INFIRMIER/INFIRMIERA

SUPORT DE CURS

2023

1
DEMNITATEA UMANA SI DREPTURI FUNADAMENTALE
“Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi”

In conditiile actuale, succesul si satisfactia infirmierei pe plan profesional depind de:

 Cunostinte si atitudini fata de:
1. Rolul infirmierei in ingrijirea pacintilor.
2. Drepturile fundamentale ale omului, copilului, batranului, persoanei
handicapate, pacientului.
3. Demnitatea umana.
4. Demnitatea profesionela.
 Comportamente orientate catre:
1. Demnitate si corectitudine profesionala.
2. Sustinerea demnitatii pacientilor.
3. Respectarea drepturilor pacientilor ingrijiti.

Declaratia Drepturilor Omului

 … libertate si egalitate in demnitate si in drepturi a oricarei fiinite umane:
 … egalitate in drepturi, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, opinie politica,
origine sociala si nationala, avere, nastere, statut politic, juridic, international al
tarii sau al teritoriului de provenienta,
 … dreptul la viata, libertate, securitate,
 … interzicerea sclaviei, robiei, traficului de scalvi,
 … interzicerea torturii, pedepselor tratamentelor inumane, degradante,
 … dreptul la personalitate juridica, indiferent de loc,
 egalitate in fata legii si dreptul la protectia legii si la protectia inpotriva
discrimainarii,
 dreptul de apel la instantele judecatoresti,

2
 interzicerea arestarii, detinerii, exilarii arbitrare,
 dreptul de a fi ascultat public si echitabil de catre un tribunal independent si
impartial,
 prezumntia de nevinovatie, pana la proba contrarie,
 protectia legii fata de imixtiuni in viata particulara, familie, domiciliu,
corespondenta si / sau atingerea reputatiei sau onorii,
 dreptul de a circula liber si de a-si stabili rezidenta,
 dreptul de azil in cazul persecutiei,
 dreptul de cetatenie,
 dreptul egal la inchiderea si desfacere casatoriei,
 dreptul la proprietate,
 dreptul la libertatea gandirii, a constiintei, a religiei,
 dreptul la libertatea de opinie si exprimare,
 dreptul la libertatea de intrunire si asociere pasnica,
 dreptul la vot si de acces la functiile publice,
 dreptul de securitate sociala, la satisfacerea nevoilor economice, sociale, culturale,
indispensabile demnitatii,
 dreptul la munca, la conditii si renumeratii echitabile, la afiliere,
 dreptul la odihna, timp liber, concedii platite,
 dreptul la un nivel de viata corespunzator si la asigurare,
 dreptul la invatatura…
 dreptul de a beneficia de cultura, arta, stiinta,
 dreptul la o opinie sociala si internationala in accord cu CODO,
 indatoririle fiecarui individ fata de colectivitatea sa,
 datoria de a respecta litera si spiritul ”Declaratiei”.

3
Declaratia Drepturilor Copilului
 fiecare copil are dreptul de a trai, de a creste in siguranta si de a fi respectat
pentru gandurile si ideile sale…
 interesul superior al copilului trebuie sa reprezinte intotdeuna prima prioritate…
 copilul este orice fiinta umana sub varsta de 18 ani…
 functionarea serviciilor si a lacaselor responsabile pentru copii sub garantia
statului…
 dreptul fundamental la viata, supravituire, dezvoltare…
 dreptul la inregistrare, nume, cetatenie, cunoasterea parintilor…
 garantia ca nu va fii separat de parinti impotriva vointei lor…
 dreptul la libera exprimare a opiniilor in problemele care il privesc…
 protejarea impotriva violentei, vatamare, abuz fizic sau mintal, abandon,
neglijenta , exploatare…
 protectia statului in cazul mediului familial inadecvat sau a absentei acestui
mediu…
 dreptul la demnitate, autonomie, participare sociala a copilului handicapat…
accesul sau la educatie, recuperare, formare, ingrijirea sanatatii, pregatirea
pentru munca, recreere…
 dreptul la masuri speciale pentru ocrotirea sanatatii – reducerea mortalitatii
infantile, asistenta medicala, alimentatie nutritiva si apa potabila impotriva
maladiilor si a malnutritiei, ocrotirea mamelor in perioda pre si post natala,
sanatate preventiva, asistenta parintilor, planificare familiala
 dreptul la educatie...prin invatamant primar obligatoriu si gratuit, invatamant
secundar, profesional, invatamant superior… in scopul dezvoltarii personalitatii,
capacitatilor, aptitudinilor la nivelul potentialului maxim, dezvoltarii respectului
pentru drepturile si libertatile omului, dezvoltarii respectului fata de parinti,
identitatea culturala, limba proprie, valori, pregatire pentru asumarea

4
 responsabilitatii intr-o societate libera, dezvoltarii respectului fata de mediul
natural…
 … dreptul la odihna, la timp liber si la joc…
 … dreptul unui comitet – 10 experti alesi la 4 ani pentru a verifica respectarea
drepturilor…
 … dreptul la refacere fizica si psihica a copiilor care au fost supusi torturii, abuzului
maltratarii…

Declaratia Drepturilor Handicapatilor

 … recunoasterea incapacitatii de a-si asigura de sine statator necesitatile individuale si
sociale normale, datorita reducerii capacitatii fizice sau psihice…
 … dreptul de a beneficia de toate drepturile, indiferent de rasa, culoare, sex, limba,
religie, opinii politice, origine sociala si nationala, stare sociala, stare financiara,
nastere…
 … dreptul la demnitate si dreptul la informare asupra “Declaratiei”…
 … drepturi cetatenesti si politice…
 … drepturi la masuri care le asigura independenta…
 … dreptul la tratament medical, psihologic, functional, la recuperare medicala si
sociala, la scolarizare, reeducare, servicii…
 … dreptul la securitate economica si sociala si la un nivel de viata decent, la munca
salariata si la afiliere sindicala…
 … dreptul la considerarea sociala a necesitatilor lor speciale…
 … dreptul la coabitare cu familia, la locuinta, la participare la activitati sociale…
 … dreptul la asistenta juridica calificata…
 … consultarea organizatiilor, persoanelor handicapate in chestiunile privind drepturile
lor…
 … informarea persoanelor handicapate, a familiilor , a comunitatii asupra drepturilor
prevazute in “Declaretie” .
5
  … dreptul la tutore a persoanei puse sub curatela…
 … interzicerea abuzului, a internarii fortate, a retinerii sau a tratamentului fortat…
 … dreptul la casatorie…
 … drepturi economice, sociale, culturale privind dezvoltarea completa a personalitatii,
in functie de resursele fiecarui stat…
 …securitate sociala si viata indestulatoare…
 … dreptul la instruire adecvata…
 … dreptul la tratament medical si psihologic…
 … dreptul la recuperare si invatamant…
 … dreptul la activitati necesare pentru integrarea sociala…
 … dreptul la un cadru fizic si psihic de viata normal…
 … dreptul la viata in sanul propriei sale familii…
 … dreptul la internarea in institutie daca este necesar…

