ARGUMENT

Trăim într-o lume a senzorilor de tot felul. Poate că, de aceea, de cele mai multe ori, se spune
despre fiinţe, sau chiar obiecte, că sunt senzoriale, senzuale chiar. Sau poate invers. Oricum ceea
ce doresc să spun în continuare are referire la senzori, alţii însă decât cei creaţi de natură în şi
pentru corpul omenesc. Se pare că aceştia nu mai ajung, şi atunci omul, în profunda sa
încăpăţânare pentru înţelepciunea ce şi-o atribuie, s-a gândit să mai realizeze şi alţii. Nimic rău în
asta, ba chiar dimpotrivă, putem spune că au devenit absolut indispensabili lui homo sapiens al
mileniului trei, adică, de fapt, lui homo tehnologicus (!ăsta!).
Fără să intru în detalii constructive, prezint pe scurt celor interesaţi tipul şi rolul
senzorilor folosiţi astăzi în diverse domenii de activitate. Dar chiar în timp ce citiţi acestea,
cineva, sau careva, de undeva de aiurea de pe planeta asta, cred că deja face încercări de realizare
a unor senzori sau caută alte utilizări ale celor existenţi. Poate actualii noştri elevi…
O definiţie a senzorilor, pe înţelesul tuturor elevilor, ar trebui să sune aşa: Senzorii sunt
dispozitive care convertesc (transformă) o mărime fizică într-un semnal de tip informaţional. E
adevărat şi (mai ales) pentru senzorii creaţi de natură pentru noi, oamenii. Dar pentru cei
artificiali, creaţi de noi şi pentru noi, oamenii, semnalul informaţional poate fi tip electric,
mecanic, optic. Introducerea acestui semnal într-un echipament de prelucrare automată a datelor
(cel mai cunoscut fiind calculatorul electronic) măreşte, după prelucrarea specifică a datelor,
valoarea de utilizare a semnalului, acesta putând fi folosit într-un circuit de comandă, dirijare
sau control. Aşa s-au născut sistemele1): de comandă, dirijare, control.

Masurarea curentului electric este des utilizata în aparatura electronica din domeniul stiintific si
ingineresc, în aplicatii ce merg de la detectarea radiatiei pana la încarcarea acumulatorilor.
Domeniul valorilor masurate se întinde de la picoamperi (10  12 A) pana la mii de amperi.
Folosirea eficienta a unui senzor de curent presupune întelegerea tehnologiei acestuia si
aplicatiile în care poate fi folosit. Aici se vor prezenta:

sesizarea rezistiva a curentului,

convertoarele curent-tensiune, I-U,
sesizarea magnetica a curentului,
senzori de curent cu bucla închisa si
transformatoarele de curent.

Teoretic, plasand un senzor magnetic la o distanta cunoscuta de conductor, putem masura

curentul prin el. Practic precizia masuratorii are o dependenta prea puternica de distanta senzor-
conductor si campul generat de curentii moderati este mic (1A genereaza la 1cm doar 0,4Gs, cam
cat este campul magnetic terestru). Totusi metoda este buna pentru

Senzorii sunt dispozitive care convertesc (transformă) o mărime fizică într-un semnal de tip
informaţional. E pentru noi, oamenii, semnalul informaţional poate fi tip electric, mecanic,
optic.Introducerea acestui semnal într-un echipament de prelucrare automată a datelor (cel mai
1

cunoscut fiind calculatorul electronic) măreşte, după prelucrarea specifică a datelor, valoarea de
Page
utilizare a semnalului, acesta putând fi folosit într-un circuit de comandă, dirijare sau control.
Aşa s-au născut sistemele1): de comandă, dirijare, control.

La ora actuală se consideră că există trei nivele de integrare a senzorilor în funcţie de limitele de
condiţionare ale semnalului. Primul nivel este acela în care se realizează de fapt o măsurare
indirectă, comparându-se permanent valoarea "citită" de senzor cu cea prestabilită (etalon). Al
doilea nivel realizează amplificarea (în una sau mai multe trepte) şi transformări ale semnalului
de intrare. Al treilea nivel, care reprezintă tendinţa trecerii către senzorii inteligenţi ("smart
sensors"), presupune folosirea microprocesorului şi a memoriei artificiale pentru a realiza
diferite funcţii inteligente. Cât de inteligente sunt, veţi aprecia dacă le parcurgeţi în continuare:
procesarea digitală a semnalului şi stocarea sa; corecţia abaterilor încă din procesul de detectare a
semnalului pentru o mai bună precizie; autocorectarea şi autotestarea în cazul în care
echipamentul prezintă devieri de parametrii impuşi în funcţionare; calculul valorilor medii, ale
toleranţelor mărimilor măsurate etc. necesare în procesul de analiză; posibilitatea prelucrării
semnalelor provenite de la multisenzori.
Dar pe viitor se întrevăd şi mai multe cerinţe de la senzori; noi standarde de calitate
privind fiabilitatea, costuri scăzute de fabricaţie, compatibilitate mărită cu circuitele integrate şi
cu tehnologiile de fabricaţie existente, şi bineînţeles, compatibilitate completă cu
microprocesoarele, adică semnalul furnizat de senzori să fie în format digital, pentru că, acestea,
microprocesoarele „se simt bine” cu acest tip de semnal, pe care „ştiu” să-l prelucreze în
moduri din ce în ce mai avansate în ceea ce priveşte cantitatea, viteza şi precizia (a se vedea
evoluţia calculatoarelor electronice).

