uzura

38. Dezavantajele rasinilor diacrilice compozite (ca material folosit pentru realizarea de
restaurari provizorii)

 Duritate de suprafata
 Casante
 Scumpe
 Selectia coloristica limitata
 Polimerizarea este urmata de formarea unui strat inhibat de oxigen gros
 Greu de reparat

39. Avantajele compozitelor Bis-GMA (ca material folosit pentru realizarea de

restaurari provizorii).
 Adaptarea marginala buna
 Posibilitatea unei bune lustruiri

 Rezistenta la abraziune
 Rezistenta

 Contractie de polimerizare minima

 Posibilitate de selectie a culorii
 Stabilitate coloristica
  Polimerizarea este urmata de formarea unui strat inhibat de oxigen subtire
 Posibilitatea de reparare cu compozite flow sau cu priza duala
40. Situatii clinice care impun realizarea ghidajului miscarii de lateralitate prin functie
de grup lateral.

Se impune atunci cand pozitia, relatiile si implantarea caninilor nu permit un ghidaj

canin, cum ar fi:

 ocluzii adanci in acoperiș cu inocluzie sagitala mare

 ocluzii deschise frontal
 unele ocluzii cap la cap
 ocluzii inverse frontal
 canini cu implantare redusa

41. Avantajele contactelor de tip cuspid-fosa

Contactele cuspid-fosa sunt mai usor de realizat tehnic, mai usor de adaptat la
particularitatile cazului, nu necesita neaparat restaurari bimaxilare si asigura:
 stabilitate ocluzala
 eficienta masticatorie
 flexibilitate in alegerea variantelor de excursie laterala

42. Clasificarea durerii in functie de etiologie(fara caracteristici)

1. durere somatica:
a. superficiala
b. profunda
2. durere neurogena
3. durere psihogena

43. Durerea profunda.

 Cu origine in structurile interne si este:

 imprecisa
 difuza
 greu de localizat
 iradiata

 Durerea profunda poate fi:

 viscerala(vasculara, glandulara, auriculara, pulpara)
 musculo-scheletala(parodontala, articulara, musculara, osoasa). Caracteristica
acestui tip de durere este relatia stransa pe care o are cu functia biomecanica.
44. Durerea neurogena
Apare prin aplicarea unui stimul normal, ce nu ar trebui sa fie perceput ca nociv,
asupra țesutului nervos care a suferit transformari si modificari patologice. Un exemplu de
astfel de durere este nevralgia de trigemen.
45. Categorii de durere odontogena-enumerare
  Dentinara
 Pulpo-periapicala
 Parodontala
 Asociata eruptiei dentare
 Durere asociată tratamentelor dentare anterioare
 Sindromul de fractură

46. Durerea dentinara

Durerea este provocata de stimuli chimici (dulce, acru) si termici (rece) si este
concordanta cu stimulul. O entitate aparte a acestui tip de durere este hiperestezia dentinara,
apreciata ca un raspuns exagerat la stimuli de rutina, datorată unei tulburări de
conductibilitate si excitabilitate. Durerea este ascutita, provocata de stimuli termici, chimici si
osmotici si se disipeaza in 10-20s de la indepartatea stimulului si nu se asociaza obligatoriu
cu leziuni patologice.
47. Sindromul de fractura: definitie, etiologie si diagnostic diferential
Definitie: Sindromul de fractura se caracterizeaza prin prezenta unei linii de clivaj cu
directie si profunzime necunoscute (fractura incompletă), care evolueaza fie central spre
pulpa dentara, fie excentric spre spatial parodontal, la nivelul unui dinte cuspidat vital.
Etiologie: bruxismul centric.
Diagnosticul diferential se face cu:

 durere pulpo-periapicala
 durere parodontala
 durere psihogenă
 durere galvanică

48. Sindromul de fractura: caracteristici si diagnostic pozitiv

 Caracteristici:
 dureri episodice la masticatia alimentelor dure sau fibroase
 durerea este intense, de scurta durata si coincide cu momentul presarii alimentului
 uneori apar dureri la alimente sau bauturi fierbinti
 in faze mai avansate apar dureri care trădeaza afectarea pulpara
 identificarea de catre pacient a dintelui afectat este dificila deoarece pulpa nu contine
fibre proprioceptive
 percutia in ax este negativă
 testele de vitalitate sunt positive
 Diagnosticul pozitiv poate fi pus prin testul de mușcare pe un obiect ferm(cauciuc,
lemn, rulou de vată) care reproduce durerea descrisa de pacient.Se verifica toti dintii
adiacenti pentru comparație.
 Suplimentar pot fi facute urmatoarele teste:
 colorarea cu albastru de metilen care patrunde in fisura și persista dupa clatire
 transiluminarea cu fibre optice. Lumina difuzeaza doar pe fragmentul iluminat
si se oprește la linia de fractura iar celalalt fragment apare întunecat.
49. Enumerati categoriile de durere neodontogenă cu punct de plecare la nivelul
structurilor cavitatii orale sau vecinatatea acesteia, in ordine descrescatoare a
prevalenței.
 1. Durerea musculara
2. Durerea sinusală
3. Durerea articulara
4. Durerea mucozală
5. Durerea neuropatică

50. Durerea miofascială in teritoriul oro-maxilo-facial.

 Durerea miofasciala reprezinta cea mai frecventă formă de durere la nivelul muschilor
masticatori si totodata cea mai frecventa formă de afectiune a articulatiei
temporomandibulare (afectiune articulara miogenă)
 Caracteristici:
 Debut gradual, intensitate variabila cu remisiuni si agravari
 Durerea are caracter surd, este descrisa mai mult sub forma unei presiuni
 Durere localizata la nivelul:
 oricărei regiuni topografice a capului si gatului
 umerilor
 regiunii cervicale
 Se accentueaza:
 la stres
 odata cu folosirea muschiului respective
 Scade temporar la analgetice
 Palparea musculară este pozitivă (identificarea unor noduli durerosi la
nivelul muschilor masticatori si stimularea acestora reproduce durerea
descrisă de pacient-durere iradiată)
 Diagnosticul diferential se face cu:
 Miozita

51. Semnele clinice ale miospasmului pterigoidianului lateral. Cu ce alt tip de afectiune
si pe baza căror semne clinice faceti diagnosticul diferential?
Semnele clinice:

 Imposibilitatea de a se realiza intercuspidarea maxima-pacientul prezinta inocluzie

verticală de partea afectată
 Durere in incercarea de a realiza intercuspidarea maximă
 Limitarea mișcării de deschidere a gurii
 Limitarea mișcării de propulsive
 Limitarea mișcării de lateralitate de partea opusa afectarii

Ultimele trei caracteristici sunt comune miospasmului pterigoidian lateral si deplasarii

discului articular fara recaptare. Durerea in incercarea de a realiza intercuspidare maximă si
imposibilitatea de a realiza intercuspidare maximă sunt semen patognomonice pentru
miospasmul pterigoidianului lateral.

52. Enumerați caracteristicile durerii articulare(artrogene).

 Sensibilitate dureroasa sau durere surdă, episoade ocazionale de durere ascuțită

 Durere preauriculară, uneori hiperestezie tegumentară
 Durata: saptamani, luni, ani
 Continua sau intermitentă
 Poate fi mai severă la trezire sau se accentueaza pe parcursul zilei
 Factori agravanti: miscarile mandibulare, masticatia, căscatul, țipatul
 Factori atenuanti: repausul si căldura
 Factori asociati: limitarea deschiderii gurii
 Palparea articulara este pozitivă (reproduce durerea descrisă de pacient)
 Prezenta durerii articulare este determinate de inflamatie la nivelul A.T.M. Aceasta poate
fi:

-sinovită sau capsulită

-poliartrita
-osteoartrita

53. În situația in care ați pus în evidență durere la nivelul articulatiei temporo-
mandibulare (durere artrogena), ce diagnostic aveti in vedere?
 Sinovita sau capsulita
 Poliartrita (inflamatie A.T.M. in contextual afectiunii sistemice)
 Osteoartrita-inflamatia A.T.M. determina degenerescenta tesutului osos articular).
Diagnosticul de osteoartita se pune atunci cand articulatia este sensibila la palpare si
radiografia pune in evidenta modificarile osoase.

54. Diagnosticul diferential al inflamatiei articulare.

 Afectiuni din sfera ORL

 Afectiuni ale glandelor salivare
 Afectiuni ale coloanei cervicale

55. Caracteristici ale durerii neuropatice.

 Durere extremă, episodică, de tip arsură/șoc
 Durata durerii: secunde, 1 min, 2 min/per episode
 Episoadele pot sa dureze zile, saptamani sau luni, si apoi să dispară pentru luni sau ani
 Intensitatea durerii poate incapacita fizic si mental pacientul.
56. Caracteristici ale durerii cardiace.
 Se poate manifesta prin durere la nivelul dintilor mandibulari/și mandibulei
 Pacientul prezinta antecedente de angina pectoral
 De cele mai multe ori durerea mandibulara nu este insotita de durere pectoral
 Durerea este accentuată de stres si activitate fizica
57. Enumerati informatiile subiective despre durere pe care le culegeti in situatia
pacienților cu durere in teritoriul oro-maxilo-facial.
 Descriere (asa cum formuleaza pacientul in motivul prezentarii)
 Debutul: de cand si cum a aparut?
  Evolutia: Daca problema s-a agravat intre timp, s-a atenuat sau s-a mentinut la fel
 Daca pacientul s-a mai tratat in alta parte pentru aceeasi problema

 Secventialitate
 Durata
 Factori agravanti
 Factori atenuanti
 Caracteristici asociate

58. Atunci cand constatati ca durerea este determinate de prezenta unei afectiuni
dentare, ce date culegeti?

 Durata durerii
 Stimul care accenteaza durerea: cald, rece, stimul biomecanic
 Orarul durerii: ziua, noaptea
 Caracterul durerii: lancinant, pulsatile, paroxistic
 Zona afectata-istoric si inspecție
 Țesuturile din jurul zonei cu urgență

59. Indicatiile si caracteristicile cavitatii modificate in vederea restaurarii cu materiale

compozite a leziunilor carioase simple.
Cavitatea modificata, termen utilizat in literatura americana de specialitate pentru
diferentierea fata de preparatia clasica specifica amalgamelor de argint. Acest tip de cavitate
se poate realiza numai in cazul restaurarii initiale a leziunilor cavitare mici si medii.
Cavitatea are forma concavă, excavata, nu necesita o configuratie specifica a peretilor
laterali, sau o anumita extindere a peretelui pulpar sau/si axial.Obiectivul prepararii este
indepartarea cat mai conservativ posibila a leziunii, atat conturul intern, cat si conturul extern
al cavitatii fiind determinate in exclusivitate de extinderea leziunii.

