Galerii hidrotehnice 39

2.3 CALCULUL DIAMETRULUI OPTIM - EXEMPLU DE CALCUL

2.3.1 Generalităţi

Încadrarea galeriei de aducţiune în clasa de importanţă, se face în conformitate

cu normativul STAS - 4273, fiind identică cu aceea a centralei hidroelectrice din cadrul
amenajării hidrotehnice.
Traseul în plan al galeriei de aducţiune se determină prin compararea tehnico-
economică a variantelor posibile, ţinând seama de condiţiile topografice, geologice şi
de organizare a execuţiei.
În elevaţie, galeria de aducţiune are o pantă constructivă de 1.5...2 ‰ , impusă
din condiţia de evacuare gravitaţională a apei, în situaţia punerii la uscat a galeriei.
Cota cheii galeriei de aducţiune în lungul traseului, trebuie să fie sub linia
piezometrică determinată din situaţia cea mai defavorabilă de exploatare: nivelul de
retenţie al apei în lac la NME, nivelul minim aval la restituţie (NAV), în situaţia salt
minim în castelul de echilibru şi cel puţin o coloană minimă de apă de 3...5 m /2/, /22/.
În mod frecvent, din considerente hidraulice, o galerie de aducţiune are
secţiunea transversală circulară, iar din calculele energo-economice se ajunge la
stabilirea diametrului optim al galeriei de aducţiune.
Din condiţiile pentru care costul investiţiei şi pierderile de energie sunt
minime, respectiv beneficiul obţinut este maxim, se obţin criteriile de determinare a
diametrului economic al galeriei de aducţiune.
Notând cu Ai cheltuielile provenite din investiţie, din pierderile de energie şi
putere, cu E energia brută a amenajării şi cu E pierderile de energie cauzate de
pierderile de sarcină pe aducţiune, se ajunge la cele două criterii economice /2/,/11/ ;
 A i
 m in (2.1)

B en
 p liv  E   E    A i
 m ax (2.2)
unde: Ben - reprezintă beneficiul, în (lei);
pliv - reprezintă preţul de livrare a energiei hidroelectrice, în (lei);
Ai, E şi E - reprezentând valori medii anuale ale cheltuielilor, energiei şi
pierderilor de energie.

2.3.2 Evaluarea cheltuielilor anuale

Cheltuielile anuale Ai se determină în funcţie de termenii ce depind de

investiţia directă în aducţiune şi termenii ce depind de pierderile de putere şi energie
datorate frecărilor, pierderi ce se compensează prin centrale termice din sistemul
energetic.
Cheltuielile anuale se compun din /2/:
 cheltuieli anuale provenite din investiţie în care se include amortismentul şi
recuperarea investiţiei:
 0
A 1
  a
 0
  I (2.3)
 Tr 
40 Galerii hidrotehnice

unde: I - reprezintă costul investiţiei, în (lei);

Tr - termenul de recuperare, în (ani);
o - amortizarea investiţiei pe derivaţie, în (%) ;
 0 - coeficient de actualizare a investiţiei în perioada de execuţie;
 a - coeficient de actualizare a cheltuielilor anuale în perioada de exploatare;
 cheltuieli anuale provenite din amortisment şi recuperarea investiţiei în centrală
termoelectrică de înlocuire (CTI) care aduce parametrii (UHE) la valoarea maximă:

  a  f  r P   i t  r  P
t
A 2
(2.4)
Tr
unde: P - reprezintă pierderea de putere produsă de pierderile de sarcină, în (kW);
r - coeficient de echivalenţă a puterii în (CTI) cu puterea în (UHE):
PCTI = r · PUHE ;
it - investiţie specifică în (CTI), în (lei/kW);
f - cheltuieli fixe - amortisment şi exploatare - raportate la kW produs în (CTI),
în (lei);
 t - coeficient de actualizare a investiţiei în (CTI).
 reducerea cheltuielilor anuale datorită reducerii cu P a puterii instalate în (UHE);
  
   a  P        ih   P 
h
A 3 a a h
(2.5)
 Tr 
unde: ih – costul pe kW instalat realizat în (UHE), în (lei) ;
a - cheltuieli de exploatare, raportate la kW produs în (CTI), în (lei);
h - amortizarea investiţiei în echipamentul centralei hidroelectrice, în (%);
 h - coeficient de actualizare a investiţiei în echipamentul hidraulic în perioada
de execuţie a galeriei;
 cheltuieli anuale produse de costul energiei livrate în (CTI) ce compensează pierde-
rea de energie E, care provin din pierderile de sarcină hidraulică şi recuperarea
investiţiilor necesare deschiderii de mină:
m
A 4
  a  p 0 s   E   i m  E (2.6)
Tr
unde: E - energia pierdută într-un an datorită pierderii de putere P, în (kWh);
s - coeficient de echivalenţă între energia în (CTI) şi energia în (UHE):
E CTI = s · E UHE ;
po - costul mediu al energiei livrate de (CTI), inclusiv beneficiul, în (lei/kWh);
 m - coeficient de actualizare a investiţiei necesare deschiderii de mină;
im - investiţia specifică (pe kWh) necesară deschiderii de mină.
Însumând algebric cheltuielile anuale şi evidenţiind costul de investiţie I, pierderea de
putere  P şi pierderea de energie  E , se obţine relaţia generală:
 A i
 A 1
 A 2
 A 3
 A 4
 uI  v P  w  E (2.7)
în care coeficienţii energetici u, v şi w reprezintă notaţiile:
 Galerii hidrotehnice 41

