Lebedele (1838) eparte, unde randunelele isi gasesc adapost iarna, traia un rege Care avea unspre- zece fii si o fica, Eliza. Cei unsprezece frati - erau cu totii printi - obisnuiau sa mearga la scoala cu decoratii pe piept si sabii la sold. Scriau pe tablite aurite cu creioane de diamant si puteau sa citeasca la fel de bine cu sau fara a avea o carte, asa incat nu putea sa existe vreo greseala in priv- inta faptului ca erau printi adevarati. Sora lor Eliza statea pe un scaunas facut din oglinzi si avea o carte cu ilustratii care costase o jumatate de regat. Oh, acesti copii erau foarte fericiti; dar nu avea sa ramana asa pen- tru totdeauna. — 53 Scanned with CamScannerat ____ GRO. Tatal lor, care era rege peste tot tinutul, s-a insurat cu o regina haina, care nu era deloc blanda cu bietij copii; au aflat acest lucru din prima zi. La Castel era peste tot o atmosfera de sarbatoare, dar atunci cand copiii voiau sa se joace de-a musafirii, in loc sa primeasca oricate prajituri si mere coapte isi doreau, nu le dadea decat niste nisip intro ceasca de ceai, spunand ca trebuie sa se prefaca. in saptamana care urma a trimis-o pe mica Eliza la tara sd stea in pensiune la niste tarani si nu i-a luat mult ca sa faca pe rege sa creada atat de multe lucruri rele despre baieti, incat lui nu i-a mai pasat de ei. ~ Zburati in lume si aveti grija de voi, a spus regina haina; veti zbura ca pasarile fara voci. Dar nu putea sa le ingreuieze atat de tare situatia cat ar fi vrut; s-au transformat in unsprezece lebede sal- batice frumoase, Au zburat pe fereastra palatului cu un strigat straniu, deasupra parcului si a padurii. Era dimineata, foarte devreme atunci cand au ajuns la casa {aranilor unde dormea sora lor Eliza. Au planat deasupra acoperisului casei, intorcandu-si si rasucindu-si Gaturile lor lungi si batand din aripi; dar nu-i auzea si nici nui vedea nimeni. A trebuit s zboare din nou si siau luat avant c&tre nori, departe, in Jumea larga, si s-au instalat intr-o padure mare, intunecata, care se intindea pana la malul unei ape. Biata Eliza statea in camera taranilor, jucandu-se cu 0 frunza verde, cci nu avea alte jucarii, A facut o mica gaurd in frunza, uitandu-se la soare prin ea si i se parea ca vede ochii vioi ai fratilor ei. De fiecare data cand razele calde ale soarelui straluceau pe obrazul ei, isi amintea de sarutarile lor. Fiecare zi care trecea semana cu cealalta. Cand vantul fluiera prin gardul viu format din wo 54 Scanned with CamScannerp azetgKo. trandafiri din preajma casei, le soptea trandafirilor: ,Cine poate fi mai frumos decat tine?”. Dar trandafirii scuturau din capete si raspundeau: ,Eliza!”. Si cand batrana statea in pragul usii citind psalmii, vantul intorcea filele si fi spunea cartii: ,Cine poate fi mai pioasa decat tine?”. ,Eliza!”, raéspundea cartea. Dar trandafirii si psaltirea spuneau numai si numai adevarul. Trebuia sa se intoarca acasa cand implinea varsta de cincisprezece ani, dar cand a vazut regina cat de fru- moasé era, S-a infuriat foarte tare, iar inima i s-a umplut de ura. Ar fi transformat-o bucuroasa intr-o lebada sal- batica, intocmai ca si pe fratii ei, dar nu indraznea sa o faca imediat, caci regele dorea sa-si vada fiica. Regina mergea intotdeauna la baie devreme, dimineata. Aceas- ta era construita din marmura si era impodobita cu perme moi si covoare frumoase. Aluat trei broaste raioase, le-a sarutat si i-a spus pri- mei: ,Asaza-te pe capul Elizei cand vine la baie, ca sa Scanned with CamScanner~ __ 0A SGRO. devina lenesa ca tine, Asaza-te pe fruntea ei, ia spus celei de-a doua, ca sa devin urata ca tine si atunci tatal ei n-o va mai recunoaste! Odihneste+te pe inima ei, ia soptit celei de-a treia. Fie ca un spirit rau sd puna stapanire pe ea, ceea ce va fi poate povara”. A pus apoi broastele raioase in apa curata, care sa colorat imediat in verde. A chemat-o pe Eliza, a dezbra- cat-o, facand-o sa intre in apa; cand s-a scufundat sub apa, una dintre broaste s-a asezat in parul ei, cealalta j s-a urcat pe frunte, iar a treia s-a dus la piept. Dar cand s-a ridicat, trei maci de un rosu aprins pluteau pe apa; daca creaturile n-ar fi fost veninoase si ar fi fost sarutate de vrajitoare, s-ar fi transformat in trandafiri de culoarea carminului, dar au devenit insa flori dupa ce au poposit doar o clipa pe capul si pe