Professional Documents
Culture Documents
At at CD CD Ci Ci CP CP
At at CD CD Ci Ci CP CP
Definiție
Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un
substitut al acestuia, pronume sau numeral cu valoare pronominală. După partea de vorbire prin
care se exprimă, atributul este:
A. ATRIBUT ADJECTIVAL
1. adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparație (Mă uit la blocul foarte înalt.),
2. adjectiv provenit din verb la participiu (Îmi plac străzile ninse.),
3. adjectiv provenit din verb la gerunziu (Văd mișcarea crescândă a fulgilor.),
4. adjectiv provenit din adverb (N-am mai auzit așa vânt.),
5. adjectiv pronominal (Casa noastră este mare.),
6. locuțiune adjectivală (Dan este om de treabă.),
7. numeral cu valoare adjectivală (În curte am trei copaci.)
B. ATRIBUT SUBSTANTIVAL
1.genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv (Ferestrele caselor sunt mici.);
2. prepozițional, exprimat prin
substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție (Gardul de beton este înalt.) sau locuțiune
prepozițională (Am întârziere față de termenul stabilit.);
substantiv în cazul genitiv cu prepoziție (Ceaiul contra răcelii este parfumat.) sau
locuțiune prepozițională (Clădirea din spatele casei este maro.);
substantiv în cazul dativ cu prepoziție (Reușita grație ajutorului tău mă bucură.);
3. în nominativ, exprimat prin substantiv în cazul nominativ (Orașul București este frumos.);
4. în dativ, exprimat prin substantiv în cazul dativ fără prepoziție (Conferirea de
premii elevilor s-a făcut ieri. Ana este vară Inei.);
C. ATRIBUT PRONOMINAL
1. genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv (Părerea acestora este interesantă.);
2. prepozițional, exprimat prin
pronume în cazul acuzativ cu prepoziție (Unul dintre ei pleacă.) sau locuțiune
prepozițională (Purtarea față de ea a fost frumoasă.);
pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Plângerile împotriva lor sunt multe.) sau
locuțiune prepozițională (Cățelul din spatele lor este mic.);
pronume în cazul dativ cu prepoziție (Succesul mulțumită lor este mare.);
3. în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără prepoziție (Oferirea de burse acestora este
bună. Dan este unchi acesteia.), pronume personal sau reflexiv (Sufletu-i vesel râdea. În mintea-
și plănuia fapta.)
D. ATRIBUT VERBAL
E. ATRIBUT ADVERBIAL
exprimat prin adverb cu sau fără prepoziție (Vântul de afară este rece. Mersul acolo este
stabilit.);
exprimat prin locuțiune adverbială (Pomii din jur sunt acoperiți de zăpadă.);
F. ATRIBUT INTERJECȚIONAL
exprimat prin interjecție (Am mâncat o prăjitură mmm!).
ATRIBUTIVA
Definiție
Atributiva constituie, în frază, o realizare propozițională a atributului.
Întrebări: care?, ce fel de?.
Regentul unei propoziții subordonate atributive poate fi:
1 2
un substantiv comun sau propriu: Scriitorii /pe care i-am citit / m-au
impresionat.1/; Lucian Blaga,1/care este un poet modern,2/ a scris despre
frumusețea umană1./;
1 2 1
un pronume: Acela /care vorbește / a câștigat un premiu de poezie. /;
1
un numeral cu valoare pronominală: Dintre acele fete, a treia, /care nu
participă la discuție,2/ scrie compuneri frumoase.1/
Contragerea constă în transformarea unei propoziții în partea de propoziție
corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția
subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se opune contragerii.
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția atributivă sunt:
1
pronume relative în nominativ, acuzativ, dativ, genitiv (Poezia /pe care ai
citit-o2/ este frumoasă.1/);
1 2 1
adjective pronominale relative (Hotărârea /ce cărți să citim / ne aparține. /);
1 2
pronume și adjective pronominale nehotărâte (Plăcerea / oricui scrie poezie /
este de a avea cititori.1/);
1 2 1
adverbe relative (Momentul /când ne vom întâlni / l-am stabilit deja. /);
1
conjuncții subordonatoare (Nu ascundea dorința / să meargă la un
spectacol.2/).
Topică și punctuație
Atributiva stă totdeauna după termenul determinat, de obicei, imediat după
acesta. Adesea, este intercalată în regentă. De cele mai multe ori, atributiva nu se
desparte prin virgulă de regentă. Există și atributive izolate, despărțite prin virgulă
de regente, având ca regent un nume propriu, substantiv comun sau pronume
puternic individualizat.
COMPLEMENTUL INDIRECT
TERMENI REGENȚI
verb la mod personal (Profesorul le predă elevilor o lecție nouă.),
unui adjectiv (Au luat o decizie favorabilă mie.),
unui adverb (A răspuns potrivit așteptărilor.),
unei locuțiuni verbale (Aducea aminte fiecăruia despre problemele lui.)
unei interjecții (Bravo vouă!).
TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE
Completiva indirectă stă, în mod obișnuit, după propoziția regentă, dar poate sta
și înaintea acesteia. Completiva indirectă nu se desparte de regentă prin virgulă,
indiferent de poziția ei.
COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL
TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE
Completiva prepozițională stă, în mod curent, după propoziția regentă, dar
poate sta și înaintea acesteia.
Completiva prepozițională nu se desparte, de obicei, de regentă prin virgulă.
Când este antepusă, se desparte prin virgulă dacă este reluată, pentru insistență,
prin pronume demonstrative sau personale: Pentru cine a câștigat, pentru acela mă
bucur.; La cine are necazuri, la el mă gândesc.
Pronumele care dublează completiva prepozițională are funcție sintactică de
complement prepozițional.