Drepturile pacientiilor
Conform art. 3 al Legii nr. 46/ 2003 a drepturilor pacientului “ Pacientul are dreptul de
a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare”. Relatia cu fiecare pacient
trebuie sa se bazeze pe acceptare reciproca, respect, caldura si intelegere.
In scopul crearii unei relatii satisfacatoare intre prestatorul de servicii si pecient
trebuie sa se pornesca de la ideea ca toate drepturile pacientului reprezinta, in ultima
instanta, tot atatea obligatii in sarcina prestatorului acestora.
Drepturile pacientilor sunt stabilite in Legea nr 46 / 2003 si detaliate in Ordinul
Ministerului Sanatatii.
Principalele categorii de drepturi ale pacientului indicate in Legea nr. 46 / 2003:
- Dreptul la ingrijiri medicale ( art 2 si Cap.VII);
- Dreptul la informare si caracterul obligatoriu al consimtamantului pacientului
( in Cap. II siIII);
- Drepturi decurgand din dreptul fundamental la viata (in Cap.V si VI);
6
- Drepturi decurgand din dreptul fundamental la respectul vietii private (in Cap.II si IV).

Dreptul pacientului la ingrijiri medicale

Ingrijirile medicale, de orice fel ar fii acestea ( ingrijiri de sanatate, interventii chirurgicale
sau ingrijiri terminale) se pot efectua doar in conditiile in care exista dotari tehnice
corespunzatoare si personal acreditat. Exceptie de la aceasta regula fac urgentele.
Pacientul are dreptul de a beneficia de ingrijiri medicale continue, pana la ameliorarea
starii sanatatii sale sau pana la vindecare.
Obligatia de ingrijire medicala include si obligatia de securitate menita sa garanteze
pacientului integritatea corporala, fizica si psihica pe parcursul actului medical.
Dreptul pacientului la informare si caracterul obligatoriu al existentei
consimtamantului sau pentru actele medicale.
Dreptul la o alta opinie medicala.
Existenta consimtamantului pacientului pentru interventia medicala este obligatorie.
Pacientul are dreptul sa refuse sau sa opreasca o inteventie medicala asumandu-si , in
scris, raspunderea pentru decizia sa.
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei vieti
sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare, iar prin serviciile de
sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind sanatatea reproducerii.
Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat cu exceptia cazului in care
sarcina reprezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei, situatie in care
dreptul femeii la viata preveaza.
Drepturile pacientului care decurg din dreptul la respectul vietii private.
Conform art. 21 al Legii nr 46 / 2003: ”Toate informatiile privind starea pacientului,
rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidentiale chiar si dupa decesul acestuia”, iar conform art 22 informatiile cu caracter
confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit
sau daca legea o cere in mod expres”.

7
 Secretul medical este impus intregului personal medico-sanitar. Pe de alta parte,
pacientul are acces la toate datele medicale personale, fara nici o restrictie.

Drepturile copilului ( OMS nr. 727 / 2003 privind prevenirea intrarii copilului in dificultate
sau in situatie de risc si ameliorarea situatiei medicale a copiilor protejati in centrele de
plasament. Decizia nr. 249 / 2004 privind protectia copiilor in cadrul serviciilor de
programare, Legea nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului).
Pe langa drepturile de care beneficiaza pacientii majori, in vederea unei mai bune
protejari a intereselor copiilor, legislatia prevede si drepturi suplimentare pentru acestia din
urma.
Prin OMS nr.727/2003 prin prevederea intrarii copiilor in dificultate sau in situatie de
risc si ameliorarea situatiei medicale a copiilor protejati in centrele de plasament, se prevede
o procedura specifica menita sa preintampine abandonul copilului. Astfel, in conformitate
cu acest act normativ, in conditiile internarii in maternitate a unei paciente fara acte de
identitate ori in conditiile nasterii unui copil de catre o mama fara acte de identitate sunt
obligatorii urmatoarele formalitati :
- Sesizarea imediata, telefonic si in scris , a formatiunii de evidenta informatizata a
populatiei;
- Sesizarea cat mai repede posibil a asistentului social.
Conform art. 13 al Legii nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea drepturilor
copilului: “ Unitatile sanitare, unitatile de protectie sociala, serviciile de ingrijire de tip
rezidential, entitatile fara personalitate juridica, alte persoane juridice, precum si persoane
fizice, care interneaza sau primesc in ingrijire femei gravide ori copii care nu poseda acte pe
baza carora sa li se poata stabili identitatea, sunt obligate sa anunte, in termen de 24 de ore,
in scris, autoritatea administratiei publice locale in a carei raza isi au sediul, dupa caz,
domiciliul, in vederea stabilirii identitatii lor .