inima Elizei. Era mult prea buna si inocenta pentru ca vrajitoarea sa aiba vreo put- ere asupra ei. Atunci cand regina cea hapsana a vazut una ca asta, a frecat-o cu zeama de nuca si i-a mazgalit fata cu o pomada rau mirositoare. I-a incalcit de aseme- nea frumosul ei par; ar fi fost imposibil s4 0 recunosti pe dragalasa Eliza. Cand a vazut-o tatal ei, s-a inspai- méantat si -a spus ca nu se putea sa fie fica lui. Nimeni nui putea spune nimic, cu exceptia cainelui din curte, a randunelelor, si acestea erau doar niste animale mute, a caror opinie nu conta. Biata Eliza plangea si se gandea Ia cei opt frati ai ei Pierduti. S-a strecurat trista afara din palat, colindand in lung si-n Jat toata ziulica, peste pajisti si mlastini, intrand apoi intr-o padure mare. Nici nu stia macar unde voia sa mearga, dar se simtea foarte trista si tanjea dupa fratii ei, care, fara indoiala, fusesera alungati din palat, isi pro- pusese sai caute, insa sa lasat noaptea, desi ny era decat de putin timp in padure. Se cam ratacise, asa cA —_=9oF— 56 Scanned with CamScanner} aaigxe: s-a asezat pe muschiul moale, si-a spus rugaciunea de seara, rezemandu-si capul de o movila mica. Era 0 lin- iste apasdatoare, iar aerul era bland; sute de licurici straluceau in jurul ei pe iarba si in mlastina ca un foc verde. Cand a miscat usor una dintre crengile de dea- supra capului, micile insecte stralucitoare au cazut peste ea ca 0 ploaie de stele. |-a visat pe fratii ei toata noaptea, Erau copii din nou si se jucau impreuna: scriau pe tablitele de aur cu creioanele de diamant, iar ea se uita in cartea cu ilustratii care costase jumatate de regat. Dar nu mai scriau liniute si nimicuri pe tablitele lor asa cum obisnuiau sa faca; nu, notau cele mai indraznete ispravi si tot ceea ce vazusera si traisera. Tot ceea ce era in cartea cu ilustratii prinsese viata, pasarile cantau, iar oamenii ieseau din carte si le vorbeau Elizei si fratilor ei. Cand intorcea pagina, séreau din nou inapoi la locurile lor, pentru a nu exista o confuzie printre ilustratii. Cand s-a trezit, soarele era deja sus; e adevarat ca nu putea sa-l vada foarte bine printre crengile copacilor din padurea inalta, dar razele de soare aruncau o licarire aurie peste padure. Se simtea o mireasma deli- cioasa, proaspata, de iarba si de plante in aer, iar pasarile aproape ca erau gata sa se aseze pe umerii ei. | Putea sa auda apa care tasnea, deoarece erau multe | izvoare primprejur care se revarsau intr-un lac mic, cu un fermecator fund nisipos. Era inconjurat de tufisuri dese, dar exista un loc batatorit de copitele cerbilor, iar Eliza a trecut prin deschizatura pe partea dinspre apa. _ Era atat de transparenta incat, daca ramurile nu ar fi fost miscate de briza, ai fi crezut ca erau desenate pe fund, atat de bine se reflecta fiecare frunza, atat cele pe care se juca soarele, cat si cele care se aflau in umbra. Cand si-a’ vazut propriul chip, s-a speriat destul de tare, era atat de maroniu si urat, dar cand si-a umezit — Or 57. Scanned with CamScannerISG: mana ei cea mica si si-a frecat ochii si fruntea, piclea sa cea alba a stralucit din nou. Apoi si-a dat toate hainele jos sia intrat in apa racoritoare. O copila princiara mai frumoasa decat ea nu putea fi gasita in toata lumea... Dupa ce s-a imbracat din nou si si-a impletit parul ei | cel lung, s-a indreptat catre un izvor limpede si a baut | niste apa din cdusul palmei. Apoi a hoinarit mai departe | | prin padure, desi nu avea nici cea mai vaga idee incotro se indrepta. Se gandea la fratii ei si la un Dumnezeu milostiv care nu avea s-o abandoneze si care a lasat merii salbatici sa creasca pentru a-i potoli foamea si i-a aratat un copac ale carui ramuri atarnau sub greutatea fructelor. Aici si-a luat masa de pranz si dupa ce a pus niste proptele sub ramuri a patruns in partea cea mai deasa a padurii. Era atat de liniste, incat isi auzea pro- priii pasi si fiecare frunza uscata care se indoia sub pasii ei. Nu se vedea nicio pasare, nicio raza de soare nu patrundea printre ramurile infrunzite, iar trunchiurile inalte de copaci erau atat de apropiate unul de altul, incat atunci cand se uita inainte parea c4 un gard des din grinzi grele o inconjura din toate partile. Acest gen de singuratate ii era necunoscut, Era 0 noapte foarte intunecoasa, niciun licurici nu stralucea in