UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’- IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

,,Dumitru Stăniloae’’

Discernământul Duhovnicesc în scrierile Părinților

Filocalici
- Lucrare la Disciplina Spiritualitate -

Coordonator:
Pr. Dr. C. Alexandru BARNEA

Student:
Luca Ion

IAȘI
2023
 Introducere
În scrierile Părinților Filocalici, discernământul duhovnicesc este adesea descris ca o virtute
esențială pentru progresul spiritual. Acești Părinți Bisericești, printre care se numără Sfântul Ioan
Casian, Sfântul Marcu Ascetul și alții, evidențiază importanța discernământului în lupta împotriva
ispitelor și în căutarea mântuirii.
Ei subliniază că discernământul duhovnicesc nu este doar o abilitate rațională, ci și o
iluminare a minții și inimii de către Duhul Sfânt. Părinții Filocalici oferă sfaturi practice privind
cum să dezvoltăm discernământul prin rugăciune, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și păstrarea
unei vieți de smerenie și virtute.
Scrierile Filocalice conțin și discuții profunde despre ispitele specifice pe care le întâmpină
călugării și monahii, dar și despre lupta generală a fiecărui creștin în calea către Dumnezeu. Prin
introspecție și căutare sinceră a voinței lui Dumnezeu, discernământul devine un ghid sigur în viața
duhovnicească conform tradiției Părinților Filocalici.

I. Discernământul – Deșertarea de sine, încredințarea prin ascultare.

Sfântul Casian Romanul ne învață că discernământul este ca un ochi și luminător al

sufletului, având puterea de a deosebi între ceea ce depășește măsura în ambele părți. Acest dar
divin ne ajută să evităm atât înfrânarea excesivă, cât și nepăsarea, ghidându-ne pe calea
împărătească. În cuvintele Evangheliei, "Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău va fi
curat, tot trupul tău va fi luminat"1 subliniază esența discernământului în iluminarea vieții spirituale.
Așa cum Saul, lipsit de acest ochi al dreptei socoteli, a ratat să înțeleagă ce este plăcut lui
Dumnezeu și a fost înlăturat de la împărăție, învățătura lui Casian subliniază necesitatea
discernământului pentru a naviga cu înțelepciune în căutarea divină 2.
Dobândirea adevărate și dreptei socoteli este izvorul tuturor virtuților. Întrebarea centrală
este cum să distingem dreapta socoteală de cea mincinoasă, amăgitoare, promovată de diavol.
Moise răspunde, subliniind că adevărata dreaptă socoteală se obține prin adevărata smerenie. Să
arăți Părinților nu doar faptele, ci și gândurile tale, să nu te bazezi pe propria părere și să urmezi cu
sfințenie sfaturile bătrânilor sunt elemente esențiale. Acest discernământ autentic nu numai că
menține monahul pe calea dreaptă, ci îl protejează și îl păstrează nevătămat de ispitele diavolului.
Mărturisirea sinceră și desăvârșită a gândurilor rele în fața Părinților este văzută ca o armă puternică

1 Matei 6, 22-23.
2 Casian Romanul, Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinții Părinți din pustia asketică și despre darul
deosebiri, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și
desăvârși, volumul I, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1947, p.
131.
împotriva ispitelor, asemănându-se cu faptul că, aducând șarpele în lumină, acesta se silește să fugă
și să se ascundă. Pentru a ilustra puterea acestui principiu, Avva Serapion relatează o experiență
personală în care, mărturisindu-și greșeala în fața bătrânului său, a reușit să învingă un obicei vicios
susținut de ispitele diavolului3.
Sfântul Nil Ascetul, prin exemplul Dinei, atrage atenția asupra pericolului încrederii
exagerate în propriile abilități. Dina s-a aventurat prea devreme în lume, fiind atrasă de lucrurile din
jur și de farmecul lor, ceea ce i-a afectat discernământul. Sf. Nil avertizează împotriva patimii
înaltei păreri de sine și subliniază că evitarea agitației lumii până la dobândirea unei virtuți
desăvârșite este esențială. Este inutil să te retragi din lume și totuși să fii bombardat de vești despre
ea. Acest părinte îndeamnă la retragere pentru a păstra liniștea interioară și a opri nu doar faptele 4, ci
și vorbele agitatoare, urmând principiul exprimat de Moise: "Când voi ieși din cetate și voi întinde
mâinile mele, vor înceta vocile".
Părintele Filocalic vorbește despre războiul simțurilor împotriva lucrurilor sensibile,
explicând că până la vârsta de doisprezece ani, omul, neavând încă puterea de discernământ
dezvoltată, este supus simțurilor și le slujește ca unor stăpâni. Cu timpul, odată cu întărirea
cugetării, omul începe să simtă paguba adusă de această robie și plănuiește să scape din ea. Dacă
reușește să se elibereze, devine slobod pentru totdeauna, dar, dacă judecata sa este prea slabă,
simțurile îl înrobesc din nou. Sf. Nil Ascetul compară această luptă cu situația celor cinci regi din
istorie, care, fiind biruiți de cei patru, "se aruncă în fântânile de smoală". Acest gest simbolizează că
cei biruiți de lucrurile sensibile se pierd prin fiecare simț, înrobindu-se în lumea pământească și
iubind mai mult lucrurile materiale decât cele cunoscute cu mintea. 5