8
 Conform art. 43 al Legii 272 / 2004 copilul beneficiaza de asistenta medicala gratuita
“Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatie adecvata
starii sale in caz de boala este garantat de catre stat”.
Desi in general prelavarea de organe si tesuturi umane in scop terapeutic se poate
efectua daca donatorul isi da consimamantul in acest sens, art.6 al Legii 2 / 1998 interzice
astfel de interventii asupra copilului “ Se interzice prelavarea de orange si tesuturi umane de
la potentiali donatori minori, precum si de la persoane lipsite de discernamant, aflata in
viata”. Cazul de exceptie in care este totusi permisa o astfel de manopera este indicat in alin.
2 al aceluiasi articol: ”Prelevarea de maduva osoasa de la minori se poate face nimai cu
consimtamantul fiecariua dintre titularii autoritatii parintesti sau al reprezentantului legal al
minorului. Consimtamantul se exprima in fata presedintelul tribunalului judetean sau al
Municipiului Bucuresti, dupa caz, in a carui raza de activitate domiciliaza minorul, ori in fata
unui magistrate, dupa efectuarea obligatorie a unei anchete de catre autoritatea tutelara
competenta.
Refuzul minorului opreste orice prelevare”.
In vederea protejarii imaginii copilului, prin Decizia Consiliului National al
Audiovizualului nr. 249 / 2004 se prevede:
” Este inerzisa, in cadrul programelor de stiri, al dezbaterilor sau al reportajelor,
difuzarea de imagini, inclusiv de fotografii, care redau:
a) copii decedati ca urmare a infractiunii de omor, a unui accident auto, a unui accident
casnic, copii care s-au sinucis;
b) copii decedati in spital;
c) copii in varsta de pana la 14 ani aflati in una din urmatoarele situatii:
- intenati in spital pentru interventii chirurgicale dificile;
- bolnavi de SIDA;
- Bolnavi incurabili;
d) copii in varsta de pana la 16 ani, acuzati sau retinuti pentru practicarea prostitutiei;
e) copii in varsta de pana la 16 ani aflati sub influenta drogurilor sau a bauturilor alcoolice.

9
 Fac exceptie de la prevederile alin. (1) lit. c) copii supusi unor interventii chirurgicale cu
character de exceptie sau in premiera si reportaje sociale, in conditia eliminarii oricaror
elemente care ar putea duce la identificarea copiilor, apelurile umanitare si campaniile cu
scop caritabil”.

Protectia maternitatii la locul de munca

Conform prevederilor acestuia, salariale au urmatoarele drepturi si obligatii:
- Salariatele gravide, care au nascut recent sau care alapteaza au obligatia de a se prezenta
la medical de familie pentru eliberarea unui document medical care sa ateste starea;
- Salariatele gravide trebuie sa anunte in scris angajatorul asupra starii lor fiziologice de
graviditate si sa anexeze un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul
specialist care sa ii ateste aceasta stare;
- Concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mama are
obligatia sa il efectueze dupa nastere, in cadrul concediului pentru sarcina si lauzie cu durata
totala de 126 zile, de care beneficiaza salariatele in conditiile legii;
- Salariatele gravide, care au nascut recent sau care alapteaza au drepul la concediu de risc
maternal pentru protectia sanatatii si securitatii lor si/sau a fatului ori a copilului lor, in
conditii prevazute de lege (art. 9-10) si la recomandarea medicului de medicina muncii;
- Salariatele in cauza au dreptul de la indemnizatia de risc maternal ( 75% din media
veniturilor lunare realizate in ultimele 10 luni anterioare datei din certificatul medical, pe
baza carora se datoreaza contributia individuala si asigurari sociale) art. 11;
- In baza recomandarii medicului de familie, salariata gravida care nu poate indeplini durata
normala de munca din motive de sanatate, a sa sau a fatului sau , are dreptul la reducerea cu
o patrime a duratei normale de munca, cu mentinerea veniturilor salariale (art.13);
- Salariatele care alapteaza au dreptul la doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare
sau, la cererea mamei, la reducerea duratei normale a timpului sau de munca cu 2 ore zilnic
( art. 17);

10
 - Salariatele gravide care au nascut recent sau care alapteaza nu pot fi obligate sa
desfasoare munca de noapte, nu pot desfasura munca in conditii cu caracter insalubru sau
greu de suportat;
- Conform art. 21 al ordonantei (modificate de Legea nr. 25 / 2004): Este interzis
angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul:
a) salariatei gravide care a nascut recent sau care alapteaza din motive care au
legatura directa cu starea sa;
b) salariatei care se afla in concediu medical de risc maternal;
c) salariatei care se afla in concediu medical de maternitate;
d) salariatei care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2
ani sau in cazul copilului handicapat, in varsta de pana la 3 ani;
e) salariatei care se afla in concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de
pana la 7 ani sau in cazul copilului cu handicap, in varsta de pana la 18 ani.

ABILITATI IN COMUNICARE
COMUNICAREA ESTE UN PROCES COMPLEX, CONSTIENT SI REVERSIBIL, FOLOSIT PENTRU
SCHIMBUL DE INFORMATII, SENTIMENTE SAU IPOSTAZE INTRE OAMENI

Tipuri de comunicare:
- verbala
- non-verbala

ARTA CONVERSATIEI

RESPECT - EMPATIE - SINCERITATE

RESPECT - ascultare activa
- fara judecati superficiale
- retinerea numelui clientului si a altor informatii utile.

11
 Clientul e valoros, unic si important.
EMPATIE - reflectarea sentimentelor
- confesare

Perceperea lumii clientului asa cum o percepe el insusi.

SINCERITATE - confesare
- caldura ( zambet, consideratie)
- consecventa ( intre comportament verbal - neverbal).
Dovediti astfel sa sunteti REAL.
“NU” SI “DA” IN COMUNICAREA CU PACIENTUL

DA: - Informatii corecte.

- Ajutati constientizarea situatiilor.
- Incurajati exteriorizarea.
- Oferiti sprijin.
NU: - Nu puneti intrebari de genul “De ce…..?”
- Nu folositi propozitii care incep cu “Trebuie sa….”
sau “Ar trebaui sa…”.
- Nu invinuiti.
- Nu comparati experienta personala cu experienta pacientului.
- Nu negate, nu subestimati sentimentele pacientului (ei).

COMPORTAMENTUL NON- VERBAL IN INGRIJIRE

1. Cum este in prezenta pacientului/ clientului:
 Esti relaxat?
 Zambesti din cand in cand?
 Te uita in ochii lui in mod firesc?
 Eviti sa ridici sprancenele intr-un mod exprimand atitudinc critica?