0
u   a 0

Tr
 tit r hih
v   af r    aa   a hih  (2.8)
Tr Tr
mim
w   ap 0 s 
Tr
Orientativ (se cunosc la nivelul anului 1985) /2/, se pot alege valorile parametrilor
prezentaţi anterior, după cum urmează :
a.) Investiţii specifice :
Centrale Centrale Echivalent în
Hidroelectrice termoelectrice deschiderea de mină
i h(lei/kW) i t (lei/kW) im (lei/kWh)
1500 8000 0

După puterea instalată la centrala hidroelectrică pentru ih se mai pot utiliza următoarele
valori orientative:
Puterea UHE
(MW) 10 40 100 200 > 300
ih(lei/kW) 2500 1800 1200 800 600
b.) Coeficienţi de actualizare:
 a
 0
 t
 h
 m

1,08 1,104 1,0 1,0 0

c.) Coeficienţi de amortizare a investiţiilor :
 0 (%)  (%)
h

0,84 2,75
d.) Coeficienţi de echivalenţă a puterii şi energiei:
r s
1,15 1,10
e.) Cheltuieli de exploatare - cheltuieli fixe - în (CTI) şi (UHE) fără amortizare:
f (lei/kW) a (lei/kW)
362 150
f.) Timpul de recuperare: Tr = 25 ani
g.) Costurile medii ale energiei livrate în cazul în care se acoperă 90 % energia de vârf,
10 % energia de semibază, iar beneficiul este de 6 % :
po = 1,06·1,81 lei/kg cc · (0,9 · 0,580 kg cc/kWh + 0,10 · 0,400 kk cc/kWh)
pliv = pv = 1,08 lei/kWh

2.3.3 Evaluarea investiţiei

Pentru evaluarea investiţiei (I) se pot determina (pentru un metru liniar de
galerie) costurile pe categoriile de lucrări, cunoscând costurile specifice orientative
prezentate în tabelul nr. 2.1 /2/, la nivelul anului 1985:
42 Galerii hidrotehnice

Tabelul nr. 2.1

Cost unitar
Simbol Lucrarea UM lei/UM
Vexc Excavaţii mc 511
Vsb Şpriţ beton mc 875
Vbs Beton subteran în cămăşuială mc 574
Gar Armătură tone 4853
Gan Ancore tone 4853
Gc Cintre metalice tone 10893
Gcim,u Injecţii de umplere tone 1121
Gcim,c Injecţii de consolidare tone 2149

Considerând notaţiile din fig.

2.12: D - diametrul interior al
galeriei de aducţiune, în (m);
 - grosimea căptuşelii, în (m);
a - supraprofilul rezultat la exca-
vaţie, în(m);
t - grosimea stratului de torcret,
în (m) şi cunoscând calităţile
materialelor utilizate pentru:
• ancore  25, L=4m (Gan=15,0
kg/ancoră), 1 buc/m2;
• cintre metalice I12/ml (Gc=
11,2 kg/ml cintru), 1 buc/ml de
Fig. 2.12 Secţiune transversală galerie de aducţiune galerie;
• armătură g în kg/m3;
• injecţii de umplere la cheie, pe un sfert din contur şi consum de ciment de 180 kg/m2;
• injecţii de consolidare pe întreg perimetrul, cu consum de ciment de 140 kg/m2 ;
se pot determina volumele de lucrări în modul următor:
● volumul de excavaţii: Vexc =  /4 (D + 2  + 2a)2 (m3);
● volumul de şpriţ-beton: Vsb =  (D + 2  + 2a)t (m3);
● volumul de beton în subteran: Vbs =  /4 (D + 2  + 2a) - D  2 2
(m3);
● greutate armătură: Ga = g · Vb (tone);
x
● greutate ancore: G an
  0 ,0 1 5    D  2  2 a  (tone);
100

● greutate cintre metalice: G c


y
 0 ,0 1 2    D  2  2 a  (tone);
100
● greutate ciment la injecţiile de umplere:
G  1 / 4   0 ,1 8 0 
c im , u
  ( D  2  2a ) (tone);
● greutate ciment la injecţiile de consolidare:
G c im , c
 0 ,1 4 0   ( D  2   2 a ) (tone);
în care x şi y reprezintă procentele de dispunere a ancorelor şi a cintrelor, raportat la
lungimea totală a aducţiunii.
 Galerii hidrotehnice 43

2.3.4 Evaluarea pierderilor de energie şi putere

Pierderile de sarcină, pierderile de putere şi pierderile de energie sunt

determinate cu relaţiile generale:
2
Q
h r  
i
2
K
 P  9 , 81  Q i     h r

 E    Tu   P (2.9)
 h r local   h r longitudin al
   1 ,1
 h r longitudin al
 D
8/3

K 
n4
5/3

unde: n - reprezintă rugozitatea galeriei de aducţiune; Qi - debitul instalat, în (m3/s);

 - randamentul total al (UHE); Tu - timpul de utilizare anual, în (ore);
 - coeficient care ţine seama de regimul de exploatare al debitelor uzinale (în
mod curent  = 0.8 ... 0.9).