mlastina; trista, s-a intins ca sa doarma si I se parea ca ramurile de deasupra ei erau razletite, iar Mantuitorul isi pleca ochil sai jubitori asupra ei si capetele ingerasilor se iveau deasupra capului sau $i pe sub bratele sale. Cand s-a trezit dimineaja, nu stia sigur daca visase toate acestea sau daca erau adevarate. A mers putin mai departe si s-a intalnit cy 9 batrana cu un cos plin de agrise, din care fa dat si . Cl atari, Scanned with CamScanner____ 2ASGRO. Eliza a intrebat-o daca a vazut unsprezece printi ca- _ Jarind prin padure. Nu, a spus batrana, dar ieri am vazut unsprezece lebe- de cu coroane de aur pe cap, inotand in raul din apropiere”. A condus-o pe Eliza putin mai departe pe un ver- sant, la poalele caruia serpuia raul. Copacii de pe am- bele maluri isi intindeau ramurile bogat infrunzite catre copacii vecini si atunci cand n-au mai putut sai atinga datorita felului in care crescusera, si-au smuls radacinile din pamant si s-au aplecat peste apa pentru a-si inlantui bratele. Eliza si-a luat la revedere de la batrana si a mers de- a lungul raului pana la revarsarea acestuia in largul marii. Marea cea imensa se intindea in fata fecioarei, dar nu se vedea niciun vas nicaieri, nici macar 0 barca. Cum ar fi putut sa ajunga mai departe? S-a uitat la nenumaratele pietricele de pe plaja; fusesera macinate de apa pana ajunsesera sa aiba o forma chiar rotunda. Sticla, fier, piatra, tot ceea ce era scaldat de apa, fusese modelat de aceasta si erau mult mai netede decat manuta ei. »Datorita neobositelor valuri, tot ce este aspru se netezeste. Si eu voi fi la fel de neobosita! Valuri | Cristaline neistovite, va multumesc pentru lectia voas- tra! Cateodata, asa imi spune inima, ma veti duce la jubitii mei frati!” Unsprezece pene albe de lebada zaceau peste algele marine; le-a adunat si a facut un manunchi din ele. Inca mai erau stropi de apa pe ele. Nimeni n-ar fi putut sa spuna daca era roua sau lacrimi. Era foarte multa singuratate acolo, langa mal, dar ea n-o simtea, fiindca marea era schimbatoare. Pe parcursul a cateva ore se intamplau mai multe schimbari in mare decat se intamplau in decursul unui an in apa racoritoare a unui — wor 59 Scanned with CamScannerlac de pe 0 insula. Daca aparea vreun nor negru mare, era ca si cum marea ar fi vrut sa spuna: ,Si eu pot fi intunecata”. Si atunci vantul incepea sa bata, iar valurile isi aratau crestele albe. Dar daca norii erau rosii si van- tul se oprea, marea ardta ca o frunza trandafirie, cand alba, cand gri. Dar oricat de calma ar fi fost, era intot- deauna o oarecare miscare lenta chiar langa mal, apa urca si cobora usor ca pieptul unui copil adormit. Cand soarele era gata sa apuna, Eliza a vazut unsprezece lebede salbatice cu coroane de aur pe cap zburand catre mal. Zburau intr-un sir leganat, una in spatele celeilalte, ca o panglica alba lunga si ingusta. Eliza s-a catarat pe mal si s-a ascuns in spatele unui tufis; lebedele s-au asezat aproape de ea si au batut din aripile lor albe si mari. Imediat ce soarele a asfintit mai jos de apa, lebedele au lepadat penele si sau transformat in unsprezece printi frumosi; erau fratii Elizei. Desi se schimbasera destul de mult, ia recunoscut de indata; a simtit ca ei trebuiau sd fie fratii ei sia sarit in bratele lor, spunandu- le pe nume. Au fost incantati cand au recunoscut-o pe surioara lor care crescuse atat de mare si frumoasa. Radeau si plangeau si isi povesteau unul altuia cu cata rautate se purtase cu ei mama lor cea vitrega. Noi, fratii, a spus cel mai mare, trebuie sa zburam sub forma unor lebede, atat timp cat soarele este dea- supra orizontului. Atunci cand apune, ne recastigam formele umane. Asa ca suntem intotdeauna nevoiti sa cautém un loc de odihna aproape de apusul soarelui, caci daca se intampla sa zburam printre nori atunci cand apune soarele, am fi azvarliti in abis. Nu locuim aici; mai exista un loc, la fel de frumos ca acesta, din- colo de mare; dar drumul este foarte lung si trebuie sq I — 60 y/» 4 Scanned with CamScanner__ AGGRO traversam oceanul cel larg ca sa ajungem acolo. Nu exista nici macar o insula pe drum unde am putea sa ne petrecem noaptea, doar o mica stanca solitara pe la jumatatea drumului, care iese in afara deasupra apei. E destul de mare ca sa putem sta unul langa altul, aproape, si daca marea e agitata, apa ne