12
  Eviti sa- ti exprimi nervozitatea?
 Eviti sa te joci cu ceva, sa faci ceva cu mainile in timp ce asculti?

2. Cum arata locul in care este plasat pacientul :

 Este curat si ordonat?
 Este placut si atractiv ?
 Exprima un cadru privat.
 Este confortabil pentru pacient?
 Exista obstacole intre tine si pacient ( o masa, un scaun, un aparat etc)?
3. Cum este limbajul corpului:
 Eviti uitatul frecvent la ceas?
 Eviti cascatul?
 Eviti distragerea ( alte activitati)?
 Eviti schimbarea frecventa a pozitiei?
4. Cum este vocea ta:
 Ai un ton bland si amabil?
 Eviti exprimareadezaprobarii, negarii, criticii, prin tonul vocii tale?
 Respecti tacerile si permiti pacientului/clientului sa se exprime pe sine?
 Eviti umplerea tacerilor cu propria voce?

ROLUL INTREBARILOR
Infirmiera pune intrebari pentru a:
 Afla ce doreste pacientul/clientul
 Afla mai multe despere o anume problema/aspect
 Clarificarea ceea ce spune pacientul/clientul.

CONTINUTUL IDENTIFICAT SI REFLECTAT ( PARAFRAZAREA)

13
 Asculta ceea ce pacientul/clientul spune si apoi repeta cu propriile sala cuvinte
continutul celor spuse de pacient/client.
 Acest raspuns empatic comunica pacientul/clientul ca a fost ascultat si inteles.
 Acesata identificare si reflectare a continutului deschide comunicarea.

VALIDAREA PACIENTULUI/CLIENTULUI
Este important a asigura pacientulu/clientul ca ceea ce simte el intr-o anumita situatie,
nu este intru nimic ceva special, exceptional?
Natura activităţii din unităţile sanitare implică accentuarea laturii emoţionale a
comunicării, dar şi decizii prompte bazate pe informaţii corecte. Buna colaborare şi
înţelegere între membrii echipei de îngrijiri medicale, folosirea unui mod adecvat de
comunicare cu pacienţii, sunt tot atâţia factori esenţiali pentru succesul îngrijirii.
comunicarea poate îndeplini următoarele funcţii majore: - de informare;
 de motivare, atât a persoanelor aparţinând organizaţiei dar şi reprezentanţilor
diferitelor grupuri (stakeholderi);
 de control, prin rapoarte de activitate, bugete, etc.;
 emoţională: de exprimare a sentimentelor şi poziţiei faţă de o anumită problemă, dar
comunicarea este şi „liantul” care-i leagă pe membrii organizaţiei;
 de obţinere de informaţii: prin această funcţie este un factor important pentru
procesul decizional, dar şi pentru orice activitate structurată

În sistemele de sănătate, mai ales în cele supuse schimbărilor, comunicarea eficientă

devine o necesitate imperioasă deopotrivă pentru manageri, angajaţi şi publicul
larg.Importanţa comunicării în motivarea oamenilor este atât de mare că, unii experţi, au
semnalat aceasta ca o esenţă a rolului de lider. Ca manager, poţi beneficia de cunoaşterea
elementelor care realizează procesul de comunicare, înţelegerea acestui proces şi
dezvoltarea unor bune abilitătţi de comunicare.
Cele mai simple definiţii ale comunicării consideră că aceasta reprezintă:
14
  transmiterea de fapte, idei şi impresii;
 crearea sau schimbul unei înţelegeri între emiţător şi receptor
Oricare ar fi scopul comunicării, puneţi aceste întrebări simple înainte de a incepe,
pentru a acorda comunicării voastre şanse mai mari de succes şi pentru a va uşura sarcina.
1. DE CE ? (scopul)
De ce comunic? Care este motivul real pentru care vorbesc sau scriu? Ce sper să obţin?
Schimbarea de atitudine? Schimbarea de opinie? Care este scopul meu? Să informez? Să
conving? Să influentez? Să educ? Să simpatizez? Să intervin?
2.CINE ? (interlocutorul)
Cine este persoana care mă ascultă? Care este audienţa mea? Ce fel de persoană este
aceasta? Personalitate? Educaţie? Vârsta? Statut? Cum este probabil ca ea să reacţioneze la
conţinutul mesajului meu? Ce ştie ea despre subiectul mesajului meu? Mult? Nu prea mult?
Nimic? Mai mult/ mai puţin decât mine?
3.UNDE SI CÂND ( locul si contextul) )
Unde va primi ea mesajul meu? La servici sau în afara problemei? În ce moment al
subiectului soseşte mesajul meu? Răspund la ceva ce a fost întrebat? Care este relaţia mea
cu receptorul? Este subiectul mesajului meu cauza controversei
dintre noi? Este atmosfera tensionată sau cordială?
4. Ce? (subiectul)
Ce vreau să spun ?
Ce trebuie să spun ?
Ce trebuie ea să ştie ?
Ce informaţii pot să omit ?
Ce informaţii trebuie să înclud în scopul de a fi : clar, concis, curtenitor, constructiv, corect,
complet
5. CUM ? (tonul si stilul)
Cum voi comunica mesajul meu ? Prin cuvinte ? Fotografii ? Ambele ? Care cuvinte ? Care
fotografii ? Ce mijloc de comunicare ar fi cel mai apreciat ? Scris sau vorbit ? O scrisoare sau

15
o discutie ori un interviu ? Un raport sau o prezentare orală ? O notă sau un telefon ? Cum
îmi voi organiza ideile principale? Voi utiliza stilul deductiv, începând cu ideea de bază şi apoi
o voi ilustra prin explicaţii/exemple/ilustraţii ? Sau voi utiliza stilul inductiv începând cu
explicaţia/exemple/ilustraţii si voi construi pe ele pâna ajung la ideea principală în final ?
Cum îmi voi atinge scopul scontat ? Ce ton trebuie să utilizez pentru a-miîindeplini obiectivul
? Ce cuvinte trebuie să folosesc/evit pentru a avea un ton adecvat
Acurateţea. Emiţătorul trebuie să se asigure că expresiile şi cuvintele pe care le foloseşte
exprimă exact ceea ce doreşte să spună. Faptele la care se referă trebuie să fie corecte,
asigurându-se că informaţiile pe care le citează sunt de încredere. Se va evita declararea
lucrurilor neconforme cu realitatea şi care pot fi contestate.
Empatia. “Încercaţi întotdeauna să fiţi curtenitor şi prietenos. Oricât de supărat aţi fi,
încercaţi să vă stăpâniţi emoţiile şi să rămâneţi cel puţin calm”5. Poate cel mai bun mod de a
rămâne prietenos şi amabil este de a te pune în locul celeilalte persoane., încercând să simţi
ceea ce simte ea, stabilind o empatie cu aceasta. Totuşi, nu trebuie să fii mereu de acord cu
aceasta sau cu ideile sale, dar vă ajută să fiţi înţelegător şi răbdător. Expresia feţei şi timbrul
vocii sunt evident importante, în special în discuţiile de grup sau interviuri.
Sinceritate. Aceasta înseamnă în realitate a fi natural. Este totdeauna un pericol ca atunci
când se discută cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, să devenim rigizi şi
stăngaci sau să încercăm să simulăm. Aceasta provine din lipsa de încredere în sine. Este
indicat să fi tu însuţi în orice situaţie.
Relaxarea. Este cea mai bună metodă de a te elibera de aceste dificultăţi. Atunci când
muşchii sunt încordaţi, nu mai putem fi naturali. Mişcările bruşte sunt, de asemenea,
rezultatul tensiunii acumulate. Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi, atunci respiraţia se
poate bloca involuntar.
Contactul vizual. Direcţia privirii şi mobilitatea ei sunt factori importanţi în sincronizarea unui
dialog. Atunci cand vorbim stabilim un contact vizual cu cel care ascultă. Dacă vorbim unui
grup mare, este indicat ca acesta să fie cuprins cu privirea astfel încât fiecare individ să simtă
că este observat.

