Prof. univ. dr.

SMARANDA ANGHENI

Drept comercial
Pentru invatamant la distanta

1
 CAPITOLUL I

CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND DREPTUL

COMERCIAL

SecŃiunea1
DefiniŃia i obiectul dreptului comercial

1.1. Preliminarii

Activitatea comercială presupune activitatea consacrată comerŃului. ComerŃul este o

îndeletnicire care, prin specificul ei de practică îndelungată %i repetată, a dobândit
caracteristicile unei profesiuni.
Din punct de vedere etimologic, termenul „comerŃ” este o juxtapunere a cuvintelor
„cum” = cu %i „merx” = marfă, deci commercium (operaŃiuni legate de marfă sau activitate
asupra mărfii)1 .
Subiectul care exercită activitatea de comerŃ este, de regulă, comerciantul (merx
mercator).
Specific noŃiunii de comerŃ este acŃiunea omului asupra mărfii, nu pentru consumuri, ci
în vederea consumului, nu pentru satisfacerea unei trebuinŃe proprii, ci pentru împlinirea
nevoilor altora. FuncŃia principală a comerŃului este aceea de a procura consumatorului
bunurile de care are nevoie2 .
ComerŃul se situează la mijlocul ciclului economic între producŃie %i consumaŃie, iniŃiază
%i facilitează circulaŃia bunurilor, adică deplasarea lor cu scopul de a le pune la îndemâna
consumatorului, la momentul %i locul potrivit3 .
În acest context apare %i noŃiunea de schimb.
NoŃiunea de circulaŃie a mărfurilor în vederea schimbului exprimă, pe de o parte,
deplasarea efectivă a bunurilor, iar pe de altă parte, fapte, acte %i operaŃiuni accesorii care pot
dobândi o existenŃă autonomă.
Astfel, %i în situaŃia faptelor, actelor %i operaŃiunilor accesorii suntem în prezenŃa unei
circulaŃii a valorilor %i a drepturilor incorporale (este cazul, de exemplu, a titlurilor de credit)
fără deplasarea materială a bunurilor. În acest cadru se situează circulaŃia instrumentului de
schimb 2 moneda 2 ca formă subsidiară a circulaŃiei mărfurilor, punând în valoare importanŃa
creditului.
Procesul economic de producŃie, circulaŃie (intermediere, schimb) %i consumaŃie se
desfă%oară într2un anumit cadru legal, prin intermediul operaŃiunilor juridice de vânzare,
mandat, comision, depozit, asigurare, transport, gaj, împrumut etc.
Normele juridice care reglementează relaŃiile sociale ce se formează în cadrul activităŃii
de comerŃ aparŃin, în principiu, dreptului comercial.

1.2. DefiniŃia dreptului comercial

Dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul
unitar al normelor juridice ce reglementează relaŃiile sociale patrimoniale /i personal

2
nepatrimoniale din sfera activităŃii de comerŃ, relaŃii care se nasc de regulă între
persoane care au calitatea de comerciant /i care se află pe poziŃie de egalitate juridică4 .
Într2o exprimare sintetică, dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care
reglementează materia comercială.
ÎnŃelegerea acestei definiŃii necesită câteva precizări:
Expresia „materie comercială” cuprinde persoanele %i afacerile care fac să circule
mărfurile, care fac să se întoarcă preŃul de la consumator la producător, pentru că „atât
Codul comercial cât %i legile speciale comerciale au drept obiect înlesnirea %i
organizarea acestui trafic”5 . Aceasta este explicaŃia doctrinei tradiŃionale;
Termenii de „persoane” %i „afaceri” se referă la comercianŃi %i la actele de comerŃ;
ComercianŃii sunt persoanele care realizează acte obiective de comerŃ în nume
propriu, cu titlu de profesie;
Afacerea, în sens larg prive%te „viaŃa unei întreprinderi” de la înfiinŃare până la
încetarea existenŃei sale, iar în sens restrâns presupune o operaŃiune sau un act de
comerŃ;
Actul obiectiv de comerŃ este, în esenŃă, orice act de intermediere purtând asupra unei
operaŃiuni de schimb %i care, de regulă, se exercită de un comerciant cu titlu de
profesie, operaŃiuni cărora li se poate adăuga activitatea de producŃie a mărfii pentru a
fi destinată consumului.

1.3. Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, în principal, relaŃiile
sociale patrimoniale, care prezintă caracter comercial %i, în secundar, relaŃiile
personal4nepatrimoniale.
În legătură cu relaŃiile personal2nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare
ale comercianŃilor persoane fizice sau persoane juridice (societăŃi comerciale) 2 numele
comercial, firma, sediul, emblema etc. 2 în dreptul comercial acestea dobândesc natură
patrimonială. În consecinŃă, încălcarea lor este apărată printr4o acŃiune patrimonială, fie
în concurenta neloială, fie în contrafacere, fie în daune.
Cu toate acestea, în dreptul comercial există %i relaŃii personal4nepatrimoniale
reglementate de normele juridice de drept comercial, cum ar fi, dreptul de a alege i de a fi
ales în organe de conducere ale societăŃii.

SecŃiunea 2
Trăsăturile dreptului comercial

2.1. Comercialitatea

Raporturile juridice de drept comercial se caracterizează în primul rând prin

comercialitate. NoŃiunea de comercialitate aparŃine dreptului intern al fiecărui stat %i se face
după criterii proprii.
Determinarea comercialităŃii cunoa%te în diferite sisteme de drept două concepŃii:
concepŃia subiectivă;
concepŃia obiectivă.
Potrivit concepŃiei subiective (proprie legislaŃiei germene art. 343 H.G.B.)
comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea autorului, a subiectului
participant. Dacă raportul juridic se concretizează în acte sau fapte juridice făcute de

3
 o persoană care este comerciant, raportul juridic respectiv este calificat ca fiind un
raport comercial6 . Calitatea de comerciant o au toate persoanele care exercită
permanent o activitate comercială cu titlu de profesie sau care au numele ori firma
înmatriculată în Registrul ComerŃului.
A%adar, potrivit concepŃiei subiective, actul de comerŃ este caracterizat prin trei
trăsături:
este realizat de un comerciant;
este realizat în exercitarea profesiei comerciale;
realizându2l, comerciantul urmăre%te exploatarea comerŃului său.
Potrivit concepŃiei obiective (sistem adoptat de legislaŃia franceză %i de celelalte
legislaŃii de inspiraŃie franceză), comercialitatea unui raport juridic este deta/ată
de profesiunea de comerciant exercitată de persoana care a săvâr%it actul respectiv.
Comercialitatea actelor %i faptelor juridice este definită, la rândul ei, pe baza a două
criterii: unul pozitiv %i altul negativ.
În cadrul acestui sistem, comercialitatea se determină potrivit elementelor intrinseci ale
raportului juridic respectiv.
În conformitate cu criteriul pozitiv, sunt fapte de comerŃ, (lato sensu) faptele juridice
declarate de lege astfel, pe baza naturii lor obiective (art. 3 pct. 1220 C.com.).
În cadrul enumerării faptelor de comerŃ făcută de legiuitor se regăsesc cel puŃin trei idei
care sunt fundamentale în procesul calificării unui act sau fapt juridic comercial. Acestea se
referă la:
• ideea de interpunere în schimb;
• ideea de activitate economică organizată sub forma de întreprindere;
• ideea de conexiune economică a unui act sau fapt juridic oarecare cu un act sau fapt
juridic de comerŃ, calificat, ca atare, pe baza primelor idei.
Cu toate acestea, Codul comercial român are în vedere %i a%a2numitele „acte subiective
de comerŃ” săvâr%ite de un comerciant7 . Din momentul stabilirii calităŃii de comerciant a
autorului lor, operaŃiunile făcute sunt prezumate a fi comerciale.
Astfel, potrivit art. 4 C. com. sunt considerate fapte de comerŃ „ celelalte contracte i
obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă
din însu i actul”. Această prezumŃie instituită de legiuitor cu privire la comercialitatea unui
fapt juridic este numai relativă (juris tantum), ceea ce înseamnă că poate fi combătută prin
proba contrară. În afară de cazurile arătate, prezumŃia legată de comercialitate operează de
plin drept, toate operaŃiunile unui comerciant fiind acte de comerŃ prin efectul acestei
prezumŃii.
Conform criteriului negativ, prin care legiuitorul exclude anumite acte %i fapte juridice
de la caracterul comercial, potrivit art. 5 C. com., „Nu se poate considera ca fapt de comerŃ
cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s ar face pentru uzul sau consumaŃiunea
cumpărătorului ori a familiei sale, de asemenea, revânzarea acestor lucruri i nici vânzarea
productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământul său sau cel cultivat de
dânsul”.

2.2. Rapiditatea (celeritatea), simplitatea, securitatea /i creditul

Normele juridice de drept comercial conŃin mecanisme care facilitează circulaŃia

rapidă a bunurilor (de exemplu: circulaŃia valorilor mobiliare acŃiuni, obligaŃiuni;
circulaŃia efectelor de comerŃ etc.).

4
 Având în vedere faptul că normele dreptului comercial se adresează în principal
comercianŃilor, iar activitatea acestora trebuie să se desfă%oare cu maximă rapiditate, potrivit
sintagmei „timpul costă”, dreptul comercial conŃine %i dispoziŃii derogatorii de la dreptul
comun, care îl fac mult mai accesibil pentru destinatarii săi.
Ritmul rapid al afacerilor8 este asigurat prin recunoa%terea în dreptul comercial a oricărui
mijloc de probă, pentru dovedirea obligaŃiilor comerciale, dar %i prin acceptarea formelor
simplificate de contractare, (de exemplu: oferta scrisă, urmată de acceptare; oferta scrisă sau
verbală, urmată de executare).
Dreptul comercial se bazează pe „credit”, termenul având două accepŃiuni:
• credit în sens de amânare în timp a plăŃii datoriei;
• credit în sens de încredere, bună2credinŃă, care trebuie să existe în relaŃiile dintre
comercianŃi.
Necesitatea creditului a impus adoptarea unor norme juridice speciale, cu caracter
derogatoriu de la dreptul comun (civil), cum ar fi prezumŃia de solidaritate a debitorilor.
Pentru realizarea creditului, în cele două accepŃiuni ale sale, dreptul comercial conŃine
reglementări privind securitatea acestuia. Astfel, de exemplu:
2 în art. 42 C. com., legiuitorul instituie prezumŃia de solidaritate a debitorilor, oferind
astfel o garanŃie pentru creditori, în realizarea creanŃelor lor;
2 în art. 43 C. com., este prevăzută regula potrivit căreia, debitorul este de drept în
întârziere prin simpla ajungere la termen (aceasta fiind o reglementare care concretizează %i
simplitatea dreptului comercial).

SecŃiunea 3
Locul dreptului comercial în cadrul sistemului
de drept românesc

3.1. Delimitarea dintre dreptul comercial /i celelalte ramuri de drept

privat

Dreptul comercial este o ramură de drept privat autonomă, răspunzând unor nevoi reale
care pot fi satisfăcute printr2o reglementare specială a activităŃii comerciale; el se află în
anumite corelaŃii cu celelalte ramuri ale dreptului privat.
Raportul dintre dreptul comercial i dreptul civil
Dreptul civil reprezintă „dreptul comun” pentru toate ramurile de drept privat, deci %i
pentru dreptul comercial. DispoziŃiile din dreptul comercial se completează făcându2se
trimitere la dreptul civil. De exemplu, Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990, republicată,
se completează cu dispoziŃiile Decretului nr. 31/1954 privitoare la persoana juridică;
dispoziŃiile din Codul comercial referitoare la contractul de vânzare2cumpărare se
completează cu cele din Codul civil privind vânzarea2cumpărarea cu caracter civil etc.
Asemănări /i deosebiri între dreptul civil /i dreptul comercial

Raportul dintre dreptul comercial i dreptul familiei

Dreptul comercial are puncte de tangenŃă cu dreptul familiei privind:
• regimul juridic matrimonial al bunurilor soŃilor;
• operaŃiunile juridice care se pot încheia între soŃi %i implicaŃiile lor în dreptul
comercial;

5
 • constituirea de societăŃi comerciale între soŃi;
• aportul la societate cu bunurile comune ale soŃilor;
• regimul juridic al dividendelor obŃinute de unul dintre soŃi etc.
Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul muncii
În dreptul comercial sunt aplicabile unele dispoziŃii de dreptul muncii, %tiut fiind că
activitatea comercială se realizează prin intermediul auxiliarilor de comerŃ care, de regulă, au
calitatea de angajat al unui comerciant.
Raporturile de muncă dintre comerciant, pe de o parte, în calitate de angajator %i
persoana care prestează muncă, pe de altă parte, în calitate de angajat, sunt guvernate de
dispoziŃiile din legislaŃia muncii referitoare la:
• încheierea contractului individual %i colectiv de muncă;
• modificarea contractului de muncă;
• răspunderea disciplinară;
• jurisdicŃia muncii etc.
Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul internaŃional privat
Dreptul comercial are puncte de legătură cu dreptul internaŃional privat ori de câte ori
raportul juridic comercial conŃine un element extraneu (străin) care ridică problema legii
aplicabile. Răspunsul la întrebarea: „Ce lege se aplică unei relaŃii comerciale cu element
străin?” îl dau normele dreptului internaŃional privat, numite norme conflictuale.
De exemplu, legea aplicabilă unei societăŃi comerciale cu participare străină este, potrivit
normei conflictuale „lex societatis”, legea locului de la sediul principal al societăŃii (Legea nr.
105/1992 privind unele norme de drept internaŃional privat).

3.2. Raportul dintre dreptul comercial /i unele ramuri de drept public

Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul administrativ

Activitatea de comerŃ se realizează pe baza unor avize, autorizaŃii, licenŃe emise de
autorităŃile publice administrative care funcŃionează în unităŃile administrativ2teritoriale, unde
comerciantul î%i are sediul principal sau unde î%i desfă%oară activitatea. Actele administrative
individuale, actele normative, reglementările privind competenŃele autorităŃilor administrative
aparŃin dreptului administrativ.
Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul financiar4fiscal
Legătura dintre dreptul comercial %i dreptul financiar2fiscal este evidentă, %tiut fiind că
una dintre principalele surse de formare a veniturilor statului o constituie impozitele %i taxele
plătite de comercianŃi.
Formarea veniturilor statului %i obligaŃiile fiscale ale comercianŃilor sunt reglementate de
dreptul financiar2fiscal, care au legătură cu dreptul comercial.
Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul penal
Dreptul comercial are interferenŃe cu dreptul penal ori de câte ori în activitatea de comerŃ
se comit fapte calificate de legiuitor ca fiind infracŃiuni.
Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul internaŃional public
În raporturile comerciale interne %i internaŃionale se aplică norme de drept internaŃional
public, concretizate în tratate, convenŃii %i acorduri, inclusiv cele care conŃin norme uniforme
în materie (de exemplu, ConvenŃia de la Viena din 1980 privind Legea uniformă asupra
vânzării internaŃionale de mărfuri, ratificată de România în 1992).
Există legături între dreptul comercial %i dreptul procesual penal %i civil ori de câte ori
urmează a se soluŃiona o cauză penală sau civilă (în sens larg) care î%i are izvorul într2un fapt
de comerŃ.

6
 Raportul dintre dreptul comercial /i dreptul afacerilor
Dreptul afacerilor are un domeniu de reglementare vast, fiind o %tiinŃă interdisciplinară,
spre deosebire de dreptul comercial. Astfel, norme juridice care reglementează instituŃii din
dreptul comercial (fond de comerŃ, contracte, operaŃiuni de bancă %i schimb) se regăsesc în
dreptul afacerilor.

SecŃiunea 4
Izvoarele dreptului comercial

4.1. Aspecte comune

În sens formal, prin izvor de drept comercial se înŃelege forma de exprimare a

normelor juridice care reglementează „materia comercială”.
Art. 1 din Codul comercial prevede: „În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu
dispune se aplică Codicele civil”.
Interpretând această prevedere se poate constata că legiuitorul a stabilit, pe de o parte,
izvoarele principale ale dreptului comercial /i, pe de altă parte, ierarhizarea acestora.
Totodată, se poate observa că interpretarea pozitivă a textului trebuie să conducă la
concluzia că, în activitatea de comerŃ se aplică, în primul rând, legile comerciale (Codul
comercial %i legile speciale) %i unde acestea nu dispun, se aplică dreptul civil (Codul civil %i
legislaŃia specială).
Practica comercială a dovedit că cele două izvoare întemeiate pe dreptul scris nu sunt
suficiente, mai ales în cazul lacunelor (lipsa unei dispoziŃii din legea comercială care să se
aplice sau să se adapteze la speŃa respectivă).
Din punct de vedere istoric, problema existenŃei altor izvoare de drept comercial a
apărut în exprimarea Codului comercial german din anul 1861, care cuprindea
următoarea dispoziŃie: „În materie de comerŃ, dacă acest cod nu dispune într altfel,
sunt aplicabile uzurile comerciale, iar în lipsa lor, dreptul civil general”.
Această dispoziŃie a fost însu%ită, cu unele modificări, %i de legiuitorul italian9 , în
Codul Comercial din anul 1882, care dispunea: „În materie de comerŃ se aplică legile
comerciale. Dacă acestea nu dispun, se aplică uzurile comerciale, uzurile locale sau speciale.
În lipsă se aplică dreptul civil”.
În Codul comercial francez din anul 1808 nu există nici o dispoziŃie similară.
Totodată, se poate observa că în Codul civil italian din anul 1865, art. 3 alin. 2 din titlul
preliminar legiuitorul dispune: „Ori de câte ori un litigiu nu poate fi dezlegat printr o
dispoziŃie precisă a legii, se va Ńine seama de dispoziŃiunile care reglementează cazuri
similare sau o materie analogă; dacă totu i există îndoială, se va hotărî după principiile
generale ale dreptului”.
În dreptul român, uzul (sau cutuma, obiceiul) 2 care figurează ca izvor de drept în
dreptul italian, dar suprimat de legiuitorul român 2 rămâne totu%i în discuŃie în practica
jurisprudenŃială.
În ceea ce prive%te analogia %i principiile generale despre care vorbe%te Codul civil
italian, acestea rămân o problemă care preocupă atât practica cât %i teoria de specialitate.
Problema poate fi rezolvată în funcŃie de accepŃiunea pe care o dăm noŃiunii de izvor de drept.
Prin izvor de drept se înŃelege forma generatoare prin intermediul căreia dreptul se
realizează ca norme juridice pozitive, obligatorii. Din acest punct de vedere, normele
juridice care acŃionează asupra materiei comerciale sunt exprimate, în primul rând, prin legi
scrise %i în al doilea rând, prin uzuri (obiceiuri ale comercianŃilor). În cazul în care cel ce

7
aplică legea constată unele lacune ale acesteia, nimic nu2l împiedică să apeleze la analogia
dreptului %i, mai cu seamă, la principiile generale ale acestuia.
NoŃiunea de izvor de drept are două înŃelesuri:
• în sens material, ea desemnează condiŃiile materiale care generează normele juridice;
• în sens formal, reprezintă forma pe care o îmbracă normele juridice care
reglementează „materia comercială”.
Potrivit articolului 1 din Codul comercial: „În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu
dispune, se aplică Codicele civil”. Din interpretarea literală a acestui articol, reiese că
izvoarele dreptului comercial sunt Codul comercial %i Codul civil; prin interpretarea
extensivă a articolului, deoarece nu tot dreptul comercial se află în Codul comercial,
înŃelegem că principalul izvor al dreptului comercial îl constituie legile comerciale,
cuprinzând atât Codul comercial, cât %i legile comerciale speciale. Tot astfel vom concluziona
că un alt izvor îl constituie legea civilă, prin care înŃelegem atât Codul civil, dar %i legile
civile speciale.
În Codul comercial italian, care a constituit modelul codului comercial român, se mai
prevedea încă un izvor de drept comercial %i anume uzurile; legiuitorul român nu enumeră
uzul ca izvor de drept comercial dar, pentru că practica a dovedit că izvoarele scrise nu sunt
suficiente – de exemplu, în cazul lipsei vreunei dispoziŃii în legea comercială care să se aplice
sau să se adapteze unei speŃe date, 2 jurisprudenŃa recurge %i la izvoarele nescrise (în dreptul
nostru, în materie comercială, dar %i civilă, se enumeră ca izvor „obiceiul locului” sau
„obiceiul din partea locului”).
A%adar, cea mai simplă clasificare a izvoarelor de drept comercial distinge între izvoare
scrise %i izvoare nescrise.

4.2. Legi scrise. Codul comercial român adoptat în anul 1887

4.2.1. Codul comercial român
Din 1840, în łara Românească a intrat în vigoare Codul de comerŃ, după modelul
Codului comercial francez din 1808; în 1864 s2a aplicat %i în Moldova. În Transilvania era
folosit Codul de comerŃ maghiar din 1877, care era o reproducere a Codului de comerŃ german
din 1862.
La 1 septembrie 1887, a intrat în vigoare Codul comercial român, aplicabil %i astăzi,
după modelul Codului de comerŃ italian (publicat la 30 octombrie 1882).
• Codul comercial român constituie reglementarea de bază a activităŃii comerciale,
cuprinzând norme juridice referitoare la instituŃiile fundamentale ale dreptului comercial10 :
→ fapte de comerŃ;
→ comercianŃii;
→ obligaŃiile comerciale

4.2.2. Legi comerciale speciale /i alte acte normative cu caracter comercial

Legile comerciale speciale reglementează anumite aspecte ale activităŃii comerciale.
Principalele legi speciale sunt:
Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, modificată %i com2
pletată
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată si modificata;
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, modificată %i completată
prin Legea nr. 298/2001;
Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei;

8
 Legea nr. 58/1998 – Legea bancară, modificată prin Lege nr. 458/2003;
Legea nr. 82/1991 – Legea contabilităŃii, modificată %i republicată;
Legea nr. 58/1934 privind cambia %i biletul la ordin;
Legea nr. 59/1934 privind CEC2ul;
Legea nr. 178/1934 privind reglementarea contractului de consignaŃie.
Cu privire la corelaŃia dintre Codul comercial %i legile comerciale speciale se aplică
principiul „specialia generalibus derogant”, potrivit căruia în concursul dintre legile speciale
%i cele generale (cum este, de exemplu, Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăŃile
comerciale %i Codul comercial) se acordă prioritate celor speciale.
Pentru că noŃiunea de lege comercială trebuie înŃeleasă în sensul larg, de act normativ
adoptat de organismele competente ale statului, între izvoarele scrise ale dreptului comercial
se vor încadra %i decretele2legi, decretele, ordonanŃele %i hotărârile guvernului, ordinele,
instrucŃiunile %i regulamentele mini%trilor ori ale altor conducători ai administraŃiei publice
centrale sau locale, când conŃin norme juridice reglementând activitatea comercială.

4.3. Uzul, cutuma sau obiceiul juridic

4.3.1. NoŃiune /i caractere
Uzul reprezintă o practică îndelungată (atitudini, comportări), care are un anumit
grad de vechime, repetabilitate /i stabilitate aplicată unui număr nedefinit de
comercianŃi, care poate avea sau nu, caracter de izvor de drept.
În legislaŃiile în care uzul este menŃinut ca izvor de drept alături de legea scrisă,
comercială, nu există dificultate de interpretare.
În lipsa unei dispoziŃii scrise, se va aplica uzul întocmai ca %i legea scrisă, cu aceea%i
putere obligatorie.
Ca denumire, în unele legislaŃii (dreptul italian) aceste practici generale sau speciale ori
locale apar sub formula de „uzuri”11 ; în dreptul românesc termenul acesta se confundă cu
„obiceiul”12 (cutuma), iar în dreptul comerŃului internaŃional termenul utilizat este cel de
„uzanŃe”13 .
Indiferent de terminologia folosită, uzurile prezintă:
• caracter general, colectiv, impersonal /i repetabil, aplicându2se unui număr
nedeterminat de comercianŃi, pe un anumit teritoriu sau cu privire la o anumită categorie de
produse.
Prin caracterul general, colectiv, impersonal %i repetabil uzurile se aseamănă cu normele
juridice dar, spre deosebire de acestea, nu sunt edictate sau sancŃionate de stat. Uzurile sunt
reguli de conduită create de comercianŃi în practica lor comercială;
• caracter obiectiv, în sensul că se concretizează în acte juridice %i fapte materiale
(pozitive, negative) care s2au aplicat în mod repetat într2o perioadă mai lungă de timp.
Vechimea, continuitatea este de esenŃa uzurilor.

4.3.2. Clasificarea uzurilor

Cea mai importantă clasificare a uzurilor comerciale se face în funcŃie de forŃa lor
juridică, în:
uzuri normative (legale, de drept, cutume);
uzuri convenŃionale (interpretative, de fapt).
Uzurile normative
ParticularităŃile uzurilor normative se exprimă în: generalitate, impersonalitate /i
obligativitate. Aceste uzuri constituie izvor de drept %i se aplică întocmai ca o normă juridică.

9
Ele determină drepturile %i obligaŃiile părŃilor, fie reglementând raporturile sociale încă
neprevăzute de lege, fie interpretând dispoziŃiile legii. În unele cazuri uzurile se aplică
împotriva unei dispoziŃii legale care nu este de ordine publică.
Obiectul de reglementare al uzurilor normative este atât contractual, cât %i
extracontractual (de exemplu, uzurile porturilor sau burselor).
Uzurile normative, acolo unde sunt recunoscute14 , au valoarea unor norme juridice
supletive. PărŃile pot înlătura aplicarea uzurilor normative prin stabilirea în contract a unor
clauze contrare conŃinutului acestora.
Din punct de vedere probatoriu, uzurile normative se prezumă a fi cunoscute întocmai
ca %i legea, urmând a fi aplicate de judecător chiar din oficiu.
Uzurile convenŃionale
Uzurile convenŃionale au forŃă juridică asemănătoare clauzelor contractuale, iar
fundamentul lor constă în principiul libertăŃii de voinŃă a părŃilor. Uzurile convenŃionale
se aplică cu titlu de clauză contractuală %i reprezintă voinŃa expresă sau tacită (prezumată) a
părŃilor. PrezumŃia este simplă %i relativă, în sensul că părŃile o pot înlătura făcând dovada
contrară. Ca %i în cazul uzurilor normative, uzurile convenŃionale pot fi înlăturate, prin voinŃa
expresă sau tacită a părŃilor.
Rolul uzurilor interpretative este acela%i ca %i în cazul celor normative %i anume:
stabilirea drepturilor %i obligaŃiilor părŃilor.
Uzurile comerciale intervin:
2 în legătură cu încheierea contractului comercial (o anumită comportare valorează
consimŃământ);
2 în legătură cu conŃinutul contractului (completarea clauzelor stabilite în contract);
2 în faza de executare a obligaŃiilor contractuale (sancŃiuni aplicate debitorului pentru
neexecutarea obligaŃiilor).
Din punct de vedere probatoriu, uzurile convenŃionale trebuie dovedite cu orice mijloc
de probă, fiind un element de fapt.
Temeiul forŃei juridice a uzurilor convenŃionale constă în voinŃa expresă sau prezumată
a părŃilor „Clauzele obi nuite într un contract se subînŃeleg, de i nu sunt exprese într însul
„(art. 981 C. civ).
În concluzie, uzurile convenŃionale sunt clauze care se „subînŃeleg” pentru că ele
exprimă voinŃa obi%nuită a părŃilor.
În dreptul nostru, uzurile comerciale apar sub forma „obiceiului” juridic (art. 600, 607,
970 al.2, 980, 981, 1447 C. civ.), vorbindu2se despre „obiceiul locului” sau „obiceiul din
partea locului”15 .
O referire expresă a uzanŃelor se aplică în comerŃul internaŃional, în regulamentul C.A.B.
conform căruia: „Completul de arbitraj soluŃionează litigiile pe baza normelor dreptului
material aplicabil conducându se după prevederile contractului i Ńinând seama de uzanŃele
comerciale”.
Un alt criteriu de clasificare a uzurilor se referă la întinderea aplicării lor în spaŃiu,
conform căruia uzurile pot fi:
• locale, atunci când se aplică pe o anumită piaŃă comercială, port etc.;
• speciale, cele care se referă la o anumită ramură de activitate sau produse (lemn,
cereale, fructe);
• generale, când se aplică tuturor raporturilor comerciale.
În dreptul comerŃului internaŃional16 unele dintre uzanŃe au fost uniformizate, fie prin
contracte 2 tip, condiŃii generale elaborate de comercianŃi, fie de organisme internaŃionale,
cum ar fi Camera de ComerŃ InternaŃională de la Paris, care în anul 1953 a elaborat

10
a%a2numitele reguli INCOTERMS. Regulile INCOTERMS constituie o codificare a uzanŃelor
în materia contractului de vânzare internaŃională de mărfuri, în special pentru Europa.

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. MotivaŃi apartenenŃa dreptului comercial la dreptul privat.

2. Obiceiul se confundă cu:

a. doctrina
b. jurisprudenŃa
c. legea
d. cutuma

3. Dreptul comercial nu se aseamănă cu dreptul civil prin aceea că:

a. reglementează numai relaŃii sociale patrimoniale
b. se bazează pe egalitatea juridică a părŃilor
c. se bazează pe comercialitatea relaŃiilor sociale reglementate.

4. Nu sunt izvoare ale dreptului comercial:

a. codul civil
b. codul comercial
c. jurisprudenŃa

5. ForŃa probantă a uzurilor interpretative.

11
 CAPITOLUL II

FAPTELE (ACTELE) DE COMERł

SecŃiunea 1
GeneralităŃi

1.1. Terminologie

Din punct de vedere terminologic, operaŃiunile de comerŃ pot fi atât „fapte de comerŃ”
cât %i „acte de comerŃ”1 .
Adesea, termenul „fapt” de comerŃ este folosit de legiuitor pentru a desemna toate
operaŃiunile de comerŃ, fie că acestea sunt „acte juridice” de comerŃ, fie că sunt numai „fapte
juridice” (stricto sensu) de comerŃ.
Actele juridice sunt manifestări de voinŃă făcute cu intenŃia producerii efectelor juridice,
în timp ce faptele juridice (stricto sensu) sunt acŃiuni ale omului făcute fără intenŃia de a crea
efecte juridice (na%terea, modificarea sau stingerea de drepturi %i obligaŃii), acestea
producându2se în virtutea legii. Faptele juridice „stricto sensu” sunt licite, (gestiunea de
afaceri, plata nedatorată) reunite pe ideea îmbogăŃirii fără just temei %i ilicite, (delictele %i
cvasidelictele) comise de comerciant.
Pentru a arăta care sunt operaŃiunile juridice de comerŃ, legiuitorul român folose%te în art.
3 C.com., expresia „fapte de comerŃ”, acoperind prin acestea atât sfera faptelor, cât /i a
actelor de comerŃ. DispoziŃiile prevăzute în art. 3 C. com. se completează cu cele prevăzute
în art. 4 C.com., pentru a se forma o imagine cât se poate de completă cu privire la „faptele de
comerŃ”.
Astfel, folosind criteriul pozitiv, în art.3 C.com. legiuitorul arată categoriile de „fapte”
considerate „de comerŃ”, fapte de comerŃ obiective, iar în art. 4 C.com. se face referire la
faptele de comerŃ subiective (art. 4 C.com.).
Separat de criteriul pozitiv (afirmativ), în art. 5 C.com. legiuitorul folose%te criteriul
negativ, arătând faptele care nu pot fi calificate „fapte de comerŃ”.

1.2. DefiniŃie

În sensul cel mai cuprinzător, faptul de comerŃ este orice activitate care dă na/tere la
raporturi juridice guvernate de legea comercială /i care se întemeiază pe ideea de
schimb de mărfuri /i valori, fiind calificată ca o activitate de intermediere în
operaŃiunile de schimb.
Interesul practic al delimitării faptelor de comerŃ de cele cu caracter civil constă în
următoarele:
• definirea comerciantului se face, în principal, în funcŃie de activitatea pe care o
desfă%oară %i anume, dacă, în mod obi%nuit, face fapte de comerŃ, având comerŃul ca o
profesiune obi%nuită (art. 7 C.com.);
• dispoziŃiile legale care reglementează faptele de comerŃ sunt, adesea, diferite de cele
care reglementează faptele (actele) civile.
De exemplu:
în materie de probe, potrivit art. 46 C.com., obligaŃiile comerciale pot fi dovedite cu
orice mijloc de probă, spre deosebire de cele cu caracter civil pentru care proba cu

12
 martori nu este admisibilă dacă obligaŃiile au valoare mai mare de 250 lei (conform
art. 1191 C.civ.);
în situaŃia existenŃei mai multor debitori, răspunderea lor este solidară, dacă nu
există stipulaŃiune contrarie (art. 42 C.com), spre deosebire de obligaŃiile civile unde,
dacă există mai mulŃi debitori, regula este divizibilitatea, solidaritatea având valoare
de excepŃie.

1.3. Clasificarea faptelor de comerŃ

Faptele de comerŃ, pot fi clasificate urmărind cele două sisteme consacrate în diferitele
legislaŃii, respectiv, sistemul obiectiv propriu legislaŃiei franceze %i italiene, %i sistemul
subiectiv, însu%it de legislaŃia germană %i de celelalte sisteme de drept de inspiraŃie germană.
Potrivit sistemului obiectiv un „fapt” este calificat „de comerŃ” dacă în mod obiectiv,
în conŃinutul lui există una din operaŃiunile pe care legiuitorul însu%i le califică ca fiind „de
comerŃ”, deoarece se întemeiază pe ideea de interpunere (intermediere) în schimb.
Independent de calitatea persoanei care4l îndepline/te, actul este comercial prin natura
lui 2 .
Potrivit sistemului subiectiv un „fapt” este calificat „de comerŃ” dacă este făcut de
un comerciant. Calitatea subiectului determină natura juridică a faptului, iar
comerciantul este definit, de regulă, ca fiind acea persoană care /i4a înregistrat
firma în registrul de comerŃ (înregistrare care are efect constitutiv) sau dacă are
una din întreprinderile comerciale anume stabilite de lege în acest scop3 .
Codul comercial român consacră sistemul obiectiv de calificare a faptelor de comerŃ (art.
3 C.com.) completat cu o prezumŃie de comercialitate cu privire la toate contractele %i
obligaŃiunile unui comerciant (art. 4 C.com.). A%adar, în concepŃia legiuitorului român nu
este suficient criteriul obiectiv pentru a determina categoriile de fapte de comerŃ,
considerând că /i calitatea subiectului (comerciantul) este utilă pentru a califica un fapt
juridic ca fiind „de comerŃ”.
Totodată, legiuitorul stabile%te în art. 6 C.com., regimul juridic aplicabil actelor juridice
care are un caracter civil pentru una din părŃi %i comercial pentru cealaltă parte. Este cazul a%a
numitelor fapte (acte) unilaterale sau mixte.
Analizând dispoziŃiile prevăzute în textele legale arătate mai sus, se poate concluziona că
faptele de comerŃ se clasifică în trei categorii:
• fapte de comerŃ obiective;
• fapte de comerŃ subiective;
• fapte de comerŃ unilaterale sau mixte.

SecŃiunea 2
Faptele de comerŃ obiective

2.1. NoŃiune /i clasificare

Faptele de comerŃ obiective sunt acele operaŃiuni (acte juridice) prevăzute de

legiuitor în art. 3 din Codul comercial, calificate astfel în funcŃie de natura sau funcŃia
lor economică /i, în unele cazuri, de forma lor.
În art. 3 C.com. sunt prevăzute un număr de 20 de operaŃiuni (acte, fapte) pe care
legiuitorul le califică „de comerŃ”. Enumerarea făcută de legiuitor este absolut limitativă %i
relativ demonstrativă.

13
 În doctrina de specialitate s2a considerat însă %i că enumerarea cuprinsă în art. 3 C.com.
are caracter enunŃiativ, exemplificativ, Codul comercial neconsacrând decât cele mai
frecvente fapte de comerŃ, care, la data adoptării Codului constituiau baza activităŃii
comerciale4 .
Considerăm că enumerarea cuprinsă în art. 3 C.com. este absolut limitativă, deoarece
nici doctrina %i nici practica jurisdicŃională nu pot spori numărul actelor de comerŃ5 , însă
înlăuntrul fiecăruia pot exista alte operaŃiuni care, prin analogie, ar putea fi considerate „de
comerŃ” %i incluse într2una din categoriile de fapte de comerŃ prevăzute expres de legiuitor.
Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerŃ” prevăzute de art. 3 C.com. este
intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate adăuga caracterul speculativ.
SpeculaŃia este de natura faptului de comerŃ %i nu de esenŃa lui. Astfel, pot exista
operaŃiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate (de exemplu, un comerciant vinde
mărfurile sale la un preŃ derizoriu pentru a i atrage clientelă sau pentru a facilita eliminarea
unui stoc creat în mod obiectiv ori pentru a înlătura o concurenŃă vecină etc.).
Activitatea speculativă a comerciantului constă într2un fapt de comerŃ, în schimb
intermedierea este trăsătura constantă (permanentă) care caracterizează faptele de comerŃ.
Aceste precizări au fost necesare pentru a grupa cele 20 de fapte de comerŃ prevăzute în
art. 3 C.com. în trei categorii:
• operaŃiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor %i titlurilor de credit, care pot
fi denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerŃ;
• acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând asupra muncii organizate
(întreprinderile);
• fapte de comerŃ conexe (accesorii).

2.2. OperaŃiuni de intermediere în schimb

Din această categorie fac parte:

• Cumpărarea /i vânzarea comercială
Potrivit art. 3 pct. 1 %i 2 C. com, „legea consideră ca fapte de comerŃ”:
cumpărările de producte sau mărfuri spre a se revinde fie în natură, fie după ce se vor
fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea %i cumpărarea spre a
se revinde de obligaŃiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ;
vânzările de producte, vânzările %i închirierile de mărfuri în natură sau lucrate %i
vânzările de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ, când
vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
Vânzarea4cumpărarea este un contract reglementat de Codul civil în articolul 1294.
DefiniŃia vânzării este prevăzută în acest articol, potrivit căruia, o parte numită vânzător, se
obligă să transmită celeilalte părŃi numită cumpărător, proprietatea unui bun în schimbul unui
preŃ.
Calificarea comercială trebuie găsită în afara contractului, în funcŃia economică a
negoŃului.
Numai în măsura în care cumpărarea sau vânzarea apare ca o operaŃiune de
intermediere, ea dobânde/te /i calificare comercială. Acest element este dificil de desprins
dintr2o operaŃiune izolată. El trebuie raportat la împrejurările de fapt în care cumpărarea sau
vânzarea a avut loc, pentru a o situa în cadrul unei activităŃi de schimb indirect, dar %i la
elementul intenŃional al subiectului menit să determine, astfel, calificarea.
A%adar, regula care se poate formula este următoarea: cumpărarea este comercială
când a fost făcută cu intenŃia de a revinde /i vânzarea este comercială atunci când a fost
precedată de o cumpărare comercială, adică făcută cu intenŃia de a revinde.

14
 Această regulă este întărită de art. 5 C.com., în care se arată: „Nu se poate considera ca
fapt de comerŃ cumpărarea de producte sau mărfuri ce s ar face pentru uzul sau consumaŃia
cumpărătorului ori a familiei sale”.
IntenŃia trebuie să coincidă cu momentul încheierii actului de cumpărare %i să constituie
motivul principal al operaŃiunii.
OperaŃiunile de cumpărare %i vânzare pot avea ca obiect atât mărfurile, cât %i
productele6 , titlurile de credit %i, în general, orice bunuri mobile afectate consumului %i
circulaŃiei. Aceste bunuri pot fi revândute în starea în care au fost dobândite sau după ce, în
prealabil, au fost prelucrate sau transformate (exemple: croitorul cumpără stofa pentru a o
transforma în costum de haine; artistul pictor care transformă culorile în tablouri etc.).
Cumpărarea este comercială chiar %i atunci când este făcută numai cu intenŃia de
închiriere.
• OperaŃiuni de punere în consignaŃie a mărfurilor sau productelor în scop de
vânzare
Contractul de consignaŃie prezintă un caracter specific, care face ca operaŃiei de vânzare
să i se suprapună o operaŃie de depozit %i una de comision. Astfel, contractul de consignaŃie
apare ca un contract mixt, formând un tip de contract „sui generis”.
Contractul de consignaŃie (estimatoriu) este contractul prin care o persoană numită
consignant transmite alteia, numită consignatar o cantitate de mărfuri în prealabil estimate
(preŃuite) cu mandatul de a fi vândute pe contul celui dintâi %i cu obligaŃiunea, fie de a
întoarce preŃul stabilit prin convenŃie, fie de a restitui mărfurile în natură, dacă nu au fost
vândute. Contractul de consignaŃie este reglementat prin Legea nr. 178/1934 care cuprinde
dispoziŃii importante în privinŃa faptelor calificate drept infracŃiuni comise de consignatari.
• OperaŃiunile pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. OperaŃiunile de
bursă
Potrivit art. 3 pct. 3 C.com. sunt fapte de comerŃ contractele de report asupra
obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerŃ.
Reportul, a%a cum este reglementat de art. 74276 C. com., reprezintă un schimb actual %i
real de titluri contra bani %i un schimb, pe termen, de bani contra titlurilor de aceea%i specie.
Aceste operaŃiuni se încadrează într2o categorie mai cuprinzătoare a operaŃiunilor speculative
de valori, în urcare sau în coborâre a titlurilor de credit, formând a%a zisele „operaŃiuni de
bursă”.
• OperaŃiuni relative la subscrierea, cumpărarea /i vânzarea de părŃi sociale /i
acŃiuni ale societăŃilor comerciale
Art. 3 C. com enumeră la pct 4, printre faptele de comerŃ %i „cumpărările sau vânzările
de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor comerciale”.
AchiziŃionarea %i înstrăinarea acŃiunilor %i părŃilor sociale ale societăŃilor comerciale
prezintă caracterul unui act de comerŃ, prin aceea că face să se dobândească sau să se piardă
calitatea de asociat într2o societate comercială, indiferent dacă operaŃiunea a fost făcută în
scop de speculaŃie comercială, ori numai în vederea unui plasament de capital.
• OperaŃiunile de bancă /i schimb
Potrivit art. 3 pct. 11 C.com., sunt fapte de comerŃ „operaŃiunile de bancă i schimb”.
OperaŃiunile de bancă sunt operaŃiuni de intermediere care au ca obiect sume de bani,
credite ori titluri de credit. Activitatea bancară este realizată de Banca NaŃională %i de
societăŃile comerciale bancare. OperaŃiunile de bancă constau în: depozite de sume de bani sau
de titluri, acordare de credite, operaŃiuni asupra titlurilor de credit, plasament financiar,
efectuarea de plăŃi etc.
OperaŃiunile de schimb se referă la schimbul de monede, bilete de bancă naŃionale sau
străine, transmitere de fonduri.

15
 • Cambiile /i ordinele de producte sau mărfuri
În conformitate cu art. 3 pct. 14, sunt fapte de comerŃ „cambiile i ordinele de producte
sau mărfuri”.
Cambia %i biletul la ordin sunt, prin ele însele, fapte de comerŃ, fără a distinge dacă
părŃile sunt sau nu comercianŃi sau dacă sunt emise pentru acte civile sau comerciale7 .
Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit care cuprind obligaŃia de a face să se
plătească (cambia) sau de a plăti (biletul la ordin) o sumă de bani determinată, la scadenŃă %i la
locul stabilit în însu%i înscrisul cambial.
La originea sa cambia era un instrument de schimb %i de transfer de bani, după cum
rezultă din etimologia cuvântului (cambium/schimb). Această origine istorică a instituŃiei
cambiale a făcut să i se atribuie caracterul comercial în mod absolut, chiar, dacă, mai târziu,
devenind un instrument de credit a fost folosit %i în raporturile civile.
• OperaŃiuni asupra imobilelor în scop de speculaŃiune.
Codul comercial italian de la 1883 cuprindea printre actele obiective de comerŃ,
„cumpărările i vânzările de bunuri imobile”, dacă aceste operaŃiuni au fost făcute cu scopul
de speculaŃiune comercială.
Codul comercial român a suprimat acest text, a%a încât vânzarea2cumpărarea comercială
nu poate avea ca obiect bunuri imobile. În doctrină însă, a fost formulată %i opinia contrară8 ,
pornindu2se de la faptul că ceea ce l2a determinat pe legiuitor Codului comercial român să
adopte soluŃia înlăturării operaŃiunilor imobiliare din rândul faptelor de comerŃ enumerate în
art. 3 C.com., a fost faptul că imobilele, au o valoare mult mai mare decât cea a mobilelor. Cu
toate acestea, la ora actuală, există foarte multe bunuri mobile cu o valoare incontestabil mai
mare decât cea a unui bun imobil, fapt ce face ca această excludere să nu se mai justifice,
conform opiniei mai sus citate. De altfel, excluderea operaŃiunilor asupra imobilelor din
categoria faptelor de comerŃ nu se mai justifică, în condiŃiile în care, în prezent, imobilele sunt
incluse în fondul de comerŃ (art. 1 lit. e din Legea nr. 298/2001).

2.3. Acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând asupra

muncii organizate (întreprinderile)

În limbajul obi%nuit, comun, întreprinderea are un dublu înŃeles: unul subiectiv,

referindu2se la activitatea însă%i a persoanei care %i2a organizat o îndeletnicire, altul obiectiv,
în sens de organism economic care pune în valoare în mod sistematic factorii necesari pentru
un produs destinat schimbului, pe riscul întreprinzătorului.
Elementele care, împreună, concură la înŃelegerea noŃiunii de întreprindere sunt:
2 asocierea factorilor necesari producŃiei: capital, muncă, natură;
2 riscul pe care întreprinzătorul %i2l asumă;
2 organizaŃia, ca element de coordonare a muncii cu valorile patrimoniale.
Articolul 3 din Codul comercial prevede diferite categorii (feluri) de întreprinderi:
• Întreprinderile de furnituri de lucruri, mărfuri etc. (art. 3 pct. 5).
Caracteristica generală a acestor întreprinderi constă în continuitatea prestaŃiilor:
furnizarea de îmbrăcăminte, de alimente, de combustibil etc.
Întreprinderile de furnituri presupun o activitate organizată prin care furnizorul, în
schimbul unui preŃ determinat anticipat, asigură prestarea unor servicii sau predarea unor
produse la termene succesive9 .
Întreprinderile de furnituri au ca obiect de activitate, fie furnizarea (livrarea) de produse
pe baza unui contract care poate fi numit contract de furnizare (livrare), fie prestarea de
servicii potrivit unui contract de locaŃie de servicii.

16
 În cazul furnizării de produse, întreprinderea de furnituri are obligaŃia de a transmite
dreptul de proprietate asupra mărfurilor livrate, de a le preda %i de a răspunde pentru vicii %i
pentru evicŃiune întocmai ca la vânzare2cumpărare. Deosebirea esenŃială între contractul de
furnizare (livrare) %i contractul de vânzare2cumpărare constă în faptul că furnizarea de marfă
este o obligaŃie continuă a întreprinderii (furnizarea de energie electrică etc.) sau la
termene succesive, preŃul fiind determinat anticipat. A%adar, furnizorul are o obligaŃie de
„dare” (transmiterea dreptului de proprietate) %i două obligaŃii de „facere”, predarea
mărfurilor %i garantarea pentru viciile mărfurilor %i pentru evicŃiune.
În cazul furnizării de servicii, întreprinderea are obligaŃia de „facere”, de a presta
servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locaŃie de servicii.
• Întreprinderile de spectacole publice (art. 3 pct. 6)
Întreprinderile de spectacole publice sunt acele întreprinderi a căror activitate este
calificată de „comerŃ” deoarece ele organizează munca altora /i se interpun între artist pe
de o parte, /i spectator pe de altă parte. În activitatea de spectacole, sunt calificate acte de
comerŃ:
2 închirierea sălii de spectacole;
2 contractele de publicitate;
2 contractele cu arti%tii etc.10
• Întreprinderile de comision
Întreprinderile „de comision” încheie afaceri în nume propriu dar pe seama comitentului.
Activitatea comisionarului (întreprinderea de comisioane) trebuie să aibă înfăŃi/area unei
profesiuni cu caracter permanent. Un act izolat de comision nu este considerat „fapt de
comerŃ”.
• Întreprinderile de agenŃii /i oficii de afaceri
Intermediază afaceri (contract de vânzare2cumpărare, închiriere, locaŃie de servicii etc.)
între comercianŃi %i clienŃi.
Activitatea agenŃiilor %i oficiilor de afaceri se concretizează fie în obŃinere %i transmitere
de informaŃii legate de afaceri %i de partenerii acestora, fie în publicitate comercială, procurare
de clienŃi etc.
AgenŃiile %i oficiile de afaceri sunt organizate în diverse domenii: turism, voiaj,
publicitate etc.
De%i desfă%oară activitate de intermediere, nu este exclus ca oficiile de afaceri să
acŃioneze %i ca mandatari ai comercianŃilor care i2au împuternicit.
• Întreprinderile de construcŃiuni (art. 3 pct. 8 C.com.)
Întreprinderile de construcŃiuni sau de reparaŃii de imobile organizează forŃa de muncă cu
ajutorul căreia î%i desfă%oară activitatea, interpunându2se între client (beneficiar) %i lucrători.
Din acest punct de vedere, întreprinderea de construcŃii speculează „mâna de lucru”,
obŃinând profit. Organizarea activităŃii cât %i obiectul acesteia sunt considerate „fapte de
comerŃ”.
Adesea, întreprinderile de construcŃii %i reparaŃii de imobile execută lucrările care fac
obiectul contractului de antrepriză de lucrări pentru construcŃii, cu materiale proprii. În
această situaŃie, întreprinderea este comercială în virtutea criteriului fundamental, fiind vorba
despre cumpărarea de mărfuri spre a le revinde „... fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat
sau pus în lucru...” (art. 3 pct. 1 C.com.).
• Întreprinderile de fabrici, de manufactură /i imprimerie (art. 3 pct. 9 C.com.)
Întreprinderile de fabrici %i de manufactură au ca obiect de activitate transformarea unor
bunuri (materie primă), prelucrarea %i obŃinerea unor produse industriale sau de manufactură.

17
De exemplu, întreprinderea de Ńesătură, care transformă firele de mătase în produs finit
mătasea.
Sunt calificate ca fiind comerciale %i acele întreprinderi care transformă (lucrează)
materia primă oferită de client (beneficiar), chiar dacă activitatea lor nu este de „producŃie”
ci presupune „prestări2servicii”, deoarece clientul plăte%te numai manopera.
• Întreprinderile de imprimerie, desfă%oară activitate de multiplicare a operelor
literare, %tiinŃifice, artistice etc., folosind mijloace mecanice sau manuale.
• Întreprinderile de editură, librării /i obiecte de artă, când altul decât autorul sau
artistul vinde (art. 3 pct. 10 C.com.)
Întreprinderea de editură (editorul), are ca obiect de activitate reproducerea %i
difuzarea (răspândirea în public) unei lucrări (%tiinŃifice, literare, artistice) încredinŃată de
către autor pe baza contractului de editare.
Editorul î%i desfă%oară activitatea în colaborare cu alŃi comercianŃi, pe baza unor
contracte încheiate, fie cu o întreprindere de imprimerie (tipografică) pentru reproducerea
lucrării, fie cu o întreprindere de difuzare, de librării, pentru difuzarea (vânzarea) lucrării
respective.
A%adar, întreprinderea de editură este un intermediar care, la rândul lui, încheie
două contracte: un contract cu întreprinderea de reproducere a operei (lucrării) care
urmează a fi publicată %i un al doilea contract, cu întreprinderea de difuzare (librărie).
Dacă cele două contracte de reproducere %i de difuzare se încheie direct de către autor,
operaŃiunile desfă%urate de acesta nu sunt considerate „fapte de comerŃ”, deoarece lipse%te
activitatea de interpunere (intermediare) specifică comerŃului.
Întreprinderile de vânzare a obiectelor de artă intermediază relaŃiile dintre autor,
artist %i cumpărător.
Această concluzie rezultă din însă%i exprimarea legiuitorului „... când altul decât autorul
sau artistul vinde”.
A%adar, dacă vânzarea se face direct de către autor sau artist, actul juridic respectiv nu
poate fi considerat „fapt de comerŃ”.
• Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat
(art. 3 pct. 13 C.com.)
Legiuitorul prevede numai transportul pe apă sau pe uscat pentru că, la timpul redactării
Codului comercial, nu exista %i transportul aerian. În prezent textul trebuie aplicat %i
transportului aerian, reglementat prin Codul aerian11 .
Întreprinderile de transporturi î%i organizează activitatea în a%a fel încât prin transportul
de mărfuri %i/sau de persoane, (dar mai cu seamă de mărfuri), se manifestă ca un intermediar
între expeditor2furnizor %i destinatar2beneficiar, făcând un serviciu expeditorului (furnizor) în
favoarea terŃului beneficiar (destinatarul).
Activitatea întreprinderii de transport se desfă%oară, în principal, pe baza contractelor
de transport, contracte în care întreprinderea de transport (cărău%ul) are calitatea de
promitent, expeditorul, calitatea de stipulant, iar destinatarul este terŃ2beneficiar12 .
A%adar, în cazul transportului de mărfuri, contractul îndepline%te condiŃiile unei
„stipulaŃiuni pentru altul”, operaŃie juridică în care cărău%ul (întreprinderea de transport) este
un intermediar.
Contractul de transport poate fi încheiat de cărău%, fie direct cu furnizorul expeditor, fie
cu o întreprindere specializată în operaŃiuni de expediŃie, deci cu expeditorul (Oficiul Po%tal).
ExpediŃionarul este un comisionar deci, el î%i desfă%oară activitatea de intermediere.
• Întreprinderile de asigurare (art. 3 pct. 17 %i 18 C.com.)

18
 Potrivit art. 3 pct. 17 sunt fapte de comerŃ „asigurările terestre, chiar mutuale, în contra
daunelor i asupra vieŃii”, iar potrivit art. 3 pct. 18 C.com. sunt calificate fapte de comerŃ %i
„asigurările, chiar mutuale în contra riscurilor navigaŃiunii”.
Activitatea de asigurare este realizată numai de societăŃile de asigurare, care se constituie
%i funcŃionează pe baza Legii nr. 32/2000 modificată prin Legea 76/2003 %i a Legii nr.
31/1990, republicată %i a Legii nr.136/199513 .
Asigurările sunt legale (obligaŃia de asigurare este legală) %i facultative14 .
În comerŃ, interesează în special asigurările facultative. Prin contract, asiguratorul 2 în
schimbul unei prime de asigurare plătită de asigurat 2 î%i ia asupra sa riscul asigurat, urmând
să plătească asiguratului indemnizaŃia de asigurare, dacă riscul se va realiza.
Pot fi asigurate: bunuri, persoane, se poate încheia asigurare pentru răspundere civilă,
inclusiv pentru insolvabilitatea debitorului.
În raporturile de drept comercial, în unele cazuri, asigurarea poate avea %i caracter
obligatoriu (este cazul, de exemplu, consignatarului15 , care deŃine i păstrează marfa altei
persoane, sau, în unele situaŃii, chiar a cărău ului).
În alte cazuri, de%i nu este obligatorie, asigurarea se impune ca o măsură de
conservare, de păstrare a integrităŃii bunurilor ce aparŃin altei persoane (de exemplu,
obligaŃia depozitarului de asigurare a mărfii). ObligaŃia de conservare, de păstrare %i de
restituire a bunului primit în depozit presupune, pentru depozitar, încheierea unui contract de
asigurare a bunurilor ce fac obiectul contractului de depozit.
Asigurările mutuale, sunt acele asigurări prin care mai multe persoane se asociază în
scopul suportării împreună a riscurilor. Capitalul social se formează din primele de asigurare
depuse de asociaŃi.
• Depozite în docuri /i antrepozite (art. 3 pct. 20 C.com.)
Sunt calificate ca fapte de comerŃ „depozitele în docuri i antrepozite, precum i toate
operaŃiunile asupra recipiselor de depozit (warante) i asupra scrisorilor de gaj liberate de
ele”.
Textul prevăzut în art. 3 pct. 20 C.com. se referă, pe de o parte, la organizarea activităŃii
de depozit sub forma unei întreprinderi %i, pe de altă parte, la operaŃiunile de depozitare %i la
documentele vizând marfa aflată în depozit.
Documentele, înscrisurile eliberate /i care atestă existenŃa mărfii în depozit sunt:

2 recipisa de depozit, care se eliberează deponentului (proprietar) atestând dreptul de

proprietate al titularului asupra mărfii depozitate:
2 warantul (scrisoare de gaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce atestă că marfa
face obiectul unui contract de gaj %i deci titularul warantului are un drept de gaj
(garanŃie reală) asupra mărfii în depozit;
2 talonul care rămâne la administraŃia depozitului.

2.4. Fapte de comerŃ conexe (accesorii)

Faptele de comerŃ conexe sau accesorii sunt acele fapte juridice care au un caracter
civil, numai că, datorită legăturii strânse cu un fapt calificat de comerŃ, dobândesc
caracter comercial potrivit regulii „accesorium sequitur principale”.
Din enumerarea făcută de legiuitor în art. 3 C.com., rezultă că din cele 20 de fapte
considerate „de comerŃ” au caracter accesoriu:
• OperaŃiunile de mijlocire în afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com.)
Legiuitorul dispune în textul invocat că, sunt fapte de comerŃ „operaŃiunile de mijlocire
(sămsărie) în afaceri comerciale”.

19
 Mijlocirea în afaceri comerciale este un act conex considerat fapt (act) obiectiv de
comerŃ, deoarece presupune încheierea unei înŃelegeri între doi parteneri de afaceri
„pu/i faŃă în faŃă” de către un intermediar, mijlocitor, care este calificat ca fiind un
auxiliar de comerŃ (independent).
A%adar, operaŃiunea de mijlocire (samsăria) este un fapt (act) de comerŃ conex sau
accesoriu faptului (actului) principal, care este un fapt de comerŃ.
• ExpediŃiunile maritime /i toate contractele privitoare la comerŃul pe mare /i la
navigaŃiune (art. 3 pct. 15 %i 16 C.com.)
Din categoria operaŃiunilor privitoare la comerŃul pe mare %i la navigaŃiune fac parte:
2 construirea de vase pentru navigaŃiune;
2 cumpărarea, vânzarea %i revânzarea de tot felul de vase pentru navigaŃiune;
2 încheierea de contracte privind echiparea vaselor, dotarea %i aprovizionarea lor.
Sunt calificate comerciale %i operaŃiunile de închiriere a vaselor în scop de navigaŃie.
Toate aceste fapte (acte) juridice sunt calificate de comerŃ „potrivit criteriului
accesorialităŃii, întrucât privesc comerŃul pe mare %i navigaŃiunea”.
Deci, activitatea principală este comerŃul, indiferent de forma pe care o îmbracă
(vânzare, transport), iar accesorii sunt toate operaŃiunile arătate mai sus, operaŃiuni care, sunt
calificate fapte de comerŃ.
• Depozitele pentru cauză de comerŃ (art. 3 pct. 19 C.com.)
Depozitele pentru cauză de comerŃ sunt fapte de comerŃ conexe sau accesorii, ori de câte
ori privesc depozitarea unor mărfuri care au fost cumpărate în scop de revânzare.
Faptul principal de comerŃ este contractul de vânzare4cumpărare, iar accesoriul este
depozitul care va fi considerat „fapt de comerŃ” ca %i principalul.
• Contul curent /i cecul
Potrivit art. 6 alin. 2 C.com. „Contul curent i cecul nu sunt considerate ca fapte de
comerŃ în ce prive te pe necomercianŃi afară dacă ele n au o cauză comercială”.
Interpretând textul de lege, apelând la argumentul logicii formale „per a contrario”,
rezultă că, ori de câte ori deschiderea unui cont curent /i operaŃiunile care se efectuează în
conŃinutul acestuia, cât /i cecul au o cauză comercială, operaŃiunile respective sunt
calificate fapte de comerŃ accesorii sau conexe actului principal care este, de comerŃ, după
natura sa.
Principiul accesorialităŃii este foarte general a/a încât el vizează /i alte acte (fapte)
sau operaŃiuni care nu sunt arătate în mod expres de legiuitor. Astfel, au caracter
comercial contractele care, indirect se referă la exploatarea comercială (de exemplu,
cumpărarea de registre pentru a Ńine contabilitatea);
De asemenea, pot fi considerate ca fiind comerciale, următoarele categorii de acte
juridice unilaterale %i bilaterale (contracte), cât %i quasi2contractele, delictele %i quasi2delictele,
respectiv:
• acte juridice
4 promisiunea unilaterală de a cumpăra un fond de comerŃ;
4 contractul de mandat comercial;
4 contractul de ipotecă, de gaj %i de fidejusiune;
• cvasi4contracte
4 gestiunea de afaceri comerciale;
4 plata nedatorată a unei datorii comerciale;
4 îmbogăŃirea fără just temei.
• delicte /i cvasi4delicte care constau, de exemplu, în:

20
 4 fapte de concurenŃă neloială (deoarece, potrivit regulilor răspunderii civile delictuale,
cel ce a cauzat altuia un prejudiciu printr2o faptă ilicită, culpabilă, este obligat să2l repare).

SecŃiunea 3
Faptele (actele) subiective de comerŃ

Faptele (actele) subiective de comerŃ reprezintă acea categorie de fapte juridice pe care
legiuitorul le califică „de comerŃ” deoarece sunt făcute de un comerciant. Deci, calitatea
subiectului determină natura juridică a faptului (actului) săvâr/it (încheiat).
Faptele subiective de comerŃ sunt prevăzute în art. 4 C.com., într2o formulare generală.
Astfel, legiuitorul dispune: „Se socotesc, afară de acestea ca fapte de comerŃ, celelalte
contracte i obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă
contrariul nu rezultă din însu i actul”.
A%adar, legiuitorul stabile%te în art. 3 C.com. categoriile de fapte calificate fapte
obiective de comerŃ, pentru ca în art. 4 C. com. legiuitorul să instituie o prezumŃie „juris
tantum”, de comercialitate, cu privire la toate actele %i operaŃiunile unui comerciant, prezumŃie
care poate fi răsturnată (înlăturată), dovedindu2se contrariul, adică că faptul (actul) juridic are
caracter civil.
Nu sunt comerciale:
• actele esenŃiale civile, care aparŃin vieŃii civile precum căsătoria, adopŃia. Aceste acte
rămân civile chiar dacă sunt făcute de un comerciant;
• actele expres civile, adică acele acte în care se stipulează în mod expres cauza civilă
(de exemplu, se constituie o ipotecă pentru garantarea unui împrumut făcut cu scopul
de a se achiziŃiona o locuinŃă pentru uzul personal al familiei comerciantului).
Distinct de criteriul pozitiv de determinare a categoriilor de fapte juridice calificate de
comerŃ, legiuitorul folose%te %i criteriul negativ, excluzând de la caracterul comercial faptele
prevăzute în art. 5 C.com.
Astfel, potrivit acestei dispoziŃii, „nu se poate considera ca fapt de comerŃ cumpărarea
de producte sau de mărfuri ce s ar face pentru uzul sau consumaŃiunea cumpărătorului, ori a
familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor lucruri i nici vânzarea productelor pe care
proprietarul sau cultivatorul le are după pământul său sau cel cultivat de dânsul”.
Din dispoziŃiile textului de lege rezultă că:
• nu sunt fapte de comerŃ acele acte juridice care aparent „sunt de comerŃ”, atâta
vreme cât vizează satisfacerea unor interese (uzul sau consumaŃiunea) ale
cumpărătorului ori ale familiei sale;
• nu sunt fapte de comerŃ activităŃile agricole, sub diferite forme; culturi, vânzarea
produselor cultivate chiar de către cultivator.
Aceste activităŃi sunt considerate fapte civile. Pentru a fi comercială, trebuie ca
activitatea să constea într2o interpunere, intermediere în schimb, ori acest lucru se poate
realiza numai când cultivatorul sau proprietarul terenului încredinŃează marfa (produsele) unui
comerciant (intermediar) care urmează să vândă produsele „la piaŃă”.
Problema discutată în literatura de specialitate %i în practica jurisdicŃională este aceea
dacă întreprinderea agrară are caracter comercial sau rămâne ca întreprindere civilă16 .
De%i există argumente suficiente în a califica întreprinderea agricolă ca fiind comercială,
opinia majoritară susŃinută %i de practica judecătorească este aceea potrivit căreia,
întreprinderile agricole au un caracter civil, întrucât, activităŃile pe care le realizează nu pot fi
calificate fapte de comerŃ pentru că altfel s2ar ignora caracterul imperativ al art. 5 C.com.

21
 O situaŃie specială o au societăŃile agricole care s2au constituit %i se constituie potrivit
Legii nr. 36/1991 privind societăŃile agricole %i alte forme de asociere în agricultură %i ale
Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată.
Astfel, potrivit Legii nr. 36/1991, proprietarii de terenuri agricole se pot organiza fie în
asociere simplă, fie sub forma unei societăŃi civile potrivit Codului civil, sub formă de
societate agricolă sau, potrivit Legii nr. 31/1990 ca societate comercială, pentru a exploata
pământul pe care2l are fiecare.
A%adar, Legea nr. 36/1991 prevede posibilitatea constituirii unei societăŃi comerciale
care să aibă ca obiect social activităŃi agricole, derogând astfel, de la dispoziŃia prevăzută în
art. 5 C.com. potrivit căreia, activităŃile agricole nu sunt fapte de comerŃ. De%i sub aspect
formal, societatea este comercială, constituindu2se într2una din formele de societate prevăzute
de Legea nr. 31/1990, în conŃinutul ei, societatea agricolă are caracter civil.

SecŃiunea 4
Faptele de comerŃ unilaterale

Potrivit art. 56 C.com., „dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi
comercianŃii sunt supu i, în ce prive te acest act, legii comerciale, afară de dispoziŃiunile
privitoare la persoana chiar a comercianŃilor, i în cazurile în care legea nu dispune altfel”.
Această regulă este logică, deoarece ar fi imposibil ca o singură operaŃie juridică să fie
reglementată pe de o parte, de dispoziŃiile Codului comercial sau ale legislaŃiei speciale
comerciale, iar pe de altă parte, de legislaŃia civilă (generală sau specială). Un exemplu de fapt
de comerŃ unilateral sau mixt este acela prevăzut în art. 6 alin.1: „Asigurările de lucruri sau
stabilimente care nu sunt obiectul comerŃului i asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ
numai în ce prive te pe asiguratori”. Această dispoziŃie se coroborează cu prevederile art. 56
C.com., în care se prevede că întreaga operaŃiune va fi reglementată de legislaŃia comercială.
De asemenea, potrivit art. 898 C.com.: „Chiar când actul este comercial numai pentru
una din părŃi, acŃiunile ce derivă dintr însul sunt de competenŃa jurisdicŃiei comerciale”. La
fel %i în materie de prescripŃie a dreptului material la acŃiune a (art. 945 C.com.) se aplică
dispoziŃiile legii comerciale, chiar dacă ele vizează numai una din părŃi.
Din conŃinutul art. 56 C. com., partea finală rezultă următoarele excepŃii:
• nu se aplică legile comerciale referitoare la dobândirea calităŃii de comerciant /i
necomercianŃilor.
NecomercianŃii pot încheia acte supuse legilor comerciale pe considerentele arătate mai
sus dar, în nici un caz, ei nu vor dobândi calitatea de comerciant pe baza acestor acte de
comerŃ. A%adar, dispoziŃiile cu caracter comercial referitoare la persoana comerciantului nu se
vor aplica necomercianŃilor.
• nu se aplică legile (dispoziŃiile) comerciale atunci când legiuitorul prevede în
mod expres acest lucru (de exemplu, art. 42 C. com. stabile te prezumŃia de
solidaritate a debitorilor în obligaŃiile comerciale).
Această prezumŃie nu se aplică necomercianŃilor, deoarece pentru ei, faptul juridic din
care izvorăsc obligaŃiile nu are caracter comercial, ori în dreptul civil, de regulă, obligaŃiile
sunt conjuncte (divizibile).

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. DescrieŃi care fapte de comerŃ cad sub incidenŃa legii comerciale

22
 2. Comercializarea de către producătorul agricol a produselor pământului cultivat
de el reprezintă:
a. act obiectiv de comerŃ
b. act subiectiv de comerŃ
c. act mixt de comerŃ
d. act civil

3. Contractul de construire a unei case de vacanŃă de către SC ROMCONSTRUCT

SA pentru patronul unei firme SC ROMEXPORT SA este:
a. act obiectiv de comerŃ
b. act subiectiv de comerŃ
c. act mixt de comerŃ
d. act civil

4. Pentru viticultorul care cumpără sticle pentru a4/i comercializa vinul,

cumpărarea este:
a. act obiectiv de comerŃ
b .act subiectiv de comerŃ
c. act mixt de comerŃ
d. act civil

5. Faptele (actele) unilaterale de comerŃ.

23
 CAPITOLUL III

SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL

SecŃiunea 1
GeneralităŃi

Într2o formulare generală, subiectele în dreptul comercial sunt participanŃii la

raporturile comerciale, în principal comercianŃii, fie că sunt persoane fizice, fie că sunt
persoane juridice, respectiv societăŃi comerciale.
Potrivit art. 7 C.com., „Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul
ca o profesiune obi nuită, i societăŃile comerciale”.
A%adar, conform dispoziŃiei din Codul comercial, comercianŃi sunt:
persoanele fizice care exercită în mod obi%nuit, cu titlu de profesie, o activitate de
comerŃ;
societăŃile comerciale, indiferent dacă acestea sunt cu capital integral privat, cu capital
de stat %i privat ori numai cu capital de stat.
În afara acestor categorii de persoane calificate ca fiind comercianŃi, legiuitorul 2 în
Legea nr. 26/1990, republicată 2 include în categoria comercianŃilor asociaŃiile familiale,
regiile autonome.
Astfel, în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, modificată, legiuitorul dispune : „În sensul
prezentei legi, comercianŃii sunt persoanele fizice i asociaŃiile familiale care efectuează în
mod obi nuit acte de comerŃ, societăŃile comerciale, companiile naŃionale i societăŃile
naŃionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial i
organizaŃiile cooperatiste”.
În definirea calităŃii de comerciant, legiuitorul folose%te %i un criteriu negativ. Astfel, în
art. 8 C.com. se prevede că statul %i unităŃile administrativ2teritoriale nu pot avea calitatea de
comercianŃi, iar, în art. 1 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicată, se dispune că prevederile
referitoare la obligaŃia înregistrării în registrul comerŃului a activităŃii desfă%urate, nu se aplică
meseria%ilor %i Ńăranilor care î%i desfac produsele din gospodăria proprie.
În sfâr%it, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice %i a asociaŃiilor familiale care desfă%oară activităŃi economice în mod independent se
stabile%te că legea respectivă (reglementare ce influenŃează statutul de comerciant al persoanei
fizice) nu se aplică persoanelor fizice care au dreptul de a exercita profesii în baza unor legi
speciale. Pe cale de consecinŃă deci, nu au calitatea de comercianŃi2persoane fizice, cei care
prestează o activitate în baza unui statut profesional propriu, stabilit în baza unei legi speciale.

SecŃiunea 2
Comerciantul persoană fizică

2.1. Determinarea noŃiunii

Conform art. 7 din Codul comercial, „sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ
având comerŃul ca o profesiune obi nuită, i societăŃile comerciale”. Raportând definiŃia
legală la categoriile de comercianŃi a căror statut juridic este reglementat de legea română,
rezultă că pentru ca o persoană fizică să fie considerată drept „comerciant” ea trebuie să
săvâr/ească fapte de comerŃ ca o profesiune obi/nuită.

24
 DispoziŃia cuprinsă în art. 7 din Codul comercial nu poate fi privită ca unică sursă ce
conduce la stabilirea condiŃiilor ce trebuie avute în vedere pentru ca o persoană să
dobândească calitatea de comerciant, ci, reprezintă o simplă susŃinere a faptului că este
comerciant cel ce realizează fapte de comerŃ. Această soluŃie însă trebuie completată %i cu
aspectele subiective ce Ńin de înse/i caracteristicile persoanei ce tinde a deveni
comerciant.
În consecinŃă, analiza cu privire la noŃiunea de comerciant presupune o viziune
sistemică, fiind necesară o analiză atât prin prisma dispoziŃiilor generale ce caracterizează
orice persoană fizică ce intră într2un raport juridic specific, cât %i prin prisma dispoziŃiilor
speciale ce intervin în cazul relaŃiilor de drept comercial.

2.2. CondiŃiile impuse comerciantului persoană fizică

2.2.1. Aspecte generale

În doctrina de specialitate condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana fizică în

calitate de comerciant au fost grupate în două categorii1 :
condiŃii referitoare la persoană, care la rândul lor sunt de două feluri:
condiŃii necesare protejării persoanei care este interesată în realizarea faptelor de
comerŃ (condiŃii referitoare la capacitatea juridică a persoanei respective);
condiŃii necesare protejării intereselor generale, respectiv protejării intereselor oricărui
terŃ căruia i2ar putea fi opozabil actul îndeplinit de persoana respectivă (condiŃii care
se referă la cauze de incapacitate sau incompatibilitate a comerciantului persoană
fizică).
condiŃii referitoare la activitate, care presupune cu necesitate îndeplinirea faptelor
(actelor) de comerŃ cu titlu de profesie.
În prezent dispoziŃiile cuprinse în definiŃia dată de art. 7 din Codul comercial se
completează cu reglementări specifice în domeniu ce se regăsesc în Legea nr. 300/2004
privind autorizarea persoanelor fizice /i a asociaŃiilor familiale care desfă/oară activităŃi
economice în mod independent2 .
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 300/2004 s4au abrogat în mod expres:
2 Legea nr. 507/2002 privind organizarea %i desfă%urarea unor activităŃi economice
de către persoane fizice ce abrogase la rândul ei:
4 Decretul 2 Lege nr. 54/1990 privind organizarea %i desfă%urarea unor activităŃi
economice pe baza liberei iniŃiative;
4 Hotărârea Guvernului nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a
Decretului 2 Lege nr. 54/1990.
2 Hotărârea Guvernului nr. 58/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 507/2002 privind organizarea %i desfă%urarea unor activităŃi economice de
către persoane fizice.
În aceste condiŃii, dincolo de textul ce se regăse%te în Codul comercial, dezvoltarea
statutului juridic %i a regimului aplicabil în cazul comerciantului persoană fizică se regăse%te
în cuprinsul Legii nr. 300/2004.
Pornind de la această lege %i luând în considerare %i reglementarea de principiu a art. 7
din Codul comercial pot fi avute în vedere următoarele condiŃii pentru ca o persoană să
devină comerciant:
persoana fizică să aibă capacitatea juridică cerută de lege;
persoana fizică să exercite în mod obi%nuit cu titlu de profesie fapte de comerŃ;
comerŃul astfel desfă%urat să se fi realizat în nume propriu;

25
 activitatea comerciantului să aibă drept scop obŃinerea de profit, excluzându2se de
principiu, activitatea nelucrativă;
Practic, activitatea comerciantului trebuie să se finalizeze într2un câ%tig din care acesta
să2%i poată asigura existenŃa (finis mercatorum est lucrum).
comerciantul persoană fizică să acŃioneze asumându2%i integral riscul comerŃului său;
comerciantul persoană fizică să fi fost autorizat în condiŃiile legii.

2.2.2. Comerciantul 4 angajat propriu

Atât membrii asociaŃiei familiale, cât %i cei care desfă/oară activităŃi economice în
mod independent sunt denumiŃi expres de către legiuitor în cuprinsul Legii nr. 300/2004
angajaŃi proprii. De%i se folose%te această noŃiune care conduce, la prima vedere, la raporturi
de subordonare atipică specifice relaŃiei de muncă, legiuitorul, în cuprinsul Legii nr. 300/2004,
prevede în mod expres că angajatul propriu nu presupune raporturi de muncă faŃă de un
angajator, ci această calitate se referă la dreptul celui în cauză de a fi asigurat în
sistemul public de pensii /i alte drepturi de asigurări sociale, al asigurărilor sociale de
sănătate /i al asigurărilor pentru /omaj, în condiŃiile prevăzute de legile speciale din
domeniile enunŃate mai sus.
Mai mult decât atât, art. 3 alin. 3 din Legea nr. 300/2004 interzice în mod imperativ /i
expres atât pentru comercianŃii independenŃi, cât /i pentru cazul asociaŃiilor familiale
dreptul ca ace/tia să încheie contract individual de muncă cu salariaŃi pentru
desfă/urarea activităŃilor autorizate. Deci, nici cel autorizat să desfă%oare activităŃi
economice în mod independent %i nici o asociaŃie familială nu poate angaja personal cu
contract individual de muncă.

2.2.3. Comerciantul – agent permanent

Prin Legea nr. 509/2002, publicată în M. Of. nr. 581/2002 s4a reglementat instituŃia
agenŃilor comerciali permanenŃi. În sensul legii, prin agent comercial permanent se înŃelege
comerciantul persoană fizică sau juridică, care, în calitate de intermediar independent este
împuternicit în mod statornic:
să negocieze afaceri pentru o altă persoană fizică sau juridică (comitent);
să negocieze %i să încheie afaceri în numele %i pe seama comitentului.
Deci, din chiar definiŃia legală a noŃiunii de agent permanent, astfel cum aceasta apare în
cuprinsul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 509/2002, rezultă că acesta este comerciant %i în situaŃia
în care este persoană fizică.
Mai mult decât atât, agentul permanent î%i desfă%oară activitatea de intermediere cu titlu
principal sau accesoriu în schimbul unei remuneraŃii pe care o prime%te de la comitent. În
consecinŃă, %i sub aspectul activităŃii prestate, se poate considera că acesta se înscrie în
condiŃiile generale impuse de art. 7 din Codul comercial, în sensul că desfă%oară acte de
comerŃ în nume propriu, ca pe o adevărată profesiune.

2.2.4. Capacitatea comerciantului persoană fizică

O persoană fizică dobânde/te capacitatea de a fi comerciant de la împlinirea vârstei
de 18 ani. Astfel, chiar în condiŃiile în care dispoziŃiile art. 10 din Codul comercial au fost
abrogate (prin Decretul nr. 185/1949), atâta vreme cât există încă texte în vigoare care conduc
la concluzia că minorul nu poate desfă%ura în nume propriu un comerŃ, rezultă fără dubiu că se
dobânde/te capacitatea de comerciant numai de la vârsta de 18 ani.
Concret, art. 13 din Codul comercial, dispoziŃie încă în vigoare, se referă la
imposibilitatea celor ce exercită puterea părintească să continue comerŃul în interesul unui

26
minor, în lipsa unei autorizări speciale dată în principiu prin intermediul instanŃei. Din text
rezultă că minorul însu%i nu poate desfă%ura activitate comercială %i deci, că nu poate avea
calitatea de comerciant.
Nici minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (limitată), cu vârsta între 14218 ani, nu
poate fi comerciant, chiar dacă, pentru unele acte juridice (de exemplu, contractul de muncă),
minorul are capacitate deplină de exerciŃiu începând cu vârsta de 16 ani, nefiind nevoie de
încuviinŃarea prealabilă a reprezentantului legal.
Pe aceia%i linie de idei %i pentru acelea%i raŃiuni, se consideră că nu au capacitatea de a
fi comercianŃi nici interzi/ii judecătore/ti, atâta vreme cât nici ace%tia nu au capacitate de
exerciŃiu deplină, neavând practic discernământul faptelor pe care le realizează, datorită stării
de alienaŃie mintală. De altfel, însă%i legea precizează în mod expres, în art. 14 din codul
comercial că persoanele puse sub interdicŃie nu pot fi comercianŃi %i nici nu pot continua un
comerŃ.
A%a cum s2a arătat în literatura de specialitate, incapacitatea de a fi comerciant prive%te
pe orice minor3 .
Potrivit ultimelor reglementări în domeniu ce se regăsesc în cuprinsul Legii nr.
300/2004, art. 5 alin. 1 lit a „pot desfă ura activităŃi economice în mod independent sau în
cadrul asociaŃiilor familiale persoanele fizice care au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul
persoanelor fizice ce solicită autorizarea pentru desfă urarea de activităŃi economice în mod
independent i a persoanelor fizice care au iniŃiativa constituirii
asociaŃiei familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor asociaŃiei familiale”.
FaŃă de modul de redactare al textului de lege, concluzionăm următoarele:
2 comercianŃii persoane fizice pot presta activitatea economică în mod independent
numai de la vârsta de 18 ani, la această vârstă dobândind capacitate comercială;
2 persoanele fizice pot presta activitate în cadrul asociaŃiilor familiale de la vârsta
de 16 ani, în calitate de angajaŃi proprii (a/a cum îi denume/te Legea 300/2004 în
cuprinsul art. 3 alin. 1), cu condiŃia să nu aibă calitatea de reprezentanŃi ai acelor
asociaŃii familiale.
Ki cu privire la asociaŃia familială există în prezent reglementări noi ce se regăsesc în
aceea%i Lege nr. 300/2004, asociaŃia familială ca entitate, neavând personalitate juridică.
Astfel, asociaŃia familială se constituie din membrii de familie ce locuiesc în aceea/i
localitate /i care hotărăsc asocierea pentru obŃinerea unui profit. Sunt consideraŃi
membrii unei familii, în sensul prezentei legi, soŃul, soŃia %i copiii acestora care au împlinit
vârsta de 16 ani, la data autorizării asociaŃiei familiale, precum %i rudele acestora până la
gradul al patrulea inclusiv.
AsociaŃia familială se constituie la iniŃiativa unei persoane fizice din cadrul familiei
respective, această persoană sau un reprezentant al acesteia fiind %i reprezentantul asociaŃiei
în relaŃiile cu terŃii.
Extrapolând dispoziŃiile art. 2 din Legea nr. 300/2004 la cele ce se regăsesc în art. 5 alin.
1 lit. a rezultă că cel din iniŃiativa căruia s4a constituit asociaŃia familială sau un
împuternicit al acestuia au calitatea de reprezentanŃi în relaŃiile cu terŃii pentru
subiectul colectiv de drept – asociaŃie familială – în cazul acestora legea impunând în
mod expres împlinirea vârstei de 18 ani. Pentru ceilalŃi membrii ai asociaŃiei familiale este
suficientă împlinirea vârstei de 16 ani.
Capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii căsătorită înaintea vârstei de 18 ani este
recunoscută numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a se asigura egalitatea între soŃi în
timpul căsătoriei %i pentru a fi reprezentanta legală a minorilor care rezultă din căsătorie4 .
Cum capacitatea comercială reprezintă o formă de capacitate specială %i cum regulile de

27
excepŃie sunt de strictă interpretare, nu se poate considera că femeia căsătorită are capacitate
comercială, doar pentru că, prin căsătorie aceasta a dobândit capacitate de exerciŃiu.
O situaŃie specială o au persoanele cu privire la care s2a instituit curatela, potrivit art.
152 C. fam. Aceste persoane, de%i au discernământ, nu pot să2%i apere singure interesele,
datorită unei anumite boli, infirmităŃi sau din cauza bătrâneŃii. La cererea persoanei în cauză,
autoritatea tutelară nume%te un curator (persoană care să reprezinte interesele celui aflat în
imposibilitate pentru unul din motivele arătate). Teoretic, persoanele puse sub curatelă nu sunt
incapabile cu privire la exercitarea comerŃului. DispoziŃiile legale nu prevăd incapacitatea de a
face comerŃ a persoanelor aflate sub curatelă.
Practic, este mai greu ca o persoană aflată într2o astfel de situaŃie să exercite o activitate
de comerŃ, chiar, dacă, actele (faptele) juridice se încheie de către curator, în numele %i pe
seama persoanei aflată sub curatelă.

2.2.5. IncompatibilităŃi, decăderi /i interdicŃii

IncompatibilităŃi
Activitatea de comerŃ, datorită caracterului său speculativ, este incompatibilă cu anumite
funcŃii sau profesii.
Astfel, nu pot fi comercianŃi, datorită funcŃiei pe care o deŃin:
• parlamentarii;
• funcŃionarii publici, în condiŃiile specifice impuse de statutul propriu5 ;
• magistraŃii (judecătorii, procurorii);
• militarii etc.
Ceea ce conduce la incompatibilitatea cu calitatea de comerciant, în exemplele
prezentate mai sus este tocmai funcŃia îndeplinită, %i nu neapărat natura activităŃii prestate.
Totodată, nu pot fi comercianŃi, datorită profesiei (cu luarea în considerare a naturii
prestaŃiei realizate), acele persoane care exercită profesiuni liberale:
• avocaŃi6 ;
• notari7 ;
• medici etc.
Se consideră că activitatea pe care o desfă%oară cei care prestează o profesiune liberală
nu are caracter speculativ, chiar, dacă, se obŃine, evident, un câ%tig.
De altfel, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 300/2004, stabile%te în mod expres faptul că
prevederile legii nu sunt aplicabile persoanelor fizice care au dreptul de a exercita
profesii în baza unor legi speciale.
Decăderi
Decăderile au în vederea în esenŃă, faptul că o persoană poate deveni comerciant în
măsura în care în cadrul profesiunii respective (de comerciant) reputaŃia sa nu este atinsă de
săvâr%irea unor fapte ce l2ar putea face nedemn pentru o astfel de calitate. În aceste condiŃii,
decăderile privesc în general fapte infracŃionale săvâr%ite de comerciant %i care, în mod direct
sau indirect au legătură cu activitatea pe care o prestează.
În acest sens, potrivit dispoziŃiilor legale8 , persoanele care au fost condamnate penal
pentru una dintre faptele (infracŃionale) prevăzute de lege 4 art. 1 lit. i) 2 p) din Legea nr.
12/1990, modificată 2 nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie
de o hotărâre judecătorească prin care să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de
comerciant, ca o pedeapsă complimentară ( în condiŃiile art. 64 Cod penal).
Totodată, conform art. 5 alin. 1 lit. d din Legea nr. 300/2004, pentru ca o persoană să
poată dobândi calitatea de comerciant – persoană ce desfă%oară activităŃi economice în mod
independent, sau pentru ca o persoană să devină membru al unei asociaŃii familiare, se impune

28
ca aceasta să nu fi fost condamnată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă
pentru săvâr/irea unor infracŃiuni sancŃionate de legile financiare, vamale /i cele care
privesc disciplina financiar4fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal.
De%i legea nu precizează în mod expres, în situaŃia în care un comerciant a fost
condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvâr%irea unor infracŃiuni
economice sau a infracŃiunilor de fals, el nu mai poate menŃine calitatea de comerciant, atâta
vreme cât în conformitate cu dispoziŃiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 507/2002 anularea
autorizaŃiei (autorizaŃiei în baza căreia comerciantul î%i desfă%oară activitatea de comerŃ)
intervine când una dintre condiŃiile de acordare prevăzute la art 5 nu mai este îndeplinită
(deci, în speŃă, se poate anula autorizaŃia ca urmare a faptului că acea persoană este decăzută
din calitatea de comerciant).
InterdicŃii
InterdicŃiile pot fi legale sau convenŃionale.
InterdicŃiile legale se referă la anumite activităŃi care nu pot face obiectul
comerŃului particular (privat) /i care sunt monopol de stat, (de exemplu: prelucrarea
tutunului, prospectarea i extracŃia cărbunelui, a minereurilor feroase), sau activităŃi care
sunt considerate infracŃiuni, (de exemplu: fabricarea sau comercializarea unor droguri sau
narcotice în alt scop decât de medicament).
Astfel în măsura în care o activitate este interzisă prin lege, aceasta determină %i o
interdicŃie legală pentru persoana respectivă de a desfă%ura comerŃ cu un asemenea obiect de
activitate.
InterdicŃiile convenŃionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate în contract %i
produc efecte, evident, între părŃile contractante (res inter alios acta...).
De exemplu, într2un contract de vânzare a fondului de comerŃ se poate stabili o clauză
prin care vânzătorul fondului de comerŃ se obligă ca o anumită perioadă de timp, socotită din
momentul cesionării fondului, să nu facă acela%i gen de comerŃ sau să nu se stabilească în acel
loc pentru exercitarea aceluia%i comerŃ.
Tot astfel, incompatibilităŃi convenŃionale pot rezulta din clauze de exclusivitate, prin
care un distribuitor se obligă faŃă de producător să nu vândă decât anumite produse (în speŃă,
cele fabricate de producător), deci distribuitorul este incompatibil de a „desface” alte
categorii de produse.
InterdicŃiile pot fi generale sau speciale. InterdicŃiile generale sunt cele care privesc
orice comerciant (în principiu, sunt cele legale enumerate mai sus), în timp ce interdicŃiile
speciale, funcŃionează conform legii, dar numai cu privire la anumite categorii de comercianŃi.
Astfel de interdicŃii, de exemplu, funcŃionează cu privire la comerciantul agent
comercial permanent, căruia în calitatea sa de intermediar independent i se poate impune o
anumită restrângere de activitate printr2o clauză de neconcurenŃă expresă, cuprinsă în
contractul de agenŃie.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 300/2004, o persoană fizică este în drept să
desfă%oare activităŃi economice, fie în mod independent, fie în cadrul unei asociaŃii familiale,
numai în măsura în care starea sănătăŃii îi permite să presteze activitatea pentru care
solicită autorizaŃia.
Altfel spus, o persoană poate presta activitate economică în mod independent în măsura
în care este apt pentru activitatea respectivă din punct de vedere medical. Aptitudinea se
dovede%te cu certificatul medical eliberat în condiŃiile legii.

2.2.6. Activitatea desfă/urată de comerciantul persoană fizică

29
 A doua condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică pentru a fi
comerciant, se referă la activitatea pe care o desfă%oară. Persoana fizică trebuie să exercite
în mod obi/nuit, cu titlu de profesie, fapte de comerŃ.
A%adar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizică
dobânde/te această calitate dacă săvâr/e/te fapte de comerŃ cu caracter constitutiv sau
esenŃial de comerŃ /i în mod excepŃional fapte conexe (auxiliare) de comerŃ. De exemplu,
dacă o persoană împuternice te o altă persoană fie să facă comerŃ în numele comerciantului,
fie să semnează o cambie ori să constituie garanŃii personale sau reale, persoana
împuternicită nu poate fi calificată, comerciant.
Faptele de comerŃ trebuie să constituie o permanenŃă a activităŃii persoanei care î%i face o
„profesie” din activitatea de comerŃ, acŃionând cu con%tiinŃa calităŃii pe care o are.
Persoana fizică comerciant trebuie să deŃină calificarea 4 pregătirea profesională sau,
după caz experienŃă profesională 2, necesară pentru a desfă%ura activitatea economică
pentru care se solicită autorizaŃia, calificare care potrivit legii se poate dovedi cu:
a) diploma, certificatul sau adeverinŃa de absolvire a unei instituŃii de învăŃământ
preuniversitar sau universitar;
b) certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională;
c) certificatul de competenŃă profesională;
d) cartea de me%te%ugar,
e) carnetul de muncă al solicitantului, din care să reiasă că
acesta a fost încadrat în muncă pe o durată de minim 2 ani în activitatea, meseria sau
ocupaŃia pentru care se solicită autorizarea;
f) declaraŃie de notorietate; enumerarea făcută de legiuitor fiind exemplificativă %i nu
limitativă.

2.2.7. Desfă/urarea comerŃului în nume propriu

A treia condiŃie constă în obligaŃia persoanei fizice de a face comerŃ în nume propriu.
A%adar, persoana care exercită o activitate de comerŃ în numele %i pe seama altei persoane, nu
dobânde%te calitatea de comerciant.
Astfel, nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul, procuristul, vânzătorul,
comisul voiajor), deoarece actele de comerŃ pe care le încheie nu sunt în nume propriu ci, în
numele %i pe seama comerciantului la care sunt angajaŃi sau pentru care lucrează.
Atât în practică, cât %i în doctrină s2a pus problema calificării calităŃii persoanelor
interpuse care săvâr%esc acte de comerŃ, în cadrul unui contract de „pręte nom”.
Astfel, un comerciant (mandant „pręte2nom”), împuternice%te o altă persoană, (mandatar
prete2nom), pentru a2i reprezenta interesele, în faŃa unui terŃ, care însă nu are cuno%tinŃă
despre existenŃa mandantului, deoarece intervine o simulaŃie ce presupune interpunerea de
persoane. S2a considerat că persoana astfel interpusă are calitatea de comerciant, deoarece
ceea ce interesează este calitatea în baza căreia realizează acte de comerŃ cu terŃul9 . De
asemenea, fiind vorba despre un act simulat, faŃă de terŃi este opozabil, în primul rând, actul
aparent %i nu cel ascuns.
Nu este însă lipsită de relevanŃă nici opinia contrară, conform căreia calitatea de
comerciant o are numai stăpânul afacerii nu %i mandatarul prete2nom, dar numai în situaŃia în
care altfel s2ar realiza o fraudă la lege, fapt ce ar avea drept consecinŃă nulitatea absolută a
actului astfel încheiat.
O situaŃie cu totul aparte o prezintă cazul agenŃilor comerciali permanenŃi,
reglementaŃi conform Legii nr. 509/2002. Astfel, conform art. 1 alin. 2 agenŃii comerciali

30
permanenŃi, în calitatea lor de intermediari, sunt împuterniciŃi ai beneficiarului (comitentului
agenŃilor) pentru:
a negocia afaceri pentru comitentul persoană fizică sau juridică;
a negocia %i încheia afaceri în numele %i pe seama comitentului.
Chiar dacă agentul comercial permanent realizează acte (negociază sau încheie afaceri)
în numele %i pe seama comitentului, agentul nu este un prepus al comitentului, acest aspect
fiind expres precizat de dispoziŃiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 509/2002, ci, a%a cum se
prevede chiar în definiŃia legală, este el însu%i comerciant.
FaŃă de aceste reglementări, s2ar putea pune problema intervenŃiei unei excepŃii de la
regula potrivit căreia comerciantul este cel care realizează fapte de comerŃ în nume propriu. În
realitate însă, %i în cazul agentului comercial permanent, condiŃia realizării actelor de comerŃ
în nume propriu se menŃine, atâta vreme cât agentul realizează practic, acte de intermediere,
acestea fiind expres enumerate în cadrul art. 3 din Codul comercial, ca fiind acte obiective de
comerŃ.
În plus, %i condiŃia realizării comerŃului ca pe o profesiune se regăse%te în reglementarea
agenŃilor comerciali permanenŃi, în condiŃiile în care art. 5 alin. 2 stabile%te cu titlu de
principiu că, în executarea împuternicirilor primite agentul are obligaŃia de a acŃiona cu
bună2credinŃă %i cu diligenŃa unui profesionist.
Toate celelalte condiŃii impuse persoanei fizice pentru a desfă%ura activităŃi economice
în mod independent se regăsesc, în principiu, %i pentru persoanele ce urmează să constituie
asociaŃia familială.

2.2.8. Desfă/urarea comerŃului pentru obŃinerea unui profit

A patra condiŃie specifică unui comerciant este ca activitatea lui să se finalizeze într2un
câ%tig, din care să2%i asigure cel puŃin existenŃa (finis mercatorum est lucrum), excluzându2se,
în principiu, o activitate nelucrativă.
Ceea ce interesează este elementul subiectiv, în sensul intenŃiei comerciantului de a
obŃine un profit, %i nu neapărat obŃinerea efectivă %i imediată a profitului.
De asemenea, nu interesează ca desfă%urarea comerŃului de către comerciant să fie unica
sa sursă de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoană fizică să
fie %i angajat în cadrul unei unităŃi, beneficiind astfel, în baza contractului individual de
muncă de un anumit salariu10 .

2.2.9. Desfă/urarea comerŃului pe riscul comerciantului

A cincea condiŃie care trebuie îndeplinită de comerciantul persoană fizică este ca acesta
să acŃioneze pe riscul său %i cu răspundere nelimitată.
Riscul este specific oricărei afaceri, important este ca această persoană fizică să depună
toată diligenŃa în înlăturarea sau în diminuarea efectelor riscurilor în afaceri. De aceea este
important ca într2un contract comercial să fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a
obligaŃiilor părŃilor contractante, în funcŃie de diferiŃi factori, în principal, concurenŃa terŃei
persoane.
Răspunderea nelimitată este caracteristică pentru comerciantul persoană fizică.
Comerciantul debitor răspunde pentru datoriile ce izvorăsc din fapte (acte) de comerŃ, cu
întreaga sa „avere” , cu toate bunurile mobile %i imobile prezente %i viitoare care se găsesc în
patrimoniul său, ca persoană fizică. Creditorii ale căror creanŃe izvorăsc din faptele de
comerŃ ale comerciantului se află în concurs /i pe aceea/i poziŃie cu ceilalŃi creditori ai
comerciantului, creditori ale căror creanŃe izvorăsc din acte (fapte) civile.

31
 Creditorii „comerciali” nu beneficiază, în principiu, de garanŃii legale pe baza cărora să
fie satisfăcuŃi (îndestulaŃi) cu preferinŃă. În patrimoniul debitorului comerciant nu există
bunuri corporale sau incorporale care să fie urmărite numai pentru satisfacerea creanŃelor
„comerciale”.

2.2.10. ObŃinerea autorizaŃiilor prevăzute de lege

O altă condiŃie necesară exercitării activităŃii de comerŃ este obŃinerea de către
comerciant a autorizaŃiei prevăzută de lege.
Conform art. 4 din Legea nr. 300/2004 pentru ca o persoană fizică să poată desfă%ura
activitate economică în mod independent sau pentru a se putea înfiinŃa %i a putea funcŃiona o
asociaŃie familială este necesar a se obŃine în prealabil o autorizaŃie eliberată în condiŃiile
legii.
AutorizaŃia se eliberează la cerere de către primarii comunelor, ora/elor,
municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului Bucure/ti pe a cărui rază teritorială
î/i au domiciliul persoanele fizice.
Astfel potrivit art. 8 din Legea nr. 300/2004 în cazul desfă%urării activităŃii în contextul
dreptului de stabilire, de către primarii comunelor, ora%elor, municipiilor, respectiv ai
sectoarelor municipiului Bucure%ti, în a căror rază teritorială solicitanŃii î%i au domiciliul sau
re%edinŃa, iar în cazul desfă%urării activităŃii în contextul prestării de servicii, de către primarii
comunelor, ora%elor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului Bucure%ti, în a căror
rază teritorială solicitanŃii vor presta activităŃile respective.
MenŃionăm că în conformitate cu dispoziŃiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 300/2004 pot
desfă/ura activităŃi economice în mod independent sau pot constitui asociaŃii familiale
nu numai cetăŃenii români ci /i cetăŃenii statelor membre ale Uniunii Europene /i a
celorlalte state aparŃinând spaŃiul economic european11 .
Pentru obŃinerea autorizaŃiei, persoana fizică sau, după caz, reprezentantul asociaŃiei
familiale trebuie ca, anexat la cererea de obŃinere a autorizaŃiei, să depună o documentaŃie
formată din:
cerere2tip, care în cazul asociaŃiei familiale trebuie să conŃină semnăturile tuturor
membrilor asociaŃiei;
rezervarea denumirii la oficiul registrului comerŃului;
certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante, respectiv al fiecărui membru al
asociaŃiei familiale, în original;
CetăŃenii străini neînregistraŃi fiscal în România au obligaŃia să prezinte o declaraŃie pe
propria răspundere autentificată , din care să rezulte că nu au datorii fiscale %i că nu au săvâr%it
fapte de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal, sancŃionate de legile financiare, vamale
% i cele care privesc disciplina financiar2fiscală
copii de pe actele de identitate. În cazul desfă%urării activităŃii în contextul dreptului
de stabilire 2 actele din care să rezulte domiciliul sau re%edinŃa;
certificatul medical pentru persoana fizică, respectiv pentru fiecare membru al
asociaŃiei familiale, prin care se atestă că starea sănătăŃii le permite desfă%urarea
activităŃii pentru care se solicită autorizaŃia, eliberat de medicul de familie sau de o
unitate sanitară;
declaraŃia2tip pe propria răspundere că îndepline%te condiŃiile de funcŃionare prevăzute
de legislaŃia specifică în domeniul sanitar, sanitar veterinar, protecŃiei mediului,
protecŃiei muncii %i apărării împotriva incendiilor, precum %i reglementările specifice
protecŃiei consumatorului pentru activitatea desfă%urată %i normele de calitate a
produselor %i serviciilor puse pe piaŃă;

32
 copii de pe documentele care dovedesc pregătirea profesională sau, după caz,
experienŃa profesională, pentru desfă%urarea activităŃii pentru care solicită autorizarea.
În cazul în care pentru practicarea unor activităŃii economice, ocupaŃiei sau meseriei sunt
prevăzute, prin acte normative, cerinŃe de pregătire profesională %i/sau de atestare specifice,
persoana fizică sau, după caz, reprezentantul asociaŃiei familiale trebuie să depună dovada
îndeplinirii cerinŃelor respective.
Ceea ce se urmăre%te prin impunerea unei asemenea condiŃii este aptitudinea
profesională care să2l facă pe cel în cauză corespunzător activităŃii economice ce urmează să
o presteze conform autorizaŃiei.
Legea impune reguli aparte %i în ceea ce prive%te recunoa/terea pregătirii profesionale
a persoanelor fizice cetăŃeni străini care solicită autorizarea în vederea desfă%urării unei
activităŃi economice în mod independent sau în cadrul unei asociaŃii familiale.
Ki în cazul acestora pot fi depuse ca dovadă actele prezentate de persoanele fizice
însoŃite de dovada recunoa%terii acestora de către autorităŃile competente în domeniu din statul
în care au fost emise. Aceste acte se depun traduse %i legalizate cu certificarea Ministerului
Muncii, SolidarităŃii Sociale %i Familiei.
Pentru ca cetăŃeanul străin să poată obŃină autorizaŃia pentru desfă%urarea unei activităŃi
economice în mod independent sau pentru a deveni membru într2o asociaŃie familială este
necesar să depună %i atestatul de recunoa%tere %i echivalare, a diplomei sau certificatului de
absolvire a unei forme de învăŃământ în specialitatea pentru care se solicită autorizarea în
situaŃia în care un asemenea act face dovada calificării sale profesionale, eliberat de Ministerul
EducaŃiei %i Cercetării prin Centrul NaŃional de Recunoa%tere %i Echivalare a Diplomelor12 .
Cererea de autorizare este o cerere tip care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
semnătura solicitantului, în cazul asociaŃiei familiale fiind necesară pe cererea tip semnătura
tuturor membrilor asociaŃiei.
Cererea %i documentaŃia astfel întocmită se soluŃionează de către autoritatea competentă
în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării sale. Fiind un act al administraŃiei
publice, el poate fi atacat ca act administrativ prin contenciosul administrativ.
Exercitarea activităŃilor economice fără autorizaŃia emisă în condiŃiile legii
constituie infracŃiune /i se pedepse/te potrivit legii penale.
În situaŃia în care după obŃinerea autorizaŃiei persoana fizică sau, după caz, asociaŃia
familială dore%te să desfă%oare %i o altă activitate decât cea menŃionată în autorizaŃie, este
necesară completarea autorizaŃiei conform procedurii urmate la obŃinerea autorizaŃiei.
Legea nr. 300/2004 impune principiul unicităŃii autorizaŃiei. Astfel, conform art. 12
alin 1 o persoană fizică sau, după caz, o asociaŃie familială nu au dreptul de a deŃine decât o
singură autorizaŃie.
AutorizaŃia poate fi anulată în cazul în care titularul încalcă dispoziŃiile legii.
În cazul în care intervine o renunŃare la autorizaŃie (situaŃie denumită credem noi
impropriu ca fiind anulare a autorizaŃiei conform art. 13 alin. 1 din lege), cererea de renunŃare
se adresează în formă scrisă acelora%i autorităŃi care au emis autorizaŃia. Această cerere se
soluŃionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării ei.
Conform art. 20 măsura anulării autorizaŃiei poate fi contestată în instanŃă, fiind vorba de
un act administrativ, în condiŃiile contenciosului administrativ.
În cazul cetăŃenilor străini care desfă%oară activităŃi economice autorizate pe teritoriul
României, va fi aplicabil regimul valutar stabilit prin reglementările Băncii NaŃionale a
României pentru rezidenŃi.
Persoanele fizice sau asociaŃiile familiale înfiinŃate conform Decretului2Lege nr. 54/1990
care %i2au preschimbat autorizaŃia sau potrivit Legii nr.507/2002 nu au obligaŃia de
preschimbare a autorizaŃiei.