60. Indicatiile cavitatii conventionale in vederea restaurarii cu materiale compozite a

leziunilor carioase simple.
 Leziuni extinse in suprafata radiculara, deci in zone fara smalt;
 Obturarea cavitatilor mari de clasa I si a II-a pentru restaurarea leziunilor initiale;
 Cand se inlocuiesc obturatii de amalgam.
61. Indicatiile cavitatii conventionale cu bizou in vederea restaurarii cu material
composite a leziunilor carioase simple.
 Specifica cavitatilor de clasa a IV-a, folosita si in urmatoarele situatii clinice:
 Cavitati de clasa a III-a si a V-a extinse
 Atunci cand se inlocuiesc obturatii care au avut un design conventional.

62. Descrieti cum procedati in vederea optimizarii restaurarilor cavitatilor de clasa a

IV-a.
 Se prefigureaza conturul final al dintelui cu ajutorul unui material compozit, care se
aplica direct la nivelul dintelui, fara demineralizare si fara aplicarea agentului adeziv.
Se realizeaza astfel o “macheta” directa a viitoarei restaurari (“mock-up”). Se verifica
 relatiile ocluzale inainte de priza. Dupa polimerizare, se realizeaza o cheie palatinala
cu ajutorul unui silicon chitos. In aceasta cheie vor fi redate conturul palatinal si
conturul aproximal.
 Se indeparteaza materialul compozit aplicat anterior si se prepara cavitatea. Dupa
izolare si efectuarea toaletei cavitatii se aplica matricea, care va fi modelata la un
contur ideal oral si aproximal folosind cheia din silicon realizata anterior.
 Se realizeaza obturatia definitive.
63. Modalitati de esec al obturatiilor din materiale composite.

1. Dehiscenta marginala si carie secundara

2. Fractura obturatiei
3. Discromii
4. Uzura.

64. Avantajele incrustatiilor comparative cu restaurarea directa cu material composite

a leziunilor carioase simple.
 Contururi proximale si ocluzale mai bune fata de restaurarile directe datorita
vizibilitatii crescute si accesului imbunatatit prin executia in afara cavitatii orale.
 Se elimina inconvenientul major al restaurarilor fizionomice directe – contractia de
polimerizare. Volumul preparatiei este inlocuit de restaurarea indirecta, valoarea
contratiei de polimerizare fiind cea a cantitatii infime de ciment (cand se folosesc
cimenturi diacrilice duale). Din aceasta perspectiva rezulta si urmatoarele doua
avantaje:
 Incrustatiile fizionomice au o foarte buna adaptare, mai putina infiltratie marginala (in
conditiile folosirii sistemului adeziv adecvat) si chiar sensibilitate postoperatorie
scazuta.
 Capacitate de a creste rezistenta structurii dentare subminate de carii, trauma sau
restaurari dentare anterioare prin cuplarea adeziva a incrustatiei (scaderea contractiei
de polimerizare obtinuta prin tehnica indirecta este benefica atunci cand restauram
acesti dinti).
 Rezistenta la abrazie. Materialele fizionomice de restaurare indirecta sunt mai
durabile decat obturatiile de compozit in special din punct de vedere al mentinerii
suprafetei ocluzale, a contactelor ocluzale si aproximale, caracteristica foarte
importanta in restaurari posterioare care implica cea mai mare parte a contururilor
dentare.
65. Indicatiile incrustatiilor.
 Leziuni carioase mari, in special cele extinse mult in sens V-O, sau inlocuirea unor
restaurari anterioare mari, in conditiile in care caavitatea nu prezinta retentivitati
evidente (mici retentivitati se pot corecta cu ajutorul cimenturilor cu ionomeri de
sticla);
 Dinti la care se indica cresterea rezistentei structurii dentare restante;
 In situatia coronoplastiilor care au expus dentina, pentru protectia tesutului dentinar
restant si refacerea corecta a morfologiei ocluzale;
 Cand este necesara extinderea dimensiunii mezio-distale a unui dinte pentru
inchiderea unor diasteme sau treme aceasta se face correct numai prin metoda
 indirecta. Se stie astazi ca pentru inchierea tremelor si crearea conditiilor pentru ca
papila interdentara sa umple complet ambrazura gingivala, punctul inferior al ariei de
contact trebuie plasat la o distanta de 4,5 mm de creasta alveolara. Acesta este un
aspect de retinut nu numai din punct de vedere estetic, in situatia restaurarilor din
zona frontala, dar si unul biologic atunci cand restauram dinti laterali foarte distrusi
atat in sens V-O, cat si M-D, pentru mentinerea sanatatii parodontale.
66. Contraindicatiile incrustatiilor fizionomice.
 Plasarea marginilor preparatiei profund subgingival; aceasta nu este o contraindicatie
absoluta, dar reprezinta o situatie care ar trebui evitata. Aceste margini sunt dificil de
finisat si dificil de inregistrat. In plus, este preferabila adeziunea la smalt.
 Imposibilitatea de a mentine un camp uscat, stiut fiind ca tehnicile de cimentare
adeziva (cu cimenturi pe baza de rasini diacrilice) necesita un control perfect al
umiditatii;
 Asocierea bruxismului exclude posibilitatea de realizare a incrustatiilor ceramic.
67. Prepararea dentara pentru incrustatii fizionomice.
 Are ca obiectiv asigurarea unei grosimi adecvate materialului de restaurare si a unui
design al cavitatii care sa permita insertia pasiva, cu unghiuri rotunjite si margini bine
definite.
 Conicitatea preparatiei (divergenta gingiva-ocluzala) trebuie sa fie mai mare (6 ⁰)
decat in cazul incrustatiilor metalice; daca peretii cavitatii ar fi aproape paraleli,
insertia si dezinsertia din timpul probei ar putea determina fractura incrustatiei.
 Limitele cavitatii trebuie intotdeauna realizate in unghi de 90⁰, pentru obtinerea unei
rezistente marginale optime.
 Peretii vestibular, lingual si gingival trebuie scosi din contactul cu dintele vecin (0,5
mm) pentru a fi posibila amprentarea correcta si finisarea post cimentare.

68. Factorii prin care se apreciaza retentia incrustatiilor fizionomice.

 Numarul suprafetelor la care se face adeziunea;
 Numarul si localizarea peretilor retentive;
 Raportul inaltime/ latime.
69. Obtinerea formei de rezistenta in vederea restaurarii dentare cu incrustatii
fizionomice a leziunilor carioase simple.
 Rotunjirea unghiurilor interne;
 Eliminarea zonelor de smalt subtiat;
 Scurtarea cuspizilor (cuspizii de ghidaj cu 1,5 mm, iar cuspizii de sprijin cu 2mm) in
cazul onlay-urilor.
70. Factori care influenteaza rezistenta la fractura a incrustatiilor ceramice. Mentionati
din ce tip de material ceramic se realizeaza si care este modalitatea tehnologica de
obtinere.
 Rezistenta la facture este influentata de urmatorii factori:
 Design-ul cavitatii;
 Adaptarea interna;
 Grosimea incrustatiei trebuie sa fie de minim 1,5mm.
  Tip de material: Vitroceramica si oxid de zr
 Dpdv al reabilitarii orale, se acorda apreciere exclusiv incrustatiilor ceramice (exista
si incrustatii din materiale compozite).
 Metodele prin care se obtin incrustatiile integral ceramice sunt presarea si tehnologia
CAD/CAM
71. Cauze de esec al incrustatiilor fizionomice.

 Fractura incrustatiei;
 Retentie insuficienta;
 Carii secundare.

72. Care este limita pana la care un dinte tratat endodontic mai poate fi restaurant?
 Se impune necesitatea extinderii oricarei coroane de invelis cu 1,5-2 mm apical de
jonctiunea bont artificial- structura dentara restanta (obtinerea efectului de incercuire
= “ferrule effect”) => va creste rezistenta la fractura a dintilor depulpati, contracarand
dispersarea fortelor generate de dispozitivul radicular.
 Avand in vedere ca marginile coroanei trebuie plasate la distanta de 0,5mm de spatial
biologic, rezulta necesitatea existentei a minim 2-2,5mm substanta dentara coronar de
insertia epiteliala, ceea ce este echivalent cu 4-4,5mm deasupra rebordului alveolar, in
conditiile existentei unui epiteliu junctional de lungime normala. Astfel sunt
satisfacute atat cerintele biomecanice cat si biologice.
 Dupa executarea slefuirii axiale, tesutul dentinar restant trebuie sa aiba o grosime de
minim 1 mm coronar de limita cervicala a preparatiei.
73. Alegerea metodei de restaurare in situatia dintilor tratati endodontic (dupa
Naumann si Peroz).
Autorii arata ca restaurarea dintilor depulpati se face prin raportare la gradul distructiei
coronare, pe care o incadreaza in 5 clase:
 Clasa I: este afectat doar plafonul camerei pulpare. Se va obtura cavitatea de acces
endodontic.
 Clasa a II-a: afectarea intereseaza in afara plafonului pulpar si un perete proximal:
este indicate restaurarea adeziva cu materiale composite.
 Clasa a III-a: cavitatea de acces mai prezinta doar doi pereti, vestibular si oral.
Armarea in aceasta situatie este facultativa. Daca pe un astfel de dinte este necesara
realizarea unei coroane, consecutive slefuirii axiale, rezistenta structurii dentare
restante va fi grav afectata. Se impune armarea.
 Clasa a IV-a: cavitatea de acces prezinta un singur perete, situatie in care este
obligatorie realizarea unui dispozitiv corono-radicular.
 Clasa a V-a: cavitatea de acces nu mai are nici un perete: este obligatorie realizarea
unui dispozitiv corono-radicular si acoperirea cu o coroana de invelis.
Asa cum se poate deduce din clasificarea de mai sus, criteriul principal de selectie este
cantitatea de tesut dentar restant disponibil. Cu cat cantitatea de tesut dentar disponibil este
mai mare, cu atat mai mult putem opta in favoarea metodelor directe de restaurare.