II. Discernământul, ca rezultat al Înțelepciunii datorate prin relația noastră cu

Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul relatează că atunci când reușim să controlăm furia și pofta,
rațiunea noastră începe să îndrume către virtuți. Apoi, când rațiunea găsește lucrurile demne de
iubit, iar mintea noastră își îndreaptă atenția către Cauza divină a lucrurilor, experimentăm o
conexiune profundă cu divinul prin har. În acele momente, rațiunea noastră nu mai are nevoie de
discernământ pentru a face alegeri în lumea obișnuită, iar mintea noastră se oprește din analiza

3 Casian Romanul, Cuvânt plin de mult folos,..., p.135.

4 Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, foarte trebuincios și folositor, cap.47, Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților
Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul I, Traducere, introducere și note de Pr.
Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1947, pp.195-196.
5 Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, foarte trebuincios și folositor, cap.47,... p.200.
lucrurilor obișnuite. În schimb, intrăm într-o stare de odihnă și participăm la divin printr-o
conexiune specială6.
Ulterior, Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește despre discernământ în contextul rugăciunii
și proorocirii. El explică că orice formă de minte activă, indiferent dacă se roagă sau proorocește, ar
trebui să aibă discernământ rațional și să se concentreze pe credință și virtute. În același timp,
subliniază că orice gândire orientată spre sensibilitatea naturală sau teologie ar trebui să fie
acoperită de discernământ rațional și să nu devină o obsesie. Fără discernământ, mintea poate să
piardă direcția și să cadă în capcanele patimilor sau ale înțelegerii greșite. În concluzie, el sugerează
că mintea activă, fie că este orientată spre acțiune, natură sau teologie, trebuie să aibă capul
descoperit, adică să fie orientată spre Hristos și să nu pună nimic mai presus de credință și virtute 7.
Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că cel care pătrunde mai profund în înțelesurile
Scripturii, căutând rațiunea divină în simbolurile sale, descoperă pe Dumnezeu însuși. De asemenea,
cel care cercetează cu înțelepciune rațiunea din fiecare făptură, observând măreția lucrurilor, găsește
în ele Cauza supremă. Discernământul este esențial pentru cel care dibuiește, deoarece acesta
deosebește litera de duh în Scriptură, rațiunea de aparențe în creație și mintea de simțire în sine
însuși. Prin eliberarea de influențele ce duc la rătăcire și atrag către percepții superficiale,
discernământul îi permite să înțeleagă pe Dumnezeu în minte, rațiune și duh, aducând unitate în
înțelegerea sa8.
Sfântul Maxim Mărturisitorul subliniază distincția dintre Pomul Vieții și Pomul Cunoștinței
Binelui și Răului. Pomul Vieții este asociat minții și înțelepciunii, iar Pomul Cunoștinței este legat
de simțirea trupului și de iraționalitate. El argumentează că omul, când se concentrează doar asupra
distingerii dintre plăcere și durere în simțirea trupului, încalcă porunca divină și mănâncă din Pomul
Cunoștinței. În schimb, când se preocupă de a face distincția între cele vremelnice și cele veșnice cu
mintea, păzește porunca divină și mănâncă din Pomul Vieții. Sfântul Maxim avertizează că termenii
"bine" și "rău" pot fi înțeleși în mai multe moduri și ar trebui interpretați cu înțelepciune pentru a
evita rătăcirea9. Sfântul Maxim Mărturisitorul explică că cel care evită păcatul și păzește cele zece
porunci, îndeplinește în esență cele o sută de porunci, deoarece fiecare poruncă cuprinde potențial
celelalte. Cel care ajunge la discernământul desăvârșit al fiecărei porunci a atins numărul de mie, iar
cel care înțelege rațiunile profunde ale acestora a adunat miriadele (patruzeci de mii). În esență,
starea de desăvârșire include rațiunile începutului și ale sfârșitului, iar cel care atinge această stare
acumulează toate aceste rațiuni într-o unitate contemplativă 10. Echilibrul duhovnicesc este strâns