33
 2.3. Statutul juridic al comerciantului

Comerciantul beneficiază de anumite drepturi %i are obligaŃii, care, împreună, formează

conŃinutul statutului juridic al comerciantului.
Cele mai importante obligaŃii ale comerciantului sunt:
• înregistrarea în registrul comerŃului;
• întocmirea registrelor comerciale.

2.3.1. Înregistrarea în registrul comerŃului

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990,republicată %i modificată, comercianŃii au
obligaŃia ca, înainte de începerea activităŃii, să ceară înmatricularea în registrul
comerŃului, iar în cursul exercitării /i la încetarea comerŃului sau, după caz, a activităŃii
respective, să ceară înscrierea în acela/i registru a menŃiunilor privind actele /i faptele a
căror înregistrare este prevăzută de lege.
Aceia%i obligaŃie este menŃionată %i în art. 16 din Legea nr. 300/2004, textul sus2citat
menŃionând expres faptul că, după obŃinerea autorizaŃiei, persoanele fizice care desfă%oară
activităŃi economice în mod independent, precum %i asociaŃiile familiale se vor înregistra în
registrul comerŃului %i la organele fiscale teritoriale, conform legislaŃiei în vigoare.
Registrul comerŃului este un document public, asigurând publicitatea activităŃii
comercianŃilor cu scopul protejării intereselor comercianŃilor dar, mai cu seamă, a terŃelor
persoane. Modificările care apar în cadrul operaŃiunilor realizate de comerciant sau cu privire
la fondul de comerŃ în totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile terŃelor
persoane numai de la data înscrierii lor, în registrul comerŃului.
Din punct de vedere organizatoric, registrul comerŃului se Ńine de către oficiul
registrului comerŃului, organizat în fiecare judeŃ %i în municipiul Bucure%ti. Oficiile registrului
comerŃului se organizează în subordinea Oficiului NaŃional al Registrului ComerŃului %i
funcŃionează pe lângă fiecare tribunal.
La nivel central, există registrul central al comerŃului, care se Ńine de către Oficiul
NaŃional al Registrului ComerŃului, instituŃie publică cu personalitate juridică, finanŃată
integral din venituri proprii, organizată în subordinea Ministerului JustiŃiei.
În vederea eliberării certificatului de înregistrare, primăriile au obligaŃia să ia măsurile
necesare pentru a asigura obŃinerea cazierului fiscal %i dovada rezervării denumirii firmei
necesare pentru eliberarea %i depunerea autorizaŃiei, în copie certificată, la oficiul registrului
comerŃului.
Depunerea autorizaŃiei în copie certificată de oficiul registrului comerŃ ului se realizează
în termen de maxim 3 zile de la eliberarea acesteia.
Prin excepŃie, înregistrarea în Registrul comerŃului a comercianŃilor persoane fizice
/i asociaŃii familiale se face numai pe baza autorizaŃiei emise de primari.
În termen de 7 zile lucrătoare de la primirea documentelor, oficiul registrului comerŃului
va emite %i va transmite către primărie certificatul de înregistrare.
Înregistrările în registrul comerŃului se fac fie pe baza unei încheieri a judecătorului
delegat sau a hotărârii tribunalului în cazurile prevăzute de lege.
Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări
în registrul comerŃului sunt executorii de drept %i sunt supuse numai recursului soluŃionat de
Curtea de apel în a cărei rază teritoriale se află domiciliul sau sediul comerciantului.

34
 Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunŃare pentru părŃi %i de la data publicării
încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV2a, pentru orice alte persoane interesate.
Recursul se depune la Oficiul Registrului ComerŃului unde s2a făcut înregistrarea se
menŃionează în registru %i se înaintează CurŃii de apel.
Motivele recursului se pot depune la instanŃă, cu cel puŃin două zile înaintea termenului
de judecată.
În situaŃia admiterii recursului, hotărârea pronunŃată va fi menŃionată în registrul
comerŃului.
Controlul legalităŃii operaŃiilor efectuate de către registrul comerŃului se face de un
judecător delegat anual de către pre%edintele tribunalului judeŃean sau al municipiului
Bucure%ti, evident dintre judecătorii tribunalului respectiv (art. 6 din Legea nr. 26/1990,
republicată %i modificată).
Modul de Ńinere, %i completare a registrului comerŃului %i a cartotecii se stabilesc unitar
pentru toate oficiile.
Înregistrarea comerciantului persoană fizică în registrul comerŃului se face pe baza
unei cereri de înregistrare care trebuie să cuprindă date referitoare la:
identificarea comerciantului prin nume, prenume, domiciliu, cetăŃenie, data %i locul
na%terii, starea civilă, averea %i modul de evaluare a acesteia, precum %i activitatea
comercială anterioară;
firma comercială, sediul acesteia, al sucursalelor sau filialelor;
activitatea de comerŃ, cu precizarea domeniului %i a activităŃii principale;
numărul, data %i organul emitent al autorizaŃiei pentru exercitarea comerŃului.
Cererea de înmatriculare va fi semnată de comerciant sau de o persoană împuternicită
prin procură specială, procură care trebuie întocmită în formă autentică.
În mod obligatoriu, cererea de înmatriculare va fi însoŃită de acte doveditoare ale
datelor pe care le cuprinde.
Comerciantul persoană fizică va semna în registrul comerŃului, în prezenŃa judecătorului
delegat sau a directorului oficiului registrului comerŃului pentru a se dovedi specimenul de
semnătură. În absenta comerciantului, semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea
unui specimen legalizat de notarul public.
Pe parcursul exercitării comerŃului, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată,
comerciantul este obligat să evidenŃieze în registrul comerŃului toate modificările
referitoare la:
donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau garanŃia reală mobiliară constituită asupra fondului
de comerŃ, precum %i orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în
registrul comerŃului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerŃ;
date privind identificarea împuternicitului (reprezentantului). Dacă dreptul de
reprezentare este limitat la o anumită sucursală ori filială, menŃiunea se va face numai
în registrul unde este înscrisă sucursala ori filiala;
brevetele de invenŃii, mărcile de fabrică, de comerŃ %i de serviciu, denumirile de
origine, indicaŃiile de provenienŃă, firma, emblema %i alte semne distinctive asupra
cărora comerciantul persoană fizică are un drept;
hotărârea de divorŃ a comerciantului %i aceea de partajare a bunurilor comune,
pronunŃate în timpul exercitării comerŃului;
hotărârea judecătorească de punere sub interdicŃie a comerciantului sau de instituire a
curatelei acestuia sau cele prin care se ridică aceste măsuri;
deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum %i
înscrierea menŃiunilor corespunzătoare;

35
 hotărârea judecătorească de condamnare a administratorului sau cenzorului pentru
fapte penale care2l fac nedemn sau incapabil de a mai exercita comerŃul;
orice modificare la actele, faptele %i menŃiunile înregistrate.
În cazul în care comerciantul are sucursale /i/sau filiale, este obligat să ceară
înmatricularea acestora la Oficiul registrului comerŃului de la sediul fiecărei sucursale sau
filiale, arătându2se %i Oficiul registrului comerŃului unde a fost înregistrat sediul principal.
Cererea de înmatriculare a sucursalelor %i/sau a filialelor va fi însoŃită de copii certificate
de oficiul sediului principal, copii referitoare la toate actele, pe baza cărora a fost înregistrată
„firma mamă”.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată, în situaŃia în care
comerciantul are sediul principal în străinătate %i înfiinŃează în România sucursale %i/sau
filiale, este obligat să respecte dispoziŃiile legale referitoare la înmatricularea, menŃionarea %i
publicarea actelor %i faptelor cerute pentru comercianŃii din Ńară.

2.3.2. Efectele înregistrării

În dreptul român, drept de inspiraŃie franceză, înregistrarea în registrul comerŃului a
firmei %i a celorlalte date, are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creându4se
o prezumŃie relativă de comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le săvâr/e/te
/i cu privire la calitatea de comerciant.
În dreptul german, înregistrarea are efect constitutiv cu privire la calitatea de
comerciant a persoanei care solicită acest lucru, iar din punct de vedere probatoriu,
înregistrarea echivalează cu o prezumŃie absolută de comercialitate a faptelor pe care le
săvâr%e%te persoana calificată comerciant.

2.3.3. Răspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispoziŃiilor cuprinse în

Legea privind registrul comerŃului.
SancŃiunile prevăzute de Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată, sunt de două
feluri:
• sancŃiuni civile;
• sancŃiuni penale.
SancŃiunile civile constau în plata de amenzi civile aplicate de instanŃa judecătorească în
a cărei rază teritorială s2a săvâr%it fapta.
Fapta, pentru care sancŃiunea constă în amendă civilă, poate consta în:
• neîndeplinirea obligaŃiei referitoare la înmatricularea sau înregistrarea unei menŃiuni
ori depunerea unor acte sau semnături.
• nerespectarea dispoziŃiilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 26/1990, republicată %i
modificată.
Forma de vinovăŃie trebuie să fie intenŃia (persoana în cauză să fi dat „cu rea credinŃă”
declaraŃii inexacte).
Dacă, potrivit legii penale (Codul penal), fapta întrune%te elementele constitutive ale
altor infracŃiuni (fals, uz de fals, în%elăciune) desigur, persoana va fi pedepsită conform legii
penale.

2.3.4. Răspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispoziŃiilor cuprinse în

Codul penal.
Prin noul Cod penal al României în capitolul VI s2a reintrodus în legislaŃia română, după
mai bine de 50 de ani, răspunderea penală a persoanei juridice.

36
 Astfel, „persoanele juridice, cu excepŃia statului, a autorităŃilor publice si a instituŃiilor
publice, răspund penal, în cazurile prevăzute de lege, pentru infracŃiunile săvâr%ite în numele
sau în interesul persoanelor juridice, de către organele sau reprezentanŃii acestora. ( art. 45 )
Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei
fizice care a participat la săvâr%irea aceleia%i fapte.
SancŃiunile aplicate comercianŃilor sunt:
Dizolvarea – ce poate fi pronunŃată atunci când persoana juridică a fost constituită în
scopul săvâr%irii de infracŃiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în
scopul săvâr%irii de infracŃiuni. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, potrivit legii.
Suspendărea activitătii sau a uneia dintre activitătile comerciantului.
Suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice constă în
interzicerea pentru o durată de la un an la 3 aniactivitătii sau a aceleia dintre activitătile
persoanei juridice în exercitarea căreia a fost săvârsită infractiunea.
Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice
Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice constă în interzicerea de a
participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice,
prevăzute de lege, pe o durată de la un an la 5 ani.
Interzicerea accesului la unele resurse financiare
Interzicerea accesului la unele resurse financiare constă în interzicerea de a obtine
fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obtine fonduri de la institutiile de credit
ori institutiile financiare, pe o durată de la un an la 5 ani.
Afi/area hotărârii de condamnare sau difuzarea acesteia
Afi%area hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin
presă ori mijloace de comunicare audiovizuală se realizează pe cheltuiala persoanei juridice
condamnate. Cheltuielile de afisare sau difuzare nu pot depăsi cuantumul pedepsei amenzii
aplicate persoanei juridice. Instanta poate dispune afisarea sau difuzarea integrală sau în extras
a hotărârii de condamnare. Difuzarea hotărârii de condamnare se face prin publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV2a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau
mai multe servicii de comunicatii audiovizuale, stabilite de instantă.

2.3.5. Radierea înregistrărilor

Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, „orice persoană fizică sau juridică
prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr o menŃiune în registrul comerŃului are
dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite
elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătore ti irevocabile au fost
desfiinŃate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării, cu
privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă
menŃionarea în registrul comerŃului”.
Persoana prejudiciată poate fi comerciantul însu%i sau orice altă persoană.
Cererea se depune %i se menŃionează în registrul comerŃului la care s2a efectuat
înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii, Oficiul registrului
comerŃului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul
comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinŃate în alt judeŃ, tribunalul din acel judeŃ.
Tribunalul soluŃionează cererea cu citarea oficiului registrului comerŃului %i a
comerciantului, comunicând apoi oficiului registrului comerŃului hotărârea judecătorească
pronunŃată, în copie legalizată, cu menŃiunea rămânerii irevocabile.
Oficiul registrului comerŃului va efectua radierea %i va publica hotărârea judecătorească
irevocabilă în Monitorul Oficial.

37
 Hotărârea judecătorească de admitere sau de respingere a cererii de radiere poate fi
atacată cu recurs la tribunalul judeŃean sau al municipiului Bucure%ti, în termen de 15 zile de
la pronunŃare pentru părŃile prezente, %i de la comunicare, pentru părŃile lipsă.
De asemenea, în cazul în care persoanei fizice autorizate să desfă%oare o activitate
economică i se anulează autorizaŃia (fie ca urmare a renunŃării, fie care urmare a neîndeplinirii
uneia dintre condiŃiile impuse de lege), conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 300/2004
anularea autorizaŃiei are ca efect %i radierea din registrul comerŃului a persoanei fizice
respective sau, după caz, a asociaŃiei familiale.

2.3.6. Întocmirea registrelor comerciale

O altă obligaŃie principală a comerciantului este evidenŃierea în registrele contabile a
activităŃii pe care o desfă%oară.
Spre deosebire de registrul comerŃului, care este un document public, orice persoană
având acces la informaŃiile înscrise în cuprinsul lui, registrele comerciantului, sunt registre
private în care sunt menŃionate toate operaŃiile privitoare la patrimoniul comerciantului.
Reglementări legale privind registrele comerciantului se regăsesc în dispoziŃiile Codului
comercial, respectiv art. 19225, %i în Legea contabilităŃii nr. 82/1991 2 republicată13 .
Potrivit Codului comercial (art. 22), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:
4 registrul jurnal;
4 registrul inventar;
4 registrul copier.
Registrul jurnal cuprinde operaŃiile economico2juridice efectuate de comerciant zilnic,
în ordine cronologică, operaŃii referitoare la patrimoniul său.
La sfâr%itul lunii, în registrul jurnal se vor înscrie %i sumele de bani cheltuite pentru
„nevoile casei”.
Registrul inventar conŃine inventarul patrimoniului comerciantului. Potrivit art. 24
C.com., comerciantul este obligat ca la începutul exercitării comerŃului %i în fiecare an, să facă
un inventar al averii sale, adică al tuturor bunurilor mobile, imobile, a activului %i pasivului,
încheind bilanŃul contabil. Inventarul întocmit %i bilanŃul se vor trece (copia) în registrul
special, numit registru inventar.
Registrul copier (la care nu se mai referă actualmente Legea nr. 82/1991) cuprindea, în
ordine cronologică, toate scrisorile pe care comerciantul le expedia. Aceste scrisori privind
activitatea comerciantului erau copiate %i trecute în registrul copier (art. 25 C.com.).
Noile reglementări în materie, respectiv Legea nr. 82/1991, republicată (art. 19)
stabilesc, în mod implicit, obligaŃia comercianŃilor de a Ńine:
4 registrul jurnal;
4 registrul inventar;
4 registrul cartea mare.
ConŃinutul primelor două registre este ca %i cel prevăzut în Codul comercial.
Registrul cartea mare se Ńine de comercianŃii care au un volum mare de activitate %i
unde contabilitatea se face în „partidă dublă”, adică fiecare operaŃie comercială are o dublă
înregistrare.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate, actele %i documentele
care au stat la baza înregistrărilor se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la data
încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepŃia statelor de
salarii care se păstrează timp de 50 de ani.

2.3.7. Alte obligaŃii ale comercianŃilor

38
 Comerciantului îi revin %i alte obligaŃii legate de activitatea contabilă potrivit
dispoziŃiilor din Legea nr. 82/1991, republicată.
O altă obligaŃie a comerciantului este îndeplinirea la timp a obligaŃiilor fiscale,
respectiv:
4 plata impozitului pe profit, potrivit Legii nr. 414/200214 ;
4 plata impozitului pe venituri, potrivit OrdonanŃei Guvernului nr. 7/200115 ; Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal;
4 plata T.V.A.2ului, potrivit Legii nr. 345/200216 , modificată;
4 alte taxe %i impozite datorate statului.
În cazul în care un comerciant nu2%i îndepline%te obligaŃiile fiscale, va răspunde
penal, potrivit Legii nr. 241/15.07.2005 pentru prevenirea %i combaterea evaziunii fiscale.
În sfâr%it, una din obligaŃiile importante ale comerciantului este aceea de a exercita
comerŃul „cu bună credinŃă i potrivit uzanŃelor cinstite” (art. 1 din Legea nr. 11/1991) %i să
nu facă concurenŃă neloială celorlalŃi comercianŃi.
Legea nr. 11/1991, modificată %i completată prin Legea nr. 298/2001 privind combaterea
concurenŃei neloiale17 , stabile%te faptele pe care legiuitorul le califică infracŃiuni de
concurenŃă neloială (art. 5), respectiv:
• folosirea unei firme, invenŃii, mărci, indicaŃii geografice, unui desen sau model
industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de
natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
• punerea în circulaŃie de mărfuri contrafăcute %i/sau pirat, a căror comercializare aduce
atingere titularului mărcii %i induce în eroare consumatorul asupra calităŃii
produsului/serviciului;
• folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obŃinere a
necesitat un efort considerabil sau a altor informaŃii secrete în legătură cu acestea,
transmise autorităŃilor competente în scopul obŃinerii autorizaŃiilor de comercializare a
produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care conŃin
compu%i chimici noi;
• divulgarea unor informaŃii prevăzute la lit. c), cu excepŃia situaŃiilor în care
dezvăluirea acestor informaŃii este necesară pentru protecŃia publicului sau cu excepŃia
cazului în care s2au luat măsuri pentru a se asigura că informaŃiile sunt protejate
contra exploatării neloiale în comerŃ, dacă aceste informaŃii provin de la autorităŃile
competente;
• divulgarea, achiziŃionarea sau utilizarea secretului comercial de către terŃi, fără
consimŃământul deŃinătorului său legitim, ca rezultat al unei acŃiuni de spionaj
comercial sau industrial;
• divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparŃinând
autorităŃilor publice, precum %i de către persoane împuternicite de deŃinătorii legitimi
ai acestor secrete pentru a2i reprezenta în faŃa autorităŃilor publice;
• producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau
vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menŃiuni false privind brevetele de invenŃii, mărcile,
indicaŃiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte
tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau
cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare %i altele asemenea, originea %i
caracteristicile mărfurilor, precum %i cu privire la numele producătorului sau al
comerciantului, în scopul de a2i induce în eroare pe ceilalŃi comercianŃi %i pe beneficiari.
Pedeapsa prevăzută de art. 5 din lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă
de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.

39
 AcŃiunea penală se pune în mi%care la plângerea părŃii vătămate ori la sesizarea Camerei
de ComerŃ %i Industrie teritorială sau a altei organizaŃii profesionale ori la sesizarea
persoanelor împuternicite de către Consiliul ConcurenŃei.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 11/1991, modificată %i completată prin Legea nr. 298/2001,
constituie contravenŃii %i se sancŃionează cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei %i
100.000.000 lei (pentru contravenŃiile prevăzute la litera a)2c) din articolul mai sus menŃionat)
%i cu amendă de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei (în cazul contravenŃiilor prevăzute la
litera d2h), fapte ca:
• oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori
acceptarea unei asemenea oferte;
• divulgarea, achiziŃionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant
sau un salariat al acestuia, fără consimŃământul deŃinătorului legitim al respectivului
secret comercial %i într2un mod contrar uzanŃelor comerciale;
• încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau
executarea unor prestaŃii în mod avantajos, cu condiŃia aducerii de către client a altor
cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;
• comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaŃii asupra
întreprinderii sale sau activităŃii acesteia, menite să inducă în eroare %i să îi creeze o
situaŃie de favoare în dauna unor concurenŃi;
• comunicarea, chiar făcută confidenŃial, sau răspândirea de către un comerciant de
afirmaŃii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale,
afirmaŃii de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente;
• oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanŃilor acestuia, pentru ca prin
purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoa%te sau a folosi
clientela sa, ori pentru a obŃine un alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în
dauna unui concurent;
• deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această
clientelă în cadrul funcŃiei deŃinute anterior la acel comerciant;
• concedierea sau atragerea unor salariaŃi ai unui comerciant în scopul înfiinŃării unei
societăŃi concurente care să capteze clienŃii acelui comerciant sau angajarea
salariaŃilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităŃii sale.
SancŃiunea poate fi aplicată %i persoanelor juridice, contravenŃiile se constată ca %i în
cazul infracŃiunilor, Consiliul ConcurenŃei fiind cel care aplică %i amenda18 .
La cererea deŃinătorului legitim al secretului comercial instanŃa poate dispune măsuri de
interzicere a exploatării industriale %i/sau comerciale a produselor rezultate din însu%irea
ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse.
Termenul de prescripŃie este de 3 ani. Comerciantul care încalcă sau nesocote%te
dispoziŃiile legale privind concurenŃa onestă poate să răspundă contravenŃional, civil prin plata
unor despăgubiri pentru daunele pricinuite (art. 6) %i penal.
SoluŃionarea cererilor este de competenŃa tribunalului locului săvâr%irii faptei sau în a
cărui rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului ori inculpatului19 .

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. Se înmatriculează la registrul comerŃului:

a) ofiŃerii superiori;
b) avocaŃii;

40
c) notarii;
d) comercianŃii persoane fizice.
2. Pentru datoriile comerciale, comerciantul persoană fizică răspunde:
a) numai cu fondul de comerŃ;
b) întreaga avere;
c) capitalul social;
d) numai cu bunurile gajate.

3. Statul poate dobândi calitatea de comerciant:

a) fără a îndeplini nici o formalitate;
b) nu poate dobândi această calitate;
c) în condiŃiile specifice prevăzute de lege.

4. Poate deveni comerciant:

a) persoana fizică în vârstă de 20 de ani pusă sub interdicŃie;
b) minorul în vârstă de 15 ani care a încheiat un contract de muncă;
c) persoana fizică în vârstă de 18 ani.

5. AsociaŃiile familiale.

41
 CAPITOLUL IV

FONDUL DE COMERł
SecŃiunea1
NoŃiuni generale

1.1. Cadrul legal

Expresia „fond de comerŃ” este folosită rareori de legiuitor, atât în dreptul român, cât %i
în cel francez1 .
În dreptul român, în mod incidental legiuitorul folose%te termenul de „fond de
comerŃ”, în art. 861 din C.com., text aplicabil procedurii falimentului (în prezent abrogat), în
art. 21 %i art. 42 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată2 , privind registrul
comerŃului, precum %i în Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri de accelerare a
reformei economice.
În schimb normele juridice actuale care reglementează activitatea contabilă3 folosesc
expresia „fond de comerŃ” stabilindu2i conŃinutul, considerând că este o parte a „fondului
comercial”.
În prezent, expresia „fond de comerŃ” este utilizată de legiuitor în Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenŃei neloiale, a%a cum a fost modificată %i completată prin Legea
nr. 298/2001.
Potrivit art. 11 lit. c) din acest act normativ „constituie fond de comerŃ ansamblul
bunurilor mobile /i imobile corporale /i necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de
invenŃie, vad comercial) utilizate de un comerciant în vederea desfă/urării activităŃii
sale”.
A%adar, pentru prima oară în legislaŃia noastră, legiuitorul define%te fondul de comerŃ,
chiar dacă în opinia noastră definiŃia nu este completă.
În dreptul francez, Legea din 17 martie 1909 conŃine reglementări cu privire la fondul
de comerŃ, dispoziŃii care se limitează doar în a stabili câteva reguli relative la vânzarea,
garantarea %i urmărirea lui. Legiuitorul folose%te expresia „fond de comerŃ” mai cu seamă, în
materie fiscală.

1.2. EvoluŃia istorică

Din punct de vedere istoric, în dreptul francez, noŃiunea de „fond de comerŃ” a apărut în
secolul al XIX2lea din necesităŃi de ordin practic.
Vechiul drept nu cuno%tea decât fondul boutiqurilor comun profesiunilor de negoŃ %i
artizanat, care s2a identificat încet, încet, cu mărfurile antrepozitate (depozitate) în magazinul
exploatantului.
La acea epocă exista un stoc redus de marfă, puŃine materiale %i ma%ini remarcându2se
absenŃa cvasitotală a drepturilor de proprietate industrială, acestea concentrându2se asupra
emblemei %i numelui comerciantului.
Expresia „fond de comerŃ”, în sensul său modern, a fost semnalată în FranŃa pentru
prima oară în Legea din 28 mai 1838 care a modificat dispoziŃiile din codul Comercial (astăzi
abrogate), relative la faliment %i bancrută. A trebuit să se a%tepte Legea fiscală din 28 februarie
1898, prin care s2a reglementat organizarea, înregistrările mutaŃiilor din fondul de comerŃ,

42
pentru a se acorda importanŃă noŃiunii de fond de comerŃ. Legea din 1 martie 1898 a introdus
instituŃia gajului fondului de comerŃ.
Ulterior, Legea din 17 martie 1909, (denumită „Legea Cordelet”, după numele
senatorului care a propus2o), a marcat o etapă decisivă în privinŃa clarificării conceptului de
„fond de comerŃ”. Legea din anul 1909 reglementa trei operaŃiuni fundamentale cu privire la
fondul de comerŃ: garantarea, vânzarea %i aportul în societate al fondului. Mai târziu, Legea
din 20 martie 1956 a reglementat locaŃia de gestiune a fondului de comerŃ comercial %i
artizanal, operaŃii frecvente care antrenează disocierea proprietăŃii de exploatarea fondului.
LegislaŃia nu oferă decât o imagine generală asupra acestor operaŃii, fondul de comerŃ
rămânând în continuare o creaŃie a practicii.
NecesităŃile de ordin practic care au impus instituŃia fondului de comerŃ se concretizează
în faptul că:
• Pe de o parte, comercianŃii doreau să4/i protejeze clientela împotriva actualilor /i
potenŃialilor concurenŃi.
În acest scop ei au cerut protejarea investiŃiilor intelectuale %i financiare pe care le2au
realizat în timpul constituirii %i dezvoltării întreprinderii. În final, au obŃinut protecŃia cu
privire la bunurile afectate activităŃii lor, bucurându2se de un statut particular, inclusiv de
posibilitatea de a ceda aceste bunuri, atât prin acte juridice „inter vivos”, cât %i prin acte
juridice „mortis causa”. Astfel, comercianŃii au ie%it din categoria simplilor lucrători
(întreprinzători), intrând în aceea a capitali%tilor, deoarece rezultatele obŃinute nu proveneau în
exclusivitate din munca lor, ci %i din capitalul investit în fondul de comerŃ.
• Pe de altă parte, recunoa/terea fondului de comerŃ a fost reclamată de către
creditorii comercianŃilor.
Bunurile afectate exerciŃiului comerŃului constituie elemente ale activului patrimonial al
comercianŃilor. Pentru a înlătura, sau numai a diminua riscul efectuării de către comerciant a
unor operaŃiuni juridice în frauda creditorilor (de exemplu: disimularea preŃului, vânzări
oculte etc.) cesiunea fondului de comerŃ a fost supusă unei proceduri %i unor formalităŃi
particulare. Ki totu%i, această procedură este incompletă, deoarece creditorii fondului nu se
bucură de un regim preferenŃial în raport cu ceilalŃi creditori ale căror creanŃe izvorăsc din acte
juridice civile (de exemplu: toŃi creditorii au dreptul de a face opoziŃie cu privire la preŃul la
care s au vândut bunurile ce fac parte din fondul de comerŃ).

1.3. Delimitarea noŃiunii de „fond de comerŃ” de alte noŃiuni învecinate

NoŃiunea de „fond de comerŃ” este destul de greu de stabilit, cu atât mai mult cu cât, de
multe ori, aceasta se confundă cu unele instituŃii apropiate. Astfel:
fondul de comerŃ trebuie delimitat de ceea ce se nume%te magazinul în care î%i
desfă%oară activitatea comerciantul, chiar dacă există elemente asemănătoare.
Fondul de comerŃ nu se poate reduce la noŃiunea de „magazin” care, în mod tradiŃional,
este specific comerŃului „en detail”. Din acest punct de vedere, în fondul de comerŃ se pot
cuprinde: o uzină, un birou, un magazin amplasat pe spaŃii întinse.
fondul de comerŃ trebuie delimitat de clientelă.
În mod tradiŃional, „clientela” este un element esenŃial al fondului de comerŃ, care se
reflectă, evident, în cifra de afaceri a comerciantului. Deci fără clientelă, comerciantul nu ar
putea face comerŃ. Si totu%i, în regimul liberei concurenŃe comerciantul nu are un drept
propriu asupra clientelei deoarece clientela poate să aparŃină, în acela%i timp, mai multor
comercianŃi. De aceea, clientela este considerată, mai degrabă, o componentă a unei alte
noŃiuni, aceea de „vad comercial”.

43
 fondul de comerŃ nu se poate confunda cu imobilul în care î/i desfă/oară
activitatea.
De obicei, „imobilul” se disociază de fondul de comerŃ pentru că acestea sunt două
categorii de bunuri care nu aparŃin întotdeauna aceleia%i persoane. Titularul fondului de
comerŃ este, de multe ori, locatar.
Delimitarea există %i atunci când atât fondul de comerŃ cât %i imobilul în care se
exploatează fondul aparŃin unei singure persoane. Imobilele sunt excluse din sfera de
reglementare a dreptului comercial, fondul de comerŃ având o natură pur mobiliară.
Cu toate acestea, problema nu este definitiv rezolvată, în ipoteza în care imobilul %i
fondul de comerŃ au aceea%i destinaŃie, respectiv afectarea lor unui scop economic, lucrativ.
În acest caz, delimitarea tradiŃională făcută de Codul Civil, în bunuri mobile %i imobile pare a
fi depă%ită4 .
fondul de comerŃ trebuie delimitat de noŃiunea de întreprindere.
NoŃiunea de „întreprindere”5 este mult mai vastă decât aceea de fond de comerŃ:
întreprinderea nu se limitează numai la activităŃi comerciale, existând %i întreprinderi
civile, profesiuni liberale, de artizanat, în domeniul agriculturii;
întreprinderea conŃine atât elemente materiale cât %i umane, grupate %i organizate de
comerciant, pe câtă vreme, fondul de comerŃ este lipsit de factorul uman. De aceea,
noŃiunea de întreprindere este analizată mai cu seamă de dreptul muncii %i de %tiinŃele
pur economice;
întreprinderea este un subiect de drept, are personalitate juridică, pe câtă vreme fondul
de comerŃ este lipsit de autonomie patrimonială, chiar dacă, unele bunuri au regim
juridic diferit de cel recunoscut celorlalte bunuri din patrimoniul comerciantului.
ToŃi creditorii se află pe poziŃie de egalitate juridică dacă creanŃele lor sunt legate
direct de elementele fondului de comerŃ sau de alte elemente din patrimoniul comerciantului.
În cazul comerciantului cu firmă individuală (persoană fizică), toŃi creditorii (atât
creditorii ale căror titluri provin din activitatea comercială, cât %i cei care au titluri ce izvorăsc
din fapte legate de nevoile personale sau familiale), au dreptul de a urmări bunurile care fac
parte din fondul de comerŃ.
Datorită acestor inconveniente %i mai cu seamă, în scopul protejării creditorilor
„comerciali”, literatura juridică a opinat6 , în sensul abandonării teoriei „unicităŃii
patrimoniului” acceptându2se că, în principiu, ca bunurile afectate unei activităŃi profesionale,
comerciale sau civile, să fie supuse unui regim juridic diferit de acela aplicabil patrimoniului
personal %i familial. În schimb, bunurile care se găsesc în structura fondului de comerŃ trebuie
să aibă acela%i regim juridic.
fondul de comerŃ poate fi delimitat de noŃiunea de societate comercială7 .
DistincŃia este puŃin delicată, căci „societatea” este un concept juridic. Societatea
comercială este o persoană juridică, un subiect de drept, pe câtă vreme fondul de comerŃ este
format dintr2un ansamblu de bunuri, care aparŃin unei societăŃi comerciale, a%a încât, între
fondul de comerŃ %i societate există o legătură juridică tradiŃională, legătura dintre persoană
/i bunuri.
Astfel, fondul de comerŃ este un element al patrimoniului societăŃii. Patrimoniul
reune%te %i alte valori de activ, de pasiv %i, în particular, bunuri imobile. Din punct de vedere
contabil, bilanŃul unei societăŃi nu comportă în mod necesar o rubrică „fond de comerŃ”.
Elementele corporale apar între diferitele elemente de activ (materiale, stocuri), în timp ce
elementele incorporale ale fondului (numele (firma), clientela), nu apar decât în mod
excepŃional în bilanŃ.

44
 Aceea%i societate poate să aibă mai multe fonduri de comerŃ dacă activităŃile sunt
diferite. Reglementările legale, ele însele, disting diferitele domenii (ramuri de activitate a
întreprinderii).
noŃiunea de fond de comerŃ se deosebe%te de aceea de sucursală.
De%i termenul de „sucursală” apare frecvent în dreptul afacerilor, totu%i, el nu a fost
definit decât de jurisprudenŃă8 . Fără a conceptualiza termenul de sucursală, legiuitorul român,
în Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990, republicată %i modificată, prevede în art. 43 alin.
1 că sucursale sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor
comerciale fiind calificate sedii secundare ale acestora la fel ca /i agenŃiile,
reprezentanŃele sau alte sedii secundare.
Sucursala se caracterizează prin două trăsături definitorii:
4 absenŃa personalităŃii juridice;
4 autonomia de gestiune.
ConsecinŃele calificării sucursalelor ca structuri fără personalitate juridică, dar cu
autonomie de gestiune, se concretizează în faptul că:
4 dispun de o clientelă proprie (datorită autonomiei de gestiune) %i au un fond de comerŃ
distinct de al întreprinderii;
4 tribunalele au competenŃa de a soluŃiona litigiile ce aparŃin sucursalelor (în dreptul
francez);
4 trebuie să procedeze la înmatricularea lor în registrul comerŃului.
Fondul de comerŃ, ca entitate de sine stătătoare, se poate regăsi din punct de vedere
naŃional atât în cadrul întreprinderii, societăŃii cât %i în cadrul sucursalei, fiind un element
comun pentru acestea, fără însă a se confunda cu fiecare din ele.

1.4. Natura juridică a fondului de comerŃ

1.4.1. Fondul de comerŃ 4 universalitate de fapt

În dreptul francez, fondul de comerŃ este considerat ca o universalitate de fapt %i ca un
bun mobil incorporal9 .
Fondul de comerŃ este, deci, o universalitate, ceea ce înseamnă că are o identitate de
sine stătătoare /i nu se reduce la elementele sale componente.
Stabilind că fondul de comerŃ este o universalitate10 , în mod automat putem explica
următoarele consecinŃe:
fondul de comerŃ, el însu%i, poate face obiectul unor contracte cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit, poate fi gajat etc.
Astfel de contracte sunt diferite de acelea ce poartă asupra elementelor componente ale
fondului de comerŃ (de exemplu: contractele privind cesiunea drepturilor de proprietate
industrială).
calificând fondul de comerŃ ca o universalitate, putem exemplifica fenomenul
subrogaŃiei reale a bunurilor componente.
Astfel, de exemplu, mărfurile pot fi înlocuite, emblema poate fi modificată sau
completată etc.
Fondul de comerŃ există în toate momentele existenŃei întreprinderii, ca entitate de sine
stătătoare. Cu toate acestea, fondul de comerŃ nu este privit ca un patrimoniu, el rămâne în
continuare ca un element component al patrimoniului, alături %i împreună cu celelalte
elemente ale acestuia.
fondul de comerŃ este o universitate de fapt %i nu o universitate juridică.
Cu privire la acest aspect, în doctrina franceză există două teorii:

45
 • Potrivit primei teorii, fondul de comerŃ este o universalitate juridică, constituind
un patrimoniu distinct, aparte.
Fondul de comerŃ este format dintr2o masă de bunuri unite printr2o afectaŃiune comună.
El nu este un simplu patrimoniu contabil sau fiscal, ci un patrimoniu de afectaŃiune.
Potrivit acestei opinii, comerciantul are două patrimonii: un patrimoniu civil %i un altul
comercial, reprezentat prin fondul de comerŃ.
ConsecinŃele acestei teorii constau în faptul că activul va fi afectat plăŃii pasivului
comercial. În caz de cesiune el va fi transmis cesionarului în acela%i timp cu pasivul. Fondul
de comerŃ va fi supus urmăririi de către creditorii „comerciali”, care vor fi satisfăcuŃi cu
prioritate (preferinŃă) faŃă de creditorii „civili”.
Această teorie este criticabilă, în primul rând, pe motivul că, deocamdată, dreptul
pozitiv francez consacră teoria unicităŃii patrimoniului. O persoană fizică sau juridică nu poate
avea decât un singur patrimoniu.
Cu toate acestea, numeroase exemple vin să sprijine teoria universalităŃii de drept a
fondului de comerŃ %i noŃiunea de întreprindere. Dreptul de „bail” (folosinŃă asupra spaŃiului
în care este exploatat fondul de comerŃ) licenŃele de export, contractele de muncă, toate se pot
transmite. De asemenea, transmiterea datoriilor fiscale, existenŃa unei autonomii financiare %i
fiscale care se exprimă în bilanŃul contabil, crearea societăŃii cu răspundere limitată cu unic
asociat, sunt exemple pe care se întemeiază teoria existenŃei unei separaŃiuni de patrimonii.
• Potrivit celei de2a doua teorii, fondul de comerŃ nu este decât o universalitate de
fapt, de bunuri reunite printr2o legătură de fapt, în scopul afectării lor unui scop comun:
exercitarea unui comerŃ determinat. Astfel, fiecare element î/i păstrează individualitatea
proprie.

1.4.2. Fondul de comerŃ 4 bun mobil incorporal

Fondul de comerŃ este calificat ca un bun mobil incorporal, fiind supus reglementărilor
juridice specifice bunurilor mobile.
De%i calificarea juridică făcută este de „bun mobil”, totu%i, unele reguli ale fondului de
comerŃ se inspiră din tehnicile dreptului imobiliar.
De exemplu, dispoziŃiile referitoare la garanŃiile constituite asupra fondului se aseamănă
cu ipoteca de imobile (în dreptul francez). În dreptul român legiuitorul prevede garanŃiile reale
mobiliare, inclusiv asupra fondului de comerŃ, considerându2l din acest punct de vedere, un
bun mobil.
Pentru că este calificat ca un bun mobil incorporal, fondul de comerŃ nu există prin el
însu%i, în sine. El nu durează decât atâta timp cât este exploatat, existenŃa lui fiind mai
puŃin stabilă decât cea a unui bun corporal.
În legătură cu natura juridică a fondului de comerŃ %i mai cu seamă cu privire la bunurile
componente ale acestuia, Curtea Supremă de JustiŃie, în prezent, Înalta Curte de CasaŃie %i
JustiŃie, a decis că operaŃiunile asupra unor imobile care fac parte din fondul de comerŃ sunt
comerciale fiind supuse reglementărilor specifice ale dreptului comercial11 .
Legiuitorul prin Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, modificată
prin Legea nr. 298/2001, a rezolvat oarecum această controversă dispunând fără putinŃă de
tăgadă că, %i imobilele fac parte din fondul de comerŃ. Cu toate acestea, practic, proprietarul
poate consimŃi cu privire la vânzarea imobilului %i a fondului de comerŃ, dar operaŃiunile vor
fi diferite.
Includerea imobilelor în fondul de comerŃ nu rezolvă în totalitate problemele care apar în
practică privitoare la competenŃa de soluŃionare a litigiilor, dacă aceasta aparŃine instanŃelor
comerciale, în toate cazurile indiferent de obiectul acŃiunii sau instanŃelor civile.

46
 În opinia noastră, ori de câte ori imobilele sunt afectate activităŃii de comerŃ, operaŃiunile
referitoare la acestea sunt calificate fapte de comerŃ cărora urmează a se aplica dispoziŃiile de
drept comercial, completate cu cele de drept comun (civil), iar competenŃa de soluŃionare ar
trebui să aparŃină instanŃelor comerciale.
De%i imobilele fac parte din fondul de comerŃ totu%i, acesta este calificat „bun mobil
incorporal” urmând a fi supus reglementărilor generale privind bunurile mobile, la care se
adaugă dispoziŃia prevăzută în art. 21 din Legea nr. 26/990 privind registrul comerŃului,
republicată %i modificată, referitoare la efectuarea menŃiunii la registrul comerŃului a
operaŃiunilor de: donaŃie, vânzare, locaŃiune sau garanŃie reală mobiliară.
Dacă titularul înstrăinează fondul de comerŃ unei persoane, iar imobilul în care s2a
exploatat fondul altei persoane, practic, de „lege lata”, nu există reglementări prin care
dobânditorul fondului să păstreze localul %i să2l exploateze.
În schimb, dacă, proprietarul înstrăinează imobilul pe care titularul fondului de comerŃ îl
folose%te pe baza unui contract de închiriere, acest contract este opozabil noului dobânditor
până la expirarea termenului, dacă contractul a fost încheiat în formă autentică, sau sub
semnătură privată cu data certă, data certă fiind data înregistrării contractului la AdministraŃia
financiară.
SecŃiunea 2
Elementele fondului de comerŃ

Elementele fondului de comerŃ pot fi grupate în două categorii: elemente corporale %i

incorporale.
a) Elemente corporale
Pe de o parte, în această categorie sunt incluse materiale, utilajele, echipamentele,
imobilele, deci bunurile corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului. Aceste
elemente sunt socotite elemente ale fondului de comerŃ, numai în măsura în care pot atrage
clientela.
Aceasta înseamnă că ele trebuie să fie foarte specializate, să prezinte noutate sau să
funcŃioneze foarte bine, ori alte particularităŃi prin care ar putea să atragă clientela.
Materialele, echipamentele, nu sunt întotdeauna în proprietatea titularului fondului de
comerŃ. În practică adesea, acestea sunt închiriate sau utilizate pe baza contractului de
„credit bail”.
Pe de altă parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comerŃ
mărfurile care se află în stoc în magazinul titularului fondului.
Ki cu privire la acestea, există situaŃii când titularul le are doar în păstrare, fie, că le
deŃine în calitate de custode până în momentul în care cumpărătorul va avea posibilitatea să le
preia %i să le depoziteze în alt loc, fie că mărfurile se mai află încă la titularul fondului pentru
că, vânzarea lor este afectată de un termen sau de o condiŃie de care depinde executarea sau
desfiinŃarea contractului.
Mărfurile se disting de materiale, utilaje, nu numai prin natura lor, ci %i prin destinaŃie.
De exemplu, o ma%ină de scris va fi considerată „marfă” dacă se vinde ca material de
birou. În schimb, dacă însă cu ajutorul ei titularul fondului î%i desfă%oară activitatea, ea va fi
calificată „material” sau „utilaj” în dotarea biroului comerciantului, în acest caz fiind
considerată parte componentă a fondului de comerŃ.
b) Elemente incorporale

47
 Elementele incorporale ale fondului de comerŃ sunt: firma, emblema, clientela, vadul
comercial (achalandage), drepturile de proprietate industrială, drepturile de autor, know2how
etc.
JurisprudenŃa include în fondul de comerŃ %i dreptul de folosinŃă asupra spaŃiului în care
se exploatează fondul de comerŃ.

Firma
DefiniŃie
Firma este definită ca fiind numele sau, după caz, denumirea folosită de comerciant
în realizarea operaŃiunilor ce fac obiectul comerŃului său /i sub care semnează.
Caracterele firmei
Este un atribut de identificare a comerciantului
Firma poate fi:
• individuală, pentru comercianŃii persoane fizice;
• socială, pentru societăŃile comerciale.
Firma comerciantului poate fi:
• originară (constitutivă);
• derivată (dobândită de la adevăratul titular).
În cazul unei firme derivate, dobânditorul firmei trebuie să înscrie în firmă menŃiunea
„succesor”. În cazul societăŃilor pe acŃiuni %i societăŃilor în comandită pe acŃiuni nu se cere
menŃiunea de „succesor”. În cazul societăŃilor în nume colectiv, comandită simplă %i
asociaŃiilor familiale, există obligativitatea menŃionării calităŃii de „succesor”.
Noutatea firmei – condiŃii de validitate
Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată, „orice firmă
nouă trebuie să se deosebească de cele existente”. Dacă o firmă nouă este asemănătoare cu
alta, trebuie să se adauge o menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea
mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerŃ.
Disponibilitatea firmei
Este verificată de către Biroul Unic înainte de întocmirea actelor constitutive. Se va
refuza înscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja înregistrate.
Firmele %i emblemele radiate din Registrul ComerŃului nu sunt disponibile pentru o perioadă
de 2 ani de la data radierii (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, modificată %i republicată).
Liceitatea firmei
Potrivit articolului 40 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată, nici o firmă nu va
putea cuprinde o denumire întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.
ConŃinutul firmei
comerciantul persoană fizică – firma se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele %i iniŃiala prenumelui acestuia;
asociaŃiile familiale – firma trebuie să cuprindă numele membrului de familie la
iniŃiativa căruia se înfiinŃează asociaŃia familială, cu menŃiunea „asociaŃie familială”,
scrisă în întregime;
societate în nume colectiv – firma se compune din numele a cel puŃin unuia dintre
asociaŃi, cu menŃiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime;
societate în comandită simplă – firma conŃine numele a cel puŃin unuia dintre
asociaŃii comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită simplă” scrisă în
întregime;
societate pe acŃiuni /i societate în comandită pe acŃiuni – firma conŃine o denumire
proprie însoŃită de menŃiunea „societate pe acŃiuni” sau „S.A.”;

48
 societate cu răspundere limitată – firma conŃine o denumire proprie la care se poate
adăuga numele unuia sau mai multor asociaŃi, însoŃită de menŃiunea „societate cu
răspundere limitată” sau „S.R.L.”
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 26/1990 privind Registrul ComerŃului prin Legea
nr. 161/2003, comerciantul este obligat să menŃioneze pe orice documente întrebuinŃate în
comerŃ numele, denumirea, sediul social, C.U.I. %i C.N.P. , dacă este cazul; sunt exceptate
bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele
prevăzute de legislaŃia în domeniu.
Transmiterea firmei
Firma se poate transmite numai odată cu fondul de comerŃ. Transmiterea firmei se poate
face atât prin acte juridice „inter vivos”, cât %i „mortis causa”.
Apărarea firmei
Comerciantul beneficiază de următoarele acŃiuni:
acŃiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei;
acŃiunea în concurenŃă neloială;
acŃiunea în daune (despăgubiri) materiale %i morale.
Înregistrarea firmei
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică numai dacă firma o fost înregistrată la
Registrul ComerŃului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicată %i
modificată, dreptul de folosinŃă exclusivă este protejat din momentul înregistrării firmei.

Emblema
DefiniŃie
Emblema este semnul sau denumirea care deosebe/te un comerciant de altul de
acela/i gen sau o întreprindere de alta de acela/i gen.
Caracterele emblemei
emblema, spre deosebire de firmă, nu este obligatorie;
emblema deosebe%te un comerŃ de alt comerŃ, un stabiliment de alt stabiliment, o
întreprindere de altă întreprindere;
noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată);
disponibilitatea emblemei se verifică de către Biroul Unic înainte de întocmirea
actelor constitutive;
emblemele se scriu în primul rând în limba română; pentru a nu se confunda cu firma,
emblema va fi scrisă cu litere mai mari, în a%a fel încât mărimea literelor firmei să fie
jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.
Transmiterea emblemei
Spre deosebire de firmă, emblema se poate transmite separat de fondul de comerŃ.
Înregistrarea emblemei
Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei se dobânde%te prin înscrierea ei în
Registrul ComerŃului.
Utilizarea emblemei
Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, oriunde ar fi a%ezate (pe facturi,
scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afi%e, publicaŃii), %i în orice alt mod numai dacă
vor fi însoŃite în mod vizibil de firma comerciantului.
Apărarea emblemei
Emblema poate fi protejată prin următoarele acŃiuni:
• acŃiunea în „revendicare”, în cazul uzurpării emblemei de către alt comerciant;
• acŃiunea în concurenŃă neloială;
• acŃiunea în daune materiale %i morale pentru prejudiciul cauzat;

49
 • acŃiunea penală în cazul când fapta săvâr%ită de alt comerciant legată de emblema unui
comerciant întrune%te elementele constitutive ale vreunei infracŃiuni.

Clientela
DefiniŃie
Reprezintă totalitatea persoanelor fizice /i juridice care se află în raporturi juridice
cu un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprimă sub forma unei cifre.
Factorii care influenŃează clientela se grupează în două categorii:
factori interni care fac parte din fondul de comerŃ:
• obiectivi (de exemplu: locul unde este amplasat magazinul sau sediul comerciantului,
calitatea imobilizărilor productive, calitatea produselor);
• subiectivi (legaŃi de regulă de personalul întreprinderii, de exemplu: fidelitatea,
calitatea prestaŃiei efectuate, dinamismul, publicitatea etc.).
factori externi care influenŃează clientela %i supravaloarea firmei, ca de exemplu
elementele legate de concurenŃă, piaŃa deŃinută, posibilitatea obŃinerii creditelor etc.
Drepturile comerciantului asupra clientelei
Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela
este evaluată în momentul transmiterii de către comerciant a fondului de comerŃ; deci
comerciantul consideră că are o clientelă proprie.
Există o situaŃie specială, în cazul magazinelor colective: clientela aparŃine în egală
măsură tuturor celor care2%i exploatează comerŃul în magazinul respectiv. Ceea ce se
evaluează în acest caz este vadul comercial care a absorbit clientela, confundându2se cu
aceasta.
DependenŃa juridică i materială a clientelei
Apare atunci când comerŃul este exploatat în cadrul altei întreprinderi (cazul magazinelor
amplasate în gări, staŃii PECO etc.).

Vadul comercial (achalandage)

DefiniŃie
Reprezintă puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela.
Factorii care influenŃează vadul comercial se grupează în două categorii:
factori interni
• obiectivi – locul amplasării magazinului sau sediului comercial;
– calitatea produselor sau a serviciilor.
• subiectivi – publicitatea comerciantului;
– calitatea personalului angajat.
factori externi
Printre ace%tia se numără: reputaŃia bancherilor, a clienŃilor sau a partenerilor de afaceri
ai comerciantului.
Dacă locul în care se desfă%oară activitatea comerciantului este deŃinut pe baza unui
contract de închiriere, la stabilirea chiriei se va avea în vedere %i faptul că magazinul este
amplasat într2un loc care poate să atragă un profit sporit. În acest caz cuantumul chiriei va fi
mai mare decât cel plătit pentru un spaŃiu similar situat în alt loc.

Drepturile de proprietate industrială /i intelectuală

Fondul de comerŃ poate să conŃină ca elemente incorporale:
mărci de fabrică, de comerŃ sau de servicii;
brevete de invenŃie;

50
 desene %i modele ale produselor;
know2how (savoir2faire);
programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).
Aceste elemente sunt reglementate fiecare în parte de legi speciale, mai puŃin
know2how2ul. Astfel, în privinŃa mărcilor %i indicaŃiilor geografice se aplică dispoziŃiile Legii
nr. 84/1998, modificată; în privinŃa brevetelor de invenŃie, Legea nr. 64/1991; modelele %i
desenele industriale sunt reglementate prin Legea nr. 129/1992; iar în privinŃa drepturilor de
autor se aplică Legea nr. 8/1996, modificată.
Mărcile de fabrică sau de comerŃ
DefiniŃie
Sunt semne, desene /i chiar denumiri care individualizează produsele unui
fabricant sau mărfurile unui comerciant, deosebindu4le de produsele ce aparŃin altui
comerciant.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond
Noutatea mărcii. Prin marcă se vor deosebi produsele unui comerciant de ale altora,
%i de mărcile legitim dobândite de alŃii.
CondiŃia noutăŃii este relativă, spre deosebire de brevetele de invenŃie la care noutatea
trebuie să fie absolută.
Nu este necesar să se aleagă un semn care să fie rezultatul fanteziei originale, fiindcă în
acest domeniu, ca %i în cel al emblemelor, s2ar cere imposibilul; este suficient să existe o
deosebire în comparaŃie cu mărcile legal dobândite de alŃi producători. Aceasta înseamnă că
noutatea va fi apreciată în raport cu mărcile care beneficiază de anterioritatea folosinŃei %i al
depozitului în condiŃiile legii.
Din acest principiu rezultă că se pot adopta mărci care au fost folosite, dar care au intrat
în domeniul public „prin abandon”, mărci folosite de alŃii, însă pentru industrii sau produse de
comerŃ deosebite. Pot, de asemenea, să fie folosite opere de artă intrate în domeniul public, la
care comerciantul nu are nici o contribuŃie creatoare (de exemplu un fabricant de produse de
înfrumuseŃare feminină poate să adopte ca marcă celebrul portret al Giocondei).
Noutatea mărcii se apreciază în raport cu toate elementele componente, fără a discuta
elementele sale constitutive considerate în mod izolat, pentru care o marcă de fabrică sau de
comerŃ poate fi confundată cu alta, în privinŃa aspectelor sale de detaliu. Ceea ce interesează
este impresia generală pe care o lasă privirea unei mărci. Aprecierea posibilităŃilor
„confuziunii” mărcilor aparŃine instanŃei, care este suverană; oricum soluŃia trebuie motivată
sub aspectul îndeplinirii condiŃiei de fond, adică de noutate a mărcii.
Specializarea mărcii constă în calitatea mărcii de a individualiza %i de a distinge
mărfurile unui comerciant.
Nu este suficient ca o marfă să fie nouă, originală, faŃă de toate celelalte înscrise %i
folosite în aceea%i ramură de comerŃ sau industrie, ci trebuie ca marca să distingă provenienŃa
mărfurilor sau produselor unui anumit comerciant.
• CondiŃii de formă
Marca trebuie înregistrată la OSIM (Oficiul de Stat pentru InvenŃii /i Mărci)
înregistrarea având efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.
CompoziŃia mărcii. Principiul libertăŃii alegerii. Persoana (comerciantul) care dore%te
să2%i protejeze produsele prin intermediul unei mărci are deplină libertate în alegerea
semnelor, cu unica limitare că nu pot face obiectul unei mărci private denumirile generice sau
necesare ale produselor, adică acele cuvinte cu care, în general, sunt denumite produsele.
Pot fi adoptate ca mărci:

51
 Numele, cu condiŃia ca întrebuinŃarea lui ca marcă să se facă sub formă deosebită.
Numele singur nu poate prezenta caracter de noutate %i de specialitate, condiŃii
necesare îndeplinirii de către marcă a funcŃiilor sale. Numele poate însă să capete alte
caractere dacă literele sunt aranjate într2o altă formă decât cea obi%nuită.
Denumirile pot forma obiectul unei mărci, cu condiŃia să fie originale. Ki în acest caz
există limitări, în sensul că nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului
respectiv sau denumirile cu caracter geografic.
Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; rămâne la libera
apreciere a instanŃelor de a considera culoarea ca un element distinctiv.
Transmiterea mărcii
Dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială %i, în acela%i timp este un element
al fondului de comerŃ; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca:
vânzare2cumpărare, donaŃie, testament etc., transmiterea poate fi cu efect parŃial sau total.
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică dacă marca a fost înregistrată la OSIM;
protecŃia juridică produce efecte timp de 10 ani.
Brevetul de invenŃie
DefiniŃie
Brevetele de invenŃie reprezintă, alături de firmă, emblema /i marca de fabrică sau
de comerŃ, un drept, un bun incorporabil al fondului de comerŃ.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond
Noutatea trebuie să fie absolută, adică invenŃia să fie originală.
Brevetele se împart în două categorii: principale %i de perfecŃionare.
• CondiŃii de formă
Brevetul trebuie să fie înregistrat la OSIM. ProtecŃia asupra invenŃiei operează timp de
20 de ani.
Brevetul de invenŃie conferă posesorului sau succesorilor legali ai acestuia următoarele
drepturi:
de a exploata în folosul său obiectul brevetului;
de a urmări în instanŃă pe acela care a uzurpat dreptul derivând din brevet. Drepturile
rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vânzare2cumpărare, donaŃie,
licenŃă, testament.

SecŃiunea 3
OperaŃiuni asupra fondului de comerŃ
3.1. Aspecte generale
În legislaŃia română există în prezent două dispoziŃii care se referă în mod expres la
operaŃiile juridice care se pot face asupra fondului de comerŃ:
• În primul rând, dispoziŃia cuprinsă în art. 21 din Legea Registrului ComerŃului nr.
26/1990, republicată %i modificată, text în care sunt prevăzute actele juridice „inter vivos”
asupra fondului de comerŃ: „în registrul comerŃului se vor înregistra menŃiuni referitoare la
donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau garanŃia reală mobiliară fondului de comerŃ precum i
orice alt act prin care se aduc modificări, înregistrărilor în registrul comerŃului, sau care fac
să înceteze firma ori fondul de comerŃ”.
A%adar, operaŃiunile juridice care pot fi făcute asupra fondului de comerŃ sunt, în
principal: vânzarea, donaŃia, locaŃiunea, /i garanŃia reală mobiliară.

52
 De%i legea nu o prevede în mod expres, există %i o altă operaŃiune juridică, respectiv,
aportul în societate al fondului de comerŃ (ca o vânzare de tip particular).
Aceste acte juridice pot avea ca obiect fondul de comerŃ în totalitatea lui sau numai
elemente corporale ori incorporale (cu excepŃia firmei care nu se poate înstrăina decât
împreună cu fondul de comerŃ).
• În al doilea rând, transmiterea fondului de comerŃ potrivit art. 41 din Legea nr.
26/1990, republicată %i modificată, se face prin testament sau mo%tenire legală.
Astfel, potrivit acestui text legal „Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerŃ va
putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant,
persoană fizică, sau al unui asociat, al unei asociaŃii familiale, societăŃi în nume colectiv ori
comandită simplă cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în
drepturi i cu obligaŃia de menŃionare în cuprinsul acelei firme a calităŃii de succesor.
Păstrarea firmei precedente este permisă societăŃii pe acŃiuni, societăŃii în comandită pe
acŃiuni sau societăŃii cu răspundere limitată, fără cerinŃa menŃionării raportului de
succesiune”.
Această dispoziŃie conŃine nu numai o obligaŃie de publicitate, ci /i unele condiŃii pe
care trebuie să le îndeplinească dobânditorul fondului de comerŃ:
în primul rând, o condiŃie de formă, de publicitate;
în al doilea rând, două condiŃii de fond, una relativă la numele comercial (firma) care
trebuie să cuprindă menŃiunea „succesor” a dobânditorului fondului de comerŃ %i
consimŃământul expres al proprietarului precedent sau al mo%tenitorilor săi.
DispoziŃia analizată nu vizează decât comercianŃii persoane fizice, în anumite condiŃii,
societatea cu răspundere limitată %i celelalte „structuri” (regii autonome, organizaŃii
cooperatiste) care au obligaŃia înmatriculării %i înscrierii firmei în registrul comerŃului.
Formalitatea publicităŃii este cerută pentru a asigura opozabilitatea actului juridic
faŃă de terŃele persoane /i, în mod special, pentru protejarea drepturilor creditorilor
cedentului fondului de comerŃ.
În privinŃa condiŃiilor de validitate de fond %i de formă a actelor juridice încheiate,
acestea vor fi supuse reglementărilor generale în materie, întrucât, până în prezent legislaŃia
română nu conŃine dispoziŃii cu caracter special, care să vizeze numai fondul de comerŃ.

3.2. Vânzarea 4 cumpărarea fondului de comerŃ

În lipsa unor reglementări cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, vânzarea

este supusă regulilor care guvernează vânzarea bunurilor mobile, cu condiŃia,
îndeplinirii publicităŃii, prevăzută de Legea nr. 26/1990, republicată /i modificată.
Dacă o dată cu fondul de comerŃ se înstrăinează /i imobilul în care se exploatează
fondul, desigur acesta va fi supus regulilor privind vânzarea imobilelor, inclusiv
publicitatea în registrul de carte funciară (potrivit Legii nr. 7/1996 modificată %i completată
prin Legea nr. 247/2005).
Dacă vânzarea cuprinde %i terenul aferent clădirii unde se exploatează fondul de comerŃ,
potrivit Legii nr. 54/1998, actul de vânzare4cumpărare trebuie să se încheie în forma
autentică.
Dacă se vinde fondul de comerŃ în totalitatea lui, creanŃele %i debitele nu se transmit
dobânditorului (cumpărătorului), pentru că acestea nu sunt elemente componente ale fondului
de comerŃ.
În schimb, în practică, se pot transmite cumpărătorului contractele de muncă încheiate de
vânzător cu salariaŃii săi, contractele de furnizare de energie electrică etc., necesare continuării
activităŃii de către cumpărător.

53
 • ObligaŃiile vânzătorului, respectiv de predare a bunului vândut %i de garanŃie contra
evicŃiunii, se concretizează în predarea titlurilor referitoare la elemente corporale %i
necorporale ale fondului de comerŃ %i în obligaŃia pe care %i2o asumă vânzătorul de a
nu2l „tulbura” pe cumpărător, printr2un fapt personal de concurenŃă calificată neloială.
ObligaŃia de garanŃie pentru evicŃiune (dacă o terŃă persoană pretinde că are un drept
asupra fondului de comerŃ), obligaŃia ce2i revine oricărui vânzător există %i în cazul vânzării
fondului de comerŃ, evicŃiune care poate să provină dintr2un fapt personal al celui care
pretinde că are un drept asupra fondului de comerŃ (în totalitatea lui) sau numai cu privire la
anumite elemente ale acestuia.
Vânzătorul, după caz, are %i obligaŃia de garanŃie pentru „utila” folosinŃă a
lucrurilor. Dacă în fondul de comerŃ ce face obiectul vânzării există bunuri corporale,
garanŃia pentru viciile acestor lucruri operează, în baza dispoziŃiilor din Codul comercial,
privind contractul de vânzare2cumpărare comercială (art. 70 %i următoarele).
În cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de către vânzător, răspunderea operează în
condiŃiile dreptului comun, cumpărătorul având următoarele posibilităŃi:
să ceară executarea silită a obligaŃiilor de către vânzător, în natură sau, după caz, prin
echivalent (despăgubiri);
să ceară rezoluŃiunea (desfiinŃarea) contractului plus daune2interese (despăgubiri)
pentru prejudiciul cauzat;
să invoce excepŃia de neexecutare în cazul când cumpărătorul nu %i2a executat încă
obligaŃiile proprii.
• Cumpărătorul, la rândul lui, este obligat:
să plătească preŃul;
să preia fondul de comerŃ;
să suporte cheltuielile vânzării dacă nu s2a prevăzut altfel.

3.3. Aportul în societate al fondului de comerŃ

Fondul de comerŃ poate constitui aport la capitalul social al unei societăŃi

comerciale, fiind un aport în natură de bun incorporal.
Titularul fondului de comerŃ se obligă prin actele constitutive ale societăŃii, să transmită
dreptul de proprietate sau numai dreptul de folosinŃă asupra fondului de comerŃ %i, evident,
să2l predea societăŃii.
Aportul în societate al fondului de comerŃ se deosebe/te de vânzarea4cumpărarea
acestuia întrucât, în cazul aportului, în locul fondului de comerŃ, asociatul prime%te părŃi
sociale sau acŃiuni, pe câtă vreme în cazul vânzării, vânzătorul prime%te de la cumpărător
(dobânditor) preŃul fondului de comerŃ vândut.
3.4. LocaŃiunea fondului de comerŃ

O altă operaŃiune juridică privitoare la fondul de comerŃ este locaŃiunea (închirierea).

LocaŃiunea fondului de comerŃ este reglementată de două categorii de norme
juridice:
dispoziŃiile legale din dreptul comun, respectiv din Codul civil (art. 141021450);
dispoziŃiile legale cu caracter special, prevăzute în Legea nr. 15/1990 art. 32 %i în
OrdonanŃa Guvernului nr. 12/1993 privind organizarea licitaŃiilor pentru achiziŃiile
publice de bunuri %i servicii.
Conform dreptului comun aplicabil locaŃiunii, principalele obligaŃii ale părŃilor
sunt:

54
 • ObligaŃiile locatorului
În primul rând, potrivit art. 1420 pct. 1 C. civ., locatorul are obligaŃia de a preda lucrul
dat în locaŃiune, împreună cu accesoriile sale, în stare corespunzătoare folosinŃei.
În al doilea rând, locatorul are obligaŃia efectuării reparaŃiilor necesare pentru ca bunul
închiriat să poată fi folosit, cu excepŃia cazului când părŃile contractante au convenit ca aceste
reparaŃii să fie efectuate de locatar (art. 1420 pct. 2 C. civ.).
În al treilea rând locatorul are obligaŃia potrivit art. 1420 pct. 3 C. civ., să4l garanteze pe
locatar împotriva evicŃiunii care provine atât din fapta proprie, cât %i din fapta terŃei
persoane.
În cazul evicŃiunii (tulburarea folosinŃei) care provine de la o terŃă persoană legea
distinge între tulburarea de fapt %i tulburarea de drept.
Potrivit art. 1426 C. civ., în cazul unei tulburări de fapt locatarul se poate apăra singur
prin intermediul acŃiunilor posesorii.
În cazul tulburărilor de drept, locatarul îl poate chema în garanŃie pe locator pentru a
răspunde în cazul când terŃa persoană dovede%te că are un drept asupra bunului închiriat.
În cazul evicŃiunii, locatarul are dreptul să ceară, fie rezilierea contractului cu obligarea
locatorului la plata daunelor2interese, fie reducerea corespunzătoare a chiriei, dacă evicŃiunea
este parŃială.
Totodată locatorul răspunde %i pentru viciile lucrului închiriat, în baza art. 1442 C. civ.,
indiferent dacă viciile existau la momentul încheierii contractului sau au apărut ulterior,
deoarece locatorul se obligă să asigure folosinŃa lucrului, obligaŃie care se execută în mod
succesiv.
În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de garanŃie pentru viciile lucrului, locatarul are ca %i
în cazul precedent două posibilităŃi:
fie să ceară rezilierea contractului, cu plata de daune2interese;
fie să pretindă reducerea corespunzătoare a chiriei, potrivit gradului de folosinŃă a
bunului închiriat.
De exemplu, calculatoarele închiriate o dată cu întregul mobilier al biroului sunt defecte;
în această situaŃie, există obligaŃia locatorului de garanŃie pentru viciile lucrului.
• ObligaŃiile locatarului
În primul rând, potrivit art. 1429 alin. 1 C. civ., locatarul are obligaŃia de a se folosi de
bunul închiriat, ca un bun proprietar /i potrivit destinaŃiei determinată prin contract.
A%adar, în cazul închirierii fondului de comerŃ, acesta trebuie folosit conform
„specializării” sale (comerŃ, producŃie etc.) în caz contrar, locatorul având posibilitatea
rezilierii contractului.
De exemplu, dacă spaŃiul închiriat era destinat unei farmacii nu se poate amenaja un
aprozar în spaŃiul respectiv.
ObligaŃia locatarului de a se comporta ca un „bun proprietar” implică suportarea de
către locatar a tuturor cheltuielilor necesare întreŃinerii bunului pentru a fi restituit locatorului,
în starea în care a fost predat.
În al doilea rând, locatarul are obligaŃia să plătească chiria stabilită (art. 1429 C. civ.),
la termenele prevăzute în contract.
În cazul neexecutării obligaŃiei de plată a chiriei, locatorul poate să ceară fie executarea
silită a obligaŃiilor, fie rezilierea contractului cu plata daunelor2interese cuvenite pentru
prejudiciul ce i2a fost cauzat.
În al treilea rând, locatarul are obligaŃia restituirii lucrului, la încetarea locaŃiunii, în
starea în care a fost predat. Restituirea lucrului închiriat poate fi cerută de locator fie pe
baza contractului încheiat, deci a unei acŃiuni personale, fie printr2o acŃiune în revendicare,
evident, dacă locatorul este proprietarul bunului (fondului de comerŃ) închiriat.

55
 O altă obligaŃie a locatarului este aceea de a apăra lucrul (fondul de comerŃ) împotriva
uzurpărilor (art. 1433 C. civ.) de tot felul ce provin de la terŃe persoane.
Locatarul are obligaŃia de a2l în%tiinŃa pe locator, pentru a se putea înlătura orice tentativă
de uzurpare (folosire fără drept) din partea terŃelor persoane. În caz contrar, locatarul va
răspunde faŃă de locator pentru prejudiciul ce i s2a cauzat (de exemplu, prin prescripŃia
extinctivă a dreptului la acŃiunile posesorii dacă a pierdut termenul legal privind
introducerea acŃiunilor posesorii).
Potrivit dreptului comun, există posibilitatea sublocaŃiunii /i cesiunii contractului de
locaŃiune.
SublocaŃiunea bunului închiriat se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiŃii:
să nu se fi interzis prin contractul de locaŃiune, posibilitatea sublocaŃiunii;
să se fi cerut, în prealabil, consimŃământul locatorului (dacă în contract s2a prevăzut
acest lucru);
sublocaŃiunea să nu contravină prevederilor contractului de locaŃiune (mai cu seamă,
cu privire la destinaŃia bunului închiriat).
Efectele contractului de sublocaŃiune
Contractul de sublocaŃiune produce efecte între părŃile contractante. A%adar,
locatorul (proprietar) este terŃ faŃă de contractul de sublocaŃiune %i deci nu există acŃiune
directă între acesta %i sublocatar.
Cu toate acestea, locatorul beneficiază de o garanŃie specială (privilegiu) potrivit art.
1730 C. civ. %i în virtutea acestei garanŃii el poate sechestra bunurile mobile corporale (de
exemplu, mărfurile componente ale fondului de comerŃ în limita chiriei datorate pentru
trecut i pentru chiria viitoare).
Cesiunea contractului de locaŃiune
Ca natură juridică, cesiunea este, de fapt, o vânzare a dreptului de folosinŃă.
Cesiunea contractului de locaŃiune este admisibilă în acelea%i condiŃii ca %i în cazul
sublocaŃiunii, %i în plus, fiind vorba despre o cesiune de creanŃă trebuie să fie îndeplinite
condiŃiile de formă prevăzute de art. 1393 C. civ. necesare opozabilităŃii cesiunii faŃă de
terŃele persoane (în principal faŃă de locator) respectiv, cesiunea trebuie să fie notificată
locatorului (debitorului cedat) sau acceptată în formă autentică de către acesta.

3.5. GaranŃia reală mobiliară asupra fondului de comerŃ

Ca oricare bun mobil, fondul de comerŃ poate face obiectul unui contract de garanŃie
reală mobiliară.
Reglementările legale în materie sunt Codul civil art. 168521694 %i Legea nr. 99/199912
prin care s2au abrogat în mod expres dispoziŃiile art. 4782489 din Codul comercial referitoare
la gajul comercial.
Aceste dispoziŃii nu vizează în mod special, fondul de comerŃ, a%a cum există în dreptul
francez (le nantissement du fonds de commerce).
Potrivit dispoziŃiilor din Codul civil, gajul reprezintă garanŃia pe care o dă
creditorul, cu privire la un bun al său, cu scopul ca la scadenŃă, în cazul neachitării
datoriei, creditorul să4/i îndestuleze creanŃa din bunul dat în gaj sau din vânzarea lui.
Contractul de gaj este un contract real, a%a încât pentru formarea lui este nevoie de
remiterea materială a bunului gajat; de aceea, de regulă, gajul este cu deposedare.
Cu toate acestea, în dreptul comercial, de regulă, garanŃia reală mobiliară (gajul) este fără
deposedare, pentru a2l lăsa pe comerciant să2%i continue activitatea. Practica %i teoria în
materie au considerat că fondul de comerŃ trebuie să rămână în posesia comerciantului iar

56
garanŃia reală mobiliară (indisponibilizarea) să se realizeze prin remiterea simbolică către
creditor a titlurilor %i documentelor privitoare la fondul de comerŃ.
Cunoa%terea dispoziŃiilor legale privind garanŃia reală mobiliară asupra fondului de
comerŃ prezintă un deosebit interes practic mai cu seamă pentru încheierea contractelor de
creditare.
Contractul de garanŃie reală mobiliară produce efecte juridice /i este opozabil
terŃilor dacă s4au respectat dispoziŃiile legale referitoare la formă /i mai cu seamă la
condiŃiile privind publicitatea. Astfel, garanŃia reală mobiliară se va constata într2un înscris
care trebuie înregistrat la grefa tribunalului unde se păstrează un exemplar al acesteia %i, de
asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată %i modificată, garanŃia reală
mobiliară asupra fondului de comerŃ trebuie înregistrată în registrul comerŃului.
În Titlul VI din Legea nr. 99/1999 legiuitorul stabile%te regimul juridic al garanŃiilor
reale mobiliare destinate să asigure îndeplinirea unei obligaŃii civile sau comerciale născute
din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice.
DispoziŃiile prevăzute în acest titlu al actului normativ referitoare la ordinea de prioritate
%i la publicitatea garanŃiilor reale mobiliare sunt aplicabile %i amanetului a%a cum este
reglementat în art. 168521696 C. civ.
Potrivit art. 6(1) din titlul VI al Legii nr. 99/1999, „Se consideră cuprinse în domeniul de
aplicare al prezentului titlu toate bunurile mobile corporale sau necorporale”, ceea ce
înseamnă că %i fondul de comerŃ este supus acestor dispoziŃii.
De altfel, legiuitorul reglementează în mod expres acest lucru în art. 10 (3), în care
prevede următoarele: „GaranŃia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau
determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. În cazul în care bunul afectat
garanŃiei constă într o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerŃ, conŃinutul
i caracteristicile acestuia vor fi determinate de părŃi până la data constituirii garanŃiei reale.
În acest caz nu este necesar ca părŃile care compun bunurile afectate garanŃiei să se afle
într o stare de interdependenŃă funcŃională”.
GaranŃia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanŃie în formă
autentică sau prin înscris sub semnătură privată ce trebuie semnat de debitor.
Pe durata contractului de garanŃie debitorul poate administra sau poate dispune de bunul
care face obiectul garanŃiei %i de produsele acestuia, inclusiv prin închiriere, constituirea altei
garanŃii sau vânzare (art. 21 alin. 1).
Bunul care face obiectul garanŃiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor
(art. 21 alin. 2).
Dacă bunul care face obiectul garanŃiei este înlocuit cu un alt bun acesta din urmă este
considerat produsul primului %i va constitui obiectul garanŃiei respective, cu excepŃia cazului
în care debitorul face proba contrarie.

Sistemul de publicitate /i ordinea de preferinŃă a garanŃiilor reale

În capitolul III din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 legiuitorul prevede publicitatea %i
ordinea de preferinŃă a garanŃiilor reale mobiliare.
CondiŃia de publicitate faŃă de terŃele persoane este îndeplinită din momentul înscrierii
avizului de garanŃie reală la Arhiva de GaranŃii Reale Mobiliare, denumită Arhivă.
Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare este un sistem de evidenŃă a priorităŃii
garanŃiei reale mobiliare, structurată pe persoane %i bunuri.
Dacă o garanŃie reală este lovită de nulitate, înscrierea în Arhivă nu conferă valabilitate
garanŃiei, ceea ce înseamnă că înscrierea are doar rolul de a face opozabilă faŃă de terŃi
garanŃia constituită.

57
 Guvernul, prin Autoritatea de Supraveghere (instituŃie guvernamentală desemnată de
Guvern) concesionează prin licitaŃie publică dreptul de exploatare a arhivei către orice
persoane (fizice sau juridice) care îndeplinesc condiŃiile prevăzute în Regulamentul de
aplicare a legii.
Orice creditor care, fără a fi parte într2un contract de garanŃie are un privilegiu prin
simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului, are prioritate asupra garanŃiei reale a
creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndepline%te
condiŃia de publicitate prin înscrierea acestuia la Arhivă sau prin posesia bunului.
Executarea garanŃiilor reale mobiliare, inclusiv asupra fondului de comerŃ, se face
potrivit dispoziŃiilor cuprinse în capitolul 5 al titlului VI din Legea nr. 99/1999.
Astfel, în cazul în care debitorul nu î%i îndepline%te obligaŃia, creditorul are dreptul de
a2%i satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei. În acest scop, creditorul are dreptul să ia în
posesie, în mod pa%nic, bunul afectat garanŃiei sau produsele rezultate din valorificarea
acestuia precum %i titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului
asupra bunului fără să fie nevoie de vreo autorizaŃie sau notificare prealabilă.
Dacă luarea în posesie a bunului de către creditor nu se poate face în mod pa%nic,
creditorul garantat poate să intre în posesia bunului prin intermediul executorului judecătoresc
sau, după caz, al oricărui alt organ de executare (art. 67).
Dreptul creditorului de a lua în posesie bunul care face obiectul garanŃiei trebuie să se fi
prevăzut în mod expres în contract (art. 62 (4)).
Creditorul poate solicita bunul afectat garanŃiei oricărei terŃe persoane care îl deŃine, dacă
obligaŃia garanŃiei a ajuns la scadenŃă. Evident, acest drept poate fi exercitat numai dacă
garanŃia reală are un grad de prioritate mai mare, potrivit dispoziŃiilor din titlul VI.
Creditorul poate vinde orice bun afectat garanŃiei chiar în cazul când acesta se află în
posesia debitorului. Cumpărătorul bunului are acela%i drept de a intra în posesia acestuia ca %i
creditorul garantat, în condiŃiile prevăzute în titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Vânzarea bunului care face obiectul garanŃiei se face, fie potrivit contractului de
garanŃie, fie în lipsa unei prevederi exprese, potrivit Legii nr. 99/1999 (art. 69 alin. 3).

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. Firma comerciantului persoană fizică constă în:

a) numele său civil;
b) porecla sa;
c) pseudonimul său;
d) o denumire oarecare aleasă de comerciant;
e) o denumire aleasă de comerciant care să arate obiectul comerŃului.

2. Fondul de comerŃ este:

a) o universalitate de fapt mobiliară;
b) o universalitate juridică imobiliară;
c) o universalitate corporală;
d) un bun imobil;
e) o întreprindere de comerŃ.

3. Firma deosebe/te:
a) un comerciant de alt comerciant;
b) un comerŃ de alt comerŃ;
c) un produs de alt produs;

58
d) o asociaŃie de o fundaŃie;
e) un desen industrial de alt desen industrial.

4. Fondul de comerŃ adus de un asociat ca aport la capitalul social reprezintă:

a) aport în natură de bunuri corporale;
b) aport în natură de bun incorporal;
c) aport în creanŃe;
d) aport în lichidităŃi;
e) nu poate reprezenta aport la capitalul social.

5. Aportul în societate al fondului de comerŃ.

59
60
 CAPITOLULV

SOCIETĂłILE COMERCIALE

SecŃiunea 1
NoŃiune, natură juridică i clasificare

1.1. NoŃiune /i natură juridică

Societatea comercială poate fi privită cel puŃin în două sensuri:

• ca o instituŃie juridică în sine, considerată a fi un organism, constituit de regulă pe
baze asociative, cu scopul obŃinerii unui anumit profit de către cei care s2au asociat, %i
în vederea realizării unei activităŃi comerciale;
• ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru care
s2a realizat acordul de voinŃă.
Este de observat faptul că legislaŃia română nu define%te nicăieri, în nici unul din sensuri,
noŃiunea de societate comercială. A fost meritul doctrinei, care a încercat o asemenea
definiŃie, plecând, de regulă, de la dispoziŃiile Codului civil, care, în art. 1491 define%te
societatea civilă, în sensul de contract de societate1 . De altfel, %i în doctrina de specialitate
străină (de exemplu, în cea franceză), societăŃile comerciale sunt definite pornind de la
noŃiuni apropiate, reglementate însă de Codul civil2 .
Cele două sensuri în care trebuie privită societatea comercială explică de altfel %i natura
sa juridică cu totul specifică, natură ce rezultă din înŃelegerea conceptelor de societate2contract
%i societate2instituŃie.
Astfel, concepŃia contractualistă, impusă de dezvoltarea teoriei contractelor în secolul
trecut, explică existenŃa societăŃilor comerciale pornind de la condiŃiile de validitate impuse
oricărui contract %i de la tehnicile contractualiste ce stabilesc raporturile în cadrul societăŃii
formate (de exemplu, administrarea societăŃii are la bază un contract de mandat în baza
căruia î i desfă oară activitatea administratorul).
Dezavantajele absolutizării unei asemenea teorii rezidă din aspectele specifice care
conturează o societate comercială, aspecte ce nu pot fi explicate exclusiv prin mecanisme
contractuale (de exemplu, o societate comercială intră efectiv în circuitul comercial numai
după înregistrarea sa în registrul comerŃului, respectiv în baza unei formalităŃi
administrative, astfel încât simpla manifestare de voinŃă a asociaŃilor nu ar fi suficientă
pentru a activa însă i societatea).
Totodată, o asemenea conceptualizare nu ar putea da nici o explicaŃie existenŃei
societăŃilor de tip unipersonal (societăŃi cu răspundere limitată cu unic asociat, reglementate
ca atare de legea română), deoarece acordul de voinŃă, fundamental pentru orice contract,
lipse%te.
A%a se explică de ce s2a încercat definirea societăŃii comerciale prin prismă
instituŃională, pornind de la faptul că instituŃia juridică reprezintă un ansamblu de reguli care
organizează într2o manieră imperativă %i durabilă un grup de persoane având un scop bine
determinat.

1.2. Clasificarea societăŃilor comerciale

61
 O primă clasificare a societăŃilor comerciale a fost realizată prin intermediul Legii
privind transformarea fostelor unităŃi socialiste de stat în societăŃi comerciale %i regii
autonome nr. 15/1990. Având în vedere momentul în care a fost adoptată această lege, ea a
încercat să facă o delimitare a societăŃilor comerciale, Ńinând cont de titularul de capital.
Astfel, conform Legii nr. 15/1990, societăŃile comerciale puteau fi:
societăŃi cu capital integral de stat;
societăŃi cu capital mixt (de stat %i privat);
societăŃi cu capital integral privat.
În ceea ce prive%te situaŃia societăŃilor comerciale cu capital integral de stat (societăŃi
care la momentul adoptării legii reprezentau majoritatea), acestea nu aveau calitatea de
persoane juridice de drept public. Patrimoniul societăŃii aparŃinea societăŃii (aceasta având
calitatea de proprietar), statul nefiind decât unic acŃionar, titular al capitalului societăŃii3 . O
asemenea soluŃie, de altfel, este pe deplin îndreptăŃită, având în vedere că însă%i legea, în
cuprinsul art. 20, stabile%te modul în care, în urma unei evaluări a patrimoniului, acesta va
trece în proprietatea societăŃii comerciale.
După adoptarea Legii nr. 31/1990, s2a revenit la clasificarea societăŃilor comerciale după
natura lor, în societăŃi de capitaluri %i societăŃi de persoane, având în vedere enumerarea
formelor de societate, în cuprinsul legii. Alături de societăŃile de persoane %i cele de capital, ca
societate de graniŃă, care împrumută atât trăsături specifice societăŃilor de persoane cât %i de la
cele de capital s2a constituit societatea cu răspundere limitată, societate care, în special în
actuala conjunctură social2economică din România, reprezintă forma cel mai des uzitată.
În doctrina de specialitate4 , s2au propus %i alte criterii de clasificare ale societăŃilor
comerciale, respectiv:
• în funcŃie de răspunderea asociaŃilor:
4 societăŃi în care asociaŃii au răspundere limitată;
4 societăŃi în care asociaŃii au răspundere nelimitată.
• în funcŃie de structura capitalului social:
4 societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în acŃiuni;
4 societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în părŃi de interese.
• în funcŃie de titlurile de valoare:
4 societăŃi comerciale care emit titluri de valoare;
4 societăŃi comerciale care nu pot emite astfel de titluri.
Este de observat însă că, în realitate, toate aceste clasificări sunt circumscrise împărŃirii
societăŃilor comerciale în societăŃi de persoane %i de capital, cu luarea în considerare a
elementelor specifice societăŃii cu răspundere limitată. Astfel, de exemplu, în ceea ce prive%te
răspunderea asociaŃilor, aceasta este nelimitată în cazul societăŃilor de persoane %i limitată la
aportul la capitalul social, în cazul societăŃilor de capital. SocietăŃile cu răspundere limitată,
după cum le indică %i numele, au împrumutat această trăsătură de la societăŃile de capital,
asociaŃii în cadrul lor, având o răspundere limitată. La fel, societăŃile de capital presupun un
capital social împărŃit pe acŃiuni, în timp ce societăŃile de persoane au capitalul social împărŃit
în părŃi de interese. În cazul societăŃilor cu răspundere limitată, capitalul social este împărŃit în
părŃi sociale, acestea reprezentând o formă specifică a părŃilor de interese5 .
SocietăŃile comerciale pot fi clasificate %i având în vedere modul lor de reglementare.
Din acest punct de vedere, există:
• societăŃi comerciale reglementate de Legea generală, (Legea nr. 31/1990
republicată);
• societăŃi comerciale reglementate în legi speciale:
4 societăŃile bancare, reglementate de O.G. nr. 99/2006

62
 4 societăŃile agricole, reglementate de Legea nr. 36/1991;
4 societăŃile de asigurări, reglementate prin Legea nr. 32/2000, modificată.
Prin O.U.G. nr. 30/2000, s2a modificat fundamental însă%i existenŃa regiilor
autonome, astfel cum acestea erau reglementate de Legea nr. 15/1990. În aceste condiŃii, o
parte din aceste regii s2au desfiinŃat, o altă parte s2au transformat, %i în sfâr%it, cele considerate
a funcŃiona în domenii esenŃiale ce privesc interesele statului au continuat să existe în forma
iniŃială. În ce prive%te cazul regiilor autonome transformate, acestea s2au reorganizat sub
forma unor societăŃi naŃionale sau companii naŃionale, care însă s2au constituit %i sunt
considerate a fi societăŃi comerciale, potrivit Legii nr. 15/1990.
De altfel, asemenea societăŃi cu un anumit specific se regăsesc %i în reglementările altor
state. Astfel, de exemplu, în FranŃa6 , se consideră a fi societăŃi cu un statut juridic specific:
societăŃi cooperatiste, în cadrul cărora asociaŃii sunt în acela%i timp, fie muncitori
angajaŃi în serviciul acelei societăŃi (cazul cooperativelor de producŃie), fie furnizori
de produse pentru societatea respectivă, fie clienŃi (în cadrul unor cooperative de
consum). Hotărârile în cadrul acestor forme societare, se adoptă conform regulii „un
om, un vot”;
societăŃi care presupun participarea muncitorilor, care, în mod obligatoriu, se
constituie sub forma societăŃilor anonime, %i care permit participarea salariaŃilor la
beneficii %i la gestionarea efectivă a societăŃii respective.
Similar, în momentul în care în România s2a urmărit ca prin lege să se asigure
accelerarea privatizării, o formulă asemănătoare s2a introdus prin Legea nr. 77/1994 privind
asociaŃiile salariaŃilor %i membrilor conducerii societăŃilor comerciale care se privatizează,
abrogată prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăŃilor
comerciale, lege prin care, printre altele, s2au constituit P.A.S.2 urile.
societăŃi cu capital variabil, societăŃi în cadrul cărora capitalul variază în mod
constant, fie prin majorarea acestuia în urma vărsămintelor efectuate de asociaŃii existenŃi sau
cei care doresc să dobândească o asemenea calitate, fie prin reducerea capitalului în mod
periodic, în urma retragerii unor asociaŃi.
Astfel de clauze de variabilitate a capitalului sunt interzise în legislaŃia franceză, pentru
cazul societăŃilor pe acŃiuni, altele decât cele de tip cooperatist sau a celor constituite ca atare,
cu specificarea variabilităŃii capitalului, începând cu anul 1981, an în care în dreptul francez
au fost asimilate dispoziŃiile celei de2a doua directivă europeană din 13 decembrie 1976.
societăŃi economice mixte, constituite prin asocierea capitalului privat cu o
colectivitate publică.
Din 1983, s2au admis astfel de asocieri %i la nivel local, constituindu2se societăŃi
economice mixte locale. Astfel de societăŃi pot fi comparate cu societăŃile cu capital majoritar
de stat, având în vedere faptul că ele trebuie constituite în mod obligatoriu sub forma unor
societăŃi pe acŃiuni, iar capitalul majoritar este deŃinut de puterea publică. De asemenea, în
cadrul organismelor de decizie votul majoritar aparŃine tot autorităŃii, fie ea locală sau
centrală. Scopul constituirii unor asemenea societăŃi constă în realizarea în comun a
exploatării unor servicii publice cu caracter comercial sau industrial, sau pentru alte activităŃi
de interes general pentru societate.
Este de observat faptul că %i legislaŃia română admite astfel de asocieri, dar numai în
baza unor contracte de asociere în participaŃiune, asociaŃia astfel creată, fiind, conform
Codului comercial, lipsită de personalitate juridică. IntervenŃia statului sau a organelor sale în
cadrul unor societăŃi comerciale este posibilă, dar numai în situaŃia în care statul participă în
calitate de simplă persoană juridică, %i nu ca autoritate.
societăŃi naŃionalizate7 , în cadrul cărora statul deŃine integral capitalul social.

63
 Chiar dacă după anul 1986, ca urmare a unor noi reglementări, s2a urmărit un transfer de
proprietate de la stat către sectorul privat, astfel de societăŃi au continuat să existe. Pentru a
exista însă, ele trebuie expres %i limitativ a fi prevăzute de lege.
Se poate observa că, practic, astfel de societăŃi se aseamănă în principiu, cu regiile
autonome existente în România, în sectoare de activitate de maxim interes pentru economia
naŃională, %i acestea, conform OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 30/1997, nefiind decât
acelea expres %i limitativ prevăzute de lege.
De asemenea, societăŃile sunt clasificate în doctrina franceză %i după obiectul de
activitate, respectiv societăŃi constituite în sectorul imobiliar, în sectorul agricol, în sectorul
bancar %i de credit, societăŃi pentru dezvoltarea regională, constituite ca instituŃii financiare
specializate, de drept privat, societăŃi anonime %i cotate la bursă8 .
De asemenea, se pot constitui forme societare /i în cadrul profesiunilor liberale. De
cele mai multe ori, aceste societăŃi se constituie sub forma societăŃilor civile, dar, începând cu
anul 1991, s2au creat societăŃi pentru exerciŃiul profesiunilor liberale, sub forma unor societăŃi
comerciale specifice9 .
La originea creării acestui tip de societăŃi, supuse practic regimului comercial, a stat
considerarea – ca absolut necesară – acordării pentru profesiunile liberale a unor mijloace
specifice pentru a face faŃă concurenŃei pe plan internaŃional, pentru a permite grupărilor
profesionale să2%i constituie un capital suficient în vederea realizării cu succes a activităŃii
profesionale, dar %i pentru a le înregimenta unui sistem fiscal mai avantajos10 .
Grupurile de interes economic
Prin Legea nr. 161/200311 , inspirându2se din dreptul francez (grupările de interes
economic) legiuitorul reglementează pentru prima oară Grupurile de interes economic (GIE) %i
Grupurile Europene de interes economic (G.E.I.E.) Titlul V, Capitolul II, art. 2322238,
dispoziŃii care se completează cu Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată privind
simplificarea formalităŃilor la înregistrarea în registrul comerŃului a persoanelor fizice,
asociaŃiilor familiale %i persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum %i la
autorizarea funcŃionării persoanelor juridice.
Cadrul conceptual
Potrivit art. 118 alin. 1 al Legii nr. 161/2003, grupurile de interes economic reprezintă o
asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice constituită pe o perioadă
determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi precum
%i al îmbunătăŃiri rezultatelor activităŃii economice respective.
Din dispoziŃia legală citată rezultă aspectele definitorii ale grupului de interes economic
respectiv:
• cadrul contractual (asociativ) al grupului;
• subiectele participante care pot fi atât persoane fizice cât %i juridice;
• durata determinată a grupului;
• scopul – înlesnirea sau dezvoltarea activităŃii economice a membrilor săi precum %i al
îmbunătăŃirii rezultatelor economice.
Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care poate
avea calitatea de comerciant sau necomerciant, iar activitatea economică a membrilor săi
trebuie să se raporteze la activitatea principală a acestora %i să aibă doar caracter accesoriu faŃă
de aceasta12 .
Trăsăturile grupului de interes economic
Grupul de interes economic se aseamănă cu societăŃile de persoane, concret, cu
societăŃile în nume colectiv, în primul rând, prin caracterul intuitu personae, trăsătură din
care decurg următoarele:
numărul membrilor grupului nu poate fi mai mare de 20;

64
 grupul se poate constitui %i fără capital;
în cazul existenŃei unui capital, aportul membrilor poate fi de orice natură: lichidităŃi
(sume de bani), natură, creanŃe, muncă (industrie);
capitalul social este împărŃit în „părŃi de interes” care nu sunt reprezentate prin titluri
negociabile, iar transmiterea lor se poate face numai în condiŃiile legii %i ale actului
constitutiv;
răspunderea membrilor grupului este solidară %i nelimitată, cu excepŃia cazului când
în actul constitutiv s2a prevăzut altfel;
grupul nu poate emite acŃiuni, obligaŃiuni sau alte titluri negociabile;
grupul nu poate să fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de
interes economic;
sediul grupului se poate muta %i într2un alt stat, dispunându2se radierea din registrul
comerŃului din România;
conducerea grupului de interes economic se realizează de adunarea generală a
membrilor grupului care hotără%te, de regulă, cu unanimitate de voturi;
administrarea grupului revine, de regulă, membrilor grupului;
controlul de gestiune se face de către membrii grupului care pot să desemneze %i
cenzori;
dizolvarea grupului intervine pentru cauze comune societăŃilor comerciale %i pentru
alte cauze specifice societăŃilor în nume colectiv.

SecŃiunea 2
Formele societăŃilor comerciale

2.1. SocietăŃile de persoane

2.1.1. NoŃiuni generale
În societatea de persoane, ceea ce interesează e calitatea asociaŃilor %i nu capitalul
aportat de ace%tia în societate. La baza înfiinŃării unei societăŃi de persoane există încrederea
între asociaŃi, fapt ce determină ca relaŃia care duce la constituirea unei societăŃi de persoane
să fie „intuitu personae”.
Sunt societăŃi de persoane:
• societăŃile în nume colectiv;
• societăŃile în comandită simplă.
Societatea în nume colectiv %i societatea în comandită simplă se constituie prin
contract de societate (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată prin
Legea nr.441/2006).

2.1.2. Trăsăturile societăŃilor în nume colectiv

AsociaŃii
SocietăŃile de persoane sunt, în general, societăŃi cu număr mic de asociaŃi (minimum
2 asociaŃi) %i sunt considerate în doctrină „societăŃi închise”.
Au caracter închis datorită relaŃiei „intuitu personae”, constituindu2se de regulă în
familie sau între persoane ale căror relaŃii se bazează pe încredere. În acela%i timp, caracterul
„închis” al societăŃilor este demonstrat %i prin faptul că un asociat nu poate fi înlocuit cu o
altă persoană prin cesionarea tuturor părŃilor sociale de care dispune, decât dacă toŃi ceilalŃi
asociaŃi sunt de acord.
Capitalul social

65
 În societăŃile de persoane legea nu prevede un minimum de capital social, dar acesta,
firesc, trebuie să existe chiar din momentul constituirii societăŃii, pentru că altfel nu ar putea
dobândi personalitate juridică. Orice persoană juridică trebuie să aibă un patrimoniu.
Aporturile la capitalul social
În societăŃile de persoane se admite a se aporta orice fel de bunuri: numerar, în natură
(bunuri corporale sau incorporale) %i creanŃe. Cu privire la aportul în muncă sau în industrie,
de%i este admis în societăŃile de persoane, acesta nu reprezintă un aport la capitalul social13 .
PărŃile sociale
Capitalul social este divizat în părŃi sociale, numite în doctrină „părŃi de interese”, de
valoare egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile %i, în principiu, sunt
netransmisibile. Cesiunea părŃilor sociale sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat
operează numai dacă în actul constitutiv al societăŃii s2a prevăzut în mod expres continuarea
activităŃii cu mo%tenitorii celui decedat.
Răspunderea asociaŃilor
Răspunderea asociaŃilor este solidară %i nelimitată14 .
Răspunderea este solidară, în sensul că dacă patrimoniul social nu este suficient pentru
plata datoriilor societăŃii, creditorii pot urmări pe oricare dintre asociaŃi pentru acoperirea
creanŃelor. Asociatul care a plătit va avea acŃiune în regres (recurs) împotriva celorlalŃi
coasociaŃi debitori, fiecare urmând să răspundă în funcŃie de modul cum au convenit să
participe la beneficii %i pierderi. În lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociaŃii vor
răspunde proporŃional cu cota de participare la capitalul social.
A%adar, solidaritatea asociaŃilor există numai în raport cu creditorii societăŃii. În
schimb, între asociaŃi, obligaŃiile sunt divizibile, în funcŃie de modul de participare la
beneficii %i pierderi al fiecărui asociat.
Răspunderea este nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile
societăŃii, inclusiv cu bunurile proprii, a%a încât, în momentul constituirii societăŃii, asociaŃi
trebuie să declare „averea proprie”, deci bunurile mobile %i imobile pe care le au în
patrimoniul propriu.
De%i asociaŃii răspund nelimitat, totu%i ace%tia pot invoca un beneficiu de discuŃiune.
Potrivit acestui drept, asociaŃii acŃionaŃi de către creditori pot solicita acestora să urmărească,
în primul rând, societatea pentru acoperirea creanŃelor %i, numai dacă aceasta nu plăte%te, să
fie urmărite bunurile fiecărui asociat (art. 3 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i
modificată).
Conducerea, administrarea /i controlul
Conducerea societăŃilor de persoane revine adunării generale a asociaŃilor. Hotărârile
în adunările generale se adoptă, de regulă, cu unanimitate de vot.
Administrarea /i reprezentarea societăŃilor în relaŃiile cu terŃii se face de către unul
sau doi administratori (geranŃi) care, de regulă, sunt asociaŃi, dar pot fi %i terŃe persoane.
Controlul activităŃii economico4financiare se realizează, de regulă, de către asociaŃi,
ace%tia având posibilitatea să desemneze unul sau mai mulŃi cenzori.
Dizolvarea
Dizolvarea societăŃilor de persoane se produce pentru cauze generale, comune tuturor
formelor de societăŃi comerciale, dar %i pentru unele cauze specifice, respectiv: moartea,
incapacitatea, falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat, în condiŃiile prevăzute de art.
229 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată.
Cu privire la cauzele specifice de dizolvare se impune o precizare legată de falimentul
unui asociat. Datorită existenŃei acestei cauze s2a pus problema dacă în societăŃile de
persoane asociaŃii dobândesc calitatea de comerciant.

66
 În doctrina de specialitate, opinia majoritară este aceea că asociaŃii nu devin comercianŃi
prin participarea la o societate calificată „de persoane” %i că legiuitorul a avut în vedere
situaŃia când un asociat este chiar o societate comercială aflată în stare de faliment15 , ori un
comerciant – persoană fizică.

2.1.3. Trăsăturile societăŃilor în comandită simplă

În general, trăsăturile analizate pentru societăŃile în nume colectiv se regăsesc %i în cazul
societăŃilor în comandită simplă. Cu toate acestea există unele diferenŃieri datorită
particularităŃilor societăŃii în comandită simplă.
Societatea în comandită simplă presupune două categorii de asociaŃi:
4 asociaŃii comanditari;
4 asociaŃii comanditaŃi.
AsociaŃii comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societăŃii, care finanŃează
societatea, fără a participa în mod direct la coordonarea %i administrarea patrimoniului
acesteia.
AsociaŃii comanditaŃi lucrează sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia care
administrează efectiv societatea.
AsociaŃii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social, pe câtă
vreme asociaŃii comanditaŃi răspund în mod solidar /i nelimitat, ca %i asociaŃii în
societatea în nume colectiv.
În cazul acestei societăŃi, situaŃia asociaŃilor comanditaŃi e asemănătoare cu aceea a
asociaŃilor din societăŃile în nume colectiv. Societatea este legal constituită dacă în
denumirea sa cuprinde numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi.
Societatea în comandită simplă î/i încetează existenŃa în cazul decesului, dispariŃiei,
punerii sub interdicŃie a unui asociat, dacă în contract nu există o clauză de continuare a
societăŃii cu mo%tenitorii. La fel ca %i în cazul societăŃilor în nume colectiv, excluderea sau
retragerea asociaŃilor comanditaŃi este cauză de dizolvare a societăŃii.
În ambele cazuri nu se admite societatea de tip unipersonal. O societate în nume
colectiv este valabil constituită dacă are cel puŃin doi asociaŃi, în timp ce o societate în
comandită simplă e valabil constituită dacă are cel puŃin un asociat comanditar %i un asociat
comanditat.

2.1.4. Avantajele /i dezavantajele societăŃilor de persoane

SocietăŃile de persoane prezintă următoarele avantaje:
asociaŃii pot aporta la capitalul social bani, bunuri %i creanŃe;
pentru constituirea societăŃii, legea nu prevede un minim de capital social;
controlul activităŃii societăŃii se face de asociaŃi, nefiind nevoie de cenzori.
SocietăŃile de persoane prezintă următoarele dezavantaje:
răspunderea asociaŃilor este solidară %i nelimitată;
părŃile sociale nu pot fi negociate;
în principiu, părŃile sociale nu se pot transmite nici măcar mo%tenitorilor, cu excepŃia
cazului când s2a prevăzut în actul constitutiv acest lucru;
sunt societăŃi închise, terŃele persoane neavând posibilitatea de a dobândi calitatea de
asociaŃi, decât în cazurile prevăzute în actul constitutiv.

2.2. SocietăŃile de capital

67
 SocietăŃile de capital presupun ca element de esenŃă capitalul aportat de către
asociaŃii2acŃionari, capitalul având mai multă relevanŃă decât calităŃile asociaŃilor.
Sunt societăŃi de capital:
• societăŃile pe acŃiuni;
• societăŃile în comandită simplă pe acŃiuni.