16
Aparenţa. Înfăţişarea celui care transmite un mesaj, prin metacomunicare, arată o imagine a
felului în care se poartă, cum se îngrijeşte, chiar şi ce vestimentaţie preferă. Trebuie luate în
considerare doua lucruri importante: o ţinută îngrijită şi curată şi o vestimentţie şi înfăţişare
adecvată locului în care se va desfăşura activitatea.
Postura. Poziţia corpului este de asemenea importantă în procesul comunicării. O persoana
care se sprijină de perete sau se lăfăie pe un scaun în timp ce transmite un mesaj verbal unei
alte persoane, surprinde în mod neplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală, plictiseală,
neglijenţă sau toate trei la un loc. O poziţie gârbovită, capul plecat sau umerii lăsaţi să cadă,
atrage o voce care nu va mai fi clară. Pentru a se ameliora şi perfecţiona postura când
vorbim, trebuie să avem în vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea,
plăcerea, distincţia şi expresivitatea. Ele vor influenţa şi calităţile vocale.

A. Calităţile vocale
Volumul vocii depinde de anumiţi factori, trebuind luaţi în considerare următoarele: unde
vorbim (pentru că locul în care ne aflăm va influenţa audibilitatea cuvintelor), mărimea
grupului, zgomotul de fond.
Dicţia şi accentul sunt foarte importante pentru o discriminare fină a cuvintelor şi sunetelor.
Viteza – mesajul care este transmis va fi influenţat şi de viteza sau de ritmul cu care vorbim.
O viteză mare de vorbire poate să creeze dificultăţi de a fi înţeles şi probabil că nici nu se vor
pronunţa fiecare cuvânt clar şi cu atenţie. Un bun vorbitor îşi schimbă viteza în concordanţă
cu importanţa mesajului, deci cuvintele şi frazele nesemnificative sunt rostite mai repede, în
timp ce cuvintele şi frazele importante vor fi rostite mai rar şi mai accentuat.
Folosirea pauzei – dacă vorbim cu pauze lungi între fiecare cuvânt ori o serie de cuvinte, vom
pierde foarte repede audienţa. Totuşi pauza folosită cu grijă, poate fi un mijloc eficient
pentru transmiterea mesajelor. Un bun vorbitor vă face pauze scurte doar atunci când
trebuie, pentru a oferi ascultătorilor posibilitatea de a se implica activ. El va face pauze în

17
special inainte sau după un cuvânt care trebuie accentuat sau inainte de a sublinia o idee mai
importantă.
Timbrul vocii – Inflexiunea sau modificările sus – jos ale vocii influentează modul în care
mesajul este recepţionat. Tonul poate indica faptul că emiţătorul este fericit, furios sau trist.
Modelul ideal al comunicării reprezentat mai sus este în viaţa reală cel mai adesea tulburat
de diverse bariere psihologice, sociale sau structurale, pe care unii autori le numesc generic
« zgomot ». Dacă oricare din părţile procesului de comunicare este distorsionată sau
distrusă, emiţătorul şi receptorul nu vor mai împărtăşi acelaşi sens al mesajului.

Barierele în calea comunicării eficiente pot fi:

a. bariere care ţin de mediu:
 competiţia pentru atenţia emiţătorului dar şi a receptorului;
 timp insuficient pentru conceperea adecvată sau pentru înţelegerea mesajului;
 filozofia managerială: managerii nu încurajează comunicarea ascendentă
organizaţională (de ex. plângeri ale angajaţilor) sau au o
politica de comunicare cu exteriorul lipsită de transparenţă;
 nivele multiple în ierarhia organizaţională: transmiterea mesajului poate fi
distorsionată atunci când acesta se transmite din nivel în nivel;
 statutul sau puterea deţinute în organizaţie: comunicarea disfuncţională între un
superior şi un subaltern poate determina pe acesta din urmă să nu declare un eşec
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de teama consecinţelor;
 folosirea unor terminologii specifice/nefamiliare.
b.bariere personale:
 cadrul de referinţă al fiecărei persoane (de ex. o persoană care a fost învăţată să nu
vorbească neîntrebată poate fi mai reticentă în a-şi exprima opiniile);
 credinţe, valori, prejudecăţi (politice, etice, religioase, sexuale, rasiale, de stil de
viaţă);

18
  percepţia selectivă: tendinţa de a elimina aprecierile negative şi a le accentua pe
cele pozitive referitor la propria persoană;
 încercarea de păstrare a status-quo-ului, generate în organizaţii de condiţii care
promovează de exemplu, teama de a da veşti proaste.
c. bariere care ţin de emiţător şi de receptor.
Barierele care ţin de emiţător se referă la:
 folosirea necorespunzătoare a tonului/expresiei fetei, etc;
 folosirea unui limbaj necorespunzător: jargonul şi ambiguitatea; aceasta din urmă
este uneori folosită în organizaţii pentru minimizarea conflictelor sau când nu există
un acord asupra unui eveniment;
 nestăpânirea emoţiilor;

 folosirea unui canal nepotrivit de comunicare;

 nesiguranţa asupra conţinutului mesajului.
Bariere de recepţie:
 stereotipie (percepţie alterată datorită unei opinii preexistente);
 ignorarea informaţiilor în dezacord cu punctul propriu de vedere;
 subiectivism.