74. Criterii de alegere intre dispositive radiculare prefabricate si reconstituiri corono-

radiculare turnate.
  Gradul distructiei coronare. Cu cat distructia coronara este mai mare, cu atat sunt mai
indicate reconstituirile corono-radiculare turnate (RCR). La dintii la care distructia
coronara este mai redusa sunt preferate DR prefabricate deoarece pentru armonizarea
liniei de jonctiune dintre component radiculara si cea coronara a reconstituirii turnate,
ar trebui sacrificata o cantitate prea mare din structura coronara.
 Configuratia canalului si posibilitatea de adaptare a DR. Grosimea dentinei radiculare
restante trebuie sa asigure rezistenta la solicitarile ocluzale ce sunt transmise de-a
lungul pivotului.
75. Enumerati elementele pe care le analizati in vederea stabilirii modalitatii de
protezare a unei edentatii frontale maxilare.
1. Spatiul edentat
2. Morfologia crestei edentate
3. Dintii limitanti: morfologie, pozitie, vitalitate, afectare parodontala
4. Dintii antagonisti, care pot fi: naturali, protezati conjunct sau adjunct
5. Ocluzia, care poate fi: psalidodonta, labiodonta, adanca, inversa
76. Caracteristici morfologice dentare in functie de care se face alegerea elementelor de
agregare, in vederea protezarii edentatiilor frontale maxilare.
1. Indicele mezio-distal, reprezentand raportul dintre dimensiunea transversala la nivelul
marginii incizale si cea de la nivelul coletului. Un indice pozitiv caracterizeaza dintii
cu coroana trapezoidala, un indice cu valoare aproape unitara pe cei cu coroana
dreptunghiulara sau patrata si, un indice negative dintii Hutchinson.
2. Grosimea vestibulo-orala in sectiune longitudinala la nivelul treimii incizale si la
nivelul treimii cervicale.

3. Curbura longitudinala.
4. Curbura transversala
5. Sectiunea la colet.
6. Lungimea, grosimea si directia radacinii in raport cu axul coroanei.
7. Marimea camerei pulpare.

77. Alegerea elementelor de agregare la nivelul incisivului lateral maxilar.

 Are o forma mai frecvent dreptunghiulara si este mai gros V-O, comparativ cu IC, iar
curburile sunt mai reduse
 Sectiunea la colet este ovala in sens V-O si are o radacina lunga (in raport de 1.5 fata
de coroana), dar inclinata palatinal si curbata distal in zona apicala
 Incrustatia nu este indicata datorita dimensiunilor reduse in special mezio-distal.
 Coroana partiala este indicate datorita valorii unitare a indicelui mezio-distal.
 Coroana partiala cu puturi parapulpare este contraindicate datorita peretilor
dentinari subtiri.
 Coroana Mamlock este preferata in restaurarile sau sinele de contentie inn prezenta
imbolnavirilor parodontale.
 Coroana fizionomica integral ceramica poate fi indicate, dar trebuie avuta in vedere
dificultatea de obtinere a unei limite cervicale favorabile la nivel mezial si distal.
 Coroana mixta – de cele mai multe ori pe dinte depulpat.
 Colajul este mai putin indicat datorita suprafetei reduse de smalt pentru adeziune.
78. Secventele restaurarii edentatiilor frontale maxilare.

1. Evaluarea/ reconturarea dintilor frontali mandibulari

2. Protezarea provizorie
3. Stabilirea pozitiei si conturului dintilor frontali maxilari
4. Asigurarea rezistentei substructurilor dentare
5. Realizarea lucrarilor protetice propuse
6. Individualizarea lucrarilor protetice si cimentarea provizorie
7. Cimentarea de durata

79. Criterii pentru evaluarea pozitiei si conturului marginilor incizale mandibulare.

1. Estetic. In timpul vorbirii cea mai vizibila parte a dentitiei este jumatatea incizala a
incisivilor mandibulari.
2. Fonetic. Relatiile dintre dinti, dinti si buze, dinti si limba sunt hotaratoare pentru cele
mai multe foneme.
3. Planul ocluzal. Marginile incizale mandibulare reprezinta punctul cel mai important in
zona frontala.
4. Ghidajul anterior. Marginile incizale ale dintilor frontali mandibulari trebuie sa aiba o
pozitie corecta pentru a realiza stopurile de gradul II si a parcurge traiectoria de ghidaj
pe suprafetele palatinale ale incisivilor maxilari.
5. Stabilitatea. Pozitionarea incisivilor mandibulari in zona neutral si contactele corecte
cu cei maxilari sunt importante pentru evolutia rapoartelor din zona frontal.

80. Determinarea pozitiei marginilor incizale ale dintilor frontali maxilari

 se face atat in plan frontal, cat si in plan sagital, luand in considerare relatiile cu
buzele si relatiile interarcadice in fonatie:
 in plan frontal:  in plan sagital:
 marginile incizale si varful cuspidului  pozitionarea marginilor
caninilor creeaza o curba – arcul incizale maxilare va fi
zambetului- care trebuie sa fie paralela cu apreciata prin pronuntarea
marginea superioara a buzei inferioare in fonemelor “F” si “V”
timpul unui zambet spontan  la emiterea sunetului “F”,
 pozitia neparalela cu marginea buzei – plata marginea incizala a dintilor
sau curba inversa – creeaza un arc al maxilari se pozitioneaza la
zambetului nearmonios care este perceput limita dintre rosul buzei
ca inestetic inferioare si mucoasa
 pronuntarea vocalei “i” ofera date despre  verificarea pozitionarii
pozitionarea in plan vertical a frontalilor corecte se face prin
maxilari – in momentul pronuntarii solicitarea emiterii sunetului
prelungite a acestei vocale, gradul de “V”, moment in care
expunere a fetelor vestibulare maxilare marginea incizala se
reprezinta 80% din spatiul vertical pozitioneaza mai oral, pe
interlabial la indivizii tineri si doar 50% din mucoasa buzei inferioare
 spatiul vertical inerlabial la varstnici
 verificarea fonetica finala are in vedere asigurarea spatiului minim de vorbire
(sunetul “S”)
81. Restaurarea pe implanturi a edentatiilor frontale maxilare: indicatii
 dinti vecini integri
 preexistenta diastemei sau a tremelor
 dimensiunea mezio-distala a spatiului edentat sa permita o distanta de minim 1.5mm
intre implant si dintele vecin, de 3mm interimplantara si de 3-4.5mm intre 2
implanturi inserate la nivelul IC maxilari
 spatiul vertical (pt restaurari cimentate): 7mm
 raportul dintre lungimea coroanei/ lungimea implantului endoosos sa aiba o valoare
subunitara
 lungimea recomandata a implanturilor endoosoase la maxilar este de minim 13mm
 pozitia: axul implantului ar trebui sa treaca prin marginea incizala (cu o toleranta de
15° in sens V-O)
 in situatiile edentatiilor pluridentare este preferabil evitarea inserarii de implanturi
adiacente, datorita resorbtiei osoase si colapsului consecutiv al papilei
interimplantare, cu consecinte inestetice

82. Secventele restaurarii dintilor laterali mandibulari in prezenta edentatiilor

intercalate
1. Determinarea planului de ocluzie mandibular
2. Slefuirea selectiva/ coronoplastia dintilor maxilari
3. Prepararea seriata a dintilor mandibulari implicati in restaurarea protetica si protectia
lor bio-functionala
4. Verificarea/armonizarea ghidajului anterior
5. Realizarea lucrarilor protetice propuse
6. Individualizarea lucrarilor protetice si cimentarea provizorie
7. Cimentarea de durata
83. Secventele restaurarii dintilor laterali maxilari in prezenta edentatiilor intercalate
1. Determinarea planului de ocluzie mandibular
2. Slefuirea selectiva/ coronoplastia dintilor mandibulari
3. Prepararea seriata a dintilor implicati in restaurarea protetica si protectia lor bio-
functionala
4. Verificarea/armonizarea ghidajului anterior
5. Realizarea lucrarilor protetice propuse
6. Individualizarea lucrarilor protetice si cimentarea provizorie
7. Cimentarea de durata
84. Secventele restaurarii tuturor dintilor maxilari in prezenta edentatiilor intercalate
1. Determinarea planului de ocluzie mandibular
2. Slefuirea selectiva/ coronoplastia dintilor laterali mandibulari
3. Prepararea seriata a dintilor laterali maxilari si protectia lor bio-functionala
 4. Prepararea seriata, asigurarea rezistentei substructurilor dintilor frontali si protectia lor
bio-functionala
5. Stabilirea ghidajului anterior
6. Realizarea lucrarilor protetice frontale, finisarea si cimentarea lor provizorie sau
definitiva
7. Realizarea lucrarilor protetice pe dintii laterali, finisarea si cimentarea lor provizorie
8. Cimentarea de durata
85. Enumerati etapele cuprinse in planul de tratament pentru restaurarea tuturor
dintilor maxilari si mandibulari, in prezenta edentatiilor intercalate
1. Restaurarea dintilor frontali mandibulari, cimentarea provizorie
2. Restaurarea dintilor frontali maxilari, cimentarea provizorie
3. Cimentarea definitiva a restaurarilor frontale mandibulare si maxilare
4. Restaurarea dintilor laterali mandibulari, cimentarea provizorie
5. Restaurarea dintilor laterali maxilari, cimentarea provizorie
6. Cimentarea de durata a restaurarilor mandibulare si maxilare