2.2.1. SocietăŃile pe acŃiuni

Constituire
SocietăŃile pe acŃiuni se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindă
obligatoriu atât elementele specifice ale contractului de societate, cât %i cele ale statutului
de funcŃionare.
Specific societăŃilor pe acŃiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripŃie
instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital
sumele de bani %i, eventual alte bunuri la care s2au obligat, cât %i prin subscripŃie publică în
baza unui prospect de emisiune.
AcŃionarii
SocietăŃile pe acŃiuni sunt societăŃi mari ce presupun un număr mare de acŃionari la
constituire. Cu toate acestea, se pot constitui %i numai cu doi acŃionari.
Capitalul social
Capitalul social obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim 90 000 RON.
Capitalul social se poate constitui numai în bani /i în natură.
În cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie simultană, legea impune,
ca la constituire să fie vărsat minim 30% din aportul fiecărui acŃionar la capitalul social
subscris, pentru aportul în numerar urmând ca diferenŃa să fie achitată în termen de 12
luni de la data înmatriculării societăŃii. Dacă există aporturi în natură diferenŃa se varsă în
termen de 2 ani de la data înmatriculării societăŃii.
AcŃiunile
Capitalul social este împărŃit în acŃiuni, reprezentate prin titluri negociabile /i
transmisibile atât pe pieŃe financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cât %i pe pieŃe
neorganizate, mai cu seamă când acŃiunile nu sunt cotate la bursă. AcŃiunile sunt transmisibile
atât prin acte juridice „inter vivos” (vânzare, donaŃie), cât %i prin acte juridice „mortis causa”
(testament).
AcŃiunile sunt nominative (atunci când în conŃinutul lor este înscris titularul dreptului)
sau la purtător (simpla deŃinere a acestora valorând titlu de proprietate).
O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acŃiuni, cât %i obligaŃiuni.
Răspunderea acŃionarilor
Principala obligaŃie a acŃionarilor se referă la plata acŃiunilor subscrise.
Răspunderea acŃionarilor pentru datoriile societăŃii este limitată la valoarea acŃiunilor pe
care le deŃine fiecare.
Conducerea, administrarea /i controlul
Conducerea societăŃii se face pe principiul majorităŃii voturilor acŃionarilor %i nu al
unanimităŃii. Organul de conducere este adunarea generală a acŃionarilor, care poate fi
ordinară sau extraordinară.
Administrarea societăŃii se realizează, de regulă, de către un consiliu de administraŃie
%i, eventual, de un comitet de direcŃie. Este posibil ca administrarea societăŃii să poată fi
efectuată %i numai de un singur administrator (conform art. 137 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, republicată), cu excepŃiile prevăzute în legea modificatoare a legii societăŃilor
comerciale nr. 441/2006.

68
 Totodată, potrivit actualelor reglementări (Legea nr.441/2006) administrarea societăŃilor
pe acŃiuni se poate face de către consiliul de supraveghere %i directoratul (sistemul dualist).
Controlul activităŃii societăŃii se realizează, în mod obligatoriu, de o comisie de
cenzori formată din minimum 3 cenzori %i tot atâŃia supleanŃi, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede un număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar
(conform art. 159 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată.
SocietăŃile comerciale care sunt supuse obligaŃiei legale de auditare vor fi auditate de
către auditori financiari.
De asemenea, societăŃile care sunt administrate potrivit sistemului dualist trebuie să fie
auditate.
Dizolvarea
Dizolvarea societăŃilor de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor
societăŃilor comerciale, dar %i pentru cauze speciale, în situaŃia în care nu mai sunt îndeplinite
condiŃiile prevăzute de lege la constituire, respectiv:
dacă numărul minim de acŃionari a scăzut sub limita prevăzută de lege, cu excepŃia
cazului când s2a realizat completarea lui în termenul de 9 luni prevăzut de lege.
dacă limita minimă a capitalului social s2a redus %i nu s2a dispus completarea lui în
termenul prevăzut de lege.

2.2.2. SocietăŃile în comandită pe acŃiuni

SocietăŃile în comandită pe acŃiuni presupun împărŃirea acŃionarilor în două categorii:
comanditaŃi %i comanditari.
ComanditaŃii au răspundere solidară %i nelimitată pentru debitele societăŃii, în timp ce
comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. În rest, toate
celelalte trăsături specifice societăŃilor pe acŃiuni se regăsesc %i în cazul societăŃilor în
comandită pe acŃiuni.

2.2.3. Avantajele /i dezavantajele societăŃilor de capital

SocietăŃile de capital prezintă următoarele avantaje principale:
2 răspunderea acŃionarilor este limitată la valoarea acŃiunilor subscrise;
4 acŃiunile sunt titluri negociabile %i transmisibile.
SocietăŃile de capital prezintă următoarele dezavantaje principale:
4 existenŃa un număr minim de acŃionari, respectiv doi;
4 existenŃa unui capital social minim prevăzut de lege, 90 000 RON

2.3. Societatea cu răspundere limitată

2.3.1. ParticularităŃi
Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate comercială între
societăŃile de persoane %i societăŃile de capitaluri. Este formă intermediară deoarece, în
unele privinŃe, se aseamănă cu societăŃile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de
capitaluri, prezentând însă %i particularităŃi proprii care îi justifică autonomia.
Societatea cu răspundere limitată este o formă de societate comercială apărută mai târziu
în activitatea comercială. Prima oară a fost reglementată în anul 1892 în Germania, fiind

69
preluată în 1925 în FranŃa, iar în România %i2a găsit consacrarea abia prin Legea nr. 31/1990,
republicată %i modificată.
Această formă de societate a fost iniŃiată din nevoia de a satisface anumite cerinŃe ale
activităŃii comerciale. Într2adevăr, societăŃile de persoane (în special societatea în nume
colectiv) asigurau condiŃiile pentru folosirea capitalurilor mici, iar societăŃile de capitaluri
(mai ales societatea pe acŃiuni) erau adecvate utilizării capitalurilor mari, destinate unor
afaceri de mare anvergură. Era nevoie de o formă de societate care să fie adaptată exigenŃelor
fructificării capitalurilor mijlocii. Acest lucru s2a realizat prin introducerea societăŃii cu
răspundere limitată, ca formă mixtă, care împrumuta anumite caractere atât de la societăŃile
de persoane, cât %i de la societăŃile de capitaluri.

2.3.2. Trăsăturile societăŃii cu răspundere limitată

• Constituire
Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită – pe baza
deplinei încrederi – de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,
pentru a desfă%ura o activitate comercială, în vederea împărŃirii beneficiilor, %i care răspund
pentru obligaŃiile sociale în limita aportului lor.
Societatea cu răspundere limitată se constituie în baza unui act constitutiv care cuprinde
elementele specifice contractului de societate, dar %i cele specifice statutului de funcŃionare. În
cazul societăŃilor cu unic asociat, actul constitutiv va presupune, evident, numai statutul de
funcŃionare.

• AsociaŃii
Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaŃilor ca %i în cazul
societăŃii în nume colectiv. Datorită acestui fapt, numărul asociaŃilor este limitat, iar părŃile
sociale nu sunt liber cesibile.
Societatea cu răspundere limitată este o structură juridică destinată unui număr mic de
asociaŃi, legea impunând ca numărul de asociaŃi să nu fie mai mare de 50.
• Capitalul social
În cazul societăŃilor cu răspundere limitată, legea stabile%te un capital minim pentru
constituire, respectiv 200 RON.
Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociaŃi la constituire, aporturi care
pot consta în bani sau în natură, legea neadmiŃând în cazul societăŃilor cu răspundere limitată
%i aportul în creanŃe, conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată.
• PărŃile sociale
Capitalul social, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată este împărŃit în părŃi sociale,
considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operând, în
cazul cesiunii acestora regulile specifice stabilite de art. 202 din Legea nr. 31/1990,
republicată.
Valoarea nominală minimă a unei părŃi sociale este stabilită de lege la 10 RON, părŃile
sociale în care este împărŃit capitalul social fiind întotdeauna de valoare egală.
• Conducerea, administrarea %i controlul
Conducerea societăŃilor cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a
asociaŃilor, aceasta având atribuŃii esenŃiale cu privire la funcŃionarea societăŃii. În adunarea
generală, hotărârile se adoptă, de regulă, cu majoritate absolută de voturi, în afara cazurilor
expres prevăzute de lege când se cere o majoritate calificată.

70
 Administrarea societăŃii se realizează prin intermediul unuia sau mai multor
administratori, numiŃi prin actul constitutiv, sau ale%i de adunarea generală din rândul
asociaŃilor sau ca persoane din afara societăŃii.
Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor sau auditorului financiar (numirea
acestora fiind obligatorie în cazul în care numărul asociaŃilor este mai mare de 15, conform
art. 199 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată), fie direct de către asociaŃii care nu au %i
calitatea de administrator.
• Răspundere
După cum rezultă %i din denumire, în societatea cu răspundere limitată răspunderea
asociaŃilor este limitată. La fel ca %i în cazul societăŃii pe acŃiuni, ace%tia răspund pentru
obligaŃiile sociale numai în limita aporturilor la capitalul social.
• Dizolvare
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât pentru cauze generale, comune tuturor
societăŃilor comerciale, cât %i pentru cauze specifice, multe dintre acestea regăsindu2se însă %i
în cazul societăŃilor de persoane: moartea, incapacitatea, interdicŃia, retragerea, excluderea
unui asociat, dacă nu există în actul constitutiv clauză de continuare a activităŃii cu
mo%tenitorii celui decedat sau dacă, rămânând un singur asociat, nu se hotără%te transformarea
societăŃii în societate cu răspundere limitată cu unic asociat.

2.3.3. Societatea cu unic asociat

Legea română recunoa%te %i societăŃile unipersonale, sub forma societăŃilor cu
răspundere limitată cu un singur asociat, situaŃie care poate fi calificată ca o ficŃiune juridică
recunoscută %i răspândită în practica societăŃilor comerciale.
Asociatul unic poate să fie atât persoană fizică, cât /i persoană juridică. O persoană,
fizică sau juridică, nu poate fi asociat unic decât într2o singură societate cu răspundere
limitată.
În practică, se procedează la întocmirea unei declaraŃii, de regulă, în formă autentică,
prin care asociatul unic arată că nu mai are o altă societate cu răspundere limitată în care să fie
asociat unic.
Asociatul unic este cel care exercită atribuŃiile adunării generale existentă în cazul
societăŃilor cu mai mulŃi asociaŃi.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăŃii.
Asociatul unic poate fi administratorul societăŃii. Potrivit art.1961 alin.4 din Legea nr.
31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 %i prin O.U.G. nr. 82/2007, dispoziŃiile
privitopare la administrarea societăŃilor pe actiuni nu sunt aplicabile societăŃilor cu
răspundere limitată ceea ce înseamnă că, administratorii pot fi salariaŃii societăŃii.

2.3.4. Avantajele /i dezavantajele societăŃilor cu răspundere limitată

SocietăŃile cu răspundere limitată prezintă următoarele avantaje16 principale:
asociaŃii răspund numai în limita aportului adus la capitalul social al societăŃii;
controlul activităŃii poate fi realizat chiar de către asociaŃi, cu excepŃia cazului când
trebuie desemnat cel puŃin un cenzor sau auditor financiar;
asociatul se poate retrage din societate în condiŃiile prevăzute în actul constitutiv %i în
Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990, republicată;
SocietăŃile cu răspundere limitată prezintă următoarele dezavantaje:
cesiunea părŃilor sociale se face numai în concordanŃă cu dispoziŃiile legale %i potrivit
dispoziŃiilor statutare sau ale actului constitutiv unic. FaŃă de alte persoane, cesiunea
părŃilor sociale se face numai dacă există consimŃământul asociaŃilor care reprezintă

71
 cel puŃin 3/4 din capitalul social, în actul constitutiv fiind posibil de stipulat chiar
clauze mai drastice pentru cesiune (de exemplu, aprobarea acesteia cu unanimitate de
voturi);
aportul la capitalul social poate să constea fie numai în numerar, fie în natură %i
numerar. În societăŃile cu răspundere limitată aportul în creanŃe sau în industrie (în
muncă) este interzis. Potrivit art. 16 din Legea nr. 31/1990, republicată, aporturile în
numerar sunt obligatorii la constituirea oricărui tip de societate. Din redactarea
textului de lege rezultă că aporturile în numerar trebuie să existe numai la
constituirea societăŃii. În schimb, în cazul majorării capitalului social pot exista
numai aporturi în natură. Indiferent de situaŃie însă, aportul în natură trebuie să se
predea în momentul constituirii societăŃii;
capitalul social trebuie să fie vărsat integral în momentul constituirii societăŃii (art.91
din legea nr.31/1990, republicată, modificată prin Legea nr. 441/2006
relaŃiile dintre asociaŃi au la baza încrederea reciprocă ce există între ace%tia, aspect ce
apropie mai mult, din acest punct de vedere, societăŃile cu răspundere limitată de
societăŃile de persoane, dar, totodată restrânge sfera de mi%care a asociaŃilor, în special
în ce prive%te luarea deciziilor.

SecŃiunea 3
Contractul de societate

3.1. NoŃiune /i caracteristici

3.1.1. NoŃiune
Potrivit art. 1491 Cod civil: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe
persoane se învoiesc să pună ceva în comun cu scop de a împărŃi foloasele ce ar putea
deriva”.
A%adar, contractul de societate este un acord de voinŃă prin care două sau mai
multe persoane convin să constituie un fond comun din aporturile individuale, pentru a
desfă/ura o activitate comercială în urma căreia să obŃină un profit pe care să4l împartă
între ei, de regulă, în funcŃie de valoarea aportului adus de fiecare la constituirea
fondului comun (capitalul social).
Ceea ce este specific contractului de societate este prezenŃa elementului subiectiv
(„afectio societatis”), care constă în intenŃia, fiecărui asociat de a afecta societăŃii aportul său
individual, în schimbul împărŃirii beneficiului realizat de societate ca urmare a desfă%urării
activităŃii în comun.

72
 3.1.2. Caracterele juridice ale contractului de societate
Contractul de societate este un contract cu titlu oneros, comutativ /i formal.
Caracterul cu titlu oneros al contractului rezultă explicit din cuprinsul art. 1491 C.civ.
Astfel, fiecare asociat urmăre%te un „avantaj” patrimonial, un câ%tig care se concretizează în
profitul net realizat de societate.
Contractul de societate are caracter comutativ, în sensul că întinderea obligaŃiilor pe
care %i le asumă fiecare asociat este cunoscută din momentul realizării acordului de voinŃă.
Contractul de societate este un contract formal, întocmindu2se într2una din formele
prevăzute de lege.

3.2. CondiŃiile generale (de fond) impuse pentru validitatea

contractului de societate comercială

Contractul de societate trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de fond, comune

tuturor contractelor (cele prevăzute în art. 9482968 C. civ., respectiv capacitatea părŃilor,
consimŃământul, obiectul %i cauza).
În plus, în contractele de societate trebuie să fie avute în vedere %i aspectele referitoare la
aporturile la capitalul social, participarea asociaŃilor la beneficii %i pierderi, precum %i
concretizarea condiŃiilor referitoare la „affectio societatis”.

3.2.1. Capacitatea juridică a părŃilor

Orice act juridic, deci %i contractul de societate comercială se încheie în mod valabil dacă
subiectele participante au capacitate de folosinŃă %i capacitate de exerciŃiu deplină.
Asociatul – persoană fizică sau juridică – trebuie să aibă capacitatea prevăzută de lege,
deoarece constituirea unei societăŃi comerciale presupune stipularea unor aporturi, care
înseamnă, de fapt, o diminuare a patrimoniului celui care aportează, indiferent dacă aportul
este în bani, în natură sau în creanŃe.

3.2.2. ConsimŃământul
ConsimŃământul este o latură a voinŃei asociaŃilor de a se asocia %i de a desfă%ura în
comun o activitate comercială în scopul obŃinerii unui profit pe care să2l împartă.
VoinŃa asociaŃilor trebuie să fie con%tientă %i liber exprimată, cu scopul de a produce
efecte juridice, %i să nu fie afectată de vreun viciu de consimŃământ, respectiv de eroare, dol
sau violenŃă.
Eroarea presupune o falsă reprezentare a realităŃii cu privire la persoana sau
persoanele cu care se asociază cel al cărui consimŃământ se află în eroare sau cu
privire la identitatea obiectului contractului sau la calităŃile esenŃiale ale acestuia.
Practic, având în vedere faptul că în cazul societăŃilor de persoane, contractul de
societate este un contract „intuitu persoane”, relevanŃă majoră are eroarea cu privire la
persoana cocontractantă.
Dolul reprezintă o eroare provocată de asociaŃi, prin folosirea unor mijloace dolosive,
frauduloase.
S2ar putea pune problema existenŃei dolului în cazul subscrierii de acŃiuni pe baza unui
bilanŃ fals, întocmit astfel, cu intenŃia de a induce în eroare un asociat %i a2l determina să
subscrie la capitalul social.
ViolenŃa se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei ameninŃări cu un rău
fizic sau psihic.

73
 Acest viciu de consimŃământ poate fi analizat însă, doar din punct de vedere teoretic.
Practic, este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă persoană care a
folosit constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să2%i exprime consimŃământul.
În toate situaŃiile când se constată existenŃa vreunui viciu de consimŃământ sancŃiunea va
fi nulitatea relativă a contractului.

3.2.3. Obiectul contractului

Obiectul contractului de societate nu se confundă cu obiectul societăŃii.
Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaŃiile la care s2au obligat
părŃile contractante, în timp ce obiectul societăŃii constă în activităŃile pe care urmează să le
realizeze societatea, respectiv: producŃie, comerŃ, import2export, prestare de servicii,
executare de lucrări.
Ca în cazul oricărui contract, %i în contractul de societate comercială, obiectul trebuie să
fie determinat sau determinabil, să constea într4o prestaŃie a celui ce se obligă, să fie
real, posibil, licit, moral /i să nu contravină regulilor de convieŃuire socială.
Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activităŃi, operaŃiuni contrare legii sau dacă
este inserată în contract a%a2numita „clauză leonină”, prin care se prevede, fie că una din părŃi
participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte
eventualele pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit nu %i la pierderi).
Există unele activităŃi ale societăŃii comerciale care sunt incluse într2una din categoriile
admise de lege %i pentru care societatea este obligată să obŃină avizul prealabil al organului de
stat competent în domeniul respectiv. De exemplu, pentru comercializarea de produse
farmaceutice este necesar avizul Ministerului SănătăŃii sau pentru operaŃiuni bancare este
nevoie de obŃinerea avizului Băncii NaŃionale a României, %.a.m.d.
Dacă obiectul contractului de societate comercială lipse%te, este ilicit sau imoral sau
contravine regulilor de convieŃuire socială, sancŃiunea va fi nulitatea absolută a contractului.
În situaŃia în care societatea s2a înfiinŃat %i se constată ulterior că obiectul nu îndepline%te
condiŃiile prevăzute de lege, pe lângă nulitatea absolută a contractului, societatea respectivă
se va dizolva, iar patrimoniul acesteia va fi lichidat.

3.2.4. Cauza (scopul) contractului

MotivaŃia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităŃi de bunuri
afectate realizării activităŃii de comerŃ, cu scopul obŃinerii unui profit care urmează a fi
împărŃit între asociaŃi, fie în funcŃie de cota de participare la capitalul social, fie în funcŃie de
înŃelegerea asociaŃilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărŃirea
beneficiilor.
Cauza contractului de societate trebuie să fie reală, licită, morală /i în concordanŃă cu
regulile de convieŃuire socială. Nerespectarea acestor condiŃii are drept consecinŃă nulitatea
absolută a contractului de societate încheiat, asociaŃii fiind repu%i în situaŃia anterioară
realizării acordului de voinŃă.
Dacă desfiinŃarea contractului, ca efect al constatării nulităŃii, se produce după
începerea activităŃii, asociaŃii vor fi îndreptăŃiŃi atât la restituirea aportului fiecăruia la
capitalul social, cât %i la repartizarea beneficiilor %i, eventual, a pierderilor înregistrate până la
momentul desfiinŃării.

74
 3.3. Aportul la capitalul social 4 condiŃie de fond specială a contractului
de societate comercială

3.3.1. DefiniŃie /i importanŃă

În sensul art. 1492 alin. 2 C. civ., aportul constă în aducerea în comun a unui bun. Se
poate aporta fie dreptul de proprietate asupra bunului, fie numai folosinŃa asupra acestuia.
De%i formularea cuprinsă în textul de lege este imprecisă, totu%i este evident că prin aport se
înŃelege transmiterea unui drept din patrimoniul celui care aportează în patrimoniul
societăŃii comerciale sau chiar prestarea unui serviciu. În contraprestaŃie, asociatul va
primi una sau mai multe părŃi sociale sau acŃiuni.
Termenul „aport” are un dublu sens:
4 aport în sens de obligaŃie de aportare;
4 aport în sens de bunuri care formează obiectul raportului obligaŃional de aportare.
Aporturile nu sunt proprii numai contractului de societate. Există aporturi %i în cazul
unor structuri economice, lipsite de personalitate juridică, cum ar fi asociaŃiunea în
participaŃiune (art. 2512256 C.com.).
Cu toate acestea, aporturile au cel mai important rol în cazul societăŃilor comerciale,
întrucât din momentul reunirii lor, aporturile formează patrimoniul iniŃial al societăŃii
(capitalul social).
OperaŃiunea juridică de aportare se prezintă sub forma unui contract cu titlu oneros /i
translativ de drepturi.
Dacă aportul constă în transmiterea dreptului de proprietate, aportatorul are acelea%i
obligaŃii ca vânzătorul, inclusiv obligaŃia de garanŃie pentru vicii %i pentru evicŃiune, în timp
ce societatea comercială are drepturile asemănătoare cumpărătorului, din contractul de
vânzare2cumpărare.
În privinŃa obligaŃiilor, societatea este obligată să atribuie asociatului părŃi sociale sau
acŃiuni care conferă titularului drepturi patrimoniale de creanŃă cu privire la dividende,
precum %i drepturi nepatrimoniale (respectiv, dreptul de a alege %i de a fi ales în organele de
conducere ale societăŃii).
DiferenŃa între „vânzare” %i „aportare” constă în faptul că, în cazul vânzării, părŃile
contractante cunosc existenŃa %i întinderea prestaŃiilor, în timp ce în cazul aportării asociatul
cunoa%te numai valoarea bunurilor pe care le aportează primind în contraprestaŃie părŃi sociale
sau acŃiuni, dar nu cunoa%te cu certitudine dacă va încasa beneficii. ObŃinerea de beneficii
depinde de activitatea societăŃii, care este influenŃată de a%a numitele „riscuri în afaceri”.
Dacă obligaŃia de aportare se referă la transmiterea dreptului de folosinŃă, asociatul
are acelea%i obligaŃii ca %i locatorul din contractul de locaŃiune.
Aporturile care formează patrimoniul iniŃial al societăŃii pot fi inegale %i de natură
diferită. În toate cazurile aporturile trebuie să fie efective. AbsenŃa aporturilor sau
fictivitatea unui aport poate să antreneze nulitatea absolută a contractului de societate.
De exemplu, este fictiv aportul unui bun fără valoare (brevet de invenŃie perimat). De
asemenea, nu se admite aportul unui bun grevat de sarcini (ipotecă, gaj) a cărui valoare este cu
mult superioară valorii bunului aportat18 .

3.3.2. Obiectul obligaŃiei de aportare

Aportul în numerar
Aportul în numerar este aportul în bani (lichidităŃi) %i este cel mai utilizat.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, aporturile în numerar sunt
obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.

75
 Aportul în numerar nu trebuie confundat cu finanŃarea societăŃii, prin efectuarea unor
depuneri de bani de către asociaŃi. AsociaŃii pot să avanseze diferite sume de bani societăŃii,
pe baza unui contract de împrumut, sume de bani care se înregistrează în contul curent al
societăŃii. Spre deosebire de aceste împrumuturi (finanŃări) pe care le pot face asociaŃii,
aportul în numerar este înregistrat în situaŃia financiară în contul „capital”.
Conform art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, aportul la capitalul social nu este
purtător de dobânzi.
Aportul în natură
Aportul în natură poate să constea în următoarele: bunuri imobile, mobile, fond de
comerŃ, brevete de invenŃie, în general orice bunuri de producŃie care sunt în circuitul
comercial %i pot fi transmise în patrimoniul unei societăŃi comerciale.
Aportul în natură este posibil la orice formă de societate comercială %i trebuie evaluat din
punct de vedere economic (art.16 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată %i modificată prin
Legea nr. 441/2006, evaluare care trebuie făcută de un specialist, respectiv expert de
specialitate
SoluŃia legiuitorului este dată în scopul ocrotirii intereselor creditorilor întrucât
capitalul social reprezintă gajul creditorilor care ar putea fi defavorizaŃi printr2o
evaluare lăsată la aprecierea celui care aportează bunurile;
Aportul în creanŃe
Aportul în creanŃe (titluri) este posibil în cazul societăŃilor de persoane %i printr2o
interpretare „per a contrario” %i în cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie
simultană.
În legislaŃia română, legiuitorul ocrotind2o pe cesionară (respectiv societatea comercială)
a dispus prin art. 84 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată ca cedentul (asociatul)
să răspundă în mod solidar cu debitorul cedat pentru efectuarea plăŃii creanŃelor cedate.
Cedentul dispune însă de acel beneficiu de discuŃiune în sensul că poate să pretindă societăŃii
cesionare să2l urmărească pe debitorul cedat %i numai dacă acesta este insovabil cedentul să fie
obligat la plată.
Dacă cedentul asociat ar fi un fidejusor (garant) al debitorului cedat societatea cesionară
ar putea să2l urmărească direct pe cedent pentru acoperirea creanŃelor, căci potrivit art. 42 alin.
2 C. com., fidejusorii răspund în mod solidar cu cei ale căror creanŃe le garantează. Cedentul
asociat desigur nu poate fi calificat fidejusor al debitorului cedat însă, potrivit art. 84 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată va răspunde de suma datorată dacă nu s2a
obŃinut plata de la debitorul cedat, plus dobânda calculată din ziua scadentă creanŃelor
aportate.
Aportul în muncă (industrie)
Aportul în muncă constă în angajamentul pe care %i2l asumă asociatul de a desfă%ura o
activitate în societate punând la dispoziŃia acesteia cuno%tinŃe, tehnici profesionale, deci de a
efectua o muncă în contul societăŃii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligenŃele sau
demersurile făcute de fondatori în timpul constituirii societăŃii.
Aportul în muncă (industrie) are următoarele trăsături:
reprezintă o prestaŃie cu caracter succesiv %i pentru viitor;
Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, prestaŃiile în
muncă nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
Aporturile în muncă nu fac parte din capitalul social pentru că ele nu pot servi drept
garanŃie (gaj) pentru creditori, dar sunt socotite aporturi în societate în patrimoniul social.
aportul în muncă nu conferă asociatului dreptul la părŃi sociale ci doar dreptul de a
participa la beneficii %i la împărŃirea activului social, rămânând obligat să participe la
pierderi.

76
 evaluarea aportului în muncă se poate face convenŃional %i, în lipsa vreunei
stipulaŃiuni, se aplică art. 1511 alin. 2 C. civ. potrivit căruia, aportul în muncă
reprezintă partea cea mai mică în numerar sau în natură adusă de un alt asociat.
Aportul în muncă este exclus în cazul societăŃilor cu răspundere limitată %i admisibil
doar la societăŃile de persoane, dar ca aport în patrimoniul societăŃii, în schimbul căruia
asociatuil participă la beneficii %i pierderi.

3.4. Capitalul social

Suma aporturilor asociaŃilor, mai puŃin aportul în muncă, formează capitalul social.
Bunurile care compun capitalul social au un regim juridic diferit de cel aplicabil
celorlalte bunuri care se află în patrimoniul societăŃii.
Capitalul social prezintă un dublu interes: juridic %i contabil.
Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezintă gajul creditorilor sociali.
4 Orice modificare de capital (structura capitalului social, valoarea etc.) trebuie
să respecte normele legale de publicitate, în principal, efectuarea menŃiunii în registrul
comerŃului.
4 Reducerea capitalului %i majorarea lui se face în condiŃiile prevăzute de lege, cu
respectarea dreptului de opoziŃie al creditorilor în cazul reducerii capitalului, al
fuziunii %i al dizolvării societăŃii.
Capitalul social poate fi majorat din noi aporturi, fie din dividende, sau din rezervele
societăŃii. Capitalul social prezintă interes %i pentru asociaŃi deoarece dreptul la dividende %i la
conducerea societăŃii (adoptarea deciziilor) depinde de procentul pe care îl deŃine fiecare
asociat din capitalul social.
Din punct de vedere contabil, capitalul se distinge de activul patrimonial. În momentul
constituirii societăŃii, activul patrimonial se identifică cu capitalul social. Disocierea între
capital %i patrimoniu apare imediat după înregistrarea în contabilitate a primelor datorii ale
societăŃii, respectiv cele care izvorăsc din cheltuielile ocazionate cu înfiinŃarea societăŃii. Ulte2
rior, în măsura în care societatea obŃine beneficii (profit), activul patrimonial cre%te, depă%ind
capitalul social.
Pe plan contabil, în bilanŃ, capitalul social apare la pasiv, căci societatea are obligaŃia
restituirii aporturilor către asociaŃi în momentul dizolvării %i lichidării societăŃii. Cu toate
acestea, bunurile aportate figurează la activ %i numai din punct de vedere valoric apar la
pasivul patrimoniului (ca datorii ale societăŃii faŃă de asociaŃi).
Capitalul social nominal se delimitează de fondurile proprii.
Fondurile proprii cuprind capitalul %i rezervele. Acestea sunt sumele investite de asociaŃi
spre deosebire de sursele exterioare de finanŃare (împrumuturile).

3.5. Participarea la profit /i pierderi

3.5.1. NoŃiunea de profit

Scopul constituirii unei societăŃi comerciale este, în principal, obŃinerea de profit care
urmează să fie împărŃit între asociaŃi.

77
 ObŃinerea de profit %i partajarea lui între asociaŃi este un scop comun tuturor formelor de
asociere chiar dacă este o societate civilă sau o asociaŃiune în participaŃiune.
Ceea ce particularizează societatea comercială este faptul că, pe lângă obŃinerea de profit
%i împărŃirea lui, societatea urmăre%te %i obŃinerea unor economii.
Singurele structuri instituŃionale de drept privat care nu urmăresc împărŃirea profitului %i
nici a economiilor sunt asociaŃiile cu scop nelucrativ, căci cele cu scop lucrativ pot obŃine
rezultate financiare care să servească dezvoltării lor.
Profitul poate fi definit ca un câ%tig pecuniar sau un câ%tig material care ajută la
formarea averii asociaŃilor.
Această definiŃie nu este în toate cazurile valabilă căci, profitul poate consta nu numai în
sume de bani ci %i în alte bunuri materiale.
Există societăŃi care împart asociaŃilor cu titlu de profit bunurile pe care le2au produs (de
exemplu, societăŃile constituite în agricultură).

3.5.2. Raportul dintre profit /i dividende

Profitul nu se confundă cu dividendele.
Potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, dividendul este
cota4parte din profit ce se va plăti fiecărui asociat. A%adar, dividendul este o parte din
profit %i deci nu se poate confunda cu acesta.
Dividendele constau întotdeauna în sume de bani.
Criteriile de împărŃire (distribuire) a dividendelor
AsociaŃii, de comun acord pot stabili criteriile de distribuire a dividendelor. În lipsa unei
stipulaŃiuni exprese, dividendele se vor plăti în proporŃie cu cota de participare la capitalul
social.
Dividendele se pot distribui numai dacă există profituri determinate potrivit legii (art. 67
alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată.
Profiturile sunt fictive în cazul când încheierea exerciŃiului financiar al societăŃii nu
există profit distribuabil. Dacă se distribuie profituri fictive, operaŃiunea este ilicită %i are
drept consecinŃă răspunderea chiar penală a administratorului, dacă fapta întrune%te
elementele constitutive ale infracŃiunii de în%elăciune sau a altei fapte prevăzută de legile
penale sau cele extrapenale.
Din punct de vedere civil, asociaŃii care au încasat dividende contrar dispoziŃiilor legale
vor fi obligaŃi la restituirea lor către societate, dacă societatea dovede%te că asociaŃii au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau, trebuiau să o cunoască (art. 67 alin.(4) din Legea nr.
31/1990, republicată %i modificată)
Dividendele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaŃilor sau
după cel stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaŃiei
financiare anuale aferentă exerciŃiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială
va plăti daune2interese aferente perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale (art. 67 alin.
2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată prin Legea nr. 441/2006), cu excepŃia
cazului când în actul constitutiv s2a prevăzut o dobândă mai mare.

3.5.3. ÎmpărŃirea profitului /i suportarea pierderilor

Măsura diviziunii este determinată de valoarea aporturilor sociale, dacă nu se convine
altfel, legea interzicând ca un asociat să perceapă totalitatea câ%tigurilor realizate %i să fie
scutit de participarea la pierderi (clauză leonină). O asemenea clauză va fi nulă.
IntenŃia de a se asocia reprezintă voinŃa părŃilor de a aduce %i exploata ceva în comun,
împărŃind foloasele %i riscurile (pierderile ce ar rezulta).

78
 Efectul principal al contractului de societate este crearea societăŃii comerciale, ca
persoană juridică, ca entitate distinctă de persoana asociaŃilor.

SecŃiunea 4
Constituirea societăŃilor comerciale

4.1. NoŃiuni generale

Orice societate comercială se constituie parcurgându2se, în principal, două etape:

• redactarea actului constitutiv %i, după caz, autentificarea acestuia în condiŃiile impuse
de lege;
• înmatricularea societăŃii în registrul comerŃului.
Procedura de constituire a societăŃilor comerciale este reglementată, în prezent, de Legea
nr. 31/1990, republicată %i modificată, Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului,
modificată.
• redactarea %i, după caz, autentificarea actului constitutiv;
• autorizarea înfiinŃării societăŃii de către judecătorul delegat de la Oficiul registrului
comerŃului (după obŃinerea avizelor prealabile, necesare în cazurile prevăzute de
lege);
• înmatricularea societăŃii în Registrul ComerŃului;
• publicarea în Monitorul Oficial a încheierii de autorizare a înfiinŃării societăŃii;
• obŃinerea codului unic de înregistrare.

4.2. Actul constitutiv al societăŃilor comerciale. Forma actului

constitutiv

Actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv sau al societăŃii în comandită simplă

este contractul de societate, iar al societăŃii pe acŃiuni, societăŃii în comandită pe acŃiuni sau
societăŃii cu răspundere limitată este contractul de societate %i statutul. Contractul de
societate /i statutul pot fi încheiate sub forma unui singur înscris, numit „act constitutiv
unic”. Indiferent de denumirea pe care o are, actul constitutiv înseamnă de fapt, contractul
care se încheie între asociaŃi.
Regulă: Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată. Se semnează de toŃi
asociaŃii sau, în caz de subscripŃie publică, de fondatori.
ExcepŃii: Actul constitutiv se încheie în formă autentică în cazul:
aportului la capitalul social a unui teren;
societăŃii în nume colectiv sau în comandită simplă;
societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică.
Actul constitutiv dobânde%te dată certă %i prin depunerea la Oficiul registrului
comerŃului (art. 5 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, modificată). În alte condiŃii, data certă a
actului constitutiv întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată se dobânde%te pe
baza încheierii notarului public sau a unui cabinet de avocatură, potrivit art. 5 din Legea nr.
51/1995, republicată.
La autentificarea actului constitutiv sau, după caz, la darea de dare certă se va prezenta
dovada eliberată de oficiul registrului comerŃului privind disponibilitatea firmei %i declaraŃia
pe proprie răspundere privind deŃinerea calităŃii de asociat unic într2o societate cu răspundere
limitată.

79
 4.2.1. Fondatorii
Din punct de vedere teoretic, un aspect comun tuturor formelor de societăŃi comerciale
este aceea legată de noŃiunea de „fondatori ai societăŃii”.
Legea face referire în două situaŃii la noŃiunea de fondator20 :
sunt fondatori, în temeiul art. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, semnatarii actului
constitutiv, precum %i persoanele care au un rol determinant în constituirea societăŃii;
sunt fondatori persoanele care demarează constituirea unei societăŃi pe acŃiuni prin
subscripŃie publică, întocmind prospectul de emisiune pe care urmează să îl dea publicităŃii.
Pentru ca o persoană să poată fi considerată fondator, conform Legii nr.
31/1990, republicată /i modificată,ea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
să aibă capacitate deplină de exerciŃiu21 ;
să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals %i uz de
fals, în%elăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare/luare de mită sau pentru orice altă
infracŃiune reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată pentru infracŃiunile
prevăzute la art.1432145 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenŃei, precum %i
pentru infracŃiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea %i sancŃionarea spălării
banilor
Pentru constituirea unei societăŃi comerciale, printre actele necesare ce urmează a se
depune la Oficiul registrului comerŃului sunt %i declaraŃiile pe proprie răspundere ale
asociaŃilor, prin care ace%tia atestă faptul că îndeplinesc condiŃiile pentru a fi asociat (printre
aceste condiŃii figurând %i cea referitoare la faptul că nu au fost condamnaŃi pentru una din
infracŃiunile enumerate de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată) .

4.2.2. ConŃinutul actului constitutiv

Indiferent de forma de societate, actul constitutiv trebuie să cuprindă unele menŃiuni
comune, cum ar fi:
identificarea asociaŃilor;
denumirea societăŃii %i forma acesteia;
sediul principal %i eventualele sedii secundare (sucursale, puncte de lucru, birouri,
agenŃii etc.). În legătură cu sediul, art. 17 din Legea nr. 31/1990, modificată, prevede
că la acela%i sediu vor putea funcŃiona mai multe societăŃi, dacă cel puŃin o persoană
este, în condiŃiile legii asociat în fiecare dintre aceste societăŃi; dacă imobilul, prin
structura lui permite funcŃionarea mai multor societăŃi în încăperi diferite sau dacă, cel
puŃin unul dintre asociaŃi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăŃii.
obiectul de activitate, cu precizarea domeniului principal de activitate;
capitalul social subscris %i după caz vărsat;
organele de conducere, de administrare %i de control ale societăŃii;
modul de participare la profit %i pierderi;
cauzele de dizolvare %i modalitatea de lichidare a patrimoniului societăŃii.
Orice act constitutiv trebuie semnat de fondatori.
În cazul societăŃilor de persoane /i al societăŃilor cu răspundere limitată, art. 7, 8
%i 81 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, stabile%te următoarele elemente
care, în mod obligatoriu, trebuie cuprinse în actul constitutiv, alături de cele generale:
• numele %i prenumele, locul %i data na%terii, domiciliul %i cetăŃenia asociaŃilor,
persoane fizice; denumirea, sediul %i naŃionalitatea asociaŃilor, persoane juridice;
Dacă se constituie o societate în comandită simplă, actul constitutiv trebuie să prevadă
noŃiuni distincte cu privire la cele două categorii de asociaŃi: comanditaŃi %i comanditari.
• forma, denumirea, sediul %i, dacă este cazul, emblema societăŃii.

80
 La autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovada eliberată de Oficiul
registrului comerŃului privind disponibilitatea firmei. Dovada rezervării firmei %i, eventual, a
emblemei are o valabilitate de 3 luni, de la momentul înregistrării cererii. În situaŃia în care o
firmă nu cuprinde elemente de deosebire faŃă de alte firme înregistrate, astfel încât să existe
posibilitatea de a se produce confuzia cu alte firme înregistrate, Oficiul Registrului
ComerŃului va refuza înscrierea acelei firme.
• obiectul de activitate al societăŃii.
Potrivit art. 7 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, în actul constitutiv
trebuie să se precizeze domeniul %i activitatea principală a societăŃii respective, indicându2se,
totodată, %i codul de identificare CAEN.
• capitalul social subscris %i cel vărsat, cu menŃionarea aportului fiecărui asociat, în
numerar, în natură %i, după caz, în creanŃe, precum %i data când se va vărsa integral
capitalul subscris.
Dacă se constituie o societate cu răspundere limitată, se vor preciza numărul %i
valoarea nominală a părŃilor sociale, precum %i numărul părŃilor sociale atribuite fiecărui
asociat pentru aportul său.
• asociaŃii care reprezintă %i administrează societatea sau administratorii neasociaŃi,
persoane fizice sau juridice, puterile ce li s2au conferit acestora %i dacă ei urmează să
le exercite împreună sau separat;
• partea fiecărui asociat la beneficii %i pierderi;
• sucursalele, agenŃiile %i reprezentanŃele sau alte asemenea unităŃi fără personalitate
juridică, denumite „sedii secundare” sau dezmembrăminte ale societăŃii;
• durata de funcŃionare a societăŃii, care poate fi determinată, pentru o anumită perioadă
de timp sau nedeterminată;
• modul de dizolvare %i de lichidare a societăŃii.
În cazul societăŃilor de capital, conform art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată
/i modificată, trebuie avute în vedere, în mod obligatoriu, /i următoarele
menŃiuni:
• identificarea asociaŃilor potrivit celor arătate pentru societăŃile de persoane %i cu
răspundere limitată. Dacă se constituie o societate în comandită pe acŃiuni, se vor
identifica separat asociaŃii comanditari %i asociaŃii comanditaŃi;
• forma de societate, denumirea %i sediul acesteia %i, atunci când este cazul, emblema
societăŃii, cu acelea%i precizări ca %i în cazul celorlalte forme de societate;
• obiectul de activitate al societăŃii, precizându2se domeniul %i activitatea principală;
• capitalul social subscris %i cel vărsat.
La constituire, capitalul social vărsat de fiecare acŃionar nu va putea fi mai mic de
30% din cel subscris , cu excepŃia cazului când prin lege se prevede altfel (de exemplu, în
cazul societăŃilor bancare sau al societăŃilor pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie
publică). Legea impune însă ca diferenŃa de capital subscris, să fie vărsat într2un termen de 12
luni de la înregistrarea societăŃii respective, pentru aportul în numerar %i de 2 ani pentru
aportul% în natură.
În situaŃia în care acŃionarul nu2%i respectă obligaŃia de vărsare completă a diferenŃei de
capital social în termenul impus de lege, conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
republicată %i modificată acŃionarul culpabil este obligat la plata despăgubirilor %i după caz a
dobânzilor legale, care se calculează de la momentul în care trebuia să se facă vărsământul.
• valoarea bunurilor ce constituie aport în natură, modul de evaluare a acestora %i
numărul de acŃiuni acordate pentru acestea.

81
 Aportul în natură la capital social, trebuie să fie transmis societăŃii în constituire din
chiar momentul subscrierii acestuia;
• numărul %i valoarea nominală a acŃiunilor cu specificarea dacă sunt nominative sau la
purtător.
Dacă acŃiunile sunt de mai multe categorii se va stabili în mod distinct pentru fiecare
categorie în parte, numărul, valoarea nominală %i drepturile conferite acŃionarilor. Valoarea
nominală a unei acŃiuni nu poate fi mai mică de 0,1 RON.
• administratorii societăŃii, su a directorilor în cazul sistemului dualist de administrare,
precizându2se dacă ace%tia sunt persoane fizice sau juridice.
În cazul în care administratorii sunt persoane fizice, se va arăta numele de familie %i
prenumele acestora, locul %i data na%terii, domiciliul %i cetăŃenia. În cazul în care
administratorii sunt persoane juridice, în actul constitutiv se va arăta denumirea, sediul %i
naŃionalitatea acestora, inclusiv nominalizarea persoanei fizice care, în fapt, va exercita
atribuŃiile administratorului persoană juridică.
Totodată, actul constitutiv trebuie să prevadă puterile ce le sunt conferite
administratorilor %i modul în care ace%tia urmează să2%i exercite prerogativele (împreună sau
separat). Este posibil ca unii administratori să se bucure de drepturi speciale de
reprezentare /i de administrare, caz în care se va face menŃiune expresă în acest sens.
În cazul societăŃilor în comandită pe acŃiuni, societăŃi în care administrarea %i
reprezentarea sunt asigurate de acŃionarii comanditaŃi, se vor menŃiona în mod expres:
• datele de identificare ale acestora;
• cenzorii societăŃii, dacă sunt persoane fizice sau persoane juridice, arătându2se datele
referitoare la identitatea lor, întocmai ca %i în cazul administratorilor.
În cazul societăŃilor de capital constituite prin subscripŃie instantanee, desemnarea
cenzorilor prin actul constitutiv are caracter obligatoriu; în cazul societăŃilor pe acŃiuni
constituite prin subscripŃie publică, cenzorii sunt numiŃi în cadrul adunării constitutive,
având în vedere faptul că art. 28 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată enumeră
printre atribuŃiile adunării constitutive %i numirea membrilor consiliului de administraŃie
respectiv ai consiliului de supraveghere, numirea primilor cenzori sau, după caz, al primului
auditor.
• durata societăŃii, cu acelea%i precizări ca %i în cazul celorlalte forme de societăŃi
comerciale;
• modul de distribuire a beneficiilor %i de suportare a pierderilor;
• avantajele specifice rezervate membrilor fondatori persoane fizice;
• determinarea acŃiunilor ce aparŃin acŃionarilor comanditari, în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni;
• operaŃiunile încheiate de asociaŃi în contul societăŃii ce se constituie %i pe care aceasta
urmează să le preia, precum %i sumele ce trebuie plătite pentru acele operaŃiuni;
• modul de dizolvare %i de lichidare a societăŃii.

4.3. Aspecte specifice privind actul constitutiv /i constituirea

societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică

4.3.1. NoŃiuni generale

SocietăŃile pe acŃiuni se pot constitui fie prin subscripŃie instantanee, fie prin subscripŃie
publică.

82
 În cazul subscripŃiei instantanee, procedura de constituire, este, în principiu, identică cu
cea care intervine în cazul constituirii oricărei forme de societate comercială.
În cazul subscripŃiei publice, Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată stabile%te o
etapă prealabilă, care, practic, presupune însă%i procedura de realizare a subscripŃiei.

4.3.2. Prospectul de emisiune

Procedura de constituire a societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică debutează cu
întocmirea unui înscris numit prospect de emisiune care trebuie să îndeplinească condiŃiile de
validitate de fond, de formă %i de procedură prevăzute de lege.
Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului pentru a subscrie
acŃiuni necesare formării capitalului social al societăŃii.
CondiŃiile de fond privind prospectul de emisiune
Fondatorii societăŃii care au decis subscripŃia publică întocmesc un prospect de emisiune,
care cuprinde în conŃinutul său, în principal, elementele pe care trebuie să le cuprindă
însu/i actul constitutiv al unei societăŃi pe acŃiuni, mai puŃin datele referitoare la
administrarea /i controlul societăŃii. Totodată, în cuprinsul prospectului de emisiune trebuie
stabilită, în mod expres, data închiderii subscripŃiei25.
CondiŃii de formă privind prospectul de emisiune
Prospectul de emisiune se întocme%te în formă scrisă %i autentică, fiind semnat de
către toŃi membri fondatori. CondiŃia de formă impusă de lege prospectului de emisiune
reprezintă o condiŃie de validitate pentru însu%i actul prealabil necesar la constituirea unei
societăŃi pe acŃiuni prin această modalitate.
CondiŃii de procedură privind prospectul de emisiune
Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la Oficiul Registrului ComerŃului din
judeŃul în care urmează a se stabili sediul societăŃii, actul astfel întocmit fiind supus unui
control jurisdicŃional, asigurat de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului ComerŃului.
Judecătorul delegat va controla îndeplinirea condiŃiilor de fond %i de formă ale prospectului de
emisiune. Concret, judecătorul delegat va controla:
cuprinderea în conŃinutul prospectului de emisiune a tuturor elementelor care trebuie
să se regăsească %i în conŃinutul actului constitutiv;
menŃionarea expresă a datei închiderii subscripŃiei;
forma autentică a actului %i semnarea acestuia de către toŃi acŃionarii fondatori.
În situaŃia în care din conŃinutul unui prospect de emisiune lipse%te unul din elementele
stabilite de lege pentru actul constituiv al unei societăŃi pe acŃiuni (mai puŃin aspectele legate
de administrator %i cenzor), acesta va fi lovit de nulitate.
În măsura în care constată că prospectul cuprinde în conŃinutul său toate elementele
impuse de lege, este semnat de către toŃi membrii fondatori %i îmbracă forma autentică,
judecătorul delegat va autoriza publicarea prospectului . În măsura în care prospectul de
emisiune nu cuprinde toate menŃiunile impuse de lege, este lovit de nulitate absolută.
În schimb, conform art. 18 alin. (4) din Legea nr. 31/990, republicată %i modificată, nu
poate invoca nulitatea acel subscriitor care a luat parte la adunarea constitutivă sau care %i2a
exercitat deja drepturile de acŃionar.

4.3.3. Subscrierea acŃiunilor

83
 Prin intermediul subscrierii o persoană, denumită subscriitor, acceptă oferta
fondatorilor de a face parte dintr4o societate pe acŃiuni, aportând o sumă de bani, cel
puŃin egală cu nivelul nominal al unei acŃiuni al cărei proprietar va deveni astfel27 .
Din punct de vedere al subscriitorului, actul său are valoarea unui act unilateral de
voinŃă, o declaraŃie proprie prin care se angajează să facă parte ca acŃionar din viitoarea
societate ce urmează a fi constituită28 . Ca operaŃiune în sine însă, subscrierea apare ca act
bilateral, fiind rezultatul realizării acordului între oferta fondatorilor %i acceptarea
subscriitorilor29 .
Problema care s2a pus însă în doctrină a fost aceea de a califica dacă actul subscriitorului
este un act civil sau de comerŃ, marea majoritate a doctrinei opinând în sensul că subscrierea
de acŃiuni este un act de comerŃ, el fiind premergător constituirii unei societăŃi comerciale30 .
Persoanele care acceptă prospectul de emisiune î/i subscriu acŃiunile cu care
intervin în societatea pe exemplarele prospectelor de emisiune vizate de judecătorul delegat.
Subscrierea propriu2zisă a acŃiunilor presupune:
• atributele de identificare ale subscriitorului (nume, prenume/denumire,
domiciliu/sediu);
• numărul acŃiunilor subscrise;
• data în care s2a realizat subscrierea;
• declaraŃia expresă că subscriitorul cunoa%te %i acceptă prospectul de emisiune, astfel
cum acesta a fost formulat.
Subscrierea reprezintă o formă expresă de acceptare a intervenŃiei subscriitorilor în
cadrul societăŃii comerciale în formare %i aderarea la elementele de bază ale actului
constitutiv. Cu toate acestea, conform art. 19 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată %i
modificată, participările la beneficiile societăŃii, rezervate de fondatori în folosul lor, chiar
dacă au fost acceptate de subscriitori, prin semnarea prospectului de emisiune, nu au efect
decât în măsura în care sunt aparte aprobate în cadrul adunării constitutive.

4.3.4. Adunarea constitutivă

VoinŃa asociaŃilor %i a subscriitorilor de a constitui o societate pe acŃiuni prin subscripŃie
publică este expres manifestată în cadrul adunării constitutive.
Convocare
Adunarea constitutivă se întrune/te după închiderea subscrierii pe baza convocării,
acŃiune ce revine în sarcina membrilor fondatori.
În acest sens, membrii fondatori au obligaŃia ca într2un termen de maximum 15 zile de la
momentul închiderii subscrierii să convoace adunarea constitutivă, publicitatea convocării
fiind asigurată prin Monitorul Oficial %i prin intermediul a două ziare de largă răspândire.
Convocarea publică trebuie realizată cu cel puŃin 15 zile înainte de data fixată pentru
desfă%urarea adunării constitutive. În/tiinŃarea trebuie să cuprindă cel puŃin data %i locul de
desfă%urare a adunării %i precizarea problemelor ce vor fi supuse discuŃiei.
Participarea acceptanŃilor
La adunarea constitutivă au dreptul să participe, alături de membrii fondatori, numai
persoanele care au acceptat subscripŃia. În acest scop, legea impune membrilor fondatori
(împuterniciŃi cu organizarea adunării constitutive) să afi%eze la locul unde urmează a se
desfă%ura adunarea, o listă a acceptanŃilor subscripŃiei, cu menŃionarea numărului de acŃiuni
corespunzătoare pentru fiecare dintre acceptanŃi. Lista se afi%ează cu cel puŃin 5 zile înainte de
data fixată pentru desfă%urarea adunării constitutive.
Adunarea constitutivă va avea loc la momentul stabilit în în%tiinŃare, dar nu mai târziu
de 2 luni de la momentul în care s2a încheiat subscripŃia.

84
 Pentru ca o adunare constitutivă să fie legal constituită, în cadrul ei trebuie să participe
cel puŃin jumătate plus unu din numărul total de acceptanŃi.
AcceptanŃii pot participa la adunarea constitutivă %i printr4un reprezentant,
împuternicit pentru o asemenea operaŃiune printr2o procură specială. Legea nu admite însă ca
un împuternicit să reprezinte mai mult de 5 acceptanŃi.
Modul de votare
În cadrul adunării constitutive, fiecare acceptant are dreptul la un singur vot, neavând
nici un fel de relevanŃă numărul acŃiunilor subscrise.
AcceptanŃii care au subscris aporturi în natură nu pot participa la vot în situaŃia în care
se hotără%te cu privire la evaluarea aporturilor lor în natură. Această regulă funcŃionează chiar
%i în situaŃia în care acceptanŃii în cauză au subscris %i acŃiuni în numerar, sau au calitatea de
reprezentanŃi ai altor acceptanŃi, fie ei chiar dintre aceia care au subscris numai acŃiuni în
numerar.
În adunarea generală hotărârile se adoptă cu votul a jumătate plus unul din numărul
celor prezenŃi, acceptanŃi %i membri fondatori.

4.3.5. Capitalul social

O societate comercială pe acŃiuni se poate constitui numai în măsura în care întregul
capital prevăzut în prospectul de emisiune a fost subscris.
În ceea ce prive%te vărsarea efectivă a capitalului subscris, art. 21 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, republicată %i modificată, pentru aportul în numerar fiecare acceptant are obligaŃia
de a vărsa cel puŃin jumătate din valoarea acŃiunilor subscrise, diferenŃa urmând a fi vărsată
într2un termen de maximum 12 luni de la momentul înmatriculării societăŃii. Dacă există %i
aporturi în natură, acestea trebuie predate integral în momentul constituirii societăŃii.
Aportul în creanŃe este exclus în cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin
subscripŃie publică31 .
Vărsămintele astfel efectuate de către acceptanŃii subscriitori se predau persoanelor
special împuternicite în acest scop prin actul constitutiv al societăŃii.
În situaŃia în care în urma subscripŃiei publice a rezultat o valoare mai mare sau mai
mică decât cea stabilită pentru capitalul social în prospectul de emisiune, membrilor
fondatori le revine obligaŃia de a supune aprobării adunării constitutive modificarea
capitalului social la nivelul subscripŃiei. Evident că reducerea capitalului social nu poate fi
sub limita impusă de lege pentru constituirea legală a unei societăŃi pe acŃiuni, respectiv 90
000 RON.

4.3.6. Raportul de expertiză

Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate fondatorilor, operaŃiuni încheiate de
fondatori în contul societăŃii care se constituie %i pe care aceasta urma să le ia asupra sa,
adunarea constitutivă nume%te unul sau mai mulŃi experŃi care î%i vor da avizul asupra
evaluărilor (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată).
În situaŃia în care în adunarea constitutivă nu se hotără%te cu privire la desemnarea
experŃilor, sau cvorumul cerut de lege pentru adoptarea unei hotărâri cu privire la acest aspect
nu este realizat, experŃii vor fi numiŃi de câtre judecătorul delegat de la Oficiul Registrului
ComerŃului.
Conform art. 38 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, raportul
întocmit de experŃi urmează a fi depus de către ace%tia, în termen de 15 zile, la Oficiul
Registrului ComerŃului, putând fi astfel examinat de creditorii personali ai asociaŃilor, sau de

85
orice alte persoane interesate. În urma expertizei astfel efectuate, se va proceda la o nouă
convocare a adunării constitutive.
Conform art. 27 alin. 2 din Lege, în situaŃia în care valoarea aporturilor în natură,
astfel cum aceasta rezultă din raportul de expertiză este cu o cincime mai mică decât cea
prevăzută în prospectul de emisiune de către fondatori, oricare dintre acceptanŃi este în
drept să se retragă, cu condiŃia de a anunŃa despre aceasta membrii fondatori, până la data la
care va avea loc adunarea constitutivă.
Având în vedere dispoziŃiile art. 20 din Lege, procedura de publicitate a convocării
adunării constitutive impune cel puŃin un termen de 15 zile de la momentul realizării
publicităŃii prin Monitorul Oficial %i două ziare de circulaŃie, %i până la momentul desfă%urării
adunării constitutive. Pe de altă parte, între momentul închiderii subscrierii %i momentul
desfă%urării adunării constitutive, termenul nu poate fi mai mare de două luni. Considerăm că,
mutatis mutandis, acelea/i termene trebuie avute în vedere /i în cazul convocării adunării
constitutive după realizarea raportului de expertiză cu privire la evaluarea capitalului în
natură aportat, avantajele rezervate fondatorilor %i trecerea costurilor cu privire la constituirea
societăŃii în sarcina acesteia.
Ca atare, de la momentul depunerii raportului de expertiză /i până la momentul
convocării adunării constitutive, termenul nu poate fi mai mare de 2 luni, dar nici mai
mic de 15 zile.

4.3.7. AtribuŃiile adunării constitutive

Art. 28 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, enumeră obligaŃiile adunării
constitutive, respectiv aceasta: verifică existenŃa vărsămintelor, examinează %i validează
raportul experŃilor de evaluare a aporturilor în natură, aprobă participările la beneficii a
fondatorilor %i operaŃiunile încheiate în contul societăŃii, discută %i aprobă actul constitutiv al
societăŃii, nume%te administratorii %i cenzorii.
verifică existenŃa vărsămintelor
În acest sens, adunarea constitutivă va verifica îndeplinirea condiŃiilor impuse de art. 21
din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată respectiv aportarea efectivă a bunurilor
(aporturile în natură) %i vărsarea a cel puŃin jumătate din valoarea acŃiunilor subscrise de către
fiecare acceptant.
examinează /i validează raportul experŃilor de evaluare a aporturilor în natură
După modul în care este redactat textul, ar rezulta că această obligaŃie prive%te atât
expertiza convenŃională (atunci când membrii adunării constitutive s2au înŃeles cu privire la
experŃii care urmează să efectueze evaluarea aportului în natură), cât %i în cazul expertizei
judiciare, expertiză care se realizează în baza încheierii de numire a experŃilor autorizaŃi de
către judecătorul delegat de la Oficiul Registrului ComerŃului.
Credem că adunării constitutive îi revine obligaŃia de a examina orice raport de
evaluare %i, într2un anumit sens, chiar de a2l valida, deoarece nimic nu împiedică să solicite o
contraexpertiză chiar dacă expertiza iniŃial efectuată a fost judiciară.
aprobă participările la beneficii a fondatorilor /i operaŃiunile încheiate în contul
societăŃii
Având în vedere faptul că %i asupra acestor aspecte se pronunŃă experŃii, este normal să
fie supuse aprobării adunării constitutive. Mai mult decât atât, conform art. 19 alin. 3 din
Legea nr. 31/1990, republicată, chiar dacă acceptanŃii, prin subscriere, %i2au manifestat expres
voinŃa %i cu privire la acceptarea participării la beneficiile societăŃii rezervate de fondatori în
folosul lor dar, un asemenea accept nu determină producerea imediată a efectelor, legea

86
stabilind că aceste avantaje rezervate fondatorilor nu2%i pot produce efectele decât dacă sunt
aprobate de adunarea constitutivă.
discută /i aprobă actul constitutiv al societăŃii
În adunarea constitutivă, practic, se întrunesc pentru prima dată acŃionarii societăŃii,
chiar dacă unii au calitatea de fondatori, iar ceilalŃi de subscriitori acceptanŃi. Ca atare, este
normal ca actul ce va determina na%terea unei noi persoane juridice să fie supus aprobării
într2un asemenea cadru.
Totodată, în cadrul adunării constitutive vor fi desemnaŃi %i cei care se vor ocupa direct
de îndeplinirea formalităŃilor necesare în vederea constituirii societăŃii comerciale.
AcceptanŃii pot participa la activitatea adunării constitutive direct sau prin reprezentanŃi,
în acelea%i condiŃii exercitându2se %i dreptul la vot în cadrul adunării. Norma de reprezentare
continuă să se menŃine aceia%i prevăzută de dispoziŃiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,
republicată, în sensul că participarea la vot în adunarea generală este admisă %i prin
intermediul unor împuterniciŃi în baza unor procuri speciale, cu condiŃia însă ca o persoană să
nu reprezinte mai mult de 5 acceptanŃi.
nume/te administratorii /i cenzorii
În condiŃiile în care conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru ca
un prospect de emisiune să fie valabil din punct de vedere al conŃinutului său trebuie să
cuprindă toate elementele care se regăsesc %i într2un act constitutiv al unei societăŃi pe acŃiuni,
mai puŃin elementele referitoare la administratori %i directori respectiv la membrii
directoratului %i ai consiliului de supraveghere, cenzori sau auditor financiar, aceste aspecte
trebuie să fie ulterior clarificate.

4.3.8. Statutul juridic specific al fondatorilor

Având în vedere faptul că fondatorii unei societăŃi pe acŃiuni ce se constituie prin
subscripŃie publică sunt cei care, practic, î%i manifestă iniŃial voinŃa în vederea înfiinŃării unei
asemenea societăŃi, depunând toate diligenŃele necesare, emiŃând prospectul de emisiune, %i
ocupându2se de toate procedurile care se impun pentru desfă%urarea adunării constitutive, este
normal ca acestora legea să le rezerve un statut preferenŃial faŃă de ceilalŃi acceptanŃi.
Astfel, ace%tia î%i pot rezerva o cotă mai mare de participare la beneficiul net al
societăŃii, cotă a cărei valoare este stabilită de către adunarea constitutivă.
Art. 32 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te totu%i o limitare a
beneficiilor de care s2ar putea bucura membrii fondatori, atât cu privire la valoarea cotei din
beneficii, cât %i cu privire la durata în timp în care fondatorii s2ar putea bucura de aceste
beneficii. Astfel, cota de participare la beneficiul net ce revine fondatorilor nu poate
depă/i 6% din beneficiul net /i nu se poate acorda pentru o perioadă mai mare de 5 ani,
de la momentul constituirii societăŃii.
Membri fondatori pot beneficia de o cotă parte din beneficii timp de 5 ani din momentul
înregistrării societăŃii comerciale, deoarece din acest moment societatea comercială,
dobândindu2%i personalitate juridică, se constituie ca persoană juridică.
De asemenea, pot beneficia de aceste drepturi numai acei membri fondatori a căror
calitate a fost recunoscută ca atare prin actul constitutiv. Altfel spus, pentru ca anumiŃi
acŃionari să poată beneficia de o cotă de până la 6% din beneficiul net al unei societăŃi
comerciale constituite prin subscripŃie publică, este necesar ca în prealabil ei să fie
nominalizaŃi ca atare în actul constitutiv, această recunoa%tere conferindu2le dreptul la
beneficii speciale.

87
 De asemenea, nu pot beneficia de un astfel de regim favorabil decât numai persoanele
fizice, nu %i cele juridice, chiar dacă acestea ar avea calitatea de fondatori ai unei societăŃi pe
acŃiuni, %i chiar dacă ar fi nominalizaŃi ca atare, în actul constitutiv.
În situaŃia în care, pe parcursul celor 5 ani în care membrii fondatori se bucură de
beneficii, se majorează capitalul social al societăŃii respective, drepturile fondatorilor vor
putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului social iniŃial.
În situaŃia în care societatea se dizolvă anticipat, conform art. 33 din Legea nr. 31/1990,
republicată, fondatorii au dreptul să ceară daune de la societate, dacă dizolvarea s4a făcut în
fraudarea drepturilor lor.
Astfel, practic dacă o societate pe acŃiuni constituită prin subscripŃie publică a fost
constituită pentru o perioadă mai mare de 5 ani sau pentru o durată nedeterminată, membrilor
fondatori li s2au recunoscut drepturi speciale pe o perioadă de 5 ani, iar dacă anticipat
adunarea generală a societăŃii hotără%te dizolvarea societăŃii, fondatorii pot cere daune,
respectiv cota parte din beneficiul net la care ar fi avut dreptul în continuare, până la expirarea
perioadei de 5 ani, cu condiŃia dovedirii faptului că hotărârea cu privire la dizolvare a urmărit
fraudarea drepturilor de care ar fi beneficiat în mod normal, în baza actului constitutiv al
societăŃii %i a aprobării iniŃiale date de adunarea constitutivă.
Dreptul la acŃiunea în daune de care beneficiază membrii fondatori într2o asemenea
situaŃie se prescrie într4un termen de 6 luni. Termenul de prescripŃie începe să curgă de la
data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale a acŃionarilor care a decis
dizolvarea anticipată.

4.3.9. Răspunderea fondatorilor /i a primilor administratori

În măsura în care legea recunoa%te o serie de drepturi specifice pentru membrii fondatori,
ea stabile%te totodată %i o responsabilitate sporită în sarcina acestora.
Astfel, toate operaŃiunile în legătură cu constituirea societăŃii sunt preluate iniŃial de
membrii fondatori, cu toate consecinŃele care rezultă din operaŃiunile efectuate de ace%tia,
inclusiv cheltuielile corespunzătoare. În măsura în care, din indiferent ce motive, societatea
comercială nu se constituie, fondatorii nu se pot îndrepta împotriva acceptanŃilor pentru a
recupera, eventual de la ace%tia, toate cheltuielile pe care le2au suportat pentru constituirea
societăŃii.
Din momentul începerii funcŃionării societăŃii comerciale, fondatorii au obligaŃia,
conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, să predea consiliului
de administraŃie respectiv a directoratului toată documentaŃia referitoare la constituirea
societăŃii. Pe de altă parte, fondatorii răspund de valabilitatea operaŃiunilor încheiate în
contul societăŃii înainte de constituire %i pentru care adunarea constitutivă %i2a dat aprobarea
pentru a fi preluate %i suportate de către societate.
Este de observat faptul că, de%i aceste operaŃiuni sunt preluate în contul societăŃii,
fondatorii continuă să rămână răspunzători pentru aceste operaŃiuni, adunarea generală a
acŃionarilor neavând posibilitatea de a descărca pe fondatori de o asemenea răspundere, timp
de 5 ani.
Din momentul constituirii societăŃii, alături de membrii fondatori răspund /i primii
administratori, atât faŃă de societatea comercială cât %i faŃă de terŃi .
Art. 53 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te în sarcina fondatorilor,
reprezentanŃilor societăŃii sau a oricăror persoane care au lucrat în numele societăŃii o
răspundere nelimitată /i solidară faŃă de terŃi pentru toate actele /i faptele pe care le4au
efectuat în vederea constituirii societăŃii. În situaŃia în care însă, după dobândirea

88
personalităŃii juridice societatea comercială preia asupra sa toate operaŃiunile %i actele
efectuate în vederea constituirii, aceste acte se consideră a fi fost efectuate chiar de societate
încă din momentul în care au fost încheiate.
Astfel, s2ar putea considera că %i răspunderea fondatorilor faŃă de societate este
nelimitată %i solidară, numai în măsura în care adunarea generală a acŃionarilor nu a aprobat
preluarea operaŃiunilor efectuate în contul societăŃii pe numele societăŃii. Cu toate acestea, art.
31 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te cu titlu de excepŃie în materia
societăŃilor pe acŃiuni constituite prin subscripŃie publică, faptul că adunarea generală nu poate
da descărcare de răspundere pentru fondatori %i pentru primii administratori, timp de 5 ani
ace%tia continuând să rămână răspunzători pentru efectuarea vărsămintelor, veridicitatea
actelor de publicitate efectuate în vederea constituirii societăŃii, respectarea procedurilor
impuse pentru înregistrarea societăŃii, precum %i pentru toate celelalte acte %i operaŃiuni pe
care le2au efectuat în vederea constituirii societăŃii, chiar %i în situaŃia în care acestea au fost
aprobate de adunarea generală.
Astfel, fondatorii /i primii administratori răspund concret pentru:
• subscrierea integrală a capitalului social %i efectuarea vărsămintelor stabilite de lege
sau de actul constitutiv.
În aceste condiŃii, administratorii %i fondatorii sunt chemaŃi să răspundă dacă, de
exemplu, acceptanŃii care nu au vărsat integral valoarea acŃiunilor subscrise, nu completează
vărsământul într2un termen de 12 luni de la momentul înmatriculării societăŃii comerciale;
• existenŃa aporturilor în natură.
În condiŃiile în care aporturile în natură se varsă integral la momentul subscrierii,
existenŃa lor efectivă trebuie să fie garantată de către membrii fondatori, faŃă de ceilalŃi
acceptanŃi. În măsura în care aceste aspecte privesc proceduri prealabile constituirii societăŃii,
dar necesare pentru constituirea societăŃii, %i cum în virtutea art. 30 alin. 2 din Legea nr.
31/1990, republicată, toate actele referitoare la constituirea societăŃii se predau de către
fondatori la administratorii societăŃii, este normal ca, atât fondatorii, cât %i administratorii să
răspundă pentru existenŃa efectivă a acestor aporturi în natură;
• veridicitatea publicaŃiilor făcute în vederea constituirii societăŃii.
În acest sens, fondatorii răspund de corectitudinea datelor cuprinse în prospectul de
emisiune, în baza căruia acceptanŃii fac subscrierile. Totodată, fondatorii răspund alături de
primii administratori, dar %i faŃă de organele de conducere %i control de neregularităŃile
constate la momentul înmatriculării societăŃii, sau pentru cele constatate ulterior
înmatriculării.

4.4. Înmatricularea societăŃilor comerciale

Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunŃării judecătorului

delegat prin care se autorizează înmatricularea societăŃii (art. 41 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,
republicată).
Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări
în registrul comerŃului sunt executorii de drept %i sunt supuse numai recursului. Termenul de
recurs este de 15 zile %i curge de la data pronunŃării încheierii pentru părŃi %i de la data
publicării ei în Monitorul Oficial, pentru orice alte persoane interesate.
Înregistrarea în registrul comerŃului se face la solicitarea fondatorilor, administratorilor
sau a reprezentanŃilor acestora precum %i a oricărei persoane interesate.

89
 Înregistrările în registrul comerŃului se realizează pe baza unei încheieri a judecătorului
delegat sau a unei hotărâri judecătore%ti irevocabile, cu excepŃia cazului când legea prevede
altfel.
Societatea comercială dobânde%te personalitate juridică din momentul înmatriculării în
registrul comerŃului (art.41 din Legea nr. 31/1990, republicată).
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare este de 3 zile de la data înregistrării
cererii.
La înmatriculare, solicitanŃilor li se eliberează certificatul de înregistrare, conŃinând
numărul de ordine în registrul comerŃului %i codul unic de înregistrare atribuit de către
Ministerul FinanŃelor Publice, precum %i alte acte prevăzute de lege.
După efectuarea înmatriculării societăŃilor comerciale în registrul comerŃului, un extras
al încheierii judecătorului delegat se comunică Monitorului Oficial, spre publicare, cheltuielile
fiind suportate de solicitant.
Procedura autorizării funcŃionării
După obŃinerea certificatului de înregistrare solicitantul are obligaŃia de a cere
obŃinerea autorizaŃiilor prevăzute de lege (Legea nr. 359/2004, modificată prin O.U.G. nr.
75/2004 %i Legea nr. 569/2004)
AutorităŃile publice „implicate” vor delega, în funcŃie de volumul activităŃii, la
birourile unice din cadrul oficiilor registrului comerŃului de pe lângă tribunale, unul sau mai
mulŃi reprezentanŃi cu drept de semnătură.
Autorizarea funcŃionării societăŃilor comerciale %i a altor persoane prevăzute de lege
se poate face %i pe baza declaraŃiilor tip pe propria răspundere ale persoanelor care au obligaŃia
să ceară înmatricularea în registrul comerŃului.

4.5. Publicitatea constituirii societăŃilor comerciale

La cererea %i pe cheltuiala solicitantului încheierea judecătorului delegat se publică

integral în Monitorul Oficial.
Totodată, legiuitorul prevede că la cererea %i pe cheltuiala comerciantului se va publica
în Monitorul Oficial integral sau în extras actul constitutiv vizat de judecătorul delegat. De
asemenea, la cererea %i pe cheltuiala comerciantului, actul constitutiv, vizat de judecătorul
delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV2a, integral sau în extras.
Publicitatea este necesară pentru ca orice persoană interesată să aibă posibilitatea să
atace actul constitutiv al societăŃii sau existenŃa societăŃii, în măsura în care aceasta îi lezează
interesele. În aceste condiŃii, legea stabile%te posibilitatea de acŃiune a persoanei interesate %i
în funcŃie de momentul publicităŃii sau de conŃinutul actelor supuse publicităŃii. Acele acte
sau fapte pentru care nu s4a efectuat publicitatea, nu sunt opozabile faŃă de terŃi decât în
măsura în care se face dovada că terŃii aveau cuno/tinŃă de conŃinutul lor.
Rezultă că publicitatea are drept efect opozabilitatea actelor faŃă de terŃi, neavând însă
%i efect constitutiv. PrezumŃia de opozabilitate impusă de lege este relativă, în măsura în
care se poate face dovada că terŃii aveau cuno%tinŃă de aceste acte. Această prezumŃie relativă
este o prezumŃie pozitivă, legea însă prevede %i o prezumŃie negativă în sensul că în situaŃia
în care un terŃ face dovada că a fost în imposibilitatea de a lua cuno%tinŃă de publicitatea
societăŃii prin Monitorul Oficial, acestuia nu2i sunt opozabile operaŃiunile societăŃii până la a
162a zi de la momentul publicării încheierii de înmatriculare în Monitorul Oficial.
În ceea ce prive%te elementele de conŃinut ale actului constitutiv, legea stabile%te
obligaŃia societăŃii cu privire la verificarea identităŃii dintre textul depus la registrul
comerŃului în vederea înregistrării /i ceea ce s4a publicat efectiv. Când există diferenŃe

90
între textul iniŃial %i cel publicat, opozabil este textul publicat, în afara situaŃiei în care terŃii
aveau cuno%tinŃă de textul real.
TerŃii, în măsura în care ulterior iau cuno%tinŃă de existenŃa unui text care exprimă
efectiv voinŃa asociaŃilor %i care se deosebe%te de textul publicat, în funcŃie de propriul lor
interes, pot invoca oricare dintre cele două texte.

4.6. Filialele /i sediile secundare ale societăŃilor comerciale

4.6.1. NoŃiune
Societatea î%i poate realiza activitatea %i în alt loc decât sediul principal, în aceea%i
localitate sau în alte localităŃi din Ńară ori chiar din străinătate, cu respectarea legislaŃiei
statului respectiv. În aceste condiŃii, societatea comercială, î%i poate constitui, în temeiul art.
42 din Legea nr. 31/1990, republicată, „filiale” (cu personalitate juridică) sau în temeiul art.
43 din aceea%i lege, dezmembrăminte ale societăŃii, denumite „sedii secundare” (lipsite de
personalitate juridică).
În doctrină s2a precizat că înfiinŃarea de sucursale %i filiale ale societăŃii trebuie privită ca
o manifestare a funcŃiei de organizare a societăŃii comerciale, care acŃionează pe toată durata
existenŃei societăŃii, %i se explică prin nevoia de adaptare a societăŃii la mediul în care
acŃionează. În aceste condiŃii, ele pot fi privite %i ca structuri societare34 .
Se consideră a fi sedii secundare ale societăŃii:
sucursalele;
agenŃiile;
reprezentanŃele;
alte unităŃi fără personalitate juridică, cum ar fi punctele de lucru %i birourile.

4.6.2. Sediile secundare

A%a cum le define%te legiuitorul în art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată,
sucursalele /i celelalte sedii secundare sunt „dezmembrăminte” fără personalitate
juridică ale societăŃilor comerciale.
Termenul „dezmembrăminte” folosit de legiuitor, înseamnă, de fapt, părŃi componente,
unităŃi, structuri fără personalitate juridică care aparŃin unei societăŃi comerciale.
Sucursala se caracterizează prin faptul că este dependentă total – juridic %i patrimonial –
de societatea în cadrul căreia funcŃionează, beneficiind de o anumită autonomie de
funcŃionare, având sediu propriu %i propriile atribute de identificare.
Pornind de la aceste trăsături, sucursala a fost definită ca fiind o structură societară
instituŃionalizată, lipsită de patrimoniu %i personalitate juridică, ce funcŃionează relativ
independent, autonom %i durabil, într2un sediu propriu %i căreia i se încredinŃează, ca
prelungire a capacităŃii societăŃii care o constituie, printr2un mandat general, puterea de
reprezentare, negociere %i executare de operaŃiuni comerciale în raza ei de activitate35 .
Sediile secundare nu au personalitate juridică pentru că nu au un patrimoniu propriu.
Drepturile asupra bunurilor pe care le posedă aparŃin societăŃii2mamă .
La nivelul sucursalelelor, administratorul sucursalei î%i desfă%oară activitatea în
limitele împuternicirii de reprezentare dată de conducătorul societăŃii2mamă.

91
 Sucursalele se înregistrează la Oficiul registrului comerŃului din judeŃul în care vor
funcŃiona, unde se vor depune copii2certificate ale tuturor actelor care au fost depuse %i la
Oficiul registrului comerŃului de la sediul principal al societăŃii.
Celelalte sedii secundare – agenŃii, reprezentanŃe, depozite, puncte de lucru – se
înregistrează la Oficiul registrului comerŃului de la sediul principal al societăŃii.
Atât sucursalele, cât %i celelalte sedii secundare se înregistrează fiscal la administraŃia
financiară în raza căreia vor funcŃiona, în termen de 5 zile de la menŃionarea lor în registrul
comerŃului.

4.6.3. Procedura de înfiinŃare a sucursalelor

În cuprinsul art. 43 alin. 2 din Legea societăŃilor comerciale, legiuitorul prevede în mod
distinct cazul înfiinŃării unei sucursale într4o localitate din acela/i judeŃ sau chiar în
aceea/i localitate cu societatea fondatoare. În acest caz, sucursala se va înregistra în acela%i
registru, însă în mod distinct, ca înregistrare separată.
Firma sucursalei va conŃine denumirea %i localitatea sediului societăŃii2mamă la care se
adaugă menŃiunea „sucursală” %i localitatea sediului acesteia.
Potrivit art. 52 din Normele metodologice privind modul de Ńinere a registrelor
comerŃului %i de efectuare a înregistrărilor, la depunerea cererii de autorizare %i/sau
înregistrare, referentul oficiului registrului comerŃului are obligaŃia de a efectua verificarea
existenŃei următoarelor documente:
• hotărârea organului statutar de înfiinŃare a sucursalei cu indicarea denumirii
sucursalei, a sediului acesteia, a obiectului de activitate, identificarea persoanelor
împuternicite să reprezinte sucursala %i limitele mandatului acordat;
• actul adiŃional privind înfiinŃarea sucursalei, dacă înfiinŃarea nu este prevăzută în actul
constitutiv.
De altfel, în situaŃia în care fondatorii intenŃionează de la început să organizeze sedii
secundare sau filiale, în actul constitutiv se va preciza natura fiecăreia dintre aceste structuri,
localităŃile în care urmează să fie constituite, precum %i modul lor de funcŃionare37 .
Chiar %i în lipsa tuturor acestor menŃiuni, atâta timp cât rezultă efectiv intenŃia
fondatorilor de a efectua %i în exteriorul sediului social central al societăŃii acte de comerŃ, se
consideră că astfel se pune în executare actul constitutiv %i nu intervine o modificare a
acestuia care să impună întocmirea unui act adiŃional38 . Într2o asemenea situaŃie, hotărârea
adunării generale prin care s2a stabilit în mod concret, cu determinarea tuturor elementelor
necesare, constituirea sediului secundar este suficientă pentru constituirea acestuia, urmând ca
la Oficiul registrului comerŃului să se înregistreze numai hotărârea adunării generale a
societăŃii mame %i actul constitutiv actualizat, incluzându2se toate modificările.
• dovada sediului sucursalei.
Sediul sucursalei poate fi deŃinut în baza unui contract de vânzare2cumpărare, certificat
de mo%tenitor, contract de închiriere, contract de subînchiriere, contract de leasing imobiliar,
comodat, uz, uzufruct, extras din cartea funciară etc.;
• declaraŃia pe proprie răspundere a reprezentantului sucursalei că îndepline%te
condiŃiile legale pentru exercitarea acestei calităŃi;
• dovezile privind achitarea taxelor legale, respectiv a taxelor judiciare de timbru, a
taxelor pentru operaŃiuni efectuate în registrul comerŃului %i de publicare în Monitorul
Oficial al României a încheierii de înregistrare a sucursalei.
În cazul în care sucursala se înfiinŃează în baza actului constitutiv al societăŃii
fondatoare, conform art. 53 din Normele metodologice cererea de autorizare /i de
înregistrare a sucursalei va fi însoŃită de:

92
 actul constitutiv;
actele referitoare la sediul sucursalei;
declaraŃia împuternicitului sucursalei;
dovada achitării taxelor legale.
În cererea de înregistrare se va indica numărul sub care a fost înregistrată
societatea2mamă. Din punct de vedere procedural, încheierea de înmatriculare a sucursalei se
va comunica, din oficiu, registrului comerŃului de la sediul principal.
Orice modificare ulterioară referitoare la sucursală se înregistrează în registrul
comerŃului de la sediul la care a fost înmatriculată sucursala %i se va comunica din oficiu la
sediul principal unde se va menŃiona acea modificare.
Copia certificată de pe încheierea de înregistrare a sucursalei este comunicată din oficiu,
în vederea menŃionării la Oficiul registrului comerŃului de la sediul principal.
Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, %i Legea nr. 26/1990, republicată, prevăd
necesitatea depunerii unor acte speciale în cazul sucursalei înfiinŃate în România de
societăŃi care au sediul în străinătate, respectiv:
hotărârea consiliului de administraŃie %i/sau aprobarea ministerului de resort ori a
autorităŃii administraŃiei publice locale;
certificatul de bonitate a persoanei juridice fondatoare nerezidente, emis de o bancă
sau de Camera de ComerŃ din Ńara de origine;
copii traduse %i legalizate de pe actul de înregistrare a societăŃii2mame cu sediul
principal în străinătate;
copii de pe hotărârea organului statutar al acesteia, privind înfiinŃarea sucursalei,
inclusiv desemnarea persoanelor care reprezintă comerciantul din străinătate;
ultima situaŃie financiară a comerciantului din străinătate aprobată, verificată sau
publicată, potrivit legislaŃiei statului străin.

4.6.4. Filialele
Filialele sunt societăŃi comerciale cu personalitate juridică care se constituie
într4una din formele de societăŃi comerciale prevăzute de lege prin aceea/i procedură
(art. 42 din Legea nr. 31/1990, republicată).
De altfel, filialele, ca de altfel %i sediile secundare, se constituie pentru nevoile specifice
ale comerŃului.
Cu privire la noŃiunea de filială, în doctrina de specialitate s2au căutat modalităŃi variate
%i complexe de exprimate a conceptului. Astfel, s2a considerat că filiala este o întreprindere cu
personalitate juridică aparŃinând societăŃii comerciale, cu un patrimoniu propriu %i îndreptăŃită
să încheie contracte cu terŃii în nume propriu39 .
Ele pot fi considerate ca fiind adevărate societăŃi comerciale, componente ale societăŃi
mame, asupra lor exercitându2se influenŃa, direcŃia sau controlul societăŃii mame. Se
consideră că filiala apare ca element exogen atât în raport cu societatea mamă cât %i cu
celelalte dezmembrăminte ale acesteia, fiind constituită cu scopul dezvoltării afacerilor
societăŃii mame ori pentru a fi astfel încredinŃată administrarea %i deŃinerea activelor societăŃii
mame, care astfel sunt conservate.
De altfel, se consideră că elementul definitoriu al filialelor este tocmai raportul de
dependenŃă specială faŃă de societatea mamă, această aservire nerezultând dintr2un ordin
emis de societatea mamă ci din angajamentul organelor sociale ale filialei de a integra voinŃa
societăŃii mame propriei voinŃe, prin exerciŃiul dreptului la vot .

93
 4.7. Constatarea neregularităŃilor după constituirea societăŃilor
comerciale
Dacă se constată, după înregistrarea societăŃii, anumite neregularităŃi în ceea ce prive%te
societatea, există obligativitatea ca societatea să le remedieze într4un termen de 8 zile de
la momentul constatării acestora.
În situaŃia în care societatea nu înlătură neregularităŃile, orice persoană interesată
(înŃelegând prin persoană interesată atât asociaŃi, cât %i terŃi) are dreptul să solicite în instanŃă
înlăturarea neregularităŃilor. Într2o asemenea situaŃie, persoana interesată are la îndemână
acŃiunea în regularizarea societăŃii înregistrate, existând posibilitatea, dacă se face dovada
unui prejudiciu, ca cel interesat să solicite %i daune. Această acŃiune este de competenŃa
tribunalului din raza teritorială a sediului social al societăŃii. AcŃiunea este prescriptibilă,
termenul de prescripŃie fiind de un an de la momentul întocmirii actului constitutiv.
Înlăturarea neregularităŃilor, precum %i acŃiunea în regularizare a fost legiferată tocmai
pentru ca astfel să fie restrânsă cât mai mult posibilitatea de intervenŃie a nulităŃii unei
societăŃi comerciale41 .
În ceea ce prive%te răspunderea cu privire la operaŃiunile efectuate pentru
înregistrare /i publicare, fondatorii societăŃii sau orice persoană care a lucrat în numele
societăŃii în constituire au o răspundere solidară /i nelimitată pentru toate operaŃiunile pe
care le2au efectuat pentru societate, precum %i pentru prejudiciile pe care le2au cauzat faŃă de
terŃi datorită unor neregularităŃi cu privire la menŃiunile din actul constitutiv.
Dacă răspunderea fondatorilor sau reprezentanŃilor societăŃii rezultă din operaŃiuni
efectuate pe parcursul constituirii societăŃii, o asemenea răspundere poate fi înlăturată în
măsura în care adunarea generală a societăŃii hotără%te ca operaŃiunile astfel efectuate să fie
preluate în contul societăŃii. Dacă există o asemenea hotărâre, se va considera că acele
operaŃiuni sunt efectuate de însă%i societatea, aceasta fiind răspunzătoare faŃă de terŃi.
Prin excepŃie însă, dacă prejudicierea unor terŃi rezultă ca urmare a neregularităŃilor cu
privire la menŃiunile din actul constitutiv, răspunderea nelimitată %i solidară continuă să
existe în sarcina fondatorilor %i reprezentanŃilor societăŃii, precum %i în sarcina primilor
administratori %i a primelor organe de control ale societăŃii.
În situaŃia în care intervine o neregularitate referitoare la numirea reprezentanŃilor
societăŃii sau a organelor societăŃii – conducere, administrare %i control – acestea nu pot fi
invocate împotriva membrilor organelor societăŃii, nici de către terŃi, nici de către însă%i
societatea, în măsura în care ele se regăsesc în actul publicat.
În cazul societăŃilor de capital ca %i în cazul societăŃilor cu răspundere limitată, în
raporturile cu terŃii societatea este integral angajată pentru actele încheiate în numele ei de
reprezentanŃii acesteia, chiar %i în situaŃia în care reprezentanŃii /i4au depă/it mandatul
conferit de societate. ExcepŃie de la această situaŃie o reprezintă cazul în care terŃii
cuno/teau depă/irea limitelor mandatului acordat, dovada în acest sens revenind societăŃii.
Simpla publicare în Monitorul Oficial nu reprezintă o dovadă absolută cu privire la faptul că
terŃii cuno%teau limitele mandatului lor.

4.8. Nulitatea

Prin intermediul Legii nr. 31/1990, republicată, s2a introdus o instituŃie nouă, „instituŃia
nulităŃii societăŃilor comerciale”. CompetenŃa în domeniul declarării nulităŃii revine
tribunalului din raza teritorială a sediului social.

94
 Nulitatea unei societăŃi înregistrate poate interveni numai în cazurile expres /i limitativ
prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată. Sunt cazuri de nulitate
a societăŃilor comerciale:
• inexistenŃa sau nerespectarea condiŃiilor de formă;
• lipsa formei autentice a actului constitutiv în cazurile prevăzute de art. 5 alin. (5);
• atunci când toŃi fondatorii au fost la momentul constituirii societăŃii incapabili.
Legea se referă la o condiŃie care are în vedere, pe de o parte, pe toŃi asociaŃii, iar pe de
altă parte, momentul constituirii, respectiv momentul înmatriculării. Dacă numai unii dintre
asociaŃi sunt incapabili, societatea se poate constitui %i poate exista, deoarece orice persoană
interesată poate invoca ulterior o neregularitate cu privire la asociaŃi printr2o acŃiune în
regularizare, a%a cum este posibil ca însu%i judecătorul delegat să se autosesizeze cu privire
la unii dintre asociaŃi %i să solicite regularizarea înainte de înregistrare.
Societatea poate exista chiar dacă sunt îndepărtaŃi din societate unii dintre asociaŃi care
nu îndeplinesc condiŃiile impuse de lege, evident, cu respectarea, atunci când este cazul, a
numărului minim de asociaŃi. Dacă toŃi asociaŃii nu îndeplinesc condiŃiile impuse de lege, acea
societate este desfiinŃată pentru că este lipsită de elementul subiectiv determinat de însă%i
existenŃa asociaŃiei.
• atunci când obiectul de activitate este ilicit sau contrar bunelor moravuri;
• când lipse%te încheierea de înregistrare pronunŃată de judecătorul delegat;
• când lipse/te autorizarea administrativă de constituire a societăŃii;
• dacă în actul constitutiv nu există menŃiuni cu privire la denumirea societăŃii,
obiectul de activitate, aporturile asociaŃilor %i capitalul social subscris de asociaŃi,
orice persoană interesată poate invoca nulitatea societăŃii respective;
• dacă s2au încălcat dispoziŃiile imperative ale legii privind capitalul social subscris /i
vărsat;
• atunci când numărul de asociaŃi este sub limita minimă impusă de lege.
Nulitatea societăŃilor comerciale este remediabilă. În acest sens, legea stabile%te că
dacă, până la momentul punerii concluziilor pe fond în cazul cererii pentru declararea nulităŃii
societăŃii, cauzele de nulitate au fost înlăturate, instanŃa nu mai poate dispune nulitatea
societăŃii respective.
De%i legea face referire la nulitatea relativă, atât cauzele care duc la nulitatea societăŃii,
cât %i faptul că orice persoană interesată este în drept să invoce nulitatea, creează concluzia că
în realitate nulitatea ce poate interveni este absolută42 .
În condiŃiile specifice ale art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată, nulitatea poate fi
acoperită până la momentul punerii concluziilor în fond la tribunal.43 În aceste condiŃii,
nulitatea este absolută dar remediabilă, ca o derogare de la dreptul comun aplicabil nulităŃii
absolute.
Hotărârea instanŃei judecătore%ti de fond poate fi atacată, dar numai cu recurs. În
momentul în care hotărârea rămâne irevocabilă %i ea constată nulitatea %i o declară, societatea
comercială intră în lichidare, fiind aplicabile dispoziŃiile generale cu privire la lichidarea
societăŃii comerciale.
Hotărârea declarativă de nulitate funcŃionează numai pentru viitor, legea stabilind că
societatea încetează fără efect retroactiv.
Dispozitivul hotărârii de declarare a nulităŃii este comunicat prin grija tribunalului la
Oficiul registrului comerŃului, urmând ca mai departe acesta să dispună publicarea hotărârii
respective în Monitorul Oficial. Prin hotărârea de declarare a nulităŃii sunt numiŃi %i
lichidatorii acelei societăŃi.

95
 Ki în materia nulităŃii se pune problema opozabilităŃii faŃă de terŃi. Până la momentul
publicării, situaŃia desfiinŃării societăŃii nu este opozabilă terŃilor decât în măsura în care se
face dovada că ace%tia au avut cuno%tinŃă de faptul că s2a declarat nulitatea societăŃii. În
tăcerea legii, se poate considera că %i până la a 162a zi din momentul publicării hotărârea de
declarare a nulităŃii societăŃii nu este opozabilă unui terŃ în măsura în care acesta face dovada
imposibilităŃii luării la cuno%tinŃă cu privire la publicitatea în Monitorul Oficial. TerŃii au
dreptul de a opta între posibilitatea de a invoca nulitatea societăŃii %i cea de a considera
societatea respectivă valabil constituită44 .
În planul producerii efectelor, art. 59 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabile%te faptul că declararea nulităŃii unei societăŃi comerciale nu aduce atingere actelor
încheiate până la acel moment în numele societăŃii, în sensul că toate aceste acte continuă
să4/i producă efectele între părŃi.
În ceea ce prive%te răspunderea asociaŃilor, în cazul nulităŃii se aplică regulile generale
pentru obligaŃiile societăŃilor desfiinŃate. Astfel, asociaŃii răspund în cazul societăŃilor de
persoane – nelimitat %i solidar, iar în cazul societăŃilor de capital %i al societăŃilor cu
răspundere limitată, în limitele aportului lor la capitalul social.

SecŃiunea 5
FuncŃionarea societăŃilor comerciale

5.1. Reguli generale privind funcŃionarea societăŃilor comerciale

5.1.1 Patrimoniul /i aportul la capitalul social al societăŃii

Există trăsături comune pentru toate societăŃile comerciale, a%a cum există elemente
specifice care funcŃionează pentru fiecare tip de societate, pentru societăŃile de persoane, de
capital sau pentru societăŃile cu răspundere limitată.
Fiind persoană juridică, oricare societate comercială presupune existenŃa celor trei
elemente constitutive, respectiv:
un patrimoniu propriu;
organizare de sine stătătoare;
un scop bine determinat.
În privinŃa persoanelor juridice, principiul libertăŃii de asociere este înŃeles în limitele
specialităŃii capacităŃii lor de folosinŃă. Capacitatea juridică a persoanei juridice este
limitată la obiectul de activitate; ea nu poate încheia decât acele acte juridice care au legătură
cu obiectul de activitate.
În ceea ce prive%te patrimoniul, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990,
republicată, tot ceea ce se aportează de către asociaŃi la capitalul social se consideră a intra în
patrimoniul societăŃii, societatea dispunând, de regulă, de un drept de proprietate asupra
bunurilor aportate, de la momentul înregistrării sale.
În cazul în care asociaŃii nu depun aportul la capitalul social fixat, fie la momentul în
care fac subscrierea, fie la momentul ulterior stabilit de lege ori de actul constitutiv, ei răspund
pentru toate daunele pricinuite societăŃii. Legea concretizează cazul întârzierii la vărsarea
capitalului în numerar stabilind că, neefectuarea vărsămintelor atrage automat obligarea
asociatului culpabil, cel puŃin la plata dobânzilor legale din ziua în care vărsământul
trebuie să fie efectuat. Nimic nu împiedică însă o societate sau un terŃ, păgubiŃi de asociatul
care nu a vărsat aportul, să solicite, alături de dobânda legală, %i alte despăgubiri.
Principiul conform căruia din momentul înregistrării societatea deŃine un drept de
proprietate asupra aportului la capitalul social este stabilit de lege printr4o normă dispozitivă.

96
Aceasta face ca prin actul constitutiv să existe posibilitatea ca părŃile să transmită societăŃii %i
alte drepturi asupra bunurilor aportate.
Astfel, de exemplu, dreptul de folosinŃă poate fi acordat societăŃii pe baza unui contract
de închiriere sau de împrumut, aportul asociatului constând în contravaloarea lipsei de
folosinŃă. Dreptul de uzufruct constă în a acorda societăŃii de către asociat a dreptului de a
folosi %i de a culege fructele bunului (imobil) aportat cu titlu de uzufruct. Asociatul păstrează
„nuda proprietate”, respectiv dreptul de dispoziŃie asupra bunului aportat.
În cazul aportării unor bunuri în natură (mobile, imobile, corporale sau incorporale)
asociatul răspunde faŃă de societate atât pentru evicŃiune cât %i pentru viciile lucrului, potrivit
dreptului comun.
Dacă se transmite dreptul de proprietate, societatea dobânde%te proprietatea din
momentul în care dobânde%te personalitate juridică prin transferarea dreptului %i prin predarea
efectivă către societate a bunului aportat aflat în stare de utilizare. Din acela%i moment se
transmite %i riscul pieirii fortuite, potrivit regulii „res perit domino”.
În cazul când predarea bunului trebuia să se facă la un anume termen %i asociatul este în
întârziere, se aplică regula „res perit debitori”, urmând ca asociatul culpabil să suporte
pagubele pricinuite societăŃii prin nepredarea la termen a bunului pe care s2a obligat să2l
aporteze.
În opinia noastră, asociatul nu poate să se prevaleze, ca în dreptul comun, de exonerarea
de răspundere dovedind că bunul ar fi pierit %i la proprietar (societate) dacă ar fi fost predat la
termen.
Asupra lui, creditorii asociaŃilor nu pot să2%i exercite drepturi proprii, indiferent de titlul
cu care un bun sau altul este deŃinut de societate. Această soluŃie este explicabilă prin faptul că
din momentul înmatriculării, toate bunurile aportate intră în patrimoniul societăŃii, inclusiv
dreptul asupra acestora.
Creditorii personali, în acest mod, nu pot urmări decât beneficiile care s2ar cuveni
asociatului respectiv după aprobarea bilanŃului contabil anual.
Cu toate acestea, se recunoa%te posibilitatea pentru creditorii personali ai asociaŃilor de
a2%i asigura creanŃa, legea admiŃând ca pe timpul duratei societăŃii creditorii personali să
poată solicita poprirea părŃilor sociale care ar reveni asociaŃilor, după o eventuală
lichidare ori de a sechestra %i vinde acŃiunile debitorilor lor.
Se admite chiar posibilitatea ca, în măsura în care există o primă de asigurare a creanŃei,
exclusiv în cazul societăŃii pe acŃiuni %i în comandită pe acŃiuni, creditorii personali să aibă
posibilitatea de a vinde acŃiunile ce au fost asigurate. SituaŃia de excepŃie admisibilă în
cazul societăŃilor de capital a fost stabilită de legiuitor tocmai având în vedere faptul că aceste
forme de societate pun accentul pe capital %i nu pe persoane, în sensul că o acŃiune nu este
strâns legată de titularul său. SoluŃia funcŃionează cu atât mai mult în cazul societăŃilor pe
acŃiuni al căror capital social este împărŃit pe acŃiuni la purtător.
Aportul pe care asociaŃii îl aduc la capitalul social nu este purtător de dobândă,
conform regulii stabilite de art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată. Dacă acest capital
social se mic/orează, iar mic%orarea are efecte asupra dreptului ce revine asociaŃilor,
repartizarea beneficiilor societăŃii nu este posibilă decât după reîntregirea capitalului social. În
acest sens, art. 69 din Legea nr. 31/1990, stabile%te că atunci când se constată o pierdere a
activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire din profit.

97
 5.1.2. Acordarea dividendelor
În cadrul dispoziŃiilor legii cu privire la funcŃionarea societăŃii comerciale, se regăse%te %i
definiŃia legală a noŃiunii de „dividende”.
Conform art. 67 alin. 1 %i 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată dividendul
este acea cotă parte din profit ce se plăte/te fiecăruia dintre asociaŃi, proporŃional cu
cota de participare a asociaŃilor respectivi la capitalul social vărsat, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel.
Astfel, este posibil ca prin actul constitutiv, pentru unii asociaŃi să se creeze un regim
juridic mai favorabil în ceea ce prive%te cota de participare la beneficii (de exemplu, Ńinând
cont de calitatea pe care o au ace tia în cadrul societăŃii).
Când dividendele se plătesc altfel decât în condiŃiile legii, peste limitele stabilite în
temeiul legii sau prin actul constitutiv, legea impune obligarea celui care le2a primit la
restituire, în măsura în care societatea face dovada că asociaŃii care le4au primit au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau ar fi trebuit să o cunoască, în raport cu situaŃia
de fapt existentă. În acest sens, legea recunoa%te un drept la acŃiune în restituire, drept la
acŃiune care se prescrie în termenul general de prescripŃie (3 ani de la distribuirea
dividendelor).
Dividendele se plătesc la data stabilită de Adunarea generală, sau stabilită de legi
speciale, dar, nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaŃiei financiare anuale
aferente exerciŃiului financiar încheiat. Limitarea în timp instituită de legiuitor pentru plata
dividendelor este întărită %i de faptul că art. 67 alin. 2 teza finală din Legea nr. 31/1990
republicată %i modificată, stabile%te că în cazul în care acest termen nu este respectat de către
societatea comercială, aceasta va fi obligată la plata de daune4interese în favoarea asociaŃilor
îndrituiŃi la dividende, daune calculate la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede o dobândă mai mare.
În cazul în care anterior efectuării plăŃii dividendelor, asociatul î%i cesionează părŃile
sociale, dreptul asupra dividendelor ulterior cesiunii aparŃine cesionarului, în măsura în care
părŃile nu au stabilit altfel.

5.1.3. Rezervele societăŃii

Rezervele sunt sumele de bani deduse din beneficiul net al societăŃii, „puse de o parte”
de către societate, pentru a acoperi, la nevoie, creanŃele creditorilor45 .
Rezervele pot fi legale %i facultative.
Rezervele legale
Rezervele legale formează fondul de rezervă al societăŃii comerciale, fond a cărui
valoare nu poate fi mai mică de o cincime din capitalul social. În vederea constituirii
fondului de rezervă, se va prelua anual din profitul societăŃii minimum 5%, până la
atingerea plafonului de o cincime din capitalul social.
Chiar %i în situaŃia în care fondul de rezervă s2a constituit în limita impusă de lege,
excedentul obŃinut de societate prin vânzarea acŃiunilor la un preŃ mai mare decât
valoarea lor nominală se include tot în fondul de rezervă, cu excepŃia situaŃiei în care
excedentul este utilizat pentru plata cheltuielilor de emisiune a acŃiunilor sau pentru
acoperirea amortizărilor.
În situaŃia în care capitalul social se majorează, automat %i fondul de rezervă se va
majora, fapt ce va determina noi reŃineri din profit pentru realizarea rezervei. De altfel, legea
precizează în mod expres în cuprinsul art. 183 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 că în situaŃia în
care, indiferent de cauză, fondul de rezervă se mic%orează, el trebuie completat, în acelea%i
condiŃii ca la constituire (respectiv, prin rezerve de minimum 5% din profit)

98
 Rezervele facultative
Rezervele facultative privesc fie realizarea de investiŃii, fie desfă%urarea unor activităŃi
de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate de
împrejurări obiective care implică un risc.
Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse patrimoniului social
din cauza unor fapte culpabile ale administratorilor, cenzorilor sau gestionarilor
societăŃii.

5.1.4. Organizarea societăŃilor comerciale

FuncŃionarea societăŃilor comerciale presupune existenŃa unor organe de conducere, de
administrare %i de control.
Orice societate comercială, de regulă prin actul constitutiv, î%i stabile%te propriile organe,
respectiv:
organe de conducere – adunarea generală fiind singura în măsură să hotărască cu
privire la problemele fundamentale ale societăŃii;
organe de administrare – administratorii;
organe de control – cenzorii, auditorul financiar
Dacă orice tip de societate comercială impune asigurarea conducerii %i administrării,
obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine numai în cazul
societăŃilor de capital %i a societăŃilor cu răspundere limitată, în măsura în care sunt mai mult
de 15 asociaŃi.
Legea stabile%te regimuri specifice pentru fiecare categorie de societate comercială, atât
în legătură cu modul de desfă%urare a adunării generale, cât %i cu privire la administrarea %i
controlul societăŃii.
Ca reglementare generală, administratorul societăŃii este cel care reprezintă o
societate în relaŃiile cu terŃii. Toate aspectele generale legate de activitatea %i răspunderea
administratorului sunt guvernate de regulile de drept comun din materia mandatului /i de
regulile specifice din Legea nr. 31/1990, republicată /i modificată.
Administratorul dobânde%te mandatul de reprezentare în baza actului constitutiv, sau în
baza hotărârii adunării generale, el fiind în drept să execute toate operaŃiunile ce se impun în
vederea aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate a societăŃii, dar în limitele mandatului
conferit de către actul constitutiv sau hotărârea adunării generale.
De asemenea, există posibilitatea ca administratorul să transmită din prerogativele sale
unei alte persoane, dar numai dacă acest drept i2a fost recunoscut în mod expres fie prin actul
constitutiv , fie printr2o hotărâre a adunării generale.
În cazul în care administratorii nu respectă mandatul încredinŃat de ceilalŃi asociaŃi, de
exemplu, în cazul în care un administrator substituie o altă persoană pentru a asigura
reprezentarea societăŃii, de/i această facultate nu i4a fost recunoscută, răspunde faŃă de
societate. Dacă în urma operaŃiunilor, societatea suferă anumite prejudicii, administratorul
mandatar %i înlocuitorul submandatar, sunt ŃinuŃi răspunzători în solidar pentru pagubele
produse societăŃii. În schimb, dacă în urma operaŃiunilor efectuate de către submandatar se
obŃine beneficii pentru societate, societatea este în drept să pretindă beneficiile astfel rezultate
de la submandatar.
Când o societate este administrată de mai multe persoane, legea stabile%te situaŃii
concrete în care administratorii răspund solidar, respectiv:
pentru îndeplinirea hotărârii adunării generale, având calitatea de organ executiv
faŃă de organul de conducere care este adunarea generală. Adunarea generală fiind, de fapt,
cea care exprimă voinŃa societăŃii, îndeplinirea hotărârii adunării generale reprezintă pentru

99
administratori punerea în executare a voinŃei societăŃii. De altfel, legea stabile%te obligaŃia în
sarcina administratorilor de a participa la toate %edinŃele adunării generale, indiferent dacă are
sau nu calitatea de asociat precum %i ale consiliului de administraŃie din care face parte sau ale
organelor asimilate acestora.
pentru stricta îndeplinire a oricărei îndatoriri pe care legea sau actul constitutiv
le impune. Când art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, exprimă răspunderea
administratorilor printr2o asemenea formulare, rezultă că în realitate se instituie, ca regulă
generală, răspunderea solidară a administratorilor pentru mandatul cu care au fost
împuterniciŃi în conducerea societăŃii;
pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi. Administratorii răspund
pentru constatarea în patrimoniul societăŃii a existenŃei efective a capitalului;
pentru existenŃa reală a dividendelor plătite, în sensul că în măsura în care la o
societate comercială se plătesc dividende în condiŃiile în care nu s2a obŃinut profit, cei ŃinuŃi
răspunzători pentru efectuarea plăŃii sunt administratorii.;
pentru existenŃa, precum /i pentru corecta completare a registrelor.
Administratorii răspund atât faŃă de societate, cât %i faŃă de creditorii societăŃii, ace%tia
din urmă fiind însă în drept să apeleze la o acŃiune în contra administratorilor numai în măsura
în care se deschide procedura insolvenŃei, în condiŃiile Legii nr. 85/2006.