2.3.5 Determinarea diametrului optim, metoda grafoanalitică

Determinarea diametrului optim al galeriei de aducţiune rezultă din condiţia de

minim a cheltuielilor anuale sau a venitului maxim realizat, mărimi ce sunt dependente
de diametrul interior al galeriei de aducţiune.
Se calculează valorile
funcţiilor: V1(D) = uI ,
V2(D)= v  P + w  E şi
ΣA(D) = V1(D) + V2(D)
respectiv ,
Ven(D) = pliv (E -  E) - Ai
şi se reprezintă grafic.
Cu valorile parametrice
ale lui V1(D), V2(D), ∑A(D)
şi Ven(D), dependente de
diametrul galeriei de
aducţiune, se reprezintă
grafic obţinându-se curbe-
le din fig. 2.13.
Se determină grafic mini-
mul funcţiei A(D) res-
Fig. 2.13 Calculul diametrului optim
pectiv maximul Ven(D)
conform graficului din
fig. 2.13, rezultând de obicei două valori care definesc un interval optim, din care se va
alege diametrul economic al galeriei de aducţiune.
44 Galerii hidrotehnice

2.3.6. Metoda efectivă de calcul

Pentru determinarea diametrului optim al galeriei de aducţiune, s-a scris un

program de calcul GALERIE.BAS /31/ (Anexa 2.1) în limbaj QuickBASIC, prin care
se obţin parametric curbele V1(D), V2(D), A(D) şi Ven(D), ţinând seama de toate
elementele prezentate în capitolele 2.3.1 ... 2.3.5.
Elementele de intrare necesare execuţiei programului sunt introduse direct de
la consola calculatorului, în sistem conversaţional, iar datele de intrare cât şi rezultatele
finale sunt stocate într-un fişier extern secvenţial, denumit "galerie.out".
Reprezentând curbele V1(D), V2(D), A(D) = V1 + V2 şi Ven(D) (fig. 2.14), se
obţine valoarea minimă din criteriul cheltuieli minime, respectiv valoarea maximă din
criteriul beneficiului maxim. Din domeniul acesta de variaţie se alege diametrul optim.

2.3.7 Exemplul nr. 3 – dimensionare galerie de aducţiune. Să se dimen-

sioneze galeria de aducţiune a centralei hidroelectrice (UHE), la care faţă de para-
metrii prezentaţi şi rezultaţi de la exemplul nr. 1, se mai cunosc: căderea brută la
UHE - Hb = 392m; lungimea galeriei de aducţiune Lad = 5750 m; cotă ax galerie -
joncţiune priză NJP = 1107 mdM. Cămăşuiala circulară este realizată din beton
armat hidrotehnic de clasă C12/15 şi următoarele elemente geometrice ale secţiunii:
grosimea cămăşuielii  = 0.30 m; grosime spriţ-beton t = 0.05 m; supraprofil mediu
a = 0.2 m; armătură Ga = 50 kg/m3; sprijinire cu ancore pe 40% din traseu; sprijinire
cu cintre metalice pe 60% din traseu.
Mărimile care au fost introduse precum şi cele rezultate pentru diferite valori ale
diametrului interior al galeriei de aducţiune sunt prezentate mai jos.
Grosimea camasuielii (D1) [ m ] = 0. 30
Supraprofil rezultat la excavare (A) [ m ] = 0. 20
Grosimea sprit-beton (T) [ m ] = 0. 05
Debitul instalat centrala (Q) [ mc/s ] = 54. 50
Caderea bruta la turbine (HB) [ m ] = 392. 00
Lungimea aductiunii (LA) [ m ] = 5750. 00
Greutate ancore (GA) [ kg/ancora...1buc/mp ] = 15. 00
Greutate armatura (GAR) [kg/mc beton ] = 50. 00
Dispunere ancore pe traseu (P1) [ % ] = 0. 40
Dispunere cintre pe traseu (P2) [ % ] = 0. 60
Greutate cintre (GC) [kg/ml cint ..buc/ml gal] = 11. 20
Injectii umplere pe 1/4 din contur (GI1) [kg/mp] = 180. 00
Injectii consolidare pe integ cont (GI2) [kg/mp] = 140. 00
Pret de livrare energie (PLI) [lei/kwh ] = 1. 08
Pret unitar excavatii subteran (CEX) [lei/mc] = 511. 00
Pret unitar sprit-beton (CSB) [lei/mc ] = 875. 00
Pret unitar beton subteran (CBS) [lei/mc ] = 574. 00
Pret unitar armatura (CAR) [lei/tona ] = 4853. 00
Pret unitar cintre (CCM) [lei/tona ] = 10839. 00
Pret unitar injectii umplere (CIU) [lei/tona] = 1121. 00
Pret unitar injectii consol. (CIC) [lei/tona] = 2149. 00
Parametrii... u= 0. 050 v = 467. 000 w = 1. 280
Coeficient rugozitate pe galerie ... n = 0. 011
 Galerii hidrotehnice 45
Randament total centrala hidroelec (ETA).... = 0. 780
Coeficient de regim debit uzinat (BE)..... = 0. 800
Timp de utilizare centrala hidroelec (TU)... = 1800. 00
-----------------------------------------------------------------------------
| 4.20 | 1167.64 | 1859.31 | 3026.95 | 39935.87 |
| 4.30 | 1201.34 | 1640.02 | 2841.37 | 40269.08 |
| 4.40 | 1235.45 | 1450.78 | 2686.23 | 40551.61 |
| 4.50 | 1269.96 | 1286.91 | 2556.87 | 40791.28 |
| 4.60 | 1304.87 | 1144.56 | 2449.44 | 40994.55 |
| 4.70 | 1340.18 | 1020.53 | 2360.72 | 41166.76 |
| 4.80 | 1375.90 | 912.14 | 2288.04 | 41312.41 |
| 4.90 | 1412.01 | 817.15 | 2229.16 | 41435.23 |
| 5.00 | 1448.53 | 733.68 | 2182.21 | 41538.37 |
| 5.10 | 1485.45 | 660.15 | 2145.59 | 41624.49 |
| 5.20 | 1522.76 | 595.20 | 2117.97 | 41695.84 |
| 5.30 | 1560.48 | 537.71 | 2098.19 | 41754.32 |
| 5.40 | 1598.61 | 486.69 | 2085.29 | 41801.57 |
| 5.50 | 1637.13 | 441.31 | 2078.44 | 41838.96 |
| 5.60 | 1676.05 | 400.88 | 2076.93 | 41867.69 |
| 5.70 | 1715.38 | 364.77 | 2080.15 | 41888.79 |
| 5.80 | 1755.10 | 332.46 | 2087.56 | 41903.13 |
| 5.90 | 1795.23 | 303.49 | 2098.72 | 41911.47 |
| 6.00 | 1835.76 | 277.47 | 2113.23 | 41914.48 |
| 6.10 | 1876.69 | 254.05 | 2130.75 | 41912.72 |
| 6.20 | 1918.03 | 232.95 | 2150.97 | 41906.70 |
-----------------------------------------------------------------------------