6 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 22, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care
arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul III, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr.
Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Apologeticum 2005, p. 101.
7 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 25,..., pp.111-113.
8 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 32,..., pp.142-143.
9 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 43,..., pp.178-180.
10 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 55,..., pp.308-309.
legat de lucrările Duhului Sfânt în viața credincioșilor. Prin înțelepciune, înțelegere, sfat, tărie,
cunoaștere, evlavie și teama de Domnul, Duhul Sfânt contribuie la echilibrarea vieții spirituale a
credincioșilor. Aceste daruri oferă discernământ, ghidare și forță în fața provocărilor spirituale. Prin
menținerea echilibrului duhovnicesc, credincioșii pot evita extremele și pot naviga cu înțelepciune
în calea credinței lor, luminând întunericul păcatului și îndreptându-se spre lumină și înțelegere11.
Sfântul Teodor al Edesei susține că din înfrânare și smerenie se naște nepătimirea, iar din
credință provine cunoștința. Aceste aspecte îndrumă sufletul spre discernământ și dragoste 12. Prin
adunarea dragostei dumnezeiești în inimă, rugăciunea curată îl înalță către cunoașterea Fiului lui
Dumnezeu, așa cum relatează Sfântul Apostol Pavel: "Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a
cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui
Hristos."13.
Talasie Libianul și Africanul subliniază că discernământul adevărat, denumit și dreapta
socoteală, este cheia pentru a atinge nepătimirea. El îndeamnă la urmarea acestei drepte socoteli cu
măsură, având o rânduială în toate lucrurile14.
Sfântul Teodor al Edesei, în lucrarea sa Cuvânt despre Contemplare, continuă să evidențieze
că discernământul este împletit cu chibzuința și înțelepciunea. Prin cunoașterea virtuților, se
dobândește un discernământ exact între bine și rău, iar chibzuința este esențială în această
înțelegere. Experiența și lupta cu trupul dezvăluie modurile de aplicare și confruntare. Rațiunea
fricii se regăsește în dragoste, cu cât mai mare dragostea, cu atât mai mare frica. Sfârșitul vieții este
fericirea, înțeleasă ca Împărăția cerurilor sau a lui Dumnezeu. Aceasta nu constă doar în a vedea
Treimea, ci și în a primi revărsarea divină, îndumnezeirea și plinirea nedeplinătății prin harul divin.
Este o mâncare pentru ființele înțelegătoare, aducând plinirea prin revărsarea divină15.

III. Discernământul, rezultat al smereniei și cunoașterii.

În această citare, autorul (Cele 100 de Capete ale lui Calist și Ignatie Xantopol) subliniază că
cei care ating desăvârșirea prin curățare și luminare nu au întotdeauna starea neschimbată din cauza
slăbiciunii și a părerii de sine. Acest lucru evidențiază fragilitatea umană și necesitatea umilinței. În

11 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, Răspunsul 63,..., pp.400-401.

12 Teodor, Una sută capete foarte folositoare, versul 95, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul IV, Traducere, introducere și note de Pr. Prof.
Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948, p. 232.
13 Efeseni 4, 13.
14 Talasie Libianul și Africanul, Despre dragoste, înfrânare și petrecerea cea după minte către Pavel presbiterul,
versul 43, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și
desăvârși, volumul IV, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948,
p.6.
15 Teodor, Cuvânt despre Contemplare, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se
poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul IV, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948, pp.241-242.
perioade de curăție și pace, oamenii pot primi ajutor și mărturisesc schimbări. Sfântul Isaac
subliniază că suferim schimbări constante, iar înțelegerea acestora arată slăbiciunea noastră. Se
sugerează că schimbarea neîncetată este o lecție și o încercare pentru a ne îndrepta continuu către
Dumnezeu, cu smerenie, pocăință și recunoașterea neputinței noastre. Autorul amintește că toți
sfinții au experimentat această stare și avertizează că cel care se abate de la calea smereniei devine
"partea lupilor". Discernământul și cunoașterea de sine sunt esențiale în această călătorie spirituală,
iar smerenia este considerată mai importantă chiar și decât faptele în fața lui Dumnezeu16.
În acest pasaj, autorul prezintă patru niveluri de discernământ spiritual prin comparații
evocatoare:

1. Cel în întuneric profund:

- Similar cu cineva care umblă într-o noapte întunecată.
- Persoana nu se vede sau nu se deosebește pe sine și nu știe încotro merge. "Cel ce umblă în
întuneric nu ştie unde merge" (Ioan 12, 35).

2. Cel cu lumina stelelor:

- Asemănat cu cel care umblă într-o noapte străvezie, luminată de stele.
- Iluminat de razele stelelor, vede puțin înapoi, dar încă are dificultăți în deosebire și suferă căderi.
"Deşteaptă-te cela ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos" (Efes. 5, 14).

3. Cel în lumina lunii pline:

-Asociat cu cel ce umblă în noapte cu luna plină și luminoasă.
- Ghidat de lumina lunii, călătorește mai sigur, vede clar și se deosebește pe sine și pe cei din jur.
"Bine faceți, luând aminte la lege, ca la un sfeşnic ce luminează în loc întunecos, până ce se va
lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre" (2 Petru 1, 19).