Metode de depăşire a barierelor din calea comunicării eficiente:

 atât receptorul cât şi emiţătorul să fie siguri că mesajul în cauză beneficiază de
toată atenţia;
 repetarea mesajului de către emiţător;
 reducere a numărului de nivele ierarhice prin care se comunică mesajul;
 transmiterea mesajului într-un moment în care receptorul nu este distras;
 concentrarea asupra problemei, nu asupra unei persoane dacă este vorba
despre o informaţie negativă despre receptor;
 utilizarea mai multor canale de comunicare;
19
  ascultarea activă;
 empatia (capacitatea unei persoane de a înţelege şi a proteja sentimentele,
ideile şi situaţia altei persoane);
 filozofie managerială care să încurajeze comunicarea.

Comunicarea persuasivă este un proces prin care ascultătorul nu numai că este convins să
asculte mesajul emiţătorului, dar să-l şi accepte. Factorii care contribuie la succesul unei
astfel de comunicări se referă la calităţile emiţătorului (experienţa, credibilitatea,
cunoştinţele, modul de expunere), conţinutul mesajului (câteva argumente solide), canalul
de comunicare (în general discuţii faţă în faţă) şi caracteristicile audienţei (este mai greu de
convins o persoană cu foarte mare încredere în sine sau care a fost deja prevenită că veţi
încerca să o convingeţi).
Comunicarea nonverbală
Este imposibil să nu comunicăm – absenţa cuvintelor nu înseamnă absenţa
comunicării. Comunicarea nonverbală este orice altceva în afara cuvintelor care comunică un
limbaj. În viaţa de zi cu zi forma comunicarii nonverbale este limbajul trupului. Acesta se
referă la mesajele comunicate prin felul în care persoana stă, face gesturi, atinge pe ceilalţi,
se îmbracă sau adoptă o poziţie faţă de ceilalţi. Utilizarea comunicării nonverbale poate fi
conştientă, de exemplu a-i da de înţeles cuiva prin expresia feţei, că eşti supărat pe el sau
inconştientă, ca şi atunci, când o persoană este supărată în sine, dar nu este conştientă ca şi
cei din jur au observat. Toate aceste lucruri trebuie considerate , interpretând ceea ce cineva
spune nu numai în cuvinte.
Un număr de observaţii poate fi făcut în legătură cu limbajul nonverbal.
- uneori spune mai mult decât se aşteaptă cel ce comunică
- poate crea o impresie vizuala în cazul în care cuvintele nu sunt prea descriptive,
cum ar fi formele
- este o modaliatate de comunicare convenabilă şi oferă opţiunea utilizării a două
canale de comunicare – verbal şi nonverbal
20
 - este important să fim atenţi la posibilităţile de interpretare greşită

Exprimarea limbajului trupului

- expresiile faciale: zâmbet/încruntare

- gesturi ale mâinilor şi mişcări corporale care ajută la explicarea sau sublinierea
mesajului verbal
- poziţia corpului – cum stăm aşezat sau în picioare
- orientarea – dacă stăm în faţa persoanei sau în lateral
- contactul vizual – dacă privim persoana şi pentru cât timp
- atingerea corpului – o bătaie pe spate, un braţ în jurul umerilor
- proximitatea – distanţa la care stăm faţă de persoana
- datul din cap – pentru a indica acordul sau dezacordul sau pentru a-l încuraja pe
celălălt
- aspectele nonverbale ale vorbirii – variaţiuni ale tonului, accentuarea şi utilizarea în
mod diferit a calităţii vocii
- aspectele nonverbale ale scrisului- scrisul de mână, aşezarea în pagină, organizare,
acurateţe, aspectul vizual
- comunicarea simbolică – îmbrăcămintea,coafura, machiajul, prezenţa podoabelor,
folosirea accesoriilor simbolice
Atingerea – este în strânsă relaţie cu ideea de spaţiu personal. În general avem tendinţa să
fim foarte precauţi atunci când folosim atingerea ca formă de comunicare, aceasta fiind, de
obicei, rezervată pentru relaţiile intime menţionate anterior, dar şi pentru comunicări între
prieteni apropiati sau rude.
Orientare şi poziţie – experienţele au arătat că oamenii care doresc să coopereze au tendinţa
să se aşeze sau să stea unul lângă altul. Dacă ei sunt în relaţii de adversitate vor avea
tendinţa să stea faţă în faţă.

21
Mişcările capului – dăm din cap în sus sau în jos pentru a indica aprobarea sau pentru a
încuraja o altă persoana în ceea ce spune sau face. Este de asemenea unul dintre semnalele
nonverbale pe care îl folosim pentru a controla sau sincroniza discuţia cu alte persoane.
Expresia feţei – dintre toate mişcările trupului, expresia feţei poate fi ţinută sub control. Faţa
unei persoane poate furniza în mod continuu un comentariu al reacţiei la ceea ce
dumneavoastră spuneţi – surprindere, neincredere, aprobare, dezaprobare, furie, etc., iar
dumneavoastră puteţi învăţa mult despre adevăratele sentimente ale unei persoane,
studiindu-i expresiile feţei.
Mişcarea ochilor – aceasta are un efect puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite.
Unele mişcări ale ochilor sunt necontrolabile; ele trimit mesaje foarte puternice pe care le
recepţionaţi aproape fără a fi conştienţi. Modul de a privi este în relaţie cu interesul acordat.
Dacă suntem interesaţi de cineva sau de ceea ce spune, îl vom privi cu atenţie. Dacă
persoana, sau ceea ce spune, nu ne interesează, atunci ne vom îndrepta privirea în altă
parte. Oamenii privesc şi pentru a obţine informaţii, pentru a prinde mesajele vizuale care
insoţesc cuvintele, pentru a inţelege ceea ce aud. Ei privesc în timp ce vorbesc pentru a
urmări reacţiile ascultatorului.
Gesturi – alte mişcări ale părţilor corpului grupate sub denumirea de gesturi sunt moduri
obişnuite de comunicare nonverbală. Unii oameni îşi punctează discuţia cu gesturi
extravaganţe astfel încât poate fi periculos să staţi prea aproape de cel care vorbeşte. Prin
gesturi se poate comunica informaţia, emoţia, se susţine discursul, se exprimă imaginea de
sine şi prietenia.