5.1.5. Registrele societăŃii comerciale

Reglementarea registrelor comerciale prin Legea nr. 31/1990, republicată
Separat de registrele de contabilitate, obligatorii pentru orice comerciant, Legea nr.
31/1990, republicată, prevede în art. 1772179, pentru unele forme de societăŃi, obligaŃia Ńinerii
unor registre comerciale.
Astfel, în cazul societăŃilor pe acŃiuni /i al societăŃilor în comandită pe acŃiuni,
administratorii, comitetul de direcŃie sau cenzorii au obligaŃia să Ńină următoarele registre:
un registru al acŃionarilor, care cuprinde, după caz, numele %i prenumele, codul
numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor cu acŃiuni nominative, precum
%i vărsămintele făcute în contul acŃiunilor.
EvidenŃa acŃiunilor emise în formă dematerializată %i tranzacŃionate pe o piaŃă organizată
se realizează cu respectarea legislaŃiei specifice pieŃei de capital. În cazul în care în temeiul
legii sau în baza voinŃei părŃilor, registrul acŃionarilor este Ńinut în formă computerizată de
către o societate de registru privată, autorizată, în registrul comerŃului, acolo unde este
înregistrată societatea a cărei evidenŃă este Ńinută, se va menŃiona %i denumirea %i sediul
societăŃii de registru.
Administratorii sau, după caz, societăŃile de registru sunt obligaŃi să pună la dispoziŃia
acŃionarilor sau a oricăror alŃi solicitanŃi registrul acŃionarilor %i să elibereze, la cerere, pe
cheltuiala acestora, extrase din registre.
un registru al /edinŃelor /i deliberărilor adunărilor generale;
un registru al /edinŃelor /i deliberărilor consiliului de administraŃie, respectiv ale
directoratului /i consiliului de supraveghere;
un registru al deliberărilor /i constatărilor făcute de cenzori în exercitarea
mandatului lor, Ńinut prin grija cenzorilor %i după caz de auditorul financiar;
un registru al obligaŃiunilor, Ńinut la fel ca registrul acŃionarilor, registrul %edinŃelor
%i deliberărilor adunărilor generale %i ale consiliului de administraŃie sau directoratului
prin grija administratorilor.
Registrul obligaŃiunilor are acela%i regim juridic cu cel specific registrului acŃionarilor,
fiind posibil a fi Ńinut %i de către societăŃi independente, autorizate, de registru.

100
Administratorii au obligaŃia de a pune la dispoziŃia acŃionarilor %i deŃinătorilor de obligaŃiuni
atât registrul acŃionarilor, cât %i registrul %edinŃelor %i deliberărilor din adunarea generală %i
registrul obligaŃiunilor.
Legea nr. 31/1990, republicată, mai prevede pentru administratorii societăŃilor cu
răspundere limitată, obligaŃia Ńinerii unui registru al asociaŃilor (art. 198 alin. 1) în care se
vor înscrie toate datele de identificare a asociaŃilor, partea fiecăruia la capitalul social,
transferul părŃilor sociale %i orice altă modificare referitoare la acestea. Potrivit art. 198 alin. 2
administratorii răspund personal %i solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea
prevederilor de la alin. 1.
Legea nr. 31/1990, republicată, prevede pentru lichidatori obligaŃia de a Ńine un
registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor (art. 253 alin. 4 partea finală).
Potrivit art. 261 alin.1 după efectuarea lichidării, respectiv după aprobarea socotelilor %i
terminarea repartiŃiei, registrele %i actele societăŃii în nume colectiv, ale societăŃii în
comandită simplă sau a celei cu răspundere limitată, care nu vor fi necesare unuia dintre
asociaŃi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
În societăŃile pe acŃiuni /i în comandită pe acŃiuni, toate registrele ce se întocmesc
conform legii, se depun la registrul comerŃului la care a fost înregistrată societatea. Cu
privire la conŃinutul acestor registre, orice parte interesată poate lua cuno%tinŃă, cu prealabila
autorizare a judecătorului delegat47 . Acestea vor fi depuse la registrul comerŃului, unde orice
parte interesată va putea lua cuno%tinŃă de ele, cu autorizaŃia instanŃei.
La nivelul registrului comerŃului, Registrele tuturor societăŃilor astfel depuse, vor fi
păstrate timp de 5 ani.
Reglementarea registrelor contabile prin Legea nr. 82/1991 – Legea contabilităŃii
Legea nr. 82/1991, Legea contabilităŃii, în capitolul III (art. 20226), reglementează
registrele de contabilitate, fără a fi abrogate dispoziŃiile din Codul comercial referitoare la
acestea.
A%adar, în prezent, registrele de contabilitate sunt reglementate, în paralel, de două acte
normative – Codul comercial %i Legea contabilităŃii. Comparând textele din Codul comercial
%i cele din Legea contabilităŃii, se poate observa că %i acest din urmă act normativ obligă pe
comerciant să întocmească trei registre, respectiv:
registrul2jurnal;
registrul2inventar;
registrul cartea mare.
Aceste registre sunt, în principiu, obligatorii. Numai referitor la registrul2cartea mare
există excepŃii care îi vizează pe micii comercianŃi.
Registrele contabile trebuie să fie Ńinute în mod regulat, în a/a fel încât ele să poată
permite în orice moment identificarea /i controlul operaŃiunilor comerciale efectuate.
Administratorii au obligaŃia ca cu cel puŃin o lună anterior datei stabilite pentru
desfă/urarea adunării generale, să prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari situaŃia
financiară anuală pentru exerciŃiul financiar precedent, împreună cu raportul lor %i
documentele justificative.
Societatea comercială prin grija administratorilor, este obligată ca la sfâr%itul fiecărui
exerciŃiu financiar să întocmească situaŃiile financiare, în condiŃiile impuse de Legea nr.
82/1991 (Legea contabilităŃii) %i art. 181 %i 182 din Legea 31/1990, republicată, astfel cum
aceste dispoziŃii au fost modificate prin Legea nr. 161/2003.
În cazul societăŃilor de capital, după aprobarea de către adunarea generală acŃionarilor,
situaŃiile financiare vor fi depuse de către administratori la direcŃiile generale ale finanŃelor
publice competente, iar un exemplar va fi depus la registrul comerŃului. BilanŃul se publică în
Monitorul Oficial %i se depune la Oficiul registrului comerŃului.

101
 5.1.6. Obiectul de activitate
În cadrul oricărei societăŃi comerciale, prin actul constitutiv trebuie să se stabilească
obiectul de activitate, realizându2se distincŃia între obiectul principal %i obiectul secundar.
SoluŃia este explicabilă pentru că în materia societăŃilor comerciale funcŃionează
principiul specializării capacităŃii de folosinŃă. O societate comercială se constituie cu
scopul de a realiza obiectul de activitate propus.
Legea nr. 31/1990, stabile%te o serie de aspecte formale ce Ńin de identificarea societăŃii
comerciale. Astfel, conform art. 74 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, în orice
document întrebuinŃat în comerŃ /i care emană de la o societate comercială, (factură,
comandă, contract, ofertă etc.), cu excepŃia bonurilor fiscale emise de aparatele de marcat
electronice (care se completează conform legislaŃie proprii în domeniu), trebuie să fie
menŃionate: denumirea, sediul %i codul unic de înregistrare al societăŃii respective, precum %i
forma juridică în care este constituită. În cazul societăŃilor cu răspundere limitată,
suplimentar trebuie menŃionat capitalul social, iar în cazul societăŃilor de capital (societăŃi pe
acŃiuni %i în comandită pe acŃiuni) capitalul social integral, cu menŃionarea expresă a capitalul
social efectiv vărsat conform cu ultima situaŃie financiară anuală, aprobată în condiŃiile legii.

5.2. FuncŃionarea societăŃii în nume colectiv

5.2.1. AsociaŃi. IncompatibilităŃi
Dacă specificul funcŃionării societăŃilor de persoane este dat de regula unanimităŃii,
asociaŃii, uniŃi în cadrul societăŃii prin interese comune, nu pot interveni în operaŃiunile
efectuate în cadrul societăŃii, dacă interesele lor proprii nu concordă cu cele ale societăŃii.
În acest sens, Legea nr. 31/1990, republicată, stabile/te o serie de incompatibilităŃi
pentru asociaŃi, astfel:
• În cazul în care un asociat are 4 într4o operaŃiune determinată 4 interese contrarii
acelora ale societăŃii, el nu poate participa la deliberarea sau luarea deciziilor cu
privire la problema în cauză.
Se consideră a fi contrarietate de interese atât situaŃia în care asociatul lucrează în nume
propriu, cât %i situaŃia în care lucrează pentru altul.
Nerespectarea unei asemenea dispoziŃii atrage răspunderea asociatului, dar această
răspundere are caracter limitat, deoarece, conform dispoziŃiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr.
31/1990, republicată, asociatul răspunde numai în măsura în care votul său a fost hotărâtor
pentru adoptarea acelei decizii.
Altfel spus, legea nu sancŃionează în mod direct comportamentul asociatului cu
interese contrarii faŃă de societate, ci numai în măsura în care, în urma participării
active a acestuia la vot, decizia adoptată de către asociaŃi a prejudiciat societatea.
• Pentru asociaŃii din societăŃile în nume colectiv, legea stabile%te o interdicŃie cu
privire la participarea acestora ca asociaŃi în cadrul oricărei alte forme de societăŃi cu
răspundere nelimitată, în măsura în care o asemenea societate ar fi concurentă sau ar
avea acela/i obiect de activitate, această interdicŃie funcŃionând în măsura în care nu
există o acceptare expresă din partea celorlalŃi asociaŃi;
• art. 82 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, interzice asociaŃiilor să realizeze
orice operaŃiuni în contul lor sau al altora, în acela/i fel de comerŃ sau într4unul
asemănător, fără consimŃământul prealabil al celorlalŃi asociaŃi.

102
 AsociaŃii pot efectua acte de concurenŃă, dintre cele prevăzute la art. 82 alin. 1 din Legea
nr. 31/1990, dacă există consimŃământul celorlalŃi asociaŃi, consimŃământ care poate să fie
exprimat în mod expres după constituirea societăŃii sau tacit înaintea constituirii.
În cazul nerespectării condiŃiei consimŃământului prealabil al celorlalŃi asociaŃi
pentru prestarea unor activităŃi concurente, asociatul culpabil poate suporta următoarele
consecinŃe:
excluderea din cadrul societăŃii;
obligarea sa la plata unor despăgubiri faŃă de societate.
De asemenea, este posibil ca societatea să considere că acel asociat, de/i culpabil, a
lucrat în contul societăŃii, /i, ca atare să4/i asume toate actele pe care acesta astfel le4a
încheiat.
Dreptul societăŃii de a se îndrepta împotriva asociatului culpabil este un drept
prescriptibil, art. 82 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, stabilind un termen de prescripŃie de 3
luni, care începe să curgă din momentul în care societatea a luat cuno%tinŃă de faptul că
asociatul în cauză are calitatea de asociat în cadrul unei alte societăŃi concurente cu răspundere
nelimitată sau cu un obiect identic de activitate, sau desfă%oară activităŃi pe cont propriu sau
pe contul unei alte persoane cu un obiect similar sau apropiat, fără ca evident, în prealabil,
să2%i fi dat consimŃământul.

5.2.2 Aportul asociaŃilor

În cadrul societăŃilor în nume colectiv, capitalul social poate fi constituit din aport în
bani, în natură /i în creanŃe.
Aportul în industrie este posibil dar numai ca aport la dezvoltarea patrimoniului
societăŃii, %i nicidecum la capitalul social.
Aportul în numerar i în natură
În cadrul capitalului social al societăŃii în nume colectiv, aportul în bani are caracter
obligatoriu, neexistând posibilitatea constituirii unei societăŃi comerciale numai cu aport în
natură, sau, în cazul societăŃilor de persoane, aport în creanŃe.
În cazul societăŃilor în nume colectiv, ca de altfel %i în cazul societăŃii în comandită
simplă, legea nu impune un plafon minim al capitalului social la constituire. Astfel,
asociaŃii vor aporta la societate suma sau bunurile pentru care s2au obligat prin actul
constitutiv a le pune în comun în vederea bunei funcŃionări a societăŃii.
În cazul aportului în natură sau în bani executat de asociaŃi în cadrul unei societăŃi în
nume colectiv, dacă acest aport aparŃine mai multor persoane, cei cu drepturi comune
asupra bunurilor aportate rămân legaŃi solidar /i în ceea ce prive/te obligaŃia ce se na/te
cu privire la aportul respectiv. Pentru exercitarea drepturilor ce decurg din acest aport,
deŃinătorii în comun ai bunului respectiv urmează să2%i desemneze un singur reprezentant care
să reprezinte intereselor tuturor cu privire la drepturile care se nasc din acel aport.
Aportul în creanŃe /i răspunderea asociatului
În cazul în care asociaŃii aportează la capitalul social propriile creanŃe pe care le au
împotriva unui debitor al lor, ace/tia se consideră că /i4au îndeplinit obligaŃia de
aportare numai în măsura în care debitorul cedat a plătit debitul pe care îl avea direct
către societate.
Practic, aportul creanŃelor la capitalul social presupune ca mecanism o cesiune de
creanŃe, în cadrul căreia asociatul are calitatea de cedent, societatea calitatea de cesionar, iar
debitorul asociatului calitatea de debitor cedat.
Art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, introduce o formă de garantare a
creanŃelor pentru cesionarul societate în nume colectiv, în sensul că stabile%te răspunderea

103
cedentului asociat în situaŃia în care plata nu s4a putut obŃine de la debitorul cedat, de/i
s4a realizat urmărirea debitorului.
Într2o asemenea situaŃie, asociatul va răspunde, în sensul că va fi obligat la plata sumei
datorate %i neplătite de debitorul cedat, cu dobânda legală calculată de la momentul în care
debitul a devenit scadent. De asemenea, asociatul poate fi obligat, în acela%i temei, %i la
acoperirea tuturor prejudiciilor pe care le2a cauzat societăŃii prin neexecutarea vărsământului
aportului la care s2a obligat.
Aportul în industrie
Regula generală, stabile%te că prestaŃiile în muncă nu pot constitui aport la formarea
sau la majorarea capitalului social. Cu toate acestea, conform art. 16 alin. 5 din Legea nr.
31/1990 republicată asociaŃii din cadrul societăŃilor de persoane se pot obliga la aport în
muncă, fără însă ca acest aport să se constituie ca aport la constituirea sau majorarea
capitalului social. În aceste condiŃii, asociaŃii care aportează muncă rămân obligaŃi pentru
aportul respectiv, fără însă ca acesta să se regăsească în cadrul capitalului social.
Legea recunoa%te în favoarea asociaŃilor care aportează muncă în societate %i drepturi
specifice cu privire la participarea la beneficii /i la activul social al societăŃi, fiind
obligaŃi, în egală măsură să participe %i la pierderile societăŃii, conform celor stabilite prin
actul constitutiv.
Este de observat %i faptul că este posibil ca prin actul constitutiv să fie stabilite drepturi
preferenŃiale %i pentru asociaŃii din cadrul altor societăŃi comerciale. În acest sens, art. 67
alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te că dividendele se vor plăti asociaŃilor
proporŃional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s2a
stabilit altfel.
Cesiunea aportului de capital social
Ca principiu, posibilitatea de cesionare în tot sau în parte a aportului la capitalul
social este posibilă numai în măsura în care actul constitutiv conferă această prerogativă
asociaŃilor. În aceste condiŃii, ar trebui de interpretat art. 87 alin. 1 din Legea nr. 31/1990,
republicată, în sensul că, regula o reprezintă imposibilitatea cesionării, iar în mod excepŃional,
dacă există o asemenea voinŃă din partea asociaŃilor exprimată prin actul constitutiv, în
condiŃiile imperative ale actului constitutiv, s2ar putea admite cesiunea .
În cazul în care un asociat dore%te să cesioneze „părŃile de interes” pe care le deŃine este
necesară hotărârea adunării generale a asociaŃilor adoptată în condiŃiile prevăzute în actul
constitutiv sau în lege. Totodată, cesiunea va fi supusă %i formalităŃilor de publicitate,
pentru ca astfel ea să devină opozabilă terŃilor.
Cesiunea părŃilor sociale începe să2%i producă efectiv efectele din momentul în care
menŃiunea cu privire la cesionarea părŃilor sociale a fost înregistrată în registrul
comerŃului .
În cazul unei cesionări astfel realizate, actul de cesiune încheiat între cedent %i
cesionar nu îl liberează pe cel dintâi de datoriile pe care le are faŃă de societate, acesta
continuând a fi Ńinut răspunzător în situaŃia în care era debitor faŃă de societate pentru
nevărsarea integrală a aportului. Această concluzie rezultă atât din dispoziŃiile art. 84 cât %i
din dispoziŃiile art. 87 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, care stabile%te că cesiunea nu
liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăŃii din aportul său la capital.
Mai mult decât atât, cedentul continuă să rămână răspunzător %i faŃă de terŃi pentru
operaŃiunile în curs de executare, fiind aplicabile consecinŃele impuse de dispoziŃiile art. 222
%i urm. din Legea nr. 31/1990, republicată.
PărŃile de interes pot fi transmise /i pe calea mo/tenirii, dacă actul constitutiv
permite acest lucru.
Alte obligaŃii ale asociaŃiilor

104
 Pornind de la existenŃa unui patrimoniu propriu al societăŃii în nume colectiv, bunurile
ce aparŃin societăŃii nu pot fi folosite de către un asociat fără consimŃământul expres al
celorlalŃi asociaŃi.
În acest sens, art. 80 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te în sarcina asociatului
care, fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi întrebuinŃează capitalul, bunurile sau creditul
societăŃii în folosul său sau al unei alte persoane, obligaŃia de a restitui societăŃii beneficiile ce
au fost astfel obŃinute de către acel asociat sau de terŃul în favoarea căruia a lucrat %i, eventual,
să despăgubească societatea de toate pagubele pe care i le2a pricinuit prin fapta sa.
Răspunderea asociatului într2o asemenea situaŃie, intervine indiferent dacă în urma
operaŃiunii efectuate cu capitalul, bunurile sau creanŃele societăŃii, acesta a obŃinut sau
nu beneficii. Astfel, dacă s4au obŃinut asemenea beneficii, acestea profită exclusiv
societăŃii (%i nu asociatului respectiv sau terŃilor în favoarea cărora a lucrat), iar în situaŃia în
care nu s4au obŃinut astfel de beneficii, asociatul va fi obligat numai la despăgubirea
societăŃii în nume colectiv la care este asociat.
Această dispoziŃie se coroborează cu dispoziŃiile art. 81 din Legea nr. 31/1990,
republicată, prin care se impune asociatului ca acesta să folosească din fondurile societăŃii
numai ceea ce i s2a fixat pentru cheltuielile ce se impun a fi efectuate în interesul societăŃii.
Această normă are totu%i caracter dispozitiv, deoarece, prin actul constitutiv, asociaŃii
pot hotărî să dispună din fondurile societăŃii %i de anumite sume în interes personal.
În situaŃia în care nu există o stipulaŃie expresă în actul constitutiv /i totu/i un
asociat folose/te în interes personal sume aparŃinând societăŃii, el va fi Ńinut răspunzător
pentru sumele astfel utilizate, fiind obligat să le restituie %i, eventual, să acopere celelalte
prejudicii pe care astfel, le2a produs societăŃii.

5.2.3 Administrarea societăŃii în nume colectiv

Administrarea societăŃii este asigurată, de regulă, de către asociaŃi. Dacă în cadrul
societăŃii sunt numiŃi mai mulŃi administratori, dreptul de a reprezenta societatea aparŃine
fiecăruia dintre asociaŃii respectivi.
În situaŃia în care persistă divergenŃe între administratori, pentru adoptarea unei decizii,
legea permite adoptarea deciziei cu votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social, altfel deciziile trebuie să fie adoptate cu unanimitate de voturi.
Există o situaŃie de excepŃie concepută de Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv
cazul în care se impune adoptarea unor acte urgente. Dacă se îndepline%te condiŃia
urgenŃei, decizia poate fi adoptată de un singur administrator, dar numai în situaŃia în
care ceilalŃi administratori se află în imposibilitate, chiar momentană, de a participa
efectiv la administrarea societăŃii. Starea de urgenŃă se analizează în funcŃie de producerea
sau nonproducerea unui prejudiciu societăŃii prin adoptarea deciziei.
În situaŃia în care un administrator ia o decizie cu privire la o anumită operaŃiune
care depă/e/te limitele normale ale faptelor de comerŃ pe care le realizează de regulă
societatea, el are obligaŃia ca, în prealabil, să în/tiinŃeze pe toŃi ceilalŃi administratori
despre necesitatea îndeplinirii acelei operaŃiuni.
Când unul dintre administratori încheie o operaŃiune prin care se depă%e%te limita
normală a comerŃului efectuat de societate, fără însă a în%tiinŃa, conform art. 78 alin. 1 din
Legea nr. 31/1990, republicată %i pe ceilalŃi administratori, cel ce a efectuat operaŃiunea
respectivă răspunde individual de toate pagubele eventuale pe care societatea ar putea
să le suporte în urma efectuării operaŃiunilor, în situaŃia în care împotriva acestei
operaŃiuni ceilalŃi administratori au făcut opoziŃie.

105
 FaŃă de terŃi operaŃiunea respectivă rămâne însă perfect valabilă, în măsura în care
acestora nu li s2a comunicat opoziŃia celorlalŃi administratori.
SituaŃia financiară anuală a societăŃii este supusă aprobării adunării generale a
asociaŃilor, ace%tia urmând a o aproba cu votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea
capitalului social. Acela/i vot este necesar, conform art. 86 din Legea nr. 31/1990, %i în cazul
în care se pune problema introducerii unei acŃiuni a societăŃii pentru tragerea la
răspundere a administratorilor.

5.2.4. Răspunderea asociaŃilor

AsociaŃii răspund în cadrul unei societăŃi în nume colectiv nelimitat /i solidar
pentru obligaŃiile sociale ale societăŃii.
Răspunderea asociaŃilor are însă /i un caracter subsidiar, în sensul că un creditor al
societăŃii se va îndrepta mai întâi împotriva societăŃii însă%i, aceasta urmând a răspunde ca
persoană juridică de sine stătătoare pentru obligaŃiile proprii. În situaŃia în care societatea nu
plăte%te datoria în termen de 15 zile de la data punerii sale în întârziere, creditorul se poate
îndrepta împotriva oricărui asociat pentru întregul debit. Această soluŃie, rezultă în mod
expres din textul art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
FaŃă de dispoziŃiile cuprinse în art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, se pot observa
următoarele:
creditorul unei societăŃi în nume colectiv nu are posibilitatea de a se îndrepta
direct împotriva asociaŃiilor răspunzători pentru societate.
În măsura în care însă un creditor, acŃionează mai întâi împotriva oricăruia dintre
asociaŃi, acesta din urmă este în drept să2i invoce beneficiul de discuŃiune, solicitând să fie
urmărită mai întâi societatea debitoare %i numai în măsura în care aceasta nu2%i acoperă
datoriile în termenul de 15 zile stabilit de lege, să fie urmărit asociatul.
Dacă din acest punct de vedere, obligaŃiile asociaŃilor din societatea în nume colectiv se
aseamănă cu cele ale fidejusorului din cadrul relaŃiilor de drept civil, este de observat, în
schimb, că asociaŃii răspund integral /i nelimitat pentru societate, nefiind admisă
invocarea de către unul din asociaŃi a unui beneficiu de diviziune în situaŃia în care
debitorii societăŃii îl urmăresc pentru întregul debit;
legea stabile%te că asociatul poate fi urmărit de către debitor după un termen de
15 zile de la momentul punerii în întârziere a societăŃii. Această situaŃie fiind o
excepŃie de la regula stabilită de legiuitor în art. 43 din Codul comercial potrivit căreia
debitorul este de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen.
asociaŃii răspund pentru societate în mod nelimitat, în sensul dispoziŃiilor art. 1718
din Codul civil, respectiv ei vor putea fi urmăriŃi de creditorul societăŃii pentru
debitele sociale cu toate bunurile mobile /i imobile, prezente /i viitoare;
asociaŃii răspund solidar, în două sensuri:
în primul rând ei sunt solidari pentru societate, în sensul că în situaŃia în care
societatea nu4/i achită propriile datorii faŃă de creditorii săi, ace/tia din urmă
sunt în drept să se îndrepte împotriva asociaŃilor, fără a fi necesară o hotărâre
judecătorească prin care, în prealabil, societatea a fost „urmărită” %i s2a constatat
insolvabilitatea sa, singura condiŃie impusă de lege fiind ca timp de 15 zile de la
încuno%tinŃare societatea să nu plătească.
pe de altă parte, nimic nu împiedică pe debitor ca /i ulterior celor 15 zile, acesta să
continuă să urmărească societatea /i nu pe asociaŃii din cadrul ei. În măsura în
care societatea nu2%i execută obligaŃia, debitorul are %i posibilitatea de a acŃiona direct

106
 împotriva societăŃii, solicitând punerea în executare silită a bunurilor acesteia pentru
realizarea creanŃei pe care o are.
Totodată, /i între asociaŃi există o relaŃie de solidaritate, în sensul că, creditorii
societăŃii sunt în drept să urmărească pe oricare dintre asociaŃi pentru întregul debit, ei
neavând posibilitatea să invoce beneficiul de diviziune în faŃa acestora.
În măsura în care unul dintre asociaŃi plăte/te integral pentru societate, el se poate
îndrepta ulterior împotriva societăŃii sau//i împotriva celorlalŃi asociaŃi, în baza
regulilor de drept comun care operează în materia solidarităŃii.
DispoziŃia de principiu cuprinsă în art. 3 alin. 2 este preluată %i de art. 85 alin. 1 din
Legea nr. 31/1990, republicată, legea stabilind că asociaŃii sunt obligaŃi solidar /i nelimitat
pentru operaŃiunile îndeplinite în numele societăŃii de persoanele care o reprezintă.
Această dispoziŃie instituie o formă de răspundere a asociaŃilor mai largă, în sensul că
asociaŃii răspund nu numai pentru eventualele debite ale societăŃii, ci pentru toate
operaŃiunile efectuate în contul societăŃii de către societate, prin intermediul persoanei
care o reprezintă în relaŃiile cu terŃii.
AsociaŃii răspund numai patrimonial pentru toate operaŃiunile efectuate de societate,
răspunderea lor fiind în acest caz solidară %i nelimitată. În măsura în care o persoană lucrează
în numele societăŃii, fără însă a fi mandatată expres prin voinŃa celorlalŃi asociaŃi să reprezinte
societatea, ceilalŃi asociaŃi nu vor mai răspunde pentru societate pentru operaŃiunile astfel
efectuate, reŃinându2se o răspundere proprie a celui vinovat de efectuarea unor acte, pe care
însă nu era în drept să le încheie.
Actul astfel încheiat de persoana fără drept obligă societatea numai în măsura în care
cel cu care s4a încheiat actul nu avea cuno/tinŃă de lipsa de calitate a reprezentantului
societăŃii.
În măsura în care un terŃ obŃine o hotărâre judecătorească împotriva unei societăŃi
în nume colectiv, conform art. 85 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, această
hotărâre este opozabilă fiecărui asociat. În aceste condiŃii, dacă prin operaŃiuni încheiate cu
societatea, un terŃ reclamă anumite creanŃe faŃă de societate, iar pentru aceste creanŃe obŃine o
hotărâre judecătorească de obligare la plată a societăŃii, această hotărâre devine opozabilă
asociaŃilor din momentul în care devine executorie, terŃul fiind astfel în drept să se îndrepte
pentru întreaga creanŃă împotriva oricăruia dintre asociaŃii care răspund solidar %i nelimitat.
În legislaŃia română dispoziŃiile referitoare la răspunderea nelimitată %i solidară a
asociaŃilor din societatea în nume colectiv au caracter imperativ, nefiind posibil ca prin voinŃa
lor, materializată de exemplu, în actul constitutiv, asociaŃii să stabilească o formă de
răspundere mai diminuată50 .
Se poate considera că obligaŃia asociaŃilor de a acoperi pasivul social al societăŃii este
o obligaŃie legală, care funcŃionează de plin drept, în baza întrunirii simplei calităŃi de
asociat în cadrul unei societăŃi în nume colectiv.
Asociatul care a intrat în societate ulterior constituirii societăŃii, va fi obligat să
acopere pasivul social al societăŃii, care ar fi putut rezulta %i din datorii asumate de societate,
chiar anterior aderării noului asociat la societatea respectivă.

5.3. FuncŃionarea societăŃilor în comandită simplă

5.3.1. Comanditari /i comanditaŃi

Regimul juridic specific funcŃionării societăŃilor comerciale în comandită simplă este
direct influenŃat de existenŃa celor două categorii de asociaŃi: asociaŃi comanditari /i
asociaŃi comanditaŃi.

107
 În aceste condiŃii, responsabilitatea pentru operaŃiunile societăŃii revin, în principiu,
asociaŃilor comanditaŃi, ace%tia fiind însă %i cei care direcŃionează efectiv activitatea
societăŃii. În acest sens, art. 88 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te în mod clar că
administrator al unei societăŃi în comandită simplă nu poate fi decât un asociat
comanditat. SoluŃia se explică prin faptul că asociaŃii comanditaŃi sunt cei direct implicaŃi în
însă%i existenŃa societăŃii, suportând %i răspunderea pentru societate, solidar %i nelimitat ca
orice asociat în cadrul unei societăŃi de persoane.
În ceea ce prive%te situaŃia comanditarului, acesta poate încheia operaŃiuni în contul
societăŃii, numai în măsura în care este împuternicit în baza unei procuri speciale, înregistrate
la Registrul comerŃului, de către reprezentanŃii societăŃii (respectiv administratorul 2 asociat
comanditat). În cazul în care totu%i, asociatul comanditar execută operaŃiuni în contul
societăŃii fără o asemenea procură specială pentru acea operaŃiune, se consideră că el a lucrat
ca un comanditat %i, ca atare, dobânde%te mai departe o răspundere de tipul celei a asociaŃilor
comanditaŃi. Astfel, asociatul comanditar va răspunde nelimitat /i solidar cu ceilalŃi
asociaŃi comanditaŃi pentru toate obligaŃiile societăŃii, pe care aceasta /i le4a asumat de
la momentul în care asociatul comanditar a efectuat o operaŃiune în contul societăŃii fără
procură specială a administratorului societăŃii.

5.3.2. Drepturile asociaŃilor comanditari

Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele drepturi:
• să îndeplinească servicii în administrarea internă a societăŃii.
Având în vedere dispoziŃiile imperative ale art. 88 din Legea nr. 31/1990, republicată,
conform cărora nu poate fi administrator decât un asociat comanditat, rezultă că serviciile pe
care le2ar putea face un asociat comanditar în administrarea internă a societăŃii, ar avea fie
caracterul unor servicii cu titlu gratuit, în favoarea societăŃii %i conform solicitării
administratorilor comanditaŃi, fie ca angajat al societăŃii, desfă%urând în această calitate
prestaŃii pentru acea societate;
• să realizeze acte de supraveghere.
De exemplu, s ar putea considera că un asociat comanditar este în drept să solicite
intervenŃia unor cenzori care să supună controlului societatea respectivă;
• să participe la numirea /i revocarea administratorilor.
Chiar dacă, din anumite puncte de vedere posibilitatea de intervenŃie a unui comanditar
într2o societate în comandită este mai limitată decât a unui comanditat, el rămâne totu%i
asociat în societatea respectivă. În virtutea acestei calităŃi, este normal să aibă drepturi depline
de a participa la %edinŃele adunării generale a asociaŃilor, inclusiv la actele de decizie cu
privire la numirea %i revocarea celor care asigură administrarea societăŃii;
• să acorde, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru
operaŃiuni ce depă/esc puterile lor.
Astfel, pe baza unor asemenea autorizări, parte din prerogativele comanditarilor, se pot
realiza prin intermediul unui asociat comanditat, care este administratorul societăŃii.
• să solicite copii de pe situaŃiile financiare anuale
• să supună controlului exactitatea datelor înscrise în actele financiare ale
societăŃii, având posibilitatea să cerceteze registrele %i orice alte documente
justificative ale societăŃii.
În concluzie, se poate afirma că asociaŃilor comanditari li se interzice prin lege
participarea la actele de administrare externă51 efectuate de societate, respectiv acele acte

108
care angajează societatea în relaŃiile cu terŃii, în primul rând, pentru că astfel se urmăre%te
protejarea intereselor terŃilor. Astfel, având în vedere răspunderea specifică a asociaŃilor în
cadrul societăŃii în comandită simplă, exprimată printr2o diferenŃiere de tratament juridic
aplicabil între asociaŃii comanditari %i comanditaŃi, un terŃ care ar trata cu un comanditar ar
putea considera că acesta răspunde pentru operaŃiunile efectuate pentru societate cu întregul
său patrimoniu, fapt ce nu este valabil decât în cazul asociaŃilor comanditaŃi.
În schimb, asociatul comanditar poate participa la activităŃile de administrare
internă ale societăŃii, %i în calitate de asociat, alături de asociaŃii comanditaŃi, având dreptul
să supravegheze activitatea efectivă ce se desfă%oară în cadrul societăŃii respective.

5.3.3. Răspunderea asociaŃilor în societăŃile în comandită simplă

Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te că la fel ca %i în cazul
societăŃii în nume colectiv, asociaŃii comanditaŃi dintr2o societate în comandita simplă
răspund solidar /i nelimitat pentru obligaŃiile sociale.
În schimb, asociaŃii comanditari, conform art. 3 alin. 3 din lege, răspund numai până la
concurenŃa capitalului social subscris, ace%tia neavând o răspundere personală faŃă de
creditorii sociali, a%a cum există în cazul asociaŃilor comanditaŃi.
În situaŃia în care, asociaŃii comanditari nu varsă aportul la care s2au obligat, în bani sau
în natură, creditorii sociali pot avea împotriva comanditarilor vinovaŃi o acŃiune oblică.
JurisprudenŃa, în special cea străină, a considerat că la îndemâna creditorilor sociali poate
exista %i o acŃiune directă împotriva asociaŃilor comanditari, creditorii sociali fiind autorizaŃi
să acŃioneze direct împotriva comanditarilor pentru nevărsarea aportului la capitalul social al
societăŃii în comandită simplă .
InterdicŃia cu privire la calitatea de asociat într4o altă societate cu răspundere
nelimitată se referă exclusiv la cazul asociaŃilor comanditaŃi. Ca atare, un asociat
comanditar poate fi în acela%i timp asociat la mai multe societăŃi, chiar dacă, acestea sunt cu
răspundere nelimitată, sau chiar dacă au un obiect de activitate în concurenŃă cu cel al
societăŃii în comandită simplă. De asemenea, pot desfă%ura activităŃi pe cont propriu, sau
operaŃiuni în acela%i fel de comerŃ sau într2unul similar.
Cu toate acestea, considerăm că, dacă în actul constitutiv al societăŃii în comandită
simplă se stipulează o clauză de interzicere a activităŃilor concurente %i pentru asociaŃii
comanditari, se na%te %i în sarcina acestora o obligaŃie de nonconcurenŃă, de tipul celei care
există pentru asociaŃii comanditaŃi.

5.4. FuncŃionarea societăŃilor pe acŃiuni

5.4.1. AcŃiunile
NoŃiune
AcŃiunile sunt titluri de valoare emise de către o societate comercială de capital
constituită în condiŃiile legii (Legea nr. 31/1990, republicată).
În doctrină, noŃiunii de acŃiune i s2au atribuit mai multe sensuri. Astfel, pornind de la
faptul că în conformitate cu art. 91 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, capitalul este
reprezentat prin acŃiunile emise de societate, acŃiuni de valoare egală, s2a considerat că o
acŃiune reprezintă o fracŃiune a capitalului social.
De asemenea, având în vedere faptul că acŃiunea apare %i ca element determinant al
raportului juridic ce se na%te între societate %i asociatul acŃionar, acŃiunea desemnează %i un
raport juridic specific, un raport societar51 .

109
 Totodată, termenul de „acŃiune” desemnează %i titlul negociabil, exprimat în formă
materializată sau dematerializată, care conferă o serie de drepturi unui asociat dintr2o societate
de capital54 .
În sfâr%it, acŃiunile pot fi considerate %i titluri de credit, cu un anumit specific, respectiv
titluri de credit societare55 . Astfel, acŃiunile presupun o singură trăsătură specifică a titlurilor
de credit, respectiv faptul că ele încorporează dreptul în chiar cuprinsul titlului, fără însă a fi
autonome (î%i găsesc izvorul în actul constitutiv al societăŃii) %i literale, din cuprinsul acŃiunii
nerezultând efectiv drepturile ce revin titularilor lor56 .
Caracteristicile acŃiunilor
• Orice acŃiune are o valoare nominală, stabilită în actul constitutiv, care reprezintă o
fracŃiune din capitalul social al societăŃii respective.
Conform art. 93 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, valoarea nominală minimă
a unei acŃiuni este de 0,1 RON.
• AcŃiunile sunt indivizibile.
În cazul acŃiunilor deŃinute de mai mulŃi coproprietari, caracterul indivizibil al
acŃiunii se menŃine, deoarece coproprietarii au obligaŃia, prin lege, să desemneze un
reprezentant care să exercite toate drepturile specifice acŃiunilor, indiferent dacă este
vorba de acŃiuni nominative sau acŃiuni la purtător. Atunci când coproprietatea intervine ca
urmare a transmiterii unei acŃiuni nominative către mai mulŃi coproprietari, actul de
transmitere va fi legal înregistrat numai după ce coproprietarii %i2au desemnat reprezentantul
unic ce va exercita drepturile rezultate din acŃiune. În situaŃia în care coproprietarii nu se
înŃeleg cu privire la persoana care urmează să exercite drepturile specifice acŃionarilor,
problema se rezolvă pe cale jurisdicŃională57 .
Calitatea de coproprietar al acŃiunilor na%te %i obligaŃii, toŃi coproprietarii fiind
răspunzători în solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate pentru acŃiunea respectivă.
• AcŃiunile au valoare egală, conferind titularilor lor drepturi egale.
Prin excepŃie, există acŃiuni care conferă titularilor lor drepturi preferenŃiale, respectiv
acŃiunile cu dividend prioritar.
• Ca titluri de valoare, acŃiunile sunt titluri negociabile, ele încorporând valoare în
conŃinutul lor.
Prin esenŃa lor, acŃiunile se pot transmite de la un titular la altul, situaŃiile în care
negociabilitatea acŃiunilor este restrânsă fiind expres %i limitativ prevăzut de lege sau de actul
constitutiv58 .
Categorii de acŃiuni
În funcŃie de modul de transmitere, acŃiunile pot fi:
• acŃiuni nominative – atunci când în cuprinsul titlurilor de valoare se stabile%te
titularul dreptului asupra acelei acŃiuni;
• acŃiuni la purtător 2 adică acele acŃiuni pentru care simpla deŃinere materială
reprezintă dreptul asupra acŃiunii,
Categoria de acŃiuni ce urmează a fi emisă la nivelul societăŃii se stabile%te prin
intermediul actului constitutiv. În măsura în care în actul constitutiv al unei societăŃi nu se
stabile%te expres tipul de acŃiuni emise de societate, automat, în temeiul legii, se consideră că
acŃiunile respective sunt acŃiuni nominative.
De asemenea, indiferent de tipul de acŃiune nominalizată de actul constitutiv, o acŃiune
neplătită în întregime (în special în cazul subscriitorilor acceptanŃi, la constituirea
societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică) nu poate fi decât o acŃiune nominativă, soluŃie
de altfel perfect explicabilă, având în vedere răspunderea acŃionarilor pentru efectuarea
vărsămintelor datorate.

110
 Art. 92 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, permite schimbarea naturii
acŃiunilor în baza unei hotărâri a adunării generale extraordinare, respectiv, acŃiunile
nominative se pot transforma în acŃiuni la purtător %i invers.
În măsura în care acŃiunile sunt emise de o societate constituită prin subscripŃie publică,
iar această societate se referă la valori mobiliare, legea stabile%te ca regulă tranzacŃionarea
acŃiunilor direct pe piaŃa de valori mobiliare, aceste societăŃi fiind considerate societăŃi
deŃinute public %i sunt reglementate de legislaŃia privind piaŃa de capital.
AcŃiunile nominative pot fi emise în formă materială, sau dematerializate, situaŃie în
care, legea impune înregistrarea acestora în registrul acŃionarilor.
În afara acestor acŃiuni, considerate a fi acŃiuni ordinare, există /i acŃiuni specifice,
respectiv acŃiunile preferenŃiale sau prioritare, fără drept de vot.
MenŃiuni obligatorii în cuprinsul acŃiunii
Pentru a fi considerată valabilă, acŃiunea va cuprinde menŃiunile obligatorii impuse de
lege, respectiv:
denumirea societăŃii emitente;
durata societăŃii emitente
data actului constitutiv;
numărul din registrul comerŃului, sub care a fost înregistrată societatea;
codul unic de înregistrare al societăŃii;
numărul Monitorului Oficial în care s2a realizat publicitatea societăŃii constituite;
capitalul social al societăŃii emitente;
numărul de acŃiuni în care e împărŃit capitalul social, numărul de ordine al acestora %i
valoarea nominală;
numărul de acŃiuni pentru care s2a realizat vărsământul;
avantajele rezervate fondatorilor.
Dacă acŃiunile sunt nominative, suplimentar, în conŃinutul acŃiunii, trebuie să figureze
%i elementele de identificare ale acŃionarului (dacă este persoană fizică, numele,
prenumele, domiciliul %i codul numeric personal, iar dacă este persoană juridică denumirea,
sediul, numărul de înmatriculare %i codul unic de înregistrare).
Orice acŃiune pentru a fi valabilă trebuie semnată de doi membri ai consiliului de
administraŃie, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului
unic, respectiv a directorului general. Respectiv de cel puŃin doi administratori, în cazul în
care administrarea societăŃii este asigurată de mai mulŃi administratori.
Dacă o societate comercială nu emite acŃiuni pe suport material, ea va elibera, la
solicitarea acŃionarului sau din oficiu, un certificat de acŃionar care va cuprinde obligatoriu
toate menŃiunile ce trebuie să se regăsească în conŃinutul unei acŃiuni, precum %i numărul,
categoria %i valoarea nominală a acŃiunilor acelui acŃionar, poziŃia la care este înscris
acŃionarul în registrul acŃionarilor %i numărul de ordine al acŃiunilor astfel emise.
Această modalitate stabilită de lege dă conŃinut ideii de titluri cumulative, deoarece
certificatul de acŃionar nu numai că face dovada calităŃii titularului lui, dar, prin elementele pe
care le conŃine, face dovada %i cu privire la titlurile deŃinute de acel acŃionar.
În plus, art. 92 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, stabile%te că se pot emite titluri cumu4
lative pentru mai multe acŃiuni, %i în situaŃia în care acestea sunt emise în formă materială.
Transmiterea acŃiunilor
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor nominative se face, de principiu,
în baza unei declaraŃii semnate de cedent %i cesionar, declaraŃie care se înregistrează în
registrul acŃionarilor.
În cazul în care acŃiunile nominative se emit în formă materială (pe suport de hârtie),
în vederea transmiterii dreptului de proprietate, alături de declaraŃia semnată de cedent sau

111
cesionar (sau un mandatar al acestora), trebuie realizată %i o menŃiune cu privire la cesiune,
direct pe titlu (deci în cuprinsul acŃiunii), menŃiune semnată de cedent %i cesionar.
DispoziŃiile legale referitoare la modul de transmitere al dreptului de proprietate asupra
acŃiunilor nominative au caracter dispozitiv, legea permiŃând părŃile să stabilească alte reguli
prin actul lor constitutiv (de exemplu, ca declaraŃia să nu poată fi dată de către mandatari, ci
numai în mod personal, de către cedent i cesionar).
Transmiterea acŃiunilor emise în formă dematerializată %i care sunt tranzacŃionate pe o
piaŃă de capital, se supun regulilor specifice stabilite conform Legii nr. 297/2004 privind
piaŃa de capital.
Subscriitorii, cât %i cesionarii ulteriori răspund solidar pentru plata acŃiunilor, dreptul
la acŃiune împotriva acestora prescriindu4se într4un termen de 3 ani de la momentul când
s4a făcut menŃiunea referitoare la transmiterea acŃiunilor în registrul acŃionarilor.
Dreptul de proprietate asupra acŃiunilor la purtător, se transmite prin simpla
tradiŃiune, fără nici un fel de formalitate suplimentară.
AcŃiunile cu dividend prioritar fără drept de vot
Titularul unei acŃiuni cu dividend prioritar beneficiază de:
• dreptul de a primi propriul său dividend, înaintea oricăror altor reŃineri din beneficiile
societăŃii, calculate la încheierea exerciŃiului financiar;
• drepturile obi%nuite ce reveni oricărui titular de acŃiuni ordinare, mai puŃin dreptul de
a participa la vot în cadrul adunărilor generale.
AcŃiunile cu dividend prioritar nu pot depă/i 1/4 din capitalul social, iar valoarea
lor nominală va fi aceea/i cu cea stabilită pentru acŃiunile ordinare.
Legea limitează %i titularii acŃiunilor cu dividend prioritar în sensul că, se interzice
deŃinerea unor asemenea acŃiuni pentru cenzori, administratori, respectiv membrii
directoratului %i ai consiliului de supraveghere, orice alŃi reprezentanŃi ai societăŃii, pentru că
ace%tia participă în organele executive %i de control ale societăŃii %i pot determina voinŃa
societăŃii în sensul intereselor proprii determinate de obŃinerea dividendului prioritar.
Dacă societatea întârzie plata dividendelor, titularii acŃiunilor preferenŃiale vor
dobândi drept de vot până la achitarea efectivă a acestora.
Ki în cazul acestor acŃiuni speciale, legea permite ca prin hotărârea adunării generale
extraordinare natura acŃiunilor să se modifice (acŃiunile ordinare să fie convertite în
acŃiuni cu dividend prioritar %i invers).
Titularii de acŃiuni cu dividend prioritar au posibilitatea de a se reuni în adunări
proprii.
Drepturile titularilor de acŃiuni
În baza acŃiunilor pe care le deŃin, acŃionarii beneficiază în cadrul societăŃii de anumite
drepturi specifice, astfel:
• dreptul la vot
În baza acŃiunilor pe care le deŃin, acŃionarii î%i pot exercita dreptul la vot în cadrul
adunării generale. Conform art. 101 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, orice acŃiune
plătită dă dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s2a prevăzut altfel. În aceste
condiŃii, nimic nu împiedică de exemplu, ca dreptul la vot să fie exprimat prin existenŃa unui
număr mai mare de acŃiuni. EsenŃial este însă faptul ca exerciŃiul dreptului la vot să se
realizează proporŃional cu numărul acŃiunilor.
Prin actul constitutiv al societăŃii se poate limita dreptul la vot pentru acei acŃionari
care deŃin mai multe acŃiuni. Această practică, de%i recunoscută de lege, poate crea o
inechitate între acŃionari, cu atât mai mult cu cât este vorba de societăŃi de capital.

112
 Art. 101 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te %i o situaŃie de suspendare a
dreptului la vot. Dreptul la vot se suspendă pentru acei acŃionari care nu sunt la curent cu
vărsămintele ajunse la scadenŃă.
În realitate, textul trebuie interpretat în sensul suspendării dreptului la vot pentru
acŃiunile a căror vărsăminte sunt ajunse la scadenŃă. În aceste condiŃii suspendarea poate
interveni fie de la momentul ajungerii la scadenŃă a vărsămintelor %i până la momentul
anulării prin hotărâre a acŃiunilor pentru care nu s2au făcut vărsăminte, fie de la momentul
scadenŃei vărsămintelor %i până la efectuarea plăŃii.
• dreptul la dividende
ProporŃional cu cota de participare la capitalul social vărsat, acŃionarii beneficiază de
dividende în cuantumul stabilit de adunarea generală a acŃionarilor.
În afara acestor drepturi esenŃiale pentru un acŃionar, în doctrina de specialitate6 se face
referire %i la dreptul acŃionarilor de a fi informaŃi, având în vedere faptul că în cadrul
adunărilor generale se prezintă rapoartele cenzorilor %i ale administratorilor cu privire la
activitatea desfă%urată de ace%tia. De asemenea, art. 178 din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabile%te că administratorii sau, după caz, societăŃile de registru, au obligaŃia de a pune
la dispoziŃia acŃionarilor sau a oricăror alŃi solicitanŃi, registrele societăŃii.
La fel ca %i dreptul la informare, se recunoa%te acŃionarilor %i un alt drept nepatrimonial,
respectiv acela de a participa la adunările generale ale societăŃii. Pe cale de consecinŃă,
exercitând acest drept, acŃionarii au posibilitatea de a2%i exercita un drept esenŃial, respectiv
dreptul la vot.
În sfâr%it, în cazul lichidării societăŃii, acŃionarii au un anumit drept asupra părŃii
corespunzătoare acŃiunilor ce le deŃin, în urma lichidării.
Răspunderea acŃionarilor pentru neefectuarea vărsămintelor
În situaŃia în care, la momentul constituirii societăŃii nu s2a vărsat integral capitalul
social, cei obligaŃi la efectuarea vărsămintelor vor fi somaŃi la plată la momentul scadenŃei, în
baza unei somaŃii colective. Această somaŃie trebuie să îndeplinească condiŃiile de
publicitate, legea impunând ca ea să fie publicată de două ori în Monitorul Oficial, la interval
de 15 zile %i într2un ziar de largă răspândire.
Dacă în urma somării repetate, cei obligaŃi la efectuarea vărsămintelor nu %i2au efectuat
obligaŃia, consiliul de administraŃie, respectiv directoratul, are două posibilităŃi:
fie va face demersurile pentru urmărirea acŃionarilor răi platnici %i pentru executarea
debitelor acestora;
fie va anula acŃiunile deŃinute de către acŃionarii rău platnici, caz în care, hotărârea de
anulare trebuie publicată în Monitorul Oficial cu specificarea numărului de ordine al
acŃiunilor anulate.
Dacă se hotără%te anularea acŃiunilor, se admite posibilitatea unei noi emisiuni, acŃiunile
noi emise purtând numărul acŃiunilor anulate. Aceste acŃiuni urmează a fi vândute pe piaŃa
liberă.
În funcŃie de sumele obŃinute din vânzarea acŃiunilor emise în aceste condiŃii, pot
interveni două situaŃii:
sumele sunt îndestulătoare. În aceste condiŃii, din ele se va acoperi preŃul
operaŃiunilor efectuate pentru anularea acŃiunilor neacoperite, pentru vânzarea celor
noi, dobânzile de întârziere a vărsământului %i valoarea vărsământului. Dacă %i după
acoperirea acestor cheltuieli, în urma vânzării, mai există sume neutilizate, acestea vor
fi restituite acŃionarilor;
sumele sunt neîndestulătoare. În aceste condiŃii, se vor acoperi cheltuielile de
anulare %i vânzare, societatea urmând a se îndrepta împotriva cesionarilor %i
subscriitorilor; in cazul in care nici in aceste condiŃii nu se obŃin sumele datorate

113
 societăŃii, capitalul social va fi mic%orat proporŃional cu sumele nerecuperate %i pentru
care nu s2a făcut vărsământul.
De altfel, conform art. 109 din Legea nr. 31/1990, situaŃia acŃiunilor trebuie să se
regăsească in cuprinsul unei anexe la situaŃia financiară anuală a societăŃii, in cuprinsul
acestei anexe urmând a se preciza %i dacă aceste acŃiuni au fost integral liberate, sau după caz,
numărul acŃiunilor pentru care de%i s2a solicitat efectuarea vărsămintelor, aceasta nu s2a
realizat.
Dobândirea de către societate a propriilor sale acŃiuni
Ca regulă de principiu, o societate pe acŃiuni nu2%i poate dobândi propriile sale acŃiuni,
fie în mod direct, fie prin persoana care lucrează în nume propriu, dar pe seama societăŃii. Se
admite, în mod excepŃional, dobândirea de către o societate pe acŃiuni a propriilor sale acŃiuni,
dacă există o hotărâre în acest sens a adunării generale extraordinare /i cu condiŃia ca
acŃiunile astfel dobândite, inclusiv cele deja aflate în portofoliul societăŃii, să nu
depă/ească 10% din capitalul social subscris.
Astfel de operaŃiuni cu acŃiuni proprii ale societăŃii se pot realiza pentru o perioadă de
maximum 18 luni de la momentul în care hotărârea extraordinară a adunării generale a fost
publicată în Monitorul Oficial.
Dacă acŃiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaŃilor societăŃii,
acŃiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.
În cadrul adunării generale extraordinare, acŃionarii sunt liberi să hotărască cu privire la:
modurile de dobândire de către societate a propriilor acŃiuni ;
perioada în care se poate efectua o asemenea operaŃiune;
valoarea de dobândire a acŃiunilor, etc .
Procedura de dobândire a propriilor acŃiuni nu poate demara dacă nu a fost integral
vărsat tot capitalul social, adică dacă acŃiunile nu sunt integral liberate.
Pentru dobândirea propriilor acŃiuni, societatea este obligată la o plată, care se realizează
din profitul distribuibil %i din rezervele disponibile ale societăŃii, altele decât rezervele legale,
conform ultimei situaŃii financiare anuale aprobate. Tocmai pentru a asigura un control strict
al modului de plată a acŃiunilor dobândite de către societate, legea impune ca în raportul de
gestiune ce însoŃe/te situaŃia financiară anuală să fie precizate:
motivele care au determinat dobândirea propriilor acŃiuni;
fracŃiunea de capital reprezentată de acŃiunile astfel dobândite;
numărul, valoarea nominală %i contravaloarea acŃiunilor astfel dobândite.
OperaŃiunile ce privesc dobândirea propriilor acŃiuni sunt restricŃionate prin lege. În
situaŃia în care o societate pe acŃiuni î%i dobânde%te propriile acŃiuni fără respectarea
condiŃiilor impuse de lege sau de adunarea generală extraordinară, are obligaŃia să
înstrăineze acŃiunile astfel dobândite într4un termen de un an de la momentul subscrierii
lor. Dacă societatea nu le înstrăinează în acest termen, acŃiunile astfel dobândite se anulează,
societatea fiind obligată să2%i modifice corespunzător capitalul social. Această soluŃie
funcŃionează %i în cazul în care acŃiunile sunt dobândite de o societate în cadrul căreia o altă
societate deŃine majoritatea sau o poziŃie dominantă.
În anumite situaŃii, nu mai funcŃionează restricŃionările specifice impuse de lege pentru
dobândirea propriilor acŃiuni, acestea fiind posibil de dobândit în mod liber. Legea enumeră,
expres %i limitativ, aceste situaŃii:
în situaŃia în care societăŃile dobândesc propriile acŃiuni pentru a le anula %i a realiza
astfel reducerea capitalului social;
pentru cesionarea ulterioară a acestor acŃiuni către propriul personal al societăŃii
respective, dacă astfel a hotărât adunarea generală %i cu condiŃia ca cesiunea să se
realizeze într2un termen de un an de la momentul în care s2a publicat în Monitorul

114
 Oficial hotărârea adunării generale care a hotărât cesionarea propriilor acŃiuni către
salariaŃii societăŃii;
în cazul în care societatea a dobândit propriile acŃiuni cu titlu gratuit;
în cazul în care societatea dobânde%te propriile acŃiuni ca urmare a succesiunii
universale sau ca urmare a fuziunii cu o altă societate acŃionară;
în cazul în care societatea pe acŃiuni a dobândit propriile acŃiuni ca urmare a unei
hotărâri judecătore%ti dată într2o procedură de executare silită impusă unui debitor al
societăŃii;
atunci când, în baza hotărârii Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare %i cu avizul
acesteia, acŃiunile sunt dobândite cu scopul echilibrării %i regularizării pieŃei bursiere
%i extrabursiere.
AcŃiunile dobândite de o societate pe acŃiuni, %i care2i sunt proprii, nu dau dreptul la
dividende. Dreptul la vot pe care2l na%te dobândirea acestor acŃiuni este suspendat pe
perioada cât acŃiunile sunt deŃinute de societatea emitentă, majorităŃile impuse de lege pentru
întrunirea în mod valabil a unei adunări generale sau pentru adoptarea legală a unei hotărâri
fiind stabilite în funcŃie de capitalul social din care s2a dedus contravaloarea acestor acŃiuni.
Legea interzice acordarea de către societate a unor avansuri, împrumuturi sau
constituirea unor garanŃii pentru dobândirea propriilor acŃiuni.
Constituirea de garanŃii reale mobiliare asupra acŃiunilor
Constituirea garanŃiilor reale mobiliare asupra acŃiunilor, se realizează prin intermediul
unui înscris sub semnătură privată, înscris înregistrat în registrul acŃionarilor, Ńinut de
administrator sau, după caz, de societatea independentă care Ńine registrul acŃionarilor,
creditorului eliberându4i4se o dovadă cu privire la înregistrarea garanŃiei constituite.
Totodată, legea impune înregistrarea gajului astfel constituit /i în Arhiva Electronică
de GaranŃii Reale Mobiliare, de la momentul acestei înregistrări, gajul fiind opozabil
terŃilor. În funcŃie de momentul înregistrării, garanŃia dobânde%te %i ordinea de preferinŃă în
raport cu alte astfel de garanŃii.
În conŃinutul actului de garanŃie, pentru acŃiunile nominative dematerializate, trebuie
precizat în mod obligatoriu cuantumul datoriei, valoarea %i categoria acŃiunilor cu care se
garantează, iar în cazul acŃiunilor la purtător precum /i a celor nominative emise în
formă materială, se impune %i menŃionarea garanŃiei în cuprinsul titlului %i semnătura părŃilor
între care s2a realizat contractul de garanŃie.
În cazul în care societatea constituie garanŃii reale mobiliare asupra propriilor
acŃiuni, fie în mod direct, fie prin intermediul unor persoane care lucrează pe seama societăŃii,
aceste operaŃiuni vor funcŃiona în baza regulilor stabilite pentru dobândirea propriilor acŃiuni,
realizându2se însă o contabilizare separată a acestora, cu excepŃia situaŃiei în care astfel de
operaŃiuni se încadrează în operaŃiunile curente ale unei societăŃi bancare de credit sau se
realizează pentru dobândirea acŃiunilor de către salariaŃii societăŃii.
Chiar dacă asupra unor acŃiuni sunt constituite garanŃii reale mobiliare, dreptul de vot
aparŃine tot proprietarului, conform art. 124 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată.

5.4.2. ObligaŃiunile
ObligaŃiunile reprezintă bunuri incorporale /i apar ca titluri de valoare emise de
societăŃile de capital, în baza cărora titularul dobânde/te anterior un drept faŃă de
societate, întrucât cel ce le dobânde%te practic realizează un împrumut al societăŃii.
Ca %i în cazul acŃiunilor, obligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător.
Valoarea nominală a obligaŃiunilor emise de o societate pe acŃiuni nu poate fi mai mică
de 2,5 RON.

115
 În cazul în care se emit mai multe obligaŃiuni într2o singură emisiune, se impune ca
valoarea nominală a acestora să fie egală %i să confere titularilor lor acelea%i drepturi.
ObligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător, %i pot fi emise fie pe suport de hârtie,
fie prin înscriere în cont (obligaŃiuni dematerializate).
O societate pe acŃiuni nu poate face emisiune de obligaŃiuni pentru o sumă mai mare
de 3/4 din capitalul vărsat /i existent conform ultimului bilanŃ.
ObligaŃiunile pot fi emise %i prin subscripŃie publică, realizându2se o ofertă publică. În
acest caz se va întocmi un prospect de emisiune, ce trebuie publicat de administratorul
societăŃii.
Legea stabile%te exact care sunt menŃiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă
prospectul de emisiune (art. 168 din lege), respectiv:
denumirea, obiectul de activitate, sediul %i durata societăŃii;
capitalul social %i rezervele;
data publicării în Monitorul Oficial al României a încheierii de înregistrare %i
modificările ce s2au adus actului constitutiv;
situaŃia patrimoniului social după ultimul bilanŃ contabil;
categoriile de acŃiuni emise de societate;
suma totală a obligaŃiunilor care au fost emise anterior %i a celor care urmează a fi
emise, modul de rambursare, valoarea nominală a obligaŃiunilor, dobânda lor,
indicarea dacă sunt nominative sau la purtător, precum %i indicarea dacă sunt
convertibile dintr2o categorie în alta, ori în acŃiuni;
sarcinile ce grevează imobilele societăŃii;
data la care a fost publicată hotărârea adunării generale extraordinare care a aprobat
emiterea obligaŃiunilor.
Subscrierea obligaŃiunilor se face pe exemplarele prospectului de emisiune, iar pentru
obligaŃiunile astfel subscrise, valoarea lor trebuie să fie de la început integral vărsată.
Oferta publică de obligaŃiuni necesită, înainte de publicarea prospectului de emisiune,
autorizarea de către Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, în afara situaŃiilor în care
există o dispensă de autorizare acordată tot de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.
DeŃinătorii de obligaŃiuni au posibilitatea să2%i constituie, conform legii, o adunare
generală specială, care2%i va desfă%ura activitatea pe cheltuiala societăŃii emitente. Societatea
emitentă nu are dreptul să intervină în deliberările adunării generale a obligatorilor,
interzicându2se în acest sens participarea efectivă a administratorilor, cenzorilor %i
funcŃionarilor societăŃii.
Reprezentarea deŃinătorilor de obligaŃiuni este asigurată de reprezentantul numit în
cadrul adunării obligatarilor. Acesta reprezintă obligatarii atât în faŃa societăŃii, cât %i în
justiŃie, având totodată dreptul de a asista la adunările generale ale societăŃii comerciale
respective. În schimb, nici reprezentantul %i nici supleanŃii acestuia (numiŃi în acelea%i
condiŃii), nu pot participa la administrarea societăŃii.
Adunarea obligatarilor este cea care, practic, asigură supravegherea intereselor
deŃinătorilor de obligaŃiuni având dreptul, de exemplu, conform art. 167 alin. 1 din Legea nr.
31/1990, republicată, să se opună la orice modificare a actului constitutiv al societăŃii sau al
condiŃiilor în care se efectuează împrumutul, dacă astfel s2ar aduce o atingere drepturilor
deŃinătorilor de obligaŃiuni. Totodată, adunarea obligatarilor este în drept să se pronunŃe %i
asupra emiterii de noi obligaŃiuni.
Hotărârile adunării obligatarilor se adoptă cu o majoritate specifică reprezentând
cel puŃin 1/3 din titlurile emise %i nerambursate. În situaŃia în care se pune problema ca prin
hotărâre adunarea obligatarilor să se pronunŃe cu privire la emiterea de noi obligaŃiuni sau să
se opună la modificarea actului constitutiv sau a condiŃiilor împrumutului, cvorumul impus

116
de lege este de minimum 4/5 din titlurile reprezentate la adunare, iar adunarea se consideră
valabil constituită în măsura în care participă deŃinători reprezentând cel puŃin 2/3 din
titlurile nerambursate.
Odată adoptată o hotărâre a adunării obligatarilor, ea are caracter obligatoriu %i pentru
deŃinătorii de obligaŃiuni care, fie nu au luat parte la adunare, fie s2au opus adoptării acelei
hotărâri. Chiar dacă o asemenea hotărâre le este opozabilă, atât deŃinătorii de obligaŃiuni
neparticipanŃi la adunare, cât %i cei care au votat împotrivă au posibilitatea, în temeiul art. 174
alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, să atace în justiŃie acea hotărâre.
În baza obligaŃiunilor ce le deŃin, obligatorul are posibilitatea de a acŃiona societatea
emitentă în instanŃă. Pentru a fi admisibilă o astfel de acŃiune, se impune ca acŃiunea să nu
fie contrară unei hotărâri adoptate de adunarea generală a deŃinătorilor de obligaŃiuni.
ObligaŃiunile se rambursează, de regulă, la scadenŃă. Dacă se urmăre%te o
rambursare anterioară scadenŃei, obligaŃiunile din aceea%i emisiune %i cu aceea%i valoare pot
fi rambursate prin tragere la sorŃi la o sumă superioară valorii lor nominale %i în baza unei
publicităŃi, societatea emitentă având obligaŃia să anunŃe public tragerea la sorŃi cu cel puŃin
15 zile înainte.
Posibilitatea de convertire a obligaŃiunilor în acŃiuni este posibilă în măsura în care o
astfel de soluŃie este stabilită prin prospectul de emisiune.

5.4.3. Adunarea generală în cadrul societăŃilor pe acŃiuni

Aspecte generale
La fel ca în orice societate comercială, conducerea societăŃii este asigurată prin
intermediul adunării generale a acŃionarilor, pornind de la faptul că %i la baza constituirii unei
societăŃi pe acŃiuni stă tot voinŃa persoanelor care se asociază, reunind aporturile lor în
vederea obŃinerii unui profit.
Conform legii române, adunările generale la nivelul unei societăŃi pe acŃiuni pot fi
ordinare sau extraordinare %i se desfă%oară la sediul societăŃii, dacă prin actul constitutiv nu
se dispune altfel.
În doctrină, au fost avute în vedere %i alte clasificări ale adunării generale ce au la bază
alte criterii de clasificare. Astfel, în acest cadru s2a făcut referire la categoria adunărilor
speciale, formată din titularii unei anumite categorii de acŃiuni (de exemplu, cazul adunării
generale a titularilor de acŃiuni cu dividend prioritar fără drept de vot) .
Adunarea generală ordinară
Adunarea generală ordinară prezintă caracter obligatoriu, în sensul că ea trebuie să se
întrunească cel puŃin odată pe an, într2un termen de maximum 5 luni de la momentul în care
s2a încheiat exerciŃiul financiar pentru anul precedent.
Caracterul obligatoriu al adunării generale ordinare se manifestă %i cu privire la
problemele ce urmează a se discuta în cadrul ei. Practic, adunării generale ordinare îi revin
în sarcină discutarea tuturor problemelor ce interesează %i afectează existenŃa %i funcŃionarea
societăŃii pe acŃiuni, mai puŃin cele referitoare la modificarea actului constitutiv, aspecte ce Ńin
de atribuŃiile specifice ale adunării generale extraordinare. De%i, în aceste condiŃii adunarea
generală se poate pronunŃa asupra unei game foarte largi de probleme, prin lege există o serie
de aspecte cu privire la care este obligată să decidă. În acest sens, s2a considerat că
enumerarea atribuŃiilor ce revin adunării generale ordinare are caracter enunŃiativ %i de ordine
publică.
Astfel, conform art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, adunării generale îi
revin următoarele atribuŃii:

117
 să discute, să aprobe sau să modifice situaŃiile financiare anuale, după ascultarea
raportului consiliului de administraŃie, respectiv de directorat, cenzorilor sau
auditorilor financiari %i să fixeze dividendul;
să aleagă %i să revoce membrii consiliului de administraŃie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, cenzorii. În cazul societăŃilor ale căror situaŃii financiare sunt auditate,
adunarea generală nume%te sau demite auditorul financiar fixându2i durata minimă a
contractului de credit financiar.
să fixeze remuneraŃia ce se cuvine membrilor consiliului de administraŃie, respectiv
membrilor consiliului de supraveghere, cenzorilor pentru activitatea pe care o
prestează dacă remunerarea lor nu a fost fixată prin chiar actul constitutiv;
să se pronunŃe asupra gestiunii consiliului de administraŃie, respectiv directoratului;
să stabilească bugetul de venituri %i cheltuieli %i programul de activitate pentru
următorul exerciŃiu financiar;
să hotărască cu privire la gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau mai multor
unităŃi ale societăŃii.
Enumerare cuprinsă în art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată,
cu privire la atribuŃiile adunării generale ordinare nu are caracter limitativ. Nimic nu
împiedică acŃionarii ca, fie prin actul constitutiv să stabilească %i alte atribuŃii specifice în
sarcina adunării generale ordinare, fie chiar în cadrul de desfă%urare a adunării generale să se
hotărască prin voinŃa acŃionarilor %i alte aspecte legate de „viaŃa societăŃii”. EsenŃial este
faptul că cele cinci atribuŃii distinct enumerate de art. 111 alin. 2 din lege au caracter
obligatoriu, în sensul că, %i în situaŃia în care ele nu sunt prevăzute ca atare în actul
constitutiv al societăŃii, adunarea generală ordinară a societăŃii respective are obligaŃia să
decidă cu privire la ele.
De%i nu există o precizare concretă în acest sens, atâta vreme cât art. 111 alin. 2 lit. d din
Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te că numai adunarea generală ordinară se poate
pronunŃa cu privire la gestiunea consiliului de administraŃie, respectiv directoratului, rezultă
că numai acesteia îi revine în competenŃă revocarea unui membru al consiliului de
administraŃie sau directorat sau a unui cenzor, cu atât mai mult cu cât adunarea generală
ordinară este cea care îi alege.
Adunarea generală ordinară este legal constituită în măsura în care în cadrul ei
participă acŃionari care reprezinte cel puŃin o pătrime din capitalul social. Dacă nu se
obŃine o asemenea majoritate de la prima convocare, se va recurge la o a doua
convocare, adunarea generală fiind valabil constituită indiferent de prezenŃa
acŃionarilor.
Adunarea generală extraordinară
Spre deosebire de adunarea generală ordinară, în cadrul adunării generale extraordinare
se hotără%te, în principiu, cu privire la aspecte ce Ńin de modificarea societăŃii. Astfel, art. 113
din Legea nr. 31/1990, republicată, enumeră următoarele atribuŃii care presupun intervenŃia
decizională a adunării generale extraordinare:
modificarea formei juridice a societăŃii;
modificarea sediului societăŃii;
schimbarea obiectului de activitate al societăŃii.
înfiinŃarea sau desfiinŃarea unor sedii secundare, fără personalitate juridică, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede altfel;
prelungirea duratei societăŃii;
dizolvarea anticipată a societăŃii;
Cu privire la situaŃia dizolvării anticipate, legea stabile%te dispoziŃii speciale. Astfel,
conform art. 33 %i 34 din Legea nr. 31/1990, republicată, %i modificată, în cazul dizolvării

118
anticipate a societăŃii, fondatorii au dreptul la o acŃiune în daune împotriva societăŃii dacă
dizolvarea s4a făcut în frauda drepturilor lor, într2un termen de 6 luni de la data publicării
în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale a acŃionarilor care a decis dizolvarea
anticipată.
FaŃă de reglementarea specifică cu privire la dizolvarea anticipată, se poate considera că
o reducere a duratei societăŃii, nu este de principiu, posibilă, deoarece ar putea frauda
interesele terŃilor. Adunarea generală extraordinară poate însă hotărî, în condiŃiile legii, o
dizolvare anticipată.
majorarea %i reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiunea de noi
acŃiuni;
fuziunea sau divizarea societăŃii, ca modalităŃi concrete de reorganizare a societăŃii
comerciale respective;
emisiunea de obligaŃiuni;
transformarea acŃiunilor %i obligaŃiunilor dintr2o categorie în alta sau transformarea
obligaŃiunilor în acŃiuni.
Nici această enumerare nu are caracter limitativ, prin actul constitutiv al societăŃii sau
chiar %i ulterior, acŃionarii având dreptul să se pronunŃe în cadrul unei adunări generale
extraordinare cu privire la alte aspecte decât cele enumerate de art. 113. În acest sens este
redactat chiar %i textul legii, care, la art. 113 lit. l stabile%te că adunarea generală extraordinară
este în măsură să dispună în baza unei hotărâri %i cu privire la oricare altă modificare a
actului constitutiv, sau se poate întruni în vederea hotărârii oricăror aspecte pentru care
acŃionarii consideră că se impune aprobarea adunării generale extraordinare.
CompetenŃele astfel stabilite de lege pentru adunarea generală extraordinară pot fi
transmise de către aceasta către consiliul de administraŃie sau directoratului, respectiv
cele referitoare la: mutarea sediului societăŃii, schimbarea obiectului de activitate %i majorarea
capitalului social (O.U.G. 82/2007).
Se poate observa că adunarea generală extraordinară are competenŃă obligatorie pentru
aspectele ce Ńin de modificarea actului constitutiv, dar %i competenŃă exclusivă pentru acele
atribuŃii ce nu pot fi transmise administratorilor, în condiŃiile impuse de art. 114 din Legea nr.
31/1990, republicată %i modificată.
Astfel, chiar %i în situaŃia în care competenŃele adunării generale extraordinare au fost
delegate administratorilor în condiŃiile art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată,
numai adunarea generală extraordinară poate hotărî cu privire la schimbarea formei
juridice a societăŃii, înfiinŃarea sau desfiinŃarea sediilor secundare (în măsura în care această
prerogativă nu revine adunării generale ordinare, în mod exclusiv), prelungirea duratei
societăŃii, fuziunea %i divizarea societăŃii, dizolvarea anticipată, transformarea unor categorii
de obligaŃiuni în altele sau în acŃiuni %i emisiunea de obligaŃii.
Hotărârea astfel adoptată de către Consiliul de administraŃie sau directorat în baza
delegării competenŃei, poate fi atacată în justiŃie, în acelea%i condiŃii ca %i hotărârea adoptată
de adunarea generală, societatea urmând a fi reprezentată în justiŃie de o persoană
desemnată de către instanŃă dintre acŃionari, până la momentul în care adunarea
generală, legal întrunită, va desemna o persoană care să4i reprezinte interesele în
instanŃă.
Având în vedere însă%i raŃiunea existenŃei unei adunări generale extraordinare, se poate
deduce că toate atribuŃiile date în sarcina adunării generale ordinare pot fi realizate %i de
adunarea generală extraordinară, în doctrină considerându2se că este aplicabilă regula
conform căreia „cine poate mai mult poate i mai puŃin” .
Dacă în cazul adunărilor generale ordinare există obligativitatea desfă%urării adunării cel
puŃin o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie, în cazul adunării generale extraordinare

119
legea nu mai impune obligativitatea unei periodicităŃi cu privire la desfă/urarea
acesteia, ci ea va fi convocată ori de câte ori este necesar.
Adunarea generală extraordinară se consideră legal constituită dacă la prima
convocare sunt prezenŃi acŃionari reprezentând minimum o pătrime din numărul total
de drepturi de vot. Dacă acest cvorum nu este întrunit, se recurge la o a doua convocare,
adunarea generală extraordinară considerându4se legal constituită dacă sunt prezenŃi
acŃionarii reprezentând minimum o cincime din numărul total de drepturi de vot.
DispoziŃia cu privire la prezenŃa în cadrul adunărilor generale extraordinare are
totu/i caracter supletiv, art. 115 din Legea nr. 31/1990, republicată, impunând aceste
condiŃionări numai în măsura în care actul constitutiv al societăŃii nu stabile/te altfel.
Adunările generale speciale
Pot fi considerate ca fiind adunări generale speciale adunările acŃionarilor care
beneficiază de acŃiuni preferenŃiale cu dividend prioritar. În condiŃiile în care titularii unor
acŃiuni cu dividend prioritar, conform art. 95 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu
beneficiază de drept la vot, rezultă că, în legătură cu problemele care îi interesează în mod
direct, legate de specificul acŃiunilor pe care le deŃin, trebuie totu%i, să se pronunŃe într2un
cadru restrâns, cadru ce se realizează tocmai prin intermediul adunărilor speciale.
De altfel, art. 96 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te în mod expres faptul că
titularii fiecărei categorii de acŃiuni (acŃiuni ordinare sau preferenŃiale) se reunesc în
adunări speciale, în condiŃiile stabilite de actul constitutiv. Pornind însă de la faptul că
acŃiunile preferenŃiale nu dau în mod direct dreptul la vot, este normal ca hotărârile
pronunŃate de adunările speciale să fie supuse aprobării adunării generale
extraordinare, conform art. 116 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Se poate considera astfel că, adunările speciale nu reprezintă decât organe cu caracter
deliberativ66 .
Convocarea adunării generale
• Cine realizează convocarea?
ObligaŃia convocării adunării generale revine Consiliului de administraŃie, respectiv
directoratului, ace%tia urmând a realiza convocarea, conform art. 117 alin. 1 din Legea nr.
31/1990, republicată, ori de câte ori, în baza actului constitutiv al societăŃii comerciale
respective, se impune intervenŃia adunării generale.
Conform art. 119 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată, consiliul de
administraŃie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală la
solicitarea acŃionarilor care reprezintă individual sau colectiv minimum 5% din
capitalul social, dacă prin actul constitutiv al societăŃii nu se prevede o cotă mai mică.
Pentru ca solicitarea acŃionarilor să conducă la convocarea adunării generale, în cererea
adresată administratorilor ace%tia trebuie să indice aspecte ce urmează a fi puse în discuŃia
adunării în măsura în care sunt de competenŃa acesteia.
În situaŃia în care de%i acŃionarii solicită în condiŃiile legii întrunirea adunării generale,
iar administratorii societăŃii nu realizează convocarea, potrivit art. 119 alin. 3 din Legea nr.
31/1990 modificată %i republicată, instanŃa de la sediul societăŃii este în drept să intervină,
la sesizarea acŃionarilor nemulŃumiŃi, autorizând prin intermediul unei hotărâri
judecătore/ti (printr2o încheiere de încuviinŃare a cererii acŃionarilor) convocarea adunării,
în cadrul unei proceduri necontecioase. Judecarea cauzei în procedură necontecioasă se
realizează cu citarea administratorilor.
Prin intermediul hotărârii judecătore%ti instanŃa va stabili:
admiterea cererii acŃionarilor, caz în care va autoriza convocarea adunării generale;

120
 respingerea cererii acŃiuonarilor, (pentru că, de exemplu, ace%tia nu îndeplinesc
condiŃiile pentru a putea solicita convocarea adunării generale, sau aspectele pe care doresc să
le supună discuŃiei nu sunt de competenŃa adunării generale).
Dacă instanŃa admite cererea acŃionarilor, ea va hotărî:
autorizarea convocării adunării generale;
data de referinŃă, respectiv data la care acŃionarii ce deŃin acŃiuni la purtător vor fi
în%tiinŃaŃi pentru a2%i putea exercita dreptul la vot;
data Ńinerii adunării generale;
persoana care va prezida adunarea generală, numită din rândurile acŃionarilor.
Convocarea unei adunări generale nu poate fi determinată exclusiv de solicitarea
acŃionarilor. Astfel, având în vedere faptul că art. 111 alin. 1 din Legea nr. 31/1990,
republicată %i modificată, stabile%te că adunare generală ordinară se desfă%oară anual, cel mai
târziu în termen de 5 luni de la momentul încheierii exerciŃiului financiar pe anul precedent,
rezultă că %i administratorii, se pot autosesiza în vederea convocării adunării generale, cu
atât mai mult cu cât legea chiar impune termene limită înăuntrul cărora adunarea generală
ordinară anuală trebuie desfă%urată.
• Cum se realizează convocarea?
Convocarea este supusă unei proceduri speciale de publicitate. În conŃinutul oricărei
convocări se impune a fi cuprinse:
data %i locul desfă%urării adunării generale;
specificarea ordinii de zi.
În ordinea de zi vor fi cuprinse toate aspectele ce urmează a fi supuse discuŃiei în cadrul
adunării generale. De altfel, indiferent de forma de societate, orice convocare trebuie să
cuprindă aceste elemente. Dacă pe ordinea de zi a adunării generale figurează %i modificarea
unor elemente ale actului constitutiv, legea impune ca în convocare să se cuprindă textul
integral al unor asemenea propuneri.
Cu toate acestea, conform art. 1171 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, republicată %i
modificată, dispoziŃie nou introdusă prin Legea nr. 161/2003, există posibilitatea completării
ordinii de zi ulterior transmiterii convocării. Această soluŃie de excepŃie funcŃionează
numai în cazul societăŃilor închise. Propunerile de completare a ordinii de zi se adresează
de către acŃionari Consiliului de administraŃie sau directoratului, completarea ordinii de
zi fiind supusă aprobării adunării generale.
Având în vedere faptul că ceea ce interesează este ca acŃionarii să fie informaŃi de
momentul %i locul desfă%urării adunării generale, art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabile%te trei modalităŃi concrete de efectuare a convocării, respectiv:
convocare prin presă (într2un ziar de largă răspândire din localitatea în care î%i are
sediul societatea, sau în cea mai apropiată localitate) /i prin Monitorul Oficial (partea a
IV2a);
Convocarea se consideră legal îndeplinită numai în situaŃia în care publicitatea se asigură
în mod cumulativ, atât prin intermediul Monitorului Oficial, cât %i prin intermediul unui ziar
de răspândire locală .
Publicitatea astfel realizată, trebuie să preceadă întrunirea adunării generale cu cel
puŃin 30 de zile;
convocare prin scrisoare expediată acŃionarului;
Publicitatea prin scrisoare recomandată, intervine, conform art. 117 alin. 4 din Legea
nr. 31/1990, republicată, numai în cazul în care toŃi acŃionarii societăŃii deŃin acŃiuni
nominative. Dacă s2a prevăzut în actul constitutiv, scrisoarea se poate transmite %i pe cale
electronică, având încorporată, ata%ată sau logic asociată semnătura lectronică extinsă, cu cel
puŃin 30 de zile înainte de data adunării.

121
 convocare prin afi/aj la sediul societăŃii.
Este de observat că numai publicitatea prin intermediul Monitorului Oficial %i al unui
ziar de circulaŃie locală are caracter general, deoarece art. 117 alin. 5 din Legea nr. 31/1990,
republicată, stabile%te că o convocare prin modalităŃile prevăzute la alin. 4 este posibilă
numai în măsura în care actul constitutiv sau o lege specială nu stabile/te altfel.
În situaŃia în care, în urma convocării făcute în condiŃiile impuse de lege, adunarea
generală nu se poate întruni în mod valabil, datorită neîndeplinirii condiŃiilor de prezenŃă a
acŃionarilor, se va recurge la o a doua convocare. Este posibil (%i, de regulă, este chiar
indicat) ca în chiar cuprinsul primei convocării să se precizeze momentul în care urmează a se
desfă%ura o a doua întrunire, dacă în urma primei convocării nu a fost posibilă desfă%urarea
adunării generale. Cea de2a doua convocare însă, nu poate stabili ca dată a desfă%urării
adunării generale, aceia%i dată cu cea cuprinsă în prima convocare.
În mod excepŃional, dacă acŃionarii deŃinători ai întregului capital hotărăsc astfel în
unanimitate, pot desfă%ura adunarea generală fără nici un fel de formalitate de convocare
prealabilă, hotărârile adoptate în cadrul unei asemenea adunări generale fiind perfect valabile.
Mai mult decât atât, art. 1221 din Legea nr. 31/1990, republicată permite desfă%urarea
adunărilor generale %i, pe cale de consecinŃă, adoptarea în mod valabil a unor hotărâri, prin
corespondenŃă. O asemenea soluŃie cu caracter excepŃional poate funcŃiona numai în cazul
societăŃilor închise, în cadrul cărora toŃi acŃionari deŃin acŃiuni nominative.
Exercitarea dreptului la vot
• Titularii dreptului
Ca regulă generală, fiecare acŃiune dă dreptul la un vot. În aceste condiŃii, acŃionarii î%i
vor exercita dreptul la vot, drept care se concretizează, în posibilitatea de intervenŃie directă în
decizia adoptată de societatea comercială, proporŃional cu acŃiunile pe care le deŃin.
Prin excepŃie, nu au dreptul să participe la vot ce2i care deŃin acŃiuni preferenŃiale cu
dividend prioritar, deoarece acestea, conform art. 95 din Legea nr. 31/1990, republicată %i
modificată nu dau dreptul la vot.
Ca regulă, orice acŃiune plătită dă dreptul la un singur vot, dacă prin actul constitutiv
nu s2a prevăzut altfel. În cazul în care un acŃionar nu este la curent cu vărsămintele pe care
trebuie să le efectueze iar acestea au ajuns la scadenŃă, dreptul său de vot va fi suspendat.
Mai mult decât atât, conform art. 101 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată %i
modificată prin actul constitutiv se poate limita dreptul la vot al acŃionarilor, în măsura în
care ace%tia deŃin mai mult de o acŃiune.
Au dreptul la vot în adunarea generală atât acŃionarii care deŃin acŃiuni nominative, cât %i
cei cu acŃiuni la purtător. Cu toate acestea, dacă în cazul titularilor de acŃiuni nominative
participarea la vot, %i, respectiv, participarea la adunarea generală se poate realiza în urma
convocării, fără nici un fel de altă condiŃionare, în schimb, în cazul titularilor de acŃiuni la
purtător, singura posibilitate de a asigura un control asupra participării la %edinŃele adunării
generale a acestora, presupune depunerea prealabilă a acŃiunilor pe care le deŃin, astfel
încât, în funcŃie de numărul lor, să se poată stabili %i dreptul lor la vot.
Astfel, conform art. 123 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată acŃionarii care
deŃin acŃiuni la purtător, au dreptul la vot numai dacă /i4au depus acŃiunile cu minimum
5 zile înainte de data /edinŃei, la locul stabilit în convocare sau conform actului
constitutiv. Constatarea respectării procedurii impuse de lege pentru exercitarea dreptului la
vot de către titularii de acŃiuni la purtător este de competenŃa secretarului tehnic, desemnat
conform art.129 alin.5, care va încheia un proces verbal prin care să constate momentul,
numărul %i modul de depunere al acestor acŃiuni.

122
 AcŃiunile la purtător vor rămâne la dispoziŃia adunării generale %i după desfă%urarea
%edinŃei, dar nu mai mult de 5 zile de la data desfă/urării acesteia.
După depunerea acŃiunilor, administratorul unic sau consiliul de administraŃie va stabili
un moment denumit „dată de referinŃă”, dată la care acŃionarii a căror drepturi rezultă din
deŃinerea acŃiunilor la purtător î%i pot exercita dreptul la vot. Această dată se consideră a fi
valabilă %i în situaŃia în care, pentru prima adunare nu s2a întrunit cvorumul necesar. Legea
impune, ca o condiŃie de bază, stabilirea datei de referinŃă cu cel puŃin 60 de zile înainte
de data la care adunarea generală se va întruni pentru prima dată.
Pot participa la vot %i pot să exercite orice drepturi rezultate din calitatea de acŃionari,
inclusiv dreptul la dividende, numai aceia care sunt înscri/i în evidenŃele societăŃii sau în
registrul independent privat al acŃionarilor, corespunzător „datei de referinŃă”.
În cazul în care o acŃiune este grevată cu un uzufruct, dreptul de vot este diferit după
cum se pune problema exercitării lui în cadrul adunărilor generale sau extraordinare. Astfel, în
cadrul adunărilor generale, dreptul de vot este exercitat de către uzufructuar, în timp ce în
cadrul adunărilor generale extraordinare, dreptul de vot este exercitat de către nudul
proprietar.
În cazul uzufructului, uzufructuarului i se transmite „jus fruendi” %i „jus utendi”,
rămânând la nudul proprietar „jus abutendi”. Având în vedere faptul că la nivelul adunărilor
generale ordinare se discută aspecte legate de bilanŃul societăŃii, rezultate financiare etc.,
aspecte care au legătură directă cu modul de culegere a fructelor civile speciale ce rezultă din
acŃiuni, este normal ca intervenŃia în decizie, la nivelul adunării generale să aparŃină
uzufructuarului. În schimb, atunci când se pune problema dizolvării anticipate a societăŃii, sau
a schimbării formei juridice a societăŃii, aspecte ce nu pot fi discutate decât la nivelul adunării
generale extraordinare, dreptul de a participa în forul de decizie nu poate aparŃine decât
nudului proprietar, cel care deŃine dispoziŃia asupra acŃiunilor respective.
În cazul în care asupra acŃiunilor sunt constituite garanŃii reale mobiliare, dreptul la
vot aparŃine numai proprietarului lor, deoarece creditorul, chiar %i în cazul unui gaj cu
deposedare, nu dobânde%te vreun drept de dispoziŃie special asupra acŃiunilor respective, ele
continuând să rămână în proprietatea debitorului gajist.
• Participarea la vot
AcŃionarii pot participa la vot în mod direct sau prin reprezentanŃi.
Conform art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, reprezentarea nu poate fi realizată decât
prin intermediul altor persoane.
În situaŃia în care participă prin reprezentanŃi, reprezentarea se va face numai în baza
unei procuri speciale.
În cazul persoanelor fizice care nu au capacitatea legală, participarea lor la vot se
realizează prin intermediul reprezentanŃilor legali.
De asemenea, în cazul acŃionarilor persoane juridice, acestea î%i exercită dreptul la vot
în cadrul adunărilor generale, prin intermediul reprezentanŃilor lor, (respectiv persoanele care
reprezintă interesele acelei persoane juridice în relaŃiile cu terŃii).
La rândul lor, atât reprezentanŃii persoanelor fizice incapabile cât %i a persoanelor
juridice, sunt în drept să transmită dreptul lor la o altă persoană, împuternicită expres în acest
scop.
De%i, ca regulă de principiu, se admite reprezentarea în cadrul adunării generale, legea
stabile%te o serie de limitări cu privire la persoana celui care reprezintă, respectiv:
un acŃionar poate fi reprezentat numai de către un alt acŃionar în baza procurii
speciale, cu excepŃia acelor acŃionari ce nu au capacitate legală, situaŃie în care ace%tia
urmează a fi reprezentaŃi de reprezentatul legal, indiferent dacă acesta este sau nu
acŃionar;

123
 membrii consiliului de administraŃie, consiliului de supraveghere sau directorat
pot reprezenta alŃi acŃionari numai în situaŃia în care votul lor nu este determinant la
adoptarea hotărârii, în caz contrar sancŃiunea aplicabilă fiind nulitatea.
În aceste condiŃii se poate considera că, de fapt, administratorii %i funcŃionarii societăŃii
pot reprezenta alŃi acŃionari, în mod excepŃional, având în vedere condiŃionarea impusă de
lege.
nu pot vota nici direct, nici prin reprezentant, descărcarea de gestiune sau aspecte
ce implică persoana lor sau activitatea pe care o desfă%oară.
Deci, în situaŃia în care există un interes direct al administratorului, interdicŃia de
reprezentare este absolută, interzicându4se chiar /i participarea directă la vot a
administratorului implicat.
Prin excepŃie, se admite posibilitatea ca administratorii să participe la vot atunci când se
supune votului situaŃia financiară anuală, iar administratorii sunt posesori a cel puŃin jumătate
din capitalul social, astfel încât fără votul lor nu se obŃine majoritatea cerută de lege în
vederea adoptării unei hotărâri valabile.
se interzice /i participarea directă sau ca mandatar a acŃionarului cu interese
contrare intereselor societăŃii în operaŃiunea supusă votului
În cazul în care acŃionarul, cu încălcarea restricŃiei impuse de lege, participă la vot, el
răspunde pentru daunele produse astfel societăŃii, dar numai în situaŃia în care hotărârea
contrară intereselor societăŃii a fost adoptată în urma intervenŃiei votului acŃionarului în cauză
Cu valoare de principiu, art. 128 stabile%te că dreptul la vot nu poate fi cedat,
convenŃiile contrare fiind lovite de nulitate absolută.
Hotărârile adunării generale
Adoptarea hotărârilor
O hotărâre a adunării generale poate fi adoptată:
cu votul acŃionarilor ce deŃin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în
adunare, în cazul adunărilor generale ordinare;
cu votul acŃionarilor care să reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social, în cadrul
adunărilor generale extraordinare care se desfă/oară la prima convocare;
cu votul unui număr de acŃionari care să reprezinte cel puŃin 1/3 din capitalul social, în
cadrul adunărilor generale extraordinare ce se desfă/oară la a doua convocare.
Normele referitoare la cvorumul necesar în vederea adoptării unei hotărâri a adunării
generale au caracter supletiv, în sensul că prin actul constitutiv se pot stabili alte reguli
pentru adoptarea valabilă a unei hotărâri, dar numai peste limita stabilită de lege70 .
Adunările generale hotărăsc, de regulă, prin vot deschis.
Prin excepŃie, votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea consiliului de
administraŃie respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori
demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari %i pentru hotărârile privind răspunderea
acestora.
• Efectele /i opozabilitatea hotărârilor adunării generale
Hotărârile adunării generale au caracter obligatoriu atât pentru acŃionarii care au
participat la vot, cât %i pentru cei absenŃi sau cei care au votat contra.
Prin publicitatea hotărârilor se asigură %i opozabilitatea acestora faŃă de terŃi, art.
131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabilind că hotărârile adunărilor generale se
depun în termen de 15 zile la Oficiul registrului comerŃului, pentru a se realiza menŃiunile
corespunzătoare în registru %i, ulterior, se transmit spre publicare în Monitorul Oficial. Legea
stabile%te %i o situaŃie în care nu este necesară publicarea efectivă a hotărârii, respectiv cazul în
care hotărârea implică modificarea actului constitutiv, când se poate publica numai actul
adiŃional ce cuprinde textul integral al clauzelor modificate.

124
 • Punerea în executare a hotărârii se realizează numai după îndeplinirea
formalităŃilor legate de publicitatea hotărârii. Având în vedere faptul că în ordine
cronologică, publicitatea prin Monitorul Oficial se realizează ulterior înregistrărilor
menŃiunilor la registrul comerŃului, rezultă că, practic, o hotărâre a adunării generale devine
executorie %i se consideră a fi opozabilă terŃilor numai în măsura în care este publicată în
Monitorul Oficial.
Considerăm totu%i că această dispoziŃie nu are în vedere %i situaŃia în care terŃii aveau
deja cuno%tinŃă despre conŃinutul efectiv al hotărârii. Altfel spus, în cazul în care un terŃ ia
cuno/tinŃă de conŃinutul real al unei hotărâri înainte ca aceasta să fie publicată,
hotărârea îi este opozabilă, deoarece publicitatea nu este direct producătoare de efecte juridice,
ci urmăre%te încuno%tinŃarea persoanelor ce nu au participat direct la adunarea generală despre
ceea ce s2a hotărât în cadrul acelei adunări generale.
• AcŃiunea în anularea hotărârilor adunării generale
Dacă prin lege se recunoa%te obligativitatea absolută %i faptul că efectele hotărârii
adunării generale se produc faŃă de toŃi acŃionarii, legea stabile%te, în contrapartidă,
posibilitatea atacării hotărârii adunării generale de către oricare dintre acŃionarii care
nu au fost prezenŃi la adunare sau care au votat împotriva hotărârii, în măsura în care
ace/tia au solicitat să se insereze opoziŃia lor în procesul4verbal de /edinŃă. AcŃiunea este
de competenŃa tribunalului din raza teritorială a sediului societăŃii %i poate fi introdusă într2un
termen de 15 zile de la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial.
FaŃă de regulile stabilite de art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată cu privire la
persoanele care au calitatea de a introduce o acŃiune în anularea hotărârii adunării generale %i
termenul înăuntrul căruia această acŃiune poate fi introdusă, prin Legea nr. 161/2003 s2au
introdus suplimentar la acest articol două noi alineate, care reglementează lărgirea, respectiv
restrângerea dreptului la acŃiune, astfel:
în cazul în care prin acŃiune se invocă nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 132
alin. 2 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost adăugat prin Legea nr. 161/2003,
dreptul la acŃiune este imprescriptibil, iar titular al acŃiunii poate fi orice
persoană interesată, indiferent dacă a participat sau nu la vot %i indiferent de
modalitatea în care a votat, cu condiŃia existenŃei unui interes în cauză;
conform art. 132 alin. 2 din lege, dreptul la acŃiune este limitat în cazul
administratorilor, acestora interzicându2li2se o acŃiune în anularea hotărârii
adunării generale cu privire la revocarea lor din funcŃie.
Reclamantul poate solicita instanŃei ca până la judecarea litigiului cu privire la anularea
hotărârii adunării generale, să dispună pe calea ordonanŃei pre/edinŃiale, suspendarea
executării acesteia. Cererea privind suspendarea se introduce odată cu acŃiunea principală în
anularea hotărârii adunării generale. Dacă instanŃa încuviinŃează suspendarea, poate obliga în
schimb reclamantul la plata unei cauŃiuni. Împotriva ordonanŃei pre%edinŃiale de suspendare
a executării se poate introduce recurs în termen de 5 zile de la pronunŃare.
O hotărâre a adunării generale poate fi atacată /i de către toŃi administratorii, caz în
care reprezentarea în justiŃie a societăŃii va fi asigurată de către un acŃionar desemnat de
pre%edintele instanŃei, până la momentul în care adunarea generală va alege o persoană căreia
îi va da mandat în acest scop.
În cazul în care mai mulŃi acŃionari, cu îndeplinirea condiŃiilor impuse de lege, atacă
hotărârea adunării generale prin intermediul unei acŃiuni în anulare, acŃiunile pot fi conexate
în cadrul unui singur dosar.
AcŃiunea în anularea hotărârii adunării generale se judecă în camera de consiliu a
instanŃei competente (tribunalul din raza teritorială a sediului societăŃii), în contradictoriu cu
societatea pârâtă. Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, societatea

125
comercială pârâtă va fi reprezentată în instanŃă în cadrul acŃiunii în anularea hotărârii adunării
generale de către administratori.
Odată rămasă irevocabilă hotărârea de anulare, ea este supusă înregistrării la registrul
comerŃului %i va fi publicată în Monitorul Oficial, fiind opozabilă tuturor acŃionarilor din
momentul publicării.

5.4.4. Administrarea societăŃii pe acŃiuni

Potrivit Legii nr. 441/2006 %i O.U.G. nr.82/2007, de modificare a Legii nr. 31/1990
privind societăŃile comerciale, administrarea societăŃilor se poate face, fie potrivit sistemului
unitar, fie sistemului dualist existent în dreptul german.

Sistemul unitar
În cadrul sistemului unitar, societatea este administrată de unul sau mai mulŃi
administratori, numărul acestora, fiind impar.
Dacă există mai mulŃi administratori, ace%tia vor forma în mod obligatoriu un consiliu
de administraŃie.

1. Numirea administratorilor

• Administratorii pot fi numiŃi prin actul constitutiv sau desemnaŃi de adunarea generală
a acŃionarilor, cu condiŃia acceptării exprese din partea persoanei desemnată în
funcŃia de administrator.
• Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot fi salariaŃii societăŃii, iar dacă
la momentul desemnării în această funcŃie, aveau statut de salariaŃi, contractul de
muncă încetează pe perioada mandatului.
• Administratorul poate fi %i director al societăŃii.
• persoană juridică poate fi numită administrator cu obligaŃia numirii unui reprezentant
permanent, persoană fizică.

2. Revocarea administratorilor

Revocarea administratorilor aparŃine adunării generale a acŃionarilor. În cazul

revocării fără justă cauză, administratorii pot solicita d ela societate daune2interese.
RemuneraŃia directorilor, obŃinută în baza contractului de mandat este asimilată din
punct de vedere fiscal veniturilor din salarii %i se impozitează potrivit legislaŃiei în materie.
Art. 152 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 %i O.U.G. nr. 82/2007,
prevede că, remuneraŃia directorilor obŃinută în baza contractului de mandat este asimilată
salariului aplicându2se legislaŃia privind sistemul public d epensii %i alte drepturi de asigurări
sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă %i boli profesionale, legislaŃia
privind sistemul asigurărilor pentru %omaj %i stimularea ocupării forŃei de muncă, precum %i
legislaŃia privind asigurările de sănătate.

3. Pre/edintele consiliului de administraŃie

Pre%edintele consiliului de administraŃie este ales %i revocat de către consiliul de

administraŃie, dintre membri săi, sau de către adunarea generală ordinară.

4. Comitetele consultative

126
 Consiliul de administraŃie poate crea comitete consultative formate din cel puŃin 2
membri ai consiliului de administraŃie.
Comitetele consultative desfă%oară investigaŃii %i elaborează recomandări pentru
consiliu în domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor sau
nominalizarea de candidaŃi pentru diferitele posturi de conducere.

5. DedinŃele consiliului de administraŃie

Consiliul de administraŃie se întrune%te cel puŃin o dată la trei luni.

Convocarea consiliului de administraŃie se face de către Pre%edinte sau la cererea
motivată a cel puŃin doi dintre membrii săi ori a directorului general.

6. AtribuŃiile consiliului de administraŃie

CompetenŃa generală a consiliului de administraŃie – realizarea obiectului de

activitate al societăŃii, competenŃă limitată doar de deciziile adunării generale a acŃionarilor.
CompetenŃele exclusive, cele care nu pot fi delegate directorilor:
a) stabilirea direcŃiilor principale de activitate %i de dezvoltare a societăŃii;
b) stabilirea sistemului contabil %i de control financiar %i aprobarea planificării financiare;
c) numirea %i revocarea directorilor %i a remuneraŃiei lor;
d) supravegherea activităŃii directorilor;
e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acŃionarilor %i
implementarea hotărârilor acesteia;
f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenŃei societăŃii, potrivit Legii
nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei;
g) atribuŃiile primite de către consiliul de administraŃie din partea adunării generale a
acŃionarilor, prin delegare de competenŃă, în conformitate cu prevederile art.114.
Consiliul de administraŃie va putea să încheie acte juridice în numele %i în contul
societăŃii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să
schimbe ori să constituie în garanŃie bunuri aflate în patrimoniul societăŃii, a căror valoare
depă%e%te jumătate din valoarea contabilă a activelor societăŃii la data încheierii actului
juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acŃionarilor, dată în condiŃiile art.115 din legea
nr. 31/1990.
De regulă, consiliul de administraŃie reprezintă societatea în relaŃiile cu terŃii prin
pre%edintele său. Cu toate acestea, prin actul constitutiv se poate stabili ca pre%edintele %i unul
sau mai mulŃi administratori să reprezinte societatea, acŃionînd împreună sau separat.
În prezent, numărul maxim de mandate în consiliile de administraŃie pe care le poate
îndeplini un administrator este de cinci (5) în loc de trei (3) cum există în reglementarea
anterioară. Pe lîngă această incompatibilitate, legea prevede %i alte situaŃii în care o persoană
nu poate fi administrator, în principal, existenŃa unei hotărîri judecătore%ti definitive %i
irevocabile de condamnare pentru vreuna din infracŃiunile arătate de legiuitor sau pentru
conflict de interese etc.