4. Cel în lumina soarelui:

- Asimilat cu cineva care umblă în amiaza statornică, luminată de razele soarelui.
- Vede și se deosebește cu claritate în lumina soarelui, ghidându-i și pe ceilalți către adevăr și
viață."Dumnezeu Cel ce a zis să lumineze lumina din întuneric, a luminat în inimile noastre, spre
luminarea cunoştinţei slavei lui Dumnezeu în faţa lui Iisus Hristos" (2 Cor. 4, 6).
- "Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne" (Ps. 4, 6). .

16 Cele 100 de Capete ale lui Calist și Ignatie Xantopol, Răspunsul 43, în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul VIII, Traducere, introducere și
note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1979, pp.101-104.
- "Întru lumina Ta vom vedea lumină" (Ps. 35, 9).
- "Eu sunt lumina lumii, cel ce urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții"
(Ioan 8,12).

Se subliniază că nivelul de discernământ crește odată cu iluminarea spirituală, iar adevărata

înțelegere vine în lumina lui Dumnezeu. Pentru susținerea acestor idei, autorul invocă citate biblice
relevante, inclusiv Ioan 8, 12 ("Eu sunt lumina lumii, cel ce urmează Mie nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieții"). Analogiile cu lumină divină și călăuzirea spirituală sunt întărite de texte
sacre care subliniază importanța acestei călătorii17.
În această citare, Părintele Isaac Sirul subliniază importanța discernământului și îndeamnă la
auto-reflecție. Se concentrează asupra observării efectelor discernământului în viața personală,
subliniind că necazurile, locurile pustii și subțirimea minții pot fi semne ale discernământului.
Părintele Isaac îndeamnă la atenție asupra schimbărilor în patimile sufletului, recunoscând semnele
însănătoșirii. El explorează diversele manifestări ale patimilor și subliniază că lupta împotriva
acestora este un semn al credinței. În final, evidențiază rolul experienței personale în întărirea
încrederii în Dumnezeu și mărturisirea credinței fără îndoială18.
Dreapta socoteală sau discernământul este maturitatea de judecată echilibrată. Ea trebuie să
fie făcută însă cu simplitate19.
1. Cunoașterea naturală și discernământul:
- Există două tipuri de cunoaștere: una naturală, care precede credința, și una duhovnicească, care
se naște din credință.
- Cunoașterea naturală, sau discernământul natural, este capacitatea de a distinge între bine și rău în
mod natural, fără învățătură suplimentară.

2. Calea către Dumnezeu prin cunoaștere naturală:

- Cunoașterea naturală conduce la credință, evidențiind necesitatea credinței în Dumnezeu, Cel care
a creat toate lucrurile.
- Credința, la rândul ei, generează frica de Dumnezeu și, când este pusă în practică, aduce
cunoașterea duhovnicească.

17 Cele 100 de Capete ale lui Calist și Ignatie Xantopol, Răspunsul 42, în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul VIII, Traducere, introducere și
note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1979, pp..99-101.
18 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul VIII, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se
poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul X, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, EIBMBOR, București, 1981, pp.63-68.
19 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul VIII,..., p.71.
3. Relația dintre frică și cunoașterea duhovnicească:
- Frica de Dumnezeu este legată de cunoașterea duhovnicească și se manifestă prin pocăință și
îndeplinirea faptelor bune.
- Cunoașterea duhovnicească este dobândită prin lucrarea fricii de Dumnezeu și descoperirea
tainelor ascunse ale credinței.

4. Rolul pocăinței în dobândirea cunoașterii duhovnicești:

- Pocăința este cheia dobândirii cunoașterii duhovnicești și se exprimă prin simțirea și
recunoașterea păcatelor.
- Cunoașterea duhovnicească este darul dat prin lucrarea fricii de Dumnezeu și este experiențiată
prin simțirea celor ascunse.

5. Căderea în păcat și pierderea discernământului:

- Acoperirea cunoașterii naturale cu iubirea de plăcere duce la căderea în păcat și pierderea
discernământului.
- Împotrivirea acestei cunoașteri naturale dă naștere la o luptă constantă în conștiință și la o
amintire persistentă a morții.

6. De la cunoașterea naturală la iubire și libertate:

- Prin asimilarea cunoașterii naturale și urmarea virtuților, omul umblă pe calea firii.
- Când atinge iubirea, depășește frica, lupta și truda, eliberându-se de constrângerile cunoașterii
naturale.

7. Auto-cercetarea pentru orientare spirituală:

- Omul este îndemnat să se auto-cerceteze pentru a înțelege în ce măsură umblă în fapte potrivnice
firii, în cele după fire sau în cele mai presus de fire.
- Cercetarea atentă a propriilor fapte dezvăluie direcția vieții sale și calea către eliberare.