2
Page
 CAPITOLUL 1

Consideraţii generale; definiţie; clasificări

Ce este senzorul?
Dicţionarele din prima parte a anilor '70 nu cuprind cuvântul "senzor". Acesta a apărut
odată cu dezvoltarea microelectronicii, împreună cu alte noţiuni de mare impact, cum ar fi
cele de „microprocesor”, „microcontroller”, „transputer”, „actuator” etc., adăugând o noţiune
nouă unei terminologii tehnice având o anumită redundanţă. Astfel, o mare parte din elementele
tehnice senzitive sunt încadrate în categoria de traductor. Un traductor este un dispozitiv care
converteşte efecte fizice în semnale electrice, ce pot fi prelucrate de instrumente de măsurat sau
calculatoare. În unele domenii, în special în sfera dispozitivelor electro-optice, se utilizează
termenul de detector (detector în infraroşu, fotodetector etc.).
Traductoarele introduse într-un fluid sunt denumite, uneori, probe. O categorie largă o
constituie sistemele terminate în "-metru": de exemplu, "accelerometru" pentru măsurarea
acceleraţiei, "tahometru" pentru măsurarea vitezei unghiulare.
Ce este senzorul? Trebuie spus că nu există o definiţie unitară şi necontestată a „senzorului”,
motiv care lasă mult spaţiu pentru interpretări, ambiguităţi şi confuzii. Mulţi autori preferă să
folosească sintagma „senzori şi traductoare”, în cadrul căreia, fie pun pe picior de egalitate
senzorul şi traductorul, utilizând, alternativ sau preferenţial, unul dintre termeni, fie consideră că
unul reprezintă o categorie ierarhică superioară, incluzându-l pe celălalt. De multe ori se mai
utilizează şi noţiunea d „captor”, care amplifică semnele de întrebare, întrucât în limba franceză,
termenul „capteur” este utilizat pentru a desemna elementele tehnice, care în această carte au fost
numite „senzor”. Denumirea senzorului provine din cuvântul latin „sensus”, care însemnă simţ şi
înainte de a fi adoptat pentru sisteme tehnice, a fost şi este utilizat pentru a desemna capacităţile
organelor de simţ ale oamenilor şi ale organismelor vii, de a culege şi prelucra informaţii
din mediul înconjurător şi a le transmite creierului. În acest proces mărimile fizice, neelectrice,
sunt convertite în semnale electrice, pe care creierul le poate prelua şi interpreta şi pe baza cărora
coordonează acţiunile muşchilor. Modelul din biologie îl întâlnim, în mare măsură, la sistemele
mecatronice, astfel că nu este inutilă o scurtă trecere în revistă a sistemelor senzoriale ale omului,
cu unele comentarii privind contribuţia acestora în supervizarea proceselor de producţie de către
om: Cea mai solicitată şi importantă funcţie senzorială este cea vizuală, care asigură cantitatea
preponderentă de informaţie, având şi cea mai mare viteză de transfer (cc3.106biţi/s).
Vederea facilitează omului cvasi-totalitatea acţiunilor de investigare a mediului - identificarea
obiectelor şi a configuraţiei, poziţiei şi orientării lor, aprecierea distanţelor. Extraordinara
perfecţionare a simţului vizual explică, poate, absenţa altor senzori de
investigare la om, cum ar fi cei ultrasonici, cu care sunt dotate specii de animale, ca lilieci,
delfini, balene ş.a. Funcţia ochiului nu se rezumă la simpla preluare a unei imagini pe
retină şi transmiterea ei către creier, ci presupune şi o serie de reglări inteligente, prin
intermediul muşchilor optici, ale cristalinului şi irisului, precum şi o prelucrare şi compresie a
datelor transmise. Simţul auzului permite omului recepţionarea undelor sonore din domeniul
3

"audio", având frecvenţe cuprinse între aproximativ 16 Hz şi 16 kHz. Rata de transfer a

Page

informaţiei auditive este de circa 2.104biţi/s. Acest simţ stă la baza comunicaţiei dintre oameni;
asigură şi funcţii de investigare a mediului, prin receptarea unor sunete, precum şi funcţii
de supraveghere a procesului de producţie, în baza unor semnale sonore provenite de la
sisteme de avertizare, a unor zgomote anormale. Foarte importantă, inclusiv în procesele de
producţie, este sensibilitatea cutanată a omului, asigurată de multipli receptori implantaţi în piele.
Au fost identificate următoarele forme de sensibilitate cutanată: sensibilitatea tactilă,
sensibilitatea termică şi sensibilitatea dureroasă. Cele trei feluri de sensibilitate cutanată nu sunt
răspândite uniform pe suprafaţa pielii. Sensibilitatea tactilă este dezvoltată, în special, pe pielea
de pe faţa volară a vârfurilor degetelor, iar sensibilitatea termică este mai accentuată pe faţa
dorsală a mânii, unde există şi o sensibilitate dureroasă accentuată. Receptorii cutanaţi sunt
specialiSimţul mirosului (olfactiv) (102biţi/s) şi cel gustativ (10 biţi/s) sunt extrem de utile
omului în viaţa de zi cu zi, dar utilizate de om într-un număr restrâns de procese de producţie, din
industria alimentară, cea cosmeticemele mecatronice trebuie să fie capabile să identifice, în
anumite condiţii şi limite, parametri ai mediului ambiant şi să reacţioneze la modificări ale
acestora . Extrapolând consideraţiile despre sistemele senzoriale ale lumii vii la sistemele
mecatronice, prin senzor se va înţelege dispozitivul tehnic destinat înzestrării maşinilor cu
simţuri. Are rolul determinării unei sau unor proprietăţi, şi, în funcţie denivelul de integrare,
poate avea funcţii mai simple sau mai complexe . Senzorul cuprinde traductorul/traductoarele
pentru transformarea mărimii de intrare într-un semnal electric util, dar şi circuite pentru
adaptarea şi conversia semnalelor şi, eventual, pentru prelucrarea şi evaluarea informaţiilor.
Senzorul care include şi unităţile micromecanice şi microelectronice de prelucrare, realizate prin
integrare pe scară largă (LSI) sau foarte largă(VLSI), se întâlneşte în literatura de specialitate şi
sub denumirile de "sistem senzorial" sau "senzor inteligent" (smart-sensor). Producerea
senzorilor inteligenţi este facilitată de dezvoltarea tehnicii microsistemelor, care permite
integrarea în volume extrem de mici atât a traductoarelor de diferite tipuri, cât şi a
micromecanicii şi microelectronicii de prelucrare. Nivelul de dezvoltare a capacităţilor
senzoriale ale unui sistem mecatronic se determină,
în general, după modul în care acesta reuşeşte să realizeze funcţii de recunoaştere similare cu
cele ale omului. Între sistemele de recunoaştere ale omului si ale unui sistem mecatronic există
însă două mari deosebiri: omul are posibilităţi multiple de recunoaştere, fiind dotat cu organe de
simţ complexe, care îi asigură capacităţile de vedere, auz, miros, gust şi percepţie tactilă; la un
sistem mecatronic acest lucru nu este nici necesar şi nici posibil, tinzându-se spre limitarea
funcţiilor senzoriale la cele strict necesare impuse de utilizările concrete ale acestuia; un sistem
mecatronic poate fi dotat cu facilităţi senzoriale pe care nu le întâlnim la om,asigurate, de
exemplu, de senzorii de proximitate inductivi, capacitivi, fluidici, sau cei de investigare, bazaţi
pe radiaţii ultasonice sau radiaţii laser şi funcţionând pe principiul radarului.