7. Delegarea de atribuŃii către directori

127
 Consiliul de administraŃie poate delega conducerea societăŃii unuia sau mai multor
directori numind pe unul dintre ei director general, care poate fi chiar pre%edintele consiliului
de administraŃie.
Directorii pot fi numai persoane fizice, numiŃi dintre administratori sau din afara
consiliului de administraŃie.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni ale căror situaŃii financiare anuale fac obiectul unei
obligaŃii legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăŃii către directori este
obligatorie.

Sistemul dualist

Organizarea conducerii societăŃii în sistem dualist se bazează pe două organe de

conducere:
2 directoratul
2 consiliul de supraveghere

Directoratul

Directoratul este format din unul sau mai mulŃi membri, persoane fizice, numărul
acestora fiind întotdeauna impar. Dacă există un singur director acesta este numit director
general.
• În cazul societăŃilor ale căror situaŃii financiare anuale fac obiectul unei obligaŃii legale
de auditare, directoratul trebuie să fie format din cel puŃin trei membri.
• Membrii directoratului sunt desemnaŃi de către consiliul de supraveghere care nume%te
pe unul dintre ei pre/edinte al directoratului.
• Mandatul directoratului nu poate fi mai mare de 4 ani.
• Membrii directoratului pot fi revocaŃi oricând de către Consiliul de supraveghere, cu
obligarea societăŃii la plata de daune2interese în caz de revocare abuzivă.
• Prevederile legale referitoare la îndatoririle, obligaŃiile %i interdicŃiile directorilor din
sistemul unitar se aplică %i membrilor directoratului.
• AcŃiunea în răspundere a membrilor directoratului poate fi introdusă %i de alte
persoane decât adunarea generală a acŃionarilor.

Consiliul de supraveghere

Consiliul de Supraveghere este numit de către adunarea generală a acŃionarilor, cu

excepŃia primilor membri care sunt numiŃi prin actul constitutiv.
Numărul minim al membrilor Consiliului de Supraveghere este de 3 %i cel maxim de
11.
Consiliul de Supraveghere alege dintre membrii săi un pre/edinte.
O persoană juridică poate fi numită ca membru în Consiliul de Supraveghere, cu
obligaŃia desemnării unei persoane fizice ca reprezentant permanent
Membrii Consiliului de Supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului
%i nici nu pot exercita concomitent mai mult de cinci(5) mandate în consilii de supraveghere
în alte societăŃi pe acŃiuni aflate pe teriotriul României.
Consiliul de Supraveghere are posibilitatea de a crea comitete consultative formate
din cel puŃin 2 membri.
Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaŃiilor ce le revin cu privire
la reprezentarea %i buna gestionare a societăŃii, potrivit prevederilor generale cuprinse art. 72

128
%i 73 din Legea nr. 31/1990, republicată. În cazul societăŃilor în care administrarea este
asigurată de mai mulŃi administratori, răspunderea acestora faŃă de societate este solidară.
Astfel, atât administratorii, cât %i comitetul de direcŃie răspund faŃă de societate pentru
actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când paguba nu s2ar fi produs dacă ei
ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcŃiei lor. În acest sens, comitetul de
direcŃie are obligaŃia să în%tiinŃeze consiliul de administraŃie de toate abaterile constatate,
astfel ei demonstrând că %i2au exercitat obligaŃia de supraveghere %i practic fiind exoneraŃi de
răspundere.
Solidaritatea răspunderii administratorilor, intervine %i între administratori succesivi.
Astfel, administratorii societăŃii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaŃi dacă,
având cuno%tinŃă de neregularităŃile săvâr%ite de ace%tia, nu le denunŃă cenzorilor.
Membrii consiliului de administraŃie, cât %i ai comitetului director, răspund pentru actele
organismelor respective în mod solidar.
O asemenea răspundere nu funcŃionează faŃă de administratorul care se opune unor
acte sau solicită efectuarea unor acte ce se impuneau, %i dacă, în mod cumulativ:
punctul de vedere a fost menŃionat în registrul deciziilor consiliului de administraŃie;
a încuno%tinŃat despre efectuarea acelor acte sau despre omisiune, în scris, cenzorii, %i,
după caz, auditorii societăŃii.
Pentru deciziile luate în /edinŃele la care administratorul nu a asistat, el rămâne
răspunzător dacă, în termen de o lună de când a luat cuno%tinŃă de acestea, nu a făcut opoziŃie
în formele arătate de lege.
AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, auditorilor financiari %i
directorilor aparŃine adunării generale, care va decide în baza votului acŃionarilor ce deŃin
majoritatea absolută din capitalul social reprezentat la adunare. Hotărârea va putea fi luată
chiar dacă problema răspunderii acestora nu figurează în ordinea de zi.
Adunarea generală a acŃionarilor, discutând problema răspunderii administratorilor,
desemnează cu aceea%i majoritate, persoana însărcinată să exercite acŃiunea în justiŃie.
Dacă adunarea hotără%te să pornească acŃiune contra administratorilor, mandatul
acestora încetează de drept %i adunarea va proceda la înlocuirea lor.
În ipoteza în care acŃiunea se porne%te împotriva directorilor, ace%tia sunt suspendaŃi
de drept din funcŃie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătore%ti.
În cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care prejudiciază
societatea, iar societatea, din cauza poziŃiei deŃinute de ace%tia, nu acŃionează în vederea
recuperării prejudiciului, oricare dintre acŃionarii minoritari are dreptul să introducă acŃiune
în numele societăŃii, în scopul recuperării prejudiciului respectiv.

5.4.5. Auditul financiar, auditul intern /i cenzorii

Asigurarea unui control activităŃii desfă%urate de către societate are în vedere atât
interesul acŃionarilor, cât %i al terŃilor, care numai astfel se pot angaja, în cuno%tinŃă de cauză,
în eventuale relaŃii contractuale.
Potrivit dispoziŃiilor Legii nr. 31/1990, modificată situaŃiile financiare ale societăŃilor
comerciale, supuse obligaŃiei legale de auditare, vor fi auditate de către auditori financiari,
persoane fizice sau persoane juridice, în condiŃiile prevăzute de lege.
În cazul societăŃilor comerciale ale căror situaŃii financiare anuale nu sunt supuse,
potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acŃionarilor va hotărî
contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor.
Numirea cenzorilor

129
 Ceea ce caracterizează activitatea desfă%urată de cenzori este atât competenŃa lor în ceea
ce prive%te asigurarea controlului din punct de vedere contabil, financiar %i juridic, cât %i
independenŃa75 acestora.
• CompetenŃa ar rezulta din faptul că activitatea specifică de cenzor ar fi de dorit să fie
exercitată numai de către o persoană atestată în acest sens. O asemenea condiŃie este
parŃial îndeplinită de legea română.
Astfel, art. 159 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, modificată impune ca cel puŃin unul
dintre cenzori să aibă calitatea de contabil autorizat în condiŃiile legii sau de expert
contabil.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni, numirea cenzorilor are caracter obligatoriu. De
regulă, numărul de cenzori %i identificarea acestora se realizează prin actul constitutiv, ei fiind
ale%i de adunarea constitutivă. De altfel, art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te cu
caracter imperativ la lit. h) că în actul constitutiv trebuie să figureze %i elementele de
identificare ale cenzorilor atât persoane fizice, cât %i persoane juridice.
Într2o societate pe acŃiuni trebuie numiŃi minimum trei cenzori, %i tot atâŃia cenzori
supleanŃi. Norma juridică ce stabile%te această regulă are caracter supletiv, deoarece prin actul
constitutiv se poate deroga, în sensul că pot fi numiŃi mai mult de trei cenzori %i tot atâŃia
supleanŃi, cu condiŃia ca numărul acestora să fie întotdeauna număr impar.
Durata mandatului unui cenzor este, conform art. 159 alin. 2 de 3 ani, neexistând nici
un fel de limitare cu privire la realegerea lor după expirarea mandatului. Realegerea
cenzorilor este posibilă în cadrul adunării generale ordinare.
• IndependenŃa cenzorilor este asigurată de faptul că prin lege sunt stabilite o serie de
incompatibilităŃi pentru ascederea la funcŃia de cenzor, cât %i de faptul că o dată ales
se asigură o anumită stabilitate în funcŃia respectivă.
Astfel, conform art. 161 din Legea nr. 31/1990, republicată, pot fi numiŃi cenzori
numai acŃionarii în afara cazului cenzorului expert contabil, care poate fi terŃ ce exercită
profesia, individual ori în forme asociative.
Totodată, nu se impune calitatea de acŃionar cenzorului extern independent, care poate
fi atât persoană fizică, cât %i persoană juridică. Alegerea sau numirea unui cenzor extern
independent intervine cu caracter de obligativitate în cazurile expres menŃionate de lege.
Astfel, de exemplu, conform O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de
investiŃii financiare %i pieŃele reglementate, situaŃiile financiare anuale ale societăŃilor emitente
de valori mobiliare aflate sub incidenŃa legii trebuie verificate %i certificate de cenzori externi
independenŃi.
În cazul cenzorilor externi independenŃi funcŃionează obligativitatea înregistrării
acestora, ei desfă%urându2%i activitatea ca profesiune deoarece sunt membrii unui corp
profesional aparte. Înregistrarea acestora este asigurată de Comisia NaŃională a Valorilor
Mobiliare. Totodată, condiŃiile în care pot fi inclu%i în acest corp, precum %i incompatibilităŃile
specifice sunt cele stabilite de Comisia NaŃională pentru Valorile Mobiliare.
Conform legii române, nu pot dobândi calitatea de cenzori:
rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soŃii administratorilor;
persoanele care primesc sub orice formă pentru alte funcŃii decât aceea de cenzor, un
salariu sau remuneraŃii de la administrator sau de la societate;
persoanele cărora le este interzisă funcŃia de administrator sau care nu pot fi fondatori
(adică, în conformitate cu art. 138 coroborat cu art. 6 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,
republicată, nu au capacitate de exerciŃiu deplină sau au fost condamnate pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals %i uz de fals, în%elăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, ori pentru alte infracŃiuni prevăzute de
Legea societăŃilor comerciale);

130
 Obiectul controlului asigurat de cenzori
Controlul exercitat de cenzor se concretizează practic într2o verificare a respectării legii
de către cei abilitaŃi să îndeplinească acte juridice. Din acest punct de vedere cenzorii nu apar
ca organ de decizie la nivelul societăŃii comerciale.
În doctrina de specialitate s2a pus problema naturii juridice a prestaŃiilor desfă/urate
de cenzori. Astfel, în principal se consideră că cenzorii î%i desfă%oară activitatea în baza
mandatului primit de la adunarea generală care i2a numit în funcŃie. În acest sens, însă%i legea
stabile%te, în art. 159 alin. 3, că cenzorii trebuie să4/i exercite personal mandatul lor.
RelaŃia fundamentată pe mandat funcŃionează numai în cazul cenzorilor numiŃi în
adunarea generală a acŃionarilor societăŃii. În schimb, în cazul cenzorilor externi, atâta
vreme cât ace%tia, în esenŃă, au calitatea de terŃi faŃă de societate, nefiind acŃionari, %i pentru
activitatea prestată, activitate care reprezintă obiectul profesiunii lor, beneficiază de o anumită
remunerare, funcŃionează regulile specifice unui contract de prestări servicii.79 Ki cenzorii
interni beneficiază la rândul lor de o remunerare în schimbul prestaŃiilor efectuate, numai că
această remunerare este fixată prin actul constitutiv sau, ulterior, de către adunarea generală la
numirea altor cenzori.
AtribuŃiile cenzorilor
În sarcina cenzorilor legea reŃine următoarele obligaŃii:
să supravegheze gestiunea societăŃii;
să verifice dacă situaŃiile financiare sunt legal întocmite %i în concordanŃă cu registrele
societăŃii;
să verifice dacă registrele sunt regulat Ńinute %i dacă evaluarea patrimoniului s2a făcut
potrivit legii;
să întocmească raportul către adunarea generală a acŃionarilor;
să controleze pe nea%teptate, să facă în fiecare lună inspecŃia casieriei societăŃii %i să
verifice existenŃa titlurilor sau valorilor aparŃinând societăŃii;
să convoace adunarea generală, când nu a fost convocată de administrator;
să aducă la cuno%tinŃa administratorilor sau Adunării generale neregulile din
activitatea societăŃii;
să participe la adunările generale ale acŃionarilor, fără drept de vot;
să vegheze ca dispoziŃiile legii %i ale actului constitutiv să fie respectate;
să constate depunerea garanŃiei de către administratori.
Din modul în care sunt prevăzute obligaŃiile cenzorilor în cuprinsul art. 163 din lege,
rezultă faptul că ace%tia, practic, supraveghează modul în care este gestionată societatea.
Evident că pentru a realiza aceste atribuŃii, cenzorii trebuie să fie informaŃi cu privire
la actele /i activităŃile concrete ale societăŃii. Ca atare, ei sunt în drept a beneficia lunar de
situaŃii întocmite de administratori cu privire la modul concret de desfă%urare al operaŃiunilor
societăŃii. De asemenea, ei iau parte la %edinŃele consiliului de administraŃie, evident fără a
putea interveni în decizia acestuia.
În aceste condiŃii practic, cenzorii beneficiază de multe informaŃii, însă asupra
conŃinutului acestora au obligaŃia de confidenŃialitate, lor fiindu2le interzis să comunice
terŃilor sau acŃionarilor, altfel decât într2un cadru organizat, (de exemplu, într2o adunare
generală) informaŃiile pe care le cunosc în legătură cu operaŃiunile societăŃii, informaŃii
deŃinute însă în timpul exercitării mandatului de cenzor.
Având în vedere faptul că în legătură cu cele constatate în realizarea mandatului cenzorii
au obligaŃia raportării în faŃa adunării generale a acŃionarilor, pentru realizarea raportului
cu privire la situaŃiile financiare se impune o prealabilă deliberare între cenzori. Întocmirea
raporturilor %i stabilirea propunerilor ce urmează a fi prezentate în cadrul unui unic raport,

131
presupune unanimitatea punctelor de vedere ale cenzorilor. În situaŃia în care există
neînŃelegeri, se vor întocmi rapoarte separate, care, toate, vor fi prezentate adunării generale.
Dacă pentru raportul cu privire la situaŃiile financiare se impune activitatea colegială a
cenzorilor, se admite prezentarea separată de către fiecare cenzor a altor aspecte ce sunt
specifice funcŃiei pe care o îndeplinesc în cadrul societăŃii.
Deliberările cenzorilor se înscriu într2un registru special de deliberări, în care vor fi
menŃionate %i orice alte constatări efectuate de către cenzori în exerciŃiul mandatului lor.
Sesizarea cenzorilor
Potrivit art. 154 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, oricare acŃionar are dreptul
să reclame cenzorilor faptele pe care le consideră că trebuie cenzurate. Astfel sesizaŃi,
cenzorii au obligaŃia de a verifica faptele susŃinute de acŃionari, %i în măsura în care sesizările
sunt întemeiate le vor avea în vedere la întocmirea raportului prezentat în faza adunării
generale a acŃionarilor.
Dacă la sesizarea oricărui acŃionar, cenzorul este obligat numai să verifice faptele
susŃinute de acŃionar, %i numai în măsura în care acestea sunt întemeiate le va prezenta în faŃa
adunării generale, în situaŃia în care cenzorii sunt sesizaŃi cu o reclamaŃie din partea
acŃionarilor care reprezintă cel puŃin o pătrime din capitalul social, ei au obligaŃia ca,
indiferent de punctul lor de vedere, să prezinte adunării generale situaŃia respectivă, inclusiv
observaŃiile %i propunerile lor asupra faptelor reclamate. Prin actul constitutiv al societăŃii se
poate stabili însă obligaŃia cenzorilor de a2%i expune punctul de vedere cu privire la reclamaŃia
primită %i în situaŃia în care sunt sesizaŃi de un procentaj mai mic de acŃionari.
În sfâr%it, în conformitate cu art. 154 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, dacă
cenzorii socotesc întemeiată reclamaŃia acŃionarilor reprezentând o pătrime din
capitalul social, ei sunt obligaŃi să convoace imediat adunarea generală. Adunarea generală
este în măsură să adopte o hotărâre asupra faptelor %i actelor reclamate.
Răspunderea cenzorilor
În exercitarea funcŃiei lor, cenzorii răspund civil contractual, conform regulilor
generale din domeniul contractului de mandat, art. 166 din Legea nr. 31/1990, republicată,
stabilind în alin. 1 faptul că întinderea %i efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de
regulile mandatului . AcŃiunea în răspundere contra cenzorilor (ca de altfel %i contra
fondatorilor, administratorilor %i directorilor societăŃii) aparŃine societăŃii, care va decide cu
privire la introducerea ei în instanŃă în cadrul adunării generale a acŃionarilor. Răspunderea
cenzorilor este o răspundere solidară.
Totodată, se poate reŃine în sarcina cenzorilor, în exercitarea mandatului primit %i o
răspundere penală, în condiŃiile art. 277 din Legea societăŃilor comerciale.
În sfâr%it, cenzorii pot răspunde 2 atât civil, cât %i penal 2 %i în condiŃiile Legii nr. 85/2006
privind procedura insolvenŃei.

5.5. FuncŃionarea societăŃilor cu răspundere limitată

5.5.1. Drepturile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Principalele drepturi ale asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată sunt:
• dreptul la informare cu privire la societate;
• dreptul la vot;
• dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului
societăŃii;
• dreptul de a acŃiona în justiŃie;

132
 • dreptul de a se retrage din societate;
• dreptul la profit.
Dreptul la informare cu privire la societate
AsociaŃii au dreptul de a obŃine de la administrator orice informaŃii necesare adoptării
unor hotărâri care sunt de competenŃa adunării generale.
Dreptul de informare presupune obŃinerea de către oricare dintre asociaŃi a unei copii
de pe toate documentele prezentate de administrator.
Astfel, oricare dintre asociaŃi are dreptul de a cere administratorului, în orice moment,
următoarele documente:
situaŃia financiară;
rapoartele administratorului, supuse adunării generale, pe ultimii trei ani;
procesele2verbale ale adunărilor generale (registrul de deliberări);
inventarul cu privire la bunurile societăŃii.
Dreptul la vot
Oricare asociat poate să intervină în viaŃa societăŃii, în principal, prin exercitarea
dreptului la vot în cadrul adunărilor generale ale asociaŃilor.
Art. 193 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabile%te cu valoare de principiu,
faptul că fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
Dreptul la vot se exercită, de regulă, personal de către fiecare asociat. Cu toate acestea,
cu valoare de excepŃie, legea română recunoa%te %i posibilitatea exerciŃiului acestui drept prin
corespondenŃă, în măsura în care o asemenea posibilitate este prevăzută în mod expres de
actul constitutiv82 .
Având în vedere faptul că legea nu stabile%te în mod expres nici o interdicŃie, rezultă că
dreptul de vot poate fi exercitat %i prin mandatar, dar cu procură specială.
Conform art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, interzice dreptul la vot a
unui asociat în deliberările adunărilor asociaŃilor atunci când se discută cu privire la aportul
său în natură la capitalul social sau cu privire la actele juridice încheiate între el %i societate.
Dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului
societăŃii
Practic, asociatul are dreptul de a solicita expertiza cu privire la una sau mai multe
operaŃii de gestiune.
Dacă raportul de expertiză pune în evidenŃă unele aspecte negative în gestiunea
societăŃii, acesta poate fi un motiv întemeiat pentru revocarea administratorului %i pentru o
eventuală acŃiune în responsabilitate a acestuia.
Cheltuielile legate de efectuarea expertizei vor fi suportate de către societate %i, în cazul
stabilirii unei vinovăŃii a administratorului, acestea vor fi recuperate de la administratorul
vinovat.
Dreptul de a acŃiona în justiŃie
AsociaŃii beneficiază de următoarele acŃiuni în justiŃie:
• acŃiunea individuală împotriva administratorului.
Fiecare asociat, în mod individual, beneficiază de o asemenea acŃiune în cazul în care
administratorul, printr2o faptă personală, a cauzat un prejudiciu unui asociat (de exemplu, nu
i a plătit la timp dividendele cuvenite, de i s a dispus partajarea i distribuirea către
asociaŃi). O asemenea acŃiune are întotdeauna caracter personal.
Totodată, potrivit art. 223 din Legea nr. 31/1990, republicată, oricare dintre asociaŃi
poate cere instanŃei de judecată excluderea administratorului asociat care comite fraudă în
dauna societăŃii sau care se serve%te de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui
sau al altora.
• acŃiunea colectivă împotriva administratorului

133
 Această acŃiune permite tuturor asociaŃilor sau numai unora dintre ei de a obŃine
repararea prejudiciului cauzat de administratorul societăŃii. Despăgubirile la care va fi
obligat administratorul se plătesc societăŃii comerciale, %i nicidecum asociaŃilor care au
acŃionat în justiŃie.
• acŃiunea individuală sau colectivă împotriva hotărârilor adoptate de adunarea
generală a asociaŃilor
Această acŃiune este formulată împotriva societăŃii %i are ca obiect anularea hotărârii
adunării generale, dacă aceasta contravine actului constitutiv al societăŃii sau contravine legii.
Având în vedere dispoziŃiile art. 196 din Legea nr. 31/1990, republicată, conform cărora
regulile existente pentru societăŃile pe acŃiuni, cu privire la atacarea unei hotărâri a adunării
generale sunt aplicabile %i pentru cazul societăŃilor cu răspundere limitată, rezultă că o acŃiune
poate fi introdusă de oricare dintre asociaŃii care nu au luat parte la adunarea generală
sau au votat împotrivă /i au cerut să se insereze aceasta în procesul4verbal al /edinŃei.
Hotărârile adunării generale pot fi atacate în termenul de 15 zile prevăzut la art. 131 alin. 2, ce
urmează să curgă de la data la care asociatul a luat cuno%tinŃă de hotărârea adunării generale
pe care o atacă.
Hotărârea adunării generale poate fi atacată în instanŃă chiar de către
administrator, caz în care societatea va fi reprezentată în justiŃie de persoana desemnată de
pre%edintele instanŃei, dintre asociaŃi. În momentul intentării acŃiunii în anulare, reclamantul
poate cere pre%edintelui instanŃei suspendarea executării hotărârii atacate. Cererea de
suspendare poate fi admisă sau respinsă. În ipoteza admiterii suspendării executării hotărârii,
pre%edintele instanŃei poate obliga pe reclamant la plata unei sume de bani, cu titlu de
garanŃie, numită cauŃiune. Împotriva ordonanŃei de suspendare se poate face recurs în termen
de 15 zile de la pronunŃare.
Dreptul de a se retrage din societate
Oricare asociat se poate retrage din societate dacă nu este de acord cu hotărârea adunării
generale privind modificarea actului constitutiv al societăŃii. Retragerea din societate poate
interveni dacă:
s2a prevăzut în statutul societăŃii dreptul de retragere;
există acordul tuturor asociaŃilor;
pentru motive temeinice, instanŃa judecătorească a admis o asemenea soluŃie.
Asociatul care se retrage din societate are dreptul la profit până în ziua retragerii,
însă încasarea se va face în momentul repartizării lor, conform prevederilor statutare.
Asociatul care se retrage nu are dreptul la o parte proporŃională din patrimoniul social, ci
numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Dacă în momentul retragerii sunt operaŃii în curs de executare, asociatul este obligat să
suporte consecinŃele acestora %i nu va putea să încaseze partea ce i se cuvine decât după
terminarea operaŃiilor respective.
Dreptul la profit
Asociatul are dreptul la încasarea profitului atât în timpul funcŃionării societăŃii, cât %i în
cazul dizolvării %i lichidării acesteia.
• în timpul funcŃionării societăŃii, dreptul asociaŃilor de a participa la profit se
concretizează în dreptul la dividende.
În fiecare an, dacă rezultatele societăŃii permit acest lucru, adunarea generală a
asociaŃilor poate să decidă distribuirea către asociaŃi a unei fracŃiuni din profit. Astfel,
dividendele se acordă numai în măsura în care, la nivelul societăŃii, se obŃin venituri reale,
constatate ca atare prin bilanŃul contabil83 .
De regulă, dividendele se atribuie în funcŃie de părŃile sociale deŃinute, fiecare asociat
primind o sumă de bani proporŃională cu numărul de titluri pe care le deŃine, adică sub forma

134
unui procent din capitalul social. În actul constitutiv se va arăta această cotă procentuală ce
revine fiecărui asociat din beneficiile societăŃii.
În actul constitutiv al societăŃii se poate însă stabili %i o repartiŃie inegală a profitului,
întemeiată pe alte criterii decât numărul părŃilor sociale deŃinute de fiecare asociat (de
exemplu, pentru asociatul care participă activ la viaŃa societăŃii, fie prin cuno tinŃele sale
profesionale, fie prin alte modalităŃi).
Singura limitare în privinŃa repartizării profitului este aceea referitoare la interzicerea
clauzelor leoniene prin care un asociat ar fi exclus categoric de la beneficii.
• Cu ocazia dizolvării /i lichidării societăŃii, fiecare asociat va primi din activul
patrimoniului societăŃii ceea ce a aportat la capitalul social (de regulă, sub forma unei sume de
bani), după plata tuturor datoriilor pe care le are societatea faŃă de terŃele persoane.
În funcŃie de rezultatele societăŃii, asociaŃii au dreptul %i la alte sume de bani sau bunuri
în natură, care se distribuie, de regulă, în funcŃie de cota procentuală pe care o are fiecare
asociat din capitalul social.
Actul constitutiv al societăŃii poate să prevadă o distribuire inegală a rezultatelor
obŃinute cu ocazia lichidării.

5.5.2. ObligaŃiile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Principalele obligaŃii ale asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată sunt:
• participarea la pierderi;
• obligaŃia de non2concurenŃă.
Participarea la pierderi
Participarea la pierderile societăŃii se face, de regulă, în funcŃie de numărul de părŃi
sociale deŃinute de fiecare asociat; totu%i, actele constitutive ale societăŃii pot deroga de la
această regulă stabilind o participare inegală a asociaŃilor la pierderile societăŃii.
În actul constitutiv al societăŃii trebuie să se prevadă cota în procente de participare a
asociaŃilor la pierderi.
Singura limitare este a%a2numita clauză leoniană, prin care un asociat nu poate fi
descărcat în totalitate de pierderi la fel ca %i atunci când s2ar dispune ca un asociat să suporte
în totalitate pierderile.
Spre deosebire de modul de reglementare a participării la beneficii a asociaŃilor,
reglementarea referitoare la participarea la beneficii presupune două elemente de esenŃă,
respectiv:
participarea la pierderi este limitată la valoarea aporturilor la capitalul social al
asociaŃilor, potrivit principiului răspunderii limitate care caracterizează această formă
de societate.
participarea la pierderi este adesea constatată în momentul dizolvării societăŃii.
Concret, după realizarea activului (încasarea creanŃelor) %i plata pasivului – achitarea
datoriilor, societatea trebuie să restituie asociaŃilor aportul pe care l2au adus la constituirea
societăŃii. Dacă nu este posibil acest lucru, societatea va rambursa numai o parte din aceste
aporturi, situaŃie în care asociaŃii vor suporta în mod definitiv pierderile reprezentând diferenŃa
dintre valoarea aportată %i cea primită.
În mod excepŃional, societatea poate să mic%oreze capitalul social, dacă se constată
pierderi, situaŃie în care asociaŃii vor schimba părŃile sociale anterioare cu noile părŃi sociale,
care vor avea o valoarea mai mică. DiferenŃa de valoare între titlurile deŃinute anterior %i cele
deŃinute după reducerea capitalului, constituie o pierdere pe care o suportă asociaŃii.
ObligaŃia de non4concurenŃă

135
 ObligaŃia de non4concurenŃă a asociaŃilor decurge, de regulă, dintr2o clauză
contractuală.
Pentru administrator, obligaŃia de non2concurenŃă este prevăzută în lege. Astfel, potrivit
art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii nu pot primi, fără
autorizarea adunării asociaŃilor, mandatul de administratori în alte societăŃi concurente
sau având acela/i obiect, nici să facă acela/i fel de comerŃ, ori altul concurent pe cont
propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancŃiunea revocării /i
răspunderii pentru daune.
ObligaŃia de non2concurenŃă poate fi prevăzută %i în contractul de muncă ori de câte ori
asociaŃii au în acela%i timp %i calitatea de angajat al societăŃii respective.
Pentru a se stabili o clauză de non2concurenŃă, trebuie să se respecte două reguli
fundamentale:
limitarea clauzei în timp (durată) %i spaŃiu (teritoriu);
stabilirea unor limite concrete cu privire la activitatea care nu trebuie să fie exercitată
de asociaŃi.

5.5.3. Răspunderea asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată

În principiu, asociaŃii nu sunt răspunzători de gestiunea societăŃii atâta vreme cât aceasta
este în sarcina administratorului.
Cu toate acestea, legea stabile/te două situaŃii în care se reŃine direct răspunderea
asociaŃilor, amândouă în legătură cu aportul asociaŃilor la capitalul social, respectiv:
• în momentul constituirii societăŃii, dacă declară fals în legătură cu aportul la capitalul
social, adică aportează bunuri care nu2i aparŃin din punct de vedere juridic.
Asociatul în cauză va răspunde faŃă de societate pentru evicŃiune, care provine fie de la
terŃa persoană care pretinde %i dovede%te că are un drept asupra bunului aportat, fie chiar de la
un asociat, care se obligă să aporteze acela%i bun unei alte societăŃi;
• dacă valoarea aportului în natură este mai mică decât cea declarată de asociatul care
s2a obligat la acel aport.

5.5.4. Adunările generale

Adunarea asociaŃilor reprezintă forma de organizare, care permite elaborarea %i
exprimarea în decizii %i hotărâri a voinŃei sociale. În ansamblul societăŃii comerciale, adunarea
asociaŃilor reprezintă cel mai important organ de conducere având plenitudine de competenŃă
%i atribuŃii. Astfel, cu titlu exemplificativ, adunarea generală are %i următoarele atribuŃii:
nume%te celelalte organe ale societăŃii sau le revocă;
fixează limitele de competenŃă a organelor numite de ea;
exercită controlul asupra activităŃii organelor societăŃii;
decide modificarea actului constitutiv al societăŃii, în concordanŃă cu necesităŃile
decurgând din scopul urmărit.
Adunarea asociaŃilor din societăŃile cu răspundere limitată reprezintă organul de decizie
suprem al societăŃii constituită din totalitatea asociaŃilor.
Ca regulă generală, în adunarea generală o hotărâre se adoptă cu votul asociaŃilor
reprezentând majoritatea absolută a asociaŃilor /i a părŃilor sociale, în afară de cazul
când în actul constitutiv se prevede altfel.
Prin excepŃie, conform art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul
adoptării unei hotărâri ce presupune modificarea actului constitutiv, este necesar votul
tuturor asociaŃilor. DispoziŃia legală are caracter supletiv, deoarece prin actul constitutiv se
poate deroga de la norma legală.

136
 Adunarea generală se convoacă la sediul societăŃii ori de câte ori este nevoie, dar cel
puŃin o dată pe an. Convocarea se face de către administratorul societăŃii. Prin excepŃie,
convocarea adunării asociaŃilor se poate face %i de către un asociat sau un număr de asociaŃi
care reprezintă cel puŃin 1/4 din capitalul social, cu obligaŃia de a arăta scopul convocării. De
asemenea, cenzorii sunt obligaŃi să convoace adunarea generală când aceasta nu a fost făcută
de către administrator.
Convocarea adunării generale se face în forma în care este prevăzută în actul constitutiv.
În lipsa unei asemenea stipulaŃii convocarea se face prin scrisoare recomandată. Convocarea
adunării generale trebuie făcută cu cel puŃin 10 zile înainte de ziua fixată pentru Ńinerea
%edinŃei.
Hotărârile asociaŃilor se iau în adunarea generală. Există posibilitatea ca votarea să se
facă %i prin corespondenŃă.
În situaŃia în care adunarea generală legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din
cauza neîntrunirii majorităŃii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra
ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaŃi /i partea din capitalul social reprezentată
de asociaŃii prezenŃi.
Legea stabile%te anumite interdicŃii în cazul unui conflict de interese între societate %i
asociaŃi.
Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toŃi asociaŃii, inclusiv pentru cei
care nu au participat la vot sau pentru cei care au votat împotrivă. Spre deosebire de hotărârile
adunării generale a acŃionarilor, pentru hotărârile adunării asociaŃilor legea nu cere aducerea
acestora la cuno%tinŃă a terŃilor.
În cazul în care printr2o hotărâre a adunării asociaŃilor unui asociat i se încalcă drepturile,
acesta are posibilitatea de a cere în instanŃă anularea hotărârii.
În situaŃia societăŃii cu răspundere limitată cu unic asociat, atribuŃiile adunării generale
sunt exercitate de asociatul unic (art. 13 din Legea nr. 31/1990, republicată %i modificată).
Asosiatul unic poate avea calitatea de salariat al societăŃii cu răspundere limitată al cărui
asociat unic este.

5.5.5. Administratorii societăŃii

Numire /i revocare
Societatea poate fi administrată de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi sau
neasociaŃi, numiŃi prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale.
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării generale, mandatul de administrator în
alte societăŃi concurente sau având acela%i obiect de activitate, nici să facă acela%i fel de
comerŃ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub
sancŃiunea revocării %i răspunderii pentru daune. Potrivit art. 1961 dispoziŃiile privitoare la
administrarea societăŃilor pe acŃiuni nu sunt aplicabile societăŃilor cu răspundere limitată; ceea
ce înseamnă că administratorii pot aveacalitatea de angajat (salariat).
ReprezentanŃii societăŃii sunt obligaŃi să depună la registrul comerŃului semnăturile lor
în termen de 15 zile de la data înmatriculării, dacă au fost numiŃi prin actul constitutiv, iar cei
ale%i în timpul funcŃionării societăŃii în termen de 15 zile de la alegere.
În ce prive%te revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor
asociaŃilor, dacă administratorii au fost numiŃi prin actul constitutiv sau cu votul majorităŃii
absolute a asociaŃilor %i a părŃilor sociale, dacă administratorii au fost desemnaŃi de către
adunarea asociaŃilor. În cazul revocării administratorului numit prin actul constitutiv, practic
intervine o modificare a actului constitutiv prin înlocuirea unui administrator, fapt ce
determină adoptarea unei hotărâri cu unanimitate de voturi84 .

137
 În situaŃia în care prin actul constitutiv sunt numiŃi doi sau mai mulŃi administratori,
asociaŃii pot stabili ca ace%tia să î%i exercite mandatul împreună sau individual. În cazul în
care ei lucrează împreună, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, iar în caz de divergenŃă
vor decide asociaŃii în cadrul adunării generale, în condiŃiile art. 187 din Legea nr. 31/1990,
republicată.
AtribuŃii
Administratorii societăŃii cu răspundere limitată, pot face toate operaŃiunile cerute pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului societăŃii, afară de restricŃiile stabilite prin actul
constitutiv.
Art. 198 din Legea nr. 31/1990, republicată prevede obligaŃia administratorilor de a Ńine
un registru al asociaŃilor societăŃii. Nerespectarea acestei obligaŃii atrage răspunderea
personală %i solidară a administratorilor pentru prejudiciile cauzate societăŃii.
Administratorii au obligaŃia, prin lege, de a convoca adunarea asociaŃilor.
Dacă prin actul constitutiv nu s2a stabilit care dintre administratori este %i reprezentant al
societăŃii, dreptul de reprezentare aparŃine fiecăruia dintre ei.
Răspundere
Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăŃii, sau chiar terŃelor
persoane, indiferent dacă este asociat sau neasociat. Răspunderea civilă intervine ori de câte
ori administratorul cauzează prin actele pe care le îndepline%te un prejudiciu.
Dacă sunt mai mulŃi administratori ei răspund solidar. În cazul răspunderii solidare,
oricare dintre administratori poate fi obligat pentru acoperirea întregii pagube.
Administratorul care a acoperit paguba are posibilitatea unei acŃiuni în regres împotriva
celorlalŃi administratori, pentru a fi despăgubit de ceilalŃi, fiecare participând la acoperirea
pagubei proporŃional cu vina pe care o are.
AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor aparŃine /i creditorilor societăŃii,
însă ace%tia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăŃii.
Administratorul răspunde penal în cazul săvâr%irii unor fapte considerate infracŃiuni
atât de către Codul penal %i cât %i de legile extrapenale care conŃin dispoziŃii penale (Legea nr.
31/1990, republicată ).

5.5.6. Controlul gestiunii societăŃii

Potrivit art. 199 din Legea nr. 31/1990 republicată, actul constitutiv poate stabili alegerea
unuia sau mai multor cenzori de către adunarea asociaŃilor.
Dacă numărul asociaŃilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie. Durata
mandatului lor este de 3 ani /i pot fi reale/i.
DispoziŃiile cu privire la interdicŃiile existente pentru anumite persoane de a dobândi
calitatea de cenzor stabilite în cazul societăŃilor pe acŃiuni, funcŃionează %i în cazul societăŃilor
cu răspundere limitată.
În schimb, în cazul acestui tip de societăŃi nu se impune numirea a minim trei cenzori %i
toŃi atâŃia supleanŃi. În consecinŃă, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată poate exista un
singur cenzor /i un supleant. În cazul mai multor cenzori desemnaŃi numărul acestora
trebuie să fie impar.
Ki în cazul societăŃii cu răspundere limitată trebuie respectată condiŃia ca unul dintre
cenzori sau singurul cenzor să fie expert contabil.
Cenzorii societăŃii trebuie să fie asociaŃi cu excepŃia cenzorului contabil care poate fi %i
un neasociat.
Cenzorii se aleg de către adunarea asociaŃilor. Legea nu prevede posibilitatea numirii
cenzorilor prin actul constitutiv, ca în cazul societăŃilor pe acŃiuni. Cu toate acestea nu există

138
nici un impediment legal ca desemnarea cenzorilor într2o societate cu răspundere limitată să
se facă direct prin actul constitutiv.
În lipsa cenzorilor, controlul gestiunii societăŃii se asigură de către asociaŃi.

5.5.7. Transmiterea părŃilor sociale

În schimbul aporturilor lor, asociaŃii în societatea cu răspundere limitată primesc părŃi
sociale, care le conferă acestora drepturile %i obligaŃiile aferente. Cu toate că părŃile sociale nu
reprezintă titluri negociabile ele se pot transmite în condiŃiile legii.
Transmiterea părŃilor sociale implică %i transmiterea calităŃii de asociat în societatea cu
răspundere limitată.
Legea nr. 31/1990 republicată, reglementează transmiterea părŃilor sociale între asociaŃi
/i către persoane din afara societăŃii. Transmiterea părŃilor sociale se poate face prin acte
inter vivos sau mortis causa, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În practică, cel mai adesea este
întâlnită transmiterea părŃilor sociale prin acte între vii, cu titlu oneros %i îmbracă forma
cesiunii.
Între asociaŃi părŃile sociale pot fi transmise în orice condiŃii (indiferent de numărul
voturilor asociaŃilor). Cesiunea părŃilor sociale între asociaŃi presupune încheierea unui
contract între asociatul cedent %i asociatul cesionar.
Pentru protejarea terŃilor, legea cere înscrierea cesiunii în registrul comerŃului. Prin
actul constitutiv este posibil ca cesiunea părŃilor să fie interzisă.
FaŃă de terŃi86 părŃile sociale se transmit dacă există consimŃământul asociaŃilor care
reprezintă cel puŃin 3/4 din capitalul social. În actul constitutiv asociaŃii pot să prevadă
unanimitatea voturilor, dar nu pot coborî sub limita legală de 3/4.
Cesiunea produce efecte faŃă de terŃi numai în momentul înscrierii ei în registrul
comerŃului.
În măsura în care într2un act constitutiv se stabile%te o clauză de continuare cu
mo/tenitorii ace%tia au doar facultatea, nu %i obligaŃia de a accepta continuarea societăŃii. În
schimb, clauza are caracter obligatoriu între asociaŃi, deoarece în situaŃia în care mo%tenitorii
acceptă succesiunea, ei devin automat %i asociaŃi în cadrul societăŃii comerciale respective.

SecŃiunea 6
Excluderea i retragerea asociaŃilor

6.1. Excluderea /i retragerea asociaŃilor din societatea în nume colectiv

SituaŃii de excludere
Luând în considerare atât dispoziŃiile speciale cât %i regulile generale în domeniul
excluderii, se poate considera, în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, că un
asociat poate fi exclus dintr4o societate în nume colectiv în următoarele situaŃii:
• în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor ce2i revin cu privire la aportul la capitalul social al
societăŃii, având în vedere faptul că art. 222 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990,
republicată, stabile%te că această sancŃiune intervine pentru orice asociat care, de%i a
fost pus în întârziere nu %i2a vărsat aportul la capitalul social, la care s2a obligat prin
actul constitutiv;
• în cazul în care prin faptele sale fraudează societatea sau se serve%te de semnătura
socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora, fără a fi îndrituit expres de
către ceilalŃi asociaŃi în acest sens;

139
 • în cazul în care, un asociat devine legalmente incapabil (respectiv este lipsit de
capacitate de exerciŃiu), în situaŃia în care asociatul este o persoană fizică, sau este
declarat în stare de faliment, atunci când asociatul este o persoană juridică;
• în cazul în care asociatul se amestecă fără drept în administrarea societăŃii (respectiv
în situaŃia în care încheie, de exemplu, acte în numele societăŃii, fără ca ceilalŃi
asociaŃi să i fi acordat un asemenea drept în mod expres);
• în cazul în care asociatul întrebuinŃează capitalul social, bunurile sau creditele
societăŃii în folosul său sau al unei alte persoane fără consimŃământul scris al celorlalŃi
asociaŃi;
• în cazul în care asociatul face acte de concurenŃă împotriva societăŃii;
• în situaŃia în care un debitor al asociatului face opoziŃie împotriva hotărârii adunării
generale de prelungire a duratei de existenŃă a societăŃii %i instanŃa admite această
opoziŃie; într2o asemenea situaŃie, ceilalŃi asociaŃi vor decide, conform art. 206 din
Legea nr. 31/1990, republicată, fie să renunŃe la prelungirea duratei societăŃii, fie să
excludă pe asociatul debitor din societate.
Hotărârea judecătorească de excludere
Având în vedere consecinŃele negative pe care le are o excludere pentru un asociat, ea nu
se poate pronunŃa decât prin hotărâre judecătorească. AcŃiune în instanŃă poate fi iniŃiată de
către orice societate comercială, sau de orice asociat, caz în care la judecata cauzei va fi citată
%i societatea comercială alături de asociatul pârât.
În situaŃia în care acŃiunea de excludere este iniŃiată de însă/i societate, ea presupune
decizia adunării generale a celorlalŃi asociaŃi, mai puŃin a asociatului exclus.
În doctrina de specialitate s2a ridicat %i problema societăŃilor în nume colectiv cu
numai doi asociaŃi, situaŃie în care, dacă s2ar admite excluderea, ar însemna ca aceasta să
atragă automat %i dizolvarea societăŃii respective, deoarece nu este de admis o societate în
nume colectiv care să nu aibă minimum doi asociaŃi. S2a considerat că dacă intervine o
asemenea situaŃie, singura soluŃie acceptabilă ar fi ca asociatul rămas în societate după
excluderea celuilalt, să modifice forma societăŃii respective în societate cu răspundere limitată
cu unic asociat87 . De altfel, conform art 223 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost
adăugat prin Legea nr. 161/2003, prin aceia/i hotărâre, instanŃa dispune /i cu privire la
structura participării la capitalul social a celorlalŃi asociaŃi, ca urmare a excluderii.
Hotărârea judecătorească irevocabilă de excludere, se depune la Oficiul registrului
comerŃului pentru a se face înscrierea situaŃiei nou create, urmând ca, la cererea societăŃii
hotărârea, să fie publicată în Monitorul Oficial.
Termenul de depunere a hotărârii judecătore/ti de excludere la Registrul comerŃului
pentru înregistrarea acestei menŃiuni este de 15 zile.
ConsecinŃele excluderii
Conform art. 224 din Legea nr. 31/1990 republicată, asociatul exclus participă la
pierderile societăŃii /i se bucură de beneficiile rezultate din societate, până la momentul
în care este exclus din societate. Cu toate acestea, asociatul exclus nu poate pretinde efectiv
aceste beneficii, decât la momentul în care se realizează repartizarea lor conform actului
constitutiv.
La momentul excluderii, asociatul exclus nu beneficiază de o parte din capitalul social al
societăŃii (respectiv partea care i s2ar fi cuvenit în baza aportului vărsat la capitalul social), ci
numai de contravaloarea acestuia, respectiv o sumă de bani care să reprezinte exact valoarea
aportului său la capitalul social al societăŃii care l2a exclus.
Retragerea unui asociat din societatea în nume colectiv

140
 Retragerea unui asociat reprezintă un act unilateral de voinŃă din partea acelui asociat.
Ca atare, trebuie să îmbrace toate caracteristice legale ale unui asemenea act unilateral de
voinŃă.
Este de observat faptul că art. 226 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, temeiul
legal în domeniu, enumeră numai cazurile de retragere a unui asociat din societatea de
persoane sau societatea cu răspundere limitată, nu %i în cazurile societăŃilor de capital.
Cu toate acestea, există posibilitatea retragerii unui acŃionar din cadrul societăŃii de
capital, cu luarea în considerare a dispoziŃiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, astfel cum au
fost modificate prin Legea nr. 161/2003.
Conform art. 226, retragerea unui asociat dintr2o societate în nume colectiv (ca de altfel,
din orice societate de persoane sau societate cu răspundere limitată), poate interveni exclusiv
în următoarele situaŃii:
• în cazurile prevăzute de actul constitutiv. Evident că în situaŃia în care asociaŃii,
prin voinŃa lor, stabilesc în actul constitutiv situaŃiile %i condiŃiile concrete în care
poate opera o retragere a unui asociat, voinŃa acestora este suverană;
• cu acordul tuturor celorlalŃi asociaŃi. Ki acest caz de retragere are tot caracter
convenŃional. Astfel, se poate considera că asociatul care dore%te să se retragă din
societate are această posibilitate, dacă î%i manifestă voinŃă în cadrul unei adunări
generale a asociaŃilor, iar ace%tia, cu unanimitate, sunt de acord cu solicitarea de
retragere a asociatului în cauză.
Evident, că legea nu condiŃionează nicicum posibilitatea retragerii de o eventuală
discutare a solicitării în cadrul adunării generale a societăŃii. Ceea ce solicită legea este
existenŃa consimŃământului expres al tuturor asociaŃilor pentru o asemenea retragere,
indiferent dacă acesta se manifestă într2un cadru organizat, sau în mod individual.
• pe cale judecătorească, în urma unei hotărâri a instanŃei care constată că asociatul are
motive temeinice pentru a solicita retragerea din societate.
Hotărârea dată de tribunal cu privire la cererea de retragere a unui asociat este supusă
numai recursului, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Ki hotărârea cu privire la retragerea asociatului este supusă înregistrării la Oficiul
registrului comerŃului .
Efectele retragerii unui asociat
La momentul retragerii din societate, asociatul va putea beneficia de anumite drepturi
proprii pentru părŃile sociale pe care le deŃine în societate, drepturi a căror valoare se
stabile%te fie pe cale convenŃională, fie în baza unei expertize. Expertul, la rândul său, poate
fi desemnat de către părŃi (societatea %i asociatul retras), prin bună înŃelegere, sau, în caz
contrar, în baza hotărârii tribunalului.
În măsura în care însă%i retragerea nu poate funcŃiona pe bază convenŃională %i, ca atare,
ea trebuie să fie impusă de instanŃă, credem că la acela%i moment se poate decide %i cu privire
la evaluarea drepturilor care se cuvin asociatului în urma retragerii sale din societate, prin
intermediul unui expert, intervenind astfel o expertiză judiciară.
6.2. Excluderea /i retragerea asociaŃilor comanditaŃi

Excluderea asociaŃilor comanditaŃi se face în cazurile expres prevăzute de art. 222 din
Legea nr. 31/1990, republicată. În schimb, asociaŃii comanditari nu pot fi exclu%i din
societate decât în situaŃia în care, de%i au fost pu%i în întârziere, nu %i2au adus aportul la
capitalul social, toate celelalte cazuri prevăzute de lege funcŃionând exclusiv în cazul
asociaŃilor comanditaŃi.

141
 De asemenea, în temeiul art. 206 din Legea nr. 31/1990, republicată, un asociat
comanditar poate fi exclus din societate în situaŃia în care creditorii săi particulari au făcut
în instanŃă o opoziŃie împotriva hotărârii adunării generale prin care s4a decis
prelungirea termenului pentru care s4a constituit societatea respectivă. Acest caz de
excludere poate duce la excluderea atât a asociatului comanditat, cât %i al celui comanditar, în
funcŃie de creditorul particular al asociatului respectiv, ale cărui interese sunt atinse prin
decizia de prelungire a duratei de existenŃă a societăŃii.
În ceea ce prive%te retragerea asociaŃilor, funcŃionează acelea%i reguli ca %i în cazul
retragerii asociaŃilor dintr2o societate în nume colectiv.
Retragerea din societate a acŃionarilor nemulŃumiŃi de hotărârea adunării generale
Conform art. 134 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
161/2003, posibilitatea de retragere a acŃionarilor, intervine în cazul în care ace%tia nu sunt de
acord cu hotărârile adoptate de adunarea generală cu privire la:
4 schimbarea obiectului principal de activitate;
4 mutarea sediului societăŃii;
4 schimbarea formei societăŃii.
Într2o asemenea situaŃie, acŃionarii care se retrag vor obŃine de la societate contravaloarea
acŃiunilor pe care le posedă, la valoarea medie stabilită de un expert autorizat. În expertizarea
contravalorii acŃiunilor, expertul are obligaŃia de a folosi cel puŃin două metode de evaluare
recunoscute de standardele europene de evaluare.
AcŃiunile acŃionarilor care se retrag din societate vor fi dobândite de societate, conform
art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 161/2003,
urmând ca societatea să le înstrăineze în termen de 1 an de la momentul dobândirii.

6.3. Excluderea /i retragerea asociatului din societatea cu răspundere

limitată
Excluderea
Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, poate fi exclus din societatea cu
răspundere limitată asociatul care se află în una din următoarele situaŃii:
nu aduce aportul la care s2a obligat, după ce în prealabil a fost somat;
asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăŃii sau folose%te semnătura
socială ori capitalul social în interesul propriu sau al altora.
Excluderea se pronunŃă prin hotărâre judecătorească, la cererea societăŃii sau a oricărui
asociat. Hotărârea definitivă de excludere se va depune în termen de 15 zile la Oficiul
registrului comerŃului pentru a putea fi înscrisă, iar dispozitivul acesteia se va publica la
cererea societăŃii în Monitorul Oficial al României.
Drepturile asociatului exclus sunt:
4 să participe la beneficii, calculate până la data excluderii din societate;
4 să încaseze o sumă de bani corespunzătoare părŃii pe care o deŃine din capitalul social.
În ce prive%te obligaŃiile asociatului exclus acesta răspunde de pierderi până la data
excluderii. De asemenea, pentru operaŃiunile în curs de executare, asociatul exclus este obligat
să suporte consecinŃele %i nu va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
operaŃiunilor.
Retragerea

142
 Retragerea asociatului dintr2o societate cu răspundere limitată este reglementată de
dispoziŃiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 republicată, care privesc retragerea asociatului din
societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată.
Retragerea asociaŃilor este posibilă în următoarele condiŃii:
4 dacă s2a prevăzut în actul constitutiv;
4 cu acordul tuturor celorlalŃi asociaŃi;
4 în baza unei hotărâri judecătore%ti, pentru motive temeinice.
Drepturile cuvenite asociatului retras pentru părŃile sale sociale, se stabilesc fie prin
acordul asociaŃilor, fie printr2un expert desemnat de asociat, fie de către tribunal în caz de
neînŃelegere.

SecŃiunea 7
Dizolvarea, fuziunea i divizarea societăŃilor comerciale

7.1. Dizolvarea societăŃilor comerciale

Dizolvarea societăŃilor comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a

personalităŃii juridice a acestora, formată dintr2un ansamblu de operaŃiuni care au ca urmare,
de regulă, lichidarea patrimoniului societăŃilor în cauză.
Dizolvarea se poate produce:
• pe baza unei hotărâri a asociaŃilor;
• prin hotărârea instanŃei judecătore%ti;
• în virtutea legii (de drept).
Legea societăŃilor comerciale prevede cauze comune, generale de dizolvare a
societăŃilor comerciale %i cauze specifice fiecărei forme.

7.1.1. Cauze comune de dizolvare a societăŃilor comerciale

Potrivit art. 227 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt cauze comune de
dizolvare a societăŃilor comerciale următoarele:
• trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
• imposibilitatea realizării obiectului sau realizarea acestuia (dizolvare de drept);
• declararea nulităŃii societăŃii;
• hotărârea adunării generale (dizolvare voluntară);
• hotărârea tribunalului;
• falimentul societăŃii;
• alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.

7.1.2. Cauze speciale de dizolvare a societăŃilor comerciale în funcŃie de fiecare

formă de societate reglementată de lege
Dizolvarea societăŃilor de capital
Dizolvarea societăŃilor pe acŃiuni
Conform art. 228 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea pe acŃiuni se dizolvă:
• în cazul %i în condiŃiile prevăzute de art. 153, respectiv, dacă administratorii
constată pierderea unei jumătăŃi din capitalul social;
• când capitalul social se mic/orează sub minimul legal;

143
 • când numărul acŃionarilor scade sub minimum legal.
Dizolvarea societăŃii în comandită pe acŃiuni
Societatea în comandită pe acŃiuni se dizolvă în cazul %i în condiŃiile prevăzute pentru
societatea pe acŃiuni, condiŃii referitoare la valoarea minimă a capitalului social %i la numărul
minim de asociaŃi sau acŃionari.
Dizolvarea societăŃilor de persoane
Dizolvarea societăŃii în nume colectiv
Conform art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată, societăŃile în nume colectiv se
dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi,
când datorită acestor cauze numărul asociaŃilor s4a redus la unul singur %i nu există clauză
de continuare cu mo/tenitorii.
În cazul acestor societăŃi, conform art. 230 din Legea nr. 31/1990, republicată, dacă un
asociat decedează %i nu există convenŃie contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se
cuvine mo%tenitorilor, după ultimul bilanŃ aprobat, în termen de trei luni de la notificarea
decesului asociatului, dacă asociaŃii răma%i nu preferă să continue societatea cu mo%tenitorii
care consimt la aceasta.
Dizolvarea societăŃii în comandită simplă
SocietăŃile în comandită simplă de dizolvă prin falimentul asociatului comanditat sau
comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia.
În acest din urmă caz, în lipsă de convenŃie contrară, societatea va plăti mo%tenitorilor
partea ce li se cuvine, după ultimul bilanŃ aprobat, în termen de trei luni de la notificarea
decesului asociatului, afară dacă mo%tenitorii săi nu preferă să rămână în societate în calitatea
avută de autorul lor.
Dizolvarea societăŃii cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăŃi din
capitalul social, sau după caz al mic/orării sub minimul legal de 2.000.000 lei, ori prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi când
datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s4a redus la unul singur.
Sunt exceptate următoarele situaŃii:
• în termen de nouă luni de la data constatării pierderii sau mic%orării capitalului social,
acesta este întregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal de 2.000.000
lei;
• în actul constitutiv există clauză de continuare a activităŃii societăŃii cu mo%tenitorii
celui decedat;
• asociatul rămas în urma deschiderii procedurii falimentului faŃă de ceilalŃi asociaŃi ori
a incapacităŃii, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hotără%te continuarea
existenŃei societăŃii sub forma societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.

7.1.3. Efectele dizolvării

Din punct de vedere procedural, legiuitorul prevede în art. 233 alin.1 din Legea nr.
31/1990, republicată, că dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea procedurii lichidării
patrimoniului societăŃii. Prin excepŃie, dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori
divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege, cum ar fi dizolvarea societăŃii
cu răspundere limitată cu asociat unic, caz în care patrimoniul societăŃii se transmite
asociatului unic.
În societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă /i în cele cu răspundere limitată
asociaŃii pot hotărî cu cvorumul %i majoritatea prevăzute pentru modificarea actului
constitutiv, odată cu dizolvarea %i modul de lichidare al societăŃii, atunci când sunt de acord

144
cu privire la repartizarea %i lichidarea patrimoniului societăŃii %i când asigură stingerea
pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
Art. 232 din Legea nr. 31/1990, republicată prevede necesitatea înscrierii dizolvării
societăŃilor comerciale în Registrul comerŃului %i publicarea ei în Monitorul Oficial (cu
excepŃia cazului în care dizolvarea intervine ca efect al trecerii timpului stabilit pentru durata
societăŃii).
Conform art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul în care dizolvarea
societăŃii se produce în urma falimentului, aceasta se va pronunŃa de tribunalul investit cu
procedura falimentului.
Pe perioada operaŃiunilor lichidării, personalitatea juridică a societăŃii se păstrează,
până în momentul radierii acesteia din registrul comerŃului.
Ca noutate, art. 2371 reglementează răapundera asociaŃilor în cazul dizolvării %i lichidării
societăŃii.
Astfel, când un asociat răspunde nelimitat pentru obligaŃiil societăŃii pe durata
funcŃionării acesteia., răspunderea sa pentru aceste obligaŃii va fi nelimitată %i în faza
dizolvării %i chiar a lichidării.
În cazul asociaŃilor care răspund limitat pentru obligaŃiile societăŃii, în limita aportului la
capitalul social, răspunderea va fi limitată la acest aport %i în situaŃia dizolvării, %i, dacă este
cazul, a lichidării societăŃii.
Cu toate acestea, asociatul cu răspundere limitată care abuzează de caracterul limitat al
răspunderii sale %i de personalitatea juridică distinctă a societăŃii răspunde nelimitat pentru
obligaŃiile neachitate ale societăŃii dizolvate.

7.2. NoŃiune /i forme de realizarea a fuziunii

7.2.1. Conceptul de fuziune

Fuziunea se realizează fie prin absorbŃia unei societăŃi de către o altă societate, fie
prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a constitui o societate nouă.
În dreptul românesc, instituŃia juridică a fuziunii societăŃilor comerciale este
reglementată, în principal, de Legea nr. 31/1990, republicată.
Legiuitorul detaliază procedura de fuziune a societăŃilor comerciale, procedură care are
ca act principal proiectul de fuziune. Sunt reglementate totodată aspectele ce Ńin de
conŃinutul, de înregistrarea %i publicitatea proiectului de fuziune.
LegislaŃia noastră conŃine, în egală măsură, dispoziŃii referitoare la dreptul de opoziŃie
al creditorilor societăŃilor care se reorganizează prin fuziune, cât %i data la care fuziunea
produce efecte juridice.
• fuziunea prin absorbŃie reprezintă operaŃiunea prin care una sau mai multe societăŃi
transmite alteia, ca urmare a dizolvării fără lichidare, totalitatea activului %i pasivului
patrimonial, atribuindu2se acŃionarilor sau asociaŃilor societăŃilor absorbite acŃiuni sau
părŃi sociale %i, eventual, o sultă în numerar, care să nu depă%ească un procent de 10%
din valoarea lor nominală sau din valoarea lor contabilă;
• fuziunea prin contopire %i constituirea unei noi societăŃi reprezintă operaŃiunea prin
care mai multe societăŃi se reunesc pentru a transmite unei societăŃi care se constituie,
ca urmare a dizolvării %i radierii lor, ansamblul activului %i pasivului patrimonial, în
schimbul atribuirii de părŃi sociale sau acŃiuni %i, eventual, o sultă care să nu
depă%ească 10% din valoarea nominală sau, în lipsa acesteia, valoarea lor contabilă.

145
 7.2.2. Formele de realizare a fuziunii
Fuziunea este posibilă numai în măsură în care există activ patrimonial la societatea
care este absorbantă în schimbul patrimoniului transmis.
O societate „mamă” poate fi absorbită de societatea „fiică”, considerându2se că acest
lucru nu este nici ilicit %i nici artificial . În schimb, nu poate participa la fuziune o sucursală
a unei societăŃi comerciale .
Fuziunea se poate realiza între societăŃi care au forme diferite de constituire. Fuziunea
antrenează dizolvarea fără lichidare a societăŃilor care dispar %i transmiterea universală a
patrimoniului lor societăŃilor beneficiare, în starea în care se găsesc la data realizării definitive
a operaŃiunii. Ea antrenează, în mod simultan, dobândirea de către asociaŃii societăŃii care
dispare, a calităŃii de asociaŃi ai societăŃii beneficiare, în condiŃiile determinate prin contractul
de fuziune.
Câteodată, nu se poate proceda la schimbul părŃilor sociale sau al activelor societăŃilor
care dispar, în cazul când părŃile sociale sunt deŃinute:
• fie de societatea beneficiară sau de o persoană care acŃionează în nume propriu, dar pe
socoteala societăŃii;
• fie de societatea care dispare sau de o persoană care acŃionează în numele său propriu,
dar pe contul acestei societăŃi.
Din punct de vedere economic, fuziunile fac obiectul unei clasificări tradiŃionale care
face distincŃia între:
• fuziunea prin contopire;
• fuziunea prin absorbŃie (anexare);
• restructurările interne.
Fuziunea prin contopire
Pe scurt, această operaŃiune juridică %i economică se caracterizează prin reducerea la o
singură unitate a două sau mai multe entităŃi deosebite anterior.
Această alianŃă care duce la crearea unei noi entităŃi, presupune punerea în comun a
aporturilor societăŃilor care au fuzionat, asemănându2se astfel cu contractul de societate. Cel
mai bun instrument de realizare a acestei înŃelegeri perfecte este crearea unei societăŃi noi.
Fuziunea prin absorbŃie
Din cauza constrângerilor de ordin fiscal, în majoritatea cazurilor este preferată fuziunea
prin absorbŃie.
Fuziunea prin absorbŃie, cunoscută ca fuziune prin „anexare”, nu se concretizează
într2un partaj echitabil de interese, ci mai degrabă prin supremaŃia unei societăŃi asupra altei
societăŃi, fără ca această dominare să fi fost impusă în mod obligatoriu prin forŃă. Este vorba
aici de o veritabilă achiziŃie, de un transfer de putere %i de control, ca urmare a unei mutaŃii
patrimoniale.
Aceste două tipuri de reorganizări (fuziunea prin contopire %i fuziunea prin absorbŃie)
sunt rezultanta unui proces care se realizează în doi timpi:
4 întocmirea proiectului de fuziune pe baza hotărârii asociaŃilor fiecărei societăŃi care se
reorganizează;
4 realizarea acordului final privind fuziunea propriu2zisă.
Restructurările interne
Restructurările interne au ca obiect o remodelare juridică a puterii în interiorul unui grup,
cu scopul de a modifica organizarea internă a întreprinderii pentru a face faŃă imperativelor de
dezvoltare a acesteia.

7.2.3. Efectele fuziunii

146
 Transmisiunea universală a patrimoniului
Atât în cazul fuziunii prin contopire, cât %i al fuziunii prin absorbŃie106 societatea care se
constituie, ori societatea absorbantă este Ńinută de toate obligaŃiile societăŃii absorbite care nu
sunt achitate în timpul fuziunii. Societatea absorbantă nu are calitatea de terŃ faŃă de
cocontractanŃii societăŃii absorbite, care pot dovedi prin orice mijloc de probă, o eventuală
simulaŃie pe care o poate invoca orice subiect al contractului încheiat cu societatea absorbită.
Activul transmis
Prin fuziune se transmit, în principiu, toate drepturile care au aparŃinut societăŃii
absorbite sau a societăŃilor care se reunesc. Astfel:
4 dreptul de a acŃiona în justiŃie aparŃine societăŃii absorbante sau societăŃii nou create;
4 societatea absorbantă poate formula acŃiune în justiŃie pentru repararea prejudiciului
cauzat de administratorii societăŃii absorbite.
4 societatea absorbantă poate să continue executarea silită (iniŃiată) de societatea
absorbită, fără să obŃină un nou titlu executoriu.
Drepturile societăŃii absorbite asupra unor titluri (acŃiuni) pe care le deŃine la o terŃă
persoană, trebuie să se prevadă în raportul de acŃiuni al societăŃii emitente.
Dacă se transmit bunuri imobile, potrivit Legii nr. 7/1996 modificată, trebuie să se facă
menŃiune în registrele de publicitate imobiliară cu privire la societatea care a preluat dreptul ca
efect al fuziunii.
OperaŃiunile de fuziune se analizează ca operaŃiuni privind schimburile de drepturi
sociale. Ele nu constituie, în nici un caz, operaŃiuni de înstrăinare de valori imobiliare %i deci
nu sunt supuse dispoziŃiilor legale referitoare la respectarea dreptului de preemŃiune instituit
prin legile speciale .
Drepturile de proprietate industrială
Drepturile asupra mărcilor de fabrică %i a celor de comerŃ se transmit societăŃii
absorbante, cu excepŃia cazului când o terŃă persoană intentează acŃiune în constatarea
nulităŃii absolute a fuziunii.
FaŃă de terŃi, transmiterea dreptului de proprietate asupra mărcilor de fabrică %i a celor de
comerŃ se face din momentul efectuării menŃiunii la Oficiul de Stat pentru InvenŃii %i Mărci.
Pasivul transmis
Se transmit societăŃii absorbante:
4 datoriile nescadente ale societăŃii absorbite;
4 obligaŃia de garanŃie pentru viciile lucrului care aparŃinea societăŃii absorbite, în cazul
unui contract de vânzare2cumpărare;
4 datoriile care izvorăsc dintr2un fapt al societăŃii absorbite, chiar dacă au caracter
personal;
4 obligaŃia de nonconcurenŃă asumată de societatea absorbită.
InstanŃa de judecată poate să limiteze la o anumită sumă răspunderea societăŃii
absorbante pentru datoriile societăŃii absorbite (dacă există convenŃie de limitare a
răspunderii intervenite între cele două societăŃi – absorbantă %i absorbită).
Transmiterea contractelor
Fuziunea prin absorbŃie are ca efect subrogaŃia legală a societăŃii absorbante, în
drepturile societăŃii absorbite, fără nici o altă formalitate, cu excepŃia celei de publicitate
prevăzută în legislaŃia societăŃilor comerciale. În aceste condiŃii, societatea absorbantă preia %i
contractele societăŃilor absorbite, cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:
4 în cazul contractelor de închiriere, proprietarul spaŃiului comercial închiriat este
obligat să respecte efectele subrogaŃiei;
4 contractele de concesiune nu se pot transmite societăŃii absorbante decât cu acordul
concendentului;

147
 4 contractele de asociere în participaŃiune se transmit cu acordul coparticipanŃilor.
4 contractele de muncă încheiate de societatea absorbită sunt transmise de drept
societăŃii absorbante.
Această transmisiunea însă nu înlătură dreptul pe care îl are societatea absorbantă de a
determina nevoile sale reale de personal. De aceea concedierile consecutive ca efect al
fuziunii nu au caracter abuziv dacă intervin în cadrul unei reorganizări a întreprinderii, cu
respectarea legii. În principiu însă, reprezentanŃii salariaŃilor trebuie consultaŃi înaintea
efectuării operaŃiunii de fuziune .
Drepturile terŃilor asupra fuziunii
Societatea absorbantă devine debitoarea creanŃelor non2obligatare ale societăŃii
absorbite, în locul acesteia. Această substituire nu antrenează o novaŃie a creanŃei. De aceea,
este gre%ită acea practică a unor societăŃi comerciale care, după fuziune, au întocmit acte
adiŃionale la contractele încheiate de societatea absorbită, acte prin care au modificat unul
dintre subiectele participante, respectiv în locul societăŃii absorbite a fost menŃionată
societatea absorbantă.
Dacă în contractul încheiat între societatea absorbită, care avea calitatea de debitor, %i
terŃa persoană creditoare s2a prevăzut ca aceasta din urmă să ceară restituirea debitului
imediat, în caz de fuziune, se va aplica clauza contractuală, fără ca societatea creditoare să
facă opoziŃie în instanŃă, cu privire la fuziune.
Dreptul la opoziŃie este acordat creditorilor tuturor societăŃilor participante la fuziune,
ale căror creanŃe sunt anterioare publicării proiectului de fuziune.
În dreptul român, potrivit art. 243 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, „opoziŃia
suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească a
devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plăŃii
datoriilor sau oferă garanŃii acceptate de creditori ori convine cu ace tia un aranjament
pentru plata datoriilor.”

7.2.4. Încetarea existenŃei societăŃii absorbite

Un alt efect al fuziunii prin absorbŃie este dispariŃia (dizolvarea fără lichidare) a
societăŃii absorbite %i radierea ei din registrul comerŃului.
Legiuitorul, în art. 249 din Legea nr. 31/1990, republicată, face precizări numai în
legătură cu data fuziunii.
În privinŃa desfiinŃării societăŃii absorbite evident, aceasta se produce din momentul
radierii ei din registrul comerŃului.
Practic, cele două momente, de efectuare a menŃiunii de majorare a capitalului social a
societăŃii absorbante %i de radiere a societăŃii absorbite se produc la aceea%i dată.

7.2.5. Constituirea unei noi societăŃi

Fuziunea prin contopire înseamnă constituirea unei noi societăŃi prin reunirea celor care
fuzionează.
Data fuziunii este data înmatriculării în registrul comerŃului a societăŃii nou create,
moment în care se efectuează %i menŃiunea de radiere din registrul comerŃului a societăŃilor
comerciale care au fuzionat.

7.3. Divizarea

148
 Divizarea se face prin împărŃirea patrimoniului unei societăŃi care î%i încetează existenŃa,
între două sau mai multe societăŃi existente sau care iau fiinŃă prin acest procedeu. În acest
caz, divizarea este totală.
Divizarea unei societăŃi poate să fie %i parŃială, atunci când se desprinde o parte din
patrimoniul unei societăŃi care2%i păstrează existenŃa %i se transmite acea parte către o altă
societate, constituindu2se o societate nouă din fracŃiunea respectivă de patrimoniu. În acest
caz, o societate transmite o parte din patrimoniul său altei societăŃi deja existente sau care se
constituie astfel %i în schimbul aportului prime%te părŃi sociale care se atribuie asociaŃilor
societăŃii care s2a reorganizat prin divizare.
În cazul divizării, societăŃile care dobândesc bunurile societăŃii divizate, vor
răspunde pentru obligaŃiile acesteia proporŃional cu valoarea bunurilor dobândite.
ExcepŃional, se poate stabili %i o altă proporŃie.
În ipoteza în care nu se poate stabili societatea răspunzătoare pentru o anumită obligaŃie,
vor răspunde în mod solidar societăŃile care au dobândit bunuri prin divizare. Acelea%i reguli
se aplică %i în cazul divizării parŃiale.
Transmisiunea patrimoniului societăŃii divizate către alte societăŃi existente sau către
societatea comercială care se constituie, se face cu titlu universal ori, cu titlu particular
(adică, se transmit „mase” de drepturi %i obligaŃii din patrimoniul societăŃii care se
reorganizează prin divizare ori numai drepturi legate de un singur bun %i obligaŃiile corelative
acestuia).

7.4. Procedura de fuziune sau de divizare

Potrivit dispoziŃiilor art. 2382251 din Legea nr. 31/1990, republicată, fuziunea %i
divizarea societăŃilor comerciale urmează în general acelea%i reguli procedurale.
Fuziunea %i divizarea se pot face %i între societăŃi care au forme diferite (societăŃi în
nume colectiv, societăŃi pe acŃiuni, societăŃi în comandită pe acŃiuni).
SocietăŃile în lichidare pot fuziona sau se pot divide dacă nu a început repartiŃia părŃilor
ce li se cuvin din lichidare.

7.4.1. Perioada intermediară

Realizarea fuziunii necesită îndeplinirea unor formalităŃi complexe într2un interval de
timp relativ lung. Se poate scurge un interval de câteva luni între data când se evaluează
patrimoniul transferat, stabilirea raportului de schimb al părŃilor sociale %i data realizării
definitive a fuziunii. Or, în timpul acestei perioade intermediare, existenŃa /i pasivul
societăŃii care urmează a4/i înceta existenŃa se modifică, în a%a fel încât situaŃia
patrimonială din momentul realizării definitive a fuziunii nu mai coincide cu cea existentă în
momentul depunerii bilanŃului de fuziune. Valoarea titlurilor emise de societatea
absorbantă în beneficiul societăŃii absorbite poate evolua, dar nu neapărat în acela%i sens.
Rezultă că evaluarea aporturilor %i calculul părŃilor sociale sau acŃiunilor emise riscă să fie din
nou făcută în raport de valoarea lor la momentul realizării operaŃiei definitive de fuziune.
Patrimoniul societăŃii absorbite este transmis societăŃii beneficiare în starea în care se
găse%te la data realizării definitive a operaŃiunii de fuziune, cu excepŃia hotărârii contrare a
adunării generale a asociaŃilor. Drepturile asociaŃilor, stabilite în proiectul de fuziune rămân
neschimbate, chiar dacă activul net al societăŃilor în cauză s2a modificat în timpul perioadei
intermediare.
Din punct de vedere contabil /i financiar, societatea beneficiară trebuie să înscrie în
registrele sale toate operaŃiunile de activ %i de pasiv efectuate de societatea absorbită în timpul

149
perioadei intermediare. Proiectul de fuziune trebuie să prevadă data de la care aceste
operaŃiuni vor fi preluate de societatea absorbantă sau de cea care se constituie.
Din punct de vedere juridic, nu este necesar a se reuni asociaŃii societăŃii absorbite
pentru a aproba bilanŃul %i contul de operaŃiuni realizate în timpul perioadei intermediare. În
cazul în care, în perioada intermediară societatea absorbită ar înregistra pierderi, este indicat
ca în proiectul de fuziune să se prevadă un „provizion”, prin reducerea activului net aportat la
un nivel cel puŃin egal cu pierderile previzibile.
Din punct de vedere fiscal, organul fiscal admite că în caz de fuziune cu efect retroactiv,
societatea absorbantă înglobează în rezultatele sale financiare beneficiile %i pierderile
înregistrate de societatea absorbită în timpul perioadei intermediare, cu două condiŃii:
4 dacă momentul la care se produce fuziunea nu depă%e%te prima zi a exerciŃiului
financiar al societăŃii absorbite în cursul căreia a intervenit operaŃiunea;
4 dacă fuziunea %i clauza de retroactivitate au o existenŃă normală, %i nu sunt concepute
numai din raŃiuni de ordin fiscal, pentru a se beneficia de reduceri sau exonerări de
impozite datorate statului .

7.4.2. Proiectul de fuziune sau de divizare

Fuziunea sau divizarea se hotără/te de fiecare societate în parte, în adunarea generală
a asociaŃilor114.
Administratorii societăŃilor care participă la fuziune sau divizare întocmesc un proiect
de fuziune sau de divizare care va cuprinde:
4 forma, denumirea %i sediul social al tuturor societăŃilor participante;
4 fundamentarea %i condiŃiile fuziunii sau ale divizării;
4 stabilirea %i evaluarea activului %i pasivului care se transmit societăŃilor beneficiare;
4 modalităŃile de predare a părŃilor sociale %i data la care acestea dau dreptul la
dividende
4 raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale %i, după caz, cuantumul sultei
care se plăte%te; nu vor putea fi schimbate pentru acŃiuni emise de societatea
absorbantă acŃiunile societăŃii absorbite al căror titular este, direct prin persoane
interpuse, societatea absorbantă ori chiar societatea absorbită;
4 cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
4 data situaŃiei financiare de fuziune/divizare care va fi aceea%i pentru toate societăŃile
participante;
4 orice alte date care prezintă interes pentru fuziune sau divizare.
Proiectul de fuziune sau de divizare se va depune la Oficiul registrului comerŃului unde
este înmatriculată fiecare societate, pentru a fi vizat de către judecătorul delegat. Proiectul
vizat se publică pe cheltuiala părŃilor în Monitorul Oficial al României, integral sau parŃial,
potrivit dispoziŃiilor judecătorului delegat.
Creditorii societăŃilor care fuzionează ori se divid, precum %i orice altă persoană
prejudiciată pot face opoziŃie dacă au creanŃe anterioare publicării proiectului de fuziune sau
de divizare. OpoziŃia suspendă executarea fuziunii sau a divizării, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătore%ti de soluŃionare a cererii.
OperaŃiunea de fuziune sau de divizare nu este suspendată, în cazul în care societatea
debitoare face dovada plăŃii datoriilor sau prezintă garanŃii acceptate de creditori, ori se
înŃelege cu ace%tia în legătură cu plata datoriilor.

150
 SecŃiunea 8
Lichidarea societăŃilor comerciale

8.1. Aspecte comune lichidării pentru toate formele de societăŃi

comerciale

8.1.1. NoŃiune
În sens larg, prin lichidare, doctrina juridică înŃelege toate operaŃiunile care au drept
scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată
obŃine realizarea activului, plata pasivului %i repartizarea activului patrimonial net între
asociaŃi. FaŃă de acest înŃeles, într2un sens restrâns se consideră că lichidarea cuprinde
operaŃiile efectuate între momentul declarării dizolvării %i momentul repartizării activului
patrimonial net între asociaŃi.
Pentru lichidarea %i repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se
prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
• până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor,
cu excepŃia prerogativelor prevăzute la art. 233;
• actul de numirea a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul %i orice act ulterior care
ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la
oficiul registrului comerŃului pentru a fi înscrise %i date spre publicare.
Lichidatorii răspund la fel ca %i administratorii, iar împotriva deciziilor lor creditorii pot
face opoziŃie.

8.1.2. Drepturile /i obligaŃiile lichidatorilor

În desfă%urarea operaŃiunii de lichidare, lichidatorii au următoarele obligaŃii:
să facă un inventar %i să încheie un bilanŃ, care să constate situaŃia exactă a activului %i
pasivului societăŃii;
să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li s2au încredinŃat de administratori %i
actele societăŃii;
să întocmească un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor;
să ceară asociaŃilor care răspund nelimitat sau care nu au efectuat integral
vărsămintele, dacă sunt debitori faŃă de societate, sumele la care erau obligaŃi;
să ceară radierea societăŃii din registrul comerŃului în termen de 15 zile de la
terminarea lichidării.
Lichidatorii au următoarele drepturi:
să execute %i să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare;
să stea în judecată în calitate de reclamant sau de pârât în interesul lichidării
patrimoniului societăŃii116 ;
să vândă prin licitaŃie publică bunurile mobile %i imobile ale societăŃii, să facă
tranzacŃii;
să lichideze %i să încaseze creanŃele societăŃii.

151
 Termenul în care trebuie terminată lichidarea este de cel mult trei ani, tribunalul, în
cazuri excepŃionale având posibilitatea să prelungească termenul, cu încă doi ani.
Lichidatorii, după terminarea lichidării patrimoniului societăŃii, trebuie să întocmească
bilanŃul de lichidare %i să propună repartizarea activului între asociaŃi.
AsociaŃii pot fi plătiŃi în contul părŃilor sociale pe care le deŃin, numai după achitarea
creditorilor sociali.
Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătore%ti de
dizolvare nu se trece la lichidare, societatea comercială se radiază din oficiu din registrul
comerŃului, iar bunurile rămase din patrimoniul societăŃii revin acŃionarilor.

8.2. OperaŃiuni specifice procedurii de lichidare

Procedura lichidării este instituită în favoarea asociaŃilor, potrivit art. 252 alin. 4 din
Legea nr. 31/1990, republicată, %i i se aplică „regulile stabilite prin actul constitutiv i prin
lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea”.
Pe întreaga durată a lichidării, personalitatea juridică a societăŃii comerciale în
cauză subzistă intactă. Societatea folose/te în continuare firma înregistrată, singura
restricŃie impusă de art. 252 alin. 5 constând în obligaŃia ca toate actele ce emană de la
societate să arate că aceasta este în lichidare.
Înlocuirea organelor de administrare
Ca efect al dizolvării societăŃii, administratorii trebuie să fie înlocuiŃi prin
lichidatori. Numirea acestora poate fi voluntară sau judiciară.
Dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel, pentru desemnarea voluntară se cere
unanimitatea de voturi a asociaŃilor.
În cazul în care nu se poate obŃine cvorumul legal, numirea lichidatorilor se face de
către instanŃa judecătorească, la cererea oricărui administrator sau asociat.
Pentru a decide, instanŃa trebuie să asculte pe toŃi asociaŃii %i administratorii.
Împotriva sentinŃei pronunŃată de instanŃă se poate declara numai recurs în termen de 15
zile de la pronunŃare.
Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care2i Ńine locul, precum %i orice act ulterior
care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depusă la Oficiul registrului comerŃului
pentru a fi înscrise de îndată %i publicate în Monitorul Oficial conform art. 252 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 31/1990, republicată, prin grija lichidatorilor.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi – persoane fizice – ai societăŃii
lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaŃi.
Administratorii sunt obligaŃi să2%i continue mandatul până la intrarea în funcŃie a
lichidatorilor, fără a mai avea dreptul de a întreprinde noi operaŃii în numele societăŃii
comerciale.
După publicarea în Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor, nici o acŃiune nu mai
poate fi exercitată pentru societate sau în contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau
împotriva lor.
Predarea gestiunii
Preluarea de către lichidatori a administraŃiei se efectuează prin întocmirea unor acte de
predare2primire.
Potrivit regimului general – instituit de art. 253 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului /i bilanŃului.

152
 Aceste documente trebuie să constate situaŃia exactă a activului, cât %i a pasivului
societăŃii. Îndată după intrarea în funcŃie, lichidatorii au datoria ca, împreună cu
administratorii societăŃii, să întocmească inventarul %i să încheie bilanŃul, semnând aceste
acte.
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească /i să păstreze patrimoniul /i actele societăŃii.
Ei trebuie să Ńină un registru cu toate operaŃiile lichidării, în ordinea datei lor.
Restrângerea obiectului gestiunii
Lichidatorii sunt îndreptăŃiŃi să exercite acele atribuŃii care le sunt conferite de
adunarea generală a asociaŃilor, printr2o hotărâre adoptată cu aceea%i majoritate care este
necesară %i pentru numirea lor.
Activitatea lichidatorilor poate fi prelungită pe durata anului în care a avut loc numirea
lor.
Lichidatorii trebuie să execute %i să termine operaŃiile referitoare la lichidare. În cazul în
care întreprind noi operaŃii comerciale care nu sunt necesare scopului lichidării, sunt
răspunzători personal %i solidar de executarea lor. Astfel, prin norme imperative, legiuitorul
restrânge obiectul gestiunii pe care o exercită lichidatorii.
Lichidatorii pot fi acŃionaŃi în judecată – ca reprezentanŃi ai societăŃii comerciale 2 în
interesul acesteia, dar numai pentru actele de lichidare.
Pentru a recupera sumele datorate societăŃii, lichidatorii trebuie să urmărească pe
debitorii societăŃii. LichidităŃile vor servi pentru satisfacerea creditorilor sociali %i a
drepturilor cuvenite asociaŃilor.
Bunurile din patrimoniul societăŃii vor fi transformate în numerar, scop în care
lichidatorii au dreptul să vândă – prin licitaŃie publică – imobilele /i orice avere mobiliară;
vânzarea bunurilor nu se va face în „bloc”, ci numai singular, fiecare bun în parte.
Lichidatorii trebuie să facă tranzacŃii în numele societăŃii, să lichideze /i să încaseze
creanŃele societăŃii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanŃă.
Lichidarea pasivului social
Sumele obŃinute de lichidatori în condiŃiile anterior examinate servesc, în mod prioritar,
pentru stingerea datoriilor societăŃii comerciale.
În reglementarea Legii nr. 31/1990, republicată, activitatea de lichidare %i de repartizare a
patrimoniului social este de competenŃa lichidatorilor, iar nu a instanŃei judecătore%ti.
Implicarea directă a instanŃei judecătore%ti în operaŃiunea de lichidare este gre%ită.
CompetenŃa instanŃei de judecată în faza lichidării societăŃilor comerciale este strict
reglementată de lege în două cazuri:
• formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, atunci când nu se poate întruni
unanimitatea voturilor asociaŃilor, asupra persoanei acestora (art. 262 alin. 2);
• atunci când asociaŃii formulează o opoziŃie la bilanŃul de lichidare întocmit de
lichidatori (art. 263 alin. 2).
Drepturile creditorilor sociali
Cumulativ cu obligaŃia lichidatorilor de a asigura stingerea datoriilor sociale, creditorii
societăŃii comerciale sunt ei în%i%i în măsură să2%i valorifice drepturile corespunzătoare.
Lichidarea se face în interesul asociaŃilor, dar fără a vătăma pe creditori.
În sensul arătat, art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede că
„lichidarea nu liberează pe asociaŃi i nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a
societăŃii”. NoŃiunea de faliment va fi înŃeleasă în sensul Legii nr. 85/2006 privind procedura
insolvenŃei.
Atunci când nu recurg la procedura declarării societăŃii în stare de faliment, creditorii
dispun de acŃiuni în justiŃie, pe care le pot îndrepta atât împotriva lichidatorilor, cât %i contra
asociaŃilor.

153
 Contra lichidatorilor, creditorii societăŃii au dreptul de a exercita acŃiunile care decurg
din creanŃele ajunse la termen. Posibilitatea urmăririi este însă mărginită numai „până la
concurenŃa bunurilor existente în patrimoniul societăŃii”.
Creditorii sociali se pot îndrepta asupra asociaŃilor pentru plata sumelor datorate din
valoarea aporturilor la capitalul societăŃii, dacă asociaŃii nu au făcut vărsămintele la capitalul
social.
Pe durata existenŃei societăŃii, dreptul de a cere asociaŃilor restanŃieri (al căror aport nu a
fost predat integral) să2%i îndeplinească obligaŃia asumată, aparŃine administratorilor %i
lichidatorilor.
Drepturile asociaŃilor
AsociaŃii au dreptul de a2%i recupera valoarea aporturilor subscrise la data înfiinŃării
societăŃii comerciale sau cu prilejul majorării ulterioare a capitalului social.
În faza dizolvării societăŃii, drepturile asociaŃilor pot fi satisfăcute doar după acoperirea
pasivului social.
Potrivit art. 256 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată „lichidatorii nu pot plăti
asociaŃilor nici o sumă în contul părŃilor ce li s ar cuveni din lichidare, înaintea achitării
creditorilor societăŃii”.
Creditorii pot cere ca sumele realizate în cursul lichidării să fie depuse la Casa de
Economii %i ConsemnaŃiuni ori la o societate bancară. Aceste sume pot fi repartizate chiar în
timpul lichidării, dar după îndeplinirea tuturor obligaŃiilor societăŃii scadente sau care vor
ajunge la scadenŃă, în măsura în care rămâne un disponibil de cel puŃin 10% din cuantumul
lor.
Împotriva deciziei prin care lichidatorii repartizează astfel asociaŃilor numeralul,
creditorii societăŃii pot introduce opoziŃie la instanŃa competentă, în termen de 15 zile de la
data deciziei. OpoziŃia suspendă decizia de repartizare.
Întocmirea /i executarea situaŃiei financiare finală
Faza de lichidare a societăŃii comerciale se încheie prin întocmirea situaŃiei financiare
finale. Aceasta trebuie să stabilească modul de repartizare a activului între asociaŃi. SituaŃia
financiară finală va fi semnată de lichidatori.
Orice asociat nemulŃumit de propunerea de repartizare a activului, făcută de lichidatori,
poate introduce opoziŃie la instanŃă în termen de 15 zile, termen ce se calculează de la data
notificării.
În ceea ce prive%te registrele /i actele societăŃii, după aprobarea socotelilor %i
terminarea repartiŃiei, acestea vor fi depuse de lichidatori la asociatul desemnat de majoritate.
Registrele tuturor societăŃilor comerciale lichidate trebuie păstrate timp de cinci ani,
termenul calculându2se de la data depunerii lor, în condiŃiile arătate mai sus.
Radierea societăŃii comerciale din registrul comerŃului
După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din registrul
comerŃului, radiere care se poate face %i din oficiu.
La data îndeplinirii formalităŃilor de radiere, personalitatea juridică a societăŃii
încetează, atât în raporturile dintre asociaŃi, cât %i faŃă de terŃele persoane.

Bibliografie selectivă

154
 1. Legea nr. 31/1990, privind societăŃile comerciale, modificată prin Legea nr.
441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 995/28.11.2006 %i prin O.U.G.
nr.82/2007, publicată în M.Of. nr. 446/29.06.2007
2. S. Angheni, Drept comercial, Ed. Universul juridic, 2007.
3. St.D. Cărpenaru, Drept comercial, Ed. All Beck, 2004.
4. St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, SocietăŃile comerciale.
Reglementare, doctrină, jurisprudenŃă, Ed. All Beck, 2005

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. AsociaŃii comanditaŃi pot aduce la capitalul social:

a) numai lichidităŃi;
b) numai bunuri în natură;
c) lichidităŃi, bunuri în natură %i creanŃe;
d) numai creanŃe;
e) industrie sau muncă.

2. Administrarea societăŃilor în nume colectiv se realizează:

a) numai de asociaŃi;
b) numai de către terŃe persoane;
c) de asociaŃi dar %i de neasociaŃi;
d) numai de asociaŃii fondatori;
e) numai de asociaŃii care au aporturi în natură.

3. Prospectul de emisiune de acŃiuni necesar la constituirea societăŃii pe acŃiuni prin

subscripŃie publică se autorizează de către:
a) instanŃa de judecată ;
b) judecătorul delegat la Oficiul registrului comerŃului;
c) Camera de ComerŃ %i Industrie teritorială;
d) Pre%edintele Tribunalului judeŃean;
e) Pre%edintele Tribunalului Municipiului Bucure%ti;

4. Titularul de obligaŃiuni are dreptul să încaseze de la societatea emitentă:

a) redevente;
b) dividende;
c) dobânzi;
d) bonificaŃii;
e) dividende %i bonificaŃii;

5. Dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel, bunurile în natură aportate la

capitalul social, trec în proprietatea societăŃii în momentul:
a) autentificării actului constitutiv;
b) înmatriculării societăŃii în registrul comerŃului;

155
 c) publicării în Monitorul Oficial a încheierii de autorizare a înfiinŃării societăŃii;
d) predării efective a bunului care face obiectul aportului;
e) evaluării bunului de către experŃi desemnaŃi de judecătorul delegat la Oficiul
registrului comerŃului.

6. Cesiunea părŃilor sociale în cazul S.R.L. faŃă de terŃe persoane se face:

a) în orice condiŃii;
b) cu unanimitate de voturi;
c) cu consimŃământul asociaŃilor care reprezintă cel puŃin 3/4 din capitalul social;
d) cu consimŃământul asociaŃilor care reprezintă cel puŃin 1/2 din capitalul social;
e) cu consimŃământul asociaŃilor care reprezintă cel puŃin 2/3 din capitalul social.

7. Hotărârile privind modificarea actelor constitutive se iau cu votul tuturor

asociaŃilor în cazul:
a) societatea în comandită pe acŃiuni;
b) societatea cu răspundere limitată;
c) societatea în comandită simplă;
d) societatea pe acŃiuni;
e) societatea în nume colectiv;

8. Societatea comercială încetează a mai exista ca entitate juridică în momentul în

care:
a) societatea comercială se află într2una din situaŃiile de fapt prevăzute de legiuitor ca
fiind caz de dizolvare;
b) societatea comercială se află în curs de lichidare judiciară ca urmare a stării de
faliment;
c) societatea comercială depune la Oficiul registrului comerŃului un proiect de fuziune cu
o altă/alte societăŃi comerciale;
d) lichidatorii întocmesc bilanŃul contabil final;
e) judecătorul delegat dispune radierea societăŃii din registrul comerŃului.

9. Societatea comercială pe acŃiuni se dizolvă ori de câte ori se află într4una din
următoarele situaŃii:
a) declararea nulităŃii societăŃii;
b) adunarea generală a asociaŃilor hotără%te majorarea capitalului social;
c) decesul administratorului unic sau al unuia dintre administratori (dacă sunt mai mulŃi
administratori);
d) decesul unuia dintre membrii fondatori;
e) decesul cenzorilor societăŃii.

10. Creditorii societăŃii pot face opoziŃie:

a) numai în cazul reducerii capitalului social;
b) numai în cazul majorării capitalului social;
c) numai în cazul fuziunii %i divizării societăŃii;
d) numai în cazul dizolvării anticipate a societăŃii;
e) în cazul reducerii capitalului social, al fuziunii, divizării %i dizolvării anticipate a
societăŃii.

156
 C A P I T O L U L VI

PROCEDURA INSOLVENłEI
SecŃiunea1
Aspecte introductive

1.1. NoŃiune /i temei legal

Raporturile juridice dintre comercianŃi se bazează pe credit, termenul „credit” având

cel puŃin două sensuri:
„credit”, în sensul cel mai cuprinzător, înseamnă încrederea pe care /i4o acordă
comercianŃii în relaŃiile contractuale.
A priori, comerŃul, afacerile, se fundamentează pe relaŃii de încredere între parteneri,
încredere circumscrisă în cadrul prezumŃiei de „bună credinŃă” care domină
raporturile juridice de drept civil, în general, %i cele de drept comercial, în special.
„credit” înseamnă însă %i amânarea în timp a plăŃii datoriei.
De regulă, în dreptul comercial, contractele sunt afectate de modalităŃi, în principal, de
termene suspensive, %i, uneori chiar %i de condiŃii suspensive ori rezolutorii. În cazul
creditorului, desigur, important este termenul, ca modalitate a actului juridic.
În cadrul procedurii reorganizării judiciară %i a falimentului, atât Legea nr. 64/19951 ,
republicată, modificată %i completată prin OrdonanŃa Guvernului nr. 38/2002, modificată prin
Legea nr. 82/2003 %i prin Legea 149/2004, cât %i Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenŃei prin care s2a abrogat legea nr. 64/1995, stabilesc că „amânarea” în timp a plăŃii
datoriei, se referă la executarea obligaŃiilor băne%ti (pecuniare)2 .
PrestaŃiile băne%ti izvorăsc, de regulă din contracte (cum ar fi, de exemplu, împrumutul,
când se pune problema restituirii sumei de bani împrumutate, vânzare2cumpărare, executarea
de lucrări, prestarea de servicii, când se pune problema plăŃii preŃului sau a tarifului etc.).
ObligaŃiile care au ca obiect sume de bani pot izvorî %i din fapte juridice stricto senso, fie
licite (respectiv, gestiune de afaceri %i plată nedatorată, reunite pe principiul îmbogăŃirii fără
just temei) fie din delicte sau cvasidelicte.
De altfel, un comerciant poate să aibă datorii băne%ti care să izvorască din contracte (de
exemplu, contract de colaborare) sau chiar din lege (de exemplu, pentru comerciantul
persoană fizică, obligaŃia legală de întreŃinere, potrivit art. 86 i art. 94 din Codul familiei).
În cazul în care patrimoniul debitorului nu are lichidităŃi (sume de bani) suficiente
pentru acoperirea creanŃelor, acesta poate fi supus procedurii insolvenŃei.
Cadrul legal actual al procedurii reorganizării judiciare %i a falimentului este legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenŃei.
Etimologic, termenul „faliment” î%i are originea în cuvântul latin „fallere”, care
înseamnă a nu reu%i, a gre%i sau chiar a în%ela în afaceri; conceptual, falimentul este o
procedură de executare silită colectivă, de care beneficiază creditorii debitorului falit, chiar
dacă, procedura este pornită numai de unii dintre ei.
Revenindu2se la conceptul de faliment existent în Codul comercial român, legiuitorul a
dorit să sublinieze caracterul sancŃionator al procedurii aplicabilă acelor comercianŃi care au
în%elat buna credinŃă a partenerilor de afaceri %i a creditorilor în general. La origine,
comerciantul declarat în stare de faliment era supus unor sancŃiuni cum ar fi interzicerea
exercitării dreptului de a mai fi comerciant sau interzicerea dreptului de alege ori de a fi ales,
considerându2se că nu mai prezintă garanŃiile morale necesare unui comerciant.

157
 EvoluŃia reglementărilor este dovedită chiar din titlul materiei: de la „faliment”
(procedură de executare silită a bunurilor comerciantului aflat în incapacitate de plată) până la
„procedura reorganizării judiciare %i a falimentului” %i în prezent, la procedura insolvenŃei.

1.2. Domeniul de aplicare a Legii nr. 85/2006 privind procedura

insolvenŃei

Comparativ cu dispoziŃiile anterioare existente în Legea nr. 64/1995 modificată,

privind procedura reorganizării judiciare %i a falimentului, legea actuală stabile%te două
proceduri, respectiv procedura generală, aplicabilă anumitor categorii de debitori aflaŃi în
stare de insolvenŃă sau de insolvenŃă iminentă, %i procedura simplificată aplicabilă
debitorilor aflaŃi în stare de insolvenŃă %i care se încadrează într2una dintre categoriile
prevăzute în art.1 alin.2.
Astfel, procedura generală care reprezintă procedura prin care un debitor care
îndepline%te condiŃiile prevăzute de art.1 alin.1, fără a le îndeplini simultan %i pe cele
prevăzute în art.1 alin.2, intră mai întâi, într2o perioadă de observaŃie, după care, în mod
succesiv, în procedura de reorganizare judiciară %i în procedura falimentului sau separat
într2una din cele două proceduri.
Procedura generală se aplică societăŃilor comerciale, societăŃilor cooperative,
organizaŃiilor cooperatiste, societăŃilor agricole, grupurilor de interes economic %i oricărei alte
persoane juridice de drept privat care desfă%oară activităŃi economice.
Procedura simplificată intervine în cazul în care debitorul intră direct în procedura
falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenŃei, fie după o perioadă de observaŃie
de maxim 60 de zile.
Procedura simplificată se aplică: comercianŃilor persoane fizice, care acŃionează
individual, asociaŃiilor familiale, comercianŃilor care fac parte din categoriile prevăzute pentru
procedura generală, dar care se află în următoarele situaŃii: nu deŃin nici un bun în patrimoniul
lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; administratorul nu poate fi
găsit; sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerŃului; debitori care fac
parte din categoriile pentru care se poate aplica procedura generală însă nu au prezentat
documentele prevăzute în art.28, în termenul prevăzut de lege; societăŃilor comerciale
dizolvate anterior formulării cererii introductive; debitorilor care %i2au declarat prin cererea
introductivă intenŃia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăŃiŃi să beneficieze de
procedura de reorganizare judiciară.

SecŃiunea2
DefiniŃia, scopul i caracterele procedurii insolvenŃei
2.1. DefiniŃie /i scop

Procedura insolvenŃeieste o procedură colectivă (concursuală), unitară, generală,

îndreptată împotriva debitorului care se află în insolvenŃă, având ca scop acoperirea
pasivului debitorului, fie prin reorganizarea activităŃii acestuia, sau prin lichidarea unor
bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Scopul legii – prevăzut în art. 2 din Legea nr. 85/2006 – constă în crearea unei proceduri
colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenŃă, prin una din următoarele
posibilităŃi:
• reorganizarea debitorului %i a activităŃii acestuia, inclusiv lichidarea unor bunuri din
averea lui până la stingerea pasivului;

158
 • falimentul.

2.2. Caractere (trăsături)

Procedura reorganizării judiciare %i a falimentului, este reglementată sub forma unei

„proceduri”, chiar dacă în fapt, pot exista două proceduri distincte:
4 reorganizarea debitorului %i a activităŃii acestuia;
4 lichidarea patrimoniului, în caz de faliment.
Lichidarea în caz de faliment nu trebuie să fie precedată în mod obligatoriu de
reorganizare judiciară, deci nu are caracter subsidiar (ca în dreptul francez).
Caracterul colectiv
Procedura insolvenŃei, este o procedură colectivă (concursuală), în sensul că toŃi
creditorii debitorului vor beneficia de aceasta, chiar dacă, procedura a fost pornită (deschisă)
doar de unul (unii) dintre ei.
Pe lângă acest aspect care dă substanŃă procedurii speciale instituită de legiuitor, în
Legea nr. 85/2006, se define%te procedura colectivă ca fiind „procedura în care creditorii
recunoscuŃi participă împreună la urmărirea %i recuperarea creanŃelor lor, în modalităŃile
prevăzute de prezenta lege” (art.3 alin. 3).
În termenul stabilit de judecătorul sindic, de la data deschiderii procedurii, toŃi
creditorii ale căror creanŃe sunt anterioare datei încetării plăŃilor vor depune declaraŃia de
creanŃe. În cazul nerespectării termenului stabilit de instanŃă pentru depunerea declaraŃiilor de
creanŃe, creditorii vor fi decăzuŃi din dreptul de a2%i valorifica creanŃa pe calea procedurii
reglementată de legea insolvenŃei. Sunt exceptaŃi de la aceste reguli creditorii salariaŃi ai
debitorului.
Având caracter colectiv, procedura reorganizării dar mai cu seamă a lichidării în caz de
faliment, se deosebe%te de executarea silită din dreptul comun, executare care are caracter
individual5 .
Caracterul unitar
Procedura insolvenŃei are caracter unitar, indiferent de rezultatele economice obŃinute.
Procedura are caracter unitar %i în sensul că există o unică procedură, fie că este
generală, fie simplificată la care participă toŃi creditorii6 .
Caracterul general
Procedura insolvenŃei are caracter general deoarece vizează întregul patrimoniu (întreaga
„avere”) a debitorului.
Acest caracter este mai evident în cazul falimentului, când, în principiu, toate bunurile
debitorului pot fi executate silit, cu excepŃia acelora care, potrivit legii, nu pot face obiectul
executării silite.
Caracterul judiciar
Procedura insolvenŃei are, potrivit denumirii, caracter judiciar, deci se dezbate în faŃa
instanŃei de judecată sub autoritatea %i prin intermediul acesteia.
Administrarea efectivă a procedurii se realizează cu ajutorul mai multor organe,
respectiv, instanŃele judecătore%ti, judecătorul2sindic, administratorul judiciar %i lichidatorul.
Caracterul operativ
Conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 modificată, „Organele care aplică
procedura, respectiv: instanŃele judecătore ti, judecătorul sindic, administratorul judiciar i
lichidatorul au îndatorirea să asigure efectuarea cu celeritate a actelor i operaŃiunilor
prevăzute de prezenta lege, precum i realizarea în condiŃiile legii a drepturilor i obligaŃiilor
participanŃilor la aceste acte i operaŃiuni”.

159
 Operativitatea sau celeritatea rezolvării operaŃiilor în cadrul unui proces este un principiu
fundamental al desfă%urării proceselor, în general, %i a celor comerciale, în special. ComerŃul
presupune ca activitatea să se desfă%oare rapid, cunoscându2se sintagma „timpul costă bani”.
Pornind de la necesităŃile practice, legiuitorul a avut grijă ca, în toate reglementările în materie
comercială, să prevadă norme juridice în aplicarea principiului celerităŃii. Este firesc ca, în
cadrul procedurii reorganizării judiciare %i a falimentului să existe dispoziŃii legale prin care
creditorii să aibă posibilitatea de a fi plătiŃi cât de repede posibil, de către debitorii lor.
Toate cheltuielile aferente procedurii instituite de prezenta lege, potrivit art. 4 alin. 1 vor
fi suportate din averea debitorului.
În lipsa disponibilităŃilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare.
Acest fond se constituie din majorarea cu 20% a taxelor plătite de persoanele fizice
%i/sau juridice la oficiul registrului comerŃului pentru orice servicii prestate de acesta, sau
după caz, pentru serviciile de înregistrare în registrul societăŃilor agricole sau în registrul
asociaŃiilor %i fundaŃiilor care desfă%oară activităŃi economice.