8. Concluzie și slavă lui Dumnezeu:

- Omul trebuie să recunoască că fie trăiește în conformitate cu ceea ce este natural, fie cade sub
nivelul natural, aruncându-se în cele mai prejos de fire.
- Concluzia este un apel la slavă pentru Dumnezeu, recunoscând că eliberarea și cunoașterea
autentică provin de la El20.

20 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul XVIII,..., pp.92-95.

 Sfântul Isaac identifică cunoştinţa duhovnicească cu o simţire spirituală, adică cu o atingere
cu realitatea dumnezeiască, cu puterea lui Dumnezeu21.

Sfântul Isaac Sirul vorbește despre importanța privegherii de noapte în căutarea lui
Dumnezeu. El susține că această practică aduce apropierea de Dumnezeu și hrănește sufletul cu
miere spirituală. Monahii care perseverează în priveghere primesc daruri mari de la Dumnezeu. Tot,
Sf. Isaac Sirul avertizează asupra riscului de a neglija această tradiție în favoarea altor activități,
subliniind că înfrânarea și discernământul în cadrul privegherii sunt esențiale pentru progresul
spiritual. El îndeamnă la o abordare cu conștiință și înțelegere a acestei discipline și subliniază că,
prin aceasta, se dobândește o minte trează pentru Dumnezeu și cunoașterea vieții duhovnicești22.

• Despre paza amintirilor

Dacă amintirea bunătăților înnoiește în noi virtutea, când cugetăm la acestea, este vădit că și
amintirea desfrânării înnoiește în cugetarea noastră o poftă urâtă, când ne amintim de ea. Pentru că
amintirea fiecăreia din acestea ne întipărește chipul deosebit al faptelor și aduce în cugetarea noastră
și ne arată, ca și cu degetul, fie urâțenia gândurilor noastre, fie înălțimea viețuirii noastre, întărind în
noi înțelesurile și pornirile, fie ale celor de-a dreapta, fie ale celor de-a stânga; și ne aflăm gândind
la ele în ascunsul minții noastre. Și în cugetarea minții noastre ia chip un fel sau altul al viețuirii
noastre și astfel ne vedem pururea pe noi înșine.
Așadar, nu numai cugetarea ne vatămă pe noi, ci și vederea noastră sufletească și amintirea
care le pricinuiește pe acestea. Pe de altă parte nu numai lucrarea virtuții ajută celui ce o
desăvârșește pe ea, ci și felul cugetării, care ia chip din amintirea persoanelor ce o lucrează. Iar din
acestea se poate cunoaște că cei mai mulți care au ajuns la treapta curăției se învrednicesc
totdeauna, în cugetarea din timpul nopții, de unele vederi sfinte și aceste vederi întipărite în suflete
li se fac pricină de bucurie în îndeletnicirea înțelegătoare a minții. Și de aceea se apropie cu căldură
de lucrarea virtuților și o flacără îmbelșugată se ivește în ei, potrivit dorinței lor. Și spun că sfinții
îngeri iau înfățișările unor vederi sfinte, cinstite și bune și se arată sufletului în închipuirile
somnului, spre înălțarea gândurilor lui, spre bucurie și mângâiere și veselie. Și ziua le mișcă sufletul
la contemplarea gândurilor lor. Și lucrarea sufletului se ușurează de bucuria celor sfinte.

Tot așa și în înșiruirea războaielor. Cel ce are obiceiul să cugete la cele rele e atras de către
21 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul XVIII,..., p.93.
22 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul XXIX,..., pp. 157-161.
draci la năluciri potrivite acestora. Căci iau înfățișări și arată sufletului năluciri care-l sperie, lucrând
în el mai mult în amintirile din timpul zilei. Și uneori îl fac să slăbească din această închipuire ce-l
înspăimântă, alteori îi arată greutatea viețuirii în liniște și în singurătate, și altele de felul acesta.

Deci noi, fraților, să ne folosim în luarea-aminte la amintiri și la descoperirea stării sufletului

în ele, pururea, de discernământ. Să luăm seama la amintirile cugetării noastre, cu ce amintiri
zăbovim în convorbiri și pe care le alungăm repede de la noi, când se apropie de sufletul nostru; de
zăbovim în cele ce ne vin din voia dracilor, care aruncă prilejuri patimilor, sau în cele din poftă, sau
din iuțimea, sau în cele de la sfinții îngeri, care ne aduc ca pricini de bucurie și de cunoștință
amintirile ce ne trezesc prin gândurile ce le stârnesc, prin apropierea lor de noi, sau prin cele ce ne
vin din obiceiurile rele ce s-au întărit de mai înainte prin simțuri, din care se mișcă în suflet
gândurile care ne răpesc în parte prin vreunul sau altul din simțuri. Iar experiența acestor două
lucruri o câștigăm prin îndeletnicirea cu ele, cu discernământul cuvenit. Este vorba de vederea lor și
de împlinirea lor cu fapta. Dar fiecăreia din ele să facem să-i urmeze o rugăciune deosebită23.