Clasificări
Există astăzi senzori pentru mai mult de 100 de mărimi fizice, iar dacă se iau în
considerare şi senzorii pentru diferite substanţe chimice, numărul lor este de ordinul
sutelor. Se pot pune în evidenţă circa 2000 de tipuri distincte de senzori, oferite în 100.000
de variante, pe plan mondial [ROD03]. Datorită marii diversităţi a principiilor de conversie a
mărimilor fizice în mărimi electrice, precum şi a soluţiilor de implementare a acestor principii,
există şi o multitudine de criterii de clasificare a senzorilor, dintre care vor fi enumerate câteva
dintre cele mai importante: Senzorii pot fi clasificaţi în funcţie de tehnologiile utilizate pentru
4

realizarea lor:
Page

 Tehnologii ale materialelor feromagnetice;

 Tehnologii ale materialelor piezo-ceramice;
 Tehnologii ale microeelectronicii şi microsistemelor;
 Tehnologii ale staturilor subţiri;
 Tehnologii ale staturilor groase;
 Tehnologii pentru materiale sinterizate;
 Tehnologle foliilor etc.
În funcţie de tipul mărimii fizice de intrare senzorii pot fi clasificaţi în:
 absoluţi, când semnalul electric de ieşire poate reprezenta toate valorile posibile ale
 mărimii fizice de intrare, raportate la o origine (referinţă) aleasă;
 incrementali, când nu poate fi stabilită o origine pentru toate punctele din cadrul
 domeniului de măsurare, ci fiecare valoare măsurată reprezintă originea pentru cea
 următoare.
 Foarte importantă este clasificarea în funcţie de tipul mărimii de ieşire, în:
 senzori analogici, pentru care semnalul de ieşire este în permanenţă proporţional cu
 mărimea fizică de intrare;
 senzori numerici (digitali), la care semnalul de ieşire poate lua numai un număr limitat
de valori discrete, care permit cuantificarea semnalului fizic de intrare.Privind problema
semnalului de ieşire din punctul de vedere al numărului de valori
posibile, pot fi puse în evidenţă alte două clase distincte:
 senzori binari, care prezintă la ieşire numai două valori distincte;
 senzori cu un număr mare de valori, pentru măsurarea unei mărimi într-o anumită
plajă; pot fi analogici sau numerici. Un alt criteriu de clasificare ţine cont de numărul
elementelor traductoare şi de numărul de dimensiuni atribuite valorilor măsurate şi clasifică
senzorii în scalari (un traductor, o dimensiune), vectoriali (măsurări după trei direcţii ortogonale)
şi matriciali (un anumit număr de traductoare dispuse după o matrice mono-, bi- sau
tridimensională).
 Robotică fabricaţie flexibilă, controlul calităţii, activităţi de birou etc.
 În protecţia mediului
 În transporturi
 În automatizarea clădirilor şi locuinţelor
Cele două ramificaţii principale permit gruparea senzorilor în două categorii mari:
 Senzorii interni (denumiţi de unii autori şi intero-receptori), care servesc la obţinerea
unor informaţii legate de funcţionarea robotului, cum ar fi poziţia relativă a elementelor
cuplelor cinematice, vitezele şi acceleraţiile liniare şi unghiulare, deformaţiile elementelor
lanţului cinematic ş.a.
 Senzori externi (denumiţi de unii autori şi extero-receptori), utilizaţi pentru culegerea
unor informaţii asupra mediului înconjurător şi asupra interacţiunii robot/mediu; servesc
la identificarea prezenţei şi stabilirea tipului, poziţiei, orientării, culorii sau a altor
proprietăţi ale obiectelor din mediu, la identificarea unor obstacole, la determinarea
forţelor de interacţiune robot/mediu.
5
Page
Senzori de poziţie şi deplasare
Senzorii de poziţie/deplasare fac parte din categoria senzorilor interni . Câte un astfel de senzor
este amplasat în fiecare cuplă cinematică a unui sistem mecatronic, care trebuie comandată pe
baza măsurării poziţiei, în vederea determinării poziţiei relative a celor două elemente ale cuplei.
Toţi roboţii industriali, indiferent de generaţie, sunt dotaţi cu senzori de poziţie/deplasare în
fiecare cuplă cinematică, aceştia reprezentând elementul esenţial în vederea rezolvării celor două
probleme cinematice (directă şi inversă). Totodatăacest tip de senzor poate fi regăsit în anumite
cazuri şi la nivelul efectorului final, servind la măsurarea deplasării bacurilor de prindere.
Roboţii mobili pot fi dotaţi, în anumite cazuri, cu senzori de poziţie/deplasare, montaţi la nivelul
roţilor motoare sau a mecanismului de direcţie. În cazul unui automobil performant, în rulmenţii
(lagărele) care susţin roţile, sunt integraţi senzori incrementali, care permit măsurarea
deplasărilor. Alt senzor măsoarăunghiul volanului. Informaţiile sunt utilizate de computerul de
bord pentru cele mai diferite probleme de control : urmărirea presiunii în pneuri; ABS, ESP etc.
În foarte multe cazuri cuplele nu sunt înzestrate şi cu senzori distincţi pentru măsurarea vitezelor
şi acceleraţiilor, vitezele şi acceleraţiile curente, utilizate de sistemul de comandă, fiind obţinute
prin derivarea informaţiilor recepţionate de la senzorii de poziţie/ deplasare.

Clasificare

Clasificarea acestor senzori se poate face după mai multe criterii, astfel:

După modul de exprimare a mărimii deplasării:

 senzori de poziţie (absoluţi) care furnizează valoarea absolută a deplasării, ce
corespunde poziţiei curente a elementului mobil al cuplei cinematice considerată faţă de
originea unui sistem de coordonate ataşat cuplei;
 senzori de deplasare (relativi) care dau mărimea relativă a deplasării, rezultată ca o
diferenţă a valorilor corespunzătoare coordonatelor finale şi iniţiale ale elementului
mobil.
După natura semnalului furnizat de senzor:
 senzori numerici incrementali care transformă deplasarea reală, care este o mărime
 continuă, într-o succesiune de impulsuri;
 senzori numerici absoluţi la care deplasarea reală este exprimată cu ajutorul unui grup
 de semnale binare ce corespund unui număr codificat în binar;
senzori analogici la care deplasarea reală este transformată într-o mărime continuă,
 modulată în amplitudine sau în fază.
După natura mărimii de intrare:
 senzori liniari pentru măsurarea deplasărilor rectilinii;
 senzori rotativi care măsoară deplasările unghiulare.
Excepţie fac unele module cu acţionare hidraulică sau pneumatică, la care, în situaţiile în care nu
se dispune de motoare rotative performante, se preferă acţionarea cu doi cilindri, prin intermediul
mecanismelor pinion-dublă cremalieră sau prin intermediul transmisiilor cu lanţuri sau curele
dinţate. În cvasi-totalitatea cazurilor măsurarea unghiurilor de rotaţie se face cu senzori rotativi.
Utilizarea senzorilor liniari poate fi eficientă în cazurile în care cilindrii de acţionare sunt
6

prevăzuţi cu sisteme senzoriale proprii pentru măsurarea deplasării tijei. În cazul modulelor de
Page

translaţie acţionarea poate fi realizată cu motoare rotative, in principiu electrice, caz în care se
preferă senzorii rotativi, sau cu motoare liniare, situaţie în care îşi găsesc locul şi senzorii liniari.
Şi în acest ultim caz se apelează de multe ori lasenzorii rotativi, datorită unor avantaje importante
ale acestora: gabarit mult mai redus,sensibilitate mai mică la imperfecţiuni de montaj, erorile de
montaj fiind preluate de cuplaje adecvate, rezistenţă şi robusteţe superioare la factori perturbatori
şi medii agresive. Sunt însă necesare mecanisme adecvate, care să transforme mişcarea de
translaţie într-o mişcare de rotaţie la nivelul axului senzorului.

7
Page
 CAPITOLUL 2

EFECTELE FIZICE ALE SENZORILOR

1.

8
Page
 3.

Page 9
 4.

10
Page

CAPITOLUL 3
 TIPURI DE SENZORI

Senzorii sunt dispozitive care convertesc (transformă) o mărime fizică într-un

semnal de tip informaţional. E pentru noi, oamenii, semnalul informaţional poate
fi tip electric, mecanic, optic.I ntroducerea acestui semnal într-un echipament de
prelucrare automată a datelor (cel mai cunoscut fiind calculatorul electronic)
măreşte, după prelucrarea specifică a datelor, valoarea de utilizare a semnalului,
acesta putând fi folosit într-un circuit de comandă, dirijare sau control. Aşa s-au
născut sistemele1): de comandă, dirijare, control.
O prezentare succintă a tipurilor de senzori, a rolului lor şi a echipamentelor
în care se găsesc sunt prezentate în tabelul următor:

Tip Rol (Exemple de)

Dispozitive şi echipamente

Măsoară unii parametri Aparatura medicală

biologici (de exemplu,
biologici
tipul de biomasă şi
concentraţia acesteia).

Detectează prezenţa Senzor de oxigen, pH-metru.

unor substanţe chimice
chimici specifice sau ale unor
clase de astfel de
substanţe.

Folosesc la măsurarea Microfoanele, seismometrele, SONAR-ele

amplitudinii undei folosite pe submarine pentru calcularea
sonore, a fazei acesteia, distantei.
acustici
a spectrului, a lungimii
de undă etc.

magnetici Măsoară mărimi de Busolele magnetice electronice şi aparatele

11

genul câmpului ce se bazează pe efectul Hall2)

magnetic, a
Page

conductivităţii şi
 permitivităţii magnetice
etc.
cuprinde foarte multe masă),
tipuri de mărimi ce pot fi apometrele (senzori care măsoara fluxul de
convertite în semnal apă, la care, în varianta electronică, un
electric pentru procesor coordonează afişarea cifrelor pe un
Mecanici
prelucrare. (poziţia, ecran sau prin intermediul unor digiţi),
acceleraţia, presiunea, vitezometrul, turometrul din dotarea
masa, densitatea, automobilelor.
vâscozitatea ş.a.).
Determină schimbări ale Termocuplul (un ansamblu format din doua
temperaturii în diverse fire de metale diferite care intra in contact la
termici medii. un capăt, folosite la determinarea temperaturii
procesorului unui PC şi a plăcii de baza),
termistoarele, termostatele, calorimetrele etc.
Detectează radiaţia Fotocelulele (utilizate, spre exemplu, la
luminii şi măsoară aprinderea automată a farurilor atunci când
mărimile specifice lumina ambiantă scade sub o anumită valoare
acesteia: amplitudinea şi prestabilită), senzorii
faza radiaţiei, lungimea
de unda, indicele de CCD3) şi CMOS4) (utilizaţi la camere digitale
optici
refracţie. foto şi video), senzori de imagine (în ultima
folosiţi din ce în ce mai mult în domeniul
securităţii) senzorii optici de recunoaştere
biometrică (forme, amprente şi dimensiuni ale
unor fiinţe).

Folosesc o radiaţie Sistemul RADAR (emite o undă

electromagnetică emisă electromagnetică, putând determina poziţia
de radiaţie sau detectată pentru a unor obiecte în spaţiu în funcţie de timpul şi
evalua diverse mărimi. unghiul de întoarcere al undei reflectate de
respectivul obiect).

Matricile de senzori - acestea sunt grupări formate din mai mulţi

senzori identici sau din aceeaşi grupă, care au acelaşi rol sau roluri similare;
Multisenzorii - sunt alcătuiţi din câteva elemente senzoriale, fiecare având o
12

funcţie diferită.
Senzori multifuncţie - este un dispozitiv care poate realiza funcţii diferite în
Page