Comunicarea în echipă
Caracteristica principală a activităţii în multe dintre organizaţiile sanitare (în special în
spitale) este munca în echipă.
Buna comunicare în echipă, înţelegerea avantajelor, dezavantajelor, „regulilor” muncii în
grup, ajută la găsirea unor soluţii eficiente pentru problemele ivite.Echipa / grupul de lucru

22
este constituit din mai multe persoane care comunică între ele, frecvent pe o perioadă
limitată de timp, fiind în număr suficient de mic ca să poată comunica direct cu ceilalţi.
Unii autori diferenţiază conceptul de „echipă” (team) de cel de „lucru în echipă”
(teamwork).Cei dintâi s-ar referi la grupuri de persoane care lucrează împreună pentru un
scop comun. Lucrul în echipă se referă la un anumit mediu dintr-o organizaţie mai mare, care
creează şi susţine relaţii de încredere, susţinere, respect, interdependenţă şi colaborare.
Crearea unui astfel de mediu reprezintă adevarata provocare pentru un lider de organizaţie.
Din acest punct de vedere, echipele pot fi considerate sisteme ele însele şi părţi dintr-un
sistem mai mare. Între scop, sistem şi echipă există o strânsă interdependentă: fără scop nu
există sistem dar nici echipă, pe de altă parte nici o echipă fără organizare (sistem) nu
funcţionează bine.
Efectele lucrului în echipă:
- modul în care este formată, motivată şi coordonată echipa influenţează performanţa şi
realizarea scopului

Abilităţi personale necesare lucrului în echipă - câteva consideraţii practice

 asumarea responsabilităţii;
 îndeplinirea angajamentelor;
 participarea la discuţii;
 ascultarea activă şi eficienţă;
 transmiterea unui mesaj clar;
De multe ori, a şti să asculţi este mai important decât să vorbeşti. Cu toate acestea se aplică
cel mai puţin în practică.
Cum se pot spune cuiva lucruri neplăcute ?
Nimănui nu-i place să i se spună că este de dorit să-şi schimbe comportamentul. Cu
toate acestea, sunt momente când într-o echipă trebuie să i se comunice unui membru
lucrurile pe care echipa le consideră incomode sau inacceptabile. De aceea sunt necesari
următorii paşi :

23
  tratarea persoanei în cauză cu respectul cuvenit;
 purtarea discuţiei într-un loc unde să nu fie auzită sau întreruptă
În organizaţiile din domeniul medical se lucrează de obicei într-o echipă.
Pe parcursul colaborării în echipă se pot ivi divergenţe, neînţelegeri între membrii
acesteia, care impun o abordare managerială a conflictului şi chiar folosirea unor tehnici de
negociere

ATITUDINI IN COMUNICARE
- La primirea pacientului aratati deschidere, respect, politete.
- Intrebati pacientul cu ce il puteti ajuta si aratati-va disponibilitatea.
- Incurajati pacientul sa puna intrebari.
- Intrebati pacientul daca are temeri, ingrijorari despre afectiunea sa.
- Ascultati cu atentie ceea ce pacientul spune.
- Incercati sa va puneti in locul pacientului si sa raspundeti la ceea ce el simte.
- Rugati pacientul sa repete instructiunile sectiei.
- Spuneti pacientului ca poate sa va contacteze ori de cate ori are probleme sau
ingrijorari.

COMUNICAREA CU DIFERITE TIPURI DE PERSOANE

 Persoane in stare de nervozitate
- acceparea parerilor
- ajutarea pentru a gasi cauza
- sa nu reapundem la “ nervi” prin nervi
 Persoane violente
- identificarea celor cu potential violent
- informarea tuturor membrilor echipei
- identificarea cauzelor
- NU de recomanda atingerea
24
 - NU se fac miscari bruste
- se comunica numai cu fata catre pacient
- se va pastra distanta care sa asigure securitatea
- se vor discuta doar lucrurile imporatante
 Persoanele care plang
- asiguram si respectam intimitatea
- folosim comunicarea prin atingere
- o lasam sa planga, iar dupa ce s-a oprit o ajutam sa identifice cauza
 Persoanele depressive
- folosim interbari scurte, la obiect
 Persoanele care vorbesc alta limba
- se evita expresiile argotice
- se folosesc faze scurte
- se poate apela la translator ( dar acesta va interpreta ceea ce i se spune)
 Persoane in stare grava
- se utilizeaza intrebari scurte
- se evita vorbitiul in soapta
 Persoane cu probleme auditive
- se vorbeste in fata ( pentru a fi observata miscarea buzelor)
- se verifica existenta protezei auditive si strea de functionare a acesteia
- nu vom mesteca guma si nu ne vom acoperii fata in timpul comunicarii
- se va ridica putin tonul
- se utilizeaza vorbirea teatrala (cu emfaza)
- se repeat doar cuvantul neinteles
- se discuta cu calm si rabdare
- se poate apela la un interpret, dar acesta poate denatura uneori sensul
conversatiei
 Persoane cu tulburari vizuale

25
 - prezentarea la intrarea in camera
- se va explica fiecare zgomot din incapere
- i se vorbeste inainte de a-l atinge
- i se explica fiecare manevra
 Persoane cu disfazie si afazie
- se evalueaza timpul, eventual stadiul tulburarilor
- se folosesc intrebari scurte
- i se ofera ragaz pentru a-si alega cuvintele