IV. Câteva repere ale Discernământului

• Trezvie și Discernământ în Viața Duhovnicească.

Textul filocalic oferă o perspectivă profundă asupra vieții duhovnicești, evidențiind

importanța trezviei și discernământului în călătoria spirituală. Rugăciunea "Doamne, umple inima
mea de viața veșnică" devine focală în atingerea mângâierii divine și depășirea plăcerilor efemere
ale lumii.

Partea I: Trezviea și Mângâierea în Dumnezeu

Autorul evidențiază că trezvia conduce la mângâierea în Dumnezeu și că cei ce au gustat această

experiență consideră mângâierea lumii de prisos. Astfel, se subliniază diferența între mângâierea
duhovnicească și cea lumească.

Partea II: Discernământul în Cugetare

Se explorează ideea că cugetarea și amintirea modelează comportamentul și că

23 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., pp.181-183.

discernământul este esențial în evaluarea gândurilor. Autorul accentuează că simțirea smereniei este
un indicator al căii spirituale și că, prin discernământ, se poate identifica starea de mângâiere în
Dumnezeu.

Partea III: Momeli și Ispite

Se discută despre momelile plăcerilor lumești și cum acestea își propun să distragă de la
căutarea vieții duhovnicești. Autorul remarcă că omul învrednicit de harul divin nu se lasă atras de
aceste momeli, având o dorință mai înaltă.

Partea IV: Păstrarea Trezviei.

Se evidențiază că păstrarea trezviei necesită o conștiință sătulă de lucruri duhovnicești și o

dorință constantă de a vedea minuni. Este subliniat că lupta nu este doar împotriva ispitelor, ci și
pentru cultivarea unei conștiințe orientate către cunoaștere și căutarea Divinității.

În încheiere, seminarul subliniază că o inimă trează și harnică trebuie să persevereze în

păzirea dreptei socoteli și în trezvie. Orice neglijență poate aduce boală spirituală și pierdere.
Trezvia și discernământul devin astfel chei în călătoria către mângâierea în Dumnezeu și
respingerea ispitelor lumești24.

• Înțelepciunea Pragmatică a Sfaturilor.

Un aspect important este că a căuta sfaturi de la un înțelept teoretic, dar lipsit de experiență
practică în viața ta, poate fi mai puțin util decât să te îndrepți către un om neînvățat, dar
experimentat. Cercetarea sau experiența nu constă doar în a privi lucrurile de la distanță, ci în a le
simți în mod clar, în urma unui timp îndelungat petrecut în ele. Un lucru poate părea păgubitor sau
benefic la suprafață, dar adevărata cunoaștere derivă din capacitatea de a discerne folosul și paguba
lor prin experiență directă. Este esențial să te consulți cu cei care au abilitatea de a evalua cu
răbdare situațiile și de a oferi sfaturi bazate pe o socoteală corectă, în loc să te lași ghidat de
înțelepții teoretici, care vorbesc doar din citiri, fără a-și chivernisi propriile lor experiențe. Autorul
sugerează să avem încredere în sfaturile celor care și-au gestionat înțelept libertatea personală și nu

24 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., pp.207-208.

se tem de critici sau bârfe. Astfel, alegerea sfătuitorului potrivit devine crucială pentru obținerea
unor îndrumări autentice și utile25.

• Schimbările în Viața Spirituală.

Sfântul Macarie și fericitul Marcu oferă învățături importante privind schimbările constante în viața
spirituală. În mod inevitabil, oamenii greșesc, dar harul îi tămăduiește, iar în fiecare moment,
sufletul experimentează modificări. Aceste schimbări, denumite "răcoare" și "arșiță", apar în viața
fiecăruia, aducând furtună și liniște, război și seninătate.
El subliniază că schimbările sunt parte integrantă a fiecărei ființe cuvântătoare și că
discernământul se dobândește prin conștientizarea transformărilor din propria viață. El îndeamnă să
nu cădem în deznădejde în fața căderilor, ci să le acceptăm cu bucurie și să așteptăm, în vremea
bucuriei, provocările viitoare. Marcu adaugă că aceste schimbări nu sunt specifice doar celor mai
puțin evoluați spiritual, ci fiecărei naturi umane.
Astfel, autorii subliniază importanța înțelegerii și acceptării schimbărilor, considerându-le
parte a procesului de maturizare spirituală26.

• Păstrarea de la Patimi și Schimbările în Viața Spirituală.