86. Indicatiile vitroceramicii in reabilitarea orala. Nominalizati in ce conditii puteti

indica restaurari din vitroceramica.
Indicatii:

 Fatete
 Coroane in zona frontala
 Incrustatii
 Placarea altor sisteme ceramice

(?)Indicam restaurari din vitroceramica cand:

 NU avem un bont cu discromii/metalic

 Transluciditatea dd adiacenti crescuta
 Zona anterioara

87. Cui se datoreaza proprietatile mecanice superioare ale ceramicii pe baza de oxid de
zirconiu?
 Structurii monofazice (pur cristaline)
 Dimensiunilor foarte mici ale cristalelor de oxid de Zr (sub 0.4 μm)
 Uniformitatii cristalelor de oxid de Zr (dpdv al marimii si formei)
 Proprietatii de rearanjare a microstructurii, care are loc in timpul trecerii de la o
temperatura inalta la una scazuta, precum si in momentul aplicarii unei forte la nivelul
unei fisuri in masa ceramica. Astfel, oxidul de Zr trece de la o structura tetragonala la
una monoclina, ceea ce determina o crestere a volumului cristalelor de dioxid de
zirconiu. Compresiunea ce se dezvolta in masa ceramica in timpul acestei
transformari va determina “sigilarea” zonei de fisura si oprirea propagarii ei
88. Indicatiile ceramicii pe baza de oxid de zirconiu in reabilitarea orala
 Cape pentru zona anterioara si zona posterioara
 Infrastructura puntilor din zona frontala si zona laterala
89. Care sunt factorii clinici pe care ii luati in considerare in alegerea intre diferitele
tipuri de sisteme integral ceramice si ce alegeti in functie de acesti factori? (plus tabelul
de la pag 106 ! )
Actual, alegerea se face intre vitroceramica si ceramica pe baza de oxid de Zr, in functie de:
 Zona restaurata:
 Vitroceramica: zona anterioara
 Ceramica pe baza de oxid de Zr: zona anterioara+posterioara
 Caracteristicile optice ale bontului dentar
 Bont cu discromii/metalic: ceramica pe baza de oxid de Zr
 Bont FARA discromii: vitroceramica
 Caracteristicile optice ale dd vecini:
 Transluciditate crescuta: vitroceramica
 Transluciditate medie/scazuta: ceramica pe baza de oxid de Zr
 Necesarul de spatiu pentru restaurare: cu cat rezistenta ceramii e mai mare, cu atat
grosimea restaurarii poate fi mai mica, implicit un sacrificiu mai mic de substanta
dura dentara; grosimea minima pt ceramica pe baza de oxid de Zr:
 0.3mm pt proteze unidentare
 0.5mm pt punti

Performanta clinica a sistemelor integral ceramice este influentata de urmatorii parametrii:

 Proprietati fizice
 Rezistenta la flexiune si rezistenta la fractura
 Vitroceramica are cele mai scazute performante mecanice
 Ceramica infiltrata cu sticla are proprietati fizice bune
 Ceramica pe baza de oxizi, in particular cermica pe baza de oxid de zirconiu
are cea mai mare rezistenta la flexiune si fractura
 Procesare fara defecte
 Omogenitatea microstructurii -> cele mai omogene sunt cele monofazice pe baza de
oxizi
 Prepararea dentara
 Legatura cu dintele
90. Sisteme integral ceramice: legatura cu dintele
 Vitroceramica se cimenteaza adeziv. Pentru obtinerea unui substrat favorabil legaturii
cu dintele, interiorul restaurarii trebuie gravat cu acid fluorhidric si apoi silanizat. Prin
intermediul silanului se stabileste legatura intre componenta anorganica – dioxidul de
siliciu (SiO ) din matricea ceramicii sticloase si componenta organica a cimenturilor
2

diacrilice. Se apreciaza ca succesul pe termen lung al restaurarilor cu infrastructura

din vitroceramica consta in succesul cimentarii adezive, care favorizeaza cresterea
rezistentei restaurarii si a complexului dinte-restaurare
 In situatia ceramicii infiltrate cu sticla, gravarea acida nu imbunatateste adeziunea. In
vederea imbunatatirii legaturii cu dintele, este necesara sablarea interiorului
restaurarilor. Se apreciaza ca aplicarea unui agent de cuplare (silan) nu imbunatateste
adeziunea, dar poate sa creasca umectarea de suprafata. Se cimenteaza adeziv
  Ceramica pe baza de oxizi. Gravarea acida cu faciliteaza adeziunea. Sablarea
interiorului restaurarilor imbunatateste adeziunea. Se poate face cimentare adeziva,
dar si conventionala
 In situatia in care se face cimentare adeziva a ceramicii infiltrate cu sticla sau a
ceramicii pe baza de oxizi, este recomandata folosirea cimenturilor pe baza de rasini
diacrilice cu monomer adeziv fosfatic (pentru sistemele integral ceramice care nu pot
fi tratate cu acid)
91. Sisteme integral ceramice: enumerare, in ordinea descrescatoare a performantei
estetice.
In ordine descrescatoare a performantelor estetice, sistemele integral ceramice sunt:

1. In-Ceram cu schelet de oxid de magneziu

2. Ceramica sticloasa, generatia I
3. Ceramica sticloasa, generatia a IIa
4. Ceramica pe baza de oxid de aluminiu
5. Ceramica pe baza de oxid de zirconiu
6. In-Ceram cu schelet de oxid de aluminiu

92. Modalitati de esec in situatia restaurarilor integral ceramice

Esecurile restaurarilor cu infrastructura din vitroceramica se produc prin fractura.
Esecurile resturarilor cu infrastructura din oxid de zirconiu se produc prin descimentare si
pierderea legaturii cu portelanul din placaj.
Ceramica pe baza de oxid de zirconiu poate fi folosita pentru infrastructura puntilor din zona
frontala si zona laterala. Rezistenta la nivelul conexiunii dintre corpul de punte si elementele
de agregare este scazuta si de aceea esecurile se produc prin sectionarea la acest nivel.
93. Factori etiologici ai spatierilor dentare in zona frontala
 factori etiologici congenitali

 dizarmonia dento-alveolara cu spatiere

 anodontia
 incluzia
 insertia frenului aproape de creasta (diastema)
 anomalia de clasa II/1

 factori etiologici dobanditi

 obiceiuri vicioase
 edentatii
 boala parodontala

94. Plasarea limitei cervicale a preparatiei in vederea realizarii de fatete prin metoda
indirecta. Mentionati din ce tip de material ceramic sunt realizate fatetele prin metoda
indirecta.
Limita cervicala a preparatiei este recomandat sa fie plasata supragingival.
Exceptie:
 dinti cu discromii dentare, situatie in care preparatia trebuie sa se extinda subgingival
0.3-0.6mm si de asemenea slefuirea fetei vestibulare trebuie sa se extinda mai mult in
profunzime, pentru ca fateta sa aiba grosimea suficienta corectarii culorii dentare
 dintii cu spatieri. Acesti dinti se asociaza cu o morfologie specifica a tesutului
gingival, cu papile interdentare plate si scurte. In aceasta situatie limita cervicala a
preparatiei va fi plasata subgingival la nivelul fetelor aproximale pentru ca prin
modelarea profilului de emergenta sa se creeze o presiune dirijata la nivelul papilei in
scopul remodelarii ei.
Fatetele integral ceramice se realizeaza din vitroceramica, prin presare.
95. Factorii care determina extinderea proximala a preparatiei pentru fatete integral
ceramice. Mentionati unde va fi plasata aceasta limita.
Factorii care determina extinderea proximala a preparatiei:

 intentia de a modifica latimea dintilor

 inchiderea diastemei si modificari ale profilului de emergenta
 preexistenta unei cavitati de cls a IIIa restaurate
 discromii proximale
 continuitatea cu limita incizo-palatinala

Cand este necesara extinderea proximala, limita proximala a preparatiei trebuie plasata oral
de punctul de contact si anterior de muchia proximo-palatinala.
96. Criterii de evaluarea pierderii de suport parodontal
 pierdere redusa: mai putin de 1/4 din lungimea radacinii
 pierdere moderata: intre 1/4 si 1/3 din lungimea radacinii
 pierdere severa: peste 1/3 din lungimea radacinii
 pierdere severa complicata: mai mult de 1/3 din lungimea radacinii, la care se adauga
pungi infraosoase, implicarea furcatiilor, mobilitate dentara de gradul II, III
97. Codul parodontal al pacientului
Daca evaluam pentru fiecare dinte si apoi facem suma dintilor pentru fiecare grad de pierdere
osoasa putem sa alcatuim un tablou numeric care reprezinta codul parodontal al pacientului si
prezinta urmatoarele grupe de cate 2 cifre:

 varsta pacientului (ex: 45)

 nr de dinti absenti, din totalul de 28 (ex: 05)
 nr de dinti cu pierdere osoasa redusa (ex: 06)
 nr de dinti cu pierde osoasa moderata (ex: 10)
 nr de dinti cu pierdere osoasa severa (ex: 04)
 nr de dinti cu pierdere osoasa severa complicata (ex: 03)
 => codul parondotal este: 45 05 06 10 04 03
98. Factori de prognostic general in boala parodontala

 Varsta
 Antecedente heredo-colaterale
 Antecedente personale: diabet, fumator etc
 Igiena orala
 Aderenta la programul de tratament
 Intervalele de control in cadrul dispensarizarii
 Obiceiuri parafunctionale – cu gutiera nocturna
 Obiceiuri parafunctionale – fara gutiera nocturna

