Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Adolf Hitler - Mein Kampf

    Uploaded by

    MARIA OLGA MUNTEANU
    5 views491 pages

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    5 views491 pages

    Adolf Hitler - Mein Kampf

    Uploaded by

    MARIA OLGA MUNTEANU

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 491
    Mein kantpt Naeem teeta PREFATA La 1 aprilie 1924, Tribunalul popular din Minchen dispunea incarcera- rea mea la Landsberg-am-Lech. Pentru prima data, dupa ani de munca nefntreruptd, aveam astfel posibilitatea de a mi consacra unei opere pe care multi stéruiau s-o seriu gi pe care eu insumi o consideram oportund pentru cauza noastr’. M-am hotarit asadar sa expun in aceste doud volume ') nu numai felurile miscirii noastre, ci si geneza ei. O astfel de lucrare va fi mai rodnici decit un tratat pur doctrinar. Jn plus, aveam astfel ocazia si prezint propria mea formare, in misura in care acest lucru este necesar pentru intelegerea cirtii si poate servi la distrugerea legendei create in jurul persoanei mele de presa evreiascd. Aceasta Lucrare nu se adreseazd striintlor, ci acelor partizani ai miscarii carora le-a cistigat inima si a cdror ratiune cautaé acum o explicatie mai temeinica. Stiu bine cd oamenii se cucerese mai usor prin cuvinte decit prin earti: toate migscarile importante inregistrate de istorie datoreazi mult mai mult oratorilor decit scriitorilor. Nu este mai putin adevarat cd o doctrind nu-si poate apira unitatea si uniformitatea decit statornicita in seris, odat’ pentru totdeauna. Aceste doud volume constituie pietvele puse de mine la edificiul comun. AUTORUL Inchisoarea din Landsberg-am-Lech. *) Editia in limba romana cuprinde un singur volum. La 9 noiembrie 1923, la dousprezece si jumitate, in fafa Feldherrnhalle si in curtea fostului Minister de Razboi, birba(ii al ciror nume urmeazi mai jos au cdzut pentru credin(a lor fidela in desteptarea poporului lor: ALFARTH Felix, negustor, niscut la 5 iulie 1901. BAURIEDL Andreas, pilirier, niscut la 4 mai 1879. CASELLA Theodor, functionar banear, niscut la 8 august 1900. EHRLICH Wilhelm, functionar bancar, niscut la 10 august 1894. FAUST Martin, functionar bancar, niscut la 27 ianuarie 1901. HECHENBERGER Ant., licdtus, niscut la 28 septembrie 1902. KORNER Oskar, negustor, niscut la 4 ianuarie 1875, KUHN Karl, pivnicer, niscut la 26 iulie 1897. LAFORRE Kari, elev inginer, niscut la 28 octombrie 1904, NEUBAUER Kurt, servitor, niscut la 27 martie 1899. PAPE Claus (von), negustor, niscut la 16 august 1904. PFORDTEN Theodor (von der), consilier la Tribunalul regional superior, naseut la 14 mai 1873. RICKMERS Joh., cipitan de cavalerie, niscut la 7 mai 1881. SCHEUBNER-RICHTER Max-Erwin (von), Dr. inginer, niscut la 9 ianuarie 1884. STRANSKY Lorenz-Ritter (von), inginer, niscut la 14 martie 1899. WOLF Wilhelm, negustor, niscut la 19 octombrie 1898. Autoritajile nayionale le-au refuzat, dup’ moarte, acestor eroi un mormint comun. Dedie primul volum al acestei lucréri memoriei lor, pentru ca martiriul lor sa straluceascd neincetat asupra partizanilor nostri. Inchisoarea Landsherg-a.-L., 16 octombrie 1924 Adolf HITLER VOLUMUL I BILANT CAPITOLUL I CASA PARINTEASCA O predestinare fericita a facut si ma nasc la Braunau-am-Inn, tirgusor asezat tocmai la granitele acelor dou’ state germane a cdror nou contopire ni se pare a fi misiunea fundamental a vietii noastre, care trebuie urmaritd prin toate mijloacele. Austria germand trebuie si se intoarcd la marea patrie germani, si aceasta nu in virtutea unor oarecare rafiuni economice. Nu, nu: chiar dack, din punct de vedere economic, aceasti contopire este lipsiti de interes sau chiar prejudiciabild, ea trebuie si aibi loc. Unui aceluiasi imperiu ii apartine acelasi singe. Poporul german nu va avea dreptul la vreo activitate politici coloniali atita timp cit nu isi va fi reunit fiii in acelasi stat. Atunci cind teritoriul Reichului ii va include pe to{i germanii, si dacd acesta se va dovedi incapabil sii hrimeasea, din nevoile acestui popor se va naste dreptul siu moral de a cuceri piminturi strdine. Atunci sabia va