Prilejurile patimilor pot fi dulci, dar cel care vrea să se păstreze trebuie să se țină departe de
ele și să se bucure de încetarea lor. Totuși, adesea dorim pricinile patimilor, chiar dacă nu iubim
patimile în sine. Aceasta este o provocare, deoarece pricinile devin sursă de ispită chiar și atunci
când ne străduim să evităm patimile.
Avertizează împotriva libertății care duce la robia rea, împotriva mângâierii care aduce
război, și a cunoștinței care aduce ispite. Se subliniază importanța urii față de păcate și a pocăinței
desăvârșite pentru a părăsi obiceiurile păcătoase27. Simţul discernământului e tocit în cel pătat, în
cel lipsit de curăţie. Curăţia şi sensibilitatea sunt legate împreună. Discernământul e pus între
lumina ce se cere văzută şi mintea care vede28.

25 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., p.241.

26 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., pp.252-254.
27 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., pp.274-276.
28 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., p.348.
 • Liniște și Smerenie în fața Patimilor.

Despre importanța păstrării liniștii, odihnei și smereniei în fața patimilor. Autorul avertizează că
deschiderea ușii patimilor poate aduce tulburare și poate îndepărta discernământul, pacea și
smerenia. Pentru a evita aceasta, se sugerează că trebuie să te păzești de gândurile și preocupările
multiple și să cauți liniștea, odihna, pacea, blândețea și evlavia.

Se subliniază că cel smerit nu se simte agitat sau grăbit. Absența gândurilor înfierbântate și a
ușurării caracterizează starea sa de odihnă constantă. Se afirmă că chiar și în fața evenimentelor
dramatice, cel smerit rămâne fără frică. În învățătura Domnului, smerenia este asociată cu
blândețea, iar cei smeriți cu cugetul găsesc odihnă în Dumnezeu, neafectați de tulburări sau bucurii
lumești29.

• Importanța Postului și a Dreptei-Socoteli.

Rolul semnificativ al postului în căutarea comunicării cu Dumnezeu. Când cineva începe să

postească, dorința sa profundă este să atingă starea de rugăciune și legătură cu Divinul. Postul
devine o pecete care străbate gândirea, generând rugăciune și tristețe, eliminând gândurile murdare
și înlăturând veselia lumească. Cel care postește cu dreaptă-socoteală devine dușman al poftelor și
al întâlnirilor deșarte.
Postul este prezentat ca un mare mijloc pentru atingerea binelui și este considerat un drum
esențial către tot ceea ce este bun. Autorul subliniază că neglijarea postului poate aduce clătinare în
toate aspectele bune, deoarece postul are la bază porunca firească de a ne păzi de desfătarea gustării.
Acest obicei, înscris în natura umană de la început, este văzut și ca o reparație pentru căderea
inițială, începutul celor ce se străduiesc în frica de Dumnezeu și respectarea legilor Sale30.

• Calea Căutării Vieții Nestricăcioase.

Textul îndeamnă la căutarea unei vieți nedistruse în zilele puține ale existenței prin intrarea
în liniște cu dreaptă socoteală. În loc să alergi după nume sau etichete, încurajează să înțelegi
profund și să te sârguiești în explorarea vieții înălțătoare. Fiecare aspect al vieții umane are un drum
29 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., pp.402-403.
30 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., p.433.
distinct, iar contemplarea profundă a acestor aspecte poate oferi înțelepciune și mângâiere. Scopul
cautării întărește cugetarea să reziste dificultăților și să găsească consolare prin contemplarea
fiecărui aspect al vieții. Astfel, liniștea devine un loc de taină, permitând privirii pătrunzătoare să ia
aminte la toate aspectele, de la început până la desăvârșirea finală a fiecărui element mare și dificil
al existenței31.
După cum menționează Sf. Isaia Pustnicul în una din istorioarele din cuvântul al 3-lea, pline
cu sens:
Semnificația Mesopotamiei. Mesopotamia, așa cum este explicat, derivă din poziționarea sa între
două râuri: Tigrul și Eufratul. Tigrul simbolizează discernământul și se opune Asirienilor, în timp ce
Eufratul, asociat cu smerenia, pare să se desfășoare liniștit. În această regiune, omul trebuie să
împlinească ostenelile trupești, contracarând vrăjmășia Asirienilor, pentru a trece la contemplarea
adevărată în smerita cugetare. Astfel, Mesopotamia devine metafora unui loc al transformării
umane, unde discernământul și smerenia conduc la contemplarea înțelepciunii adevărate.32"

V. Cultivarea Discernământului

Discernământul, esențial pentru a depăși ispitele, necesită cultivarea prin pași specifici:

1. Liniștea: Prin liniște se dezvoltă discernământul.

2. Nevoința: Liniștea conduce la nevoință, efortul asumat în căutarea lui Dumnezeu.
3. Plânsul: Nevoința aduce plânsul, o manifestare a căutării profunde a legăturii cu Dumnezeu.
4. Frica de Dumnezeu: Plânsul generează frica de Dumnezeu, o conștientizare a prezentei divine.
5. Smerenia: Frica conduce la smerenie, o umilință adâncă.
6. Prevederea: Smerenia dezvoltă prevederea, înțelegerea corectă a lucrurilor.
7. Iubirea: Prevederea inspiră iubirea, un sentiment care depășește limitele egoiste.
8. Suflet nebolnav: Iubirea aduce un suflet sănătos și nepătimit, în care omul înțelege că nu este
departe de Dumnezeu.