99. Factori de prognostic individual dentar in boala parodontala

 Procentajul pierderii osoase

 Adancimea cea mai mare a pungii parodontale determinata clinic
 Pierdere osoasa verticala sau orizontala
 Cea mai adanca implicare a furcatiei
 Mobilitatea
 Raportul coroana/radacina
 Forma radacinii
 Carii sau afectare pulpara
 Malpozitia dintelui
 Daca dintele este stalp intr-o proteza fixa sau mobilizabila

100. Rolurile protezarii provizorii in situatia pacientilor cu parodontopatii.

 Inlocuirea unor dinti absenti sau propusi pentru extractie

 Ameliorarea esteticii si obtinerea unei reactii psihice favorabile tratamentului integral
 Controlul traumei ocluzale primare prin eliminarea contactelor premature si
interferentelor
 Controlul traumei ocluzale secundare prin contentie
 Testarea raportului optim cu marginea gingivala
 Testarea rapoartelor tridimensionale interarcadice
 Facilitarea igienizarii
 Contentie ortodontic

101. Plasarea in santul gingivo-dentar, a marginii cervicale a preparatiei in vederea

realizarii de restaurari protetice, in situatia pacientilor cu parodontopatii.
 Ca punct de reper al plasarii marginii cervicale a preparatiei este adancimea santului
gingival pe diferitele zone ale suprafetei dentare. Prima conditie este ca parodontiul
marginal sa fie sanatos, fara semne de inflamatie si apoi pot fi aplicate urmatoarele
principii:
 daca adancimea santului gingival determinata cu sonda este de 1,5 mm sau
mai putin, marginea restaurarii poate fi plasata la 0,5 mm sub marginea
gingivala din considerente estetice, situatie care asigura evitarea violarii
insertiei epiteliale
  daca adancimea santului gingival este mai mare de 1,5 mm, marginea
restaurarii se plaseaza la jumatatea distantei sub marginea gingivala
 daca adancimea santului gingival este mai mare de 2 mm, in zonele cu
exigente estetice se poate face o noua evaluare a unei posibile gingivectomii
care sa permita obtinerea unui sant gingival de numai 1,5 mm, iar dupa
vindecare se poate aplica prima regula, pentru ca existenta unui sant gingival
prea adanc si plasarea prea profunda a marginii restaurarii nu sunt elemente
favorabile pentru mentinerea pe timp indelungat a sanatatii parodontale
 In consecinta:
 Este de preferat ca limita preparatiilor sa se gaseasca la distanta de marginea
gingivala
 Profilul limitei preparatiei trebuie sa asigure o adaptare finala cat mai buna
(≈40 μ) a marginii coroanei
 Marginea coroanei trebuie sa se integreze in morfologia suprafetei dentare
astfel incat palparea cu sonda sa nu deceleze in plus sau in minus trecerea de
la suprafata dentara la suprafata coroanei
102. Contraargumente pentru contentia dintilor cu afectare parodontala.
1. Dintii contentionati sunt mult mai greu de igienizat.
2. Contentia totala implica uneori si dinti care ar putea sa reziste fara a fi cuprinsi in
restaurare.
3. Contentia este costisitoare, in cazurile in care parodontiul este putin afectat si
contentia nu este absolut necesara, este preferabil sa evitam formulele de contentie
extinsa.
4. Contentia este nebiologica, acoperirea cu coroane de invelis semi sau total
fizionomice impune o reducere considerabila de substanta dura dentara si de cele mai
multe ori depulparea tuturor dintilor.
5. Conturul preparatiilor pentru coroane de invelis nu este usor de obtinut pentru a
asigura cea mai buna relatie cu parodontiul marginal.
6. Dintii contentionati sunt mai greu de evaluat individual, cariile sub coroane sunt mai
greu de detectat, iar resorbtia parodontala poate sa evolueze fara semne clinice
suficient de evidente.
7. Puntile totale sunt mai greu de reparat.
103. Tipuri de preparatii dentare pentru coroane de invelis, in functie de momentul
executiei, in situatia dintilor cu afectare parodontala.
1. Preparatii preliminare sau prechirurgicale – nu reprezinta numai o conditie pentru
aplicarea puntilor provizori, ci exploreaza si rezolva si unele probleme care pot sa
apara in secventa chirurgicala
2. Preparatii intraoperatorii – in timpul operatiilor cu lambou se pot face extensii ale
slefuirii pe suprafata radiculara
3. Preparatii finale – daca se face o preparatie intraoperatorie, preparatia finala se
limiteaza la corectari supragingivale: paralelism, spatiu ocluzal, finisarea si netezirea
suprafetelor
104. Obiectivele preparatiilor intraoperatorii in situatia dintilor cu afectare
parodontala.
 eliminarea resturilor de placa, tartru si cement necrozat si obtinerea unei suprafete
radiculare de dentina neafectata
 eliminarea retentiilor si pragurilor pentru:
  a face posibila captusirea precisa a puntii provizorii
 facilitatea preparatiei finale
 grabirea momentului amprentarii si realizarii protezarii de durata fara a mai
interveni in zona cervicala si a perturba procesul de vindecare
 executarea la vedere a preparatiilor interradiculare
 separatia radacinilor (radiculotomia)
 extractia unor radacini (radiculectomia)
105. Puntea telescopata: indicatii si avantaje.
 Indicatii:
 Edentatii intinse
 Cea mai buna solutie pentru situatia in care prognosticul unora dintre dintii
propusi a fi cuprinsi in restaurare este incert
 Avantaje:
 Se asigura contentia pe dinti neparaleli prin paralelizarea coroanelor primare
 Detasarea zilnica a puntii totale de catre pacient, permite acestuia accesul
pentru igienizare de jur imprejurul fiecarui dinte, crescand sansele unei totale
indepartari a placii microbiene si prevenirii inflamatiei parodontale
 Absenta solicitarii dintilor stalpi (coroanele secundare se obtin prin
galvanoformare)
106. Enumerati conditiile care trebuie indeplinite pentru realizarea unei bune
amprentari in situatia dintilor cu afectare parodontala.
 Protezare provizorie corect adaptata
 Urmarirea pacientului pentru favorizarea vindecarii parodontale
 Respectarea recomandarii de a nu face preparatia finala si amprentarea mai devreme
de 10-12 saptamani de la interventia chirurgicala
 Absenta semnelor inflamatorii si a sangerarii la palparea cu sonda
 Pozitionarea limitei preparatiilor la distanta sau la nivelul marginii gingivale in
majoritatea zonelor, cu exceptia celor impuse de considerente estetice si de favorizare
a emergentei necesare sustinerii gingiei
 Pentru zonele limitate unde materialul trebuie sa patrunda in santul gingivo-dentar, se
introduce cu mare blandete un fir de retractie nr. 1

107. Obiectivele planului de tratament pentru cazurile de uzura dentara incipienta.

 Eliminarea hipersensibilitatii si durerii

 Identificarea factorilor etiologici
 Protejarea structurilor restante
 Dispensarizarea pentru monitorizarea evolutiei uzurii

108. Factori favorizanti si agravanti biologici ai eroziunilor dentare – enumerare.

1. Hiposialia. Saliva intervine in protectia antieroziva prin:
 Diluarea si potentarea clearance-ului oral al agentului eroziv
 Neutralizarea si tamponarea aciditatii
 Mentinerea unui mediu suprasaturat cu saruri de Ca si P in proximitatea
suprafetei dintilor
  Formarea peliculei dobandite care protejeaza suprafata smaltului
 Contributia la remineralizarea suprafetelor demineralizate acid; saliva
stimulata are capacitati tampon si de remineralizare crescute
1. Compozitia si structura dintilor
2. Anatomia dintilor si relatiile ocluzale.
3. Anatomia si mobilitatea tesuturilor moi. In special limba are un rol important in uzura
suprafetelor orale demineralizate acid
109. Factori favorizanti si agravanti comportamentali ai eroziunilor dentare –
enumerare.
1. Statutul socio-economic.
Cercetarile sunt contradictorii, unele releva faptul ca adolescentii din grupurile
favorizate economic consuma mai multe sucuri de fructe, iar altele ca cei din
grupurile defavorizate economic consuma bauturi racoritoare-energetice
1. Modul in care se consuma bauturile acide:
 Suprafetele dentare care vin in contact cu lichidul
 Durata contactului
 Modul in care se face deglutitia
1. Stilul de viata sanatos
 Intr-un studiu realizat pe subiecti care au adoptat un regim vegetarian, 75%
prezentau eroziuni dentare
 Exercitiile fizice indelungate produc transpiratie si hiposialie si astfel creste
riscul demineralizarii prin consumul de bauturi nealcoolice si chiar de apa
minerala acidulata
 Consumul de ceaiuri din fructe acide (mere, macese, afine) sau adaugarea de
lamaie la ceaiul obisnuit provoaca eroziuni dentare
 Periajul dentar excesiv sau practicat dupa ce dintii au venit in contact cu
agentul demineralizant, potenteaza prin abraziune uzura dentara produsa de
eroziune
 Pirofosfatul din pastele de dinti antitartru influenteaza negativ capacitatea
fluorului de a stimula remineralizarea
1. Consumul de droguri. Hiposialia provocata de Ecstasy si consumul de bauturi acide
favorizeaza producerea de eroziuni dentare
110. Semnele clinice ale eroziunilor dentare.
1. In fazele initiale, suprafetele dentare afectate de eroziune sunt netede si lucioase, ca si
cum ar fi fost lacuite.
2. Suprafetele palatinale afectate ale frontalilor maxilari, pot avea o nuanta galbuie
datorita expunerii dentinei. Caracteristica acestor leziuni este delimitarea de restul
suprafetei dentare de catre o margine distincta de smalt, astfel incat suprafata
palatinala arata ca si cum ar fi fost slefuita in vederea aplicarii unei fatete din
ceramica.
3. Obturatiile de la nivelul dintilor ce prezinta eroziuni sunt intacte si apar „in relief" fata
de tesutul dentar afectat.
4. Frontalii maxilari afectati prin eroziune par scurti in raport cu frontalii mandibulari.
111. Clasificarea eroziunilor dentare dupa Ganss si colaboratorii.
1. Fara eroziuni vizibile
2. Mici depresiuni, usoara rotunjire a cuspizilor, aplatizarea fisurilor cu pastrarea
morfologiei suprafetei ocluzale
 3. Depresiuni la nivelul cuspizilor cu uzura severa, marginile obturatiilor raman
proeminente, aplatizarea morfologiei ocluzale.
112. Tabloul clinic asociat formelor avansate de eroziuni.