6000

5000

V1(D)
4000 V2(D)
[lei]

V1(D)+V2(D)
VEN(D)/10
3000
COSTURI

2000

1000

0
4.2 4.7 5.2 5.7 6.2
D [m]

Fig. 2.14 Calculul diametrului optim galerie de aducţiune

46 Galerii hidrotehnice

Reprezentând curbele V1(D), V2(D), A(D) şi Ven(D) (fig. 2.14), se obţine din
condiţia de minim D = 5.6 m şi din condiţia de maxim D = 6.0 m. În concluzie, s-a
adoptat pentru galeria de aducţiune diametrul optim Dopt = 5.70 m, iar raza interioară
este Rint = 2.85m.

2.4. ACŢIUNEA MUNTELUI ASUPRA GALERIILOR

2.4.1 Consideraţii generale

Acţiunea muntelui asupra galeriei se manifestă prin presiunile care apar în

jurul golului obţinut prin excavare. Aceste presiuni sunt mari când calitatea rocii este
slabă, iar uneori prin deformarea golului se poate produce chiar şi surparea.
Pentru prevenirea surpării golului se execută sprijinirea provizorie sau
sprijinirea definitivă. Această sprijinire se execută cu elemente capabile de preluare a
presiunii exercitată asupra golului.
În funcţie de caracteristicile fizico-mecanice şi chimice ale calităţii rocii
masivului, presiunile sunt declanşate de:
 fenomenul de relaxare a rocii în urma redistribuirii eforturilor în masiv;
 fenomenul de curgere plastică a rocilor în zonele în care rezistenţele de
alunecare sunt depăşite de eforturile tangenţiale;
 fenomene fizico-chimice de degradare a rocii în zona de contact cu mediul
exterior (aerul atmosferic din interiorul golului).
În fig. 2.15a este prezentată diagrama de eforturi unitare în jurul unui gol circular
excavat într-un masiv muntos, calculele efectuate prin metoda teoriei elasticităţii
considerându-se masivul ca un mediu elastic, omogen şi izotrop /11/.

Fig. 2.15 Eforturi în jurul unor galerii excavate în masiv; a - calculate după teoria elasticităţii;
b, c - măsurate la galeria de fugă UHE Argeş, susţinută elastic (E) şi rigid (R)

În fig. 2.15b,c sunt prezentate comparativ diagramele de presiuni efective măsurate în

golurile excavate la galeria de fugă la U.H.E. Argeş.
 Galerii hidrotehnice 47

În fig.2.16 se prezintă o mo-

dalitate de discretizare prin
metoda elementelor finite a
unui domeniu plan din jurul
unui gol circular prevăzut cu
o cămăşuială din beton ar-
mat în conlucrare cu masivul
muntos, încărcată din greu-
tatea proprie a cămăşuielii şi
a masivului, iar la exterior
încărcată cu o presiune uni-
formă provocată de injecţiile
de precomprimare (stânga).
În dreapta sunt prezentate
Fig. 2.16 Galerie şi masiv muntos; a- discretizare şi condiţii de variaţiile eforturilor unitare
margine; b- eforturi unitare echivalente von Mises echivalente în cămăşuială şi
într-o mică zonă din masivul
muntos (o zonă circulară cu grosimea de cca. 2δ grosime din masivul muntos).

2.4.2 Împingerea muntelui

Se admite că presiunea muntelui acţionează asupra elementelor de sprijinire

sau asupra cămăşuielii sub următoarele forme:
 împingerea verticală a muntelui, dirijată de sus în jos, la nivelul cheii bolţii
şi o reacţiune elastică de jos în sus la talpa excavaţiei;
 împingerea laterală a muntelui, dirijată după orizontală sau sub un unghi
oarecare, în funcţie de stratificaţie;
 împingerea longitudinală a muntelui, dirijată în lungul galeriei, în general la
zonele de capăt. Aceste împingeri apar în timp la rocile de bună calitate şi instantaneu
după realizarea excavaţiei la rocile moi.
Pentru o excavaţie de lăţime b,
datorită deformaţiilor rocii, după
schemele propuse de Protodia-
conov (fig. 2.17a), se realizează
o boltă oarecare denumită posi-
bilă de surpare, de înălţime h.
Greutatea zonei de rocă cuprinsă
sub această boltă generează îm-
pingerea verticală a muntelui.
Forma bolţii de echilibru este o
parabolă şi se determină din con-
diţia de echilibru static scrisă
Fig. 2.17 Scheme pentru calculul împingerii muntelui; pentru o jumătate de boltă, încăr-
a- împingerea verticală; b-împingerea laterală cată cu presiunea verticală uni-
48 Galerii hidrotehnice

form distribuită cu valoarea p şi împingerea laterală H de la naşterea bolţii. Ecuaţia

p
bolţii de echilibru este: y  x
2
(2.10)
2H
Pentru ca această boltă să fie stabilă, trebuie ca reacţiunea elastică multiplicată cu
coeficientul de amplificare ks, să fie mai mică decât forţa orizontală de frecare:
f
k sH  f P  pb (2.11)
2

unde: f - este coeficientul de frecare al rocii denumit şi coeficientul de tărie

Protodiaconov.
Dacă se admite coeficientul de siguraţă egal cu 2 (coeficientul de amplificare
ks = 2) şi se înlocuieşte împingerea orizontală obţinută din condiţia de egalitate (2.11),
se obţine:
2
2x
y  (2.12)
fb
Cunoscându-se din condiţiile de margine că pentru x = b / 2 valoarea lui y = h, rezultă
înălţimea bolţii de surpare ce se poate determina cu relaţia:
b
h  (2.13)
2f

Valoarea totală a împingerii verticale (rezultanta) este greutatea prismului de rocă cu

volumul dat de aria parabolei de surpare pe o adâncime de un metru:
2
2 b
Q   s
bh   s
(2.14)
3 3f

unde s este greutatea specifică a rocii.