lua locul plugului si lacrimile razboului vor pregiti recoltele lumii viitoare. De aceea asezarea orasului meu natal mi se pare a fi simbolul unei indatoriri importante El are si alte merite menite 64-1 intipdreascd in minte. Acum mai bine de un secol, acest coltisor indepartat a fost teatrul unei tragedii ingrozitoare, care va rimine vegnic in analele natiunii germane. Intr-adevir, acolo a muzit pentru acea Germanie pe care o iubea atit de inflacdrat chiar in nenorocire, in vremea celei mai complete prabusiri pe care a cunoscut-o patria noastra, Johannes Palm, un librar din Nérenberg, noyionalist inversunat si dusman al francezilor, Refuzase cu incdpitinare si-si dea in vileag complicii, de altfel principal responsabili. Asa cum facuse Leo Schlageter Ca si acesta, el fusese denunjat Frantei de un reprezentant al guvernului. Un sef al politiei din Augsburg si-a cistigat aceasta trist’ faima, dind astfel exemplu autoritatilor Neogermane ale Reichului de la Severing. In acest orasel de pe Inn, aureolat de acel martir german, orasel bavarez de singe, dar politiceste austriac, locuiau printii mei edtre anul 1890. Tatal meu era un functionar constuncios, mama vedea de casi, plin3 de grija si de dragoste fata de copiii ei. Perioada aceasta mi ¢-a intiparit pufin tn minte, fiinded peste cifiva ani tatal meu a ocupat un alt post, ceva mau jos pe Inn, la Passau, asadar chiar in Germania. Dar soarta unui functionar al vamilor austriece comporta pe atunci multe deplasari In scurt timp, tatal meu s-a intors la Linz si a iesit la pensie Pentru dragul meu batvin, asta nu avea si insemne odihna. Fiu al unui biet 6 muncitor agricol cu ziua, odinioard mai fusese nevoit si plece de acasa. La treisprezece ani abia implini(i, si-a facut bagajele si a parisit cantomul silvic care era {inutul siu natal. In ciuda sfatului unor sateni cu experienyd, a plecat la Viena, sa invete o meserie. Acestea se petreceau pe la 1850. Aceasta plecare, aceasta pornire la drum cite necunoscut furd bani in buzunar a constituit 0 hotirire dureroasa. Peste patru ani devenise meserias, si totusi nu era multumit. Dimpotriva. Mizeria persistent a acelei epoci i-a intarit hotarirea de a renuna la meseria lui, pentru a deveni cineva “mai important”. In vreme ce, odinioard, bietului tinar situatia preotului din sat i se parea summum-ul conditiei umane, acum cind marele oras ii largise orizontul, el punea mai presus de orice demnitatea de functionar, Cu toata strasnicia celor pe care mizeria si necazurile i-au maturizat inainte de vreme, acest tinar de saptesprezece ani si-a urmarit cu inc&pijinare realizarea noilor sale planuri si a devenit functionar. Cred cA si-a atins scopul pe la douazeci si trei de ani, indeplinindu-si astfel promisiunea de a nu se intoarce in satul siu drag decit dupa ce a devenit cineva. Acum scopul era atins; dar in sat nimeni nu-si mai aducea aminte de baiefelul de odinioara si satul ii devenise lui insusi strain. Parasind in sfirsit viata activa la cincizeci si sase de ani, n-ar fi putut totusi suporta nici macar o zi de lenevie. A cumpdrat o bucatd de pamint in imprejurimile tirgusorului Lambach, in Austria de sus, si a inceput si-] lucreze. Ciclul lungii sale cariere laborioase il readucea astfel la originea sa famili Din aceasta perioadi dateazd primele mele idei personale. Zhenguiala nestingherita, chiulul de la scoala, tovarasia unor baieti vigurosi - care pricinuiau adesea ingrijorarea mamei - n-au facut din mine un sedentar. Rar imi puneam intrebari asupra vocatiei mele; in orice caz, gusturile nu ma impingeau deloc spre o existenta asemindtoare cu a tatilui meu. Cred cd talentul meu de orator incepea si se formeze de atunci, in discursurile mai mult sau mai putin convingitoare pe care Je tineam tovarasilor mei: devenisem un mic conducator, greu de condus el insusi, altminteri un scolar bun, care invaja cu ugurinti. In timpul liber, urmam cursuri de cint la consiliul canonicilor din Lambach si gaseam acolo numeroase prilejuri de a mi imbita de luxul stralucitor al serbarilor religioase. Fireste ca astfel situajia cuviosului abate mi s-a parut atunci un ideal demn