 Carii
 Inflamatii parodontale
 Egresiuni
 Treme
 Micsorarea dimensiunii verticale de ocluzie

113. Prevenirea progresiunii eroziunilor dentare - enumerati obiectivele programului de

prevenire.

1. Diminuarea frecventei schimbarilor de pH

2. Favorizarea mecanismelor protective - cresterea fluxului salivar
3. Favorizarea cresterii rezistentei smaltului - aplicari cu fluor
4. Cresterea protectiei chimice - neutralizarea acizilor
5. Reducerea fortelor abrazive
6. Asigurarea protectiei mecanice
7. Dispensarizarea

114. Dispensarizarea la pacienti ce prezinta eroziuni dentare.

 Asigurarea de documente ale gradului de uzura: fotografii, modele.
 Reevaluarea periodica a respectarii indicatiilor privind dieta, medicatia, fluorizarea
topica, folosirea gutierei.
 Interventii pentru refacerea morfologiei functionale a dintilor cu uzura moderata:
 Refacerea cu compozite a leziunilor cervicale.
 Refacerea suprafetelor ocluzale cu compozite daca sunt pastrate crestele
marginale.
 Fatete din ceramica pe dintii frontali.
 Onlay-uri ocluzale metalice sau ceramice pe dintii laterali vitali.
 Tratament complex pentru cazurile de uzura intensa a arcadelor dentare
115. Atritia dentara: clasificare.
1. Atritie fiziologica - o pierdere de substanta dura, graduala, redusa, ca rezultat al
masticatiei naturale. (cca. 0,03 mm din grosimea smaltului / an)
2. Atritie excesiva - o pierdere de substanta dura mai profunda, ca rezultat al masticatiei
naturale la care se adauga o rezistenta redusa a smaltului sau eroziunea superficiala
prin consum de alimente sau bauturi acide.
3. Atritia patologica - o pierdere de substanta dura profunda la nivelul unui dinte, a unui
grup de dinti sau a tuturor dintilor, datorata contactelor dento-dentare suprasolicitante
prin edentatii sau datorita miscarilor parafunctionale denumite generic bruxism.
116. Bruxismul - definitie.
 Parafunctie de frecare sau inclestare a dintilor, nocturna sau diurna, cu intensitate
diferita, cu durata a episoadelor variabila, mentinuta pentru o lunga perioada de timp.
  Bruxismul este considerat si o afectiune neuro-psihica cu efect asupra miscarilor
mandibulei care distruge progresiv tesuturile dentare. Efectele clinice depasesc uzura
dintilor manifestandu-se la nivelul tuturor structurilor sistemului stomatognat.
117. Etiologia bruxismului.
 Pana in urma cu aproximativ doua decenii, s-a considerat ca bruxismul este un
raspuns mediat de sistemul nervos central la interferentele ocluzale in raport cu starea
de stres psihic a individului. Vanderas considera ca malocluzia nu creste
probabilitatea instalarii bruxismului, iar tratamentul precoce al contactelor premature
pentru prevenirea bruxismului nu este suficient justificat stiintific. Wright
mentioneaza ca interferentele ocluzale nu reprezinta o cauza a bruxismului si ca
indepartarea acestora nu determina stoparea parafunctiei.
 Stresul psihic este acceptat ca principal factor etiologic.
 Factori favorizanti sau agravanti: pozitia in timpul somnului, disfunctii neuro-motorii,
alergii, factori nutritionali (hipoglicemia), alcoolismul, tabagismul, medicamente
(amfebutamona), droguri (amfetamine, cocaina), factori genetici.
118. Clasificarea bruxismului - bruxismul centric.

1. Diurn
2. Contractura musculara intensa
3. Arii de uzura limitate la zonele de contact de intercuspidare maxima
4. Acompaniat de abfractii
5. Afectare musculara majora

119. Clasificarea bruxismului - bruxismul excentric.

 Nocturn - in timpul somnului

 Prezinta trasee de frecare
 Ariile de uzura depasesc zonele de contact in intercuspidare maxima
 Uzura intensa
 Acompaniat de eroziuni
 Afectare musculara redusa

120. Uzura dentara in bruxism

 in bruxismul centric se
produce inversarea
curbei transversale prin
uzura cuspizilor de
sprijin la care se adauga
abfractii
 in bruxismul excentric se produce uzura
ocluzala extinsa pe toata suprafata ocluzala
si se pot adauga eoziuni dentare ocluzale. In
timpul somnului in mod normal sunt in medie
260 de contacte de deglutie. La bruxomani sunt
intre 1200-12.000 contacte. Timpul de contact
se sumeaza pana la 10 minute normal si pana la
4 ore la bruxomania
121. Trauma ocluzala in bruxism
 in bruximul centric se produce liza osoasa care conduce la parodontopatii si
mobilitate dentara. Forta declansata in masticatie este de 3-6 Kgf/cm2, iar in
contractii de bruxism ajunge la 45 Kgf/cm2
 in bruxismul excentric se produc condensari osoasa si exostoze, torusuri
122. Afectarea musculara asociata bruxismului
Apare in special in bruxismul centric:

 hipertrofie a muschilor maseteri

 durere si sensibilitate la palparea muschilor ridicatori (temporal, maseter, pterigoidian
medial)
 limitare functionala
 extinderea simptomelor la musculatura gatului

123. Modificari fizionomice la pacientii cu bruxism

 modificari ale morfologiei dintilor
 modificari ale DVO cu accentuarea santurilor perinazo-labiale si aspect de buze
subtiri
 rotatie anterioara a mandibulei (la marii bruxomani)
(modif. Faciale uzura intensa:

 hipertrofie muschi maseteri

 micsorarea etaj inferior al fetei
 profil facial concav)

124. Diagnosticul pozitiv al bruxismului

 inclestatul sau frecatul dintilor raportat de familie, prieteni sau pacient
 depistarea uzurii dentare. Bruxofatetele de uzura sunt suprafete drepte, netede,
lucioase cu margini bine definite, care corespund cu arii similare de pe dintii
antagonisti cand mandibula se misca pana la 3-4 mm din ocluzia centrica. Este posibil
ca pe modelele de studiu fatetele de pe cele doua arcade sa nu corespunda perfect, fapt
explicat prin flexiunea corpului mandibulei la solicitarea musculara sau prin presiunea
pernei in timpul somnului. Mai rar, fatetele de uzura indica faptul ca pacientul
realizeaza frecarea dintilor in conditii atipice – prin inversarea rapoartelor
interarcadice
 indentatii de pe limba
 iritatii ale mucoasei obrajilor sau cordon fibros la nivelul interliniului articular (linia
alba jugala)
 proeminente osoase (tori) in dreptul radacinilor dentare
 simptomele parafunctionale
125. Diagnosticul diferential al bruxismului
  atritie excesiva
 eroziunea
 abraziunea