condiţii diferite.
 La ora actuală se consideră că există trei nivele de
integrare
CMO a senzorilor în funcţie de limitele de condiţionare ale CCD
semnalului. Primul nivel este acela în care se realizează de fapt
o măsurare indirectă, comparându-se permanent valoarea
"citită" de senzor cu cea prestabilită (etalon). Al doilea nivel
realizează amplificarea (în una sau mai multe trepte) şi transformări ale semnalului
de intrare. Al treilea nivel, care reprezintă tendinţa trecerii către senzorii inteligenţi
("smart sensors"), presupune folosirea microprocesorului şi a memoriei artificiale
pentru a realiza diferite funcţii inteligente. Cât de inteligente sunt, veţi aprecia dacă
le parcurgeţi în continuare: procesarea digitală a semnalului şi stocarea sa; corecţia
abaterilor încă din procesul de detectare a semnalului pentru o mai bună precizie;
autocorectarea şi autotestarea în cazul în care echipamentul prezintă devieri de
parametrii impuşi în funcţionare; calculul valorilor medii, ale toleranţelor
mărimilor măsurate etc. necesare în procesul de analiză; posibilitatea prelucrării
semnalelor provenite de la multisenzori.
Dar pe viitor se întrevăd şi mai multe cerinţe de la senzori; noi standarde de
calitate privind fiabilitatea, costuri scăzute de fabricaţie, compatibilitate mărită cu
circuitele integrate şi cu tehnologiile de fabricaţie existente, şi bineînţeles,
compatibilitate completă cu microprocesoarele, adică semnalul furnizat de senzori
să fie în format digital, pentru că, acestea, microprocesoarele „se simt bine” cu
acest tip de semnal, pe care „ştiu” să-l prelucreze în moduri din ce în ce mai
avansate în ceea ce priveşte cantitatea, viteza şi precizia (a se vedea evoluţia
calculatoarelor electronice).
Unul din programele în derulare este Intel Mote (Intel - gigantul din
industria de microprocesoare) care reprezintă un proiect amplu care are ca obiectiv
strategic, putem spune, construirea unei generaţii îmbunătăţite a tehnologiei numite
"mote", dezvoltată iniţial prin eforturile Universităţii Berkeley (S.U.A.) şi a
laboratorului Intel Research Berkeley. Mote-urile sunt calculatoare mici,
încapsulate (nu ai acces în interior), alimentate cu baterii şi cu legături radio, care
le permit să comunice şi să schimbe date între ele. Au, de asemenea (asta-i
culmea!), capacitatea de a se autoorganiza în reţele ad-hoc. Mote-urile stau la baza
reţelelor wireless (fără fire) de senzori. Noua construcţie-evoluţie va avea un
design modular, atât hardware, cât şi software, pentru a asigura legătura cu
dezvoltările ulterioare din domeniu. Aceste reţele au fost deja instalate şi testate pe
un număr mare de aplicaţii, cum ar fi managementul agriculturii, monitorizarea
structurilor şi a cutremurelor, controlul industrial şi, fără doar
13

şi poate, în domeniul militar. Domeniile care sunt vizate pe

viitor includ transporturile, serviciile de urgenţă (pompieri,
Page

poliţie, salvare), automatizarea controlului tuturor

echipamentelor şi instalaţiilor din locuinţe şi chiar (n-au fost uitaţi copiii) jucăriile,
care, vor deveni astfel, interactive.
Un alt program este Reconfigurable Aperture Program (RECAP) care are ca
obiectiv principal creşterea lăţimii de bandă a unei antene, adică creşterea
numărului de canale de transmisie a diferitelor tipuri de informaţii, a cantităţii de
informaţie transmisă pe fiecare canal şi a vitezei acestei transmisii. Altfel spus, mai
multe canale TV pentru aceeaşi antenă, viteze mai mari pentru imagini, video,
multimedia în reţele telefonice sau Internet.
Putem spune că, pe viitor, va fi mult mai greu să ne situăm (fizic vorbind) în
afara sferei de acţiune a vreunui senzor, şi dacă ar fi numai unul, faptul că
transmite wireless către alţi senzori, devine science-fiction-ul zilelor noastre.
Pentru cei interesaţi de acest domeniu, aflat la limita superioară a ştiinţei şi
tehnologiei actuale, cu baze solide în discipline consacrate ca fizica, chimia,
biologia, matematica, informatica ş.a., îi informăm că se află foarte aproape de ele
dacă doresc mai multe informaţii (doar la un click-distanţă dat unde trebuie pe
Internet).
1)
Nume generic utilizat pentru a desemna un ansamblu de echipamente sau
de programe aflate în interacţiune, organizate, dirijate şi controlate pentru a
răspunde unor funcţionalităţi prestabilite cu scopul realizării unui obiectiv
(scop) bine definit.
2)
Efect ce constă în devierea electronilor într-un dispozitiv semiconductor,
în prezenţa câmpului magnetic.
3)
Charged-Couple Device reprezintă senzorul de imagine pe baza căruia
sunt captate imaginile. Este alcătuit dintr-un circuit integrat care are în componenţa
sa mai multe condensatoare sensibile la lumină.
Sub controlul unui alt circuit electric, aceste condensatoare pot transfera
energia înmagazinata la unul dintre "vecinii" săi. Un astfel de sensor, pur şi simplu
transformă lumina captată, în sarcini electrice, pe care le trimite mai departe unei
alte părţi a camerei, unde vor fi procesate.

Capitolul 4
14

SENZORI PENTRU CURENT ELECTRIC

Page
 Masurarea curentului electric este des utilizata în aparatura electronica din
domeniul stiintific si ingineresc, în aplicatii ce merg de la detectarea radiatiei pana
la încarcarea acumulatorilor. Domeniul valorilor masurate se întinde de la
picoamperi (10  12 A) pana la mii de amperi. Folosirea eficienta a unui senzor de
curent presupune întelegerea tehnologiei acestuia si aplicatiile în care poate fi
folosit. Aici se vor prezenta:

sesizarea rezistiva a curentului,

convertoarele curent-tensiune, I-U,
sesizarea magnetica a curentului,
senzori de curent cu bucla închisa si
transformatoarele de curent.

Curentul electric este o miscare ordonata de sarcini electrice, de obicei electroni,

sarcini negative, dar si sarcini pozitive precum golurile în semiconductori si ionii
în electroliti. Unitatea de masura a curentului este amperul (A) ce reprezinta 6
1018 sarcini elementare (electroni ce au sarcina electrica e = 1,610  19 C)
traversand o sectiune data prin conductor într-o secunda.

. Curentul care trece printr-un conductor creaza un camp magnetic în jurul

conductorului si o diferenta de potential între capetele lui. Ambele efecte pot fi
folosite pentru a sesiza marimea si sensul curentului.

Curentul se masoara în principal prin intermediul a doua efecte:

 caderea rezistiva de tensiune si

 campul magnetic generat
15

Trecand curent electric printr-o substanta, apare o diferenta de potential care pentru
Page

majoritatea materialelor este proportionala cu curentul (legea lui Ohm). Masurand

acesta tensiune putem afla curentul. Acesta este baza sesizarii rezistive a curentului
electric.

Miscarea sarcinilor electrice genereaza un camp magnetic orientat perpendicular pe

directia miscarii. Curentul electric se poate determina masurand campul magnetic.
Avantajul major al acestei metode este izolarea galvanica, adica nu exista un
contact electric direct între circuitul de masura si circuitul masurat.