Prin repartizarea greutăţii totale pe întreaga lăţime a excavaţiei (lăţime b), se
obţine valoarea medie a împingerii verticale uniform distribuită q a muntelui:
b
q   s
(2.15)
3f

Împingerea laterală a muntelui (fig. 2.17b) se determină după teoria materia-

lelor necoezive, admiţând formarea prismelor de alunecare după suprafeţe înclinate

faţă de orizontală cu unghiul 
45  .
2
Asupra prismelor laterale acţionează greutatea rocii cuprinsă între bolta de
surpare AOB şi noua boltă A1O1B1 şi deschiderea totală b0:

   
b 0  b  2 h 0 tg  45   (2.16)
 2 

Greutatea totală a acestei zone este calculată cu relaţia:

 Galerii hidrotehnice 49

s 4 s        
 (b 0  b )     b  h 0 tg  45 
2 2
Q 0
h 0 tg  45  (2.17)
3f 3f  2   2 

Din această relaţie se poate determina o sarcină uniform distribuită pe cele două prisme
laterale de următoarea formă:
Q 2 s     
q0   (2.18)
 b  h 0 tg  45 
0

    3f   2 
2 h 0 tg  45  
 2 

Presiunea laterală rezultantă este dată de sarcina uniform distribuită însumată cu

greutatea prismei laterale şi se determină cu relaţia:
1   
E  h 0 ( 2 q 0   s h 0 ) tg  45 
2
 (2.19)
2  2

Există o relaţie empirică de legătură între coeficientul de tărie Protodiaconov şi

rezistenţa la compresiune a rocii Rc (în care obligatoriu rezistenţa la compresiune se
R
introduce în daN/cm2): f 
c
(2.20)
100

2.4.3 Rezistenţa elastică a rocii

Fenomenul de opunere al masivului muntos la acţiunea solicitărilor care

produc deformaţii ale cămăşuielii spre masiv, poartă denumirea de reacţiune elastică a
rocii. Această denumire reacţiune elastică a rocii conduce la ipoteza considerării
masivului muntos că are o comportare elastică, este omogen şi izotrop.
Într-un astfel de masiv muntos se
consideră un gol circular de rază r0
care la partea interioară este solicitat
de presiunea radială uniformă p.
Datorită acestei încărcări se produce
o deformare uniformă şi radială spre
masiv a golului cu valoarea r0 .
p
Prin definiţie, raportul  K ,
 r0
exprimat în daN/cm3, se numeşte
coeficient de rezistenţă elastică al
rocii.
Pentru un cilindru cu grosimea finită
Fig. 2.18 Schemă pentru determinarea coeficientului de  = (rext - rint), rază interioară rint = r0
rezistenţă elastică a rocii
şi rază exterioară rext precizate în
(fig. 2.18), asupra căruia acţionează
50 Galerii hidrotehnice

la interior presiunea radială pi , iar la exterior reacţiunea pe, se poate utiliza relaţia lui
Lamé pentru calcularea deplasării de la interior:
ri  ri  re  2ri  re
2 2 2

ui   2    pi  pe (2.21a)

E  re  ri  
2
 E re  ri
2 2

Pentru un cilindru cu pereţii de grosime foarte mare (rext =  ), iar presiunea de

la exterior neglijabilă, deplasarea radială u într-un punct curent de rază r determinată
cu relaţia (2.21a) se simplifică la expresia:
1   p r0
2

u  (2.21b)
E r

şi notaţiile:  - coeficientul lui Poisson al rocii; E - modulul de elasticitate al rocii;

p - presiunea interioară a apei; r0 - raza cilindrului; r - raza punctului curent
unde se determină deplasarea.
La partea interioară a cilindrului la care r = r0 , se calculează deplasarea u0:
1 
u 0   r0  p r0 (2.22)
E

Din această relaţie şi relaţia de definiţie se poate determina expresia coeficientului de