de cele mai mari eforturi, cu tot prestigiul pe care-] avusese odinioard in ochii tatalui meu umilul preot din satul lui. Asa s-au petrecut lucrurile. Dar fiinded pe tata greutatile din tinerefe nu l-au determinat niciodata sa aprecieze suficient talentele de orator ca si poata trage de aici concluaii favorabile legate de viitorul vlistarului sau, bineinjeles ca el nu putea intelege astfel de gindui de tinerete. Cumpinea ingrijorat aceasta divergenti a Arid, De fapt, aceasta inclinatie a disparut curind, ficind loc unor sperante mai potrivite temperamentului meu. Scotocind prin biblioteca tatei, am dat peste editia populard a unor tratate militare despre razboiul franco-german din 1870 1871, Erau acolo doud volume de reviste ilustrate din acei ani. Au devenit 7 lectura mea preferata. In scurt timp, marele razboi eric a trecut pe primul plan. al preocupirilor mele morale. De atunci am inceput si adun progresiv tot ce era legat de rizboi si de cariera militard. Aceasta era pentru mine inci o revelatie importanti. Fiinded, pentru prima oar, intr-un mod desigur incd nedeslusit, mintea mea era frimintata de anumite intrebari: exista asadar o diferenta, yi cave anume, intre germanii care au dat aceste lupte si ceilalti? De ce tata si ceilalti austrieci nu au luat parte la ele? Oare noi nu sintem aidoma celorlalti germani? Nu avem acelasi drum? Mintea mea de copil se gindea in fel si chip la aceste probleme si din raspunsurile primite la intrebarile pe care le puneam cu prudenté am fost nevoit ai conchid, cu o invidie ascunsi in suflet, ci nu tofi germanii aveau norocul de a apartine statului lui Bismarck. Asta nu puteam si infeleg. Trebuia si invat. Din intregul meu comportament si mai ales din temperamentul meu, tata a tras concluzia ci nu aveam nici un fel de aptitudini pentru studiile clasice din liceu. I se parea cd mi se potriveste mai degrabi Realschule. Usurinta mea la desen, materie care, dupd parerea lui, era prea neglijata in liceele austriece, La intirit in opinia lui. Poate c4 si amintirea propriei sale vieti de muncé il ficea si respingi studiile umaniste, lipsite, in ochii lui, de avantaj practic. In fond, avea ideea fixi cd, bineinteles, si fiul sau va fi functionar, ca si el. Din cauza tineretii sale grele isi supraaprecia, in mod firesc, succesele tardive, cu atit mai mult cu cit ele erau rodul exclusiv al sirguintei yi al puterii sale de muncd. Mindru ¢4-si datora numai siesi situatia, visa pentru mine 0 situatie asemanatoare si, daca se poate, mai bund; tinea la asta cu atit mai mult cu cit avusese el insusi griji si faciliteze cariera fiului siu. Nu concepea ci eu ay putea respinge ceea ce reprezentase odinioara intreaga lui via(é. Hotarirea tatalui meu eva deci simplé, certa yi fireasca in ochii lui. Un barbat cu un asemenea caracter, pe care lupta grea pentru existent’ il ficuse dominator, nu ingiduia unor copii lipsiti de experienta gi iresponsabili s& decida asupra carierei lor. Aceasta ar fi insemnat 0 slabiciune condamnabild si nefasta a autoritatii si vesponsabilitatii paterne in privinta viitorului copilului siu, incompatibila cu conceplia sa despre datorie. Totusi lucrurile aveau si se petreaci altfel. Pentru prima data in viaja mea - aveam unsprezece ani - m-am impotrivit. Oricit de tenace se videa tatal meu ca si-si ducd la bun sfirsit planurile, fiul nu era mai prejos in incapatinarea cu care refuza o idee de la care nu astepta nimic bun. Nu voiam si devin functionar. Nici discursurile, nici mustrarile severe n-au putut veni de hac acestei impotriviri. N-am si fiu functionar, nu si iarisi nu! Zadarnic incerca tata si trezeascd in mine astfe] de inclinatii, descriindu-mi propria lui viata: efectul era invers. Imi provoca sila gindul cd intr-o zi as putea fi prizonier intr-un birou; ¢4 n-as fi stipin pe timpul meu, ci as fi obligat toata viata si completez niste formulare. E lesne de infeles ce ginduri trezea aceast’ perspectiva intr-un tindr care era orice altceva, numai un biiat "bun", in sensul obisnuit al cuvintului nu! Invipimintul putin absorbant din scoala imi lisa atita rigaz incit traiam mai mult in aer liber decit