stropeste, insa Scanned with CamScannerii multumim Domnului nostru ca acea piatra exista. Stam acolo peste noapte in forma umana, flindca fara ea n-am putea niciodata sa vizitam din nou iubita noas- tra tara natala, zborul nostru desfasurandu-se pe par- cursul a doua dintre cele mai lungi zile din an. Ne este permis sa ne vizitam patria doar o data pe an si nu ne incumetam sa stam decat unsprezece zile. Zburam dea- supra acestei paduri mari, de unde putem sa aruncam o privire asupra palatului unde ne-am nascut si unde locuieste tatal nostru; dincolo de el, putem vedea tur- nurile inalte ale bisericilor unde este ingropataé mama noastra. Ne inchipuim ca arborii si tufisurile de aici sunt inrudite cu noi; si caii salbatici galopeaza peste mlas- tini, asa cum eram obisnuiti sa-i vedem in copilarie. Aceasta este tara noastra natala, suntem atrasi de ea si iata ca tot aici team regasit pe tine, draga surioara! Putem sa mai stam aici inca doua zile si apoi trebuie sa zburam din nou inapoi peste ocean catre o tara cu ade- varat minunata, care nu este insa patria noastra draga! Cum am putea oare sa te ludm cu noi, n-avem niciun vas, nicio barca! — Cum pot sa va mantuiesc? a spus sora lor. $i au continuat sa vorbeasca intre ei aproape toata noaptea, au mofait doar vreo cateva ore. Eliza a fost trezita dimineata de fosnetul aripilor lebedelor de deasupra ei; fratii ei fusesera din nou transformati si se roteau in cerc, pana ce i-a pierdut din vedere la orizont. Unul dintre ei, cel mai tanar, a ramas in urma. Si-a lasat capul pe pieptul ei, iar ea -a minga- iat cu degetele ei, Au ramas impreuna toata ziua; catre sear ceilalti s-au intors si de indata ce soarele a apus si-au reluat infatisarea fireasca. —=uo" — 62 Scanned with CamScannera = Maine trebuie s4 ne luam zborul si nu indraznim sa ne mai intoarcem decat peste un an, dar nu putem sa te lasam asa! Ai curaj sa vii cu noi? Bratul meu e destul de robust sa te duca peste padure, asa ca pu- terea noastra unita ar trebui sa fie suficienta ca sa te poarte peste ocean. - Oh da! luati-ma cu voi, a spus Eliza, Au petrecut toata noaptea tesand un fel de plasa dintr-o scoarta elastica de salcie legaté cu papura dura- bila; au facut-o mare si rezistenta. Eliza s-a intins pe ea si cand soarele a rasarit, iar fratii sau transformat din nou in lebede, au apucat plasa cu ciocul si au zburat sus printre nori, cu sora lor draga, care dormea adanc. Razele soarelui cadeau direct pe fata ei, asa ca una din- tre lebede zbura deasupra capului ei astfel incat aripile ei largi sa ii tind umbra. Erau departe de uscat cand s-a trezit; credea ca probabil viseaza, parea atat de ciudat sa fii purtat prin vazduh atat de sus deasupra mari. Langa ea se aflau o | ramura frumoasa de agrise coapte si o legatura de radacini savuroase, pe care fratele cel mic le adunase pentru ea si pentru care i-a zambit cu recunostinta. Stia cd era el cel care zbura deasupra capului, ei ferind-o de soare. Se aflau atat de sus, incat primul vapor pe care lau vazut parea un pescarus plutind pe apa. Un nor mare a aparut in urma lor ca un munte, iar Eliza si-a vazut umbra in el precum si umbrele celor unsprezece lebede aratand ca niste uriasi. Era un tablou mult mai frumos decat orice vazuse inainte, dar pe masura ce soarele se ridica mai sus, norul ramanea in urmé, iar tabloul cu umbre a disparut. Au zburat fara incetare ziua intreaga ca o sageata care suiera prin aer, dar mergeau mai incet decat de obi- cei, fiindca trebuia sa o transporte pe sora lor acum. S-a — 90%" — 63 Scanned with CamScannerstamit furtuna si noaptea s-a apropiat; Eliza vedea cu spaima in suflet cum apune soarele, iar stanca solitara nu era pe nicaieri, Lebedele pareau sa se miste din ce in ce mai jute, Vai! ea era motivul pentru care ei nu puteau sa inainteze mai repede; de indata ce soarele apunea aveau sa se transforme in oameni, sa fie azvarliti in mare si inecati. S-a rugat la Dumnezeu din strafundul inimii ei, dar nu se vedea inca nicio stanca! Nori negri s-au adunat, rafale puternice de vant anuntand o furtuna; norii aratau ca un val mare cenusiu si amenintator, iar stralucirea fulgerelor se succeda cu rapiditate, Soarele se afla acum la marginea marii. Inima Elizei tremura cand a vazut deodata ca lebedele s-au lasat in Jos pe neasteptate, incat a crezut ca aveau sa cada, apoi