p E
rezistenţă elastică al rocii cu relaţia: K   (2.23)
 r0 ( 1   ) r0
Tabelul nr. 2.2
Nr. K0 Coeficien-
crt. Tipul de rocă (daN/cm3 .1m) tul Sursa de extracţie
Poisson
1. Şisturi cristaline, sericitoase, gnaisice, alterate 10 Lotru-aval
2. Marne cretacice, ponţiene şi sarmatice 12...25 0.40...0.42 Izlaz-Cioara , Dăieşti
3. Erupţii vulcanice afânate 40 după Zurabov şi Bugaeva
4. Gnaise alterate, argilizate 30...50 Porţile de Fier-Jidoaia
5. Calcar vacolar, sarmatic şi cretos 50...60 Constanţa, Izlaz
6. Şisturi cristaline, filitoase-argiloase alterate 30...80 Tomeasa-Râul Mare
7. Şisturi cristaline grafitoase 60...80 0.12...0.15 Lotru-Mănăileasa
8. Argile compacte 60...100 după Zurabov şi Bugaeva
9. Şisturi cristaline cuarţo-calcaroase 70...120 Lotru-Petrimanu
10. Şisturi cristaline verzi alterate 100...120 0.10 Lotru-Mănăileasa
11. Tufuri andeziteo-piroxenice argiloase 120 după Zurabov şi Bugaeva
12. Tufuri sarmaţiene 120...140 0.38 Olt, Râmnicu-Vâlcea
13. Şisturi argiloase brune 20...150 Bistriţa-Bicaz
14. Granite caolinizate-argilizate 130...150 0.36 U.H.Someş
15 Micaşisturi fisurate 200 0.25 Lotru-Balindru
16. Gnaise oculare fisurate 400...650 Lotru-Vidra
17. Andezite fisurate 500...7050 0.26 Firiza- Someş
18. Gnaise granitice şi amfibolice 800...1400 0.35 Sebeş
19. Gnaise masive 1000...2100 0.28 Someş
20. Andezite sănătoase 2500...4000 0.32 Firiza
21. Riodacite sănătoase 3800...4200 0.05 Leşu
22. Cuarţit compact 6000 după Zurabov şi Bugaeva
 Galerii hidrotehnice 51

În practică se utilizează coeficientul de rezistenţă elastică specific (K0 ) al rocii, care

corespunde unei galerii cu raza interioară r0 =100 cm. În această situaţie, expresia
coeficientului de rezistenţă elastică specific (K0 ) al rocii devine:
E  daN 
K   * 1m  (2.24)
 cm 3 
0
( 1   ) 100

iar legătura între cei doi coeficienţi K şi K0 este:

K  daN 
K  (2.25)
0
 3

r excavatie  cm 
În tabelul nr. 2.2 sunt prezentate câteva categorii de roci din ţara noastră rezultate în
urma unor măsurători experimentale sau preluate din literatura de specialitate cu
valoarea coeficientului de rezistenţă elastică specific (K0 ) al rocii /11/.

2.5 CALCULE STATICE ADUCŢIUNE – EXEMPLU DE CALCUL

2.5.1 Consideraţii generale

Cămăşuiala galeriilor hidrotehnice este în contact cu masivul muntos pe tot

conturul exterior şi din această cauză în calculele statice şi de rezistenţă trebuie să se
considere conlucrarea dintre cămăşuială şi rocă.
Forţele care acţionează asupra cămăşuielii galeriei se grupează astfel:
 Încărcări fundamentale şi provin din acţiunea:
 împingerii verticale şi orizontale a masivului muntos;
 greutatăţii proprii a cămăşuielii, caracterizată de greutatea specifică b;
 presiunii hidrostatice a apei din interiorul galeriei, corespunzătoare nivelului
normal de retenţie (la galeriile sub presiune această valoare se împarte în presiunea
apei care umple galeria - o presiune cu variaţia liniară, zero la cheia bolţii şi maximă
la partea inferioară cu valoarea aD - şi presiunea uniformă dată de înălţimea coloanei
de apă de deasupra bolţii galeriei) /1/;
 presiunii exterioare a apelor de infiltraţie în regim stabilizat, cu funcţionarea
normală a sistemului de drenaj;
 suprapresiunii dinamice interioare, datorită manevrelor la uzina hidro-
electrică (închiderea bruscă a UHE);
 încărcării din precomprimarea cămăşuielii;
 încărcării produsă de variaţiile de temperatură, fenomenele de contracţie şi
dilatare ale betonului;
 reacţiunii elastice a rocii.
 Încărcări accidentale care provin din acţiunea:
 presiunii hidrostatice a apelor subterane, în situaţia nefuncţionării sistemului
de drenaj;
 acţiunii provenite din mecanizarea lucrărilor de execuţie (ex. forţele prove-
nite din dispozitivele de fixare ale utilajului cu forare la secţiune plină - ROBBINS);
 Încărcări extraordinare care provin din acţiunea cutremurului.
52 Galerii hidrotehnice

2.5.2 Calcule statice. Armare cămăşuială galerie de aducţiune

Cămăşuiala galeriei de aducţiune este un inel din beton armat, care conlucrează
cu un inel de rocă consolidată (uzual grosimea este de cca. 2.0… 4.0 m) şi masivul de
rocă. Încărcările dominante sunt: presiunea apei din interior, presiunea exterioară
provocată de injecţiile de consolidare şi precomprimare, variaţiile de temperatură şi
reacţiunea elastică a rocii.
Calculul static conduce la determinarea eforturilor din cămăşuială în diferite
ipoteze de încărcare. Armarea se face ca la orice secţiune din beton armat supusă la
întindere sau compresiune centrică.
1) Presiunea interioară. Se determină considerând nivelul hidrostatic la cota
nivelului normal de retenţie (NNR) în lacul de acumulare, la care se adaugă supra-
sarcina corespunzătoare saltului maxim în castelul de echilibru, în ipoteza căderii totale
a sarcinii, respectiv cotei centrului secţiunii galeriei. Valorile presiunilor de calcul se
stabilesc pe tronsoane ale galeriei în care variaţia de presiune de la capete este cuprinsă
în domeniul  p = 1…1.2 daN/cm2, /2/, /11/, /22/. În calcule se consideră presiunea
maximă de la capătul aval în cadrul fiecărui tronson.
2) Presiunea din injecţiile de precomprimare. Se determină astfel încât
eforturile de precomprimare produse de presiunea de injectare să compenseze eforturile
de întindere din împingerea interioară a apei. În situaţiile cele mai des întâlnite, se
alege presiunea de injectare egală cu presiunea interioară a apei din interiorul galeriei,
amplificată cu un coeficient supraunitar (pjnj = [1.5 ... 2.0] pint).
3) Presiunea remanentă de injectare. Se consideră o presiune radială reparti-
zată uniform la exteriorul cămăşuielii şi reprezintă o valoare remanentă din presiunea
de injectare:
p rem    p inj unde   0 , 25 ... 0 , 30 . (2.26)
4) Presiunea din diferenţa de temperatură. Se consideră diferenţa dintre tem-
peratura apei din interior admisă de + 4.5 C şi temperatura masivului muntos ca fiind
egală cu temperatura medie multianuală în amplasament, la care se adaugă gradientul
termic (1  C / 33 m) înmulţit cu acoperirea medie a galeriei (hac):
    0 , 6 . . .0 , 7     m r d  1  h a c / 3 3   4 , 5 (2.27)
În lipsa unor date certe din zona amplasamentului referitoare la variaţia de
temperatură, se consideră valoarea    12  C . Coeficientul de dilatare liniară al
betonului se consideră egal cu  b   0 , 5 . . . 0 , 6   1 0  5  g r a d  1 .
Eforturile unitare în cămăşuiala din beton armat se determină în două ipoteze:
I. Ipoteza de construcţie. Asupra cămăşuielii acţionează presiunea din
injecţiile de precomprimare la valoarea integrală. Eforturile nu trebuie să depăşească
rezistenţa la compresiune a betonului hidrotehnic.
II. Ipoteza de exploatare. Asupra cămăşuielii acţionează presiunea interioară
a apei, iar la exterior presiunea remanentă de injectare, reacţiunea elastică a
masivului diminuată de variaţiile de temperatură. Eforturile totale de întindere sunt
preluate de armătură.
 Galerii hidrotehnice 53