inchis in casd. Astazi, cind adversarii mei politici imi cerceteaza cu de-aminuntul viata mergind, cu o atentie prietenoasi, pind la anii mei tineri, ca sk poati arata, cu o oarecare satisfactie, ce de boroboate ficea acest Hitler inca din tinere(e, ti multumesc cerului cd-mi ofera prilejul de-a retrai acele vremuri fericite. Pajistile si padurea erau pe-atunci terenul pe care puneam capt oricdror neintelegeri. Frecventarea cursurilor de la Realschule nu mi-a schimbat citusi de putin programul. Dar curind aveam si dau o noua bitalie. Atita vreme cit proiectul patern de a face din mine un functionar se lovea numai de repulsia mea de principiu fata de aceasta cariera, conflictul era suportabil, Intr-o oarecare masur’, imi puteam tainui punctele de vedere si puteam evita dezacordul neintrerupt, Ca si fiu pe de-a-ntregul linistit, imi ajungea hotarirea mea fermi de a nu deveni niciodata functionar - si ea era de neclintit. Chestiunea a devenit insi mai delicatd atunci cind proiectul tatalui meu s-a lovit de al meu. Cum s-a intimplat? Nu-mi mai aduc aminte; dar intr-o zi mi-a fost limpede ca trebuie si mi fac pictor. Talentul meu la desen era indiscutabil; fusese chiar una dintre cauzele pentru care tata mi trimisese la Realschule, dar nu se gindise niciodata si ma ajute si-mi perfectionez aptitudi- nile pentru a putea imbratisa aceastd meserie; dimpotrivd, d, dup’ un now refuz de a-mi insugi ideea lui preferata, tata m-a intrebat pentru prima oard ce voiam de fapt si mi fac, hotdrirea pe care o luasem mi-a dictat un raspuns imediat: tatei aproape cA i-a pierit graiul de uimire. “Pictor? Pictor?" Se indoia de bunul meu sim, credea ca n-a auzit ori n-a inteles bine. Dar cind explicatiile complete referitoare la acest, subiect i-au demonstrat seriozita- tea planurilor mele, s-a opus din toate puterile. Hotavirea lui a fost din cale- afara de simpla si excludea orice consideratie legaté de aptitudinile mele reale. "Pictor, nu, niciodata”. Dar, fiinded odata cu celelalte calitaji, fiul su mostenise de la el o indiratnicie asemanatoare cu a tui, raspunsul meu potrivnic a fost la fel de hotarit. 9 Ambele piati au ramas pe pozitii. Tata nu a renunjat Ja “niciodata", iar eu continuam si-l sustin pe "totusi". In reatitate, acest conflict nu avea consecinje imbucuritoare, Vrednicul barbat era plin de amiraciune, si eu la fel, intr-atit il iubeam. Tat’l meu mi-a retezat orice speranfé de-a studia vreodata pictura, Am mai fiicut un pas, declarind la rindul meu cd nu yreau si-mi continui studiile. Fireste c4, cu asemenea declarajii, am ramas mai prejos si din ace] moment vrednicul barhat se pregiti si-si instituie autoritatea firi alte argumente; vazind acestea, m-am inchis intr-o ticere prudenti, punindu-mi insi ameninjarea in aplicare. Ma gindeam ca vazind ca nu fac nici un progres la Realschule, vrind-nevrind tata ma va lisa in voia fericirii la care visam. Nu stiu daci mi-ar fi iegit socoteala. Cert este cd la scoald nu ficeam nici un progres vizibil. Invijam ce-mi plicea, mai ales ceea ce credeam ci-mi va putea folosi mai tirziu ca pictor. Féiceam de mintuiald ceea ce mi se parea lipsit de importanta in aceasta privin{é sau ceea ce nu mi interesa. Carnetele mele de note din vremea aceea aritau intotdeauna niste extreme, in functie de materie si de interesul pe care i-o purtam. Pe linga foarte bine si excelent, primeam calificative de mediocru sau chiar insuficient, Cel mai bine ma descurcam la geografie si mai ales la istorie universald. Eyau materiile mele preferate, la care intreceam toati clasa. Acum, cind dupa atitia ani fac bilangul acelei epoci, mi se infutiseazi doud fapte semnificative. 1, Am devenit nationalist. 