126. Enumerati obiectivele terapiei cu gutiere in situatia pacientilor cu bruxism si

efectele adverse ale terapiei cu gutiere

 Obiective:
 evitarea uzurii dentare
 decontracturarea musculara

 Efecte adverse:
 Carii
 inflamatii parodontale
 modificari ocluzale

127. Morfologia gutiere folosite in tratamentul bruxismului

 gutiera acopera complet fata orala/linguala, suprafata ocluzale, marginile incizale, iar
vestibular se extinde 0,5 mm sub convexitatea maxima a dintilor posteriori si 1,5 mm
dincolo de marginea incizala a dintilor anteriori
 grosime de 2 mm la nivel ocluzal – suprafata plana si 1 mm vestibular
 la nivelul suprafetei ocluzale plane a gutierei trebuie sa se asigure contacte multiple
bilaterale ale cuspizilor de sprijin anatagonisti, cuspizii antagonisti de ghidaj
ramanand in inocluzie
 in zona frontala morfologia gutierei trebuie sa permita dezocluzia rapida a zonei
laterale in miscarile excentrice: la nivelul C se incorporeaza dincolo de zona de
contact o proeminenta care va determina separarea arcadelor pentru a permite
miscarile de lateralitate, propulsie , dar nu si miscarile orizontale.
128. Obiectivele planului de tratament in situatia restaurarii arcadelor dentare cu uzura
intensa
1. realizarea de contacte cu o presiune egala pe toti dintii in relatie centrica
2. ghidaj anterior in armonie cu miscarile functionale ale mandibulei
3. dezocluzie imediata a tuturor dintilor laterali in momentul in care mandibula se misca
din relatie centrica
4. restaurarea tuturor suprafetelor ocluzale care au uzuri totale ale smaltului
5. consilierea pacientului de a mentine o distanta intre arcade in stare de veghe
6. gutiera ocluzala in cazul persistentei bruxismului nocturn
129. Restaurarea arcadelor dentare cu uzura intensa: secventele care trebuie parcurse
in vederea realizarii de restaurari provizorii, in situatia in care nu este necesara o
modificare a DVO
 se slefuiesc preliminar si se aplica coroane provizorii pe dintii frontali mandibulari si
maxilari
 se verifica pozitia marginilor incizale ale dintilor frontali maxilari
 se perfecteaza stopurile ocluzale
  se perfecteaza ghidajul anterior si se verifica rapoartele din zonele laterale in raport cu
acest ghidaj. Este de retinut ca secretul succesului pentru intreaga restaurarea este
realizarea unui ghidaj anterior corect, nici prea restrictiv, nici insuficient, pentru a
asigura dezocluzia dintilor laterali => relatiile din zona frontala vor servi drept ghid
pentru restaurarea tuturor dintilor maxilari si mandibulari.
130. Restaurarea arcadelor dentare cu uzura intensa: secventele care trebuie parcurse
in vederea realizarii de restaurari provizorii, in situatia in care este necesara o
modificare a DVO
 slefuiri preliminare + restaurari provizorii pe dintii laterali
 pregatire + restauratii provizorii pe dintii frontali in raport cu noua DVO
131. Dificultatea restaurarii arcadelor cu uzura intensa: in ce consta si care este metoda
terapeutica necesara?
 Dificultatea este data de imposibilitatea asigurarii agregarii pe dinti ale caror
coroane sunt foarte mult scurtate si de absenta spatiului vertical necesar pentru
restaurare. De cele mai multe ori este necesara marirea DVO prin marirea coroanei
clinice, realizata prin chirurgie plastica parodontala prin care se impiedica invadarea
spatiului biologic de catre marginea viitoarei restaurari.
 Alungirea coroanei clinice implica restaurarea diagnostica din ceara aplicata pe dintii
neslefuiti, urmata de realizarea unui lambou, lasand pe loc papilele interdentare, si
efectuarea unei osteoplastii 3 mm spre apical de la marginea viitoarei lucrari,
procedeu realizat la nivelul fetei vestibulare, mai putin palatinal si niciodata
aproximal.
132. Factorii care limiteaza rezultatul final al interventiei chirurgicale pentru marirea
coroanei clinice (procedeu terapeutic folosit in vederea resturarii arcadelor dentara cu
uzura intensa)
 forma naturala a dintilor (rezultate nefavorabile se obtin in situatia dintilor
triunghiulari)

 inaltimea buzei
 morfologia radiculara a dintilor laterali
 forma ambrazurii gingivale
 latimea osului interdentar
 estetica gingivala

133. Variante terapeutice pentru a obtine spatiul necesar restaurarilor fara a mari DVO
in situatia uzurii inegale – enumerare
 remodelarea incisivilor mandibulari pentru a obtine spatiul necesar pentru
restaurarea celor maxilari, realizata doar cand uzura e initiala, si se face reducerea
doar in smaltul acestora
 restaurarea incisivilor mandibulari impusa de descoperirea dentinei acestora prin
slefuirea necesara pentru a obtine spatiu + marirea coroanei clinice prin gingivo-
alveoloplastie
 repozitionarea ortodontica a incisivilor mandibulari prin ingresiune, utila atunci
cand gingivo-alveoloplastia ar modifica nefavorabil raportul coroana/radacina
134. Modalitati de asigurare a retentiei in situatia restaurarii protetice a dintilor laterali
cu uzura severa
 prepararea unor santuri verticale cu pereti verticali paraleli
 prepararea unor cavitati ocluzale retentive
 coroane de substitutie
 asigura o retentie buna si nu este nevoie de cresterea DVO
 colereta laterala poate fi realizata mai inalta pentru a combina retentia interna
cu cea externa
 marirea DVO – mai ales daca este necesara si restaurarea frontala
 marirea lungimii coroanei clinice prin interventii chirurgicale de interventii
chirurgicale de gingivoalveoloplastie NU este indicata la nivelul dintilor
pluriradiculari, unde se descopera furcatiile, si mai ales la cei mandibulari, unde
alveoloplastie este putin indicata
135. Dispensarizarea pacientilor cu tratamente pentru uzura intensa: enumerati
modalitatile prn care se pastreaza echilibrul obtinut
 constientizarea pacientului asupra obiceiului vicios
 pastrarea celei mai bune relatii a ansamblului disc-condil
 observarea si corectarea oricarui semn de instabilitatea ocluzala
 corectarea pe cat posibil a hiperactivitatii musculare
 verificarea purtarii gutierei ocluzale, verificarea si armonizarea contactelor si a
suprafetelor de uzura pe gutiera
 verificarea igienizarii oro-dentare in conditiile restaurarii complexe si eventual a
purtarii gutierei ocluzale
136. Indicatiile arcadelor dentare scurtate

 edentatii terminale molare

 prezenta dintilor frontali si premolarilor cu un prognostic favorabil
 limitari financiare
 disfunctii psiho-motorii

137. Contraindicatiile arcadelor dentare scurtate

 parafunctii
 malocluzii
 prezenta disfunctiei cranio-mandibulare
 patologie carioasa extinsa
 parodontopatie generalizata
 pacienti sub 40 de ani

138. Efectele adverse ale arcadelor dentare scurtate

 distalizarea premolarilor
 diminuarea DVO
 extruzia dintilor fara antagonisti
 vestibularizarea dintilor frontali cu aparitia de treme
  pierderea stabilitatii ocluzale
 aparitia sindromului asociat daca exista o edentatie termino-terminala la manbibula si
la maxilar o proteza totala

139. Prognosticul arcadelor dentare scurtate

Depinde de:

 mentinerea igienei oro-dentare corecte

 relatiile interarcadice
 varsta pacientului
 statusul parodontal al dintilor restanti
 capacitatea adaptativa a ATM

140. Semne clinice ale sindromului asociat (sindromul combinatiei)

1. resorbtia in zona frontal a crestei alveolare maxilare

2. supraalveolie in zona tuberozitara
3. extruzia dintilor frontali mandibulari
4. resorbtia crestelor edentate terminale mandibulare
5. micsorarea DVO
6. disfunctie cranio-mandibulara
7. hiperplazie papilara la nivelul mucoasei palatului dur

141. Efectele presiunilor exercitate pe extensia distala asupra dintilor stalpi si aspectele
pe care le aveti in vedere, in functie de aceste solicitari, in selectia si prepararea dintilor
stalpi
 Presiunile exercitate pe extensia distala determina:
 inclinarea distala a dintelui distal
 inclinare distala si tractiune pe dintele mezial.
 In consecinta, in alegerea variantei terapeutice de punte cu extensie distala trebuie sa
tinem cont de inaltimea coroanelor clinile ale dintilor stalpi si in special a dintelui
stalp mezial. Daca coroanele clinice au inaltime redusa exista pericolul ca puntea sa se
descimenteze de pe dintele mezial, accidente frecvent raportate in literatura.
 Prepararea dintelui stalp mezial trebuie sa asigure o suprafata meziala suficient de
inalta si cat mai paralela cu axul de insertie al puntii, care sa se opuna tendintei de
rotatie dupa un ax care trece prin dintele stalp distal. Stiind ca cea mai buna agregare
este data de preparatiile pentru corone turnate, ori de cate ori este posibil , mai ales
mandibular unde cerintele estetice sunt mai reduse, este de recomandat realizarea
puntilor cu extensii distale cu coronae turnate cu limita de preparatie cervicala cat mai
oblica.
 Chiar indicatia de extensii distale la puntile cu agregare multipla pentru contentia
dintilor cu parodontiu functional redus este o solutie mai buna comporativ cu efectele
adverse produse de proteza mobilizabila. Daca rapoartele ocluzale sunt echilibrate si
pacientul parcurge cu constiinciozitate programul de dispensarizare, nu s-au semnalat
diferente intre puntile cu si cele fara extensii distale.
142. Influenta arcadei antagoniste asupra solutiei terapeutice reprezentate de puntea cu
extensie distala
 Prezenta la arcada antagonista a unei proteze mobile/mobilizabile constituie un
argument suplimentar ptentru indicatia puntii cu extensie distala, avand in vedere
valoarea mai redusa a fortelor ocluzale.
 Existenta unei constructii conjuncte pe arcada antagonista permite realizarea unor
contacte ocluzale lineare (cuspid activ al extensiei cu suprafata ocluzala a puntii
antagoniste), ceea ce reduce presiunile exercitate in timpul masticatiei. Este de
preferat intotdeauna sa se realizeze contacte ocluzale lejere cu extensia distala, iar in
cazul dintilor antagonisti artificiali chiar o infraocluzie de 80 µ nu reduce eficienta
masticatorie.
 In cazul existentei unor dinti naturali necontentionati ca antagonisti ai edentatiei
propusa spre protezare partiala cu punte cu extensie distala, trebuie sa analizam atent
posibilitatea asigurarii unor contacte stabilizante, preferabil cuspid-fosa atat pentru
cuspidul de sprjin al extensiei cat si pentru cel al dintelui antagonist. Daca pe arcada
anatagonista exista si dinti care nu au contact ocluzal, in zona distala extensiei, trebuie
prevazuta posibilitatea acestora de extruzie si aparitia contactelor premature si/sau
interferente cu extensia distala, ceea ce ar impune contentionarea sau extractia lor.
143. Modelarea corpului de punte extensie distala
 trebuie sa tina cont si de relatiile cu tesuturile moi
 contactul cu mucoasa seilor edentate se realizeaza in sa pentru a nu facilita retentia
resturilor alimentare. Aceasta configuratie permite si modelarea fetelor laterale pentru
evitarea zonelor retentive
 in special fata distala a extensiei se modeleaza uneori gresit realizandu-se un contur
de dinte natural care are o zona de retentie spre mucoasa cu posibilitatea acumularii
de PB si tartru dentar.
 desi este necesara o usoare bombare in treimea ocluzala pentru a preveni muscarea
limbii, care inevitabil se pozitioneaza si peste creasca edentata, distal de extensie, fata
distala trebuie sa fie vertical si rotunjita in plan transversal.
 (la puntile cu elemente fizionomice, realizarea scheletului metalic trebuie sa tina cont
de tensiunile importante care apar prin solicitarile ocluzale, eventuala flambare a
metalului putand duce la fractura componentei fizionomice mai ales in cazul
ceramicii. Desi mai putin rezistente la uzura, compozitele se comporta mai bine in
relatie cu elasticitatea scheletului metalic.)
144. Care este schema ocluzala ideala in vederea realizarii de proteze fixe suportate de
implanturi, in situatia edentatiilor terminale?
 contacte centrice foarte lejere
 contacte centrice varf de cuspid - fosa
 conducere canina sau antero-laterala pe dintii naturali, suficient de abrupta pentru a
evita interferentele
 incarcarea axiala a implanturilor
145. Optimizarea insertiei protezei partial mobilizabile acrilice in cazul edentatiilor
terminale combinate cu edentatii intercalate
 insertia PPA poate fi o problema dificila mai ales in cazul edentatiilor terminale
combinate cu edentatiile intercalate.
  planurile de ghidare care sunt indicate pt PPM scheletata au aceleasi justificari si
pentru PPM acrilica.
 in cazul edentatiilor intercalate laterale ( modificari la cls I si mai ales la clasa a II a
Kennedy) pregatirea unor suprafete proximale ale dintilor limitanti, paralele cu axul
de insertie, permit insertia si dezinsertia facila a protezei, fara a transmite forte
nefiziologice asupra dintilor stalpi.
 se va asigura o mica zona dentara retentiva care sa menajeze parodontiul marginal de
contactul cu proteza
 daca se impune acoperirea dintilor cu corone, aceste fete se modeleaza paralel cu axul
de insertie, in faza de machetare.
 in cazul dintilor limitanti ai edentatiei terminale, numai daca fata distala are o
convexitate exagerata se reduce din aceasta fara a se desfiinta complet convexitatea
care este favorabila in cazul infundarii seii, fara a antrena exagerat dintele stalp.
 la fel ca si la proteza scheletata, prin realizarea planurilor de ghidare proteza este mai
igienica din cazuza desfiintarii zonelor retentive proximale, corpul crosetului poate fi
aplicat mai aproape de colet, cu un efect mai fizionomic, asigurandu-se si stabilitatea
protezei in directie mezio- distala + un grad de mentinere prin frictiune.
146. Enumerati solutiile terapeutice posibile in situatia edentatiilor termino-terminale
maxilare caracterizate prin camp muco-osos favorabil si suport parodontal favorabil,
pornind de la cea mai indicata la cea mai putin indicata