Miscarea sarcinilor electrice genereaza un camp magnetic orientat perpendicular pe

directia miscarii. Curentul electric se poate determina masurand campul magnetic.
Avantajul major al acestei metode este izolarea galvanica, adica nu exista un
contact electric direct între circuitul de masura si circuitul masurat.

Sesizarea rezistiva a curentului electric

Problema tehnica a realizarii unor rezistori foarte stabili si liniari este rezolvata de
multa vreme, iar sesizarea rezistiva a curentului este bine stiuta si înteleasa. Se
pune rezistorul de sesizare în serie cu circuitul al carui curent trebuie masurat si se
masoara caderea de tensiune pe rezistor. Curentul se determina din legea lui Ohm:

I = U/R
unde: I = curentul, [I]SI = A (Amper)
U = tensiunea electrica, [U]SI = V (Volt)
R = rezistenta electrica, [R]SI =  (Ohm)

Corecta fundamental, metoda simpla expusa ignora detalii absolut necesare la

aplicarea în practica. Aplicatiile concrete au diverse cerinte privind prelucrarea si
afisarea rezultatului masurarii, iar comportamentul neideal al componentelor
sistemului va complica proiectul unui senzor rezistiv de curent bun. Masurarea
tensiunii se poate face

Sesizarea Magnetica a Curentului

Curentul poate fi sesizat prin intermediul campului magnetic ce-l genereaza.

Avantajul principal al metodei consta în lipsa conexiunii electrice directe între
circuitul de masura si circuitul masurat. Aceasta izolare este foarte importanta
16

acolo unde siguranta si masurile de protectie a muncii sunt stringente, cum este
cazul circuitelor de înalta tensiune. Campul magnetic din jurul unui conductor
Page

liniar este:
 B = o I/(2 r)

unde I = curentul în A;
r = distanta de la centrul conductorului în m;
o= permeabilitatea magnetica în aer, vid (1,26 10–6 H/m)
B = inductia campului magnetic în T.

Teoretic, plasand un senzor magnetic la o distanta cunoscuta de conductor, putem

masura curentul prin el. Practic precizia masuratorii are o dependenta prea
puternica de distanta senzor-conductor si campul generat de curentii moderati este
mic (1A genereaza la 1cm doar 0,4Gs, cam cat este campul magnetic terestru).
Totusi metoda este buna pentru cazul particular al masurarii curentului prin
traseele de pe cablajele imprimate (fig. 7) folosind senzori cu magnetorezistenta
gigant (GMR).

Un senzor GMR sesizeaza curentul din traseele de pe cablajele imprimate. Aveti

grija ca el poate simti campurile magnetice parazite din alte surse.

Curentul prin traseul de cupru va genera un camp magnetic paralel cu suprafata sa

si perpendicular pe directia curgerii. Senzorul GMR este foarte sensibil la campuri
magnetice mici cu aceasta orientare. Fiindca distanta dintre senzor si conductor
este mica (<1mm) si precis constanta deoarece traseul este lipit de placa suport,
aceasta metoda simpla e buna.

Un bun senzor magnetic pentru curent se obtine concentrand campul magnetic în

zona traductorului (fig. 8) cu ajutorul unui tor din material cu permeabilitate
17

magnetica mare (r >>1) folosit ca concentrator de flux. Senzorul de camp

Page
magnetic este de obicei un dispozitiv Hall plasat în întrefierul torului. Acest sistem
se numeste senzor în bucla deschisa.

Senzorul Hall din întrefierul torului simnte campul magnetic în acest senzor de
curent de uz general. Este un dispozitiv în bucla deschisa ce masoara curenti de la
cativa amperi la cateva sute de amperi.

Senzorul cu concentrator de flux are cateva avantaje fata de cel fara. În primul rand
el devine independent de pozitia conductorului din interiorul torului, iar în al doilea
rand creste campul din zona senzorului. Sensibilitatea depinde invers proportional
de marimea întrefierului. Pentru un întrefier de 1,5mm ea este de circa 6-8
Gauss/Amper, depinzand de materialul si geometria torulu Senzorul cu
concentrator de flux are cateva avantaje fata de cel fara. În primul rand el devine
independent de pozitia conductorului din interiorul torului, iar în al doilea rand
creste campul din zona senzorului. Sensibilitatea depinde invers proportional de
marimea întrefierului. Pentru un întrefier de 1,5mm ea este de circa 6-8
Gauss/Amper, depinzand de materialul si geometria torului.

Cu senzorul de curent toroidal se poate creste sensibilitatea de atatea ori cate spire
sunt (de cate ori conductorul trece prin tor). Bobinajul trebuie sa fie uniform pentru
a nu aparea efecte nedorite.

Problemele ce pot aparea la folosirea unui concentrator de flux sunt legate de

comportamentul neideal al materialului cu permabilitate magnetica mare .Prima
este cea a saturarii magnetice. Crescand curentul prin conductor, este un punct de
la care cresterea campului magnetic nu mai este proportionala cu cea a curentului.
La majoritatea materialelor tranzitia de la proportionalitate la saturatie nu este
18

brusca ci graduala. Pentru o precizie buna se limiteaza domeniul de lucru al

Page

campului din tor. Alt comportament neideal al concentratorului de flux este cel
legat de histerezis, efectul de memorie. Cand campul magnetic cu o anumita
directie este adus la zero, materialul magnetic mai retine o mica parte din camp
(numit flux remanent) pe directia initiala a acestuia. La otelurile dure acesta poate
fi de sute de Gauss, iar la feritele moi doar de fractiuni de Gauss. Efectul asupra
senzorului de curent va fi cel deplasare a punctului de curent zero. Solutia este
folosirea materialelor magnetice potrivite de genul feritelor moi cu histerezis mic.

1. Senzorii inductivi

permit detectarea metalelor fara contact fizic si fara uzura, utilizând un câmp
magnetic variabil de înalta frecventa. Acest câmp va interactiona cu obiectul de
detectat. Pentru senzorii inductivi clasici, câmpul magnetic este generat de un
circuit rezonant LC cu miez de ferita. Senzorii inductivi tip uprox® opereaza cu un
nou principiu de detectare. Ei dispun, datorita constructiei lor speciale, bazata pe
un sistem de 3 bobine fara ferita, de caracteristici oferind avantaje importante fata
de senzorii inductivi clasici:
Fata de versiunea standard cu carcasa din alama cromata, sunt disponibile si
versiunile cu carcasa filetata în urmatoarele executii:
- Pentru aplicatii care necesita protectie la factori chimici agresivi si variatii bruste
de temperatura (de exemplu în timpul proceselor de curatare chimica din industria
alimentara) senzorii uprox® în carcase de inox sau plastic sunt cea mai buna
alegere.
- Senzorii în carcase filetate teflonizate ofera în plus protectie la scântei si la
sudura (de exemplu la sudura sasiurilor, în industria de automobile).
- Senzorii prevazuti cu un capison frontal din duroplast si etanseizati special ofera
o protectie buna contra stresului mecanic si chimic, fiind utilizati de exemplu la
masiniunelte.