2. Am invittat st inyeleg si sit pdtrund adevitratul sens al istoriei. Vechea Austrie era un stat multinational. $i atunci unui ceta{ean al Reichului ii era foarte greu si inteleagi ce putea insemna viata cotidiand a fiecdruia intr-un asemenea stat, Dupi rizboiul franco-german, miret mary triumfal al eroicelor armate, germanii au devenit din zi in zi mai indiferenti faji de Germania de dincolo de granitele lor si, in mare misurd, n-au catadicsit sau n-au fost in stare si-i aprecieze valoarea. In ceea ce-i priveste mai cu seamd pe austriecii germani, se confunda prea usor o dinastie cu declinul ei si cu un popor esentialmente sindtos, Totusi germanul din Austria a apartinut fird indoiald uneia din cele mai bune rase, din moment ce si-a pus pecetea asupra unui stat cu cincizeci si doug de milioane de locuitori intr-o asemenea masurd incit pind si in Germania se Putea crede - pe nedrept, de altfel - ca Austria era un stat german. Eroare cu consecinte grave, dar si o minunatd marturie pentru cele zece milioane de germani participanti la Marsul spre Risivit. Pujini germani din Reich binuiau ci in Austria era necesard o lupta neincetata pentru triumful limbii germane, al scolilor germane yi pur si simplu pentru « fi german. Abia astazi, cind aceasta tristd constringere este resimtita de milioanele de frati ai nostri care, aflati in afara Reichului, sub dominatie straind, viseaza la patria comund, isi indreapta cdtre ea nazuintele si incearea si dobindeascd cel 10 putin dreptul sfint Ia limba materni, un cere mai larg injelege semnificatia necesitatii de a lupta pentru rasi. Poate tot de aceea unii catadicsesc si masoare marefia Deutschtum-ului Marsului catre Rasdrit care, prin propriile- mijloace s-a indreptat timp de secole mai intii spre est, apoi, printr-un sir extenuant de scurte hartuieli de trupe 5-2 opus restringerii granitelor limbii germane: si asta intr-o vreme cind Reichul se interesa in realitate de niste colonii si nu de carnea si singele sau, in fata portilor lui. Ca pretutindeni si ca intotdeauna, ca in orice Iupts, in rivalitatea dintre limbile vechii Austrii au existat trei clanuri: luptitorii, indiferentii si traddtorii. Asa se petreceau lucrurile ined din scoala, deoarece se remared faptul ci rivalitatea dintre limbi bintuie mai cu seam in acest loc in care se formeazd generafia viitoare. Copilul trebuie cucerit si lui trebuie si i se adreseze cel dintii indemn al luptei: "Copil german, nu uita ci esti un german". “Fetito, gindeste-te ca intr-o zi trebuie si devii o mama german". Cine cunoaste sufletul tineretului va intelege cd el este cel mai apt si asculte bucuros un asemenea indemn. Mai tirziu, el va lupta in nenumirate chipuri, in felul stu si cu armele sale. El va refuza sa cinte cintece striine; va ridica in slavi gloriile germane cu atit mai mult cu cit va fi mai indemnat si le resping&; va face economii la dulciuri pentru tezaurul de rizboi al celor mari; __ va fi raevratit si foarte precaut fati de profesorii striini; va purta insignele interzise ale propriului siu popor, fericit si fie pedepsit sau chiar bitut pentru aceasta cauzi, El veprezintd deci imaginea miniaturala fidela a celor mari, adesea mai inspirata si cu o orientare mai bund, Asadar am avut si eu ocazia si iau parte fiind relativ tinir la infrunta- vea dintre nafionalitatile vechii Austrii. Faceam chet’ pentru Marsul spre Sud si Liga scolara gi strigam Heil cu imaginatia inflicdrata de albistrele si de culorile rogu, negru si galben; in locul imnului imperial, intonam, in ciuda avizelor si a pedepselor, iubitul nostru Deutschland sber alles. Tinerii erau astfel educati politic intro vreme cind supusii unui stat asa-zis national nu cunoyieau altceva legat de rasa lor decit limba. Se injelege de la sine cd eu n-am fost niciodata un indiferent. Am devenit curind un "national-german" fanatic, lucru de altfel destul de diferit de partidul care poarté astazi acest nume. Evolufia mea in acest sens a inregistrat progrese rapide si ined de la virsta de cincisprezece ani reusisem si disociez patriotismul dinastic de’ najionatismul de rasi, find categoric atras de acesta din urma, Cine nu gi-a dat niciodatd osteneala si studieze situatia internd a monarhiei habsburgice intelege greu 0 astfel de preferints, Ea nu putea lua nastere in acest stat decit din invitarea istoriei universale in scoald, clci exista oare intr-adevar o istorie aparte a Austriei? Destinul acestui stat este fn asa masura legat de viata si dezvoltarea a tot ceea ce este german, incit disocierea ietaviai in jetaria gormanad

    You might also like