au inceput sa planeze din nou. Jumatate din soare se afla deja mai jos de orizont si acolo a vazut pentru prima data mica stanca ce nu parea mai mare decat capul unui pescarus deasupra apei. Soarele apunea foarte repede, nu era mai mare decat o stea, dar piciorul ei a atins pamant tare. Soarele a apus, semanand parca cu ulti- mele scantei ale unei bucatele de hartie arzande; i-a va- zut pe fratii ei stand brat la brat in jurul ei, dar nu era loc suficient decat pentru ei. Valurile se izbeau de stanca si se revarsau peste ei ca o ploaie torentiala. Cerul stra- lucea ca un foc continuu, iar tunetul bubuia, salva dupa salva, Dar sora si fratii se tineau de maini si cantau un pslam care ii mangaia si le dadea curaj. Aerul era curat si calm la ivirea zorilor. De indata ce soarele a rasarit, lebedele si-au luat zborul impreuna cu Eliza, departe de insulita, Marea era inca agitata; de acolo de unde erau ei, spuma alba de la suprafata apei de culoare gri inchis semana cu milioane de lebede Plutind pe valuri. Scanned with CamScannerCand soarele s-a ridicat mai sus pe cer, Eliza a vazut inaintea ei pe jumatate plutind in aer blocuri mari de gheata, cu ghetari stralucitori pe creste. Pe la jumatatea drumului a vazut un palat de o mila lungime, cu co- loane proeminente construite una deasupra alteia. Dedesubtul lor se leganau palmieri si flori splendide la fel de mari ca rotile de moara. A intrebat daca acesta era tinutul spre care se indreptau, dar lebedele au clati- nat din cap, fiindca ceea ce vedea era un miraj: palatul framos si etern schimbator al Fetei Morgana. Niciun muritor nu indraznea sa intre. Eliza il privea tinta, dar pe cand il contempla, gradinile si muntii se topeau si in locul lor aparura douazeci de biserici grandioase cu tur- nuri inalte si ferestre scoase in evidenta. | se parea ca aude acorduri de orga, dar auzea de fapt marea. Cand sa apropiat de asa-zisele biserici, acestea s-au transfor- mat intr-o nava de razboi imensa, care naviga pe sub ea; dar nu era decat ceata marii plutind peste ape. Da, vedea schimbari constante trecand prin fata ochilor ei si acum vedea adevaratul tinut unde trebuia sa ajunga. Munti albastri frumosi, cu paduri de cedru si palate se ridicau in fata ei. Cu mult inainte de apusul soarelui, statea printre colinele din fata unei pesteri mari, acoperita cu plante cataratoare verzi, delicate. Arata ca o bucata de broderie. - Vom vedea acum ce vei visa aici la noapte, a spus fratele cel mai mic pe cand ii arata unde trebuia sa doarma. - Macar de-as visa cum va pot salva, a spus ea si acest gand i-a ocupat mintea in intregime. S-a rugat cu toata convingerea la Dumnezeu ca s-o ajute si si-a continuat ruga chiar si in somn. | se parea 4 zbura pana la Fata Morgana in castelul ei din vazduh. Zana a venit catre ea; era fermecatoare si stralucitoare Oo" 65 Scanned with CamScannersi totusi semana foarte mult cu batrana care fi daduse agrise in padure si ii spusese despre lebedele cu co- roane de aur. ~ Fratii tai pot fi salvati, a spus ea, dar ai destul curaj si rezistenta pentru asta? Marea este intr-adevar mai de- licata decat mainile tale si modeleza cele mai dure stanci, dar ea nu simte durerea pe care o vor simti degetele tale. Nu are inima si nu simte durerea si chinul pe Care tre- buie sa1 simti tu. Vezi aceasta urzica usturatoare pe care o tin in mana? Multe urzici de genul acesta cresc in jurul pesterii in care dormi; doar acestea si cele care cresc in cimitire pot fi folosite. Tine minte! Doar pe ace- lea poti sa le culegi, desi iti vor arde si basica mainile. Zdrobeste urzicile cu picioarele si din acestea vei obtine un fuior de in din care trebuie sd tesi unsprezece camasi de zale cu maneci lungi. Aruncale peste cele unsprezece lebede salbatice si farmecul s-a spulberat! Dar aminteste-ti ca din momentul in care incepi aceasta munca pana ce o sfarsesti, nu trebuie sa scoti niciun cuvant, chiar daca iti ia ani intregi! Primul cuvant pe care-] vei spune va intra ca pumnalul unui criminal in inimile fratilor tai. Vietile lor depind de cum vei sti sa iti stapanesti vorba. Tine minte acest testament! La atins mana in acelasi moment: era ca un foc arza- tor sia trezit-o pe Eliza. Era ziua-n amiaza-mare si, aproape de locul unde dormea, statea o urzica la fel cu cele din visul ei, A cazut in genunchi, multumindu-i lui