1. Puntile pe implanturi in zonele laterale reprezinta prima optiune in cazul unor

edentatii terminale atunci cand oferta osoasa este acceptabila.
2. Punti cu extensii in cadrul conceptului arcadelor dentare scurtate
3. Protezare compozita cu proteza scheletata cu atasamente
4. Protezare scheletata simpla
5. Proteza mobilizabila acrilica

.
147. Enumerati solutiile terapeutice posibile in situatia edentatiilor termino-terminale
maxilare caracterizate prin camp muco-osos favorabil si suport parodontal nefavorabil,
pornind de la cea mai indicata la cea mai putin indicata

1. Puntile pe implanturi reprezinta o optiune care se impune datorita ofertei osoase in

zolele laterale si implica:
a. extractia dintilor frontali cu implantare redusa sau a tuturor dintilor si
insertia implanturilor in zonele frontala si laterale,
b. punti segmentare pe implanturi, pe implanturi si dinti sau punte totala pe
implanturi si dinti sau numai pe implanturi.
2. Protezare compozita cu solidarizarea/ contentia tututor dintilor frontali
3. Supraprotezare pe implanturi:
a. extractia dintilor frontali cu implantare redusa si insertia implanturilor in
zona frontala
b. solidarizarea implanturilor (si dintilor)
c. supraprotezare
4. Proteza totala
148. Enumerati solutiile terapeutice posibile in situatia edentatiilor termino-terminale
maxilare caracterizate prin camp muco-osos nefavorabil si suport parodontal favorabil,
de la cea mai indicata la cea mai putin indicata

1. Punti cu extensii
2. Protezare compozita
3. Punti pe implanturi in zonele laterale, dupa augumentarea crestelor osoase
4. Proteza mobilizabila acrilica

149. Enumerati solutiile terapeutice posibile in situatia edentatiilor termino-terminale

maxilare caracterizate prin camp muco-osos nefavorabil si suport parodontal
nefavorabil, de la cea mai indicata la cea mai putin indicata

1. Punte totala pe implanturi:

a. extractia dintilor frontali cu implantare redusa si insertia de implanturi;
b. augumentarea crestelor laterale si insertia de implanturi;
c. punte totala pe implanturi sau pe implanturi si dinti.
2. Protezare compozita cu solidarizarea/ contentia tuturor dintilor frontali
3. Supraprotezare pe implanturi
4. Supraprotezare pe radacini
5. Proteza totala

150. Ce condiitii trebuie indeplinite, la nivel dento-parodontal, pentru a se putea realiza

supraprotezare cu sprijin pe dinti?
 suport dento-parodontal de minim 5 mm si cel putin 2-3 mm de gingie atasata;
 posibilitatea efectuarii tratamentului endodontic corect;
 bonturile sa aiba o inaltime de cca. 2 mm.
151. Cauzele esecului supraprotezarii pe radacini dentare

1. procesele carioase
2. afectarea parodontala
3. complicatiile endodontice
4. fracturile radiculare sau cele ale pivotului capelor turnate

*Scheme cercuri:
Brandshaw, citat de Enăchescu, clasifică nevoia de tratament medical după cum urmează:
1. Nevoia normativă – reprezentată de tratamentul stabilit de specialiști, în cazul
comunității, sau de medical curant pentru fiecare pacient. În raport cu modalitățile de
investigație, experiența și conștiinciozitatea examinatorului, necesarul de tratament
stabilit se apropie mai mult sau mai puțin de nevoia absolută, reală
2. Nevoia resimțită – reprezintă dorința de tratament a pacientului care conștientizează
abaterea de la normal, înțelege efectele acesteia asupra stării de sănătate și, în context
 socio-cultural, e preocupat de modificarea constantă. Nevoia resimțită e mult
inferioară nevoii normative datorită:
 Pacientul devine conștient de existența unei modificări patologice doar în
momentul în care evoluția acesteia provoacă durere, dismorfie sau/și disfuncții
evidente. Pacientul speră ca afecțiunea constatată se poate vindeca spontan și
nu dorește tratament
 Unele stări dismorfic-disfuncționale sunt acceptate sau determină o dorință de
tratament și în raport cu statutul și contextul socio-cultural. Dacă un tânăr care
dorește să se prezinte la un interviu pentru un post la o companie străină
resimte nevoia de tratament pentru o discromie dentară, un coleg de generație
dintr-un sat izolat acceptă și este acceptat de colectivitate cu o edentație
frontală.

1. Nevoia exprimată – se concretizează prin solicitarea de servicii medicale. Pacientul

care se adresează pentru un tratament este o persoană care a resimțit o nevoie de
tratament și obligat de durere, dismorfie, disfuncție și condiționat de nivelul de
educație, statusul cultural și socio-economic, dar și de capacitatea de a-și învinge
neîncrederea și teama, acționează pentru transformarea dorinței în act de voință.

După cum se vede și în figura 1.1, un segment (A) din mulțimea nevoilor reale
rămâne în afara intersecției cu mulțimea nevoilor normative și cu cea a nevoilor
resimțite. El este mai mare sau mai mic în raport cu pregătirea profesională, dotarea
cu aparatură pentru diagnostic, conștinciozitate, organizare și timp disponibil. Dacă
luăm ca exemplu nevoia de tratament pentru leziunile odontale, identificarea tuturor
acestor leziuni la un pacient este uneori dificilă, dar probabilitatea crește odată cu
suplimentarea examenului clinic obișnuit, cu tehnici din ce în ce mai sofisticate
clinice și paraclinice. În asistența la solicitare, pot rămâne nediagnosticate multe alte
leziuni, ceea ce determină un subtratament indus de model de organizare a asistenței.
Segmentul B – care face parte din mulțimea nevoilor normative, se află în afara
nevoilor reale și în afara nevoilor resimțite de pacient, dar reprezintă nevoi
determinate de medic. Acestea pot fi rezultatul unei erori oneste de diagnostic sau a
unei recomandări deliberate pentru câștig și, în cazul în care se regăsesc în planul de
tratament, reprezintă un supratratament indus de medic.
Segmentul C face parte din mulțimea nevoilor resimțite de pacient, dar nu se
intercsectează nici cu nevoile determinate de medic și nici cu nevoile reale. Ca
exemplu, tatuajul dentar nu este o nevoie de tratament medical, iar dacă este aplicat
reprezintă un supratratament indus de pacient.
Segmentul D face parte din mulțimea nevoilor resimțite de pacient și din cea a
nevoilor reale, dar nerecunoscute de medic. Sindromul de fractură a dinților cuspidați
în fazele inițiale are o simptomatologie neconcludentă (durere pasageră în timpul
masticației la un dinte aparent indemn) care poate înșela un medic cu mai puțină
experiență. Nevoia de tratament este reală și prin tratament adecvat în această fază
dintele poate fi menținut mult timp pe arcadă. Dacă nu se face tratamentul, survine
afectarea camerei pulpare și chiar fractura longitudinală care obligă la extracția
dintelui. E vorba de subtratament indus de medic și pacient.
Sectorul E face parte din mulțimea nevoilor normative și a celor resimțite dar nu
reprezintă nevoi reale. Albirea excesivă a dinților reprezintă un supratratament indus
de medic și pacient.
De obicei planul de tratament reflectă răspunsul la mulțimea nevoilor de
tratament determinate de medic cu tendința de supratratament (fig 1.2) dar, de
preferat ca acestea să fie doar nevoi reale (fig 1.3).

Asistența medicală din România care încearcă să răspundă la nevoile de sănătate

exprimate (fig 1.4), este o asistență bazată pe adresabilitate, o asistență la solicitare.