Adam SMITH

(1723-1790) unele date biografice

Adam Smith, gânditor de origine scoţiană, cu multiple preocupări ştiinţifice de factură filozofică şi
economică, s-a format sub influenţa ideilor lui David Hume, care a fost un bun cunoscător al
enciclopediştilor şi fiziocraţilor francezi.

Ca profesor universitar a predat la Edimbourg două cursuri libere, unul asupra literaturii engleze şi altul
asupra economiei politice.

În 1751 este numit profesor de logică la Universitatea din Glasgow, una din cele mai renumite universităţi
ale vremii, urmând ca, ulterior, prin trecerea sa la catedra de filozofie morală să se ocupe de etică, teologie
naturală, jurisprudenţă şi politică.

Dintre lucrările publicate de Adam Smith trebuie să fie menţionate: “Teoria sentimentelor morale” (1759),
dar mai ales, “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776), lucrare fundamentală pentru
ştiinţa economică.

În “Avuţia naţiunilor” denumită şi “biblia liberalismului clasic”, Smith a reuşit să sintetizeze cele mai
importante cunoştinţe acumulate până la el în domeniul economic. Dând dovadă de un înalt spirit critic şi
analitic, Adam Smith readuce în discuţie o vastă problematică economică la a cărei soluţionare şi-a adus o
contribuţie substanţială.

Adam Smith a făcut paşi importanţi în definirea mai clară obiectului şi metodei de studiu ale științei
economice, considerând-o ca fiind una din cele mai importante ştiinţe moderne.

Smith a creat un fundament teoretic solid liberei concurenţe şi politicii liber-schimbiste, bazându-se atât pe
studierea materiei şi comportamentului uman, cât şi pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de
organizare a economiei, ca şi al diferitelor curente economice dinaintea lui – mercantilismul şi fiziocratismul.

“Avuţia naţiunilor” cuprinde în cinci volume, dintre care primele două pun accentul pe teoria economică, iar
celelalte trei volume evidenţiază aspectele normative pe care le implică aceasta, inclusiv o serie de
comparaţii de istorie economică. Ideea centrală a lucrării, aşa cum reiese şi din titlul ei, o constituie
definirea noţiunii de “avuţie” sau “bogăţie” a naţiunilor şi analiza factorilor sau forţelor de producţie ce
concură la crearea şi sporirea ei.