Calea către aceste virtuți este clară, dar necesită o pregătire pentru moarte și un detașament
față de lume și pofte. Consumul de vin este avertizat, deoarece poate reînnoi patimile. Rugăciunea

31 Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul..., p.470.

32 Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte,... în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul XII, Traducere, introducere și note de Pr. Prof.
Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1991, p. 62.
trebuie să fie însoțită de dorința de a alunga patimile. Caută frica de Dumnezeu și nu te odihni
niciodată în trupul tău, fiindcă ispitele pot reveni și te pot răpi dacă îți permiți să te lași înșelat de
odihnă33.

• Structura și Funcțiile Sufletului

Sufletul are părți distincte și funcții variate:

1. Partea conducătoare: Responsabilă de coordonarea generală.
2. Partea contemplativă: Se ocupă de contemplare și vedere interioară.
3. Partea făptuitoare: Responsabilă de acțiune și realizare.
4. Iuțimea: Este impulsul interior de a acționa rapid sau prompt.
5. Partea poftitoare: Se referă la dorințe și apetite.
6. Partea întristată: Responsabilă pentru starea de tristețe.
7. Partea stăpânitoare: Are control și stăpânire.
8. Partea care se teme: Experimentează frică.
9. Partea care-și amintește: Se ocupă de memorie.
10. Partea iubitoare: Responsabilă pentru iubire.
11. Știința: Cunoașterea generală.
12. Învățarea: Procesul de acumulare a cunoștințelor.
13. Simțirea: Percepția senzațiilor.
14. Înțelegerea: receptarea profundă.
15. Cugetarea și Cunoașterea: Reflecția și distingerea adevărului.
16. Înțelepciunea: Nivel superior de înțelegere.
17.Patima: Dorința intensă, legată de putere și simțirea binelui și răului.

Se subliniază că patima sufletului se naște din închipuire, care apoi duce la părere. Cugetarea
și înțelegerea sunt cruciale pentru discernământ, iar mintea este rezultatul stabilirii adevărului. În
plus, sufletul are puteri cunoscătoare (părerea, închipuirea, simțirea) și puteri ale vieții (voința,
alegerea). Mișcarea inițială a minții este cugetarea, care, prin cercetare, aduce înțelegerea și, în cele
din urmă, mintea. Această structură complexă a sufletului influențează gândirea și vorbirea34.

33 Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, Cuvântul XV, ..., pp. 127-128.
34 Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte,..., pp. 283-285.
 Concluzie
Discernământul presupune o cunoaștere profundă a Scripturii și o trăire autentică a
învățăturilor sale. Acesta ajută credinciosul să recunoască semnele Duhului Sfânt în propria viață și
să se protejeze de ispitele diavolului. Practica regulată a rugăciunii, ascultarea duhovnicului și
trăirea virtuților sunt considerate mijloace importante pentru dezvoltarea discernământului
duhovnicesc.
Așadar, este esențial să evidențiem că discernământul nu este doar o abilitate intelectuală, ci
și o harismă dobândită prin ascultarea de voia lui Dumnezeu și prin împărtășirea unei vieți
duhovnicești autentice.
 Bibliografia

LITERATURĂ BIBLICĂ:

• ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2019.

LITERATURĂ FILOCALICĂ:

• Casian Romanul, Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinții Părinți din pustia asketică și
despre darul deosebiri, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată
cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul I, Traducere, introducere și note de
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1947.

• Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, foarte trebuincios și folositor, Filocalia sau culegere din
scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși,
volumul I, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR,
Sibiu, 1947.

• Talasie Libianul și Africanul, Despre dragoste, înfrânare și petrecerea cea după minte
către Pavel presbiterul, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată
cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul IV, Traducere, introducere și note
de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948.

• Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolii, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților
Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul III, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Apologeticum, 2005.
• Teodor, Una sută capete foarte folositoare, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților
Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul IV, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948.

• Teodor, Cuvânt despre Contemplare, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților
Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul IV, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Sibiu, 1948.

• Cele 100 de Capete ale lui Calist și Ignatie Xantopol, în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul VIII,
Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București,
1979.

• Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul VIII, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul X, Traducere,
introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1981.

• Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, în Filocalia sau culegere din
scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși,
volumul XII, Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR,
București, 1991.