2.5.3 Relaţii de calcul – galerie precomprimată

În situaţia galeriilor de aducţiune sub presiune, solicitarea dominantă este dată

de presiunea apei din interior. Această acţiune deformează cămăşuiala spre exterior şi
conlucrează cu masivul muntos. Reacţiunea
ce apare la interfaţa de contact cămăşuială-
masiv muntos, poartă denumirea de reacţi-
une elastică a masivului muntos.
Eforturile şi deformaţiile produse în cămă-
şuială (fig. 2.19) atunci când la interior
acţionează o presiune uniform distribuită pi ,
iar la exterior o presiune uniform distribuită
pe , ce reprezintă reacţiunea elastică mo-
bilizată a masivului muntos, se determină
cu ajutorul teoriei membranelor cilindrice
cu pereţi groşi.
Solicitările şi forma geometrică a cămă-
şuielii galeriei (de grosime constantă) sunt
Fig. 2.19 Schema de calcul în cămăşuială axial simetrice, deformaţiile vor rezulta tot
axial simetrice, iar eforturile unitare au un
singur sens, de întindere pe tot conturul galeriei de aducţiune.
Conform acestei teorii, în fiecare punct al cămăşuielii apar eforturi unitare
radiale, tangenţiale şi axiale. Eforturile axiale se pot neglija în raport cu celelalte două.
Expresiile deplasărilor şi eforturilor unitare din cămăşuiala galeriei (relaţiile
lui Lamé - referitoare la inelul gros încărcat radial uniform la interior şi exterior) au
următoarea formă /2/:

ri  ri  re  2ri  re
2 2 2

ui   2   pi  pe (2.28)

E  re  ri  
2
 E re  ri
2 2

2ri  re re  ri  re 
2 2 2

ue  pi   2    pe (2.29)

  E  re  ri
2
E re  ri 
2 2

re  ri
2 2 2
2 re
 i
 pi  pe (2.30)
re  ri re  ri
2 2 2 2

re  ri
2 2 2
2ri
 e
 pi  pe (2.31)
re  ri re  ri
2 2 2 2

unde: E şi  reprezintă modulul de elasticitate şi coeficientul Poisson al inelului de

beton armat.
În fig. 2.20 este prezentat modul de conlucrare cămăşuială - inel de rocă
consolidată - masiv muntos şi zona unde se admite limita pe care se extinde roca
54 Galerii hidrotehnice

consolidată (este la cca. r3 - r2 = 2 ... 4 m). Inelul de rocă consolidată este caracterizat de
modul de elasticitate şi coeficentul Poison aproximat cu relaţiile:
E 1  kE 2
 1, 3 E 2
1  b (2.32)
Inelul de beton armat, încărcat la interior de presiunea apei pi şi la exterior de
reacţiunea elastică necunoscută q,
are deplasarea u bi la exterior.
Inelul de rocă consolidată, acţionat la
interior de reacţiunea elastică
necunoscută q şi la exteriorul inelului
consolidat de reacţiunea necunoscută
q’, provocată de masivul muntos, are
la interior deplasarea u1(1) şi la
exteriorul inelului consolidat depla-
sarea u2(1).
Variaţia de temperatură dintre masiv
şi apa din interiorul aducţiunii con-
duce la un interspaţiu care se de-
Fig. 2.20 Schemă de calcul pentru interacţiune termină cu relaţia:
beton-inel rocă-masiv muntos

2  r2
2

u    1   b
  b    (2.33)
r1  r 2
Masivul muntos, acţionat de reacţiunea necunoscută q’ la contactul cu inelul de rocă
consolidată are deplasarea u2(2).
Din condiţiile de continuitate în zonele de interferenţă se obţin relaţiile:
u1  u1  u
b (1)