Dumnezeu, si a parasit pestera pentru a-si incepe munca, A apucat groaznicele urzici cu mainile ei delicate si acestea au ars-o ca focul; basici mari au aparut pe mainile si bratele ei, dar suferea bucuroasa, numai sa-i Poata salva pe fratii ei iubiti, A zdrobit fiecare urzica cu picioarele goale si le-a rasucit intr-un fuior verde de in. —_= 507 — 66 Scanned with CamScanner___ R@FGGAO. Cand a apus soarele si fratii s-au intors, s-au alarmat cand au vazut ca nu vorbea; credeau ca este vreo noua vrajitorie pusd la cale de haina lor mama vitrega. Dar cand i-au vazut mainile, au inteles ca facea acest lucru pentru ei; cel mai mic dintre frati a plans si ea nu mai simtea durere acolo unde cadeau lacrimile lui, iar basi- cile dispareau. Sia petrecut intreaga noapte muncind, caci nu putea sa se odihneasca pana nu/i va fi eliberat pe fratii ei iubiti. in ziua urmatoare, in timp ce fratii ei erau ple- cati, statea singuratica, dar timpul parca n-a zburat ni- ciodata mai repede. Una dintre zale era terminata si a inceput-o pe urmatoarea. Apoi s-a auzit un corn de va- natoare printre munti; era foarte inspaimantata, sunetul se aproia tot mai tare si a auzit caini latrand. S-a repezit ‘ingrozita in pestera si a legat urzicile pe care le adunase si tesatura intr-o legatura pe care s-a asezat. | In acest moment, un caine mare a sarit din tufaris si dupa el inca unul si inca unul; au latrat tare, fugind inainte si inapoi. in cateva minute toti vanatorii stateau in fata pesterii, iar cel mai chipes dintre ei era regele tari. A inaintat pana la Eliza; nu mai vazuse niciodata o fata atat de fermecatoare. - Cum ai ajuns aici, frumoasa copila? a spus el. Eliza a clatinat din cap; nu indraznea sa vorbeasca; salvarea si viata fratilor sai depindeau de tacerea ei. Si-a ascuns mainile sub sort, pentru ca regele sa nu vada prin ce suferinta trecea. - Vino cu mine! i-a spus el; nu poti sta aici. Daca esti la fel de buna pe cat esti de frumoasa, te voi imbraca in matasuri si catifele, iti voi pune o coroana de aur pe cap, vei locui cu mine, iar casa ta se va afla in cel mai bogat loc! 67 be -_ Z Scanned with CamScanner__ RAGORO. A ridicat-o apoi pe calul lui, Plangea si-si frangea mainile, dar regele a spus: - Ma gandesc numai la fericirea ta! A tasnit peste munti, tinand-o in fata lui pe cal, iar vanatorii lau urmat. La apusul soarelui, orasul regal, cu biserici si cupole, se intindea inaintea lor, iar regele o conduse in palatul cu fantani mari, care se zbenguiau pe holurile de mar- mura, unde peretii si tavanele erau impodobite cu pic- turi, dar ea nu avea ochi pentru ele, ci doar plangea si era mahnita; resemnata, le-a dat voie femeilor sa o imbrace in haine regesti, sa-i agate perle in par si sai traga manusi peste mainile acoperite de basicute. Era orbitor de fermecatoare pe cand statea acolo in toata maretia ei; curtenii se plecau adanc in fata ei, iar regele o curt ca sotie a sa, desi arhiepiscopul clatina din cap si sopti ca-i e teama ca frumoasa fecioara din padure sa nu fie o vrajitoare care le-a orbit privirea si la scos din minti pe rege. Regele a refuzat sa asculte; a poruncit sa cante muzica, sa fie adusa cea mai buna mancare si cele mai fermecatoare fete sa danseze in fata ei. A fost condusa prin gradini inmiresmate, in apartamente splendide, dar nimic nu aduse zambetul pe buzele ei sau in ochii ei; mahnirea statea acolo ca o mostenire, stapanind-o etern. Apoi, regele deschise usa unei camarute apropi- ate de camera unde trebuia sa doarma ea. Era im- podobita cu covoare scumpe de culoare verde si era facuta sa semene exact cu pestera unde 0 gasise el. Pe dusumea zdcea legatura de in pe care o torsese din urzici si din tavan atarna camasa de zale care era deja terminata. Unul dintre vanatori adusese toate aceste lucruri ca pe niste curiozitati, Tr 68 i im Scanned with CamScanner___.0IGRO. = Aici poti sa visezi ca te-ai intors in casa pe Care ai avut-o inainte! a spus regele. lata lucrul la care munceai; poate te amuza daca te gandesti la vremurile acelea, in mijlocul splendorii tale. Cand a vazut toate aceste lucruri atat de dragi inimii sale, un zambet sa jucat pe buzele ei pentru prima data, iar sangele a dat navala inapoi in obraji Sa gandit la sal- varea fratilor ei si ia sarutat mana regelui; el i-a strans-o in dreptul inimii si a dat porunca sa se