2. Senzori capacitivi

Senzorii capacitivi sunt destinati pentru detectarea fara contact si fara uzura atât a
obiectelor metalice (materiale conductive) cât si a obiectelor nemetalice (materiale
neconductive).
Compensarea umiditatii
Senzorii capacitivi produsi de TURCK au încorporata si compensarea umiditatii,
prevenind astfel perturbatiile cauzate de umezeala.
Materiale de carcase
19

Pe lânga versiunile standard metalice sau din plastic, TURCK ofera un senzor
încapsulat în Dyflor, pentru aplicatii ce necesita o rezistenta chimica deosebita.
Page

Pentru anumite aplicatii (de ex. controlul nivelului) exista formate speciale.
Reglarea distantei de sesizare
Distanta de sesizare la majoritatea senzorilor capacitivi TURCK este ajustabila
(prin potentiometru) pentru aplicatii specifice.
Distanta de sesizare si constantele dielectrice
Distanta de sesizare a senzorilor capacitivi poate varia considerabil. Cele mai mari
distante de detectare sunt la materiale conductive (de ex. metale). În cazul detectiei
obiectelor metalice nu trebuie tinut cont de factorul de corectie ca în cazul
senzorilor inductivi clasici. Distanta de sesizare pentru toate materialele
neconductive depinde de constanta dielectrica; cu cât aceasta constanta este mai
mare, cu atât distanta de sesizare creste.
Diferentele de valori pentru lemn se datoreaza constantei dielectrice ridicate a apei.
Constanta dielectrica a lemnului umed este cu mult mai mare decât a lemnului
uscat, în consecinta distanta de sesizare este mai mare.

3. Senzori magnetic-inductivi:

Senzorii magnetic-inductivi reactioneaza la câmpuri magnetice si sunt în special

utilizati pentru detectarea pozitiei pistoanelor în cilindri pneumatici.
Bazându-se pe faptul ca metalele neferoase sunt penetrate de câmpurile magnetice,
acest tip de senzor detecteaza un magnet permanent fixat pe pistonul unui cilindru
cu peretii de aluminiu.
Pot fi utilizate urmatoarele principii de functionare:
1. Procedeul detectarii electronice fara contact (senzori magnetic-inductivi
permaprox® sau senzori magnetorezistivi)
2. Contacte Reed mecanice
Senzorii magnetic-inductivi permaprox TURCK dispun de un principiu de
functionare brevetat, care permite detectarea magnetilor permanenti, de puteri
diferite, din toate tipurile de cilindri pneumatici uzuali. Ei functioneaza complet
fara uzura, sunt protejati la scurtcircuite si includ si versiuni imune la câmpurile
magnetice parazite din aplicatiile de sudura.
Senzorii permaprox sunt disponibili într-o gama larga de carcase cu accesorii de
montaj adaptate, putând fi practic montati pe toate tipurile de cilindri pneumatici
• cilindri profilati (de ex. Festo, Bosch, Norgren, SMC)
• cilindri cu profil special (profil T, profil în forma de coada de rândunica...)
Senzorii permaprox® pastreaza starea iesirii în comutatie la detectarea unui câmp
magnetic alternativ (50...60 Hz). În acest fel sunt excluse comutarile intempestive
din timpul proceselor de sudura. La disparitia interferentei datorate câmpului
20

magnetic alternativ, senzorii revin la regimul normal de operare.

Contactele Reed mecanice TURCK sunt destinate detectarii cu siguranta a
Page
magnetilor permanenti de puteri diferite. În acest fel TURCK ofera o alternativa
convenabila ca pret si de înalta calitate contactelor Reed clasice.

4.Senzor de miscare
Dispozitiv care poate detecta miscare, utilizat indeosebi in combinatie cu
alte sisteme de prevenire a intruziunii. Senzorii de miscare pot fi pasivi, cum
sunt cei care detecteaza caldura emisa de un eventual intrus prin intermediul
radiatiilor infrarosii. Exista insa si senzori activi care pot detecta prezenta
atacatorilor cu ajutorul ultrasunetelor sau al microundelor. Acesti senzori
emit in permanenta unde sonore de inalta frecventa sau microunde, apoi
detecteaza modificarile in reflexia undelor.

5.Senzori de parcare in oglinda

APARATAJ ELECTRIC DE JOASA SI MEDIE TENSIUNE -

SENZORI,FOTOCELULE,CEASURI PROGRAMATOARE
Toate aceste dispozitive ajuta la un control facil si comod al timpului de functionare a
surselor de iluminat conectate la retea.
Un alt avantaj important al utilizarii acestor dispozitive consta in economia de energie
electrica consumata.

SENZORI,FOTOCELULE,
CEASURI
PROGRAMATOARE
Pret: 126.00 RON

DIMENSIUNE:3 MODULE
PRODUSUL ARE ROLUL
DE A APRINDE SI
STINGE LUMINILE LA
ORELE ANTERIOR
PROGRAMATE DE
CATRE UTILIZATOR.
21
Page

SENZOR DE MISCARE 180 GRADE /

 SENZORI,FOTOCELULE,C
EASURI
PROGRAMATOARE
Pret: 51.25 RON

PUTERE:1000W.
TENSIUNE:230V
CULORI
DISPONIBILE:ALB SI
NEGRU
Are rolul de a declansa
aprinderea luminilor
atunci cand detecteaza
miscare.
Poate fi folosit in locul
unui intrerupator.
Distanta de
detectare :12 m.

PRIZA CU PROGRAMATOR 24H ,16A

SENZORI,FOTOCELULE,C
EASURI
PROGRAMATOARE
Pret: 17.16 RON

Cu ajutorul ceasului
programator puteti
stabili ora de pornire si
de oprire a unui aparat
conectat la priza
respectiva.
Ex:FILTRU DE
CAFEA,CUPTOR
ELECTRIC,ALTE
APARATE
ELECTROCASNICE,ETC
.
22
Page
 6.Laptop cu senzori de miscare

In viitor, un laptop ar putea fi controlat printr-o interactiune mult mai directa fizic
decat in prezent: inclinare, scuturare, miscare in diferite directii sau … un simplu
ghiont.