SecŃiunea 3
CondiŃiile necesare pentru declan area procedurii insolvenŃei.

3.1. CondiŃii de fond /i de formă

DispoziŃiile legale privind procedura insolvenŃei se aplică dacă sunt îndeplinite

următoarele condiŃii:
• debitorul este comerciant, societăŃi cooperative, societăŃi agricole, grupuri de
interes economic, persoane fizice care acŃionează individual sau în asociaŃii familiale /i
orice altă persoană juridică de drept privat care desfă/oară activităŃi economice.
• debitorul se află în insolvenŃă (încetare de plăŃi).
Aceste două condiŃii pot fi calificate condiŃii de fond, la fel cum, de altfel, erau
calificate %i în cazul reglementărilor anterioare privind procedura falimentului.
Din punct de vedere formal, trebuie să existe o hotărâre judecătorească prin care să se
constate îndeplinirea condiŃiilor de fond, aceasta fiind încheierea judecătorului sindic de
declarare a deschiderii procedurii.
Prima condiŃie de fond, a fost deja analizată7 .
Cea de a doua condiŃie se referă la starea de insolvenŃă a debitorului, respectiv situaŃia
în care debitorul nu mai poate face faŃă datoriilor comerciale.

3.2. InsolvenŃa debitorului (încetarea de plăŃi)

3.2.1. Cadrul conceptual

Urmărind evoluŃia reglementărilor în materie, observăm că în Codul comercial
legiuitorul nu a definit insolvenŃa debitorului în schimb, doctrina %i jurisprudenŃa au
considerat în mod constant că insolvenŃa debitorului constă în lipsa de lichidităŃi (sume de
bani) necesare achitării datoriilor.
Legea nr. 64/1995, în redactarea iniŃială fără a defini insolvenŃa comercială prevedea că
„debitorul nu mai poate face faŃă datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile”.
Legea nr. 99/1999 de modificare a Legii nr. 64/1995, în art. 1 prevedea că legea se
aplică comercianŃilor2persoane fizice %i societăŃi comerciale, pentru ca în art. 2 legiuitorul să

160
dispună următoarele: „scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului
debitorului, în încetare de plăŃi...” fără a folosi termenii „incapacitate de plată”, „insolvenŃă”,
chiar dacă, a avut în vedere lipsa de lichidităŃi a debitorului pentru achitarea datoriilor.
O.G. nr. 38/2002 de modificare a Legii nr. 64/1995 a avut un dublu merit novator %i
anume:
înlocuirea expresiei „încetare de plăŃi” cu cea de „insolvenŃă”;
definirea termenului „insolvenŃă” în art. 1 alin. 2, ca fiind acea stare a patrimoniului
debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de
bani disponibile.
Caracterul vădit al incapacităŃii de plată este prezumat de legiuitor rezultând din faptul
că timp de 30 de zile debitorul a încetat plăŃile
(art. 32,36).
În prezent, în Legea nr. 85/2006, legiuitorul se referă la trei termeni, respectiv
„insolvenŃă”, „insolvenŃă prezumată vădită” %i „insolvenŃă iminentă” – pentru ca în art.3 să
definească insolvenŃa ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează
prin insuficienŃa fondurilor băne%ti disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvenŃa
prezumată vădită există în situaŃia când debitorul, după 30 de zile de la scadenŃă, nu a plătit
datoria sa faŃă de unul sau mai mulŃi creditori; iar insolvenŃa este iminentă dacă se dovede%te
că debitorul nu va putea plăti la scadenŃă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băne%ti
disponibile la data scadenŃei.
InsolvenŃa nu se confundă cu insolvabilitatea %i cu refuzul de plată.
InsolvenŃa (incapacitatea de plată) intervine în cazul când debitorul nu are
lichidităŃi (sume de bani) necesare achitării creanŃelor certe, lichide /i exigibile8.
CreanŃele sunt:
4 certe, dacă existenŃa lor nu este contestată sau nu face obiectul unui litigiu;
4 lichide, dacă constau în sume de bani;
4 exigibile, dacă au ajuns la scadenŃă.
InsolvenŃa (incapacitatea de plată) sau încetarea de plăŃi a debitorului trebuie delimitată
de a%a numita „jenă financiară”, care constă în lipsa momentană a lichidităŃilor necesară
achitării datoriilor. Este posibil ca în scurt timp debitorul să încaseze creanŃele de la proprii săi
debitori, dovedind astfel, că nu se află în stare de incapacitate de plată.

3.2.2. InsolvenŃa (incapacitatea de plată) /i insolvabilitatea

InsolvenŃa (incapacitatea de plată) nu înseamnă insolvabilitate. De%i se află în încetare de
plăŃi deoarece nu are lichidităŃi, totu%i, debitorul nu este insolvabil atât timp cât deŃine în
patrimoniu bunuri care pot fi executate silit pentru a fi îndestulaŃi creditorii sau pentru a se
continua activitatea, în condiŃiile în care obŃine „amânări de plată” din partea creditorilor.
Este posibil ca debitorul însu%i să fie creditor faŃă de un alt debitor, %i, ca atare, să aibă creanŃe
de încasat.
Insolvabilitatea constă în imposibilitatea debitorului de a2%i îndeplini obligaŃiile faŃă de
creditori, atât din lipsa lichidităŃilor, cât %i a altor bunuri din care să fie satisfăcute creanŃele
creditorilor. Practic, pasivul (datoriile) este mai mare decât activul (drepturile) patrimoniului.
O situaŃie specială care poate să apară în practică se referă la cazul debitorului cu datorii
mai mari decât activul patrimonial (deci, teoretic, este în stare de insolvabilitate, cel puŃin
parŃială) care însă nu este în incapacitate de plată, întrucât beneficiază de credite sau de
termene „de graŃie” acordate de creditori.

161
 3.2.3. InsolvenŃa (incapacitatea de plată) /i refuzul de plată9
Împrejurarea că debitorul refuză executarea de bună voie a obligaŃiei de plată a datoriei
nu înseamnă că acesta, automat, s2ar afla în încetare de plăŃi, %i, în consecinŃă, creditorul s2ar
putea îndestula prin executarea silită a obligaŃiei.
Dacă din debitul solicitat de creditor, o parte nu are un caracter cert, se consideră că acea
creanŃă nu îndepline%te condiŃiile prevăzute de lege, neputându2se declan%a procedura de
constatare a incapacităŃii de plată10 .
Refuzul de plată nu se confundă nici cu insolvenŃa (încetarea plaŃilor) %i nici cu
insolvabilitatea.
Refuzul de plată al debitorului poate să fie întemeiat sau neîntemeiat.
Este întemeiat refuzul de plată în cazul în care obligaŃiile au fost executate de către
debitor %i se pretinde o nouă plată care, firesc, este nedatorată.
De asemenea, este întemeiat refuzul de plată în cazul în care creanŃele s2au prescris prin
trecerea termenului sau a intervenit compensaŃia, ca mod de stingere a obligaŃiilor reciproce,
în măsura în care debitorul este el însu%i creditor %i sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de
lege privind compensaŃia (art. 114321153 C. civ.) etc.
Este neîntemeiat refuzul de plată, în cazul în care debitorul, de%i dispune de lichidităŃi,
cu rea2credinŃă nu2%i achită datoriile. În această situaŃie nu este îndeplinită condiŃia de fond a
insolvenŃei %i, în consecinŃă, creditorii nu2%i pot îndestula creanŃele apelând la procedura
reorganizării judiciare %i a falimentului, ci pe calea executării silite din dreptul comun.
Temeinicia motivelor de neplată a datoriilor va fi apreciată de judecătorul sindic, care
va decide în consecinŃă, declarând sau nu deschisă procedura insolvenŃei.
Procedura reorganizării judiciare, dar mai cu seamă lichidarea, vizează nu numai
creanŃele care izvorăsc din fapte de comerŃ, dar %i din fapte civile %i chiar din lege (de
exemplu, obligaŃia legală de întreŃinere ce aparŃine debitorului).

SecŃiunea 4
ParticipanŃii la procedura insolvenŃei

Legea nr. 85/2006 capitolul II, are ca titlu „ParticipanŃii la procedura insolvenŃei”, titlu
pe deplin justificat deoarece, în cadrul procedurii participă persoane care nu pot fi incluse în
categoria „organe” cum ar fi: adunarea creditorilor, comitetul creditorilor etc.
Conform art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt:
instanŃele judecătore%ti;
judecătorul 2 sindic;
administratorul judiciar;
lichidatorul;

4.1. InstanŃele judecătore/ti

Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de prezenta lege sunt de
competenŃa exclusivă a tribunalului în jurisdicŃia căruia se află sediul debitorului astfel
cum figurează în registrul comerŃului, respectiv în registrul societăŃilor agricole sau în
registrul asociaŃiilor /i fundaŃiilor /i sunt exercitate de către judecătorul sindic.
Face excepŃie recursul împotriva hotărârilor date de judecătorul sindic, în baza art. 8 din
Legea nr. 85/2006, în acest caz fiind competentă curtea de apel. Acest text legal stabile%te,
pe de o parte, competenŃa materială (ratione materiae) %i, pe de altă parte, competenŃa

162
teritorială (ratione teritorii) a instanŃei judecătore%ti abilitată să aplice procedura reorganizării
judiciară %i a falimentului11 .
CompetenŃa materială
CompetenŃa materială revine, potrivit legii, tribunalului, care are plenitudine de
competenŃă în materie comercială, cu excepŃiile prevăzute de lege.
CompetenŃa teritorială
În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 85/2006 competent să aplice procedura
reorganizării judiciare %i a falimentului este tribunalul în jurisdicŃia căruia se află sediul
debitorului.
Într2una din soluŃiile pronunŃate de instanŃele judecătore%ti, s2a arătat că ceea ce
interesează în cadrul procedurii falimentului este sediul comercial al societăŃii, respectiv locul
unde se află principalele bunuri ale debitorului12 .
În opinia noastră, această soluŃie nu este corectă faŃă de dispoziŃia cuprinsă în art. 6 din
Legea nr. 64/1995, republicată, în prezent, Legea nr. 85/2006, care stabile%te competenŃa
exclusivă a tribunalului în jurisdicŃia căruia se află sediul debitorului care figurează în
registrul comerŃului. A%adar, legiuitorul nu vorbe%te despre sediul comercial unde se află
bunurile principale ale debitorului, ci de sediul acestuia a%a cum este înregistrat la Oficiul
Registrului ComerŃului.
Legiuitorul stabile%te competenŃa tribunalului în raza căruia se află sediul debitorului, pe
considerentul că în acest teritoriu pot fi găsite mai u%or probele necesare admiterii sau
respingerii cererii de aplicare a procedurilor %i, în primul rând, situaŃia financiară, care, este
%tiut, trebuie să fie vizată de administraŃia financiară de la sediul principal al debitorului.
Precizarea făcută de legiuitor, respectiv „sediul debitorului” este valabilă %i se aplică în
situaŃia în care debitorul are în alte localităŃi din Ńară sau din străinătate sucursale, birouri,
puncte de lucru, entităŃi lipsite de personalitate juridică.
Curtea de apel va fi instanŃa de recurs, pentru hotărârile pronunŃate de judecătorul
sindic, potrivit legii.
Legea nr. 85/2006 prevede dispoziŃii derogatorii de la dreptul comun (codul de
procedură civilă) în materia îndeplinirii actelor procedurale (citarea părŃilor, comunicarea sau
notificarea oricărui act de procedură, termenul în care trebuie soluŃionat recursul, regula
potrivit căreia, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanŃa de recurs).
Ca noutate, actuala Lege privind procedura insolvenŃei prevede că citarea părŃilor,
comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor %i notificărilor se efectuează prin
Buletinul procedurilor de insolvenŃă, editat de Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului, care
va fi realizat %i în forma electronică.

4.2. Judecătorul sindic

Judecătorul2sindic este autoritatea publică sub supravegherea căruia se efectuează

procedura instituită de legiuitor, putând să desemneze, la nevoie, persoane specializate
pentru inventarierea, evaluarea, expertizarea bunurilor din patrimoniul debitorului.
Judecătorul sindic este desemnat pentru fiecare dosar, în mod aleatoriu, în sistem
informatizat dintre judecătorii desemnaŃi ca judecători sindici, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările %i completările ulterioare.
AtribuŃiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităŃii
administratorului judiciar %i/sau al lichidatorului %i la cererile specifice procedurii insolvenŃei,
Judecătorul2sindic are următoarele atribuŃii principale:

163
 pronunŃarea motivată a hotărârilor privind deschiderea procedurii;
judecarea contestaŃiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru
începerea procedurii; judecarea opoziŃiei creditorilor la deschiderea procedurii;
desemnarea, prin hotărâre, a administratorului judiciar sau a lichidatorului, stabilirea
atribuŃiilor acestora, controlul asupra activităŃii lor %i, dacă este cazul, înlocuirea lor.
Desemnarea are caracter provizoriu până la prima adunare a creditorilor care va
decide menŃinerea sau înlocuirea administratorului sau lichidatorului;
confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului
judecarea cererilor cu privire la ridicarea dreptului debitorului de a2%i mai conduce
activitatea;
judecarea acŃiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru
anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
judecarea contestaŃiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei
persoane interesate, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de
lichidator;
admiterea %i confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după
votarea lui de către creditori;
judecarea acŃiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
soluŃionarea obiecŃiilor la rapoartele trimestriale %i la cel final ale administratorului
judiciar sau ale lichidatorului %i a cererilor de întrerupere a procedurii reorganizării %i
de intrare în faliment;
judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere,
sesizarea organelor de cercetare penală;
pronunŃarea hotărârii de închidere a procedurii.
Hotărârile judecătorului2sindic sunt definitive /i executorii. Împotriva hotărârilor date
de către judecătorul2sindic se poate face recurs la curtea de apel, recurs care va fi judecat în
termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului. Prin derogare de la dispoziŃiile art. 300 alin.
3 %i 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului2sindic nu vor putea fi
suspendate de instanŃa de recurs cu excepŃia celei de respingere a contestaŃiei debitorului, a
celei prin care se decide intrarea în faliment %i a hotărârii de soluŃionare a contestaŃiei la planul
de distribuire a fondurilor obŃinute din lichidare %i din încasarea de creanŃe.

4.3. Adunarea creditorilor

Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, adunarea creditorilor va fi convocată %i
prezidată după caz, de către administratorul judiciar sau lichidator, dacă legea sau
judecătorul2sindic nu dispune altfel.
Creditorii cunoscuŃi vor fi convocaŃi de administratorul judiciar sau de lichidator în
cazurile prevăzute de lege.
Adunarea creditorilor va fi convocată %i la cererea creditorilor deŃinând creanŃe în
valoare de cel puŃin 30% din valoarea totală a acestora. Participarea creditorilor în cadrul
adunărilor se face personal, sau prin împuternicit cu procură specială %i autentificată.
De regulă, nu sunt admise declaraŃiile scrise trimise de creditori, cu excepŃia cazului
când legea admite votul prin adeziune. Dacă se admite votarea prin corespondenŃă, creditorii
pot transmite votul lor printr2un înscris, semnătura fiind legalizată de notarul public ori
certificată %i atestată de către avocat sau printr2un înscris în format electronic, căruia i s2a
încorporat, ata%at sau asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil.
La %edinŃele adunării creditorilor vor participa debitorul %i doi delegaŃi ai salariaŃilor
acestuia votând pentru creanŃele reprezentând salariile %i alte drepturi băne%ti.

164
 În cadrul %edinŃelor adunării creditorilor, hotărârile se adoptă în prezenŃa titularilor de
creanŃe însumând cel puŃin 30% din valoarea totală a creanŃelor, cu excepŃia cazurilor când
legea cere majoritate specială, iar deciziile se adoptă cu votul titularilor unei majorităŃi a
creanŃelor prezente;
Stabilirea unor criterii de calcul a valorii totale a creanŃelor se va face în funcŃie de
tabelul preliminar %i cel definitiv al creanŃelor.

4.4. Comitetul creditorilor

Potrivit art. 16 alin. 1 judecătorul2sindic va desemna, dacă este necesar, în raport cu
proporŃiile cazului, un comitet format din 327 membri dintre creditorii %i creanŃele bugetare
garantate %i chirografare cele mai mari, prin valoare, înscri%i în lista de creditori.
Desemnarea comitetului creditorilor se face prin încheiere. Comitetul creditorilor poate
fi desemnat ulterior %i de adunarea creditorilor, înlocuind comitetul desemnat de
judecătorul2sindic.
Creditorii cu creanŃe garantate sunt acei creditori care au asupra bunurilor un drept de
ipotecă, gaj, privilegii ori alte garanŃii, %i creditorii chirografari sunt aceia care nu au o
garanŃie specială asupra unui bun din patrimoniul debitorului. CreanŃele acestora vor fi
achitate numai după acoperirea creanŃelor acelor creditori ale căror drepturi sunt garantate cu
bunuri determinate din patrimoniul debitorului.
Comitetul creditorilor poate să ceară judecătorului2sindic să ridice debitorului dreptul
de a4/i mai conduce activitatea. Acest lucru este posibil atunci când nu a fost confirmat un
plan de reorganizare sau când acesta nu a fost propus de debitor.
De asemenea, comitetul creditorilor poate să introducă acŃiuni pentru anularea unor
transferuri cu caracter patrimonial făcute de debitor în frauda creditorilor. AcŃiunile pot
fi introduse în situaŃia în care anterior acest lucru nu a fost făcut de către administratorul
judiciar sau de lichidator.
În cadrul primei %edinŃe a adunării creditorilor se poate decide menŃinerea sau
schimbarea administratorului judiciar ori a lichidatorului numit de judecătorul sindic.
În situaŃia în care creditorii sunt nemulŃumiŃi de decizia luată, o pot contesta la
adunarea creditorilor.

4.5. Administratorul special

Un alt participant la procedura insolvenŃei, reglementat pentru prima oară prin Legea
nr. 85/2006, este administratorul special, instituit de legiuitor în scopul ocrotirii intereselor
acŃionarilor/asociaŃilor debitorului persoană juridică.
Astfel, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acŃionarilor/asociaŃilor va
desemna un reprezentant, persoană fizică sau juridică, ca administrator special care să
reprezinte interesele societăŃii %i ale acestora, urmând să participe la procedură pe seama
debitorului.
Până în momentul ridicării dreptului debitorului de a2%i mai conduce activitatea
administratorul special reprezintă atât interesele debitorului cât %i ale acŃionarilor/asociaŃilor,
după care, interesele societăŃii vor fi reprezentate de administratorul judiciar sau de lichidator,
administratorul special rămânând să reprezinte doar interesele acŃionarilor asociaŃilor.
AtribuŃiile administratorului special sunt în concordanŃă cu rolul pe care2l are în
cadrul procedurii. Astfel, administratorul special: exprimă intenŃia debitorului de a propune un
plan de reorganizare; participă în calitate de reprezentat al debitorului la judecarea unor
acŃiuni prevăzute de lege; propune un plan de reorganizare; formulează contestaŃii în cadrul

165
procedurii; administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar,
după confirmarea planului, după intrarea în faliment participă la inventar %i la întreaga
procedură prevăzută de lege; prime%te notificarea de închidere a procedurii.

4.6. Administratorul judiciar

Desemnarea administratorului se poate face de către judecătorul sindic prin hotărârea

de deschidere a procedurii. De asemenea, în cadrul primei %edinŃe a adunării creditorilor sau
ulterior, creditorii care deŃin cel puŃin 50% din valoarea totală a creanŃelor pot decide
desemnarea unui administrator, chiar dacă acesta fusese desemnat de judecătorul sindic, prin
hotărârea de deschidere a procedurii.
Judecătorul sindic va desemna, prin încheiere, administratorul propus de către creditori,
în cazul când nu există contestaŃii. Dacă unii dintre creditori nu sunt de acord evident,
judecătorul sindic va rezolva mai întâi contestaŃiile după care va desemna pe administratorul
propus de creditori sau îl va menŃine pe cel nominalizat prin hotărârea de deschidere a
procedurii.
Oricum, judecătorul2sindic va desemna un administrator în ipoteza în care acest lucru nu
s2a făcut prin hotărârea de deschidere a procedurii %i nici creditorii nu au decis desemnarea
unui administrator.
Dacă în reglementările anterioare persoana desemnată ca administrator trebuia să
îndeplinească condiŃiile prevăzute de lege cu privire la pregătirea profesională %i la
vechimea în activitatea practică, în prezent, prin Legea nr. 149/2004, %i prin Legea nr.
85/2006 se stabile%te o singură condiŃie: ca administratorul, persoană fizică sau societate
comercială, inclusiv reprezentantul acesteia, să aibă calitatea de practician în reorganizare %i
lichidare, în condiŃiile legii.
De asemenea, administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere
profesională, prin subscrierea unei poliŃe de asigurare valabile care să acopere eventualele
prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuŃiilor sale.
Totodată, se prevede că refuzul nejustificat al practicianului în reorganizare %i lichidare
de a accepta desemnarea ca administrator va fi sancŃionat de judecătorul2sindic cu amendă de
la 500 RON la 1000 RON.
Legea 85/2006 prevede interdicŃii (incompatibilităŃi) privitoare la calitatea de
administrator judiciar, %i anume: persoana fizică care are calitatea de fondator, administrator,
cenzor sau reprezentatnt al unui comerciant; executorii judecătore%ti; persoana fizică sau
juridică care are calitatea de lichidator.
Administratorul, pe parcursul desfă%urării procedurii reglementate în prezenta lege,
îndepline%te următoarele atribuŃii:
examinează activitatea debitorului în raport cu situaŃia de fapt %i întocme%te un raport
amănunŃit asupra cauzelor %i împrejurărilor care au dus la apariŃia stării de insolvenŃă,
cu menŃionarea persoanelor cărora situaŃia le2ar fi imputabilă, precum %i asupra
posibilităŃii reale de reorganizare efectivă a activităŃii debitorului ori a motivelor care
nu permit reorganizarea. Raportul va fi supus judecătorului2sindic într2un termen care
nu va depă%i 30 de zile;
elaborează planul de reorganizare a activităŃii debitorului în funcŃie de raportul
întocmit;
supraveghează operaŃiunile de gestionare a patrimoniului debitorului;
conduce în tot sau în parte activitatea debitorului;

166
 stabile%te datele %edinŃelor adunării creditorilor;
introduce acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
drepturilor creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operaŃiunilor
comerciale încheiate de debitor, precum %i a constituirii unor garanŃii acordate de
debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
menŃine sau denunŃă unele contracte încheiate de debitor;
examinează creanŃele %i, atunci când este cazul, formulează obiecŃii la acestea;
urmăre%te încasarea creanŃelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la
sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;
cu condiŃia confirmării de către judecătorul sindic, încheie tranzacŃii, descarcă de
datorii, descarcă fidejusorii, renunŃă la garanŃiile reale;
sesizează judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar presupune
intervenŃia acestuia, în principal, în cazul în care constată că nu există bunuri în averea
debitorului ori că acestea sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative;
aplică sigilii, inventariază bunuri %i ia măsuri pentru conservarea lor.
Măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de către debitor, de oricare
dintre creditori %i de orice persoană interesată. ContestaŃia trebuie înregistrată în termen de 5
zile de la data la care respectiva măsură a fost comunicată persoanelor respective. ContestaŃia
este soluŃionată de judecătorului sindic în camera de consiliu, într2un termen de 10 de zile de
la înregistrarea ei, fiind posibilă, dacă se consideră necesar, citarea contestatorului %i a
administratorului judiciar, putând dispune suspendarea executării măsurii adoptate, sau să
desfiinŃeze măsurile ilegale luate de administrator.
Judecătorul sindic, în exercitarea atribuŃiilor de control poate desfiinŃa măsurile ilegale
luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate.
Administratorul judiciar poate fi sancŃionat cu amendă judiciară în cazul în care, cu
rea2credinŃă nu2%i îndepline%te atribuŃiile sau le îndepline%te cu întârziere. Mai mult decât atât,
în orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul2sindic poate dispune, prin
încheiere irevocabilă, înlocuirea administratorului.

4.7. Lichidatorul

În cazul începerii procedurii falimentului, judecătorul2sindic va desemna un lichidator.

AtribuŃiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuŃiilor
lichidatorului. Legea prevede în art.24 alin.3 că poate fi numit lichidator chiar administratorul
judiciar desemnat anterior.
Lichidatorul poate fi, la fel ca %i administratorul judiciar, o persoană fizică sau o
societate comercială prin persoana fizică desemnată care trebuie să îndeplinească acelea%i
condiŃii, respectiv să aibă calitatea de practician în reorganizare /i lichidare ca %i
administratorul judiciar, având următoarele atribuŃii:
examinează activitatea debitorului asupra căruia se porne%te procedura simplificată în
raport cu situaŃia de fapt %i întocme%te un raport amănunŃit asupra cauzelor %i
împrejurărilor care au dus la încetarea de plăŃi, cu menŃionarea persoanelor cărora
le2ar fi imputabilă această situaŃie. După întocmirea raportului, în termen de cel mult
60 de zile de la desemnarea sa, lichidatorul îl supune spre aprobare judecătorului
sindic;
conduce în tot sau în parte activitatea debitorului;
introduce acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
drepturilor creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operaŃiunilor

167
 comerciale încheiate de debitor, precum %i a constituirii unor garanŃii acordate de
debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
aplică sigilii, inventariază bunurile %i ia măsuri corespunzătoare pentru conservarea
lor;
examinează creanŃele %i, atunci când este cazul, formulează obiecŃii la acestea;
urmăre%te încasarea din averea debitorului a creanŃelor rezultate din transferul de
bunuri sau de sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii;
prime%te plăŃi pe seama debitorului %i le consemnează în contul averii debitorului;
vinde bunuri din averea debitorului, în conformitate cu dispoziŃiile legii;
cu condiŃia confirmării de către judecătorul sindic, încheie tranzacŃii, descarcă de
datorii, descarcă fidejusorii, renunŃă la garanŃiile reale;
sesizează judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar impune intervenŃia
acestuia;
orice alte atribuŃii stabilite prin încheiere de către judecătorul sindic.

SecŃiunea 5
Desfă urarea procedurii propriu:zise

5.1. Cererile introductive

Procedura începe pe baza unei cereri introductive formulată de una dintre următoarele
categorii de persoane:
• debitorul însu%i;
• creditorii debitorului;
• de orice alte persoane sau instituŃii prevăzute de lege.

Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, va putea introduce cerere, Comisia
NaŃională a Valorilor Mobiliare, împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea %i
controlul acesteia, care îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziŃiile legale speciale pentru
pornirea procedurii prevăzute de prezenta lege.

5.1.1. Cererea debitorului

În conformitate cu art. 27 alin.1 din lege, debitorul aflat în stare de insolvenŃă este
obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziŃiilor prezentei prevederi, în
termen de maximum 30 de zile de la apariŃia stării de insolvenŃă %i poate să formuleze cererea
dacă această stare este iminentă.
Introducerea prematură, cu rea2credinŃă sau tardivă de către debitor a unei cereri de
deschidere a procedurii are ca efect răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau
a reprezentanŃilor statutari ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile cauzate.
În cazul societăŃilor comerciale debitoare, cererea introductivă va fi semnată de către
persoanele care, potrivit actelor constitutive, au calitatea de reprezentant al societăŃii în
relaŃiile cu terŃii.
Obiectul cererii, în funcŃie de opŃiunea debitorului, poate consta:
fie în reorganizarea judiciară a activităŃii conform unui plan, prin restructurarea
operaŃională %i /sau financiară
restructurarea corporativă prin modificarea structurii capitalului social;

168
 restructurarea activităŃii prin lichidarea unor bunuri din averea proprie.
fie intenŃia de a intra în faliment, apelând la procedura simplificată.
Aceste măsuri pot fi luate separat sau împreună.

Potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, republicată, cererea debitorului va trebui
să fie însoŃită de următoarele acte:
4 bilanŃul contabil certificat de administrativ %i cenzor auditor, %i copii de pe registrele
contabile curente;
4 listă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile din băncile prin care
debitorul î%i rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menŃiona datele din
registrele de publicitate;
2 listă cuprinzând plăŃile %i transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de
zile anterioare formulării cererii introductive;
4 lista numelor %i a adreselor creditorilor, indiferent de tipul de creanŃe ale acestora
(certe sau sub condiŃie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate
sau contestate), arătându2se suma, cauza %i drepturile de preferinŃă;
4 descriere sumară a modului de reorganizare;
4 contul de profit %i pierderi pentru anul anterior depunerii cererii;
2 lista membrilor grupului de interes economic, sau după caz, a asociaŃilor cu
răspundere nelimitată pentru societăŃile în nume colectiv %i în comandită simplă.
4 declaraŃia debitorului cu privire la procedura pentru care optează: procedura de
reorganizare a activităŃii pe baza unui plan sau procedura de lichidare a averii.
4 declaraŃia pe proprie răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat din care
să rezulte că nu a fost condamnat pentru vreuna din infracŃiunile prevăzută de lege.
În situaŃia în care debitorul nu dispune în momentul înregistrării cererii de vreuna
din informaŃiile arătate mai sus, are la dispoziŃie un termen de 10 zile, înăuntrul căruia
urmează să depună %i să înregistreze informaŃia respectivă la tribunal. În situaŃia în care
dosarul nu este completat cu toate actele %i informaŃiile necesare în termenul impus de lege,
cererea va fi respinsă.
Scopul cererii introductive este plata datoriilor pe care debitorul le are faŃă de creditori.
Există o singură excepŃie legală potrivit căreia debitorul nu are posibilitatea de a
cere reorganizarea societăŃii. Este vorba de dispoziŃia din art. 28 lit. j, unde se arată că
debitorul nu poate cere reorganizarea judiciară dacă, în ultimii cinci ani, s2a mai făcut o astfel
de cerere sau a fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori. Or, pentru a se observa
acest lucru, legea prevede obligaŃia debitorului de a da o declaraŃie pe proprie răspundere sau
de a prezenta un certificat de la Oficiul Registrului ComerŃului, sau, după caz, un certificat din
Registrul societăŃilor agricole.

5.1.2. Cererile creditorilor

Orice creditor care are o creanŃă certă (necontestată), lichidă (care constă, de regulă, în
sume de bani) %i exigibilă (care a ajuns la scadenŃă) are dreptul să introducă la tribunal o
cerere împotriva debitorului prezumat în insolvenŃă.

Trecerea a 30 de zile de la data când debitorul trebuia să efectueze plata nu înseamnă,

automat, că acesta se află în încetare de plăŃi. Astfel, într2o situaŃie de speŃă s2a arătat că, de%i
termenul de 30 de zile expirase, societatea debitoare nu se afla în încetare de plăŃi %i, ca atare,
dacă societatea creditoare ar fi pornit executarea silită a debitorului, ar fi observat că acesta
avea lichidităŃile necesare achitării datoriei13 .

169
 În concluzie, cererea de declan/are a procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006
va fi respinsă, ori de câte ori creditorul nu face dovada că debitorul s4ar afla în încetare
de plăŃi, conform legii.
Procedura poate fi pornită de un singur creditor, urmând ca, în cazul admiterii ei, să
fie citaŃi %i ceilalŃi creditori pentru a fi acoperite creanŃele lor, atât în cazul reorganizării
judiciare, cât %i în cazul lichidării averii debitorului14 .

5.2. Deschiderea procedurii

Potrivit celor două proceduri prevăzute de lege, procedura generală %i procedura

simplificată, judecătorul sindic va pronunŃa o încheiere de deschidere a procedurii, dacă
sunt îndeplinite condiŃiile pentru fiecare din cele două proceduri.
Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul sindic va dispune ca
administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul să efectueze notificările prevăzute de art.
61 din lege.
În cazul în care există opoziŃie din partea creditorilor sau a debitorului, judecătorul
sindic va soluŃiona acetse cereri, printr2o sentinŃă.
În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul sindic va
comunica cererea, în copie, debitorului.
La cererea debitorului, judecătorul sindic poate să2i oblige pe creditorii care au introdus
cererea să consemneze la o bancă comercială o cauŃiune de cel mult 10% din valoarea
creanŃelor, în termen de 15 zile. CauŃiunea urmează a fi restituită în situaŃia în care cererea
introductivă este admisă. Neconsemnarea în termen a cauŃiunii, atrage respingerea cererii
introductive.
În măsura în care judecătorul sindic constată că debitorul este în stare de insolvenŃă,
va respinge contestaŃia %i va deschide procedura printr2o sentinŃă. Dacă debitorul nu este în
stare de insolvenŃă, judecătorul sindic respinge cererea creditorilor.
În situaŃia în care debitorul nu contestă în termen de cinci zile soluŃia judecătorului
sindic conform căreia s2ar afla în insolvenŃă, judecătorul sindic va da o sentinŃă, prin care va
dispune deschiderea procedurii desemnând un administrator judiciar provizoriu sau un
lichidator provizoriu.
Debitorul trebuie să depună în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii toate actele
necesare, în caz contrar, administratorul judiciar putând să angajeze unul sau mai mulŃi experŃi
de specialitate care să furnizeze judecătorului2sindic toate datele necesare în legătură cu
averea debitorului.

5.3. Efectele deschiderii procedurii

5.3.1. Efectele deschiderii procedurii cu privire la patrimoniul debitorului:
Potrivit art. 36 deschiderea procedurii are ca efect suspendarea tuturor acŃiunilor
judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanŃelor pornite împotriva
debitorului sau asupra bunurilor acestuia, acŃiuni care au fost pornite înaintea
declan%ării procedurii (de exemplu, acŃiunea înregistrată la tribunal sau la Curtea de
arbitraj de pe lângă Camera de ComerŃ i industrie a României, prin care un creditor
a solicitat obligarea debitorului la plata datoriei ce rezulta dintr un contract încheiat
cu acesta);
Suspendarea termenelor de prescripŃie în care creditorii puteau să2%i valorifice
creanŃele împotriva debitorului aflat în incapacitatea de plată (art.40).

170
 De exemplu, creditorii au dreptul să pretindă debitorului executarea obligaŃiilor în
termen de trei ani de la data scadenŃei acestora, conform Decretului nr. 167/1958.
Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.
De la data deschiderii procedurii nu se poate adăuga nici o dobândă ori cheltuială
creanŃelor negarantate sau părŃilor negarantate din creanŃele garantate, cu
excepŃia cazului când, în planul de reorganizare, prin programul de plată a creanŃelor
se prevede altfel (art. 41);
După deschiderea procedurii, este interzis administratorilor să înstrăineze, fără
acordul judecătorului sindic, acŃiunile sau părŃile sociale pe care le deŃin la
debitorul care este supus procedurii reorganizării judiciare %i a falimentului (art. 42);
În cazul nerespectării acestor dispoziŃii actul de înstrăinare va fi lovit de nulitate
absolută.
Judecătorul sindic va dispune indisponibilizarea acŃiunilor sau părŃilor sociale în
registrele speciale de evidenŃă sau în conturile înregistrate electronic (pentru acŃiunile
nominative în formă dematerializată).
Ca efect al deschiderii procedurii %i până la data confirmării planului de reorganizare,
acŃiunile societăŃilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004, modificată privind piaŃa de
capital, se suspendă de la tranzacŃionare, de la data comunicării Comisiei NaŃionale de Valori
Mobiliare care, la rândul ei, va retrage valorile mobiliare respective de pe piaŃa reglementată
pe care acestea se tranzacŃionează.
Orice constituire de garanŃii personale sau reale, după deschiderea procedurii va fi
nulă, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege sau autorizate de judecătorul sindic;
Debitorul are obligaŃia să pună la dispoziŃia judecătorului sindic %i a
administratorului (în cazul reorganizării judiciare) sau a lichidatorului (în cazul
lichidării averii) toate informaŃiile cerute de ace/tia cu privire la activitatea /i
averea sa, precum %i lista plăŃilor /i a transferurilor patrimoniale făcute de el în
cele 90 de zile anterioare deschiderii procedurii.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele %i
corespondenŃa emise de debitor, administrate sau lichidate vor cuprinde în mod
obligatoriu menŃiunea „insolvenŃă”, iar după intrarea în reorganizare judiciară sau
faliment, actele %i corespondenŃa vor purta menŃiunea „în reorganizare judiciară” sau,
după caz, „în faliment”.

5.3.2. Efectele deschiderii procedurii cu privire la debitor

Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de a2%i conduce activitatea, de a2%i
administra bunurile (averea), %i de a dispune de ele, cu excepŃia cazului când %i2a manifestat
intenŃia de reorganizare.
Chiar %i în situaŃia declarării intenŃiei de reorganizare, creditorii, comitetul creditorilor %i
comitetul asociaŃilor/acŃionarilor pot cere judecătorului2sindic să ridice debitorului dreptul de
administrare, dacă se constată pierderi continue în averea debitorului sau indicii cu privire la
imposibilitatea realizării planului de reorganizare.
Dreptul debitorului de a2%i conduce activitatea încetează totdeauna în caz de faliment.
Conducerea activităŃii %i administrarea averii debitorului se va face de către
administratorul judiciar sau lichidator, după caz.

171
 SecŃiunea 6
SituaŃia unor acte juridice încheiate de debitor

6.1. Acte juridice frauduloase

Legiuitorul prevede situaŃia a două categorii de acte juridice:

• acte juridice „frauduloase”, încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în
cei 3 ani anterior deschiderii procedurii (art. 78);
• acte privind constituirea unor drepturi sau transmiterea de drepturi patrimoniale către
terŃi %i pentru restituirea de către ace%tia a bunurilor transmise %i a valorii altor
prestaŃii executate, realizate de debitor (art. 80 alin 1).
Analizând cele două texte, observăm că legiuitorul delimitează „actele frauduloase” de
alte acte juridice care, în sens larg, sunt %i ele „frauduloase” deoarece lezează interesele
creditorilor.
Actele juridice prevăzute în art. 80 alin. 1 lit. c) „acte încheiate cu intenŃia tuturor
părŃilor implicate în ele de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor, sau de a le
leza în orice alt fel drepturile” sunt în mod evident acte „frauduloase” pentru creditori.
În opinia noastră, „actele frauduloase” încheiate de debitor, la care se referă legiuitorul,
sunt acele acte care s4au încheiat prin săvâr/irea unor infracŃiuni (fals, în%elăciune,
gestiune frauduloasă, deturnare de fonduri, bancrută frauduloasă etc.) sau care îndeplinesc
condiŃiile unui delict civil.
În aceste cazuri, nu se poate trece la anularea actelor juridice decât dacă se dovede%te
existenŃa unei fapte ilicite, culpabile, a debitorului.
Celelalte categorii de acte juridice prevăzute în art. 80 lezează interesele creditorilor, dar
nu presupun în mod obligatoriu săvâr%irea unor infracŃiuni sau delicte civile, cu ocazia
încheierii sau executării lor.
Pentru aceste categorii, numai într2o singură situaŃie legiuitorul prevede o faptă ilicită,
vinovăŃia debitorului %i a tuturor părŃilor implicate îmbrăcând forma intenŃiei „de a sustrage
bunuri de la urmărirea de către creditor sau de a leza în orice alt fel drepturile” (art. 80 alin.
1 lit. c).

6.2. Acte realizate de debitor privind constituirea sau transferul de

drepturi patrimoniale către terŃi
6.2.1. Categorii de acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale
încheiate de debitor
În această categorie se cuprind următoarele acte:
Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii
procedurii.
Sunt acte cu titlu gratuit în care se transferă un drept patrimonial real sau de creanŃă:
4 contractul de donaŃie;
4 cesiunea de creanŃă cu titlu gratuit;
4 prestările de servicii cu titlu gratuit;

Fac excepŃie de la această categorie sponsorizările în scop umanitar.

OperaŃiuni comerciale în care prestaŃia debitorului depă%e%te vădit pe cea primită,
efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

172
 Din această categorie fac parte:
4 contractele de vânzare2cumpărare în care preŃul plătit de debitor depă%e%te în mod
vădit valoarea bunului cumpărat;
4 contractele care au ca obiect prestarea unor servicii (mandat, transport, consultanŃă,
comision etc.), în care prestaŃia debitorului este vădit superioară din punct de vedere
valoric faŃă de prestaŃia celeilalte părŃi etc.
Acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenŃia tuturor
părŃilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le
leza în orice alt fel drepturile;
Acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii
anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii
procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea s2o obŃină în caz de faliment al
debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
Constituirea ori perfectarea unei garanŃii reale (de exemplu, o ipotecă) pentru o
creanŃă care era chirografară (adică, fără o garanŃie specială) în cele 120 de zile
anterioare deschiderii procedurii.
PlăŃile anticipate ale debitorilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii
procedurii, dacă scadenŃa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii
procedurii.
Legea prevede în art. 80 alin. 2 că pot fi anulate /i unele operaŃiuni încheiate în anul
anterior deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, dacă
sunt în paguba creditorilor. Sunt avute în vedere operaŃiunile încheiate :
4 cu un asociat comanditat sau asociat deŃinând cel puŃin 20% din capitalul societăŃii
comerciale debitoare, dacă aceasta este societate în comandită simplă sau societate în
nume colectiv;
4 cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes
economic
4 cu un acŃionar deŃinând cel puŃin 20% din acŃiunile debitorului, atunci când debitorul
este o societate pe acŃiuni;
4 cu un administrator, director sau membru al organelor de supraveghere ale debitorului
societate pe acŃiuni; societate cooperativă sau, după caz, o societate agricolă
4 cu orice altă persoană fizică ori juridică dacă aceasta deŃine o poziŃie dominantă
asupra debitorului sau activităŃii sale;
4 cu un coindivizar asupra unui bun comun (de exemplu, cu o persoană care are
calitatea de coproprietar asupra unor bunuri ale debitorului).
AcŃiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial poate fi introdusă de
administratorul judiciar sau lichidator în termen de un an de la data expirării termenului
stabilit pentru întocmirea raportului administratorului, dar nu mai târziu de 18 luni de la data
deschiderii procedurii. Acest drept îl are %i comitetul creditorilor, care poate fi autorizat de
judecătorul sindic să pornească o asemenea acŃiune dacă administratorul sau lichidatorul nu o
face.
Nu pot fi anulate actele juridice privind transferul cu caracter patrimonial făcute de
debitor în cursul desfă%urării normale a activităŃii sale.
Dacă societatea are în obiectul principal de activitate comercializarea de produse
industriale, activitate pe care o face în mod curent, nu pot fi anulate actele juridice privind
această activitate.
În cazul anulării actelor juridice, terŃul dobânditor cu titlu gratuit de bună credinŃă va
restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa lor valoarea cu care s2a îmbogăŃit, iar

173
dacă este de rea2credinŃă va restitui în toate cazurile întreaga valoare, precum %i fructele
percepute.
TerŃul dobânditor care a restituit averii debitorului bunul sau valoare lui va avea
împotriva averii o creanŃă de aceea%i valoare (dacă a fost de bună2credinŃă).
AcŃiunea poate fi introdusă %i împotriva subdobânditorului pentru a recupera bunul ori
valoarea acestuia numai dacă acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului sau trebuia
să cunoască că transferul iniŃial este susceptibil de a fi anulat.

6.2.2. SituaŃia unor acte juridice cu executare succesivă

Administratorul sau lichidatorul poate să menŃină sau să denunŃe orice contract pe
termen lung sau închirierile neexpirate, atâta timp cât aceste contracte nu au fost executate
în totalitate ori în mod substanŃial de către părŃile implicate. Dacă un contract este denunŃat,
cocontractantul are dreptul la despăgubiri printr2o acŃiune îndreptată împotriva debitorului15 .
Contractele de muncă sau de închiriere vor putea fi denunŃate numai cu respectarea
termenelor legale de preaviz (vezi art.86 (6)). Prin derogare de la dispoziŃiile prevăzute în
Codul muncii, în cazul procedurii simplificate, precum %i în cazul intrării în faliment în
procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale angajaŃilor debitoarei se
va face de urgenŃă de către lichidator, fără a fi necesară efectuarea procedurii de concediere
colectivă. Singura obligaŃie pe care o are lichidatorul este de a acorda personalului concediat
preavizul de 15 zile lucrătoare.
Cu acordul creditorilor, administratorul sau lichidatorul va putea menŃine contractele
de credit %i poate modifica clauzele lor, modificări care vor fi supuse aprobării judecătorului
sindic, care va avea în vedere ca ele să fie atât în folosul averii debitorului, cât %i în cel al
creditorilor.
Dacă într2un contract, debitorul trebuie să facă plăŃi periodice, menŃinerea lui nu îl va
obliga pe administrator sau lichidator să facă plăŃi restante pentru perioadele anterioare
deschiderii procedurii. Aceste plăŃi se vor face din averea debitorului în cadrul procedurii.
În cazul în care se vinde către debitor un bun mobil fără ca preŃul să fi fost achitat,
dacă bunul nu se află încă la dispoziŃia debitorului vânzătorul î%i poate lua înapoi bunul. Toate
cheltuielile aferente vânzării %i chiar restituirii vor fi suportate de către vânzător, care va
restitui debitorului orice avans din preŃ. Dacă vânzătorul acceptă ca bunul să fie livrat, el va
recupera preŃul prin înscrierea creanŃei în tabloul de creanŃe.
Dacă bunul este livrat la cererea administratorului sau lichidatorului, preŃul va fi plătit
din averea debitorului.

6.2.3. SituaŃia altor contracte

SituaŃia contractelor de închiriere privind un imobil al debitorului
Contractul de închiriere privind un bun imobil al debitorului nu va fi desfiinŃat, cu
excepŃia cazului când în contract s2a prevăzut altfel. Cu toate acestea, administratorul sau
lichidatorul poate să refuze să asigure chiria%ului, pe timpul închirierii, prestarea oricăror
servicii datorate de debitor în calitate de proprietar. Chiria%ul are dreptul de a scădea din chiria
pe care o plăte%te costul serviciilor datorate de proprietar. Evident, chiria%ul poate opta fie
pentru evacuarea clădirii, fie pentru deŃinerea în continuare a imobilului.
SituaŃia contractelor „intuitu personae” (contracte cu caracter strict personal)
Administratorul sau lichidatorul poate să denunŃe un contract cu caracter strict personal
încheiat de debitor sau prin care acesta s2a obligat să efectueze anumite servicii specializate.
Face excepŃie cazul în care creditorul acceptă ca prestaŃia să fie efectuată de o altă persoană,
desemnată de administrator sau lichidator.

174
 Contractele privind transferul unor mărfuri ori titluri de valoare cotate la o
bursă de mărfuri sau pe o piaŃă reglementată, la o anumită dată sau într4o perioadă de
timp.
În cazul acestor contracte, dacă scadenŃa intervine sau perioada expiră după data
deschiderii procedurii, se va efectua o operaŃiune de compensare bilaterală a tuturor
contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv, iar diferenŃa rezultată va trebui să
fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, %i va fi înscrisă în tabelul de creanŃe,
dacă este o obligaŃie a averii debitorului.
Contractele de comision ( art. 89 )
În cazul în care debitorul este comisionar %i deŃine titluri pentru bunuri ce urmează a fi
primite ori pentru marfă, comitentul va fi în drept să2%i ia înapoi titlurile sau marfa, ori să
ceară ca valoarea lor să fie plătită de comisionar.
Contractele de consignaŃie ( art. 90 )
În cazul în care debitorul are calitatea de consignatar , proprietarul/consignantul va avea
dreptul să2%i recupereze bunul, cu excepŃia cazului în care debitorul are un drept de garanŃie
asupra bunului.
Dacă marfa nu este în posesia debitorului %i el nu o poate recupera de la deŃinătorul
actual, proprietarul va putea să2%i înscrie creanŃa în tabelul de creanŃe, cu valoarea pe care
marfa o avea la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea
cererii creditorului de către debitor ori, la data respingerii contestaŃiei debitorului.
Dacă debitorul era în posesia mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesia,
proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanŃe.
SituaŃia specială a asociatului sau acŃionarului debitor (art. 93)
Dacă un asociat ori acŃionar este debitor într2o astfel de procedură, %i dacă implicarea
debitorului în cadrul procedurii nu atrage dizolvarea acelei societăŃi, administratorul sau
lichidatorul are următoarele posibilităŃi:
4 să solicite lichidarea dreptului debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaŃii
financiare aprobate;
4 să propună ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalŃi asociaŃi sunt de acord.
DispoziŃia se aplică în mod corespunzător %i membrilor societăŃilor cooperative %i ai
grupurilor de interes economic.

SecŃiunea 7
Primele măsuri

Dacă judecătorul sindic consideră că cererile introductive sunt întemeiate declară

deschisă procedura %i va trece la adoptarea primelor măsuri care constau în următoarele:
Notificarea tuturor creditorilor, debitorului, oficiului registrului comerŃului unde
debitorul este înmatriculat sau, după caz, registrului societăŃilor agricole, pentru a se
face cuvenitele menŃiuni
Conform legii, notificare trebuie să cuprindă in mod obligatoriu anumite elemente,
cum ar fi: termenele limită de depunere de către creditori a opoziŃiilor la hotărârea de
deschidere a procedurii, termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanŃelor
asupra averii debitorului, termenul de verificare al creanŃelor, întocmire, afi%are %i
comunicare a tabelului preliminar, termenul de definitivare a tabelului creanŃelor precum %i
locul, data i ora primei edinŃe a adunării creditorilor.
Stabilirea masei credale

175
 Creditorii, cu excepŃia salariaŃilor, ale căror creanŃe sunt anterioare datei de deschidere a
procedurii, vor depune cererea de admitere a creanŃelor în termenul fixat în hotărârea de
deschidere a procedurii, declaraŃii care vor fi înregistrate într2un registru care se va păstra la
grefa tribunalului.
Sunt inclu%i în categoria creditorilor %i acŃionarii titulari de acŃiuni la purtător.
Cererea de admitere a creanŃelor va cuprinde menŃiunile prevăzute în art. 65, inclusiv
eventualele drepturi de preferinŃă sau garanŃii, depunându2se documente justificative în acest
sens.
Toate creanŃele vor fi supuse procedurii de verificare, cu excepŃia creanŃelor bugetare
care rezultă din titluri executorii necontestate în termenele legale, %i a creanŃelor constatate
prin titluri executorii.
Legea conŃine dispoziŃii aplicabile următoarelor categorii de creanŃe:
4 creanŃele negarantate /i părŃile negarantate ale creanŃelor garantate care nu sunt
scadente vor fi înscrise în tabelul de creanŃe cu întreaga lor valoare;
4 creanŃele constând în obligaŃii, care nu au fost calculate în valoare monetară sau a
căror valoare este supusă modificării, vor fi calculate de administrator %i înscrise în
tabelul de creanŃe cu valoare nominală pe care o aveau în momentul deschiderii
procedurii;
4 creanŃele exprimate în valută vor fi înregistrate la valoare lor în lei, la cursul Băncii
NaŃionale a României existent la data deschiderii procedurii;
4 creditorul care, înainte de înregistrarea cererii de admitere, a primit o plata
parŃială, va solicita înregistrarea pentru partea din creanŃă neîncasată;
4 codebitorul sau fidejusorul care este îndreptăŃit la despăgubire sau la restituire din
partea debitorului va fi trecut în tabelul de creanŃe cu suma pe care a plătit2o
creditorului;
4 codebitorul sau fidejusorul care are un drept de garanŃie participă la masa credală
numai că preŃul obŃinut din vânzare bunurilor grevate va fi atribuit creditorului,
scăzându2se suma datorată
Legiuitorul instituie prezumŃia în art. 66 alin 3 din lege că toate creanŃele prezentate
sunt valabile dacă nu sunt contestate de administrator, debitor sau creditor.
Administratorul verifică fiecare cerere de creanŃe %i documentele justificative, întocmind
tabelul preliminar de creanŃe pe care îl va afi%a.
Toate contestaŃiile vor fi soluŃionate împreună pronunŃându2se o sentinŃă, după care,
administratorul va întocmi tabelul definitiv al creanŃelor pe care il va înregistra la tribunal
având grijă să2l afi%eze la sediul debitorului. Orice persoană interesată poate formula
contestaŃii cu privire la creanŃele %i drepturile de preferinŃă trecute de administratorul judiciar
sau lichidator în tabelul preliminar de creanŃe.
Decăderea din dreptul de a depune cerere de admitere a creanŃelor
În ipoteza în care titularii de creanŃe nu au depus cerere până la expirarea termenului
prevăzut de lege sunt decăzuŃi din dreptul de a2%i valorifica creanŃele.
Decăderea din dreptul de valorificare a creanŃelor va putea fi invocată oricând de partea
interesată, atât pe cale de acŃiune, cât %i prin excepŃie, în cadrul unei acŃiuni.

176
 SecŃiunea 8
Planul de reorganizare

Planul va prevedea fie restructurarea /i continuarea activităŃii debitorului, fie

lichidarea unor bunuri din averea acestuia,fie o combinaŃie a celor două variante
Propunerea planului
Planul poate fi propus de:
• debitor, cu aprobarea adunării generale a acŃionarilor/asociaŃilor, o dată cu formularea
cererii sale introductive sau ulterior, până la afi%area tabelului definitiv al creanŃelor,
dacă %i2a prezentat intenŃia de reorganizare.
DeclaraŃia sa nu va fi acceptată %i nici un plan propus nu va fi admis pentru debitorul
care se află într4una din următoarele situaŃii:
4 în ultimii 5 ani s2a mai aflat într2o procedură de reorganizare judiciară %i de faliment;
4 a fost condamnat definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, în%elăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, ori infracŃiuni prevăzute
în Legea concurenŃei nr. 21/1996, modificată ori administratorul societăŃii debitoare a
fost condamnat.
• administratorul judiciar , în termen de 30 de zile de la data afi%ării tabelului
definitiv al creanŃelor;
• unul sau mai mulŃi creditori deŃinând împreună cel puŃin 20% din valoarea
totală a creanŃelor, în termen de 30 de zile de la data afi%ării tabelului definitiv al
creanŃelor;
Nerespectarea termenului atrage decăderea părŃilor din dreptul de a depune un plan de
reorganizare sau lichidare %i, ca urmare, trecerea, din dispoziŃia tribunalului, la procedura
falimentului.
Dacă se propune un plan de reorganizare /i continuarea activităŃii debitorului,
planul va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităŃile %i specificul activităŃii
debitorului, cu mijloacele financiare disponibile %i cu cererea pieŃei faŃă de oferta debitorului,
cu interesele creditorilor %i cu ordinea publică.
Planul de reorganizare va indica modalitatea de lichidare a pasivului (datoriilor).
Executarea planului de reorganizare nu va putea depă/i 3 ani socotiŃi de la data
confirmării lui.
După trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această
perioadă poate fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an.
Planul de reorganizare să cuprindă menŃiuni referitoare la: categoriile de creanŃe care nu
sunt defavorizate, tratamentul categoriilor de creanŃe defavorizate, dacă %i în ce măsură
asociaŃii cu răspundere nelimitată %i debitorul vor fi descărcaŃi categoriilor de creanŃe, în
comparaŃie cu valoarea ce ar fi primită prin distribuire în caz de faliment.
Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, măsuri prevăzute de
legiuitori cu titlu de exemplu cum ar fi: modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând
inclusiv majorarea capitalului social, fuziunea debitorului sau absorbirea sa cu sau de către
altă persoană juridică, conversia creanŃelor, prelungirea datei scadenŃei, amânări, e%alonări de
achitare a creanŃelor, emiterea de titluri de valoare în condiŃiile Legii nr.297/2004 privind
piaŃa de capital %i ale Legii nr. 31/1990, republicată.
Planul de reorganizare va fi depus (în copie) la grefa tribunalului %i la Registrul
ComerŃului, după caz, la Registrul societăŃilor agricole, fiind comunicat debitorului, prin
administratorul special, administratorului judiciar, comitetului creditorilor %i comitetului
asociaŃilor/acŃionarilor.

177
 Admiterea planului
În termen de 20 de zile de la înregistrarea planului, judecătorul2sindic va convoca o
%edinŃă la care vor fi citaŃi cei care au propus planul %i persoanele menŃionate mai sus, %i în
care planul va fi admis sau respins, după audierea persoanelor citate, putând cere părerea
unui expert, practician în reorganizare %i lichidare, care să confirme posibilitatea de realizare a
planului, înainte de admiterea lui.
Dacă sunt admise mai multe planuri în intervale de timp relativ scurte, judecătorul2sindic
le va supuse împreună la vot în adunarea creditorilor.
Publicarea planului
După admiterea planului, judecătorul2sindic va dispune, administratorului judiciar
publicarea unui anunŃ referitor la propunerea planului în Buletinul Procedurilor de InsolvenŃă,
cu menŃionarea datei cand se va vota, faptul că se poate vota %i prin corespondenŃă, precum %i
a datei de confirmare a planului.
Votarea (acceptarea planului)
Potrivit art. 99, după admiterea planului, judecătorul2sindic va dispune convocarea
adunării creditorilor, în termen cuprins între 20 %i 25 de zile, dar nu mai devreme de afi%area
tabelului definitiv al creanŃelor.
Votarea planului se face potrivit următoarelor reguli:
• fiecare creanŃă beneficiază de un drept de vot;
• votează separat următoarele categorii de creanŃe:
a) creditorii titulari de creanŃe garantate;
b) creditorii bugetari;
c) creditorii chirografari %i separat, creditorii chirografari respectiv furnizorii fără de
care activitatea debitorului nu se poate desfă%ura %i care nu pot fi înlocuiŃi.
Creditorii care au creanŃe subordonate, membrii, asociaŃii %i acŃionarii pot participa la
%edinŃă %i pot vota cu privire la plan dar numai în cazul în care acesta le acordă mai puŃin
decât ar primi în cazul falimentului.
Totodată, creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaŃi sau se află
sub control comun cu debitorul, în sensul legislaŃiei pieŃei de capital, pot participa la %edinŃă,
dar pot vota cu privire la plan numai în cazul în care acesta le acordă mai puŃin decât ar primi
în cazul falimentului.
Un plan se consideră acceptat de către o categorie de creanŃe dacă în categoria
respectivă planul este acceptat în condiŃiile prevăzute de lege, respectiv: de către o majoritate
de jumătate plus unu din valoarea creanŃelor din acea categorie; de către cel puŃin jumătate din
numărul titularilor de creanŃe din categoria respectivă.
În situaŃia în care planul prevede că, pentru creanŃele dintr2o anumită categorie, nu se
va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul %i nu e necesară votarea planului de
către creanŃele categoriei respective.
Confirmarea planului
Planul va fi confirmat de către judecătorul4sindic dacă, cel puŃin două dintre
categoriile de creditori menŃionaŃi mai sus (care votează separat) acceptă planul în situaŃia în
care există două categorii de creditori. Doar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat.
În ipoteza în care nici un plan nu este confirmat %i a expirat termenul pentru propunerea
unui plan, judecătorul2sindic va dispune începerea procedurii falimentului.
Votarea %i confirmarea planului produc următoarele efecte:
4 activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător;
4 creanŃele %i drepturile creditorilor %i ale celorlalte părŃi interesate sunt modificate a%a
cum este prevăzut în plan;

178
 4 în cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă
împotriva debitorului.
În opinia noastră, interpretarea care trebuie dată dispoziŃiei cuprinsă în art. 102, partea
finală, este următoarea: hotărârea pronunŃată de judecătorul sindic privind confirmarea
planului în care se prevede lichidarea (vânzarea) unor bunuri din averea debitorului va fi pusă
în executare pe calea procedurii de executare silită din dreptul comun.

SecŃiunea9
Reorganizarea

Debitorul trebuie să îndeplinească de îndată, schimbările de structură prevăzute în

plan.
Debitorul va fi condus de administratorul special sub supravegherea
administratorului judiciar. AcŃionarii %i asociaŃii cu răspundere limitată nu au dreptul de a
interveni în conducerea activităŃii ori în administrarea averii debitorului, cu excepŃiile
prevăzute de lege sau în plan.
Creditorii pot face opoziŃie dacă se constată că executarea planului cauzează
pierderi în averea debitorului.
Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul judiciar sau oricare dintre
creditori poate cere, în scris, judecătorului sindic să aprobe începerea procedurii
falimentului. Dacă se aprobă o asemenea cerere, modificările aduse creanŃelor ori drepturilor
părŃilor interesate, prin planul de reorganizare, rămân definitive.
Furnizarea serviciilor
DispoziŃiile legale (art. 104) prevăd necesitatea furnizării de servicii (electricitate, gaze,
apă, servicii telefonice etc.) pe timpul continuării activităŃii debitorului în perioada de
reorganizare.
Cu toate acestea, la cererea creditorului furnizor, judecătorul2sindic poate să dispună ca
debitorul să depună o cauŃiune la bancă ce nu va depă%i 30% din costul serviciilor prestate
debitorului %i neachitate.
ObligaŃia întocmirii /i prezentării rapoartelor de către debitor prin administratorul
special sau, după caz, de către administratorul judiciar.
Trimestrial, debitorul, prin administratorul special sau administratorul judiciar trebuie să
prezinte judecătorului2sindic rapoarte privind situaŃia financiară a debitorului, rapoarte care se
înregistrează la grefa instanŃei (tribunalului), notificându2se tuturor creditorilor depunerea
rapoartelor, pentru a fi consultate.
În cazul nerespectării planului de către debitor sau dacă se constată pierderi în averea
debitorului pe parcursul desfă%urării activităŃii, oricare dintre creditori poate solicita
judecătorului2sindic să aprobe intrarea în faliment a debitorului.
Cererea de intrare în faliment nu suspendă continuarea activităŃii debitorului.

179
 S e c Ń i u n e a 10
Falimentul

Potrivit art. 107 din lege, intrarea în faliment are loc în următoarele cazuri:
debitorul %i2a declarat intenŃia de a intra în faliment ori nu %i2a declarat intenŃia de
reorganizare, iar nici unul dintre subiectele îndreptăŃite nu au propus un plan de
reorganizare ori nici un plan dintre cele propuse nu a fost acceptat %i confirmat;
debitorul %i2a declarat intenŃia de reorganizare, dar nu a propus un plan de
reorganizare, ori planul propus nu a fost acceptat %i confirmat %i nici o altă persoană
îndreptăŃită nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse
nu a fost acceptat sau confirmat;
nu au fost îndeplinite obligaŃiile de plată %i celelalte sarcini asumate.
Judecătorul2sindic pronunŃă o sentinŃă, sau după caz o încheiere prin care se decide
intrarea în faliment.
Prin aceea%i hotărare de intrare în faliment, judecătorul2sindic va pronunŃa dizolvarea
societăŃii debitoare dispunând:
• ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
• desemnarea unui lichidator, în cazul procedurii generale provizorii, stabilirea
atribuŃiilor %i a remuneraŃiei acestuia;
• termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către
lichidator;
• întocmirea %i predarea către lichidator în termen de zece zile a unei liste cuprinzând
numele %i adresele creditorilor %i toate creanŃele acestora de la data intrării în faliment;
• notificarea intrării în faliment.

10.1. Măsuri premergătoare lichidării

Prima măsură pe care o dispune judecătorul2sindic în cadrul procedurii falimentului este

sigilarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul urmând să ia măsuri pentru
conservarea lor.
Bunurile care vor fi sigilate sunt prevăzute, cu titlu de exemplu, în art. 113, %i anume:
magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenŃa comercială, arhiva, dispozitivele
de stocare %i prelucrare a informaŃiei, contractele, mărfurile. Nu vor putea fi sigilate obiectele
care vor trebui valorificate de urgenŃă, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea
din valoare, cambiile %i alte titluri de valoare scadente în scurt timp precum %i acŃiunile ori alte
titluri de participaŃie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru conservarea lor,
registrele de contabilitate %i numerarul pe care lichidatorul îl va depune la bancă. Aplicarea
sigiliilor nu este obligatorie dacă inventarierea se poate efectua într2o singură zi.
În al doilea rând, lichidatorul va face o inventariere a bunurilor luând în posesie
bunurile respective, în calitate de depozitar judiciar.

10.2. Efectuarea lichidării

În aplicarea procedurii de lichidare se vor urmări două principii:

• rapiditatea operaŃiunilor;
• lichidarea bunurilor cât mai avantajos, pentru a fi satisfăcute creanŃele creditorilor.
Lichidarea bunurilor va fi efectuată de lichidator, sub controlul judecătorului
sindic.

180
 Bunurile vor putea fi vândute:
4 în bloc, ca un ansamblu în stare de funcŃionare;
4 individual.
Bunurile se vând prin negociere directă sau prin licitaŃie publică. În cazul bunurilor
imobile vânzarea se face prin negociere directă %i se vor îndeplini formalităŃile prevăzute de
lege.
Valorile mobiliare vor fi vândute în condiŃiile Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de
capital.
Sumele rezultate din vânzări vor fi depuse la o unitate a unei societăŃi bancare, în
contul averii debitorului, pentru a fi distribuite creditorilor.
Creditorii care beneficiază de ipoteci sau de alte garanŃii reale vor fi satisfăcuŃi din
sumele de bani obŃinute din vânzarea bunurilor afectate de garanŃii. Legiuitorul prevede ca
noutate faptul că, creditorii au dreptul să primească suma datorată la care se adaugă dobânzile,
majorările %i penalităŃile, precum %i cheltuielile făcute. Dacă din sumele obŃinute prin vânzare
nu pot fi acoperite creanŃele garantate, pentru diferenŃa de încasat, creditorii vor deveni
creditori chirografari intrând în concurs cu ceilalŃi creditori chirografari (ale căror creanŃe nu
sunt garantate printr2o garanŃie specială).
Exemplu: Societatea comercială „X” este supusă procedurii falimentului.
Societatea comercială are 5 creditori, dintre care unul „Y”, i a asigurat creanŃa
printr un gaj asupra a două automobile din patrimoniul debitorului său. În urma scoaterii la
vânzare a automobilelor, s a obŃinut suma de 20 milioane lei, insuficientă pentru acoperirea
integrală a creanŃei „Y”, de 30 milioane lei. Pentru restul de 10 milioane lei, creditorul „Y” ,
intră în concurs cu ceilalŃi 4 creditori ai debitorului falimentar, ale căror creanŃe nu au fost
garantate printr o garanŃie specială.

10.3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

Potrivit art. 123, la fiecare trei luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul
va prezenta judecătorului2sindic un raport asupra fondurilor obŃinute din lichidare %i din
încasarea de creanŃe precum %i un plan de distribuire între creditori.
Judecătorul2sindic poate prelungi cu cel mult o lună termenul pentru prezentarea
raportului %i a planului de distribuŃie, care vor fi depuse la grefa tribunalului %i notificate
creditorilor.
CreanŃele vor fi plătite în următoarea ordine:
taxele, timbrele %i orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv pentru conservarea
%i administrarea bunurilor din averea debitorului, precum %i plata retribuŃiilor
persoanelor angajate pentru realizarea procedurii reorganizării judiciare %i a
falimentului;
creanŃe izvorând din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii
procedurii;
creanŃele reprezentând creditele, cu dobânzile %i cheltuielile aferente, acordate de
instituŃii de credit după deschiderea procedurii precum %i creanŃele ce rezultă din
continuarea activităŃii debitorului;
creanŃele bugetare;
creanŃele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terŃi în baza unor
obligaŃii de întreŃinere, alocaŃii pentru minori sau de plată a unor sume periodice
destinate asigurării mijloacelor de existenŃă;
creanŃele reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru întreŃinerea
debitorului %i a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

181
 creanŃe reprezentând credite bancare cu cheltuielile %i dobânzile aferente celor
rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum %i din
chirii;
alte creanŃe chirografare.
creanŃele subordonate, ce izvorăsc din credite acordate persoanei juridice debitoare de
către un asociat sau acŃionar deŃinând cel puŃin 10% din capitalul social, respectiv din
drepturile de vot in adunarea generală a asociaŃilor sau, după caz, de către membrul
grupului de interes economic, cât %i cele care izvorăsc din acte cu titlu gratuit, în
ordinea de preferinŃă prevăzută de lege;

10.4. Închiderea procedurii

Lichidatorul este obligat să întocmească un raport final al lichidării /i să4l prezinte

judecătorului sindic, împreună cu bilanŃul general. Aceste documente vor fi comunicate
creditorilor %i debitorului %i se vor afi%a la u%a tribunalului. Orice obiecŃie privitoare la
acestea, se va formula în termen de 5 zile înainte de data convocării.
Judecătorul sindic va examina raportul final, inclusiv obiecŃiile făcute de creditori,
urmând să2l aprobe sau să2l respingă. Raportul întocmit de lichidator va fi aprobat de
judecătorul sindic printr4o sentinŃă dacă au fost formulate obiecŃiuni soluŃionate sau
printr4o încheiere dacă nu au fost formulate asemenea obiecŃiuni16 .
Lichidarea va fi considerată închisă când judecătorul sindic aprobă raportul final
/i când toate fondurile au fost distribuite creditorilor, iar cele rămase au fost depuse la
bancă.
În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic poate da o sentinŃă de închidere a
acesteia dacă există una din următoarele situaŃii:
debitorul nu are bunuri care să fie supuse procedurii, deci se află în stare de
insolvabilitate;
bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative %i nici
un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

10.5. Efectele hotărârii de închidere a procedurii

Închiderea procedurii produce efecte atât cu privire la persoanele care au

participat în cadrul procedurii, cât /i cu privire la debitor.
• Efectele hotărârii de închidere a procedurii faŃă de persoanele care au concurat
la efectuarea acesteia.
Prin închiderea procedurii, judecătorul sindic, administratorul, lichidatorul %i toate
persoanele care i2au asistat sunt descărcaŃi de orice îndatoriri sau responsabilităŃi cu privire la
procedură faŃă de debitor %i averea lui, creditori, titulari de garanŃii, acŃionari sau asociaŃi.
• Efectele hotărârii de închidere a procedurii faŃă de debitor.
În principiu, debitorul este descărcat de obligaŃiile pe care le avea înainte de înregistrarea
cererilor introductive, sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăŃi
ori transferuri frauduloase (art. 136). Cu toate acestea debitorul va fi descărcat de obligaŃii
dacă vor fi plătite în cadrul procedurii. Aceste dispoziŃii nu se aplică debitorilor care în ultimii
5 ani au mai fost supu%i acestei proceduri %i au beneficiat de aceste dispoziŃii.

182
 10.6. Precizări speciale cu privire la închiderea procedurii

În mod firesc, procedura reorganizării judiciare /i a falimentului se poate închide în

orice stadiu al procesului, dacă debitorul a achitat în întregime creanŃele creditorilor17 .
Totodată, procedura reorganizării judiciare /i a falimentului se închide în
următoarele cazuri:
• nu există bunuri în averea debitorului care să poată fi scoase la vânzare pe calea
executării silite pentru a fi îndestulaŃi creditorii;
• bunurile existente în averea debitorului nu sunt suficiente pentru acoperirea
cheltuielilor administrative;
• acoperirea creanŃelor mai înainte de lichidarea tuturor bunurilor din averea
debitorului;
• nici un creditor nu a înregistrat vreo declaraŃie de creanŃe;
• îndeplinirea planului de reorganizare;
• realizarea creanŃelor creditorilor în urma lichidării averii debitorului prin faliment18 .
Notificarea închiderii procedurii
Judecătorul2sindic va notifica sentinŃa de închidere a procedurii tuturor creditorilor,
asociaŃilor/acŃionarilor, DirecŃiei teritoriale a finanŃelor publice %i Oficiului Registrului
ComerŃului, %i, după caz, registrului societăŃilor agricole, pentru efectuarea menŃiunilor.

10.7. Răspunderea membrilor organelor de conducere

Persoanele cu funcŃii de conducere /i de control, respectiv administratorii,
directorii /i cenzorii care au contribuit la starea de incapacitate de plată a debitorului
vor răspunde patrimonial.
Răspunderea va fi patrimonială (în sensul obligării acestor persoane la acoperirea unei
părŃi din datoriile societăŃii comerciale debitoare), dacă au săvâr/it una din următoarele
fapte:
• au folosit bunuri sau credite ale persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte
persoane;
• au făcut acte de comerŃ în interes personal, sub acoperirea societăŃii;
• au dispus continuarea unei activităŃi care a dus la starea de incapacitate de plată,
pentru că urmăreau un interes personal;
• au Ńinut contabilitate fictivă intenŃionat sau au făcut să dispară unele documente;
• au deturnat sau au ascuns o parte din activul societăŃii, sau au mărit în mod fictiv
pasivul acesteia;
• au folosit mijloacele ruinătoare pentru a procura societăŃii fonduri în scopul întârzierii
efectuării de plăŃi;
• în luna precedată încetării plăŃilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinŃă
unii creditori, în dauna celorlalŃi creditori.
În afara răspunderii patrimoniale, în astfel de situaŃii, de cele mai multe ori 2 cei vinovaŃi
vor răspunde /i penal, în măsura în care faptele sunt calificate de legiuitor ca infracŃiuni:
bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, fals, uz de fals, în elăciune etc.
În privinŃa răspunderii penale, în art. 144 legiuitorul prevede infracŃiunea de bancrută
frauduloasă constând în fapta persoanei care:
4 falsifică, sustrage sau distruge evidenŃele debitorului ori ascunde o parte din activul
averii acestuia;

183
 4 înfăŃi%ează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în
situaŃia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvâr%ite în frauda
creditorilor;
4 înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenŃă a debitorului prevăzuŃi la art. 1
lit. b %i c din lege, o parte din active.
Persoanele vinovate de bancrută frauduloasă se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5
ani.

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. Planul de reorganizare judiciară va fi confirmat de către:

a) tribunal;
b) judecătorul sindic;
c) adunarea creditorilor;
d) administrator;
e) Camera de ComerŃ %i Industrie teritorială.

2. După deschiderea procedurii falimentului actele juridice încheiate de

administrator fără acordul judecătorului sindic, privind înstrăinarea acŃiunilor sau
părŃilor sociale pe care le deŃine debitorul sunt:
a) suspendate;
b) anulate;
c) reziliate;
d) caduce;
e) valabile.

3. Judecătorul sindic este desemnat de:

a) pre%edintele tribunalului din circumscripŃia teritorială a sediului sau domiciliului
debitorului;
b) debitor;
c) Camera de comerŃ %i industrie teritorială;
d) creditorii care deŃin 1/3 din valoarea creanŃelor;
e) comitetul creditorilor.

4. ComparaŃie între insolvenŃa, insolvabilitatea debitorului /i refuzul de plată.

5. Efectele patrimoniale ale deschiderii procedurii.

184
 CAPITOLULVII

AUXILIARII DE COMERł

SecŃiunea1
Reprezentarea

1.1. NoŃiuni generale

În desfă%urarea activităŃii de comerŃ, comerciantul 2 persoană fizică sau societăŃile

comerciale 2 apelează la serviciile (munca) anumitor categorii de persoane numite auxiliari de
comerŃ.
Categoriile de persoane care fac parte din grupa auxiliarilor de comerŃ sunt:
prepu%ii;
comi%ii2călători pentru negoŃ;
agenŃii de comerŃ;
mijlocitorii (intermediarii).
Reglementarea reprezentării în dreptul comercial, prezintă o deosebită utilitate practică
pentru comercianŃi1 .
Reprezentarea este un act juridic unilateral, prin care comerciantul (reprezentatul)
dă împuternicire unei persoane (reprezentant) să încheie acte juridice în numele
reprezentantului.
Reprezentarea este %i trebuie să fie privită ca o instituŃie juridică în sine, în virtutea
căreia reprezentantul efectuează în numele reprezentatului un act juridic (în sens de
„negotium”), astfel încât de%i acest act se consideră realizat de reprezentant, efectele actului
nu2l afectează pe acesta, ele producându2se direct asupra reprezentatului2 .
Reprezentarea este legală sau convenŃională3 .
În cazul reprezentării legale, puterea unei persoane de a reprezenta o altă persoană este
prevăzută de lege.
În cazul reprezentării convenŃionale, o persoană (reprezentatul) împuternice%te o altă
persoană (reprezentantul) să încheie acte juridice în numele %i pe seama reprezentatului.

1.2. CondiŃiile reprezentării

Reprezentarea impune trei condiŃii, care trebuie să fie întrunite cumulativ:

existenŃa împuternicii;
intenŃia de a reprezenta;
voinŃa prealabilă a reprezentantului.
• ExistenŃa împuternicirii de reprezentare
Reprezentarea presupune existenŃa unei împuterniciri de a reprezenta din partea
reprezentatului, astfel încât reprezentantul să încheie acte juridice pentru altul, iar nu pentru
sine (nomine alieno).
Împuternicirea este un act unilateral, care îmbracă forma unui înscris numit procură.
Reprezentarea poate fi:
generală (totală), atunci când în numele reprezentantului, reprezentatul poate încheia
orice act juridic, cu excepŃia celor considerate intuitu personae;

185
 specială (parŃială), atunci când reprezentantul este împuternicit să încheie numai un
anumit act în numele reprezentatului.
Atâta vreme cât reprezentantul încheie acte juridice pentru altul %i nu pentru sine, el
trebuie să acŃioneze numai în limitele împuternicirii primite de la reprezentat.
• IntenŃia de a reprezenta
Reprezentantul trebuie să acŃioneze cu intenŃia de a reprezenta pe cel de la care a
primit împuternicirea. Numai dacă există această intenŃie, efectele juridice ale actului încheiat
între reprezentat %i terŃ î%i vor produce efectele.
IntenŃia de a reprezenta poate fi expresă când rezulta din declaraŃia expresă a
reprezentantului sau tacită, când rezultă din anumite fapte sau împrejurări manifestate la
momentul ale încheierii actului juridic (ex factis et rebus)4 .
• VoinŃa valabilă a reprezentantului
Chiar dacă reprezentantul lucrează în numele reprezentatului, la momentul încheierii
actului juridic cu terŃul, împuternicitul î%i manifestă propria voinŃă, care, în aceste condiŃii
trebuie să fie liberă %i neviciată. În caz contrar, actul juridic astfel încheiat este lovit de
nulitate.
Codul comercial prevede, o serie de dispoziŃii privitoare la forma, publicitatea,
executarea, restrângerea, revocarea %i încetarea autorizării de reprezentare.
În privinŃa formei, legiuitorul prevede obligativitatea formei scrise a împuternicirii
(autorizării), în cazul în care reprezentantul încheie acte juridice pentru care se cere forma
scrisă.
Indiferent de forma în care este dată, reprezentarea trebuie să fie înscrisă în registrul
comerŃului din judeŃul 2 sau municipiul Bucure%ti 2 unde se află sediul principal al
reprezentantului.
Reprezentarea dată pentru anumite operaŃiuni autorizează pe reprezentant să facă toate
actele necesare pentru îndeplinirea lor.
Dacă reprezentarea este concepută în termeni generali ea cuprinde orice operaŃiune
comercială.
Cu toate acestea, reprezentantul nu poate încheia operaŃiuni pe credite în numele
reprezentantului decât dacă este autorizat în mod expres.
Reprezentarea poate fi oricând revocată sau restrânsă de către reprezentant. Această
regulă este stabilită de o normă de drept comun, (revocarea „ad mutum” aplicabilă tuturor
actelor juridice „intuitu personae”) %i se întemeiază pe încrederea acordată de reprezentat
reprezentantului. Reprezentarea este însă irevocabilă în cazul când este dată în interesul
ambelor părŃi.
Din punct de vedere al formei %i al publicităŃii, actul de revocare sau de restrângere a
reprezentanŃei trebuie să îndeplinească acelea%i condiŃii ca %i cel prin care s2a acordat
împuternicirea, existând o simetrie perfectă %i din punct de vedere formal.
Reprezentarea încetează prin:
moartea, incapacitatea %i dispariŃia fie a reprezentantului, fie a reprezentatului;
revocarea împuternicirii;
renunŃarea din partea reprezentantului;
falimentul uneia din cele două părŃi.
Dacă reprezentantul încheie acte depă/ind limitele împuternicirii primite, răspunde
personal faŃă de terŃi, cu excepŃia cazurilor când actele respective au fost ratificate de
reprezentat.
În materie cambială mandatarul care a emis o cambie peste limitele puterilor conferite
sau fără a avea dreptul, rămâne obligat personal.

186
 1.3. Contractul cu sine însu/i

Reprezentantul care lucrează în numele altuia are dreptul de a lucra /i în nume

propriu. Dar, de regulă, interesele sunt contradictorii, motiv pentru care în dreptul
comercial acest contract este, în principiu, interzis.
Prin excepŃie, un asemenea contract este posibil dacă există o autorizaŃie dată de
reprezentant în mod expres.
De asemenea, contractul cu sine însu%i este permis în materie de comision, cu condiŃia
ca mărfurile să aibă o cotă de bursă, deoarece criteriul de stabilire a preŃului este obiectiv %i nu
depinde de voinŃa uneia dintre părŃi.

SecŃiunea 2
Clasificarea auxiliarilor de comerŃ

2.1. Auxiliarii dependenŃi

Auxiliarii dependenŃi, reprezintă acea categorie de persoane care se găse/te în

raporturi de subordonare faŃă de persoana (patronul) care i4a angajat. Ace%ti auxiliari
dependenŃi nu pot dobândi niciodată calitatea de comercianŃi de%i, în fapt, exercită activitatea
de comerŃ.
Din categoria auxiliarilor dependenŃi fac parte:
• prepusul;
• procuristul;
• comisul2călător;
• comisul pentru comerŃ.

2.1.1. Prepusul
Prepusul (art. 3922400 C.com.) este un auxiliar de comerŃ care desfă%oară activitate de
reprezentare în mod permanent, stabil, fie pentru întreg comerŃul, fie pentru un anumit
domeniu, în Ńară sau în străinătate. În toate cazurile, prepusul se substituie comerciantului
care l2a angajat, încheind sau negociind asupra fondului de comerŃ încredinŃat, în numele %i pe
seama comerciantului.
În relaŃiile cu terŃii, prepusul se comportă ca %i cum ar fi comerciantul însu%i, în timp ce
în raporturile interne, el funcŃionează pe baza înŃelegerii de reprezentare înfăŃi%ată sub forma
unei procuri generale sau speciale.
Activitatea desfă%urată de prepus are caracter profesional, având ca fundament
contractul de muncă, fără însă, ca el să dobândească %i calitatea de comerciant.
Pentru a fi prepus, o persoană trebuie să îndeplinească două condiŃii:
persoana respectivă să fie „însărcinată cu comerŃul patronului său”;
împuternicirea dată să privească „activitatea comercială la locul unde comerciantul
î i execută comerŃul (adică acolo unde î%i are sediul), sau în alt loc determinat” (de
exemplu, în cadrul unei sucursale).
Prepusul comerciantului se deosebe/te de oricare alt reprezentant, prin sfera activităŃii %i
prin locul unde acesta se desfă%oară.
Prepusul se substituie comerciantului, el fiind un „alter ego” al acestuia5 .
Calitatea de prepus are la bază contractul de muncă între comerciant %i prepus, acesta din
urmă fiind dependent de comerciant, subordonat al acestuia în baza contractului de muncă.

187
 ConŃinutul raportului juridic dintre comerciant %i prepus este reglementat de art. 3932400
C.com. Reprezentarea este generală, în sensul că puterile prepusului sunt direcŃionate pe
obiectul comerŃului pe care îl exercită, fiind o reprezentare permanentă.
De%i reprezentarea este generală, puterile prepusului au unele limite supuse unor reguli:
prepusul nu poate face acte care sunt străine comerŃului pentru care a fost numit să îl
exercite pentru comerciant (de exemplu, el nu poate încheia acte civile);
prepusul nu poate încheia acte care contrazic scopul pentru care a fost numit (de
exemplu, el nu poate vinde fondul de comerŃ);
prepusul nu poate să întrebuinŃeze capitalul comerciantului în folosul comerciantului,
deoarece acesta nu l2a împuternicit în acest sens.
În toate actele încheiate în exercitarea comerŃului cu care a fost însărcinat, prepusul este
obligat să aducă la cuno/tinŃa terŃilor calitatea sa de reprezentant (contemplatio domini).
Potrivit legii, prepusul are unele obligaŃii care fac parte din categoria obligaŃiilor
profesionale ale comercianŃilor, respectiv:
obligaŃia de a Ńine registrele comerciale (de contabilitate) ale comerciantului;
obligaŃia de a nu face concurenŃă comerciantului.
În scopul ocrotirii intereselor terŃilor, legea impune anumite condiŃii de publicitate.
Astfel, procura trebuie să fie înscrisă în registrul comerŃului %i orice limitare a împuternicirii
trebuie să fie menŃionată în acest registru.
Legea prezumă că un prepus nu poate să2%i îndeplinească faŃa de comerciant, cu bună
credinŃă, obligaŃiile asumate, dacă el însu%i desfă%oară activitate de comerŃ similară. Cu toate
acestea, prepusul poate primi îngăduinŃă din partea comerciantului să execute în nume propriu
activităŃi de comerŃ similare, în măsura în care nu reprezintă o concurenŃă neloială. În caz
contrar, prepusul va fi obligat la daune2 interese faŃă de comerciant.
FaŃă de terŃi, prepusul răspunde, atât pe temei delictual, cât %i contractual.
Răspunderea delictuală operează în cazul săvâr%irii de către prepus a unor fapte ilicite
cauzatoare de prejudicii %i prin care s2au încălcat anumite dispoziŃii legale (obligaŃii prevăzute
de lege). TerŃul se poate îndrepta %i împotriva comerciantului care, potrivit art. 1000 alin. 3
Cod civil, răspunde în calitate de comitent pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii
comise de prepu%ii lor în funcŃiile ce le2au fost încredinŃate. Comerciantul va răspunde în mod
solidar cu prepusul pentru activitatea defectuoasă a acestuia, cauzatoare de prejudicii terŃelor
persoane.
FaŃă de terŃi, prepusul răspunde %i pe temei contractual ori de câte ori a contractat
personal %i în nume propriu, sau dacă actele pe care le încheie nu prevăd menŃiunea „prin
procură”, care trebuie să existe lângă semnătura sa. Această regulă are rolul de a apăra
(ocroti) buna credinŃă a terŃilor care, astfel, vor cunoa%te că nu contractează direct cu
comerciantul.
De exemplu, printr o dispoziŃie cuprinsă în legea cambiei, oricine semnează o cambie,
ca mandatar cu reprezentare a altuia, de i nu avea mandat sau depă ind puterile conferite,
răspunde personal.
Încetarea calităŃii de prepus are loc în momentul revocării împuternicirii, în cazul
renunŃării prepusului, al morŃii, al interdicŃiei, al insolvabilităŃii %i al aplicării procedurii
judiciare %i a falimentului comerciantului sau prepusului, în condiŃiile legii.

2.1.2. Procuristul
Procuristul este un prepus ale cărui înscrisuri sunt lipsite de caracterul de
stabilitate. El este %i rămâne un simplu mandatar cu reprezentare, care în raporturile

188
interne este subordonat regimul specific contractului de prestare de servicii (locaŃie de
servicii) ori contractului de muncă.
Întrucât procuristul desfă%oară activităŃi similare prepusului, lui îi sunt aplicabile toate
dispoziŃiile care reglementează drepturile %i obligaŃiile %i răspunderea prepusului.
Procuristul semnează actele juridice încheiate cu terŃele persoane făcând menŃiunea
„prin procură”.

2.1.3. Comi/ii pentru negoŃ

Potrivit dispoziŃiilor art. 404 C.com. „comi ii pentru negoŃ sunt prepu ii pentru
vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exercită comerŃul i în
momentul predării să ceară i să încaseze preŃul mărfurilor vândute, putând da pentru
aceasta, valabilă chitanŃă în numele patronului lor”.
De%i legea îi nume%te prepu%i, comi%ii pentru negoŃ nu au calitatea de prepus în sensul
precizat în art. 392 %i următorul din Codul comercial6 .
Comi%ii pentru negoŃ sunt angajaŃi ai comerciantului care îl ajută pe acesta în interiorul
localului (de exemplu, vânzătorii dintr un magazin al comerciantului). Trebuie subliniat că nu
toŃi angajaŃii comerciantului au calitatea de comi%i pentru negoŃ, ci numai acei salariaŃi care
intră în raporturi juridice cu clientela. Astfel, se poate considera că spre deosebire de prepus,
care poate înlocui patronul în exercitarea comerŃului, comisul pentru negoŃ nu face decât să2l
ajute pe patron, încheind afaceri cu clientela, dar sub directa supraveghere a patronului7 .
Calitatea de comi%i pentru negoŃ rezultă din împuternicirea expresă sau tacită a
comerciantului. Puterile acestei reprezentări fiind limitată, comi%ii pentru negoŃ au nevoie de o
împuternicire specială din partea comerciantului, pentru operaŃiuni exterioare localului unde
î%i exercită activitatea (art. 404 alin. 2 C.com.).
Se consideră însă, că dacă operaŃiunea s2a realizat în localul unde se desfă%oară comerŃul,
dar predarea lucrului s2a făcut la domiciliul clientului, comisul pentru negoŃ poate cere %i
încasa preŃul la locul predării mărfii, fiind prezumat a avea dreptul de a cere plata8 .

2.1.4. Comi/ii călători pentru negoŃ

Comi%ii călători pentru negoŃ (denumiŃi %i comi%i voiajori ori voiajori comerciali) sunt
angajaŃi ai comerciantului, fiind retribuiŃi cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare
afacere încheiată.
Spre deosebire de comi/ii pentru negoŃ care î%i desfă%oară activitatea în locul unde se
exercită comerŃul patronului, activitatea comi%ilor călători se desfă%oară, în afara acestui loc,
în alte localităŃi, de obicei stabilite de comercianŃi.
Potrivit art. 402 C.com., comerciantul îi însărcinează pe călători pentru negoŃ „să trateze
sau să facă operaŃiuni ale comerŃului său”. Această împuternicire se referă la căutarea %i
găsirea de clienŃi, colectarea de oferte, comenzi, %i materializarea acestora în raporturi
contractuale.
OperaŃiunile comerciale implică %i puteri de reprezentare, caz în care comi%ii călători
pentru negoŃ încheie acte juridice în numele %i pe seama comerciantului (art. 403 C.com.).
Forma actului care conferă împuternicirea poate să rezulte din circulare, avize, scrisori ale
comerciantului.
În toate cazurile, la încheierea actelor juridice comi%ii călători pentru negoŃ trebuie să
aducă la cuno%tinŃa terŃilor calitatea lor, în caz contrar, fiind obligaŃi personal faŃă de terŃi. Cu
toate acestea, dacă se constată că actul comis2voiajorului era un act referitor la comerŃul
patronului, comis2voiajorul răspunde solidar cu patronul pentru actul realizat fără
încuno%tinŃarea terŃilor cu privire la calitatea sa9 .

189
 În schimb, indiferent de situaŃie, comis2voiajorul nu poate încheia actul „prin procură”,
această menŃiune fiind rezervată exclusiv prepu%ilor. Comisului2voiajor îi revine obligaŃia de a
arăta numai numele patronului pentru care lucrează, conform art. 403 din C.com.

2.2. Auxiliarii independenŃi (autonomi)

2.2.1. AgenŃii de comerŃ

Când un comerciant î%i deschide o sucursală în alte localităŃi, aceasta poate să fie
condusă de un prepus al său, ori comerciantul poate să trimită comi%i călători pentru negoŃ.
Datorită cheltuielilor ridicate, comerciantul sau, după caz, comitentul poate să apeleze la
serviciile unei persoane din localitatea respectivă, care are ca profesiune intermedierea în
activitatea comercială, denumită agent comercial. Legiuitorul român mai folose%te %i
denumirea de agent comercial permanent. Reglementările actuale, respectiv Legea nr.
509/200210 stabilesc statutul juridic al agenŃilor permanenŃi.
Agentul de comerŃ poate fi împuternicit de comerciant să trateze afaceri (el este un
intermediar, mandatar fără reprezentare) ori să încheie afaceri comerciale (reprezentant al
comerciantului)11 .
Agentul de comerŃ este persoana împuternicită de unul sau mai mulŃi comercianŃi,
să trateze ori să încheie operaŃiuni comerciale, cu exclusivitate într4o localitate sau
regiune, în schimbul unei remuneraŃii care poartă numele de comision.
Agentul de comerŃ are calitatea de comerciant, săvâr%ind fapte de comerŃ cu caracter
profesional. În calitatea sa de comerciant, agentul de comerŃ are %i obligaŃiile profesionale
specifice comercianŃilor (să Ńină registrele contabile, să nu facă fapte de concurenŃă neloială,
etc.).
Activitatea de agenŃie se poate desfă%ura fie ca întreprindere, fie în mod independent.
Agentul de comerŃ este împuternicit de reprezentant. În baza unei asemenea relaŃii,
pornind de la faptul că agentului care are %i calitatea de comerciant îi incumbă obligaŃia de
neconcurenŃă, sunt stabilite reguli clare atât pentru comerciant cât %i pentru agent. Astfel:
• agentul are obligaŃia să nu primească împuterniciri de reprezentare de la mai mulŃi
comercianŃi care, datorită obiectului de activitate %i2ar crea concurenŃă între ei;
• comerciantul, la rândul său, nu poate încheia acorduri %i angajamente cu mai mulŃi
agenŃi, pe teritoriul respectiv care %i2ar face concurenŃă între ei.
În cazul în care comerciantul a acordat agentului exclusivitatea teritorială a afacerilor,
el însu%i nu mai poate încheia tranzacŃii comerciale pe acel teritoriu, decât prin intermediul
agentului care este remunerat.

2.2.2. ObligaŃiile părŃilor în contractul de agenŃie

Pornind de la faptul că reprezentarea realizată de agenŃi care tratează sau încheie afaceri
pentru comerciant, presupune încheierea prealabilă a unui contract între acei agenŃi %i
comerciant, în cadrul contractului de agenŃie părŃilor le revine obligaŃii specifice, astfel:
Agentului îi revin următoarele obligaŃii:
4 să procure toate informaŃiile privitoare la activitatea comerciantului cu care urmează a
se încheia afacerea, plasarea mărfurilor, frânarea concurenŃei pe teritoriul în care î%i
desfă%oară activitatea;
4 să întocmească la zi evidenŃa afacerilor fiecărui comerciant, în cazul când desfă%oară
activitatea pentru mai mulŃi comercianŃi. În registrele sale vor exista „partide” pentru
fiecare comerciant;

190
 4 să păstreze în depozitele sale marfa fiecărui comerciant, în a%a fel încât, să o poată
preda în orice moment cumpărătorului.
Agentul nu poate să primească plata pentru comerciant nici să acorde reduceri sau
amânări pentru creanŃele comerciantului.
Comerciantul are obligaŃia principală de a plăti agentului un comision, adică o
remuneraŃie pentru serviciile prestate sau pentru înlesnirile aduse la încheierea
afacerilor pe un anumit teritoriu.
Comisionul se stabile%te sub forma unui procent calculat la valoarea afacerilor încheiate
prin străduinŃa %i prin intermedierea sa pe măsura încheierii parŃiale sau totale a afacerilor.
În consecinŃă, agentul are dreptul la plata comisionului chiar dacă afacerea încheiată nu
se execută, fie din cupla comerciantului, fie din culpa terŃilor cu care urma să se încheie
afacerea. Dacă, însă contractul încheiat de terŃ prin intermediul agentului nu se execută din
chiar culpa agentului, el nu va fi îndreptăŃit la plata remuneraŃiei, considerându2se că practic
nu %i2a executat obligaŃiile ce îi reveneau din contractul de agenŃie.
S2a considerat că un agent comercial are calitatea de mandatar profesionist independent,
fiind obligat la diligenŃă în realizarea mandatului său. Ca atare, dacă se revocă mandatul,
agentul are dreptul la o indemnizaŃie compensatorie, deoarece el a investit deja în realizarea
misiunii sale, cu condiŃia dovedirii faptului că încetarea raporturilor contractuale l2a
prejudiciat12 .
Contractul de agenŃie încetează prin:
denunŃarea unilaterală a uneia dintre părŃi, cu acordarea unui preaviz în favoarea
celeilalte părŃi. În cazul agenŃilor permanenŃi legiuitorul prevede în art. 18 din Legea
nr. 509/2002, anumite termene în care se poate acorda preavizul.
În situaŃia în care denunŃarea unilaterală este determinată de culpa gravă a uneia dintre
părŃi, cealaltă parte este în drept să denunŃe unilateral contractul, chiar %i fără preaviz;
încetarea existenŃei sau incapacitatea vreuneia din părŃi, având în vedere faptul că un
contract de agenŃie are caracter „intuitu personae” %i se bazează pe încrederea
reciprocă dintre părŃi.

2.2.3. Mijlocitorul (intermediarul)

Spre deosebire de agentul de comerŃ, care lucrează ca reprezentant al comerciantului
pentru care încearcă să trateze sau să încheie afaceri, mijlocitorul intervine în mod
imparŃial, neutru, între doi comercianŃi, prestând practic servicii pentru ambele părŃi care
tratează sau urmează să încheie o afacere.
Mijlocitorii sunt cunoscuŃi în activitatea comercială sub denumirea de samsari sau
misiŃi.
Mijlocirea este o activitate prin care o persoană numită mijlocitor, urmăre/te să
pună faŃă în faŃă două persoane care vor să încheie o afacere.
Această activitate se bazează pe însărcinarea dată mijlocitorului sau acceptarea de către
părŃi a demersurilor mijlocitorului. Deci mijlocitorul reprezintă interesele ambelor părŃi.
Activitatea mijlocitorului se bazează pe un contract de mijlocire, un contract de prestări de
servicii.
Dacă părŃile încheie contractul avut în vedere, mijlocitorul are dreptul la remuneraŃie de
la ambele părŃi, ori, după caz, numai de la una din părŃi. În cazul în care contractul nu se
încheie, mijlocitorul nu are dreptul la remuneraŃie.
În mod tradiŃional, în categoria mijlocitorilor au fost inclu%i %i agenŃii oficiali ai bursei13 ,
chiar dacă în materie bursieră legea română stabile%te reglementări specifice, cum ar fi, de
exemplu, Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital14 . Mijlocitorii sau agenŃii oficiali ai

191
bursei nu lucrează în numele %i pe seama bursei, ci în nume propriu, realizând operaŃiunile de
mijlocire potrivit însărcinării primite15 .
În dreptul comerŃului internaŃional, activitatea intermediarului este desfă%urată de
curtier pe baza contractului de curtaj16 .
Curtierul este un comerciant independent care, de regulă, î%i face profesia prin
intermediere.
Rolul curtierului este de a pune în legătură doi parteneri în scopul încheierii de către ei a
unor afaceri. Curtierul are doar obligaŃia de a pune în legătură cei doi parteneri %i, eventual, să
garanteze pentru identitatea lor. Intermediarul nu răspunde pentru neîndeplinirea obligaŃiilor
asumate de către părŃi una faŃă de cealaltă.
Pentru activitatea desfă%urată curtierul va primi o remuneraŃie, numită curtaj.
În dreptul român activitatea de intermediere se realizează de obicei, de către comisionar,
pe baza contractului de comision.

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. ComparaŃie între statutul juridic al prepusului /i al procuristului.

2. CondiŃiile reprezentării.

3. ObligaŃiile părŃilor în contractul de agenŃie.

4. Mijlocitorul (intermediarul).

5. Contractul de curtaj.

192
 CAPITOLUL VIII

OBLIGAłIILE COMERCIALE
ConsideraŃii generale

În desfă%urarea activităŃii sale, comerciantul încheie o serie de acte juridice sau

săvâr/e/te fapte juridice de comerŃ prin intermediul cărora se nasc, se modifică ori se
sting drepturi /i obligaŃii.
Ca %i în dreptul civil, faptele juridice pot fi tratate lato sensu, incluzându2se atât
evenimentele, întâmplările care se produc independent de voinŃa omului, cât %i acŃiunile
omului, fie că acestea sunt făcute cu intenŃia producerii efectelor juridice (actele juridice), fie
că sunt comise fără voinŃa producerii de efecte juridice, efecte care se produc însă, în virtutea
legii.
Acestea din urmă formează conŃinutul faptelor juridice stricto sensu, fapte care pot fi
licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorată, îmbogăŃirea fără just temei sau fapte ilicite
(delicte) care dau na%tere la răspunderea civilă delictuală.
Actele juridice în dreptul comercial, ca %i în dreptul civil pot fi unilaterale, bilaterale sau
multilaterale.
Astfel, sunt acte unilaterale de comerŃ: emisiunea unei cambii, încuviinŃarea
reprezentării comerciale, oferta de a contracta, constituirea unei societăŃi cu răspundere
limitată cu unic asociat etc.
Cele mai frecvente acte juridice comerciale sunt contractele unilaterale sau bilaterale
(sinalagmatice), cu titlu oneros (comutative sau aleatorii). De regulă, contractele comerciale
sunt contracte cu titlu oneros, deoarece fiecare parte contractantă urmăre%te un folos (avantaj)
patrimonial. În mod excepŃional există în dreptul comercial %i acte cu titlu gratuit (liberalităŃi
sau acte dezinteresate).
ObligaŃiile comerciale î%i pot găsi izvorul în acte sau fapte juridice.
Dintre toate izvoarele obligaŃiilor, contractul este principalul izvor. De%i atât actele
juridice civile, cât %i cele comerciale, inclusiv obligaŃiile prezintă multe trăsături comune
totu%i, există suficiente deosebiri care justifică dualitatea dreptului privat.
Pe când actul juridic civil este izolat %i rectiliniu, actul juridic comercial este multiplu %i
circulatoriu. În dreptul civil, de pildă, vânzarea este perfectă ca fenomen juridic, de regulă,
din momentul transmiterii dreptului de proprietate dintr un patrimoniu în altul i al preŃului
de la cumpărător la vânzător. În dreptul comercial, vânzarea dobânde te această calificare
numai dacă a fost precedată de o cumpărare cu intenŃia de revânzare.
O unificare legislativă care să reglementeze cu dispoziŃii identice actele civile %i cele
comerciale generatoare de obligaŃii 2 civile %i comerciale 2 apare ca imposibilă, cel puŃin din
consideraŃii de ordin structural.
ObligaŃiile comerciale sunt reglementate atât prin dispoziŃii cu caracter general,
prevăzute în Codul civil, cât %i prin norme juridice cu caracter special, existente în Codul
comercial, Cartea I, Titlul V „Despre obligaŃiile comerciale în general”.
În doctrina de specialitate materia obligaŃiilor comerciale este tratată sub titlul „Teoria
generală a obligaŃiilor comerciale”1 , fie numai „Reguli speciale privind formarea i
executarea obligaŃiilor comerciale”2 .
În ceea ce ne prive%te considerăm că materia obligaŃiilor comerciale poate fi tratată fie în
mod exhaustiv analizându2se deopotrivă dispoziŃiile generale din Codul civil, cât %i cele

193
speciale din Codul comercial fie, numai reglementările cu caracter special din Codul
comercial.
DispoziŃiile cu caracter special prevăzute în Codul comercial evidenŃiază particularităŃile
sau trăsăturile obligaŃiilor comerciale %i care privesc na%terea, executarea sau stingerea
acestora.