(2.34)
 u2
(1) (2)
u2
din care se pot determina reacţiunile elastice q’ şi q.
Utilizând relaţiile (2.29) în care se substituie ri şi re , E şi  corespunzătoare
inelului de rocă consolidată (ri = r2; re = r3; E = E1;    1 ), rezultă deplasarea u2(1) şi
respectiv în relaţia (2.28) se substituie ri şi re , E şi  corespunzătoare masivului (r1 =
r2; re = r3; E = E2;    2 ) rezultă deplasarea u2(2), iar din condiţia u2(1) = u2(2) se
determină reacţiunea q’. După înlocuiri asemănătoare în relaţiile (2.28), (2.29) pentru
inelul de beton, cu pi la interior şi q la exterior şi pentru inelul de rocă consolidată cu
q’ la exterior, q la interior şi condiţia u b1  u 1( 1 ) , rezultă valoarea reacţiunii elastice q:
r1  r 2
2

r 2  r1
2 2
2 (2.35)
q   pi
r2  r3
3 2
4 Eb
N 2

r3  r2
2 2 2
N 3E 1
 Galerii hidrotehnice 55

unde s-au utilizat notaţiile:

r2  2 1  1   r2  2 1  1 1
  r1    2   r2   r3 
b 2 b 1 2
N 2  r2  (2.36)
r 2  r1 r3  r2 
2 2 2
 Eb Eb  E1 E1 

1  1   1  1  
 r3     r2  
2 1 2 2 1 2
N 3 
 E1 E 2   E1 E 2 

În mod similar, din relaţia u 1  u 1  u   b (1)

rezultă variaţia reacţiunii elastice  q
datorată variaţiei de temperatură:
r 2  r1
2 2
1
q    E b  u  (2.37)
N  1  2 b  r1  r 2
2

r2
2
E b 1    r 22  r 12
 1  1  2  
1
unde Nθ are expresia: N   (2.38)
E 1 1  b
 b 2 2
r1 r1
Eforturile unitare din cămăşuiala din beton (σi , σe) se determină cu relaţiile lui
Lamé (2.30) şi (2.31).
Dacă se fac următoarele particularizări ri = r1 şi re = r2 , iar pi şi pe în
conformitate cu următoarele ipoteze de verificare, se obţin următoarele condiţii şi
eforturile unitare (σ) în conformitate cu relaţiile lui Lamé (2.30) şi (2.31):

I. Ipoteza de construcţie  inj  : pi  0

● presiunea datorată injecţiilor de precomprimare p e  p inj

II. Ipoteza de exploatare

● presiunea interioară a apei   : pp i
 p int

pe  q
● variaţia de temperatură     : p i  0
p e   q
● presiunea datorată injecţiilor de precomprimare  inj  : p i  0
p e  p rem

Efortul unitar rezultant are expresia:

 t
  p
  
  in j
(2.39)

2.5.4 Calculul de armare cămăşuială

Calculul eforturilor unitare din cămăşuială se face pentru mai multe categorii
de rocă în funcţie de calitatea rocii, calitate precizată de coeficientul de rezistenţă
elastică specific Ko .
56 Galerii hidrotehnice

Cunoscând eforturile unitare  ti ( daN / cm 2 ) la interior şi eforturile unitare

 te ( daN / cm
2
) la exterior în cazul inelului de beton armat, se determină forţa axială
 ti   te
în cămăşuiala din beton: N     100 (2.40)
2
unde:  - reprezintă grosimea inelului de beton, în cm.
Aria de armătură (Aa) se determină la starea limită de rezistenţă a betonului
fisurat în conformitate cu relaţia:
N
Aa  (2.41)
m cR a

unde : mc - coeficientul condiţiilor de lucru, (uzual m = 1.25);

Ra - rezistenţa de calcul a armăturii, în (daN/cm2).
În general barele de armare se dispun simetric faţă de axa de simetrie
orizontală a secţiunii de calcul.
În cazul galeriilor hidrotehnice de obicei, armătura se dispune la interior pentru
că la exterior există plasă rabiţ peste care este aplicat un strat de şpriţ-beton sau sunt
dispuse cintre metalice care rămân înglobate în beton.
Suprapunerea barelor îmbinate prin sudură se face cu o lungime de cordon de
sudură cu lungimea ℓ = 4d pentru OB-37 şi ℓ = 5d pentru PC 52 /22/.
Barele înădite nu trebuie să depăşească diametrul 12...14 mm. Lungimea medie
de suprapunere trebuie să satisfacă condiţia ℓ  30d (şi cel puţin 25 cm).
Armătura de repartiţie este constructivă, armarea minimă fiind de 4  6 /m.

2.5.5 Metoda efectivă de calcul

Pentru determinarea eforturilor unitare cât şi a necesarului de armătură în

cămăşuiala galeriei de aducţiune, se utilizează programul GALARM.BAS, scris în
limbaj QuickBASIC (Anexa 2.2) /31/, în care sunt utilizate toate procedurile prezen-
tate în paragrafele 2.5.2 ... 2.5.4.
Programul acesta execută calculele numerice pentru cele două ipoteze de
exploatare, considerând două grosimi ale inelului de rocă consolidată (grosimea
inelului are valorile extreme de 2 m şi 4 m) şi patru categorii de rocă posibilă, definite
prin coeficientul de rezistenţă elastică Ko (pentru cele mai uzuale valori folosite în
proiectarea galeriilor hidrotehnice se consideră: K0 = 100, 200, 400, 800 daN/cm3*1m).
Elementele de intrare necesare execuţiei programului se introduc de la consola
calculatorului în sistem conversaţional, sunt salvate într-un fişier în acces secvenţial de
ieşire "galarm.out " şi prezentate ulterior în exemplul ce urmează.

2.5.6 Exemplul nr. 4 – eforturi secţionale şi aria de armătură la galeria de

aducţiune. Să se determine eforturile secţionale şi ariile de armătură pentru un
tronson de galerie de aducţiune cu lungimea unitară, caracterizat de: diametrul inte-