traga toate clopotele bisericii pentru a anunta casatoria. Fermecatoarea fata muté din padure avea sa fie regina tari. Arhiepiscopul sopti cuvinte diabolice in urechea re- gelui, dar acestea nu ajunsera la inima sa. Trebuia ca nunta sa aiba loc si insusi arhiepiscopul trebuia sa puna coroana pe capul ei. in mania lui, a apasat atat de tare pe capul ei diadema de aur in asa fel, incat sa-i pro- voace durere. Dar o diadema mai grea apasa pe inima ei, durerea sa pentru fratii ei, asa ca nici nu se gandea la durerea corporala. Buzele-i erau pecetluite; un singur cuvant din gura ei i-ar fi costat pe fratii ei viata, dar ochii sai ii erau plini de dragoste pentru bunul si frumosul rege care facea tot ce putea ca sa-i faca pe plac. Era din ce in ce mai atasata de el pe zi ce trecea si isi dorea sa i se destainuie, sai spuna suferintele sale; dar trebuia sa ramana muta si trebuia sa-si duca munca la bun sfarsit in liniste. De aceea, noaptea, pleca pe furis de Janga el, ducandu-se in camera ei secreta, care era de- coraté ca o pester, si aici tricota camasa dupa camasa. Cand a ajuns la cea de-a saptea, inul se terminase; stia ca urzicile pe care trebuia sa le foloseasca cresteau in cimitir, dar trebuia sa le smulga ea insasi. Cum putea oare sa faca sa ajunga acolo? a 69 Scanned with CamScanner»Oh, ce inseamna durerea degetelor in comparatie cu chinul inimii mele? s-a gandit ea. Trebuie sa risc, bunul Dumnezeu nu ma va abandonal” Cu tot atata spaima in suflet de parca avea sa faca vreo fapta diabolica, s-a furisat intr-o noapte in gradina luminata de luna, apoi pe aleile lungi si pe strazile lin- istite pana la cimitir. A vazut acolo, stand pe o lespede de mormant, un grup de vampiri hidosi care isi daduserd jos vesmintele zdrentuite de parca erau gata sa se scalde si au sapat cu degetele lor sfrijite in mormintele proaspat facute, au sfasiat camea de pe cadavre si au devorat-o. Eliza a trebuit sa treaca pe langa ei, iar ei si-au atintit privirea diabolica asupra ei, dar ea a spus 0 rugaciune in trecere, a adunat urzicile usturatoare si s-a intors in graba la palat cu ele. Doar o persoana a vazut-o si aceea era arhiepiscop- ul care veghea in timp ce ceilalti dormeau. Cu siguranta toate impresiile sale negative despre regina erau acum justificate; nu era totul in regula cu ea, probabil ca erao vrajitoare si de accea il vrajise pe rege si pe toti ceilalti. La spus regelui in confesional ce vazuse si de ce se temea. Cand acele cuvinte rele au trecut pragul buzelor sale, tablourile sfintilor au scuturat din cap spunand parca: nu e asa, Eliza e nevinovata. Arhiepiscopul a interpretat totusi aceasta in mod diferit si s-a gandit ca depuneau marturie impotriva ei si dezaprobau, cla- tinand din cap, pacatul ei. Doua lacrimi mari s-au ros- togolit pe obrajii regelui si s-a intors acas4 cu indoiala in suflet. Noaptea, s-a prefacut cd doarme, dar somnul nu s-a atins de genele lui. A observat cum Eliza s-a tre- zit si s-a dus in camera ei secreta, Chipul lui devenea tot maj intunecat pe zi ce trecea; Eliza vedea si ea, dar nu-si putea imagina care era motivul, Acest lucru o alarma, a 70 Scanned with CamScanner__ AGGRO. __ dar inima ei suferea deja din cauza fratilor sai, Lacrimile ei sarate curgeau pe catifeaua regala de purpura; sta- teau pe ea ca niste diamante stralucitoare si toti cei care le vedeau splendoarea isi doreau sa fie regina. Ajunsese totusi aproape de capatul trudei sale: mai era nevoie de o singura camasa, dar nu mai avea in si nu-i mai ramasese nici macar o urzica. incé odata, pen- tru ultima oara, trebuia sa mearga la cimitir ca sa mai adune cateva maini bune. Se gandea cu groaza la plim- barea solitara si la oribilii vampiri; dar vointa ei era la fel de tare ca si credinta in Dumnezeu. Eliza s-a dus, dar regele si arhiepiscopul au urmarit- ©; au vazut-o disparand prin poarta mare cu zabrele a cimitirului. Urmarind-o, i-au vazut pe vampiri stand pe lespedea de mormant asa cum ii vazuse si Eliza mai inainte; regele si-a intors capul intr-o parte, gandindu-se ca era una dintre ei, ea, al carei cap se odihnise chiar in seara aceea la pieptul lui. - Trebuie s fie judecata de popor, a gemut el si po- porul a judecat. Sa fie mistuita de flacarile vii! A fost dusa din frumosul sau apartament regal intr-o inchisoare intunecata si umeda, unde vantul suiera