SecŃiunea1
Încheierea i executarea contractului

1.1. ConsideraŃii generale

1.1.1. Principiul libertăŃii de voinŃă contractuală
În principiu, încheierea oricărui contract este liberă %i, mai mult, părŃile contractante
pot stabili conŃinutul contractului pe baza acordului de voinŃă.
Libertatea voinŃei juridice trebuie exercitată însă cu respectarea limitelor generale legale.
Aceste limite sunt stabilite generic prin art. 5 C. civ., potrivit căruia „nu se poate deroga, prin
convenŃii sau dispoziŃii particulare la legile care interesează ordinea publică i bunele
moravuri”. Acest text de lege este completat de art. 968 C. civ., potrivit căruia „cauza este
nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri i ordinii
publice”.
A%adar, libertatea de voinŃă contractuală trebuie să se manifeste atât în cadrul legal, cât %i
al normelor moralei, chiar dacă aceste reguli de etică nu sunt exteriorizate în forma juridică
necesară obligativităŃii lor juridice.
În dreptul comercial, libertatea de voinŃă a părŃilor se manifestă în mod deplin atât
în stabilirea conŃinutului contractului, cât /i în privinŃa formei de exteriorizare a
consimŃământului, ca element al voinŃei de a contracta.
Astfel, în privinŃa conŃinutului, părŃile contractante pot stabili clauze derogatorii de la
dreptul comun cum ar fi:
• clauza privind dovedirea obligaŃiilor cu orice mijloc de probă, potrivit art. 46 C. com.
(facturi acceptate, corespondenŃă comercială, registrele comerciale i chiar cu
martori) în limitele arătate chiar de „legea comercială”;
• clauza de loialitate sau de confidenŃialitate, specifică contractelor privind producŃia,
comercializarea sau distribuŃia unui produs, %i contractelor de prestare de servicii.
Această clauză poate să fie numită %i clauza de neconcurenŃă etc.;
• clauza de exclusivitate, specifică contractelor de distribuŃie de produse, transfer de
tehnologie sau de know2how etc.;
• clauza privind soluŃionarea litigiilor pe calea arbitrajului comercial, numită „clauză
compromisorie”.
Libertatea de voinŃă a părŃilor capătă dimensiuni specifice în dreptul comercial %i sub
aspectul exteriorizării, manifestării consimŃământului părŃilor contractante.
Astfel, contractul se încheie în mod valabil în formă scrisă, înscris unic, ofertă scrisă
urmată de acceptare sau ofertă scrisă urmată de executare3 ori prin alte mijloace specifice
dreptului comercial cum ar fi: corespondenŃă (scrisoare), telex, fax, telefon, factură4 .
Principiul celerităŃii operaŃiunilor comerciale impune recunoa%terea în dreptul
comercial a formelor simplificate de contractare din care rezultă, evident, voinŃa părŃilor de
a contracta.
1.2. Încheierea contractelor5

194
 1.2.1. Aspecte prealabile
Acordul de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractuale se formează prin
întâlnirea ofertei cu acceptarea ei.
În civilizaŃia contemporană există însă un număr considerabil de contracte care sunt
încheiate fără negociere prealabilă. De exemplu, cumpărarea unui magazin la un preŃ fixat
anticipat sau cumpărarea unui bilet de călătorie pe calea ferată la un tarif deja stabilit.
Mecanismul întâlnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex %i de nenumărate ori
acesta este precedat de negocieri.
Negocierea este, de fapt, invitaŃia lansată de una din părŃi de a trata conŃinutul unui
eventual contract. Această invitaŃie se deosebe%te de oferta fermă prin aceea că negocierea
poate fi urmată sau concretizată într2un „acord de principiu”, „scrisoare de intenŃie” sau
„protocol de acord”, practicate mai ales în comerŃul internaŃional6 .
Din punct de vedere juridic, există în această privinŃă două principii contradictorii. Pe de
o parte, libertatea părŃilor de a desfiinŃa acordul prealabil, fără a antrena responsabilitatea celui
care a renunŃat, întemeiată pe principiul libertăŃii contractuale. Pe de altă parte, există
obligaŃia părŃilor de a se manifesta cu bună2credinŃă în cadrul negocierii %i de a respecta
„angajamentele de principiu”. În cadrul acestor relaŃii trebuie să se acorde un termen
rezonabil, în interiorul căruia destinatarul ofertei să se pronunŃe cu privire la conŃinutul ofertei
2 în sensul acceptării sau nu a acesteia.
Cu toate acestea, în măsura în care una din părŃi dovede%te rea2credinŃă în respectarea
negocierii prealabile, ea va răspunde pe temei delictual %i va repara prejudiciul cauzat
partenerului, paguba reprezentând echivalentul cheltuielilor făcute cu organizarea negocierii %i
cu eventualele studii prealabile efectuate.

1.2.2. Oferta de a contracta

Încheierea contractului începe cu propunerea de a contracta, numită ofertă sau
policitaŃiune. Ea reprezintă mai mult decât promisiunea de a contracta (care este un
antecontract).
Ceea ce distinge oferta de a contracta de antecontract este faptul că oferta trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii:
să fie fermă, ceea ce înseamnă că ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau
retracta;
să fie precisă /i completă, deci să cuprindă toate elementele esenŃiale contractului;
să fie neechivocă, să exprime intenŃia ofertantului de a contracta. De exemplu, o
marfă expusă în vitrină fără preŃ poate conduce la concluzia că este un model i
nicidecum un obiect de vânzare;
să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, con/tientă /i cu intenŃia de a angaja
din punct de vedere juridic. De altfel, această condiŃie se realizează, în măsura în care sunt
îndeplinite celelalte prevederi.
Oferta poate fi expresă sau tacită, exprimată în scris sau verbal %i poate fi adresată
publicului sau unei persoane determinate.
În legătură cu oferta tacită, este dificil de conceput că o ofertă poate fi %i tacită. Cu toate
acestea, atunci când, din anumite atitudini, în împrejurări bine determinate se poate trage
concluzia existenŃei unei manifestări de voinŃă chiar %i prin tăcere, se poate admite acest lucru.
De exemplu, staŃionarea unui taximetru într o staŃie amenajată în acest sens reprezintă o
ofertă, chiar dacă oferul nu i exprimă verbal consimŃământul de a efectua transportul.
De asemenea, se poate considera ofertă de prelungire a contractului de închiriere (tacita
relocaŃiune), dacă termenul contractual a expirat %i chiria%ul folose%te în continuare imobilul.

195
 Oferta adresată publicului rezultă, de exemplu, din anunŃurile de vânzare lansate prin
diferite publicaŃii cotidiene. În acest caz ofertantul va fi obligat faŃă de primul acceptant. Din
punct de vedere al efectelor, acest gen de ofertă nu se deosebe%te de oferta adresată unei
persoane determinate.
Dacă oferta este cu termen, ea trebuie menŃinută în limita termenului respectiv.
Termenul poate fi expres, dar el poate rezulta implicit din natura contractului %i din timpul
necesar de gândire %i de acceptare de către destinatar, termen numit termen rezonabil.

1.2.3. Acceptarea ofertei

Acceptarea ofertei, acceptarea care provine de la destinatarul ofertei, este tot un act
unilateral de voinŃă, la fel ca %i oferta. Acceptarea reprezintă cea de2a doua latură a
consimŃământului.
Ca %i oferta, acceptarea trebuie să îndeplinească mai multe condiŃii:
să fie clară (să exprime voinŃa de a încheia contractul);
să fie pură /i simplă;
să fie liberă (neviciată);
să fie expresă (scrisă sau verbală) sau tacită.
În primul rând, acceptarea trebuie să fie clară, deci să concorde cu oferta. Dacă
acceptarea limitează sau condiŃionează ori excede condiŃiilor ofertei, se consideră că aceasta a
fost refuzată %i acceptarea poate fi considerată o contraofertă. În acest caz, acceptarea nu mai
este pură %i simplă.
În al doilea rând, acceptarea ofertei trebuie să fie liberă, neviciată. Aceasta este o
condiŃie necesară oricărui act juridic, fiind vorba despre o manifestare de voinŃă făcută cu
intenŃia producerii efectelor juridice.
În al treilea rând, dacă oferta este adresată unei persoane determinate, numai aceea poate
accepta oferta; dacă este adresată publicului, evident că se va încheia contractul cu prima
persoană care a acceptat oferta.
În sfâr%it, acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată
sau să fi devenit caducă.
Din punctul de vedere al formei, acceptarea poate fi expresă sau tacită (implicită).
Acceptarea este implicită atunci când ea nu face obiectul unei declaraŃii speciale de
voinŃă, dar rezultă din situaŃia de fapt; de exemplu, executarea de îndată a ofertei.
Cea mai interesantă problemă, din punct de vedere juridic, este valoarea tăcerii
persoanei căreia i s4a adresat oferta.
Principiul recunoscut, atât în legislaŃia noastră, cât %i de alte legislaŃii de tradiŃie
romanistă, este că acceptarea nu poate să rezulte din tăcere. Cu toate acestea, legiuitorul %i
practica judecătorească admit unele excepŃii ca de exemplu:
tacita reconducŃiune (relocaŃiune) prevăzută în art. 1437 C. civ.;
părŃile pot stabili anticipat ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de
acceptare;
în dreptul comercial, dacă între părŃi au existat relaŃii anterioare de afaceri se prezumă
că, în cazul lansării unei oferte adresată aceluia%i partener de afaceri, simpla tăcere a acestuia
valorează acceptare.

1.2.4. Momentul încheierii contractului

Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlne/te oferta.

196
 Dacă părŃile nu sunt prezente, contractul se poate încheia prin corespondenŃă7 , motiv ce
determină clarificarea momentului încheierii contractului, datorită existenŃei unui decalaj în
timp între cele două laturi ale formării acordului de voinŃă: oferta %i acceptarea.
Întemeindu2se pe conŃinutul câtorva dispoziŃii legale, care, direct sau indirect, marchează
momentul întâlnirii acceptării cu oferta, în doctrina juridică au fost propuse mai multe
sisteme, au fost expuse mai multe teorii.
Un prim sistem este acela al emisiunii (declaraŃiunii), conform căruia acordul de
voinŃă al părŃilor se formează din momentul în care destinatarul ofertei %i2a manifestat acordul
cu privire la oferta primită, chiar dacă nu a expediat acceptarea ofertantului.
Teoria emisiunii a fost criticată în literatura juridică, motivându2se că, atâta timp cât
acceptarea nu a fost expediată ofertantului, aceasta poate fi revocată de acceptant.
Cea de4a doua teorie este aceea a expediŃiunii. Potrivit acesteia, contractul se consideră
încheiat din momentul în care destinatarul ofertei a acceptat2o %i a expediat răspunsul său
afirmativ.
Ki această teorie este vulnerabilă pe considerentul că, până în momentul ajungerii la
ofertant, acceptarea poate fi revocată, %i, ca atare, nu se poate cunoa%te cu certitudine
momentul încheierii contractului.
A treia teorie este aceea a recepŃiunii. Potrivit sistemului recepŃiunii, contractul se
consideră încheiat din momentul în care acceptarea făcută de beneficiar a fost primită de către
ofertant, chiar dacă acesta nu a luat cuno%tinŃă de conŃinutul ei.
În sfâr%it, cea de4a patra teorie este teoria informaŃiunii, întemeiată pe dispoziŃiile art.
35 C. com., potrivit căruia contractul se consideră încheiat „dacă acceptarea a ajuns la
cuno tinŃa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar
schimbului propunerii i al acceptării după natura contractului”.
Considerăm că această din urmă teorie este cea mai aproape de stabilirea momentului
încheierii contractului. Apare firesc să considerăm ca moment al acordului de voinŃă
momentul în care ofertantul a luat cuno%tinŃă despre conŃinutul acceptării. În caz contrar dacă
acceptarea ofertei ar cuprinde unele obiecŃii – ea ar reprezenta, de fapt, o contraofertă %i nu
putem prezuma că ofertantul iniŃial acceptă contraoferta respectivă. Singura incertitudine
rămâne cu privire la data când, efectiv, ofertantul a luat cuno%tinŃă despre acceptare.
În legătură cu oferta în care s2a prevăzut un termen de acceptare se impun următoarele
precizări: contractul se consideră încheiat numai dacă acceptarea a ajuns la ofertant
înainte de expirarea termenului prevăzut în ofertă.
Potrivit art. 35 alin. 2 C. com., ofertantul poate primi ca bună %i o acceptare ajunsă peste
termen, cu condiŃia să încuno%tiinŃeze de îndată pe acceptant despre aceasta.
Cunoa/terea momentului încheierii contractului are importanŃă din următoarele
considerente:
• în raport de acest moment se apreciază posibilitatea revocării ofertei sau dacă ea a
devenit caducă;
• în cazul conflictelor de legi în timp, se va aplica legea existentă la momentul
încheierii contractului;
• consimŃământul %i celelalte condiŃii de validitate se apreciază la momentul realizării
acordului de voinŃă; în măsura în care acestea nu sunt respectate, cauzele de nulitate
se stabilesc în funcŃie de acest moment;
• efectele contractului se produc, de regulă, din momentul realizării acordului de voinŃă,
dacă nu există stipulaŃiune contrarie. A%adar, în cazul contractelor translative de
drepturi reale, acestea se transmit (pentru bunurile individual determinate) din
momentul încheierii contractului, cu excepŃia imobilelor (terenurilor) unde acordul de
voinŃă al părŃilor trebuie să îmbrace forma autentică.

197
 Reglementări speciale privind momentul încheierii contractului sunt prevăzute în
O.G. nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanŃă8 aprobată prin Legea
nr. 51/2003 care modifică %i titlul OrdonanŃei respectiv ordonanŃă privind protecŃia
consumatorilor la încheierea %i executarea contractelor la distanŃă.
În situaŃia contractelor la distanŃă prevăzute de O.G. nr. 130/2000, momentul încheierii îl
constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, dacă părŃile nu au
convenit altfel (art. 5).
A%adar, potrivit O.G. nr. 130/2000, momentul încheierii contractului este stabilit
conform teoriei recepŃiunii %i nu al informaŃiunii prevăzut de Codul comercial în art. 35.

1.3. Determinarea preŃului /i locul plăŃii

1.3.1. PreŃul în obligaŃiile comerciale
Potrivit dreptului civil, în cazul contractului de vânzare4cumpărare preŃul trebuie să
fie determinat de părŃi (art. 1303 C. civ.), adică trebuie să fie cert. Se poate accepta %i preŃul
determinabil de exemplu, supus arbitrului, adică unui terŃ (art. 1304 C. civ.). Dacă acesta nu
voie%te sau nu poate să determine preŃul, contractul de vânzare nu poate lua fiinŃă.
Codul comercial, adaptând dispoziŃiile civile la traficul comercial, modificându2le chiar,
permite ca preŃul să fie stabilit %i ulterior, prevăzându2se în contract o indicaŃie abstractă %i
impersonală 2 „preŃul just” sau „preŃul curent”, în funcŃie de locul plăŃii sau de cotele oficiale
ale bursei (art. 40 C.com.).

1.3.2. Locul executării obligaŃiilor comerciale

În dreptul civil, potrivit art. 1104 C. civ., plata se face la locul arătat în contract. Dacă
este vorba de un bun cert %i determinat, plata trebuie făcută la locul unde se găse/te acel bun.
În materie de vânzare, plata trebuie să se facă la locul predării (art. 1362 C. civ.). În toate
celelalte cazuri plata se face la domiciliul debitorului, ceea ce înseamnă că este cherabilă
(art. 1104 C. civ.).
În dreptul comercial această regulă a suferit modificări adaptate %i impuse de nevoile,
tradiŃia %i uzurile traficului comercial.
Astfel, potrivit art. 59 C. com. obligaŃiile comerciale trebuie executate:
• la locul arătat expres în contract;
• la locul rezultat din intenŃia părŃilor;
• la locul unde potrivit materiei contractului, apare firească executarea.
În cazul în care în contract nu s2a precizat în mod expres locul executării obligaŃiilor %i
acest lucru nu rezultă din natura operaŃiunii, executarea obligaŃiilor se va face la sediul
comerciantului, la domiciliul sau re/edinŃa sa, de la data încheierii contractului (art. 59
alin. 2 C. com.).
Dacă obligaŃia constă într2o sumă de bani, plata acesteia se va face potrivit dispoziŃiilor
cuprinse în art. 59 alin. 2 C. com. deci în cele din urmă la sediul, domiciliul sau re/edinŃa
debitorului. Dacă plata se face prin decontare bancară, debitorul este liberat de obligaŃie
în momentul în care sumele de bani au intrat în contul creditorului.

1.3.3. Forma contractului comercial /i răspunderea contractuală

Potrivit Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale9 , contractele încheiate pentru realizarea actelor de comerŃ de către agenŃii
economici trebuie să cuprindă în mod obligatoriu clauzele contractuale prevăzute în art. 2 alin.

198
2, inclusiv penalităŃi de întârziere în cazul neexecutării în termen a obligaŃiilor de către debitor
(art. 1 alin. 1).
Este evident că, dispoziŃiile acestui act normativ impun agenŃilor economici încheierea
contractului în formă scrisă, forma cerută „ad probationem”.
În privinŃa răspunderii contractuale, legiuitorul impune obligaŃia pentru agenŃii
economici de a stipula în contract o clauză penală cu referire expresă la penalităŃi pentru
neexecutarea la termen a obligaŃiilor băne%ti, penalităŃi care se pot cumula cu daune2interese
pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat creditorului, fie prin întârzierea în executare,
fie pentru executare necorespunzătoare sau pentru neexecutarea totală sau parŃială a
obligaŃiilor.
În art. 5, printr2o normă dispozitivă, legiuitorul limitează totalul penalităŃilor pentru
întârziere în decontare în sensul că acesta nu poate depă%i cuantumul sumei asupra căreia sunt
calculate, cu excepŃia cazului când în contract s2a prevăzut contrariul.
Răspunderea contractuală intervine în cazul neexecutării obligaŃiilor de către debitor, a
executării lor necorespunzătoare ori cu întârziere urmând ca acesta să plătească creditorului
despăgubiri pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs în patrimoniul creditorului.
Evaluarea despăgubirilor datorate de către debitor creditorului se poate face fie pe cale
convenŃională stipulându2se în contract o clauză penală, fie de către instanŃa de judecată pe
baza expertizei efectuate, fie de către legiuitor sub forma dobânzii legale.
În practica agenŃilor economici s2a dovedit faptul că stipularea în contract a unei clauze
penale este deosebit de eficientă, dându2se astfel expresie principiului libertăŃii de voinŃă a
părŃilor contractante în stabilirea conŃinutului contractului, inclusiv a răspunderii contractuale.
Clauza penală
Atât în raporturile contractuale de drept civil, cât %i în cele de drept comercial, părŃile au
posibilitatea ca 2 în cuprinsul contractului 2 sau printr2o convenŃie separată, ulterioară
momentului încheierii contractului, dar înainte de producerea prejudiciului 2 să determine
cuantumul daunelor2interese datorate de debitor ca urmare a neîndeplinirii obligaŃiilor
contractuale.
Această convenŃie, numită clauză penală, este expresia principiului libertăŃii
contractuale %i prezintă o deosebită utilitate practică.
Avantajele stipulării clauzei penale constau în:
• evitarea unui eventual proces între părŃi, a unui litigiu care ar avea ca obiect stabilirea
despăgubirilor datorate pentru prejudicul cauzat creditorului prin neexecutarea
obligaŃiilor contractuale %i, în consecinŃă, obligarea debitorului la plata sumelor de
bani, reprezentând daunele2interese.
• scutirea părŃilor de orice probă cu privire la existenŃa %i întinderea prejudiciului %i,
implicit, a cuantumului daunelor2interese datorate de debitor.
Acest avantaj oferit de clauza penală izvoră%te din primul deoarece, dacă se evită un
proces, se înlătură %i dificultatea sistemului probator.
• în ipoteza în care idemnitatea stabilită este mai mică decât valoarea reală a
prejudiciului, responsabilitatea debitorului este mic%orată prin jocul clauzei penale10 .
Dacă prin clauza penală se determină un cuantum mai ridicat de penalitate în raport de
întinderea prejudiciului, debitorul va fi interesat să2%i execute obligaŃiile asumate.
Din punct de vedere teoretic, utilitatea clauzei penale rezultă din funcŃiile pe care le
îndepline%te în cadrul raporturilor contractuale11 .
FuncŃiile clauzei penale, cu privire specială asupra funcŃiei de evaluare /i de
reparare a prejudiciului

199
 Din punct de vedere teoretic, funcŃiile unei instituŃii juridice nu rezultă doar dintr2o
prevedere legală. Fiind rezultatul unui proces de abstractizare, funcŃia presupune luarea în
consideraŃie a unui ansamblu de dispoziŃii normative.
Cu toate acestea, în privinŃa clauzei penale funcŃiile acesteia se pot determina chiar din
cuprinsul art. 1066 C. civ.:
• În primul rând, prin clauza penală, o persoană, debitorul, dă „asigurare” creditorului
un lucru pentru executarea unei obligaŃii.
Din această exprimare a legiuitorului rezultă cu claritate funcŃia de garanŃie a clauzei
penale în cadrul raporturilor contractuale.
• În al doilea rând, funcŃia de mobilizare a debitorului în executarea obligaŃiilor
contractuale mai ales când plata penalităŃii ar părea pentru el mai oneroasă decât
plata de daune2interese pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau tardivă.
FuncŃia mobilizatoare, stimulatoare la executare, a clauzei penale se poate concretiza în
stabilirea unor penalităŃi progresive în cazul întârzierii în executare.
• În al treilea rând, clauza penală îndepline%te o funcŃie sancŃionatoare.
Fiind un mijloc de stabilire anticipată a răspunderii penale, clauza penală are o valoare
mai mare decât cuantumul daunelor2interese %i, mai cu seamă, în cazul când prejudiciul
lipse%te complet. În ultima situaŃie, plata penalităŃilor are rolul de a pedepsi simplul fapt al
neexecutării obligaŃiei %i apare ca o adevărată amendă civilă; „dintr un mijloc de prevenire, ea
devine un mijloc represiv, o sancŃiune”12 .
• În al patrulea rând, clauza penală îndepline%te o funcŃie compensatorie de evaluare %i
de reparare a prejudiciului, este cu atât mai eficientă cu cât penalitatea convenŃională
corespunde întinderii prejudiciului. Astfel, prejudiciul care urmează să fie reparat –
eventus damni – trebuie să cuprindă atât pierderea efectivă (damnum emergens), cât %i
câ%tigul nerealizat pe care l2ar fi putut realiza creditorul în situaŃia când debitorul %i2ar
fi executat obligaŃiile (lucrum cessans).
Temeiul legal al principiului reparării integrale a prejudiciului îl consituie art. 1084 C.
civ., potrivit căruia: „Daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea
ce a suferit i beneficiul de care a fost lipsit…”.
În dreptul civil, dacă penalitatea stipulată în clauza penală este mai mare decât valoarea
prejudiciului, debitorul nu poate pretinde reducerea ei, după cum, în cazul când aceasta este
inferioară pagubei, creditorul nu este îndreptăŃit a cere o sumă mai mare. Această concluzie se
justifică pe ideea că întinderea prejudiciului, deci a daunelor2interese, este stabilită cu
anticipaŃie prin convenŃia părŃilor, convenŃie care are putere obligatorie (pacta sunt servada).
Reducerea sau agravarea clauzei penale se face tot prin învoiala părŃilor.
Principiul reparării integrale a prejudiciului implică repararea tuturor pagubelor care
sunt o consecinŃă directă %i necesară a faptei păgubitoare, adică a neexecutării contractului.
În cazul răspunderii contractuale, de regulă, debitorul răspunde numai pentru
prejudiciul direct cauzat creditorului prin faptul neexecutării. Temeiul de drept este art.
1086 C. civ., care dispune: ”Chiar în cazul când neexecutarea obligaŃiei rezultă din dolul
debitorului, daunele interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecinŃă directă
i necesară a neexecutării obligaŃiei”.
Există %i excepŃii de la această regulă, de exemplu art. 68 alin. 4 C. com. Potrivit acestei
dispoziŃii, dacă vânzătorul nu2%i execută obligaŃiile %i cumpărătorul este nevoit să procure
lucrul din altă parte, „Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferenŃa în mai mult dintre preŃul
plătit a doua oară i acela convenit cu primul vânzător, precum i a cere daune interese,
dacă ele se cuvin”. DiferenŃa de preŃ la care este îndreptăŃit cumpărătorul reprezintă
prejudiciul indirect suferit de cumpărător, ca urmare a neexecutării obligaŃiilor de către
vânzător.

200
 În ceea ce prive%te corelaŃia dintre prejudiciul direct /i caracterul previzibil al
prejudiciului, legiuitorul prevede în art. 1085 C. civ.: „Debitorul nu răspunde decât de
daunele interese care nu au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea
contractului, când neîndeplinirea obligaŃiei nu provine din dolul său”.
Previzibilitatea este un aspect de ordin subiectiv, în timp ce caracterul direct al
prejudiciului este de ordin obiectiv. În general, prejudiciul previzibil este cel direct. În privinŃa
clauzei penale, această condiŃie este subînŃeleasă din moment ce părŃile stabilesc prin
convenŃie – de regulă, concomitent perfectării contractului – întinderea prejudiciului.
Previzibilitatea depinde în întregime de voinŃa părŃilor. Regula previzibilităŃii
prejudiciului comportă o excepŃie, %i anume, dacă neexecutarea obligaŃiei provine din dolul
debitorului. În această situaŃie, debitorul va răspunde %i pentru prejudiciul imprevizibil,
deoarece „problema reparării prejudiciului este astfel strămutată din domeniul contractual
(unde debitorul, de i în culpă pentru neexecutarea obligaŃiei, răspunde numai de prejudiciul
previzibil), în domeniul delictual, în care debitorul răspunde de toate prejudiciile, previzibile
sau imprevizibile.”13
Uneori, în legătură cu problema previzibilităŃii prejudiciului se face distincŃie între
prejudiciile intrinseci (circa rem), acele prejudicii pe care creditorul le2a suferit în privinŃa
lucrului în legătură cu care s2a născut obligaŃia, /i prejudiciile extrinseci (extra rem), adică
acele prejudicii pe care creditorul le suferă în privinŃa celorlalte bunuri din patrimoniul său, ca
urmare a lipsirii sale de bunul ce face obiectul obligaŃiei neexecutate14 .
Una dintre problemele de mare actualitate %i de importanŃă juridică în privinŃa
întinderii prejudiciului în cazul neexecutării obligaŃiilor contractuale sau executării lor cu
întârziere este aceea a actualizării creanŃei în funcŃie de rata sau indicele de inflaŃie.
Practica instanŃelor judecătore ti, i mai cu seamă a CurŃii Supreme de JustiŃie (
actualmente Înalta Curte de CasaŃie i JustiŃie ), este constantă în a admite în materie
comercială actualizarea creanŃei în funcŃie de rata inflaŃiei atât în cazul când în contract a
fost prevăzută o asemenea clauză, cât i în cazul în care în contract nu s a prevăzut acest
lucru15 , considerându se că prin neexecutarea obligaŃiilor contractuale s a produs un
prejudiciu care trebuie acoperit în integralitatea lui – atât paguba efectiv produsă, cât i
câ tigul (beneficiul nerealizat).
Totodată, soluŃiile au fost motivate %i pe existenŃa unei clauze de impreviziune
subînŃeleasă (art. 981 C.civ.), care îndreptăŃe%te pe creditor să pretindă actualizarea creanŃei în
funcŃie de rata inflaŃiei.
Admisibilitatea actualizării creanŃelor neachitate potrivit indicelui de inflaŃie este
acceptată %i în doctrina de specialitate16 cu motivarea existenŃei fluctuaŃiilor monetare ce se
produc după expirarea scadenŃei obligaŃiilor de plată, reprezentând o daună efectiv produsă
în patrimoniul creditorului.
Întrucât debitorul răspunde numai de daunele previzibile, el va datora acele prejudicii
intrinseci (circa rem), fiind singurele previzibile la momentul încheierii contractului.
În raporturile comerciale se admite17 că debitorul va răspunde în cazul neexecutării
obligaŃiei atât pentru prejudiciul material suferit de creditor, cât %i pentru prejudiciul moral,
cum ar fi, de pildă: compromiterea numelui comercial, afectarea reputaŃiei i prestigiului
comerciantului pe piaŃă etc. Este adevărat că aceste daune trebuie dovedite %i, ca atare, ele
sunt incompatibile cu trăsăturile clauzei penale, printre care scutirea de probaŃiune în privinŃa
existenŃei %i întinderii prejudiciului. Chiar dacă daunele morale nu pot fi inserate în clauza
penală, totu%i părŃile – în baza principiului libertăŃii contractuale – pot stabili asemenea
penalităŃi, dar ulterior producerii prejudiciului.

SecŃiunea2

201
 Trăsăturile obligaŃiilor comerciale

ObligaŃiile comerciale sunt reglementate prin unele dispoziŃii derogatorii de la

dreptul comun, datorită specificului relaŃiilor comerciale.

2.1. Solidaritatea obligaŃiilor

2.1.1. Solidaritatea codebitorilor (art. 42 C. com.)
Solidaritatea poate fi definită ca acea modalitate a obligaŃiilor care împiedică
diviziunea lor, chiar dacă, prin natura lor sunt divizibile. Solidaritatea debitorilor
reprezintă, în acela%i timp, o garanŃie pentru creditori care pot urmări pe debitorul solvabil
realizându2%i astfel creanŃa.
Solidaritatea poate fi activă (o pluralitate de creditori) sau pasivă (o pluralitate de
debitori). În dreptul civil, legiuitorul prevede atât solidaritatea activă, cât %i cea pasivă. În
schimb, în dreptul comercial există dispoziŃii numai cu privire la solidaritatea pasivă.
Caracterele solidarităŃii se pot sintetiza în următoarele:
• fiecare codebitor solidar este Ńinut de plata întregii datorii, faŃă de acela%i creditor,
creditorul putând urmări la alegerea sa pe oricare dintre codebitorii solidari pentru
întreaga creanŃă;
• în raporturile dintre codebitorii solidari obligaŃia este divizibilă, fiecare răspunzând în
limita părŃii sale de datorie;
• debitorul care a plătit întreaga datorie sau mai mult decât datora dobânde%te un drept
de regres împotriva celorlalŃi codebitori solidari.
Solidaritatea poate fi legală atunci când operează de drept, în virtutea legii (de
exemplu, în materie de delicte sau cvasi delicte art. 1003 C. civ., în cazul obligaŃiilor
asociaŃilor societăŃilor în nume colectiv sau a comanditaŃilor în societăŃile în comandită
simplă etc.).
Solidaritatea poate fi %i convenŃională stabilită de comun acord de părŃile contractante.
În dreptul civil, potrivit art. 1041 „obligaŃiunea solidară nu se prezumă trebuie să fie
stipulată expres, această regulă nu încetează decât numai când obligaŃia solidară are loc de
drept, în virtutea legii”.
În dreptul comercial, legiuitorul dispune în art. 42 din Codul comercial următoarele: „În
obligaŃiunile comerciale codebitorii sunt ŃinuŃi solidarice te, afară de stipulaŃiune contrarie”.
Aceea%i prezumŃie există %i contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o
obligaŃie comercială.
Ea nu se aplică la necomercianŃi pentru operaŃiuni care, în ceea ce îi prive%te, nu sunt
fapte de comerŃ.
A%adar, dacă în dreptul civil, solidaritatea pasivă trebuie să fie prevăzută în mod expres
în contract sau de către legiuitor, în dreptul comercial, solidaritatea pasivă se prezumă18 .
Justificarea acestei prezumŃii legale, constă în necesitatea asigurării creditului existent în
relaŃiile comerciale. În aceea%i ordine de idei, Codul comercial prin dispoziŃiile sale a instituit
solidaritatea fidejusorilor, a garanŃilor personali ai debitorului.

2.1.2 Solidaritatea fidejusorilor

În dreptul civil (art. 1652 %i urm. C.civ.) fidejusorul este Ńinut pentru obligaŃiile
debitorului numai în subsidiar dacă debitorul principal nu face plata %i nu solidar cu acesta,
recunoscându2i2se beneficiul de discuŃiune %i de diviziune (în cazul când sunt mai mulŃi
fidejusori).

202
 În dreptul comercial, de regulă, garanŃii personali ai debitorului răspund solidar,
suprimându2li2se dreptul de discuŃiune %i de diviziune. Un exemplu în acest sens este avalul
(garanŃie specifică cambiei).
În literatura de specialitate %i în practica judecătorească există deja puncte de vedere
diferite (opinii) %i soluŃii diferite în legătură cu răspunderea persoanei care a garantat cu
un imobil o obligaŃie comercială ce aparŃine altei persoane.
În mod concret, persoana care a garantat, deci a ipotecat un imobil al său, răspunde în
mod solidar cu debitorul obligaŃiei comerciale.
Într2o opinie19 , căreia ne raliem, fidejusorul nu se confundă cu garantul ipotecar.
Fidejusorul este persoana care se obligă faŃă de creditor să execute obligaŃia în cazul în care
debitorul principal n2o face. Or, în cazul garantului ipotecar acesta nu execută el însu%i
obligaŃia faŃă de creditor. CreanŃa va fi îndestulată în urma vânzării bunului ipotecat. În
concluzie, garantul ipotecar nu răspunde în mod solidar cu debitorul principal.
SoluŃiile jurisprudenŃiale20 dau o altă interpretare dispoziŃiei cuprinsă în art. 42 C. com.,
asimilându2l pe garantul ipotecar fidejusorului.
PrezumŃia de solidaritate a debitorilor poate fi înlăturată numai printr4o stipulaŃie
expresă a părŃilor.
De%i, în principiu, este admisă răsturnarea prezumŃiei de solidaritate totu%i există situaŃii
când legiuitorul nu permite acest lucru. Astfel, nu se poate deroga de la solidaritatea
instituită de legiuitor în privinŃa asociaŃilor în societăŃile în nume colectiv, a comanditaŃilor
în societăŃile în comandită simplă, a administratorilor societăŃilor comerciale, a
lichidatorilor care nesocotesc dispoziŃiile referitoare la lichidare, a mandatarilor comerciali
etc.
Solidaritatea debitorilor în aceste cazuri reprezintă unul dintre argumentele legale
potrivit cărora în dreptul comercial legiuitorul îl ocrote%te în primul rând pe creditor acordând
prioritate „creditului”.

2.2. Fructificarea de drept a banilor (dies interpellat pro hominem)

În dreptul civil, potrivit art. 1073 C.civ., oricine se obligă la efectuarea unei prestaŃii este
îndatorat să o îndeplinească sub sancŃiunea plăŃii daunelor2interese.
Dacă prestaŃia constă într2o sumă de bani, daunele sunt prezumate %i ca atare nu mai
trebuie dovedite de creditor, ele exprimându2se sub forma dobânzii aferente sumelor
neachitate.
Dobânda poate să curgă de la o anumită dată prevăzută de legiuitor, de exemplu, în cazul
restituirii plăŃilor sumelor nedatorate, dacă „accipiensul” este de rea credinŃă (art. 934 C.
civ.) sau în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de vărsare a aporturilor datorate de asociaŃi
către societate etc dobânda curge de drept.
În toate celelalte cazuri, daunele interese sub forma dobânzilor sunt datorate numai din
momentul în care debitorul a fost pus în întârziere printr2una din modalităŃile prevăzute de
lege (cerere de chemare în judecată, somaŃie, notificare ). Dobânda nu curge prin simplul fapt
al ajungerii la termen (dies non interpellat pro hominem) (art. 1088 alin. 2 C. civ.).
În dreptul comercial, potrivit art. 43 C.com. „datoriile comerciale lichide i plătibile în
bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, ceea ce înseamnă că, debitorul
este de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen21 .
Această regulă se întemeiază pe faptul că circulaŃia banilor nu este compatibilă cu
toleranŃa din partea creditorului. Orice sumă de bani aflată în mâinile unui comerciant trebuie
să „producă bani”.

203
 DispoziŃia prevăzută de art. 43 C. com. se aplică numai dacă este vorba de o obligaŃie
comercială %i care constă într2o sumă de bani.

2.2.1. CondiŃiile de aplicare a dobânzii comerciale

Dobânda comercială curge de drept %i se aplică dacă sunt îndeplinite următoarele
condiŃii:
obligaŃia este comercială, adică izvoră%te dintr2un fapt obiectiv de comerŃ (art. 3 C.
com.), dintr2un fapt subiectiv de comerŃ (art. 4 C. com.) sau dintr2un fapt unilateral
sau mixt de comerŃ (art. 56 C. com.).
ObligaŃiile comerciale izvorăsc, de regulă, din contracte. Există însă cazuri când
obligaŃia comercială izvoră%te din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, fapte săvâr%ite în
cadrul activităŃii de comerŃ.
obligaŃia constă într4o sumă de bani la care se va calcula dobânda;
obligaŃia este lichidă, adică valoarea ei este determinată;
obligaŃia este exigibilă, adică a ajuns la scadenŃă.
Dacă sunt îndeplinite aceste condiŃii, dobânda comercială curge de drept de la scadenŃă,
deoarece se presupune că debitorul, deŃinând fără drept sumele datorate creditorului, se
folose%te de ele %i trebuie să2l despăgubească pe creditor. Despăgubirea datorată de către
debitor reprezintă dobânda.
Dacă obligaŃia comercială constând într4o sumă de bani izvoră/te din delicte sau
cvasidelicte, ea este certă, lichidă /i exigibilă de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătore/ti prin care s4a fixat cuantumul despăgubirilor datorate de făptuitor
(debitor) pentru prejudiciul cauzat victimei (creditor).
În prezent, regimul juridic al dobânzii legale pentru obligaŃiile băne%ti este stabilit prin
O.G. nr. 9/2000, modificată, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaŃii băne%ti.
Aspectele vizate de legiuitor în conŃinutul acestui act normativ sunt:
4 definirea termenului de „dobândă”;
4 domeniul de aplicare a dobânzii legale;
4 stabilirea dobânzii legale în materie comercială %i civilă;
4 dobânda contractuală;
4 anatocismul (dobânda la dobândă).

2.2.2. Definirea termenului de „dobândă”

Potrivit art. 6 din O.G. nr. 9/2000, „Prin dobândă se înŃelege nu numai sumele socotite
în bani cu acest titlu, dar i alte prestaŃii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se
obligă drept echivalent al folosinŃei capitalului”.

2.2.3. Domeniul de aplicare a dobânzii legale

Analizând conŃinutul O.G. nr. 9/2000, rezultă că dobânda legală se aplică:
• numai obligaŃiilor legale sau contractuale, obligaŃii care constau în sume de bani.
A%adar, dobânda legală nu se aplică altor categorii de obligaŃii contractuale, cum ar fi,
predarea mărfurilor care fac obiectul contractului ori nerespectarea calităŃii %i sortimentul
acestora;
• numai în cazul răspunderii debitorului pentru întârzierea executării obligaŃiei băne%ti,
%i nicidecum pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Întrucât dobânda este stabilită (prevăzută) de legiuitor numai pentru întârzierea în
executare, evident 2 din punct de vedere teoretic, dar %i practic 2 se pune problema cumulului
dobânzilor cu despăgubirile sau/%i a cumulului dobânzilor cu penalităŃile.

204
 În legătură cu domeniul de aplicare a O.G. nr. 9/2000 folosind %i criteriul negativ
legiuitorul prevede în art. 10 alin. 2 că „DispoziŃiile prezentei ordonanŃe nu sunt aplicabile
nivelului dobânzii stabilite prin hotărâri ale colegiilor jurisdicŃionale ale CurŃii de Conturi,
potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea i funcŃionarea CurŃii de Conturi cu
modificările ulterioare”, iar potrivit art. 10 alin. 1, „Dobânzile percepute sau plătite de Banca
NaŃională a României, de bănci, de Casa de Economii i ConsemnaŃiuni, de cooperativele de
credit bănci populare i de Ministerul FinanŃelor, precum i modul de calcul al acestora se
stabilesc prin reglementări speciale”.

2.2.4. Stabilirea dobânzii legale în materie comercială /i în materie civilă

De%i, de regulă, dispoziŃiile aplicabile materiei comerciale se completează cu cele
aplicabile raporturilor de drept civil, totu%i în O.G. nr. 9/2000, modificată, legiuitorul
stabile%te un raport în sens invers, adică de la comercial către civil.
Astfel, pentru determinarea dobânzii legale aplicabile raporturilor juridice de
drept civil trebuie să se determine în prealabil dobânda aplicabilă raporturilor juridice
de drept comercial.
Mai mult decât atât, chiar în materie comercială legiuitorul stabile%te un regim juridic
diferenŃiat, obligaŃiilor care izvorăsc din fapte de comerŃ unilaterale sau mixte derogând de la
dispoziŃia cuprinsă în art. 56 C.com., potrivit căreia „Dacă actul este comercial pentru una
din părŃi, toŃi contractanŃii sunt supu i, în ceea ce prive te acest act, legii comerciale, afară
de dispoziŃiunile privitoare la persoana chiar a comercianŃilor i de cazurile când legea ar
dispune altfel”.
În această ordine de idei, potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000, modificată prin Legea
nr. 356/2002 „Dobânda legală se stabile te în materie comercială, la nivelul dobânzii de
referinŃă stabilit de Banca NaŃională a României”.
„În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabile te la nivelul dobânzii de referinŃă
stabilit de Banca NaŃională a României, diminuat cu 20%”.
Prin urmare, este limpede că, ori de câte ori suntem în situaŃia aplicării unei dobânzi
legale în raporturile de drept civil %i în celelalte raporturi juridice, aceasta se va calcula în
funcŃie de dobânda comercială diminuată cu 20%.
Există o singură excepŃie prevăzută în art. 4 din O.G. nr. 9/2000, %i anume dobânda
aplicabilă în raporturile de comerŃ exterior sau în alte relaŃii economice internaŃionale.
Astfel, în conformitate cu art. 4, „În relaŃiile de comerŃ exterior sau în alte relaŃii
economice internaŃionale, atunci când legea română este aplicabilă i când s a stipulat plata
în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an”.

2.2.5. Dobânda contractuală

Potrivit art. 1 din OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000, „PărŃile sunt libere să stabilească în
convenŃii rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligaŃii băne ti”.
În cazul în care părŃile nu au prevăzut în contract rata dobânzii, se va aplica
dobânda legală în măsura în care, potrivit legii sau clauzelor contractuale, obligaŃia este
purtătoare de dobânzi.
Principiul libertăŃii de voinŃă în stabilirea dobânzii în cadrul unui contract se aplică în
mod diferenŃiat, în funcŃie de natura raporturilor juridice:
în raporturile de drept comercial părŃile pot stabili dobânda pentru întârzierea în
executarea obligaŃiilor băne%ti potrivit libertăŃii de voinŃă fără să existe vreo limitare;
în schimb, în raporturile civile dobânda nu poate depă%i dobânda legală cu mai mult
de 50% pe an (art. 5).

205
 Considerăm că limitarea principiului libertăŃii de voinŃă în stabilirea ratei dobânzii
contractuale în dreptul civil este făcută cu scopul înlăturării posibilităŃii perceperii cametei.
În cazul în care nu se respectă dispoziŃia prevăzută în art. 5 din OrdonanŃa Guvernului nr.
9/2000, clauza contractuală prin care s2a stabilit o dobândă mai mare este nulă de drept,
urmând a fi înlocuită cu norma juridică care stabile%te dobânda legală, adică art. 3 alin. 3 din
acela%i act normativ, a%a cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2002.
Este important de reŃinut că în cazul dobânzii contractuale aplicabile atât în materie
comercială, cât %i civilă, aceasta trebuie să se fi prevăzut printr4un act scris.
În lipsa unui contract exteriorizat în formă scrisă se va aplica dobânda legală.
Totodată, legiuitorul prevede în art. 7 din OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000 posibilitatea
plăŃii anticipate a dobânzilor, dar numai pe o perioadă de cel mult 6 luni. Dobânda astfel
încasată rămâne valabil dobândită de creditor indiferent de variaŃiile ulterioare. A%adar,
creditorul sau/%i debitorul nu vor putea ulterior să ceară recalcularea dobânzii deja încasată de
către creditor.

2.2.6. Anatocismul
Anatocismul 4 sau „dobânda la dobândă” este acea înŃelegere prin care părŃile
contractante convin ca dobânda să se capitalizeze, adică să se adauge la suma datorată
la care să se calculeze, din nou, dobânda.
Anatocismul a fost interzis prin Decretul2lege privind stabilirea dobânzilor %i înlăturarea
cametei încă din anul 1938, atât în raporturile de drept civil, cât %i în cele comerciale, cu
excepŃia contractului de cont curent, reglementat de Codul comercial în art. 3702373. Aceea%i
interdicŃie a fost prevăzută %i prin Decretul nr. 311/1954.
În trecut, respectiv anterior adoptării actelor normative din anul 1938 %i Decretului nr.
311/1954, anatocismul era permis în materie comercială, iar în privinŃa raporturilor de drept
civil se aplicau dispoziŃiile Codului civil, respectiv art. 1089 alin. 2, potrivit cărora:
• dobânda la dobândă să fi fost prevăzută în contract sau prin cerere de chemare în
judecată;
• dobânda la dobândă se putea acorda numai pe timp de un an împlinit, cu excepŃia
veniturilor datorate cu titlu de amenzi, chirii, rente viagere, restituire de fructe, acestea
producând dobânzi din ziua înŃelegerii contractuale sau din ziua chemării în judecată.
Teoria22 de specialitate în materie a opinat că anatocismul este permis în materie
comercială.
În prezent, potrivit OrdonanŃei Guvernului nr. 9/2000 art. 8 alin. 1, „Dobânda se va
calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate”.
De la această regulă există %i o excepŃie, care va opera numai în condiŃiile arătate de
legiuitor.
Astfel, în conformitate cu art. 8 alin. 2, dobânzile se pot capitaliza %i pot produce
dobânzi în temeiul unei convenŃii speciale încheiate în acest sens, după scadenŃa lor, dar
numai pentru dobânzi datorate pe cel puŃin un an.
A/adar, anatocismul este permis numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:
să existe un contract de împrumut;
să existe o convenŃie specială privind anatocismul;
convenŃia privind „dobânda la dobândă” trebuie să intervină după data scadenŃei;
„dobânda la dobândă” se calculează numai pentru dobânzi datorate pe cel puŃin un
an.
Nu se aplică dobânda la dobândă în cazul contractului de cont curent %i în cazul când
legea prevede altfel (art. 8 alin. 3 din OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000).

206
 2.2.7. Cumulul dobânzilor cu despăgubirile
Potrivit art. 1088 C. civ., cumulul dobânzilor cu despăgubirile, în principiu, nu este
admis. De la această regulă există unele excepŃii, prevăzute fie în Codul civil, fie în Codul
comercial %i de legislaŃia specială:
ExcepŃii prevăzute în Codul civil
art. 1669 C. civ. în privinŃa fidejusorului (cauŃiunea reală) care a plătit datoria are
dreptul de recurs (regres) împotriva debitorului principal „ i pentru dobânda sumei ce
a plătit, chiar dacă datoria produce dobânda, i încă i pentru daune interese, dacă
se cuvin”;
art. 1054 C. civ., în materia contractului de societate, asociatul care întârzie să
depună capitalul social (în numerar) datorează pe lângă dobânda legală, din ziua când
trebuia efectuat vărsământul %i daune (despăgubiri) cauzate societăŃii.
ExcepŃii prevăzute în Codul comercial /i în legislaŃia specială
art. 383 C. com.: mandatarul care întrebuinŃează în alte scopuri sumele primite în
contul mandatului datorează în afară de dobânzi %i daune2interese;
art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăŃile comerciale:
„Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanŃe nu este liberat cât timp
societatea nu a obŃinut plata sumei pentru care au fost aduse.
Dacă plata nu s a putut obŃine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de
daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenŃei creanŃelor”;
art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată: „Asociatul care întârzie să depună
aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat
în numerar este obligat i la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă
vărsământul”.
În concluzie, având în vedere dispoziŃiile din Codul civil (în principal art. 1088),
reglementările din Codul comercial (în special art. 43, în care legiuitorul prevede fructificarea
de drept a banilor sub forma dobânzii în cazul întârzierii în executare) precum %i cele din
OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000, considerăm că în raporturile juridice de drept comercial
dobânda poate fi cumulată cu despăgubirile atât în cazul întârzierii în executare, cât /i
în cazul neexecutării obligaŃiilor contractuale care constau în sume de bani.
În scopul aplicării principiului reparării integrale a prejudiciului care cuprinde atât dauna
efectiv produsă (damnum emergens), cât %i beneficiul (câ%tigul) nerealizat (lucrum cessans)
dobânzile contractuale sau legale pot fi cumulate cu despăgubirile.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului pot fi pretinse cu titlu de despăgubiri (daune)
compensatorii chiar %i dobânzile datorate de creditor pentru creditele bancare pe care a
fost nevoit să le facă din cauza neexecutării obligaŃiilor de către propriul debitor23 .
În ceea ce prive%te acordarea despăgubirilor care să includă %i dobânda la creditele
bancare, evident trebuie să existe legătură de cauzalitate între faptul neexecutării obligaŃiilor
de către debitor sau executarea lor cu întârziere %i necesitatea contractării de către creditor a
unor credite bancare pentru desfă%urarea activităŃii. În lipsa acestei dovezi, debitorul nu poate
fi obligat %i la plata dobânzilor bancare la împrumuturile contractate de creditor24 .
În schimb, în raporturile de drept civil se va aplica regula prevăzută în art. 1088 C. civ.,
potrivit căreia daunele2interese pentru neexecutarea obligaŃiilor băne%ti cuprind numai
dobânda legală.

2.2.8. Cumulul dobânzilor cu penalităŃile

Potrivit reglementărilor actuale în materia dobânzilor, (O.G. nr. 9/2000, modificată prin
Legea nr. 356 din 6 iunie 2002), problema cumulului dobânzilor cu penalităŃile se simplifică.

207
 Dacă fapta debitorului constă în întârzierea în executarea obligaŃiilor contractuale sau
legale băne%ti, debitorul datorează dobânzi sau penalităŃi care, nicicum, nu se pot cumula.
Pentru înŃelegerea în totalitate a legăturii clauzei penale cu dobânzile /i despăgubirile
trebuie să distingem următoarele situaŃii:
a) dacă în contractul civil sau comercial s2a prevăzut o clauză penală prin care s2a
evaluat anticipat prejudiciul cauzat de debitor prin întârzierea în executare sau prin
neexecutare ori executare necorespunzătoare a obligaŃiilor, penalităŃile nu se pot cumula
cu dobânzile, %tiut fiind faptul că dobânzile reprezintă, de fapt, daune pentru întârzierea în
executare.
În această situaŃie penalităŃile se pot cumula doar cu despăgubirile stabilite pe baza
unei expertize, în măsura în care din penalităŃi nu se acoperă integral prejudiciul.
A%adar, penalităŃile au rolul de a acoperi atât daunele moratorii, cât %i pe cele
compensatorii, la care se pot adăuga despăgubiri;
b) dacă în contract s2au prevăzut numai dobânzi pentru întârziere în executarea
obligaŃiilor băne%ti trebuie să deosebim contractul civil de cel comercial:
• În situaŃia unui contract civil, dobânda pentru întârziere în executarea obligaŃiilor
băne%ti prevăzută în contract nu poate depă%i dobânda legală cu mai mult de 50% pe
an.
De%i nu se pot pretinde dobânzi pentru întârziere mai mari decât cele prevăzute de
legiuitor, totu%i %i în acest caz dobânzile pentru întârziere pot fi cumulate cu penalităŃile
pentru neexecutarea obligaŃiilor %i cu despăgubiri în completare.
• În situaŃia unui contract comercial, dobânda pentru întârziere în executare nu este
limitată dacă este stabilită pe cale contractuală. De asemenea, se pot plăti %i
despăgubiri în completare până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În opinia noastră, dobânda prevăzută în contract pentru întârzierea în executarea
obligaŃiilor băne%ti înlocuie%te penalităŃile pentru executarea cu întârziere având acelea%i
funcŃii: de evaluare anticipată a prejudiciului, de sancŃionare a debitorului aflat în întârziere %i,
evident, de compensare (acoperire) a prejudiciului cauzat creditorului.
Concluzia care se desprinde este că, în această situaŃie dobânzile nu se pot cumula cu
penalităŃile. În schimb, dobânzile pot fi cumulate cu despăgubiri în măsura în care din dobânzi
nu se acoperă integral prejudiciul, exact ca %i în cazul penalităŃilor.
2.3. Neexecutarea contractelor bilaterale. InexistenŃa termenului de
graŃie
2.3.1. Cadrul legal
Potrivit art. 44 C. com., „În obligaŃiunile comerciale judecătorul nu poate acorda
termenul de graŃie permis de art. 1021 din Codul civil”.
În conformitate cu art. 1020 C. civ. în orice contract sinalagmatic, condiŃia rezolutorie
este subînŃeleasă. Dacă una din părŃi %i2a executat obligaŃiile, iar cealaltă nu le2a executat %i
nici nu este pe cale de a le îndeplini, partea care %i2a onorat obligaŃiile are două posibilităŃi:
fie să ceară executarea contractului (atunci când mai este posibil);
fie să ceară rezoluŃiunea contractului %i daune2interese compensatorii.
În cea de2a doua situaŃie, în lipsa unei stipulaŃiuni a părŃilor pentru ca rezoluŃiunea să
opereze de drept, judecătorul poate acorda un termen de graŃie, înlăuntrul căruia, partea care
nu %i2a îndeplinit obligaŃia să o poată face (art. 1021 C. civ.).
În dreptul comercial o asemenea regulă este incompatibilă cu punctualitatea executării
obligaŃiilor, a creditului personal care domină viaŃa comercială %i care constituie „onoarea”
comerciantului. OperaŃiunile comerciale nu sunt izolate ceea ce înseamnă că acordarea unui

208
termen de graŃie ar afecta în lanŃ circuitul comercial întrucât marfa circulă de la o persoană la
alta prin mijlocirea în operaŃiuni de schimb.
Neîndeplinirea unei obligaŃii la termen poate atrage cele mai grave urmări pentru altele
cu care se află într2o strânsă conexiune.
Dacă judecătorul ar acorda termen de graŃie ar însemna să dezorganizeze comerŃul
putând să ajungă la efecte dezastruoase ca: executări silite, faliment etc. Ca atare,
inadmisibilitatea acordării de către judecător a unui termen de graŃie este o măsură raŃională.
Cu toate acestea, partea care %i2a executat obligaŃiile poate ea însă%i să acorde un „termen
de graŃie” celeilalte părŃi. Acest termen este unic %i dacă nici de data aceasta obligaŃiile nu
sunt îndeplinite, rezoluŃiunea operează de plin drept %i orice executare peste termen devine
inadmisibilă.
OpŃiunea părŃii care %i2a îndeplinit obligaŃiile se configurează astfel:
• dacă a cerut rezoluŃiunea contractului, nu mai poate să revină asupra hotărârii iniŃiale,
pretinzând debitorului să facă plata.
În cazul în care s2ar accepta ca hotărârea să fie anulată ar însemna ca situaŃia debitorului
să se înrăutăŃească, mai ales dacă, între timp, preŃul mărfii pe care trebuie să2l încaseze
creditorul a crescut faŃă de cel prevăzut în contract.
• în schimb, poate să ceară rezoluŃiunea contractului, după ce în prealabil a cerut
executarea sa. Într2o atare situaŃie debitorul nu mai poate fi lezat, întrucât fiind Ńinut la
executare el trebuie ori să pună marfa la dispoziŃia creditorului, ori să fi manifestat
prin refuzul său intenŃia de a nu executa.
În ambele cazuri, debitorul nu se poate plânge că ar fi fost lezat prin faptul creditorului.
• în sfâr%it, dacă partea care a executat obligaŃia a solicitat rezoluŃiunea contractului,
cealaltă parte nu mai este îndreptăŃită a oferi executarea. PrestaŃiile făcute nu mai sunt
socotite valabile, cu excepŃia cazului când prin convenŃie se fixase un termen de
executare.

2.3.2. RezoluŃiunea în cazul termenului esenŃial

Termenul este esenŃial, acela care are o importantă decisivă în executarea contractului %i
a fost considerat ca un element determinant la încheierea contractului. Termenul poate fi
esenŃial în următoarele situaŃii:
• prin natura însă/i a contractului cum ar fi contractul de report sau operaŃiunile de
bursă %i în special contractele de vânzare de titluri de credit sau de valută, pe termen.
Executarea la data stabilită în contract este esenŃială fată de posibilitatea variaŃiei
cursului valutar;
• prin voinŃa părŃilor contractante. Exprimarea voinŃei părŃilor trebuie să fie
neechivocă %i se practică, de obicei, în contractul de vânzare dacă marfa trebuie
transportată %i încărcată pe un anumit vas, la o dată fixă.
Art. 67 C. com. reglementează termenul esenŃial în cazul contractului de vânzare, ca
modalitate a contractului. Practica a extins această regulă la toate obligaŃiile comerciale25 .

2.3.3. Rezilierea contractelor cu executare succesivă

În cazul contractelor cu executare succesivă, rezilierea pentru neîndeplinirea
obligaŃiilor de către una din părŃi produce efecte ex nunc (pentru viitor). Partea care %i2a
executat obligaŃiile, pentru a beneficia de dreptul de a cere rezilierea, trebuie ca după prima
neexecutare să pună în întârziere cealaltă parte, urmând ca rezilierea să se producă la prima
neîndeplinire, ulterioară punerii în întârziere.

209
 2.4. Retractul litigios

Potrivit art. 45 C. com. „Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 i 1404 din Codul
civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr un fapt comercial”.
În dreptul civil o persoană care cere instanŃei recunoa%terea existenŃei sau a validităŃii
unui drept subiectiv poate să cedeze unui terŃ dreptul său litigios26 . Cesiunea de drepturi
litigioase se face, de regulă, în condiŃii de preŃ favorabile cesionarului acesta însu%indu2%i însă
%i riscul incertitudinii de care este afectată creanŃa. Pentru a înlătura eventualele presiuni pe
care le2ar face cesionarul împotriva debitorului cedat, legiuitorul oferă posibilitatea acestuia
de a2l scoate din cauză pe cesionar, răscumpărând dreptul litigios cu preŃul real pe care
cesionarul l2a plătit cedentului plus cheltuielile %i dobânda de la data achitării preŃului
cesiunii.
Această facultate recunoscută debitorului cedat se nume%te retract litigios.
Reglementând retractul litigios legiuitorul înlătură orice intenŃie a unora de a fi cesionari de
drepturi litigioase pentru a2i înlocui în proces pe acei creditori „înfrico%aŃi de perspectiva
pierderii procesului”.

2.4.1. CondiŃiile legale privind exercitarea retractului litigios

Potrivit dispoziŃiilor din Codul civil, retractul litigios se poate exercita dacă sunt
îndeplinite următoarele condiŃii:
• să existe un proces în curs de soluŃionare asupra fondului dreptului, atât în
momentul cesiunii dreptului, cât %i la data exercitării retractului litigios (art. 1403 C.
civ.);
• cesiunea dreptului litigios să fie făcută în schimbul unui preŃ. Această condiŃie
rezultă în mod expres din conŃinutul art. 1402 C. civ., potrivit căruia „cel în contra
cărui există un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar, numărându i
preŃul real al cesiunii, spezele contractului i dobânda din ziua când cesionarul a
plătit preŃul cesiunii”. A%adar, cesiunea de drepturi litigioase %i implicit retractul
litigios nu se pot realiza pe calea unui contract de schimb, donaŃie sau întreŃinere27 ;
• exercitarea retractului litigios se realizează numai dacă se plăte/te preŃul real al
cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua plăŃii %i a cheltuielilor efectuate de cesionar;
• retractul litigios trebuie exercitat numai în faŃa instanŃei de judecată, în cadrul
procesului în care se judecă fondul litigiului sau pe cale extrajudiciară printr2o
notificare.
Există câteva cazuri expres %i limitativ arătate de legiuitor în art. 1404 C. civ. la care se
adaugă art. 44 din Codul comercial, în care nu se pot aplica dispoziŃiile legale privind retractul
litigios.
În dreptul comercial nu se admite o asemenea operaŃie juridică pentru că ar
stânjeni libera circulaŃie a creanŃelor /i a drepturilor incorporale în general care impune
o diferenŃă între preŃul de cumpărare /i cel de vânzare28 .

SecŃiunea3
ProbaŃiunea obligaŃiilor comerciale

3.1. Aspecte generale

210
 În principiu, în dreptul comercial obligaŃiile se dovedesc cu acelea/i mijloace ca /i
obligaŃiile civile. De%i mijloacele de probă sunt acelea%i, în unele cazuri diferă admisibilitatea
%i modul lor de administrare.
LegislaŃia comercială admite într2o măsură mult mai mare posibilitatea dovedirii faptelor
ce duc la stabilirea existenŃei raportului juridic obligaŃional, a modificării sau a stingerii lui.
Spre deosebire de dreptul comun, unde necesitatea formei scrise este reclamată în mai
multe operaŃii juridice, fie ad validitatem, fie ad probationem, în materie comercială
formalismul este diminuat, dar nu înlăturat în totalitate.
Activitatea comercială se bazează pe încredere între partenerii de afaceri a%a încât în
unele situaŃii, formalismul este înlăturat, de exemplu, în privinŃa contractelor, iar în alte cazuri
el este accentuat de exemplu, în materia titlurilor de credit, a contractelor de drept maritim, a
societăŃilor comerciale etc.
Potrivit art. 46 C. com., obligaŃiile comerciale /i liberaŃiunile se dovedesc cu: acte
autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate prin corespondenŃă, prin telegrame,
registrele părŃilor, martori ori de câte ori instanŃa judecătorească ar crede că trebuie să admită
proba testimonială chiar în cazurile prevăzute în art. 1191 C. civ.
În sfâr%it, obligaŃiile comerciale pot fi dovedite prin orice alte mijloace de probă admise
de legea civilă.

3.2. Aplicarea probelor în dreptul comercial

În materie comercială domină principiul libertăŃii depline a probaŃiunii

obligaŃiilor. Ca atare se admite orice mijloc de probă, cu excepŃiile prevăzute prin dispoziŃii
cu caracter special.
Acest principiu implică adaptarea dispoziŃiilor din dreptul comun la nevoile vieŃii
comerciale.
Astfel, potrivit dreptului civil (art. 1191 C. civ. %i art. 1197 C. civ.), actele juridice care
au o valoare mai mare de 250 lei nu pot fi dovedite cu martori, cu excepŃia cazului când
există un început de dovadă scrisă, adică un înscris care provine de la cel împotriva căruia
s2a făcut cerere sau de la cel pe care îl reprezintă %i care face verosimil faptul pretins.
Potrivit aceluia%i text, nu se poate face dovada cu martori împotriva sau peste ceea ce se
pretinde a se fi spus ori convenit înainte, în timpul sau după confecŃionarea actului scris %i
aceasta chiar dacă ar fi vorba de o valoare sau de o sumă mai mică de 250 lei.
PărŃile pot conveni să se administreze proba cu martori %i în aceste situaŃii dacă este
vorba despre drepturi cu privire la care pot să dispună.
În dreptul comercial aceste reguli sunt înlăturate. Deci se poate admite proba cu
martori /i împotriva unui act scris /i în lipsa unui înscris, oricare ar fi valoarea
obiectului în litigiu. Judecătorul este suveran în aprecierea sa, putând să refuze proba cu
martori, fiind obligat totu%i să motiveze respingerea probei cu martori29 .
Există însă în dreptul comercial unele operaŃii juridice cărora legiuitorul le4a impus
forma solemnă, formă necesară atât ocrotirii intereselor terŃilor, cât %i pentru libera circulaŃie
a bunurilor %i a valorilor în operaŃiunile de schimb.
Cu toate acestea, proba cu martori nu poate fi admisă în cazul când Codul comercial
cere proba prin înscris (art. 55 C. com.).
Evident că, în aceste situaŃii, se va admite proba cu martori numai în condiŃiile Codului
civil.
Acte solemne (la care se cere forma scrisă ad validitatem) sunt: biletul la ordin %i cecul,
contractul de împrumut maritim, contractul de societate comercială.

211
 Forma scrisă este cerută ad probationem în cazul contractului de asigurare, contractului
de transport pe mare prin conosament, contractului de transport pe uscat etc.
În privinŃa mărturisirii, în dreptul comercial aceasta are aplicaŃiune mai restrânsă dat
fiind că obligaŃiile pot fi dovedite cu orice mijloc de probă30 .

3.2.1. Mijloacele de probă specifice dreptului comercial

Codul comercial în art. 46 enumeră mijloacele de probaŃiune a obligaŃiilor
comerciale, adăugând la cele de drept comun %i altele care, de%i fac parte din categoria
probelor preconstituite prezintă unele caracteristici care impun explicaŃii deosebite.
Potrivit art. 46 C. com. „ObligaŃiunile comerciale i liberaŃiunile se probează: cu acte
autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondenŃă, prin
telefoane, cu registrele părŃilor, cu martori, ori de câte ori autoritatea judecătorească ar
crede că trebuie să admită proba testimonială i aceasta chiar în cazurile prevăzute de art.
1191 C. civ. În fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă”.
În articolele următoare, respectiv art. 47252, legiuitorul stabile%te valoarea probantă a
telegramei %i a registrelor comerciale.
Aceste mijloace de probă specifice sunt:
facturile acceptate;
corespondenŃa;
telegramele;
registrele comerciale.

• Factura acceptată
Factura este un înscris care cuprinde elementele esenŃiale ale unei vânzări
comerciale: identificarea părŃilor, cantitatea de marfă, calitatea, condiŃii de livrare etc.
Factura este un înscris probatoriu. Ea poate fi %i un titlu de credit în situaŃia când, ca document
însoŃe%te marfa făcând posibilă circulaŃia ei (de exemplu: conosamentul, scrisoarea de
trăsură, poliŃa de asigurare etc.).
În privinŃa forŃei probante, factura face dovadă deplină împotriva emitentului31, adică
a vânzătorului /i în favoarea aceluia ce4l deŃine, adică a destinatarului, a cumpărătorului.
Factura poate să facă dovadă %i în favoarea vânzătorului atunci când este acceptată de
cumpărător.
Acceptarea poate fi expresă, atunci când se face prin depunerea semnăturii
cumpărătorului pe unul din exemplarele facturii, cu menŃiunea „acceptat” sau prin
corespondenŃă, telegramă, telefon, verbal etc.
Acceptarea poate fi tacită, când rezultă din modul de comportament al cumpărătorului
manifestat prin orice act de dispoziŃie asupra mărfii: revânzare, depozitare, emisiune de
cambii etc. În principiu, tăcerea nu produce efecte juridice decât dacă este însoŃită de fapte
neechivoce %i puternice, de natură să demonstreze voinŃa de a se obliga a debitorului.
• CorespondenŃa comercială
Prin corespondenŃă, în sens comercial, se înŃelege orice fel de scrisori, telegrame etc.,
schimbate între comercianŃi %i între ace%tia %i clientela lor, adică expediate %i primite.
CorespondenŃa face parte din categoria actelor scrise sub semnătură privată %i face dovadă
împotriva aceluia de la care emană.
ForŃa probantă a corespondenŃei comerciale
CorespondenŃa comercială face parte din categoria înscrisurilor sub semnătură
privată ceea ce înseamnă că aceasta trebuie semnată[ de către comerciantul de la care
provine.

212
 Fiind înscrisuri sub semnătură privată toate actele care reprezintă „corespondenŃă
comercială” trebuie să respecte condiŃiile prevăzute de Codul civil privind valabilitatea lor32 .
Ceea ce este specific dreptului comercial este faptul că adaugă sistemului dreptului
comun valoare probantă copiei simple a scrisorii expediată păstrată în registrul copier,
copie care este primită ca mijloc de probă chiar %i în favoarea părŃii de la care emană. Dovada
poartă însă numai asupra conŃinutului scrisorii nu %i în ce prive%te faptul dacă scrisoarea a fost
efectiv expediată %i primită. Derogarea de la normele dreptului comun se întemeiază mai ales
pe considerentul că există un registru comercial obligatoriu în care corespondenŃa expediată
este copiată (art. 25 C. com.)33 .
În ipoteza existenŃei unor contradicŃii între cele menŃionate în registru copier %i originalul
scrisorii, evident, are prioritate originalul.
Dacă nu există un registru copier, aceea%i valoare probantă o au copiile scrisorilor
trimise de comerciant, copii păstrate la sediul comerciantului.
Dacă destinatarul afirmă că nu a primit scrisoarea, evident că expeditorul este obligat să
dovedească faptul expedierii ei prin po%tă.
În ipoteza în care scrisoarea este pierdută sau distrusă, riscul aparŃine expeditorului care
este proprietarul ei până în momentul ajungerii la destinatar.
• Telegramele
De%i telegrama, prin structura sa, de act scris face parte din corespondenŃa comercială,
totu%i reglementarea sa este separată (art. 47249 C. com.) din cauza condiŃiilor speciale în care
are loc transmiterea %i schimbul declaraŃiilor de voinŃă.
Telegrama are aceea/i forŃă probantă ca /i un înscris sub semnătură privată pe
motivul că un original semnat de expeditor există depus la oficiul po%tal de expediere. Legea
prezumă că între original %i reproducere există perfectă concordanŃă, prezumŃie juris tantum
care poate fi combătută dovedindu2se contrariul.
În cazul în care se constată culpa funcŃionarului oficiului po%tal pentru contrafacerea
conŃinutului telegramei, acesta va răspunde pe temei delictual, conform art. 998 C. civ.
A%adar, telegrama este, de fapt, copia unei declaraŃii de voinŃă predată oficiului po%tal,
sub formă scrisă, care la rândul său o transmite destinatarului prin mijloace mecanice.
Telegrama are valoare probantă în funcŃie de natura juridică a înscrisului predat
la oficiul po/tal. Urmărind acest criteriu legiuitorul distinge următoarele situaŃii:
4 Originalul telegramei este scris %i semnat chiar de persoana care2%i declară voinŃa. În
acest caz telegrama are forŃă probantă specifică unui înscris sub semnătură privată
(art. 47 C. com.);
4 Originalul telegramei nu poartă semnătura persoanei care2%i declară voinŃa. Din
conŃinutul art. 47 C. com., concluzionăm că %i în cazul în care originalul telegramei nu
poartă semnătura transmiŃătorului ci a unei alte persoane, telegrama are tot valoarea
probatorie a unui înscris sub semnătură privată;
Această forŃă probantă nu există în cazul în care legiuitorul cere ca originalul telegramei
să fi fost semnat de cel care2%i manifestă voinŃa pentru ca actul juridic care se încheie să fie
valabil.
4 Originalul telegramei conŃine semnătura autentificată a persoanei care2%i declară
voinŃa. În acest sens, legiuitorul prevede în art. 49 C. com. următoarele: „În comerŃ,
mandatul în orice declaraŃiune de consimŃământ chiar judiciar, transmise prin
telegraf cu subscrierea declarată autentică de autoritatea competentă sunt valabile i
fac probă în justiŃie”;
Spre deosebire de înscrisurile sub semnătură privată care fac dovadă până la proba
contrară, înscrisurile autentice fac dovadă deplină până la înscrierea în fals.

213
 4 Dacă telegrama se transmite potrivit reglementărilor po%tale fără să conŃină scrierea
sau semnătura autorului (persoanei care %i2a declarat voinŃa) conŃinutul ei se va dovedi
cu orice mijloc de probă (potrivit art. 46 C. com.).
Data telegramei
Data telegramelor stabile%te ziua %i ora în care ele au fost expediate de oficiile po%tale,
până la proba contrarie (art. 47 alin. 3 C. com.).
Răspunderea în cazul erorilor de transmitere a telegramei
Potrivit art. 48 C. com. „În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei
telegrame se aplică principiile generale asupra culpei”.
În conformitate cu acela%i text de lege, partea finală, transmiŃătorul este exonerat de orice
răspundere dacă „se prezumă că nu este în culpă” dacă s2a îngrijit să colaŃioneze telegrama %i
s2o transmită în mod corect destinatarului.
• Mijloacele moderne de plată
Comunicările prin telex /i fax
Telexul %i telefaxul se folosesc se folosesc tot mai frecvent atât în relaŃiile comerciale
internaŃionale, cât %i în cele interne.
Chiar dacă sunt foarte răspândite, totu%i, telexul %i faxul nu au un regim probatoriu
special.
Aceste mijloace moderne de comunicare pot folosi în justiŃie ca un început de dovadă
scrisă, potrivit art. 1197 alin. 2 C. civ. sau ca prezumŃii, în condiŃiile art. 1203 C. civ.
Văzând practica CurŃii de Arbitraj Bucure%ti %i opiniile exprimate în doctrină,
concluzionăm că telexul /i telefaxul pot fi asimilate ca forŃă probatorie telegramelor /i,
deci, pot fi utilizate ca înscrisuri sub semnătură privată34 .
În dreptul comerŃului internaŃional comunicările prin telex sunt prevăzute în mod expres
pentru a se dovedi momentul încheierii: contractului prin corespondenŃă, convenŃiilor de
arbitraj etc.35 .
Înregistrările electronice
Înregistrările electronice sunt tot mai frecvent folosite în activitatea agenŃilor economici.
Dacă la început aceste înregistrări erau folosite numai în contabilitate, în prezent sunt folosite
în activitatea bancară, fiind consacrate chiar de către legiuitor. Astfel, în art. 7 alin. 3 din
Legea nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, modificată prin Legea nr. 161/2003
legiuitorul prevede că proba încheierii contractelor prin mijloace electronice %i a obligaŃiilor
care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziŃiilor dreptului comun în materie de probă
%i prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
• Registrele comerciale
Registrele comerciale analizate în cadrul obligaŃiilor comercianŃilor cu forŃă juridică
probantă urmărindu2se în principal două reguli:
registrele, regulat sau neregulat Ńinute, fac probă împotriva comerciantului;
registrele Ńinute în mod corespunzător, cu respectarea dispoziŃiilor legale, pot fi
folosite ca probă %i în favoarea comerciantului.
Aceasta este regula pe baza căreia s2a ajuns la concluzia că %i copia scrisorii menŃionată
în registrul copier poate fi utilizată ca probă în favoarea comerciantului.
Pentru a stabili forŃa probantă a registrelor comerciale trebuie să facem următoarele
precizări:
• registrele comerciale nu sunt înscrisuri sub semnătură privată deoarece un act sub
semnătură privată trebuie să provină de la partea împotriva căreia se folose%te (partea
adversă)36 ;
• registrele comerciale nu pot fi considerate un început de dovadă scrisă care să poată fi
completat cu martori sau prezumŃii;

214
 • registrele comerciale au valoare probatorie proprie, pe baza legii %i nicidecum prin
recunoa%terea părŃii adverse a%a cum se cere în privinŃa înscrisurilor sub semnătură
privată;
• registrele comerciale reprezintă un mijloc de probă facultativ.
Comerciantul este liber să folosească registrele sale comerciale ca mijloc de probă. Dacă
întocmirea lor este o obligaŃie legală a fiecărui comerciant, în schimb folosirea lor ca dovadă
este facultativă.
InstanŃa de judecată este singura îndreptăŃită să se pronunŃe cu privire la valoarea
probatorie a registrelor. Această concluzie rezultă explicit din conŃinutul art. 54 C. com.,
potrivit căruia „Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conŃinutul registrelor
unui comerciant, cu caracter de validitate mai mult sau mai puŃin mare, dacă trebuie a se
renunŃa la această probă în caz când registrele comerciale ale părŃilor nu concordă, sau a
atribui o credinŃă mai mare registrelor uneia din părŃi”.
• registrele comerciale reprezintă un mijloc de probă complet %i independent de
înscrisurile care au stat la baza înregistrărilor, deci fără a se cere prezentarea
documentelor justificative;
• registrele comerciale fac dovadă împotriva comerciantului.
Temeiul legal este, în principal art. 52 C. com. potrivit căruia „Registrele
comercianŃilor, chiar neŃinute în regulă, fac probă în contra lor. Partea însă care voie te, a
se referi la dânsele nu poate scinda conŃinutul lor”.
• registrele comerciale fac dovadă în favoarea celui care le2a Ńinut în următoarele
condiŃii prevăzute de art. 50 C. com.:
4 dacă sunt invocate în raporturile cu alŃi comercianŃi;
4 dacă sunt prezentate pentru probarea unor fapte sau acte de comerŃ;
4 dacă sunt Ńinute în regulă. Aplicând argumentul de interpretare logică „per a
contrario”, registrele care nu sunt întocmite %i Ńinute în mod regulat nu pot face
dovadă în favoarea comerciantului.
Dacă sunt îndeplinite toate condiŃiile prevăzute de lege, registrele comerciale au valoarea
probatorie a unei mărturisiri extrajudiciare.
ÎnfăŃi/area registrelor
Ori de câte ori într2un litigiu una din părŃi înŃelege să se refere la registrele comerciale
ale celeilalte părŃi, sau când judecătorul însu%i, din oficiu, dore%te acest lucru, el poate solicita
înfăŃi%area registrelor în instanŃă.
Potrivit acestei proceduri nu se poate cerceta întreg conŃinutul registrului, ci numai acela
privitor la problemele în litigiu.
ÎnfăŃi%area poate fi substituită prin producerea unui extras din registru făcut de partea
care2l %i folose%te legalizat de tribunal, sau prin prezentarea unui raport de expertiză întocmit
de către un expert contabil, la cererea instanŃei de judecată.
Comunicarea registrelor
Comunicarea registrelor are caracter excepŃional. Acesta este motivul pentru care legea
nu o îngăduie decât în anumite cazuri: în materie succesorală, comunitate de bunuri, societăŃi,
faliment, asociaŃie în participaŃiune.
În cazul succesiunii, comunicarea este necesară pentru a se putea determina în principiu,
care este masa succesorală de împărŃit %i cotele ce revin mo%tenitorilor.
Comunitatea de bunuri, impune cunoa%terea situaŃiei contabile, pentru a se determina
valorile, bunurile ce vor face obiectul unui eventual partaj.
În cazul societăŃii comunicarea este necesară pentru stabilirea beneficiilor de împărŃit în
materie de dizolvare %i lichidare etc.

215
 Falimentul este procedura la care se cere comunicarea registrelor pe consideraŃiuni de
ordine publică interesând deopotrivă pe creditori %i creditul, de a se asigura lichidarea
întregului activ, de a se constitui masa pasivă în întregime.

SecŃiunea4
PrescripŃia extinctivă

4.1. NoŃiune

PrescripŃia extinctivă constă în pierderea dreptului creditorului de a obŃine o

hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se poată proceda la executarea silită a
obligaŃiilor, în urma neexercitării acŃiunii în justiŃie în intervalul prevăzut de lege.
După trecerea unei perioade de timp, prescripŃia pune capăt valorificării unui drept pe
cale de constrângere. Titularul dreptului nu poate acŃiona în justiŃie, iar cel care nu %i2a
îndeplinit obligaŃia î%i vede consolidată situaŃia.
După împlinirea termenului de prescripŃie, titularul dreptului nu mai este ocrotit de lege,
iar debitorul, de%i poate să2%i execute obligaŃia, nu mai poate fi constrâns.
Art. 1 din Decretul nr. 167/1958 precizează: „Dreptul de acŃiune, având un obiect
patrimonial, se stinge prin prescripŃie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Odată cu stingerea dreptului la acŃiune privind un drept principal, se stinge i dreptul la
acŃiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a
prescripŃiilor este nulă”. Cu alte cuvinte %i în concluzie, prescripŃia extinctivă este modul de
stingere a dreptului la acŃiune prin neexecutarea acestuia în termenul prevăzut de lege.

4.2. PrescripŃia extinctivă în materie comercială

În Codul comercial, Cartea a IV2a, Titlul II „Despre prescripŃie” există câteva dispoziŃii
încă în vigoare privind prescripŃia extinctivă în materie comercială, dispoziŃii care se
completează cu cele din Codul civil în materie %i din Decretul nr. 167/1958.
Trăsăturile prescripŃiei extinctive în materie comercială
În primul rând, principala trăsătură a termenelor de prescripŃie prevăzute în Codul
comercial (art. 947, 949, 956) constă în faptul că ele sunt mai scurte decât termenele de
prescripŃie prevăzute în Codul civil %i chiar în Decretul nr. 167/1958 datorită celerităŃii
operaŃiunilor comerciale.
În al doilea rând, dispoziŃiile referitoare la prescripŃia extinctivă prevăzută de Codul
comercial se aplică %i actelor juridice care au caracter unilateral sau mixt de comerŃ. Astfel,
potrivit art. 945 C. com. „AcŃiunile derivând din acte care sunt comerciale chiar numai pentru
una din părŃi, se prescriu pentru toate părŃile contractante, în conformitate cu dispoziŃiile
legii comerciale”.
În al treilea rând, Codul comercial conŃine reglementări speciale în privinŃa începerii
cursului prescripŃiei pentru unele operaŃiuni comerciale (art. 949, 952 %i 953).
Cu prilejul unei noi reglementări care se impune cu evidenŃă trebuie revizuite toate
aspectele prescripŃiei cum sunt:
domeniul de aplicare;
termenele;
prescripŃia dreptului la acŃiune în sens material;
prescripŃia dreptului la acŃiune în sens procesual;
suspendarea %i întreruperea cursului prescripŃiei.

216
 4.3. Termenele de prescripŃie aplicabile materiei comerciale
4.3.1. Termenul general de prescripŃie
Termenul general de prescripŃie de 10 ani aplicabil materiei comerciale %i prevăzut în art.
947 C. com. a fost modificat din momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 167/1958.
În prezent, termenul general de prescripŃie aplicabil materiei comerciale este termenul de
3 ani prevăzut în art. 26 din Decretul nr. 167/195837 %i care domină prescripŃia extinctivă atât
în materie civilă cât %i comercială.

4.3.2. Termene speciale de prescripŃie prevăzute în Codul comercial

Termenele speciale de prescripŃie prevăzute de Codul comercial trebuie reconsiderate în
lumina Decretului nr. 167/1958, după cum urmează:
• Termenul de prescripŃie de cinci ani, prevăzut în art. 949 C. com. pentru acŃiunile
privind cambia %i cecul a fost înlocuit cu termenul de trei ani, potrivit Decretului nr.
167/1958;
• Termenul de prescripŃie de doi ani, prevăzut în art. 952 C. com. se aplică acŃiunilor
mijlocitorilor pentru plata drepturilor ce li se cuvin;
• Termenele de prescripŃie de /ase luni /i de un an, aplicabile contra cărău%ului în
baza contractului de transport.

4.3.3. Termene speciale de prescripŃie prevăzute în legi speciale

• Termenul de prescripŃie de trei ani, privind restituirea dividendelor prevăzut în
Legea nr. 31/1990, republicată, art. 67;
• Termenul de prescripŃie de /ase luni, privind acŃiunea în daune a fondatorilor
împotriva societăŃii în cazul dizolvării anticipate;
• Termenul de prescripŃie de un an, privind acŃiunea în daune pentru prejudicii
cauzate prin fapte de concurenŃă neloială prevăzut în art. 12 din Legea nr. 11/1991.

4.3.4. Începutul termenului de prescripŃie

Regula generală cuprinsă în art. 7 din Decretul nr. 167/1958 este aceea că, prescripŃia
începe să curgă de la data când se na%te dreptul la acŃiune.
Dreptul la acŃiune se na%te în mod diferit în raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a
faptelor care le generează.
În materie comercială, potrivit dispoziŃiilor din Codul comercial %i din legislaŃia specială,
începutul cursului prescripŃiei se socote%te după cum urmează:
• Termenul de prescripŃie de trei ani, aplicabil acŃiunilor care derivă din contractul de
societate sau din alte operaŃiuni sociale, începe să curgă din ziua când obligaŃia a ajuns la
termen sau din ziua îndeplinirii formalităŃilor prevăzute de lege, iar în cazul acŃiunilor derivate
din cambie sau cec, din ziua scadenŃei sau din ultima zi a termenului prevăzut de lege (art. 949
alin. 3 C. com.);
• Termenul de prescripŃie de doi ani, aplicabil acŃiunilor mijlocitorilor pentru plata
drepturilor ce li se cuvin, începe să curgă din ziua terminării afacerilor (art. 952 C.
com.);
• Termenul de prescripŃie de /ase luni, aplicabil acŃiunilor contra cărău%ului în
contractul de transport dacă expedierea s2a făcut în alte Ńări decât cele europene,
termenele de prescripŃie încep să curgă, fie de la data când marfa trebuia să ajungă la

217
 destinatar (în cazul pierderii totale), fie de la data primirii mărfii de către destinatar (în
cazul pierderii parŃiale, a avarierii ori întârzierii etc.) potrivit art. 956 C. com.;
• Termenul de prescripŃie de trei ani, privind restituirea dividendelor începe să curgă
de la expirarea termenului de 8 luni socotit de la data când adunarea generală a
asociaŃilor a hotărât distribuirea de dividende (art. 67 din Legea nr. 31/1990,
republicată);
• Termenul de prescripŃie de /ase luni, privind acŃiunea în daune a fondatorilor contra
societăŃii comerciale începe să curgă de la data când adunarea generală a asociaŃilor a
hotărât dizolvarea anticipată a societăŃii (art. 34 din Legea nr. 31/1990, republicată);
• Termenul de prescripŃie de un an, aplicabil în privinŃa acŃiunii în daune pentru
prejudicii cauzate prin fapte de concurenŃă neloială, începe să curgă de la data când
păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască existenŃa prejudiciului %i evident pe
cel care l2a cauzat, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvâr%irii faptei (art. 12 din
Legea nr. 11/1991).

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. Momentul încheierii contractului.

2. Dacă obligaŃia constă într4o sumă de bani, plata acesteia se va face potrivit
dispoziŃiilor cuprinse în Codul comercial la:
a) sediul, domiciliul sau re%edinŃa debitorului;
b) sediul, domiciliul sau re%edinŃa creditorului;
c) legea nu stabile%te unde se va face plata.

3. În dreptul comercial, în cazul pluralităŃii de debitori:

a) obligaŃia este divizibilă;
b) obligaŃia este solidară numai dacă este stipulată expres în contract;
c) solidaritatea este prezumată de legiuitor.

4. ObligaŃiile comerciale se caracterizează prin:

a) judecătorul poate acorda termen de graŃie;
b) dobânda curge de plin drept;
c) se asigură protecŃia debitorului.

5. Cumulul dobânzilor cu despăgubirile.

218
 CAPITOLUL IX

CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE

Densitatea %i complexitatea operaŃiilor pe care le implică afacerile %i căutarea
permanentă de noi forme %i tehnici juridice mai eficiente se traduc printr2o diversitate de tipuri
de contracte comerciale.
Contractul de vânzare2cumpărare este principalul instrument utilizat în practica
comercială; contractele de intermediere (mandat, comision), contractele de finanŃare a
operaŃiilor comerciale sunt %i ele operaŃiuni importante în desfă%urarea activităŃilor
comerciale.

SecŃiunea 1
Contractul de vânzare:cumpărare comercială

Vânzarea comercială, întocmai ca %i cea civilă, „este contractul prin care vânzătorul se
obligă să strămute proprietatea unui lucru %i cumpărătorul să plătească preŃul” (articolul 1298
Cod civil)
Trăsături juridice
Vânzarea comercială este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ
de proprietate, cu executare dintr2o dată sau succesivă .
1

Deosebirea dintre vânzarea civilă %i cea comercială constă în funcŃiunea sa de comerŃ, act
de intermediere. A%adar, ori de câte ori o vânzare, indiferent de obiect sau de subiect este
precedată de o cumpărare făcută cu intenŃia de a revinde, vânzarea2cumpărarea devine
comercială.
Elemente esenŃiale ale vânzării4cumpărării comerciale
ConsimŃământul
Vânzarea2cumpărarea este un act consensual („solo consensu”) %i se consideră încheiat
în momentul realizării acordului de voinŃă. Efectele principale ale acestui moment sunt:
• transferul dreptului de proprietate;
• riscul pieirii fortuite a bunului vândut.
Regula este tradiŃională, dar trebuie adaptată celor două tipuri de vânzare, ale căror
efecte sunt în mod substanŃial diferite:
vânzarea de bunuri certe, individual determinate, la care transferul dreptului de
proprietate operează instantaneu, în momentul realizării acordului de voinŃă, vânzare
denumită %i „reală”;
vânzarea de bunuri de gen, consumptibile %i fungibile, neindividualizate, la care
transferul proprietăŃii devine obiect al obligaŃiei vânzătorului, vânzare numită %i
„obligaŃională”.
Promisiunea de vânzare
Promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare cu specificarea lucrului, preŃului %i
termenului este obligatorie %i duce la perfectarea contractului, dacă a fost acceptată înlăuntrul
termenului arătat.
Poate exista %i promisiune bilaterală de vânzare, adică acordul precontractual de a vinde
%i de a cumpăra, manifestat concomitent de ambele părŃi.
Problema consimŃământului %i al momentului realizării acordului de voinŃă este
importantă în cazul diferitelor specii de vânzare, după cum urmează:
• VarietăŃi ale contractului de vânzare

219
 Vânzarea pe gustate
Caracteristica acestui tip de vânzare sau de cumpărare este facultatea rezervată
cumpărătorului de a2%i exprima consimŃământul său după ce va gusta marfa. Problema care se
pune este aceea de a %ti dacă gustarea este o condiŃie a vânzării, deoarece în acest caz ea apare
ca o condiŃie pur potestativă, care este interzisă de lege.
Această condiŃie este însă prealabilă vânzării %i se acceptă deoarece corespunde nevoilor
comerŃului %i vânzătorul trebuie să se supună „legii” cumpărătorului.
Vânzarea după mostră
Această varietate de vânzare prezintă avantajul caracterului obiectiv al condiŃiei faŃă de
vânzarea pe gustate, unde realizarea vânzării depinde de gustul cumpărătorului. PărŃile au
căzut de acord asupra calităŃii mărfii, luând drept criteriu determinant o fracŃiune dintr2o
cantitate mai mare, cumpărătorul î%i rezervă dreptul de a cumpăra fracŃiunea cu întreaga marfă
care se cumpără. Cumpărătorul este îndreptăŃit să refuze marfa dacă aceasta nu corespunde
mostrei.
Vânzarea pe încercate
Vânzarea este perfectată de la început, supusă însă condiŃiei suspensive a încercării.
ConsimŃământul cumpărătorului este determinat de o verificare, iar în caz de neînŃelegere,
verificarea se poate face în temeiul prevăzut de lege.
Dacă cumpărătorul nu efectuează verificarea, fiind în culpă, contractul se consideră
desfiinŃat la împlinirea termenului, după o somaŃie a vânzătorului.
Dacă bunul se află la cumpărător %i acesta nu se pronunŃă în termenul stabilit sau în urma
somaŃiei, înseamnă că l2a acceptat tacit.
Obiectul contractului
Obiectul contractului de vânzare poate să constea în orice fel de bunuri: mobile, imobile,
corporale, incorporale, mărfuri, titluri de credit (mărci de fabrică, brevete, invenŃii, creanŃe,
titluri de credit etc.).
Vânzarea lucrului altuia – regula cunoscută în dreptul civil este aceea potrivit căreia
„nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât el însu%i are” – este admisă în
practica comercială.
Această regulă este totu%i infirmată de codul comercial, întrucât comercialul, în calitate
de mijlocitor al schimbului nu este obligat să posede întreaga cantitate de marfă pe care o
vinde; în acest caz însă este obligat să procure marfa în momentul vânzării %i să o predea
cumpărătorului, sub sancŃiunea de plată a daunelor2interese.
Dacă vânzătorul vinde lucrului altuia, vânzarea este validă %i operează transferul
proprietăŃii pe ideea aparenŃei de drept, cu condiŃia ca vânzarea să se fi efectuat în cadrul
comerŃului obi%nuit al vânzătorului.
PreŃul reprezintă echivalentul lucrului, apreciat în mod obiectiv de ambele părŃi
contractante. PreŃul trebuie să fie determinat sau determinabil.
Determinarea preŃului se face :
2

• prin referire la „preŃul curent”, în funcŃie de preŃurile practicate pe piaŃă sau la bursă;
• printr2un arbitru care face o apreciere obiectivă a valorii obiectului vândut.
Vânzarea este valabilă chiar dacă preŃul nu figurează în contract, dar s2a prevăzut
posibilitatea stabilirii lui de către o terŃă persoană (arbitru).
Efectele contractului de vânzare4cumpărare
• ObligaŃiile vânzătorului
Transferul dreptului de proprietate
În mod normal proprietatea se transferă din momentul realizării acordului de voinŃă, fie
ulterior. Tot în aceste momente se transmite %i riscul pieirii fortuite a bunului. Predarea este
independentă de transferul proprietăŃii.

220
 Predarea lucrului3

Ca %i în dreptul civil, în dreptul comercial vânzătorului i se recunoa%te dreptul de retenŃie

asupra lucrului vândut, în caz de faliment sau de insolvabilitate a cumpărătorului.
Cheltuielile de predare sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare în sarcina
cumpărătorului, dacă nu există stipulaŃie contrară (articolul 1317 Cod civil).
Această regulă este adaptată circuitului comercial, în sensul că, atunci când mărfurile
urmează să fie expediate de la o piaŃă la alta, cheltuielile de expediere sunt suportate de
cumpărător, de%i vânzătorul are obligaŃia de a organiza această operaŃiune.
GaranŃia pentru evicŃiune
Vânzătorul este obligat faŃă de cumpărător să2l garanteze pentru pa%nica %i deplina
folosinŃă a lucrului, în a%a fel încât acesta din urmă să nu se vadă tulburat prin faptul unui terŃ
sau prin fapta proprie a vânzătorului care s2ar pretinde proprietar sau titularul unui alt drept
real asupra bunului.
În materie comercială aplicarea acestei reguli este mult mai restrânsă decât în materie
civilă, unde majoritatea vânzărilor au ca obiect lucruri certe. Cu toate acestea obligaŃia
vânzătorului de garanŃie pentru evicŃiune este posibilă în privinŃa cesiunii de titluri de credit %i
în general de drepturi incorporale (spre exemplu, vânzarea fondului de comerŃ, a mărcii de
fabrică, a brevetului de invenŃie etc.).
GaranŃia pentru viciile lucrului vândut4

Potrivit dispoziŃiilor Codului civil, vânzătorul este obligat să garanteze pe cumpărător că

lucrul vândut nu este afectat de vicii, adică nu este alterat în substanŃa sa ori într2unul din
elementele sale constitutive, în a%a fel încât să fie imposibilă întrebuinŃarea sau chiar
diminuată într2o oarecare măsură. Vânzătorul răspunde faŃă de cumpărător atât pentru viciile
aparente cât %i pentru viciile ascunse.
Această obligaŃie de garanŃie operează numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiŃii:
să fie vorba despre o vânzare de mărfuri;
viciile aparente trebuie să fie observate de cumpărător în momentul cumpărării mărfii
%i cel mai târziu în termen de 48 de ore, dacă în contract nu s2a prevăzut altfel sau
dacă există o cauză obiectivă de imposibilitate a invocării viciilor aparente (articolul
70 Cod civil);
în cazul în care viciile ascunse există %i au fost denunŃate de către cumpărător, acesta
are dreptul să exercite împotriva vânzătorului a%a2zisa acŃiune redhibitorie, adică să
ceară rezoluŃiunea contractului %i restituirea preŃului, cu sau fără daune2interese, după
cum vânzătorul a fost de rea sau de bună credinŃă, fie o diminuare a preŃului vânzării
în raport cu mic%orarea valorii de întrebuinŃare a lucrului (acŃiune quanti minoris).
Termenul de intentare a acŃiunilor este prevăzut în articolul 5 din Decretul nr. 167/1958
referitor la prescripŃia extinctivă, potrivit căruia „dreptul la acŃiunea privitoare la viciile
ascunse ale unui lucru transmis ... se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în
care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”. Dacă viciile sunt ascunse cu viclenie de către
vânzător (deci vânzătorul a fost de rea credinŃă), acŃiunile se prescriu în termenul general de
prescripŃie extinctivă.
Termenele de prescripŃie încep să curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu
de împlinirea unui termen de un an de la predarea lucrului de orice natură, cu excepŃia
construcŃiilor, unde termenul este de trei ani de la predare.
Termenul de un an %i, respectiv, trei ani pentru descoperirea viciilor ascunse se aplică
numai dacă legea specială sau părŃile nu au stabilit alte termene de garanŃie atât pentru viciile
ascunse cât %i pentru cele aparente.
• ObligaŃiile cumpărătorului

221
 plata preŃului
Principala obligaŃie a cumpărătorului constă în plata preŃului. potrivit Codului civil,
plata este cherabilă, adică se face la domiciliul debitorului (cumpărătorului).
În materie comercială, plata este portabilă, adică urmează să se facă la domiciliul
vânzătorului, afară de cazul în care plata se face odată cu predarea %i se efectuează la locul %i
la data predării.
Cumpărătorul este îndreptăŃit să suspende plata preŃului dacă este tulburat sau dacă are
motive temeinice de a crede că există o stare tulbure cu privire la folosinŃa pa%nică a lucrului
vândut.
Efectele suspendării pot fi înlăturare de vânzător dacă depune o cauŃiune pe numele %i la
dispoziŃia cumpărătorului pentru asigurarea sa de daune în cazul în care se va produce
tulburarea.
• Clauze privind preŃul
Indexarea preŃului
PărŃile contractante au posibilitatea ca, în cuprinsul contractului să prevadă o clauză prin
care preŃul care se va plăti va depinde de un anumit indice convenit de părŃi, denumit „moneda
de cont a contractului”. Suma de bani pe care o va plăti cumpărătorul va depinde de valoarea
indicelui convenit de părŃi, indice care determină o variaŃie a preŃului în sensul majorării sau
mic%orării lui.
Revizuirea preŃului
PărŃile au posibilitatea să prevadă o clauză de revizuire a preŃului mai cu seamă că,
potrivit art.60 C.com., este posibilă stabilirea ulterioară a preŃului în funcŃie de preŃul practicat
pe piaŃă, în localurile de bursă etc.
Potrivit clauzei de revizuire a preŃului, părŃile stabilesc la momentul încheierii
contractului un anumit preŃ care va putea fi revizuit ulterior. Dacă părŃile pot stabili %i ulterior
preŃul datorat de cumpărător, în baza art. 60 C.com. a fortiori ele pot modifica preŃul stabilit
în contract, dacă există clauză contractuală în acest sens.
În măsura în care nu există clauză contractuală de revizuire a preŃului, vânzătorul nu
poate cere recalcularea acestuia motivând că, după încheierea contractului reevaluând
mărfurile a constatat că, de fapt, cumpărătorul îi mai datorează o diferenŃă de preŃ .5

Revizuirea preŃului apare în contract mai cu seamă sub forma clauzei de reactualizare a
preŃului în funcŃie de evoluŃia cursului valutar. O asemenea clauză este perfect valabilă în
condiŃiile în care între momentul realizării acordului de voinŃă a părŃilor %i momentul
executării obligaŃiei de plată a preŃului există o perioadă mai mare de timp, în care poate să
apară o fluctuaŃie a preŃului aceluia%i produs, în funcŃie de evoluŃia cursului valutar . 6

Modificarea preŃului potrivit clauzei de revizuire sau de reactualizare nu se poate face în

mod unilateral de vânzător, mai cu seamă că, de regulă, preŃul este majorat.
Într2una din speŃele soluŃionate de Curtea Supremă de JustiŃie, instanŃa supremă a
constatat că, de%i prin contract părŃile au prevăzut posibilitatea renegocierii preŃului, aceasta
nu s2a produs, întrucât în lipsa acordului beneficiarului, furnizoarea nu putea cere preŃul
majorat ci numai preŃul prevăzut iniŃial în contract .7

Cu toate acestea, reactualizarea preŃului în funcŃie de indicele de inflaŃie a monedei de

plată operează independent de existenŃa vreunei clauze contractuale, în cazul în care
cumpărătorul nu %i2a executat obligaŃia de plată a preŃului la termenul sau la termenele
stipulate în contract. În acest caz, fiind vorba de răspundere contractuală, evident că debitorul
trebuie să acopere paguba produsă vânzătorului, în integralitatea ei ori, prin devalorizarea
monedei de plată, se creează o pagubă în patrimoniul vânzătorului.
Clauza de rezervă a proprietăŃii (pactum reservati dominii)

222
 Această clauză contractuală însoŃe%te uneori o altă clauză contractuală, respectiv clauza
de plată a preŃului în rate. Potrivit clauzei de rezervă a proprietăŃii vânzătorul va transmite
dreptul de proprietate asupra lucrului vândut la momentul achitării ultimei rate a preŃului
datorat de cumpărător.
Valabilitatea acestei clauze este, în prezent indiscutabilă, atâta vreme cât pot exista
vânzări privind bunuri de gens au ale lucrului altuia. În toate aceste cazuri transferul
proprietăŃii se face ulterior realizării acordului de voinŃă.
Efectele juridice ale clauzei de rezervă a proprietăŃii
Din momentul realizării acordului de voinŃă, cumpărătorul dobânde%te doar dreptul de
folosinŃă asupra bunului cumpărat devenind un detentor precar până la momentul achitării
integrale a preŃului, când se va transmite proprietatea.
În cazul neachitării ratelor, vânzătorul are facultatea de a opta între acŃiunea personală
privind plata preŃului, acŃiune care izvoră%te din contract %i acŃiunea reală în revendicarea
lucrului deŃinut de cumpărător.
Riscul pieirii fortuite a bunului vândut aparŃine vânzătorului potrivit regulii „res perit
domino” cu excepŃia cazului când în contract s2a prevăzut altfel.
În cazul pagubelor cauzate de lucrul cumpărat unei terŃe persoane va răspunde
cumpărătorul care are posesia %i folosinŃa lucrului.
Vânzarea este opozabilă terŃilor ca orice fapt juridic, %tiut fiind că o convenŃie este
opozabilă terŃilor ca fapt juridic %i nicidecum ca act juridic.
• Primirea lucrului %i suportarea cheltuielilor vânzării
Cumpărătorul este obligat să preia lucrul cumpărat la data %i la locul convenit.
Cheltuielile de predare sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare în sarcina
cumpărătorului, dacă părŃile nu dispun altfel (articolul 1317 Cod civil). Răspunderea părŃilor
pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale se realizează prin executare silită, rezoluŃiune ori
reziliere %i în mod specific prin executarea coactivă.
Executarea coactivă
Există în dreptul comercial instituŃia juridică numită „executarea coactivă”, prevăzută în
art.68 C.com. Astfel, în cazul cumpărării unui bun mobil dacă cumpărătorul nu2%i îndepline%te
obligaŃia de preluare a acestuia vânzătorul are posibilitatea fie de a depozita bunul la o „casă
acreditată de comerŃ” (depozitar) pe socoteala %i cheltuiala cumpărătorului, fie de a2l vinde.
Dacă vânzătorul alege posibilitatea vinderii bunului, vânzarea se face prin licitaŃie publică sau
chiar la preŃul curent dacă lucrul are un preŃ de bursă sau de târg de către un ofiŃer public
însărcinat cu asemenea acte. În cazul în care preŃul obŃinut în această vânzare este mai mic
decât cel convenit în contract diferenŃa în minus va fi imputată cumpărătorului care nu2%i
execută obligaŃia de preluare a bunului la care se adaugă %i daune interese.
În conformitate cu art.68 alin.3, dacă neexecutarea contractului provine din partea
vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofiŃer public
însărcinat cu asemenea acte.
Dacă preŃul plătit de cumpărător pentru procurarea bunului este mai mare decât cel
convenit în contractul iniŃial, diferenŃa în plus între cele două preŃuri se va imputa
vânzătorului care nu %i2a îndeplinit la termen sau de îndată obligaŃia de predare a bunului plus
daune interese pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului.
Această procedură a executării silite la care apelează partea contractantă îndreptăŃită
reprezintă un mijloc juridic creat de legiuitor în favoarea creditorului.
Văzând dispoziŃiile art. 68 C.com. trebuie făcute următoarele precizări
2 procedura se aplică numai în cazul în care obiectul contractului de vânzare cumpărare
vizează lucruri de gen.

223
 2 partea care apelează la această procedură trebuie să încuno%tinŃeze cealaltă parte
despre aceasta având în vedere prevederile ultimului aliniat din articolul
sus2menŃionat.
2 procedura coexecutării active trebuie pornită imediat după expirarea termenului de
executarea obligaŃiilor, potrivit uzanŃelor comerciale în cel mult 48 de ore, căci altfel
nu s2ar justifica.