Laptop-ul a fost adaptat sa

reactioneze la deplasarea
sa in sus, jos, inainte, inapoi sau in
directiile laterale, la inclinare sau
scuturare, inregistrand aceste miscari
si transformandu-le in moduri de a controla aplicatii software.Sistemul este targetat
pentru folosirea de catre persoane cu dizabilitati fizice sau de catre batrani, pentru
care o tastatura sau un mouse ar putea fi prea complicate. Tehnologia ar putea fi
practica si pentru folosirea unui device de catre persoane obisnuite, in conditii in
care folosirea unei tastaturi sau a mouse-ului este aproape imposibila, cum ar fi
situatii de aglomeratie sau in care utilizatorul are o mana ocupata intr-un mijloc de
transport.Sistemul ar putea permite spre exemplu citirea de documente printr-o
simpla miscare de rotatie facuta cu o mana, ca si cum s-ar intoarce o pagina, sau
navigarea unei harti prin inclinarea tablet-ului in directia dorita.

Astfel de chip-uri, cunoscute sub numele Micro Electro Mechanical System

(MES), sunt folosite la ora actuala in masini pentru a determina cand sa se
declanseze un airbag, in device-uri precum controlerul consolei Wii de la
23

Nintendo, care controleaza jocurile prin miscari de mana, sau in laptop-urile

Page

Apple, pentru a determina cand sunt scapate pe jos.

 ANEXE
Senzori de presiune
 Principii de masura: piezoelectric si piezorezistiv
 Domenii de presiune 0 – 10 000 bar
 Domenii de temperatura -196 -350 C
 Aplicatii: industrie, cercetare, injectie mase plastice, testare motoare, chimie-petrochimie,
aerospatiale, aplicatii balistice.

Senzori de acceleratie
 Principii de masura: Piezoelectric si capacitiv
 Domenii nominale de acceleratie ±2 - ±100 000g
 Cu sau fara TEDS
 Domeniu de frecvente nominale 200 - 20 000 Hz
 Monoaxial sau triaxial
 Aplicatii: automotive, aerospatial, militar, testarea componentelor, inginerie
civile, seismologie

Dinamometre multicomponent
 Principii de masura: Piezoelectric
 Fixe sau rotative
 Masoara pana la 3 forte si 3 cupluri
 Domeniu de masura nominale ±5kN - ±250 kN
 Aplicatii: Masurarea fortelor de aschiere la operatii de gaurire, frezare, strunjire,
slefuire.

Traductori si senzori de cuplu

 Principii de masura: piezoelectric si tensometrie rezistiva
 Stationari si rotativi
 Domenii nominale 0,2 -10 000 Nm
 Turatii nominale 3000 - 50 000 rpm
 Aplicatii: Testarea motoarelor si angrenajelor, monitorizarea proceselor de
productie, cercetare, testarea produselor, etc
24

Sisteme de masura pentru monitorizare si asigurarea calitatii in procese de

Page

fabricatie, asamblare si standuri de test.

 Includ senzori de forta si cuplu, servo prese cu control de deplasare si forta, amplificatoare de
masura si sisteme electronice de monitorizare si control.

Dinamica auto

Biomecanica

Mase plastice

Dezvoltare-Testare motoare

25
Page
 MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN ATELIERELE ŞI
LABORATOARELE DE ELECTROTEHNICĂ

În ţara noastră sunt elaborate Norme republicane de protecţie a muncii

care cuprind cadrul general de tehnică a securităţii muncii şi normele de igienă a

muncii.

1. Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi

totdeauna mijloacele individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunea
arcului electric. Acestea sunt:
- mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului

prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ;

- indicatoarele mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa

tensiunii;

- garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ pentru protecţia împotriva

apariţiei tensiunii la locul de muncă;

- panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile,

folosite pentru a delimita zonele protejate şi zonele de lucru;

- plăci avertizoare care au rol:

- de avertizare a pericolului care îl prezintă apropierea de elementele

aflate sub tensiune;

26
Page

- de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;

 - de siguranţă, prin care se aduce la cunoştinţă personalului executant că

au fost luate unele măsuri înainte de începerea lucrului şi că se poate executa

anumite manevre şi lucrări;

- de informare cu privire la unele puncte de lucru.

2. Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar să se

cunoască următoarele:
- atingerea cu mâna a unui conductor aflat sub tensiune provoacă în

majoritatea cazurilor o contractare convulsivă a muşchilor, în urma căreia degetele

se strâng atât de tare, încât mâinile nu pot fi desprinse de pe conductor;

- cel care intervine nu trebuie să vină în contact direct cu accidentatul

aflat sub tensiune;

- prima măsură care se întreprinde este scoaterea rapidă de sub tensiune

a părţii din instalaţie cu care accidentatul a venit în contact. Este necesar ca

scoaterea de sub tensiune să fie completată de măsuri ca:

- asigurarea securităţii accidentatului dacă acesta se află la înălţime;

- asigurarea unui iluminat corespunzător în locul unde s-a produs

accidentul, utilizând o altă sursă de energie;

- dacă deconectarea nu se poate realiza rapid, se îndepărtează accidentatul

27

de părţile aflate sub tensiune;

Page
 - pentru tragerea accidentatului se pot utiliza mănuşi din cauciuc

electroizolant şi galoşi din acelaşi material;

- accidentatul se va plasa pe un material rău conducător;

- pe cât posibil se recomandă a se acţiona cu o singură mână;

- la nevoie conductorul sub tensiune se poate tăia cu un topor cu coada

din lemn uscat;

-dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, dar a stat un timp

îndelungat sub curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la medicului şi

apoi 2-3 ore trebuie să stea sub observaţie;

- dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, dar îşi păstrează respiraţia,

va fi întins comod, i se vor descheia hainele pentru a se putea crea un curent de aer

proaspăt, i se va da să miroase amoniac şi i se va fricţiona corpul pentru a se

încălzi;

- dacă lipsesc semnele de viaţă, accidentatul nu poate fi considerat

decedat; i se face imediat respiraţie artificială fără întrerupere.

3. Regulile de efectuare a respiraţiei artificiale sunt următoarele:

- respiraţia artificială se aplică numai atunci când accidentatul nu

respiră deloc, sau când aceasta este greoaie şi se înrăutăţeşte în timp;

28
Page
Page 29