printre zabrelele ferestrei. in loc de catifea si matase i-au dat legatura de maracini pe care o adunase ca sa aiba pe ce sasi puna capul. Trebuia sa se inveleasca cu camasile de zale care usturau atat de tare, dar nici cai puteau da ceva mai de pret. S-a apucat din nou de lucru, rugandu-se mereu la Dumnezeu. in fata inchisorii baietii strazii cantau can- tece batjocoritoare despre ea si niciun suflet n-o alina cu vreun Cuvant bun. Catre seara a auzit fosnet de aripi de lebede aproape de fereastra sa; era fratele ei cel mai mic; 0 gasise in | cele din urma. A plans in hohote de bucurie, desi stia — S67 — 71 Scanned with CamScannerca noaptea urmatoare putea fi ultima ei noapte, dar oricum si munca ei era aproape pe terminate, iar fratij ei erau acolo. Arhiepiscopul a venit s4-si petreaca ultimele ore cu ea, asa cum ii promisese regelui. A clatinat din cap in fata lui si l-a rugat din priviri si gesturi sa plece. Mai avea doar noaptea aceasta ca sa-si termine lucrul, sau totul avea sa fie irosit, totul - durerea ei, lacrimile si noptile nedormite. Arhiepiscopul s-a indepartat folosind cu- vinte aspre la adresa ei, dar biata Eliza stia ca este nevi- novata si si-a continuat munca, Soricutii alergau pe podea, aducanduii urzici la pi- cioare, ajutand-o atat cat puteau, si un sturz statea pe zabrelele ferestrei, unde a cantat vesel toata noaptea, ca sa-i dea curaj. De-abia se crapa de ziua si soarele nu avea sa rasara decat peste o ora, iar cei unsprezece frati stateau la poarta palatului, implorand sa fie dusi la rege. Acest lucru nu putea fi infaptuit, a fost raspunsul, fiindca era inca noapte; regele dormea inca si nimeni nu indraznea sal trezeasca. Orice ruga staruitoare si amenintare a fost inutila, garda a dat alarma si insusi regele a venit sa vada ce se intampla; dar chiar atunci a rasarit soarele si nici urma de frati, doar unsprezece lebede salbatice zburand deasupra palatului. Toata plebea se revarsa pe portile palatului, erau nerabdatori sa o vada pe vrajitoare arzand. Un cal vred- nic de mila tragea caruta in care statea Eliza. Pusesera pe ea o bluza dintr-o panza de sac verde si tot parul ei lung, frumos atarna desfacut pe spate. Obrajii ei erau extrem de palizi, iar buzele ei se miscau delicat, in timp ce degetele ej rasuceau neincetat firele toarse de culoare verde. Chiar si pe drumul catre moarte nu — Fr — 72 Scanned with CamScanner__ RAGGA. putea abandona treaba ci neispravita. Zece camasi ter- minate erau intinse la picioarele ei - lucra la cea de-a unsprezecea, printre insultele batjocoritoare ale gloatei, - Priviti-o pe vrajitoare cum mormaie. Nu are o carte cu psalmi in mini, nu, iat-o cum sta cu vrajitoria ei dez- gustatoare. Luali-o de langa ea si sfasiati-o in mii de bucati! Multimea se imbulzea in jurul ei ca sai distruga munca, dar chiar atunci unsprezece lebede albe au zbu- rat in jos si s-au asezat pe carula, falfaind din aripi. Multimea a dat inapoi inaintea lor cu groaza. -E un semn de la Ceruri! E nevinovata! au soptit ei, dar nu indrazneau s-o spuna cu voce tare. Calaul a apucat-o de mana, dar ea a aruncat in graba cele unsprezece camasi peste lebede, care s-au transformat imediat in unsprezece printi frumosi; dar cel mai mic avea o aripa in loc de brat, caci lipsea o maneca de la camasa sa de zale; nu putuse s-o termine. - Acum pot sa vorbesc! Sunt nevinovata. Gloata care a vazut ce se intamplase s-a plecat inaintea ei ca si cum era o sfanta, dar ea s-a prabusit SPURS Scanned with CamScannerfara viata in bratele fratilor ei; atat de mare fusesera ten- siunea, spaima si suferinta prin care trecuse. - Da, este nevinovata, a spus fratele cel mai mare si le-a povestit tot ce se intamplase. in timp ce vorbea, 0 mireasma minunata s-a raspan- dit in jur, stransa parca de la un milion de trandafiri. Fiecare nuia din gramada de vreascuri a prins radacini, tasnindu-i ramuri, si un gard viu, mare si inalt, de tran- dafiri rosii a rasarit. Chiar in varf era o floare alba pura; stralucea ca o stea; regele a rupt-o si a intins-o pe piep- tul Elizei, iar ea s-a trezit cu bucurie si pace in inima. Toate clopotele bisericii au inceput sa sune de buna voie, iar pasarile cantatoare s-au strans in jurul lor. Pro- cesiunea nuptiala s-a intors la palat si cu siguranta nici- un rege n-a mai vazut asa ceva vreodata! Scanned with CamScanner