SecŃiunea 2
Contractul de mandat comercial

• DefiniŃie
Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant) împuternice/te
altă persoană (mandatar) să încheie anumite acte juridice în numele /i pe seama
mandantului.
• ParticularităŃi
Potrivit articolului 374 Cod comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri
comerciale pe seama %i socoteala mandantului. În Codul comercial se precizează numai
elementele mandatului, legiuitorul nedând o definiŃie clară. Pentru a ajunge la definiŃia
mandatului comercial, trebuie avută în vedere definiŃia mandatului civil. Temeiul legal al
contractului este art. 1532 %i urm. Cod civil.
Mandatul este comercial dacă actele încheiate sunt acte comerciale; mandatul civil are ca
obiect încheierea de acte civile.
Mandatul comercial prezintă următoarele caracteristici:
are ca obiect, spre deosebire de mandatul civil, afaceri comerciale %i nu se presupune a
fi gratuit (sunt afaceri comerciale oricare dintre actele enumerate în articolul 3 Cod
comercial, care sunt fapte de comerŃ pentru mandant);
este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr2o sumă fermă sau
forfetară ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar dacă părŃile nu
au prevăzut în contract plata sau modalităŃile de plată, mandantul datorează
remuneraŃie (art. 374 Cod comercial). În absenŃa unei stipulaŃii contractuale,
remuneraŃia este stabilită de instanŃa de judecată.
Mandatul comercial, fiind cu titlu oneros, nu poate fi revocat în mod unilateral.
• Felurile mandatului:
cu reprezentare
fără reprezentare
general (pentru toate afacerile mandantului)
special (pentru o anumită afacere)
În cazul mandatului comercial se conferă mandatarului o mai mare libertate de acŃiune %i
independenŃă, potrivit dinamicii activităŃii comerciale.
• CondiŃii de validitate
CondiŃii de fond
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să respecte condiŃiile
prevăzute de articolul 948 Cod civil: consimŃământul, capacitatea părŃilor, obiectul
contractului %i cauza.
ConsimŃământul părŃilor
Fiind un contract consensual, contractul de mandat se consideră perfectat în momentul
realizării acordului de voinŃă al mandatarului %i mandantului.
Mandatul poate fi:

224
 expres
tacit (acceptarea mandatului rezultă din executarea lui).
Capacitatea părŃilor
Mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însu%i actele juridice care urmează
să fie încheiate în numele său de către mandatar.
Mandatarul trebuie să aibă capacitatea de exerciŃiu pentru a fi în măsură să încheie acte
juridice personal, în numele %i pe seama altuia, fără însă ca legea să2i ceară %i calitatea de
comerciant.
Cât prive%te calitatea voinŃei, buna sau reaua2credinŃă la încheierea actului juridic,
modalitatea %i locul încheierii actului juridic, se raportează la persoana reprezentantului
mandatar %i la terŃ.
Obiectul contractului
În articolul 374 din Codul comercial legiuitorul prevede că, obiectul mandatului
comercial este „tratarea de afaceri comerciale”, care evident sunt fapte de comerŃ.
În afara condiŃiilor generale, comune tuturor contractelor (să fie determinat sau
determinabil, să fie posibil, licit, în circuitul civil etc.), în privinŃa obiectului mandatului se
impun următoarele precizări:
• mandatul are ca obiect încheierea de acte juridice de către mandatar; dacă acesta
îndepline%te %i fapte materiale, ele vor avea un caracter accesoriu (de exemplu:
preluarea bunului care urmează a fi vândut de către mandatar, în numele i pe seama
mandantului);
• actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul) sau alte declaraŃii
strict personale nu pot fi încheiate prin mandatar.
Cauza (scopul) contractului de mandat
Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie să îndeplinească acele
condiŃii comune tuturor acelor acte juridice: să fie reală, licită, morală %i să nu contravină
regulilor de convieŃuire socială.
CondiŃii de formă
Contractul de mandat se încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor (solo consensu),
având de regulă caracter consensual. Legea, respectiv Codul civil, nu impune o anumită
formă, deoarece, potrivit articolului 1533 Cod civil, mandatul poate fi acordat în formă scrisă,
verbală sau poate fi chiar tacit. Deoarece Codul comercial nu prevede reguli derogatorii de la
dreptul comun înseamnă că în privinŃa formei mandatului sunt aplicabile dispoziŃiile din
Codul civil.
În practică, mandatul este exteriorizat, de regulă, printr2un înscris numit procură.
Procura are o dublă semnificaŃie:
• Semnifică operaŃiunea juridică numită negotium prin care o persoană împuternice%te
pe altă persoană – mandatar, procurator – să încheie unul sau mai multe acte juridice
în numele %i pe seama ei; din acest punct de vedere procura este un act juridic
unilateral care urmează a fi acceptat de către mandatar prin executarea împuternicirii.
• Semnifică mijlocul juridic numit instrumentum care dovede%te existenŃa %i, mai cu
seamă, conŃinutul mandatului, categoriile de acte juridice care vor fi încheiate %i
limitele puterii conferite mandatarului.
Procura poate fi dată sub forma:
înscrisului sub semnătură privată;
înscrisului autentic.
Felurile mandatului
În funcŃie de întinderea puterilor conferite mandatarului, mandatul poate fi:

225
 • general, în cazul în care mandatarul este împuternicit să încheie orice acte juridice (de
exemplu, actele de administrare sau de conservare), cu excepŃia acelora pentru care
legea impune existenŃa unui mandat special (procuratio omnium bonorum);
• special, dacă mandatarul este împuternicit să încheie un anumit act juridic (procuratio
unicus res) sau anumite operaŃiuni determinate (de exemplu, actele de dispoziŃie –
încheierea unei tranzacŃii, semnarea actului constitutiv al unei societăŃi comerciale,
ipotecarea unui imobil).
În cazul în care mandatul este redactat în termeni generali (de exemplu: „mandatul poate
să îndeplinească acte juridice în numele i pe seama mandantului”), el va fi valabil pentru
actele de administrare (de exemplu, încheierea unui contract de închiriere) %i de conservare
(de exemplu, întocmirea unei notificări adresate debitorului).
ObligaŃiile mandatarului 8

să execute însărcinarea primită cu diligenŃa unui bun comerciant, ca %i cum ar fi

afacerile sale;
să arate terŃilor împuternicirea sa (articolul 384 Cod comercial);
să încuno%tiinŃeze fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului;
să păstreze destinaŃia sumelor primite pe socoteala mandantului;
este Ńinut să plătească dobânzi
ObligaŃiile mandantului
să pună la dispoziŃia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea
mandatului (articolul 385 Cod comercial);
este Ńinut de obligaŃia de plată a remuneraŃiei convenite;
să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului
Mandantul are obligaŃii %i faŃă de terŃele persoane în baza actelor juridice încheiate de
mandatar în limitele împuternicirii sale.
Răspunderea mandatarului faŃă de mandant în cazul substituirii unei terŃe
persoane
Mandatarul va răspunde faŃă de mandant numai în următoarele cazuri:
a desemnat o altă persoană (substituit) pentru îndeplinirea mandatului fără să fi avut
încuviinŃarea mandantului;
a desemnat o persoană incapabilă (nedestoinică) a încheia actele juridice cerute de
mandant sau în stare de insolvabilitate notorie (art. 1542 Cod civil).
În această situaŃie mandatarul a avut dreptul de a se substitui, dar se face vinovat de
alegerea nepotrivită a persoanei care îl substituie.
Există pluralitate de mandatari ori de câte ori prin acela%i mandat (împuternicire) au
fost desemnate mai multe persoane în această calitate; obligaŃiile acestora vor fi divizibile
(conjuncte), cu excepŃia cazului când în contract s2a prevăzut solidaritatea acestora.
Privilegiul mandatarului
Mandatarul beneficiază de un privilegiu special (dreptul de retenŃie) pentru tot ce i se
datorează din executarea mandatului (art. 386 Cod comercial). CreanŃele mandatarului au
prioritate faŃă de oricare alte creanŃe pe care le are faŃă de mandant. Pentru a exercita acest
privilegiu (garanŃie), mandatarul trebuie să notifice sumele datorate mandantului, cu somaŃia
de a plăti în 5 zile, cu precizarea că va trece la vânzarea bunurilor. Mandantul poate face
opoziŃie (art. 388 Cod comercial); dacă termenele de formulare a opoziŃiei expiră, mandatarul
poate trece la vânzarea bunurilor.
Încetarea contractului de mandat comercial
Contractul de mandat comercial încetează prin îndeplinirea funcŃiei sale juridice. Există
%i situaŃii de natură obiectivă sau subiectivă care duc la stingerea mandatului, respectiv:

226
 revocarea mandatului în cazuri bine justificate, %tiut fiind că mandatul comercial
este, de regulă, cu titlu oneros.
Revocarea poate fi:
expresă printr2o declaraŃie făcută în acest sens %i care trebuie să fie notificată
(comunicată) terŃelor persoane care, de bună credinŃă, ar putea încheia acte juridice cu
primul mandatar. În lipsa notificării, terŃii se pot apăra invocând aparenŃa de drept în
privinŃa primului mandatar;
tacită, adică poate fi dedusă din orice împrejurări care dovedesc voinŃa mandantului
de a revoca mandatul încredinŃat unei persoane; desemnarea unui nou mandatar pentru
îndeplinirea aceleia%i operaŃiuni înseamnă, tacit, revocarea mandatarului precedent.
În cazul în care mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate să2i solicite mandantului
despăgubiri dacă revocarea sa este intempestivă sau abuzivă.
îndeplinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul;
renunŃarea mandatarului este cauză de stingere a mandatului civil ;9

moartea mandatarului sau a mandantului ; 10

incapacitatea, interdicŃia, falimentul uneia din părŃi.

SecŃiunea 3
Contractul de comision

DefiniŃie
„Comisionul este un contract având ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către
comisionar pe socoteala comitentului” (articolul 405 Cod comercial)
Contractul de comision, ca operaŃie de sine stătătoare, se caracterizează prin faptul că
intermediarul (comisionarul) are două categorii de obligaŃii:
• obligaŃii care izvorăsc din relaŃiile cu terŃii;
• obligaŃii faŃă de comitent.
În raporturile dintre comisionar %i comitent se aplică regula mandatului. De%i de afacerea
încheiată de comisionar profită comitentul, totu%i acesta din urmă, neavând raporturi
contractuale cu terŃii, nu poate fi obligat să execute îndatoririle asumate de comisionar.
Caractere juridice
Contractului de comision prezintă următoarele caractere juridice: este un contract
bilateral, cu titlu oneros, el neputând fi revocat pe cale unilaterală.
Comisionarul este plătit pentru serviciile făcute comitentului cu o sumă de bani, numită
comision, care se stabile%te fie sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de
afaceri pe care o realizează comisionarul în raportul cu terŃii (comisionarul beneficiază, ca %i
mandatarul, de privilegiul special %i de dreptul de retenŃie asupra bunurilor comitentului până
la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin).
Efectele contractului de comision
• ObligaŃiile comisionarului
Comisionarul este obligat să respecte dispoziŃiile date de comitent, în limita
puterilor conferite
În articolul 406 Cod comercial se prevede: „Comisionarul este direct obligat către
persoana cu care a contractat ca %i cum afacerea ar fi a sa proprie”.
Pentru încheierea contractului între comisionar %i terŃi nu se stabilesc raporturi juridice
între comitent %i terŃi, astfel încât acŃiunile comisionarului către terŃi pot fi cedate
comitentului. De regulă, comisionarul este răspunzător faŃă de comitent pentru încheierea
actelor juridice cu terŃii, nu %i pentru executarea lor, afară de convenŃie contrară.

227
 În mod excepŃional în contractul de comision se poate stipula o obligaŃie de garanŃie a
executării contractului din partea comisionarului sub forma clauzei „star del credere” sau „du
croire” (garanŃia solvabilităŃii). Prin această clauză comisionarul se obligă să răspundă faŃă de
comitent pentru ipoteza în care terŃul refuză să2%i execute obligaŃiile sau este insolvabil.
În schimbul garanŃiei executării obligaŃiei, comisionarul are dreptul la o remuneraŃie
deosebită, cu comision special pentru garanŃii sau „pentru credit”, denumită provizion sau
proviziune.
Cât prive%te natura juridică a clauzei star del credere, aceasta este obiectul unei
controverse juridice în doctrină. Fiind considerată clauză de asigurare pentru insolvabilitate,
fie garanŃie de sine stătătoare sau cauŃiune.
Comisionarul nu poate face operaŃiuni de vânzare pe credit pe socoteala
comitentului.
Această regulă se justifică prin existenŃa limitelor împuternicirii date. Comitentul trebuie
să aibă siguranŃa încheierii la termenul convenit sau convenabil, a tuturor afacerilor încheiate
cu o altă persoană pe contul său.
Dacă nesocote%te această regulă, riscurile de insolvabilitate ale terŃului vor fi suportate
de comisionar.
Momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra mărfurilor /i obiectelor
care rezultă din operaŃiune
În cazul în care comisionarul vinde mărfuri predate de comitent, comisionarul devine
proprietar asupra sumelor de bani încasate de la terŃ %i rămâne obligat faŃă de comitent, ca
orice debitor.
Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii
mandatului primit
Acesta trebuie să2l informeze pe comitent asupra tuturor împrejurărilor %i operaŃiunilor
de natură să modifice împuternicirea primită.
Comisionarul este Ńinut să4/i îndeplinească obligaŃiile cu bună4credinŃă /i
diligenŃa unui profesionist
Comisionarul trebuie să depună o diligenŃă sporită, cerută unui profesionist, acŃionând cu
bună2credinŃă.
• ObligaŃiile comitentului
Comitentul are următoarele obligaŃii:
să plătească comisionul cuvenit comisionarului ; 11

Această obligaŃie curge din momentul în care comisionarul a încheiat acte juridice cu
terŃi, chiar dacă nu au fost executate încă obligaŃiile rezultate din actele juridice încheiate.
să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite;
În cazul în care comisionarul a efectuat anumite cheltuieli pentru ducerea la îndeplinire a
mandatului, comitentul trebuie să restituie aceste cheltuieli, pe baza unor dovezi, %i să Ńină
evidenŃa lor în registrele contabile, separat pentru fiecare operaŃiune comercială.
Încetarea contractului de comision
Efectele contractului de comision încetează în următoarele cazuri:
revocarea împuternicirii de către comitent;
renunŃarea de către comisionar la împuternicirea primită;
moartea comitentului sau comisionarului;
interdicŃia comitentului sau comisionarului;
insolvabilitatea sau falimentul părŃilor (articolul 1552 Cod civil).
În aplicarea acestor cazuri de încetare a contractului de comision, trebuie să se Ńină
seama de necesitatea asigurării securităŃii raporturilor comerciale.

228
 SecŃiunea 4
Contractul de consignaŃie

DefiniŃie
„Contractul de consignaŃie este convenŃia prin care una din părŃi, numită consignant,
încredinŃează celeilalte părŃi, numită consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde
pe socoteala consignantului” (articolul 1 din Legea nr. 178/1934).
A%a cum rezultă din dispoziŃiile citate, contractul de consignaŃie este o varietate a
contractului de comision, cuprinzând însă %i elemente ale altor tipuri de contracte (de
exemplu, ale vânzării de mărfuri, ale depozitului).
Pentru serviciul său, consignatarul are dreptul la o remuneraŃie sau numai la suprapreŃul
obŃinut din vânzare. Vânzarea se face întotdeauna la un preŃ anticipat stabilit de consignant.
Consignatarul este obligat să remită consignantului suma de bani obŃinută ca preŃ al
vânzării sau să restituie bunul în natură în cazul în care nu a fost vândut.
Caracterele juridice ale contractului de consignaŃie
Contractul de consignaŃie are următoarele caractere juridice:
• este un contract bilateral (sinalagmatic);
• este un contract cu titlu oneros;
• este un contract consensual.
Contractul de consignaŃie se încheie în formă scrisă; existenŃa acestuia, precum %i orice
convenŃie privitoare la modificarea, transformarea sau desfiinŃarea lui, se pot dovedi numai
prin înscris (ad probationem).
Efectele contractului de consignaŃie
Contractul de consignaŃie dă na%tere la obligaŃii între părŃile contractante. Pe de altă
parte, prin încheierea actelor de vânzare2cumpărare, se nasc obligaŃii între consignatar %i terŃi.
ObligaŃiile consignantului
să predea consignatarului bunurile mobile care urmează să fie vândute;
să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu ocazia îndeplinirii însărcinării primite;
Prin cheltuieli trebuie înŃelese sume de bani pentru conservarea, desfacerea, depozitarea
bunului predat în consignaŃie, afară de stipulaŃie contrară.
este obligat la plata unei remuneraŃii.
În schimbul serviciilor prestate, consignatarul are dreptul la remuneraŃie stabilită forfetar
sau procentual; dacă nu s2a stabilit acest lucru, consignantul are dreptul la suprapreŃul ce se
obŃine din vânzări.
ObligaŃiile consignatarului
să ia toate măsurile necesare pentru păstrarea %i conservarea bunurilor primite;
În vederea identificării bunurilor date în consignaŃie, acestea trebuie păstrate în
ambalajele lor originale %i conservate intacte etichetele, mărcile %i orice alte semne exterioare
a%a cum au fost aplicate de consignant.
Consignatarul răspunde de orice lipsă, pierdere sau deteriorare provenite din culpa sa ori
a agenŃilor %i prepu%ilor săi.
să asigure bunurile ce i2au fost încredinŃate la o societate acceptată de consignant;
Asigurarea se va face pentru o valoare cel puŃin egală cu preŃul bunurilor prevăzute în
contract sau în notele %i facturile care însoŃesc bunurile, acoperindu2se astfel toate riscurile.

să execute mandatul dat de consignant;

să dea socoteală asupra îndeplinirii mandatului său.
ConsecinŃele nerespectării obligaŃiilor

229
 Nerespectarea obligaŃiilor atrage după sine răspunderea civilă %i răspunderea penală.
Răspunderea civilă
Pentru nerespectarea obligaŃiilor se angajează răspunderea civilă contractuală a părŃii în
culpă în condiŃiile stabilite pentru contractul de mandat.
Răspunderea penală
Se sancŃionează penal consignatarul care săvâr/e/te următoarele fapte (art. 23, 24):
î%i însu%e%te bunurile încredinŃate în consignaŃie, sau le va înstrăina în alt mod sau în
alte condiŃiuni decât acelea prevăzute în contract, sau nu le va restitui consignantului
la cerere;
nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite
de el, drept preŃ al bunurilor vândute;
la cererea consignantului nu va face de îndată notificările prevăzute în legislaŃie;
cu rea2credinŃă, nu va face consignantului în%tiinŃările prevăzute în legislaŃie;
cu bună %tiinŃă va face consignantului în%tiinŃări neexacte privitoare la situaŃia
vânzărilor %i încasărilor făcute de el;
nu va notifica consignantului orice urmărire îndreptată asupra bunurilor încredinŃate
lui în consignaŃie sau asupra valorilor rezultate din vânzarea lor, de îndată ce va fi
avut la cuno%tinŃă de acele urmăriri;
va înlătura , va distruge, va deteriora sau va face să se înlăture, distrugă sau
deterioreze ambalajele, etichetele, mărcile sau orice alte semne exterioare aplicate de
consignant asupra mărfurilor încredinŃate în consignaŃie;
va depozita sau muta mărfurile încredinŃate lui în consignaŃie;
nu va pune la dispoziŃia consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de
consignaŃie în cazul când contractul prevede Ńinerea unor asemenea registre.
În cazul în care infracŃiunile sunt săvâr%ite de o persoană juridică, prin noul cod penal
răspunderea penală îi va incumba, pedepsele putând fi aplicate însă %i reprezentanŃilor legali %i
prepu%ilor vinovaŃi.
Încetarea contractului de consignaŃie
Contractul de consignaŃie încetează prin:
revocarea de către consignant a împuternicirii;
renunŃarea la mandat;
insolvabilitatea sau falimentul părŃilor.

SecŃiunea 5
Contractul de report

DefiniŃie
„Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit, care
circulă în comerŃ, %i în revânzarea simultană cu termen %i pe un preŃ determinat către aceea%i
persoană a unor titluri de aceea%i specie” (articolul 74 Cod comercial).
Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare:
o vânzare ce se execută imediat;
o a doua vânzare cu termen %i la preŃ determinat.
În concepŃia Codului comercial, contractul de report este o faptă de comerŃ conexă
(accesorie), dobândind comercialitate datorită obiectului, anume titlurile de credit.
În temeiul acestui contract, persoana deŃinătoare de titluri, denumită reportat, dă în
report titlurile unei alte persoane, denumită reportator, în schimbul unei sume plătibilă
imediat. La un anumit termen reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceea%i

230
specie (nu acelea%i titluri pe care le2a dobândit), primind un preŃ determinat. Reportatorul
prime%te de la reportat o remuneraŃie, denumită preŃ de report sau premiu. DiferenŃa dintre
suma dată %i cea încasată de reportator poartă denumirea de report.
CondiŃiile contractului
Pentru încheierea unui contract de report trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:
• să existe un acord de voinŃă între reportat %i reportator;
• acordul de voinŃă privind vânzarea să fie simultan;
• vânzarea să aibă ca obiect titluri de credit care circulă în comerŃ.
În doctrina dreptului comercial se discută dacă în contractul de report există un singur
preŃ sau două preŃuri. Din dispoziŃiile articolului 74 Cod comercial rezultă că există două
preŃuri. PreŃul iniŃial, plătit de reportator reportatului %i preŃul plătit la scadenŃă de reportat
reportatorului. Majoritatea autorilor consideră că există un singur preŃ, acela convenit de părŃi
%i plătibil la scadenŃă.
Efectele contractului de report
Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit %i
fructele civile ale acestora.
Contractul de report este un contract translativ de proprietate; dreptul asupra
obiectului contractului de report se transferă de la vânzător la cumpărător. În esenŃă, în
privinŃa transferului sunt aplicate dispoziŃiile dreptului comun.
În cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe civile
(dividende, dobânzi etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele. PărŃile pot
stabili ca fructele produse de titlurile de credit să revină reportatului (art. 74 Cod comercial).
Încetarea contractului de report
Contractul încetează, ca urmare a producerii efectelor sale, la termenul stabilit de
părŃi.
Potrivit legii, la împlinirea termenului părŃile pot prelungi contractul, cu obligaŃia de a
păstra condiŃiile iniŃiale.
În cazul reînnoirii contractului între părŃi se lichidează diferenŃele %i rămân la
reportator titlurile în vederea unei noi lichidări la o nouă scadenŃă.
Contractul de report poate fi:
• prorogat (prorogarea este acŃiunea juridică prin care se amână scadenŃa revânzării la
unul sau mai multe termene; preŃul de revânzare rămâne neschimbat);
• reînnoit (reînnoirea intervine la expirarea reportului %i are ca obiect titluri care diferă
prin conŃinut sau specie, presupunând o predare efectivă a titlurilor; este o novaŃiune prin
schimbarea obiectului contractului);
• supus deportului (deportul este operaŃiunea inversă reportului %i intervine pentru
satisfacerea nevoilor de titluri de credit ale unei persoane pentru un timp; de exemplu,
satisfacerea nevoilor unei persoane de a realiza un anumit stoc de acŃiuni în vederea exercitării
dreptului de opŃiune la o nouă emisiune sau pentru a obŃine majoritatea de voturi în adunarea
generală a acŃionarilor ).
12

SecŃiunea 6
Contractul de cont curent

DefiniŃie
Prin contractul de cont curent, părŃile se înŃeleg ca în loc să achite separat /i
imediat creanŃele lor reciproce izvorâte din prestaŃiile făcute de una către cealaltă,

231
lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care va fi
debitoare.
În raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre părŃile contractante
nu se desemnează de la început ca %i creditor sau ca debitor exclusiv %i nici nu se comportă ca
atare în decursul executării contractului. Această situaŃiune încetează numai la încheierea
contului, operaŃiunea finală care diferenŃiază pe creditor de debitor, făcând ca cele două mase
omogene de credit %i debit să se compenseze %i să dea loc la soldul creditor, pentru care se
poate intenta acŃiune în justiŃie.
PărŃile între care se încheie contractul de cont curent poartă denumirea de corenti/ti.
PrestaŃiile pe care %i le fac se numesc remize sau rimese. Ele constau în operaŃiuni prin care o
parte pune la dispoziŃia celeilalte părŃi o valoare patrimonială de orice fel, urmând ca suma
cuvenită să fie depusă în cont curent.
În consecinŃă, rimesa poate consta: într2o sumă de bani efectiv plătită; orice titlu de
credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plată etc.) %i orice credit concedat (de
exemplu, preŃul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri).
Rimesele sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celălalt să2i facă rimese, dar
este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece, contractul de cont curent nu este un
contract de împrumut (propriu2zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai
multe acte obiective de comerŃ.
Contractul de cont curent se poate încheia între:
• un comerciant angrosist %i unul detailist pentru toată seria continuă de vânzări
comerciale intervenite între ei;
• între un comerciant %i un comisionar;
• între un comerciant %i reprezentantul său etc.
Forma cea mai uzuală a contractului de cont curent este aceea bancară, adică a
contractului încheiat între o bancă (instituŃia de credit) %i un client al său, în scopul de a
facilita circulaŃia %i fructificarea banilor. Banca poate interveni %i ca simplu intermediar între
doi comercianŃi care convin să2%i lichideze operaŃiunile prin înregistrări în conturile ce le au
deschise la aceea%i bancă sau la bănci diferite.
De%i contractul de cont curent se consideră încheiat din momentul realizării acordului de
voinŃă totu%i, executarea acestui contract este evidenŃiată prin înregistrarea contabilă a
remiterii în cont %i stabilirea soldului.
În cuprinsul articolului 3 al Codului comercial, contractul de cont curent nu este
enumerat printre actele de comerŃ obiective, fiindu2i consacrate însă art. 3702373 .
Prin aplicarea dispoziŃiilor art. 4 din Codul comercial el poate fi considerat un act de
comerŃ subiectiv.
Potrivit art.6 alin. 2 C.com., contul curent este o faptă de comerŃ dacă are o cauză
comercială. RelaŃia de cont curent poate fi stabilită %i între un comerciant %i un necomerciant
%i chiar între doi necomercianŃi pentru afaceri civile.
Închiderea contului curent va avea loc la scadenŃa termenelor stabilite prin convenŃia de
cont curent %i, în absenŃa stipulării unui asemenea termen, la data de 31 decembrie a fiecărui
an, iar dobânda va curge de la data închiderii.
Caracterele juridice ale contractului de cont curent 13

Contractul de cont curent prezintă următoarele caractere:

este un contract bilateral;
un contract „intuitu personae”;
un contract consensual;
un contract cu titlu oneros;
un contract cu executare succesivă;

232
 un contract accesoriu.
Efectele contractului de cont curent
Contractul de cont curent produce anumite efecte juridice. Unele sunt considerate
principale (esenŃiale), iar altele secundare.
Efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novaŃia, indivizibilitatea
%i compensaŃia (art. 370 C.com.).
Efectele secundare se referă la curgerea dobânzilor, dreptul la comision %i alte
cheltuieli.
• Efectele principale
Ca efect principal va opera transmiterea dreptului de proprietate având valoarea
respectivă între transmiŃător %i primitor.
Prin efectuarea operaŃiunilor în cont de creditare a transmiŃătorului %i respectiv de
debitor a primitorului, cu valoarea remisă, primitorul devine titularul dreptului de proprietate
asupra valorii în cauză.
Transferul dreptului de proprietate
Orice valoare remisă de la o parte contractată celeilalte părŃi, face să opereze prin faptul
înscrierii sale în contul curent, transferul dreptului de proprietate în favoarea cocorentistului
care a primit2o adică al acelui care a făcut înscrierea privind debitul său (art. 370 C.com.).
Însă, este posibil să existe depuneri care să nu fi fost făcute cu scopul transferului dreptului de
proprietate (de exemplu, remise numai cu mandatul de încasare). Dar, %i în acest caz, în orice
moment %i concomitent se poate restabili echilibrul valorii remise %i primite.
În toate situaŃiile efectului translativ de proprietate a rimesei efectuate îi corespunde în
mod necesar %i stimulativ o constituire de credit în favoarea remitentului.
În ipoteza în care depunerile constau în titluri de credit, cambii, efecte de comerŃ, cecuri
etc., înscrierea în cont curent %i deci transmiterea dreptului de proprietate se face sub condiŃia
rezolutorie a încasării contravalorii titlului. Legea prezumă că înscrierea este făcută „sub
rezerva încasării”. Neîndeplinirea condiŃiei, adică neplata la scadenŃă a cambiei sau a titlurilor
de credit de către emitent sau alt subscriitor dă locul la acŃiune în justiŃie în vederea
executării silite a debitorului cambial sau a subscriitorului titlului de credit.
NovaŃiunea
Alt efect al contractului de cont este novaŃía adică, transformarea cauzei iniŃiale a
rimesei într2o cauză nouă, contractuală derivată din contractul de cont din contul curent.
ObligaŃia iniŃială se stinge %i în locul ei se nasc obligaŃiile care izvorăsc din contul curent
(art. 1128 Cod civil). Potrivit contractului iniŃial cel care a primit marfa datora preŃul. Acest
preŃ a fost trecut în cont ca o creanŃă a celui care a transmis marfa a%a încât obligaŃia iniŃială
de plată a preŃului a fost înlocuită cu o nouă obligaŃie care apare în cont, sub formă de credit %i
debit (art. 370 pct. 1 C.com.). Astfel, dispărând obligaŃia iniŃială înseamnă că, automat, se
sting %i accesoriile acesteia cum ar fi: gajul, ipoteca, privilegiile etc.
Dacă obligaŃiile iniŃiale s2au înfăŃi%at sub forme diferite: vânzarea2cumpărarea, mandat,
asigurare, transport etc., acestea dobândesc o unică formă, de simple credite %i debite în contul
curent.
Indivizibilitatea
În momentul în care o rimesă a fost trecută în cont curent ea se confundă cu toate
celelalte efectuate anterior %i cu cele viitoare formând un tot unitar de natură indivizibilă
pentru a fi soldat la încheierea contului curent,
O operaŃiune izolată care se efectuează nu are caracterul unei plăŃi din momentul
înscrierii ei în contul curent.
Compensarea reciprocă a creditelor /i debitelor

233
 Un alt efect specific contractului de cont curent este compensarea reciprocă a debitelor %i
creditelor până la concurenŃa debitului final rezultat la încheierea contului curent. Numai la
data încheierii contului curent are loc efectul compensatoriu al celor două mase de credit %i
debit.
• Efectele secundare (accesorii)
Contractul de cont curent produce efecte în privinŃa dobânzilor (art. 370 pct. 3 C.com),
dacă părŃile nu s2au învoit altfel, dobânzile vor fi comerciale.
Dreptul de comision /i alte cheltuieli
Potrivit art. 371 Cod comercial „existenŃa contului curent nu exclude drepturile de
comision %i plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul bancar”.
Dreptul de comision se poate referi la comisionul băncii sau, după caz, la comisionul
celuilalt comerciant.
În ce prive%te dreptul băncii la comision, el se justifică prin prestaŃia de servicii pe care o
efectuează clientului, %i generează dobânzi.
Partea care a făcut anumite cheltuieli pentru operaŃiunea trecută în cont, de exemplu,
cheltuieli cu po%ta, vamă etc. are dreptul să i se crediteze încât aceste prestaŃii vor genera %i
ele dobânzi din ziua înscrierii în cont.
Închiderea contului curent
Pentru înŃelegerea sensului juridic al operaŃiunii de încheiere a contului curent, trebuie să
se distingă două situaŃii:
4 când închiderea contului curent este definitivă, caz în care aceasta coincide cu
încetarea sau desfiinŃarea contractului;
4 când închiderea contului curent este periodică, anuală, fie trimestrială (convenŃională).
În ambele situaŃii se produce compensarea maselor indivizibile de credit %i debit %i
stabilirea unui sold final, creditor în favoarea unui corentist %i debitor în sarcina celuilalt.
DesfiinŃarea contului curent
Contractul de cont curent este un contract „intuitu personae” a%a încât se desfiinŃează
prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părŃi.
Contractul se poate desfiinŃa %i pe cale convenŃională, când părŃile au stabilit un termen
prin convenŃia lor sau chiar până la împlinirea termenului, dacă convin astfel.
Dacă nu s2a prevăzut un termen, contractul se desfiinŃează de drept în caz de faliment,
datorită existenŃei efectelor patrimoniale ale falimentului: ajungerea la scadenŃă a tuturor
creanŃelor; desesizarea falimentară, nulitatea de drept a actelor posterioare sentinŃei
declarative de faliment etc.

SecŃiunea 7
Contractul de franciză

DefiniŃie
Contractul de franciză a apărut în SUA odată cu legislaŃia antitrust prin care s2a interzis
desfacerea produselor de către producător. Datorită dinamismului %i rentabilităŃii sale a
devenit o formă de cooperare comercială; fiind o varietate recentă %i răspândită a contractului
de concesiune, franciza constituie o metodă modernă de afaceri, bazată pe colaborarea
permanentă între parteneri.
În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prin articolul 1 din
O.G. nr. 52/1997, modificată %i completată prin Legea nr. 79/1998, republicată în M. Of. Nr.
180 din 14 mai 1998:
„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între
persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană,

234
denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau a
dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.
Această definiŃie este deficitară sub mai multe aspecte:
nu sunt definite elementele esenŃiale ale francizei, ca de exemplu: know2how2ul,
asistenŃa comercială %i tehnică, folosinŃa de către beneficiar a însemnelor atragerii
clientelei (marcă, renume) ale francizorului;
legiuitorul a introdus o parte din elementele definitorii ale francizei în definiŃiile date
partenerilor contractuali %i în obligaŃiile părŃilor;
se lasă loc la interpretări ale unei serii de alte contracte din gama contractelor de
distribuŃie, licenŃe %i cesiuni.
În doctrina juridică, franciza s2a definit în diverse moduri :
14

• Contractul de franchising (termen englez) constă în acordarea de către comerciantul

producător, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem de relaŃii care
conŃine marca, renumele, know2how2ul %i asistenŃa unui comerciant, persoană fizică
sau juridică, numită franchisee, în schimbul unui preŃ constând într2o sumă de bani
iniŃială %i o redevenŃă periodică, numită franchise2fee.
• În sistemul american, franciza este o convenŃie care oferă unei părŃi dreptul de a
distribui, de a vinde, de a furniza bunuri %i servicii sau facilităŃi într2o zonă
determinată .
15

• Un autor francez conchide plastic: „A franciza înseamnă a transmite altora cum să

reu%ească cum noi am reu%it, a reitera o reu%ită”.
Caracterele contractului de franciză
Contractul de franciză este un contract:
4 bilateral;
4 consensual;
4 cu titlu oneros.
PărŃile contractului de franciză
• Francizorul este un comerciant care:
este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrare; drepturile trebuie să fie
exercitate pe o durată cel puŃin egală cu durata contractului de franciză;
conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau
un serviciu;
asigură beneficiarului o pregătire iniŃială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
utilizează personal %i mijloacele financiare pentru promovarea mărcii sale, a cercetării
%i inovaŃiei, asigurând dezvoltarea %i viabilitatea produsul.
• Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecŃionat de francizor,
care aderă la principiul omogenităŃii reŃelei de franciză a%a cum este ea definită de
francizor.
• ReŃeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între francizor %i
mai mulŃi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu,
precum %i pentru dezvoltarea producŃiei %i distribuŃiei unui produs sau serviciu.
• Know4how4ul este ansamblul formulelor, definiŃiilor tehnice, documentelor desenate
%i modelelor, reŃelelor, procedeelor %i altor elemente analoage care servesc la
fabricarea %i comercializarea unui produs.
Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază precontractuală, care are ca
scop să permită fiecărei părŃi să2%i confirme decizia de a colabora. Francizorul furnizează
viitorului beneficiar informaŃii care2i permit acestuia să participe, în deplină cuno%tinŃă de
cauză, la derularea contractului de franciză.

235
 Legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca în contractul de franciză să fie introduse
următoarele clauze:
obiectul contractului;
drepturile %i obligaŃiile părŃilor;
condiŃiile financiare;
durata contractului;
condiŃii de modificare, prelungire, reziliere.
Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:
termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiŃiilor;
francizorul va în%tiinŃa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intenŃiei
de a nu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un contract nou;
în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanŃele care pot determina o
reziliere fără preaviz;
condiŃiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract, în
special condiŃii de desemnare a unui succesor;
dreptul de preemŃiune va fi prevăzut, dacă interesul menŃinerii sau dezvoltării reŃelei
de franciză necesită recunoa%terea acestui drept;
clauzele de non2concurenŃă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea
know2how2ului;
obligaŃiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât să
favorizeze obiective comune.
Francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii;
marca francizorului constituie garanŃia calităŃii produsului, serviciului, tehnologiei furnizate
consumatorului, garanŃie asigurată prin transmiterea %i prin controlul respectării
know2how2ului, furnizarea unei game omogene de produse %i/sau servicii %i/sau tehnologie.
Efectele contractului de franciză
Francizorul se obligă să furnizeze informaŃii despre:
experienŃa dobândită %i transferabilă;
condiŃiile financiare ale contractului, respectiv redevenŃa iniŃială sau taxa de intrare în
reŃea, redevenŃe periodice, de publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de
servicii %i tehnologii, în cazul clauzei tarifelor privind prestări de servicii %i tehnologii,
în cazul clauzei obligaŃiilor contractuale de cumpărare;
elemente care permit beneficiarului să facă un calcul al rezultatului previzionat %i să2%i
întocmească planul financiar;
obiectivele %i aria exclusivităŃii acordate;
durata contractului, condiŃiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii.
Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
să deŃină %i să exploateze o activitate comercială pe o anumită perioadă, anterior
lansării reŃelei de franciză;
să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală %i/sau industrială;
să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniŃială %i asistenŃă comercială %i/sau tehnică
permanentă pe toată durata existenŃei drepturilor contractuale.
Francizorul va notifica în scris beneficiarului orice încălcare a obligaŃiilor contractuale
%i2i va acorda un termen rezonabil de remediere.
Francizorul se asigură că beneficiarul, printr2o publicitate adecvată, face cunoscut că este
o persoană independentă din punct de vedere financiar în raport cu francizorul sau cu alte
persoane.
Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

236
 să dezvolte reŃeaua de franciză %i să menŃină identitatea sa comună, precum %i
reputaŃia acesteia;
să furnizeze francizorului orice informaŃie de natură a facilita cunoa%terea %i analiza
performanŃelor %i a situaŃiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în
legătură cu franciza;
să nu divulge la terŃe persoane know2how2ul furnizat de către francizor, atât pe durata
contractului cât %i ulterior.
Beneficiarului i se va impune de către francizor respectarea unor obligaŃii ferme de
protejare a caracterului confidenŃial al afacerii, în special neutralizarea know2how2ului de
către o reŃea concurentă.
Publicitatea pentru selecŃionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate %i să
nu conŃină informaŃii eronate.
Încetarea contractului de franciză poate interveni prin rezilierea contractului; relaŃiile
postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenŃe loiale.
Contractul de exclusivitate
În cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectare următoarele
reguli:
dacă este încasată o taxă de intrare în reŃeaua de franciză la semnarea contractului de
franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este
proporŃională cu taxa de intrare %i se adaugă acesteia;
în lipsa taxei de intrare, modalităŃile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt
precizate în cazul rezilierii contractului de franciză;
taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare
implementării francizei %i/sau pentru a delimita zona %i/sau pentru know2how2ul
transmis;
contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă
ambelor părŃi;
durata contractului este determinată în funcŃie de caracteristicile proprii fiecărei
francize.
Avantajele contractului de franciză
Această formă de contractare, care se bucură de o supleŃe deosebită, s2a dovedit a fi un
instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reu%e%te să atragă în circuit
potenŃiale forŃe economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, în afara încadrării lor
în disciplina contractului de franciză.

SecŃiunea 8
Contractul de leasing
OperaŃiunile de leasing
OperaŃiunile de leasing (în conformitate cu prevederile O.G. nr. 51/1997, republicată,
modificată %i completată prin Legea nr. 99/1999, prin Legea nr. 161/2003 %i prin Legea nr.
287/2006) sunt acele operaŃiuni prin care o parte, denumită locator/finanŃator, transmite
pentru o perioadă determinată dreptul de folosinŃă asupra unui bun al cărui proprietar este,
celeilalte părŃi, denumită locatar4utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plăŃi periodice,
denumită rată de leasing.
Prin rată de leasing se înŃelege:
• în cazul leasingului financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului %i a dobânzii
de leasing, care se stabile%te pe baza ratei dobânzii concrete prin acordul părŃilor;
• în cazul leasingului operaŃional, chiria se stabile%te prin acordul părŃilor.

237
 La sfâr%itul perioadei de leasing locatorul/finanŃatorul se obligă să respecte dreptul de
opŃiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta
raporturile contractuale.
Obiectul contractului
OperaŃinile d eleasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum %i bunuri mobile
corporale de folosinŃă îndelungată, cu excepŃia înregistrărilor pe bandă audio a pieselor de
tatru, a manuscriselor, a brevetelor, drepturilor de autor %i a bunurilor necorporale.
Începînd cu anul 2004, prin derogare de la menŃiunile de mai înainte, se admite că
dreptul de utilizare a programelor pentru calculator, ca drept patrimonial de autor asupra
programelor pentru calculator, poate face obiectul operaŃiunilor de leasing.
Aceasta este posibilă doar dacă titularul dreptului de autor a autorizat această
operaŃiune, caz în care, locatorul – finanŃator transmite către utilizator, pentru o perioadă
determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deŃine un
drept definitiv de utilizare.
Nu sunt excluse bunurile care ar putea face obiectul unei concesiuni.
În ceea ce prive%te noŃiunea de leasing financiar aceasta reprezintă operaŃiunea de
leasing care îndepline%te una sau mai multe din următoarele condiŃii:
riscurile %i beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul încheierii contractului de leasing;
părŃile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului,
utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de cumpărare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaŃa) pe care acesta o are la data la
care opŃiunea poate fi exprimată;
perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puŃin 75% din durata
normală de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de proprietate nu este
transferat.
CondiŃiile leasingului financiar nu sunt cumulative. Ne aflăm în faŃa unei astfel de
operaŃiuni dacă este îndeplinită cel puŃin una din condiŃiile mai sus arătate.
În reglementarea anterioară, dacă utilizatorul opta pentru cumpărarea bunului trebuia să
plătească un preŃ rezidual, Ńinându2se cont de vărsămintele efectuate pe durata folosinŃei
bunului, cu titlu de redevenŃă.
În redactarea actuală a textului, preŃul de cumpărare trebuie să reprezinte cel mult 50%
din valoarea de intrare pe care acesta o are la data la care opŃiunea poate fi exprimată.
Leasingul operaŃional reprezintă operaŃiunea de leasing care nu îndepline%te nici una
dintre condiŃiile leasingului financiar.
Se poate concluziona că leasingul operaŃional este o excepŃie a leasingului financiar.
Subiectele operaŃiunilor de leasing
În ce prive%te calitatea de finanŃator, aceasta poate fi o societate de leasing, persoană
juridică română sau străină, conform art. 19, alin. 2 societăŃile de leasing sunt societăŃi
comerciale care au ca obiect principal de activitate desfă%urarea operaŃiunilor de leasing %i au
un capital social minim, subscris %i vărsat integral în numerar, la înfiinŃare, egal cu
echivalentul în monedă naŃională – leu al sumei de 200.000 Euro. Cumularea calităŃii de
furnizor %i finanŃator este permisă
utilizatorul poate să fie o persoană fizică, română sau străină, cât %i o persoană juridică,
indiferent de naŃionalitatea acesteia.
AlŃi termeni definiŃi de legiuitor
În înŃelesul prezentei legi, prin valoare de intrare se înŃelege valoarea la care a fost
achiziŃionat bunul de către finanŃator, respectiv costul de achiziŃie.

238
 Valoarea totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea
reziduală.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a
tuturor ratelor de leasing %i a asumelor datorate potrivit contractului se face transferul
dreptului de proprietate asupra bunului către locator.
Contractul de leasing 16

Leasingul este la acest moment, pe plan internaŃional, unul dintre cele mai răspândite
mijloace de realizare a finanŃărilor.
Problema esenŃială pe care o ridică noŃiunea de contract de leasing o reprezintă existenŃa
sau inexistenŃa unui asemenea contract. Se pune întrebarea: este leasingul un contract sau o
operaŃiune formată dintr2un complex de contracte?
De%i se aseamănă cu contractele de închiriere, vânzare în rate %i cu cele de locaŃie
viageră, leasingul, ca natură juridică, este o modalitate contractuală de finanŃare la termen.
Leasing2ul era, până nu demult, un contract întâlnit mai cu seamă în legislaŃia comercială
internaŃională, fiind impus însă de noile realităŃi economice pe plan naŃional, ca un adevărat
contract complex având următoarele caracteristici:
un contract de vânzare4cumpărare, prin care se achiziŃionează bunul solicitat de
utilizator;
un contract de mandat, prin care sunt stabilite elementele vânzării %i, în acela%i timp,
se realizează operaŃiunile tehnice, dar %i formalităŃile administrative necesare;
un contract de locaŃiune, a cărui durată %i rate sunt determinate din cota parte din
valoarea de intrare a bunului %i a dobânzii de leasing în cazul leasingului financiar %i
din cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare %i un
beneficiu stabilit de către părŃile contractante, în cazul leasingului operaŃional;
o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea cumpărătorului utilizator.
Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor tripartite implicate, (furnizor, finanŃator,
utilizator), ne aflăm în faŃa operaŃiunilor de leasing, conform accepŃiunii date, iar atunci când
ne referim la actul încheiat între finanŃator %i utilizator, vom folosi noŃiunea de „contract de
leasing”.
Trăsăturile juridice ale contractului de leasing sunt:
• este un act juridic bilateral;
• este un contract sinalagmatic;
• este un contract cu titlu oneros %i conŃinut patrimonial;
• este un contract cu executare succesivă;
• este un contract intuitu personae în ceea ce2l prive%te pe utilizator;
• constituie titlu executoriu în cazurile prevăzute la art. 8 din O.G. nr. 51/1997,
modificată.
• este consensual;
Legea face distincŃie între leasing general %i leasing financiar, distincŃia vizând
elementele esenŃiale ale contractului.
ConŃinutul contractul de leasing:
(1) Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părŃile contractante, cel puŃin
următoarele elemente:
a) clauza privind definirea contractului de lesing financiar sau operaŃional;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing %i caracteristicile de
identificare a acestuia;
c) valoarea ratelor de leasing %i termenul de plată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

239
 e) clauza privind obligaŃia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing
(2) Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă pe lîngă elementele prevăzute la
alin.1, următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părŃi, când este cazul;
c) valoarea avansului
d) rata de leasing
Contractul de leasing s eîncheie în scris, în cazul încetării contractului de leasing din
culpa utilizatorului sau prin dispariŃia totală a bunului prin furt, dauna totală, distrugere totală,
definită potrivit legii survenită înainte d eîmplinirea unui an de la intrarea în vigoare a
contractului, aceasta nu î%i schimbă natura, iar bunul ce face obiectul contractului de leasing
este tratat fiscal %i contabil ca bun, obiect al unui „contract de leasing”.
Pe lângă aceste elemente, în momentul încheierii unui contract de leasing financiar se
arată valoarea iniŃială a bunului %i trebuie cuprinsă clauza privind dreptul de opŃiune al
utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului %i la condiŃiile în care acesta poate fi exercitat.
Elementele arătate în textul de lege nu sunt limitative: părŃile pot conveni %i asupra altor
clauze în momentul încheierii contractului.
Un contract de leasing nu poate fi încheiat pe o durată mai mică de un an %i reprezintă un
titlu executoriu în condiŃiile în care utilizatorul nu predă bunul la sfâr%itul perioadei de leasing
(în măsura în care nu a formulat opŃiunea preluării bunului sau prelungirii contractului) %i în
cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
PărŃile contractului
Spre deosebire de complexa operaŃiune de leasing care este bazată pe o relaŃie
trilaterală (furnizor2finanŃator, utilizator), contractul de leasing se încheie între două părŃi:
locatorul2finanŃator %i utilizatorul.
• Drepturile %i obligaŃiile finanŃatorului
Drepturi
dacă utilizatorul se află în reorganizare judiciară %i/sau insolvabilitate (potrivit
dispoziŃiilor Legii nr. 85/2006, drepturile reale ale finanŃatorului asupra bunului
utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului sindic;
dacă utilizatorul se află în dizolvare %i/sau lichidare, dispoziŃiile alineatului precedent
se aplică %i lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăŃile
comerciale, republicată.
ObligaŃii
să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităŃilor;
să încheie contracte de vânzare2cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în
condiŃiile expres formulate de acesta;
să încheie contract de leasing cu utilizatorul %i să transmită acestuia, în temeiul
contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare2cumpărare,
cu excepŃia dreptului de dispoziŃie;
să respecte dreptul de opŃiune al utilizatorului (posibilitatea de a opta pentru
prelungirea contractului, pentru achiziŃionarea sau restituirea bunului);
să îi garanteze utilizatorului folosinŃa lini%tită a bunului, în condiŃiile în care acesta a
respectat toate clauzele contractuale;
să asigure, printr2o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing.
• Drepturile /i obligaŃiile beneficiarului
Drepturi

240
 în cazul reclamaŃiilor privind livrarea, calitatea, asistenŃa tehnică, service2ul necesar în
perioada de garanŃie %i post2garanŃie, utilizatorul are drept de acŃiune asupra furnizorului;
de a exercita acŃiunile posesorii faŃă de terŃi.
ObligaŃii
să recepŃioneze %i să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
să exploateze bunul conform instrucŃiunilor elaborate de către furnizor %i să asigure
instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără acordul
finanŃatorului;
să respecte termenele de plată %i cuantumul ratelor de leasing;
să suporte cheltuielile de întreŃinere %i alte cheltuieli ce derivă din contractul de
leasing;
să î%i asume totalitatea obligaŃiilor care decurg din: folosirea directă a bunului sau prin
prepu%ii săi (inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii), cazuri fortuite pe
întreaga perioadă a contractului în paralel cu plata ratelor de leasing până la atingerea
valorii contractului de leasing;
să nu împiedice finanŃatorul în verificarea stării %i a modului de exploatare a bunului;
să informeze finanŃatorul, în timp util, cu privire la orice tulburare venită din partea
unui terŃ, referitor la dreptul acestuia de proprietate;
să nu modifice obiectul contractului fără acordul prealabil al finanŃatorului;
să restituie bunul, respectând prevederile contractuale.
Asigurarea bunurilor
Dată fiind natura complexă a obiectului contractului de leasing – „bunuri imobile %i
mobile de folosinŃă îndelungată aflate în circuitul civil” – se impune %i mai mult asigurarea
acestora, obligaŃie ce revine finanŃatorului.
Asigurarea bunului2obiect al contractului de leasing reprezintă o asigurare legală; prin
efectul legii, raporturile de asigurare, drepturile %i obligaŃiile părŃilor în materie de asigurare
născându2se %i stingându2se automat în virtutea legii, voinŃa părŃilor neputând influenŃa
desfă%urarea raporturilor de asigurare.
Această asigurare este o asigurare de daune, având ca scop repararea prejudiciului.
Dată fiind valoarea mare a bunului asigurat, dacă valoarea directă nu este la îndemână, se
poate apela la o coasigurare, suma asigurată fiind limitată de lege la valoarea bunului asigurat,
nedepă%indu2i valoarea.
Despăgubirea va fi plătită în limita sumei asigurate, fără a depă%i valoarea bunului din
momentul producerii cazului asigurat %i nici cuantumul pagubelor efectiv suferite de asigurat.
Termenul de prescripŃie este, prin derogare de la termenul general de prescripŃie, de 2
ani, ceea ce ridică problema asigurării repetate de către finanŃator a bunului după această
perioadă.
FinanŃatorul nu este oprit prin lege să pretindă %i utilizatorului să se asigure.
Asigurarea împotriva riscului de neplată este o asigurare ce derivă din contract, nu
din lege. O.G. nr. 51/1997 stipulează însă, dreptul finanŃatorului de a rezilia contractul de
leasing timp de două luni consecutive; acesta din urmă este obligat ca în momentul rezilierii
contractului de leasing în aceste condiŃii să restituie bunul, să plătească ratele scadente cu
daune2interese, dacă în contract nu se prevede altfel.
Răspunderea părŃilor pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale
În cazul în care una din părŃi nu2%i îndepline%te obligaŃiile asumate, încetarea contractului
de leasing se poate produce prin reziliere. Clauzele de reziliere stipulate în contract pot fi în
interesul finanŃatorului sau al utilizatorului.

241
 Rezilierea are ca efect obligarea utilizatorului la restituirea bunului către societatea de
leasing %i plata la daune2interese, indiferent că este vinovat de refuzul primirii bunului la
termen stipulat sau de neexecutarea obligaŃiei de plată a ratei de leasing timp de două luni
consecutive. FinanŃatorul nu răspunde în cazul neprimirii de către utilizator a bunului.
Societatea de leasing are dreptul la intentarea unei acŃiuni în revendicare pentru
recuperarea bunului atunci când utilizatorul l2a subînchiriat ori vândut, deoarece este
proprietara acestui bun.
OperaŃiunile de leasing pot da na%tere la numeroase litigii atât cu privire la natura
operaŃiunilor, cât %i, mai ales, cu privire la natura obligaŃiilor asumate de părŃi. O importanŃă
deosebită în prevenirea unor astfel de evenimente o reprezintă includerea în contract a unor
clauze speciale.
Litigiile pot fi grupate în trei categorii:
• refuzul de finanŃare
• livrarea neconformă a bunului
• neplata ratelor de leasing.
Dacă părŃile nu ajung la o înŃelegere amiabilă, litigiile pot fi soluŃionate de către Curtea
de Arbitraj de pe lângă Camera de ComerŃ %i Industrie a României, în măsura în care în
contract s2a prevăzut o clauză compromisorie (clauza de arbitraj).

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. PrezentaŃi specificul contractului de report în comparaŃie cu contractul de cont

curent.

2. Au drept de retenŃie:
a. mandantul
b. mandatarul
c. comitentul
d. consignatarul

3. În contractul de leasing, finanŃatorul are obligaŃia asigurării bunului pentru că

el:
a. folose%te bunul
b. a împrumutat cu bani pe utilizator
c. este proprietarul bunului
d. este furnizorul bunului
e. încasează ratele de leasing

4. Nu constituie efect al contractului de cont curent:

a. indivizibilitatea
b. novaŃia
c. compensaŃia
d. fidejusiunea

5. Executarea coactivă /i clauza de rezervă a dreptului de proprietate în contractul

de vânzare4cumpărare comercială.

242
243
 CAPITOLUL X

TITLURILE DE CREDIT
SecŃiunea1
NoŃiunea i clasificarea titlurilor de credit

1.1. NoŃiune

Titlurile de credit reprezintă o categorie de valori care constau în înscrisuri sau

documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în ele, astfel încât persoana
care le deŃine este /i titulara dreptului.
Deoarece creditul implică un decalaj în timp între două prestaŃii 2 prestaŃia creditorului
(actuală) %i prestaŃia celui creditat de mai târziu, titlurile de credit mai sunt definite în
literatura juridică, ca documente ce constată creanŃe comerciale care amână în timp plata
datoriei /i care pot circula u/or fiind negociabile1 .
Titlurile de credit au practic rolul de mijloc de plată /i de garanŃie în relaŃiile de
colaborare dintre comercianŃi.
În cazul titlurilor de credit, între dreptul patrimonial %i înscris există o relaŃie necesară
indisolubilă nu numai în momentul na%terii dreptului dar %i pentru existenta lui ulterioară,
înscrisul încorporând dreptul, fiind indisolubil pentru valorificarea lui.
A%adar, posesorul unui titlu de credit are dreptul la prestaŃia arătată în el, în temeiul
prezentării sale, dacă îndepline%te toate condiŃiile prevăzute de lege.
Din definiŃie, rezultă că titlurile de credit au următoarele caracteristici:
formalitatea (na%terea, existenŃa, circulaŃia, executarea sau valorificarea drepturilor
patrimoniale, depind de existenŃa înscrisului ce le încorporează, respectiv de existenŃa
documentului sau a titlului).
literalitatea (conŃinutul %i limitele dreptului ce rezultă din titlu sunt determinate de
ceea ce este prevăzut în document, fără nici o influenŃă asupra raportului juridic
fundamental care a ocazionat emiterea titlului %i fără posibilitatea de a fi interpretat
sau completat prin alte înscrisuri. Literalitatea conferă posesorului titlului de credit un
drept cert.
autonomia (titlurile de credit se transmit independent de raportul juridic care a stat la
baza emiterii lor). De exemplu, acŃiunile se transmit independent de contractul de
societate care a stat la baza emiterii lor.

1.2. Clasificarea titlurilor de credit

• După conŃinutul lor, titlurile de credit sunt:

reprezentative de mărfuri, care încorporează un drept real asupra unor bunuri
determinate aflate în depozite, magazii (de exemplu, recipisele de gaj, conosamente);

titluri care dau dreptul la o anumit prestaŃie din partea debitorului (de exemplu,
cambiile, biletele la ordin). Posesorul este îndreptăŃit la o sumă de bani la primirea
unei cantităŃi de mărfuri.
titluri care încorporează drepturi complexe, drepturi ce rezultă din acŃiunile unei
societăŃi comerciale, drepturi patrimoniale (de a participa la împărŃirea beneficiilor,

244
 restituirea cotei de participare la capitalul social în caz de dizolvare) sau drepturi
nepatrimoniale (de a participa la adunarea generală, la alegerea organelor de
conducere).
• După modul de circulaŃie, titlurile de credit sunt:
nominative, persoana beneficiarului este nominal determinată în chiar cuprinsul
titlului, iar transmiterea lui se face numai cu concursul emitentului care trebuie să
înscrie numele noului dobânditor în registrul său %i să2l menŃioneze pe titlu (de
exemplu, acŃiunile, obligaŃiunile etc.).
la ordin, care se transmite în afara oricărei colaborări a emitentului, printr2un gir făcut
pe dosul titlului. Posesorul unui astfel de titlu î%i poate valorifica dreptul prin
prezentarea titlului unit cu un %ir neîntrerupt de giruri care ajung până la el;
la purtător, beneficiarul dreptului nu este menŃionat, prestaŃia la care este îndreptăŃit
urmând a fi efectuată în mâinile persoanei care la scadenŃă îl va deŃine. Transmiterea
lui se face fără concursul emitentului, prin simpla remitere materială a documentului.
Posesorul de bună2credinŃă al unui titlu la purtător este apărat împotriva oricărei
revendicări, buna credinŃă fiind prezumată.
• După cum au sau nu legătură cu un act de comerŃ există titluri:
care au în mod obligatoriu drept cauză un act de comerŃ;
titluri financiare servind drept rambursare a creditului acordat de o bancă sau altă
instituŃie de credit, clienŃilor (de exemplu, o bancă care acordă credit clientului său,
î i trage asupra acestuia o cambie sau pretinde să i subscrie un bilet la ordin pentru
rambursarea la scadenŃă a creditului).

SecŃiunea2
Cambia, biletul la ordin i cecul

În relaŃiile comerciale, interne %i internaŃionale, o importanŃă deosebită prezintă, titlurile

de credit la ordin %i în primul rând cambiile, biletul la ordin %i cecul, datorită modului u%or
de a circula.
LegislaŃia română în vigoare nu cunoa%te o reglementare generală a titlurilor de credit.
Ele sunt reglementate fie în Codul comercial (conosamentul), fie în legi speciale, cum sunt:
cambia %i biletul de ordin sau cecul2 ori poliŃa de asigurare

2.1. Cambia
2.1.1. NoŃiune
Cambia este înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană numită trăgător,
unei alte persoane numită tras de a plăti unei terŃe persoane numită beneficiar, la
scadenŃă sau la ordinul acesteia o sumă de bani stabilită.
În operaŃiunea cambială participă trei persoane:
trăgătorul, creditorul sau expeditorul care emite titlul;
trasul, debitorul sau importatorul căruia îi este adresat ordinul sau mandatul de a plăti
o anumită sumă;
beneficiarul sau terŃa persoană către sau la ordinul căreia se face plata.
CreanŃa trăgătorului către tras reprezintă proviziunea sau acoperirea cambiei, iar creanŃa
beneficiarului contra trăgătorului, valoarea furnizată.

2.1.2. Caracterele (trăsăturile) cambiei

245
 cambia (trata) este un titlu de credit, plata cambiei fiind făcută, de regulă, la
scadenŃă. Până în momentul scadenŃei, executarea obligaŃiei de plată se amână,
realizându2se, astfel, o operaŃie de creditare;
cambia este un titlu de credit formal /i complet, în sensul că, atât drepturile, cât %i
obligaŃiile, în totalitatea lor, rezultă din menŃiunile înscrise în cambie;
cambia este un titlu de credit care creează obligaŃii necondiŃionale, în sensul că,
obligaŃiile cambiale nu pot fi afectate de o condiŃie indiferent de natura ei; în cazul
stipulării unei condiŃii, cambia va fi lovită de nulitate absolută;
cambia este un titlu de credit abstract, obligaŃiile decurgând din cambie fiind
independente de raporturile juridice care au stat la baza emiterii ei (de exemplu,
contractul de vânzare cumpărare). De aceea prin cambie se creează obligaŃii
autonome, distincte de cele existente în raporturile juridice fundamentale;
cambia conŃine un ordin %i se transmite printr2o procedură specială, respectiv prin
„gir” (andosare) cu excepŃia cazului când cambia conŃine menŃiunea „nu la ordin”,
situaŃie în care, cambia se va transmite potrivit dreptului comun, prin cesiune de
creanŃă care însă presupune anumite aspecte derogatorii de la cesiunea tradiŃională
din dreptul civil.

2.1.3. FuncŃiile cambiei3

Cambia îndepline%te următoarele funcŃii:
din punct de vedere economic %i financiar, cambia, la origine, a fost un instrument
de schimb valutar. De altfel, etimologic, „cambio” în limba italiană înseamnă
„schimb”;
titlu de credit, aceasta reprezentând funcŃia cea mai importantă a cambiei;
Pentru că plata cambiei nu se face imediat ci la scadenŃă sau la vedere, cambia amână în
timp plata datoriei %i, ca atare, este titlu de credit.
Se admite totu%i ca o plata să se facă %i imediat, printr2o operaŃiune numită „scont”.
Beneficiarul sau dobânditorul cambiei poate remite cambia unei bănci care va achita suma
arătată în cambie. Până la scadenŃă, banca va calcula %i va reŃine echivalentul dobânzilor ce i
se cuvin pentru faptul că a achitat imediat suma de bani arătată în cambie.
instrument de plată. Trăgătorul (emitentul cambiei) are posibilitatea să achite datoria
pe care o are faŃă de creditorul său prin tragerea unei cambii asupra unui debitor
propus în favoarea creditorului, care devine beneficiarul cambiei.

2.1.4. CondiŃiile de validitate ale cambiei

CondiŃii de fond
Cambia este un act juridic %i, în consecinŃă, ca orice act juridic trebuie să respecte
condiŃiile de validitate prevăzute de Codul civil. Aceste condiŃii de validitate se analizează
în funcŃie de particularităŃile cambiei ca operaŃiune (fapt) de comerŃ, potrivit art. 3 C. com.
Cambia este valabilă dacă emitentul are capacitatea juridică necesară unui comerciant.
CondiŃii de formă
Cambia se întocme%te în formă scrisă, forma rezultând implicit din conŃinutul art. 1 din
Legea nr. 58/1934. Cambia conŃine atât menŃiuni obligatorii, cât %i facultative.
• MenŃiunile obligatorii ale cambiei:
denumirea de cambie
Potrivit Legii nr. 58/1934, înscrisul cambial trebuie să conŃină denumirea de „cambie”,
ceea ce înseamnă că orice altă menŃiune adică „trată” sau „poliŃă” nu poate fi folosită pentru
indicarea unei cambii.

246
 Ordinul necondiŃionat de plată a unei sume de bani determinate
Ordinul de plată dat de trăgător (emitentul cambiei) trasului trebuie să fie pur %i simplu %i
nicidecum afectat de o condiŃie, indiferent de natura ei. Ordinul de plată se exprimă, de regulă,
prin cuvintele „veŃi plăti”, „plătiŃi” sau „autorizaŃi să plătiŃi”.
Suma de bani care se va plăti trebuie să fie determinată în moneda de plată %i să se facă
menŃiunea în cifre %i litere. În caz de neconcordanŃă va avea prioritate menŃiunea în litere.

Numele trasului
Trasul, cel care va face plata cambiei, poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică,
arătându2se numele sau denumirea (ori numele comercial) al acesteia. Poate fi indicat ca tras
însu%i trăgătorul. De asemenea, pot fi indicate mai multe persoane care să facă plata, situaŃie
în care aceste persoane vor răspunde în mod solidar.
Trasul indicat va face plata numai după acceptarea de către el a cambiei.
Indicarea termenului de plată (scadenŃa)
Cambia trebuie să conŃină indicarea scadenŃei sau a termenului la care se va plăti cambia.
ScadenŃa trebuie să fie certă (adică să se menŃioneze ziua sau termenul limită la care se va
face plata).
Cambia nu poate să conŃină o menŃiune cu privire la plata în rate a sumei arătate în
cambie, o astfel de menŃiune fiind lovită de nulitate absolută.
Dacă în cambie nu se precizează scadenŃa, înseamnă că plata ei se va face „la vedere”.
ModalităŃile de stabilire a scadenŃei
O cambie poate fi trasă la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la
data emisiunii, la o zi fixă.
Indicarea locului plăŃii cambiei
Cambia trebuie să prevadă locul unde se va face plata cambiei indicându2se numai
localitatea %i nicidecum domiciliul ori sediul debitorului. Pot fi indicate mai multe locuri de
plată la alegerea posesorului cambiei (art. 2 alin. 5 din Legea nr. 58/1934).
Dacă în cambie nu se prevede locul plăŃii legea prezumă că acesta este locul arătat lângă
numele trasului (art. 2 alin. 3).
Cambia poate să conŃină o clauză prin care să se indice ca loc de plată fie domiciliul unui
terŃ, fie localitatea unde domiciliază trasul, fie altă localitate. O astfel de cambie poartă
denumirea de cambie domiciliată.
Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia se va face plata (numele
beneficiarului)
Pot fi indicate mai multe persoane în calitate de beneficiar, după cum poate fi beneficiar
chiar trăgătorul însu%i (art. 3 din Legea nr. 58/1934).
Data /i locul emiterii cambiei
Data emiterii cambiei presupune indicarea zilei, lunii %i anului emiterii ei. Cambia care
nu prevede data emiterii va fi lovită de nulitate absolută. Indicarea datei emiterii are
importanŃă pentru a se stabili exigibilitatea plăŃii cambiei dacă există menŃiunea efectuării
plăŃii „la un anumit termen de la emiterea cambiei” %i pentru a se verifica capacitatea juridică
a trăgătorului în momentul emiterii ei.
Locul emiterii cambiei presupune indicarea localităŃii unde a fost emisă cambia. În lipsa
menŃiunii cu privire la locul emisiunii, legea prezumă că acesta este locul indicat lângă
numele trăgătorului.
Indicarea locului unde a fost emisă cambia are importanŃă în stabilirea legii aplicabile,
dacă ea conŃine un element extraneu (străin).
Semnătura trăgătorului

247
 Trăgătorul este obligat să semneze cambia, indicând numele, prenumele, respectiv
denumirea (firma). Semnătura trebuie să fie autografă.
Aceea%i condiŃie trebuie a fi îndeplinită %i cu privire la semnăturile celorlalŃi debitori
cambiali, respectiv, tras, girant %i avalist.
Semnătura trăgătorului %i celelalte semnături aplicate pe cambie au caracter independent,
a%a încât fiecare dintre ele trebuie să fie valabile.
• Elemente sau menŃiuni facultative ale cambiei
clauza „nu la ordin”, înseamnă interzicerea transmiterii cambiei prin gir. În acest caz
cambia se va transmite prin cesiune de creanŃă potrivit dreptului comun;
clauza „fără cheltuieli” sau „fără protest”. Exercitarea acŃiunii în regres se poate
face numai dacă beneficiarul cambiei întocme%te un protest de neacceptare. De la
această regulă există o excepŃie, respectiv în cazul când în cambie este stipulată
clauza „fără protest”, situaŃie în care beneficiarul este scutit de obligaŃia de a întocmi
protestul de neacceptarea %i, deci va putea exercita acŃiunea în regres în caz de refuz
de acceptare din partea debitorului cambiei (trăgător, tras, avalist);
clauza privind „indicarea unui acceptant la nevoie”, în cazul refuzului acceptării
sau a plăŃii cambiei de către tras;
clauza „fără procură”, ceea ce înseamnă că posesorul cambiei pretinde suma de bani
arătată în cambie, în virtutea unui drept propriu %i nicidecum în calitate de procurator
sau mandatar;
clauza „după aviz”. Dacă în cambie există o asemenea clauză ea se traduce în sensul
că trasul va face plata numai după primirea avizului dat de către trăgător;
clauza „valoare dată în garanŃie” se traduce în sensul că titlul a fost dat în scopul
garantării executării altei obligaŃii.
• Cambia în alb
Trăgătorul poate emite în mod intenŃionat o cambie care nu cuprinde toate menŃiunile
obligatorii prevăzute de lege, dar care urmează a fi completate ulterior de către primitorul
cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia (art. 12 din Legea nr. 58/1934). O asemenea
cambie este numită „cambie în alb”.
Cambia în alb trebuie să conŃină numele trăgătorului, nefiind necesare %i celelalte
menŃiuni.
Cambia în alb poate fi completată oricând, pe baza „contractului de completare”
încheiat între trăgător %i primitorul cambiei, însă înainte de prezentarea ei la plată %i cel mai
târziu în termen de 3 ani de la data emiterii ei.

2.1.5. Acceptarea cambiei

Executarea obligaŃiei prevăzută în cambie depinde de manifestarea de voinŃă a trasului,
deoarece trasul trebuie să accepte cambia, astfel el devenind debitor principal.
Prezentarea cambiei pentru acceptare este, de regulă, facultativă pentru beneficiar. În
mod excepŃional, beneficiarul (posesorul) cambiei are obligaŃia prezentării cambiei spre
acceptare în cazul în care scadenŃa cambiei este într2un anumit termen de la „vedere”.
Este, de asemenea, obligatorie prezentarea cambiei pentru acceptare, dacă există în
conŃinutul ei o clauză prin care este prevăzută o asemenea obligaŃie.
Prin acceptare, trasului îi revin obligaŃii atât faŃă de posesorul (beneficiarul) cambiei, cât
%i faŃă de trăgător (emitentul), astfel:
• faŃă de posesorul cambiei, trasul este obligat să facă plata, fiind Ńinut în mod solidar
cu trăgătorul, eventual cu avalistul, pentru executarea obligaŃiei;

248
 • faŃă de trăgător, trasul are obligaŃia ca în caz de neplată să dispună de acŃiunea
directă pe care o are împotriva are împotriva acceptantului.
Acceptarea cambiei se face prin menŃiunea de acceptare făcută pe cambie.
Acceptarea poate fi revocată de către tras, situaŃie în care va menŃiona pe titlu „anulat”,
adăugând semnătura. Revocarea se poate face numai înainte de înapoierea titlului către
posesorul cambiei.
Refuzul de a accepta cambia se consemnează într4un protest de neacceptare care are
valoarea unui înscris autentic înregistrat într2un Registru special al Notarului Public.
Dacă există refuz de acceptare a cambiei, posesorul poate exercita înainte de scadenŃă,
dreptul de regres împotriva giranŃilor, trăgătorului %i a celorlalŃi debitori cambiali.
Cambia poate fi acceptată, în mod excepŃional, de alte persoane indicate în cuprinsul
cambiei sau de o terŃă persoană (care dore%te să facă plata).

2.1.6. Transmiterea cambiei

Transmiterea cambiei se realizează prin gir /i prin cesiune.
Girul
• NoŃiune
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei numit girant, transmite altei
persoane, numită giratar, printr o declaraŃie scrisă i semnată pe titlu i prin predarea
titlului, toate drepturile izvorând din titlu respectiv4 .
Girul se realizează prin intermediul unei menŃiuni făcute pe spatele titlului cu privire la
numele dobânditorului %i conŃine ordinul de plată adresat trasului sau emitentului de către
posesorul cambiei de a se face plata aceluia (în mâinile) căruia s2a transmis cambia.
Persoana care transmite titlul (cambia) este denumită „girant”, iar aceea care o prime%te
poartă denumirea de „giratar”.
Cambia circulă de la o persoană la alta prin ordinul scris menŃionat pe dosul titlului sau
pe un înscris separat (allonge), document numit „ordin4gir” sau andosament.
• FuncŃiile girului
Principala funcŃie a girului este aceea de transmitere a cambiei, giratarul dobândind
astfel proprietatea asupra cambiei.
Prin gir se transmit toate garanŃiile constituite în vederea „asigurării” plăŃii cambiei,
respectiv: gajul, ipoteca %i privilegiile.
Dacă în cambie figurează clauza „nu la ordin”, cambia nu se va transmite prin gir ci,
prin cesiune de creanŃă, potrivit dispoziŃiilor din Codul civil. O altă funcŃie a girului este aceea
de „garanŃie” pentru acceptare.
Prin transmiterea cambiei apelându2se la procedura girului se dobânde%te un nou garant
privind obligaŃiile cambiale. Fiecare giratar devine debitor cambial împreună cu trasul,
trăgătorul %i, eventual, avali%tii.
Girul nu îndepline%te funcŃia de garanŃie în cazul când în cambie este prevăzută
menŃiunea „fără garanŃie”.
În sfâr%it, girul mai îndepline%te %i funcŃia „de legitimare” a posesiunii cambiei5 .
• CondiŃiile de validitate ale girului
CondiŃiile de fond (speciale):
girul trebuie să fie necondiŃional. Orice condiŃie este nulă;
girul nu poate fi dat numai pentru o parte din sumă, ceea ce înseamnă că girul nu
poate fi parŃial. SancŃiunea în acest caz este tot nulitatea absolută.
CondiŃiile de formă:

249
 menŃiunea trebuie făcută pe dosul titlului sau pe un („allonge”) folosindu2se formula:
„plătiŃi lui” sau „plătiŃi la ordinul lui”;
menŃiunea trebuie să fie urmată de semnături %i de dată.
• Forme specifice ale girului
Girul în alb
Girul în alb este acel gir care nu arată numele giratarului, fiind valabil dacă există
semnătura girantului pusă pe dosul titlului sau pe adaos (allonge).
Posesorul poate să completeze girul cu propriul său nume, indicându2se ca giratar.
Totodată girul în alb poate fi completat %i cu numele unei alte persoane căreia giratarul
posesor intenŃionează să2i transmită titlul.
Girul la purtător
Girul la purtător este ca %i girul în alb, un act pe care nu figurează numele giratarului.
Documentul circulă prin simpla lui remitere, posesorul fiind prezumat a fi titularul dreptului
asupra cambiei.
Cesiunea de creanŃă
Atât girul, cât %i cesiunea de creanŃă au ca efect transmiterea dreptului patrimonial
asupra sumei (valorii) arătată în titlu %i asupra celorlalte garanŃii ale dreptului, de la o persoană
girant2cedent către giratar2cesionar.
În schimb, dacă în cazul girului giratarul dobânde%te un drept propriu %i autonom fără să
i se opună excepŃiile care puteau fi opuse girantului (prescripŃia, compensaŃia etc.), în cazul
cesiunii, cesionarul dobânde/te drepturile pe care le4a avut cedentul, astfel încât debitorul
cedat poate să opună cesionarului toate excepŃiile pe care le putea invoca faŃă de cedent.
Prin gir, girantul garantează executarea obligaŃiei, pe câtă vreme în cazul cesiunii de
creanŃă, cedentul nu garantează faŃă de cesionar pentru solvabilitatea debitorului cedat.
Din punct de vedere formal, girul este valabil prin simpla menŃiune făcută pe titlu cu
privire la dobânditor, în timp ce, în cazul cesiunii este obligatorie notificarea debitorului sau
acceptarea în formă autentică din partea debitorului cedat.

2.1.7. Garantarea cambiei. Avalul

• NoŃiune
Avalul conŃine angajamentul unei terŃe persoane numită avalist prin care se obligă
să facă plata cambiei, garantând astfel executarea obligaŃiei de către cel ce trebuia să
plătească, numit avalizat.
A%adar, avalistul garantează efectuarea plăŃii de către avalizat.
Avalul se indică pe cambie %i se semnează de către persoana care2l dă, folosindu2se
menŃiunea „pentru aval”.
Avalul se poate da pentru garantarea executării obligaŃiei, fie de către tras, fie de către
trăgător sau chiar pentru un alt avalist.
Avalul este asemănător fidejusiunii din dreptul comun, cu unele particularităŃi:
avalul nu poate să fie dat sub condiŃie;
avalul nu poate să prevadă beneficiul de diviziune %i de discuŃiune al avalistului,
acesta răspunzând în mod solidar cu ceilalŃi debitori cambiali;
avalul poate garanta numai o parte din obligaŃie;
dacă nu se precizează persoana avalizată, se prezumă că avalul este pentru garantarea
obligaŃiilor trăgătorului.
• Efectele avalului

250
 Avalistul, fiind un fidejusor cambial, are acelea%i obligaŃii ca %i fidejusorul, potrivit
dreptului comun, cu excepŃia celor care sunt incompatibile cu regimul juridic al
cambiei;
ObligaŃia de garanŃie a avalistului este o obligaŃie accesorie, subsidiară obligaŃiei
principale;
Avalistul poate opune posesorului titlului excepŃiile pe care debitorul avalizat le avea
contra lui;
Avalistul are dreptul de a opune posesorului excepŃiile %i decăderile debitorului
garantat;
În cazul plăŃii cambiei, avalistul se subrogă în toate drepturile posesorului, exercitând
dreptul de regres împotriva celorlalŃi debitori cambiali: tras, trăgător etc.

2.1.8. Plata cambiei

Plata cambiei se face la scadenŃă. Cambia cu scadenŃă la vedere va fi plătită la
prezentare, cu excepŃia cazului când s2a prevăzut un termen de plată calculat de la „vedere”.
Plata efectuată de tras îi eliberează pe toŃi debitorii cambiali. Refuzul trasului are drept
consecinŃă răspunderea solidară a tuturor debitorilor cambiali (trăgător, girant, avalist).
• Locul plăŃii trebuie să fie arătat în conŃinutul cambiei. În lipsa indicării locului
plăŃii, plata se va face în localitatea indicată lângă numele trasului.
În situaŃia în care nu se prevede vreo localitate, plata se va face la sediul trasului sau
celui indicat să facă plata (deci plata este cherabilă).
• Plata va fi efectuată de către tras, dacă a acceptat cambia %i de către avali%ti.
• Efectele plăŃii.
Dacă plata se face la scadenŃă, efectul firesc este stingerea datoriei cambiale. Când plata
se face de către un girant, sunt liberaŃi de plată numai debitorii cambiali succesivi lui, nu %i cei
anteriori.
• Plata parŃială /i plata anticipată
În principiu se admite, atât plata parŃială, cât %i cea anticipată.
Plata parŃială este admisă, cu excepŃia celei care se face de debitorii de regres (giranŃii)
sau de avali%tii lor.
Plata parŃială nu poate fi făcută anticipat faŃă de scadenŃă. În schimb plata integrală,
poate fi făcută chiar înainte de scadenŃă, dar cu consimŃământul creditorului.

2.1.9. Mijloacele cambiale

Potrivit legii, mijloacele cambiale sunt proceduri speciale de valorificare a
drepturilor cambiale. Ele constau în acŃiuni cambiale care pot fi folosite împotriva celor
obligaŃi la plata cambiei sau acŃiuni de punere în executare a cambiei.
AcŃiunile cambiale sunt de două feluri:
AcŃiunea cambială directă, îndreptată împotriva celor direct obligaŃi la plată
(acceptantul sau avalistul său). AcŃiunile cambiale directe sunt cereri de chemare în
judecată obi%nuite, care se exercită în temeiul titlului, în interiorul termenului de
prescripŃie.
Dacă trasul acceptă cambia trasă asupra lui, dar la scadenŃă refuză plata, creditorul îl
poate urmări fie pe el, fie pe avali%tii săi. El are împotriva acestei categorii de persoane
obligate o acŃiune cambială directă.
Trăgătorul, giranŃii %i avali%tii lor nu2%i asumă decât o obligaŃie subsidiară de plată, în
sensul că nu pot fi urmăriŃi de creditorul cambial decât dacă plata nu are loc.

251
 ObligaŃia trăgătorului de a garanta plata este absolută, în timp ce obligaŃia de garanŃie
a giranŃilor nu este absolută, deoarece ace%tia pot fi exoneraŃi atât de răspunderea pentru
acceptare, cât %i de aceea pentru plată.
ObligaŃia de garanŃie constă în obligaŃia de a plăti în clipa când obligatul principal
nu2%i îndepline%te prestaŃia, fie la scadenŃă, dacă refuză plata, fie înainte de scadenŃă, dacă nu
se întâmplă anumite fapte care dau certitudinea că plata cambiei nu va avea loc.
AcŃiunea cambială de regres, contra oricărui alt obligat cambial, (trăgătorul, giranŃii
%i avali%tii acestora).
AcŃiunile cambiale de regres pot fi exercitate pe cale judiciară, în condiŃiile prevăzute de
lege.
Dacă prestaŃia trasului (plata) nu are loc la scadenŃă sau înainte, în cazurile enumerate
mai sus, posesorul cambiei poate urmării pe aceia care aveau obligaŃia de a garanta această
prestaŃie. Ace%tia sunt obligaŃi de regres, iar acŃiunea împotriva lor este regresul cambial.
Titular al dreptului de regres este, mai întâi, posesorul legitim al cambiei, %i mai apoi
debitorii de regres. Avalistul unui debitor de regres poate %i el urmări pe cel avalizat, precum
%i pe giranŃii anteriori debitorului său.
• Regresul la scadenŃă
Dreptul de regres se exercită la scadenŃă, exercitarea lui presupunând existenŃa unor
condiŃii materiale, prezentarea titlului în termene legale %i neefectuarea plăŃii.
• Regresul înainte de scadenŃă
Cazurile în care posesorul cambiei poate să exercite, înainte de scadenŃă, drepturile
de regres împotriva giranŃilor, trăgătorului %i a celorlalŃi obligaŃi de regres sunt (art. 48 lit. b
din lege):
Refuzul acceptării cambiei
Dacă la prezentarea cambiei, acceptarea a fost refuzată, în tot sau în parte, posesorul
cambiei poate exercita dreptul de regres împotriva tuturor semnatarilor cambiei.
Refuzul acceptării cambiei nu dă dreptul la exercitarea acŃiunilor de regres înainte de
scadenŃă în cazul cambiilor neacceptabile sau a unei interdicŃii de prezentare.
DificultăŃi de plată ale trasului
Înainte de scadenŃă, posesorul cambiei poate exercita acŃiuni de regres dacă trasul se află
în dificultate de plată. Legea are în vedere falimentul trasului, chiar dacă nu este constatat
printr2o hotărâre judecătorească, fiind suficientă declararea procedurii6 .
Falimentul trăgătorului
Posesorul cambiei poate exercita înainte de scadenŃă acŃiuni în regres, în cazul în care
trăgătorul a fost supus procedurii falimentului. În toate cazurile prevăzute de art. 48 din lege,
dreptul de exercitare a acŃiunilor înainte de scadenŃă nu se stinge.

2.1.10. Protestul
Pentru a putea păstra %i exercita drepturile cambiale, legea impune posesorului
îndeplinirea unor anumite formalităŃi. Constatarea efectuării lor se face în mod obi%nuit
printr2un protest.
• SituaŃiile care trebuie constatate prin protest sunt:
prezentarea cambiei %i refuzul predării;
prezentarea cambiei %i refuzul plăŃii la scadenŃă sau înainte, în caz de nesiguranŃă
economică a trasului;
neprezentarea cambiei pentru acceptare, dacă indicatul domiciliază la locul plăŃii (art.
75 din lege);

252
 refuzul plăŃii din partea acceptantului prin intervenŃie sau a indicatului la nevoie (art.
79 din lege);
refuzul de acceptare a unei cambii ce trebuia prezentată într2un anumit termen sau
unei cambii plătibilă la un anumit timp de la vedere;
refuzul de restituire a unuia dintre exemplarele cambiei, când există mai multe
exemplare;
refuzul deŃinătorului unui exemplar original al cambiei de a2l preda posesorului
legitim al copiei cambiei;
constatarea plăŃii prin intervenŃie sau a refuzului plăŃii oferite prin intervenŃie.
O importanŃă deosebită %i o utilizare frecventă o au în special primele două feluri de
protest: protestul pentru neplată %i protestul de neacceptare. Ele sunt legate de instituŃia
regresului7 .
Protestul de neplată este indispensabil pentru conservarea dreptului de regres al
posesorului cambiei. El poate fi întocmit în una din cele două zile următoare plăŃii.
Protestul de neacceptare nu este obligatoriu dacă posesorul cambiei are obligaŃia de a
prezenta cambia la acceptare într2un anumit termen sau în cazul în care urmăre%te să exercite
regresul înainte de scadenŃă.
Dacă protestul de neacceptare a fost întocmit în termen, posesorul cambiei este dispensat
de obligaŃia de a mai prezenta din nou cambia, la scadenŃă, pentru plata cambiei.
• Forma /i conŃinutul protestului
Protestul se face printr2un singur act, întrucât nu s2ar putea admite adresarea mai multor
proteste. Protestul poate fi adresat %i printr2un act separat în care trebuie făcută menŃiunea de
adresare pe cambie. CompetenŃa întocmirii protestului aparŃine executorului judecătoresc /i
notarului public.
Protestul are valoarea unui act autentic %i, întocmit în condiŃiile legii, face dovadă
deplină, cele constatate neputând fi combătute decât prin înscrierea în fals. Legea permite ca
debitorii în regres să renunŃe la adresarea protestului.
Clauza de scutire de protest (fără protest) trebuie scrisă pe cambie %i semnată, după
caz, de: trăgător, girant sau avalist.
Cuprinsul protestului este stabilit de lege %i trebuie să conŃină următoarele elemente:
data întocmirii;
numele %i prenumele celui care a cerut întocmirea protestului;
numele %i prenumele persoanei căreia i s2a întocmit protestul;
arătarea locului unde s2a întocmit protestul;
menŃionarea cererilor făcute;
somaŃia de plată;
răspunsurile primite sau motivele pentru care nu s2a obŃinut nici un răspuns.
Protestul trebuie să fie semnat de persoana care l2a întocmit.
Protestul poate fi înlocuit, dacă posesorul este de acord, printr2o declaraŃie de refuz, de
acceptare sau de plată scrisă %i datată pe titlu sau pe adaos, semnată de cel împotriva căruia
protestul urma să fie făcut. Ktersăturile, îndreptările sau adăugirile, pentru a fi luate în seamă,
trebuie să fie aprobate de executorul judecătoresc sau de notarul public.
• Avizul
În cazul în care trasul refuză acceptarea sau plata cambiei, posesorul cambiei trebuie să
încuno%tinŃeze pe girantul său %i pe trăgător despre neacceptare sau neplată, în cele patru zile
lucrătoare ce urmează zilei protestului. Fiecare girant este Ńinut ca, în cele două zile lucrătoare
ce urmează zilei în care a primit încuno%tinŃarea, să aducă la cuno%tinŃă girantului său
încuno%tinŃarea primită, cu precizarea numelui %i adreselor celor care au făcut încuno%tinŃările
precedente.

253
 Legea cambială prevede că obligaŃia de încuno/tinŃare există ori de câte ori se
deschide dreptul de regres, fie că această formalitate se petrece la scadenŃă, în ipoteza
neplăŃii, sau înainte de scadenŃă, în caz de nacceptare.
În principiu, obligaŃia încuno/tinŃării ia na%tere numai dacă protestul a fost adresat sau
dacă, existând clauza „fără protest”, s2a făcut prezentarea cambiei.
ObligaŃia de avizare nu există când regresul se deschide ca urmare a declaraŃiei de
faliment a trasului %i, când, de%i acceptarea va fi refuzată, posesorul nu dore%te să se
folosească de facultatea de exercitare a regresului înainte de scadenŃă.
Avizarea se poate face prin orice mijloc de comunicare (scrisoare, telegramă etc.), prin
simpla trimitere a cambiei neacceptate sau neplătite %i poate fi dovedită prin orice mijloace de
probă, sarcina probei revenind aceluia care este obligat să dea avizul.
Nerespectarea formalităŃilor de avizare nu decade din dreptul de regres. Cel care nu a
făcut încuno%tinŃarea, răspunde pentru paguba cauzată din culpa sa, fără ca despăgubirile să
poată depă%i suma menŃionată pe cambie.
Prin neîndeplinirea obligaŃiei de avizare se întrerupe lanŃul încuno%tinŃărilor, având
dreptul la despăgubire nu numai cel care ar fi trebuit să primească avizul, ci %i toŃi
predecesorii acestuia, care %i ei, la rândul lor, nu au mai fost avizaŃi.

2.1.11. Executarea cambială

Posesorul cambiei, pe lângă acŃiunile directe %i de regres (acŃiuni cambiale) are %i
posibilitatea căii executării cambiei. Pe această cale, posesorul cambiei trece direct la
executare, în temeiul cambiei, care are valoarea unui titlu executor.
Caracterul executor al cambiei este o caracteristică a titlului (orice clauză de excludere a
forŃei executorii a cambiei este considerată nescrisă).
• CondiŃiile executării cambiale
Dreptul de executare cambială aparŃine posesorului cambiei, care poate fi
beneficiarul sau ultimul giratar al cambiei %i debitorii în regres care au plătit cambia. Acest
drept se exercită împotriva debitorilor cambiali. Creditorul poate intenta o acŃiune cambială
împotrivă oricăruia dintre debitori, care se va judeca într2un ritm accelerat.
Cambia trebuie să fie completă din punct de vedere formal, iar posesorul ei, ultimul
giratar, să fi îndeplinit actele de diligenŃă cambială pentru exercitarea regresului.
Girantul, în baza unui gir dat după protest poate, de asemenea să procedeze la executare,
întrucât girul după protest produce efectele unei cesiuni %i transmite giratarului toate drepturile
cambiale ale girantului.
Executarea cambială poate fi folosită cu condiŃia ca drepturile cambiale să nu fie
prescrise.
• Investirea cambiei
În vederea executării cambiale, legea impune investirea cambiei cu formulă
executorie. Aceasta trebuie învestită de judecătoria în a cărei rază se găse%te locul de plată,
sau, în lipsa indicaŃiei, locul domiciliului trasului.
Rolul instanŃei judecătore%ti se va limita la verificarea condiŃiilor formale ale cambiei %i
scadenŃa cambiei, precum %i dacă au fost efectuate actele de conservare a drepturilor cambiale.
Investirea cambiei cu formulă executorie se ordonă printr2o încheiere, care nu este
supusă decât recursului.
• FormalităŃi privind executarea cambială
Din momentul investirii cambiei cu formulă executorie se poate proceda la executarea
silită a debitorului, legea cambială cuprinzând anumite dispoziŃii referitoare la somaŃia pe
care creditorul trebuie să o adreseze debitorului %i opoziŃia pe care o poate face debitorul.

254
 Astfel, posesorul cambiei investită cu formulă executorie trebuie să adreseze debitorului
o somaŃie de plată, care se notifică prin executorul judecătoresc.
SomaŃia trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei, a protestului, precum %i a
celorlalte acte din care rezultă suma datorată .Transcrierea protestului devine obligatorie dacă
somaŃia se adresează unui debitor în regres.
• OpoziŃia la executare
Debitorul poate exercita opoziŃia la executare în termen de 5 zile de la primirea
somaŃiei. Această opoziŃie se depune la instanŃa care a investit cambia cu titlu executoriu. Prin
opoziŃie, debitorul pune în discuŃie valabilitatea titlului, putând invoca excepŃii care îl
exonerează de obligaŃia de plată %i care se rezolvă pe calea unui proces cambial, iniŃiat de
debitor.
• Suspendarea executării
În mod excepŃional, art. 62 alin. (3) din lege, admite că instanŃa judecătorească va
putea suspenda executarea în cazul în care debitorul nu recunoa%te semnătura (caz în care
debitorul se înscrie în fals) sau procura8 .

2.1.12. ExcepŃiile cambiale

Doctrina a clasificat excepŃiile cambiale în două categorii: obiective %i subiective.
• ExcepŃiile obiective
ExcepŃiile obiective privesc titlul cambial, obligaŃia cambială %i condiŃiile cerute pentru
executarea acŃiunilor cambiale. Ele se subdivid în:
excepŃii obiective absolute, excepŃii pe care orice debitor le poate invoca împotriva
oricărui creditor (posesorul cambiei), ca de exemplu: nevalabilitatea formală a cambiei
datorită nerespectării condiŃiilor impuse din lege; prescripŃia dreptului la acŃiune; stingerea
obligaŃiei pentru plată efectuată de tras etc.
excepŃii obiective relative, excepŃii pe care anumiŃi debitori le pot opune oricăruia
dintre posesorii cambiei. Intră în această categorie: nevalabilitatea obligaŃiei cambiale,
falsificarea semnăturilor cambiale, lipsa de reprezentare etc.
• ExcepŃiile subiective
ExcepŃiile subiective privesc persoana posesorului cambiei %i se subclasifică în:
excepŃii subiective absolute, pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor
posesori ai cambiei, de exemplu: incapacitatea posesorului cambiei de a primi plata ori
falimentul acestuia etc.
excepŃii subiective relative, care privesc un anumit raport cambial, de exemplu,
excepŃiile referitoare la viciile de consimŃământ, excepŃii referitoare la raportul juridic
fundamental etc.
În conformitate cu art. 63 alin (3) din lege, orice excepŃie cambială trebuie formulată de
către debitor la primul termen de înfăŃi%are. Această excepŃie trebuie să fie grabnic soluŃionată
%i întemeiată pe o probă scrisă.
Orice acŃiune rezultând din cambie împotriva acceptantului %i avali%tilor săi se prescrie
în termen de 3 ani, termen care curge de la data scadenŃei cambiei (prescripŃia acŃiunilor
directe).
AcŃiunile posesorului cambial împotriva giranŃilor, a trăgătorului %i avali%tilor se prescriu
în termen de 1 an, termen care curge da la data protestului de neacceptare a plăŃii (prescripŃia
acŃiunilor în regres).
AcŃiunile giranŃilor exercitate de unii contra altora %i împotriva trăgătorului se prescriu în
termen de 6 luni, termen care curge din ziua când girantul a plătit cambia, ori din ziua când
acŃiunea de regres a fost pornită împotriva sa.

255
 2.1.13. AcŃiuni extracambiale
Pe lângă mijloacele cambiale, legea reglementează %i mijloace extracambiale, acŃiuni
de drept comun, care pot fi folosite de către posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor
sale. Sunt acŃiuni extracambiale:
AcŃiunea cauzală
Prin emiterea cambiei 2 ca %i prin transmiterea ei 2 se nasc anumite obligaŃii abstracte,
desprinse din cauzele care le2au dat na%tere. Emiterea cambiei sau transmiterea ei nu duce la
stingerea raporturilor fundamentale. Numai excepŃional, poate opera o novaŃie, caz în care
obligaŃia veche din raportul fundamental este înlocuită cu o obligaŃie nouă. În cazul în care
obligaŃia cambială nu s2a executat, posesorul cambiei are la îndemână împotriva debitorului,
pe lângă acŃiunile cambiale %i o acŃiune bazată pe raportul fundamental, numită acŃiune
cauzală.
Pentru a se exercita o acŃiune cauzală trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:
lipsa de acceptare sau de plată, dovedit prin intermediul protestului;
posesorul cambiei trebuie să ofere debitorului restituirea cambiei, prin depunerea ei la
grefa instanŃei sesizate cu acŃiunea cauzală %i cu dovedirea îndeplinirii formalităŃilor
necesare pentru consemnarea faŃă de debitor a acŃiunilor de regres aparŃinând
posesorului cambiei.
Dacă acŃiunea este admisă %i s2a efectuat plata, cambia depusă la grefa instanŃei va fi
predată creditorului, care devine astfel posesorul legitim %i care va putea exercita acŃiune de
regres la care are dreptul9 .
PrescripŃia acŃiunii cauzale intervine în termen de 3 ani de la data protestului de
neacceptare sau de neplată.
AcŃiunea de îmbogăŃire fără cauză
Această acŃiune poate fi folosită când posesorul cambiei a pierdut acŃiunile cambiale %i
împotriva debitorilor cambiali nu are o acŃiune cauzală. Legea consideră ca fiind
inechitabilă păstrarea de către debitorii cambiali a sumei cuvenite posesorului cambiei %i, în
consecinŃă, recunoa%te acestuia posibilitatea de a reclama ceea ce i se datorează prin acŃiunea
de îmbogăŃire fără cauză.
Pentru exercitarea acŃiunii de îmbogăŃire fără cauză legea cere îndeplinirea următoarelor
condiŃii:
existenŃa unui titlu cambial valabil;
pierderea tuturor acŃiunilor cambiale prin decădere sau prescripŃie;
lipsa unei acŃiuni cauzale;
existenŃa unei îmbogăŃiri pe nedrept a uneia sau unora dintre debitori;
existenŃa unei daune (prejudiciu) suferită de posesorul cambiei.
Potrivit legii, acŃiunea de îmbogăŃire fără cauză aparŃine posesorului titlului.
2.2. Biletul la ordin
2.2.1. NoŃiune
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor
se obligă să plătească la scadenŃă o sumă de bani unei alte persoane, numită beneficiar,
sau la ordinul acestuia.
În cazul biletului la ordin participă două persoane:
emitentul, care se obligă să facă plata;
beneficiarul, căruia i se face plata sau la ordinul căruia se va face plata.

2.2.2. Elemente esenŃiale ale biletului la ordin

256
 Ca %i cambia, biletul la ordin trebuie să conŃină menŃiunile prevăzute de art. 104 din
Legea nr. 58/1934 %i care comportă acelea%i explicaŃii, respectiv:
denumirea de bilet la ordin;
promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă determinată;
scadenŃa;
locul de plată;
numele beneficiarului;
data %i locul emiterii;
semnătura emitentului.
Nerespectarea acestor condiŃii de formă atrage după sine sancŃiunea nulităŃii titlului.

2.3. Cecul
2.3.1. NoŃiune
Cecul este un înscris care conŃine ordinul dat de emitentul cecului numit trăgător,
unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, de a plăti o sumă de bani unui
beneficiar la prezentarea titlului.
Subiectele participante în cadrul operaŃiunii sunt:
trăgătorul (sau emitentul titlului), care dispune efectuarea unei plăŃi;
trasul (sau banca), care prime%te ordinul de a plăti o sumă de bani determinată;
beneficiarul (posesorului titlului sau terŃa persoană), care încasează la scadenŃă suma
indicată.
Titlul se trage asupra băncii, în limita fondurilor de care dispune emitentul.
Cecurile se emit de titularul contului, potrivit convenŃiei încheiate cu banca.
Plata cecului poate fi garantată printr4un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru
o parte din ea. ObligaŃia avalistului este la fel ca cea garantată. Avalistul care plăte%te cecul
dobânde%te toate drepturile rezultând din titlu, împotriva avalizatorului %i a celor ŃinuŃi faŃa de
persoana garantată.
În situaŃia în care trasul nu plăte%te cecul prezentat în termen util, posesorul titlului poate
exercita dreptul de regres împotriva giranŃilor, trăgătorului %i avali%tilor. Refuzul de plată
trebuie constatat printr2un protest sau declaraŃie a trasului scrisă %i datată pe cec.
Posesorul titlului î%i poate realiza drepturile prin acŃiunea în regres sau prin executarea
silită, dacă cecul a fost investit cu formulă executorie.

2.3.2. Elementele esenŃiale ale cecului

Legea prevede următoarele elemente esenŃiale:
denumirea de cec;
mandatul (ordinul) necondiŃionat de a plăti o anumită suma de bani;
numele trasului;
locul de plată;
data %i locul emiterii;
semnătura trăgătorului.
SancŃiunea pentru nerespectarea acestor elemente esenŃiale este nulitatea.
De regulă, cecul poate fi tras în mai multe exemplare identice, cu excepŃia titlurilor la
purtător. Ele trebuie să conŃină un număr de ordine, iar în absenŃa numerotării, fiecare
exemplar constituie un cec distinct. Datorită naturii titlului nu se admite emiterea de copii.

2.3.3. Formele cecului

257
 • În funcŃie de modurile de circulaŃie, cecurile pot fi:
nominative;
la ordin
la purtător.
• În funcŃie de modul de încasare, cecul pot fi:
barat, având pe faŃa titlului două linii paralele.
Bara poate fi generală sau specială %i se face de posesorul sau de trăgătorul cecului.
Cecul cu bară generală se plăte%te unei bănci sau unui client al trasului %i nu cuprinde
nici o menŃiune între cele două linii, sau se scrie numai „banca” sau un alt echivalent.
Cecul cu bară specială cuprinde între cele două linii numele unei bănci. Cecul cu barare
specială se plăte%te băncii arătate între bare. În situaŃia în care banca este chiar trasul, plata se
va face unui client al său.
Forma cecului barat are relevanŃă practică în sensul că evită folosirea %i falsificarea
titlurilor care au fost pierdute sau furate. În acela%i timp cecul barat permite %i creditarea
clientului fiind un instrument de plată scriptic.
circular, care reprezintă un titlu de credit la ordin emis de o bancă autorizată %i se
plăte%te la vedere posesorului legitim al titlului.
certificat, care conŃine semnătura trasului pe faŃa titlului. Această semnătură are
semnificaŃia certificării (acoperirii) %i menŃinerea acestei acoperiri la dispoziŃia
posesorului cecului până la expirarea termenului de prescripŃie.
po/tal, care reprezintă un serviciu bancar făcut de po%tă, alături de contul curent
po%tal %i de viramentul po%tal. Cecul po%tal este supus acelora%i reguli de formă ca %i
cecul barat, cu singura particularitate că nu poate fi transmis prin gir.
de călătorie, titlu cu o valoare fixă emis de o bancă pentru a fi utilizat de o persoană
care efectuează un voiaj în străinătate.
netransmisibil, care poate fi plătit numai primitorului său ori la cererea acestuia. Cu
suma care figurează în cec poate fi creditat contul curent al primitorului. Acest cec nu
poate fi transmis decât unei bănci pentru încasare în numele primitorului.
plătibil în cont trăgătorul sau posesorul lui fiind în drept să interzică plata în
numerar, inserând transversal pe faŃa cecului cuvintele „plătibil în cont”, ”numai
pentru virament”.
Banca trasa efectuează numai operaŃiunea scriptică (credit în cont, virament în cont sau
compensaŃie). OperaŃiunea scriptică de virament echivalează cu plata.

VERIFICAłI4VĂ CUNODTINłELE

1. Titlurile de credit au următoarele caracteristici:

a) consensualitatea;
b) literalitatea;
c) autonomia;
d) accesorialitatea;
e) formalitatea.

2. Trăgătorul este:
a) persoana căreia i se adresează dispoziŃia de a plăti o sumă de bani;
b) persoana căreia urmează să i se facă plata;
c) persoana care asigură creditorul de realizarea plăŃii.

258
3. Cambia se poate transmite:
a) prin aval;
b) prin gir;
c) prin cesiune de creanŃă;
d) nu se poate transmite.

4. Girul este valabil dacă:

a) este necondiŃionat,
b) este parŃial;
c) este în alb, dar există semnătura girantului,

5. ComparaŃie între cambie /i cec.

259