Valorizarea persoanei ingrijite

Inainte de a fi pacient, orice individ uman adus in situatia de a necesita ingrijiri de

ordin medical, ramane ancorat in conditia de fiinta umana. Tipul de afectiune medicala, de
suferinta pentru care apeleaza la ingrijiri nu este, conform unui cod deontologic bine stabilit
sau conform bunului simt comun, un criteriu in baza caruia un individ este mai demn de a
primi ingrijirile pentru care ne pregatim in scoala sanitara, decat alt individ.
Din propia experienta stim ca ne deosebim unii de altii prin valorile care ne
caracterizeaza. Nu incepem sa vorbim despre noi decat prin prisma unui set de valori
propriu, conturat lent, pe parcursul intregii vieti. Aceste valori sunt ceea ce numim “ o
achizitie” intrucat formarea lor este un proces complicat la care participam cu intreaga
noastra fiinta. Achizitionam “invataminte” de la propriii parinti, de la persoane importante in
viata noastra, de la persoane pe care le respectam, din situatii proprii de viata in care suferim
si din care iesim mai puternici. Din aceasta perspectiva formarea acestui “ set de valori”
personal este intr-adevar un proces complex, de lunga durata, care implica persoana in cauza
cu intreaga fiinta si, de aceea, da masura si caracteristicile personalitaii ei.
Oricare individ se prezinta intr-un mediu spitalicesc pentru ingrijiri este, prin urmare,
un astfel de sistem complex, format in timp, cu eforturi, cu suferinta si, in plus, cu un
element nou care ameninta, ca un nor intunecat, linistea si echilibrul acestui sistem: boala.

26
 Aparatul psihic uman- a carui structura si fiziologie au fost indelungat controversate in
toate perioadele stiintelor socio-umane - este, in fiecare perceptie individuala, un punct
sensibil. Echilibrul psihic a fost intotdeauna pretuit de orice persoana, de orice societate, in
orice epoca, motiv pentru care, o buna parte din istorie, boala psihica a fost infierata si
fiintele umane atinse de un astfel de morb au fost deposedate de conditia lor umana, inchise
in manastiri, in azile, tratate in lanturi in primele secole, cu socuri electrice nu pana demult,
etc.
Insa,in forul nostru interior, una din cele mai reprezentative si mai umane momente,
cel care ne da masura maturitatii noastre psihice este momentul in care intelegem cat de
fragil este acest echilibru. Cat de expus este el la destabilizare si la dereglare prin stresul
cotidian, prin dificultatile aproximativ obligatorii si greu de controlat ale vietilor noastre
proprii. Fara a ne si imbolnavi psihic, acest fragil echilibru interior, pe care stiinta l-a denumit
echilibrul psihologic este in suferinta, uneori mai mare decat gravitatea reala a suferintei
fizice aduse de o maladie.
Ceea ce ii “ spune” o boala persoanei bolnave, mesajul fara cuvinte pe care suferinta il
transmite subtil constiintei unui pacient este, in cea mai succinta forma, unul de acest gen:
”nu functionezi bine, deci esti imperfectdaca esti imperfect esti inferiordaca esti inferior,
inseamna ca nu valorezi prea mult”. Aceasta succesiune de judecati- mai bine zis de
prejudecati- nu este ca atare traita si constientizata de catre persoana bolnava, intrucat
formularea este prea dura pentru ca orice constiinta să admita asa ceva despre propria
persoana. Insa, foarte adanc, in interiorul nostru, de multe ori la nivel inconstient, acolo unde
incep si, din pacate, uneori cresc neincrederile si temerile noastre, boala reuseste sa induca
astfel de distorsiuni ale realitatii, prejudecati denumite “ distorsiuni cognitive”.
Locul cel mai expus, partea cea mai fragila a sistemului uman, aceea in care influenta
unor astfel de distorsiuni are cel mai puternic impact este psihicul. Iar in interiorul acestuia
edificiul cel mai “ zdruncinat” este si cel mai grea si mai investita cu importanta achizitie a
fiecarei persoana: setul de valori proprii.

27
 Este usor de imaginat cat de expusa se simte un individ al carui set de valori trebuie sa
treaca si sa depaseasca realitatea de a suferi de o boala, fie ea curabila, fie incurabila.
Pentru unii pacienti, a te lasa ajutat este semn de slabiciune umana si, in functie de
educatia si cultura proprie, de mediul din care provin sau de experienta de viata, ei pot
considera acest lucru ca fiind ceea ce ne diminueaza valoarea personala. Acest lucru – intr-o
astfel de perspectiva- devine o amenintare a valorii personale, prin urmare pacientul, in fata
amenintarii, va deveni irascibil ori, dupa tipul său de personalitate, anxios, insistent, panicat,
rezistent la ingrijiri ori chiar violent.
Ceea ce incepe atat de adanc in interiorul fiintei umane, spaima, recunoscuta ori nu, in
fata bolii, nu poate fi judecat sau tratat prin reactiile superficiale ale personalului medical,
indiferent cat de neplacut ar fi sa suporti astfel de manifestari neadecvate ale unui pacient
căruia,in mod paradoxal faţă de reactia sa , ingrijirile pe care i le acorzi au scopul de a-i face
BINE.
Este greu de inteles si de acceptat, insa, o data ce iti devin cunoscute particularitatile
psihicului unei persoane aflate in conditia de bolnav, este un instrument nepretuit ca, in fata
unor astfel de reactii sa pleci de la ideea( neaparat acceptata cu convingere de catre tine
insuti) ca reactiile neplacute ale pacientului nu te privesc pe tine personal- ca medic, asistent
medical, sau infirmiera,si nu privesc nici calitatea actului tau profesional ci temerile
nemarturisite ale pacientului care, in fata ingrijirii pe care o necesita se simte slab, vulnerabil,
expus.
O comunicare verbala pe un ton dur, prea stiintific, ridicat, o atitudine rece,
dispretuitoare, uneori chiar lipsa atentiei acordate persoanei ingrijite
“ taie”, ca un cutit intr-o rana proaspata, in interiorul psihic sau sufletesc, deja suferind al
pacientului. O astfel de comunicare ÎI CONFIRMA pacientului, de multe ori fara intentia
personalului medical, ca este slab, inferior, devalorizat.
Chiar si pentru persoanele cu caracter puternic boala este un tărâm inghetat in care se
simt singuri si fara ajutor. Gheaţa, fie ea materiala fie spirituala este invinsa de acelasi
fenomen: incalzirea. Focul , ca fenomen fizic are un corespondent valoric mult mai inalt la

28
nivel de umanitate: caldura umana. Spre deosebire de celelalte atribute umane, aceasta este
inepuizabila.
Ca si pacientii, personalul medical vine cu vieti complexe, cu dificultati proprii, cu temeri si
neajunsuri personale. Ceea ce insa nu se epuizeaza niciodata intr-un sistem atat de
complicat, totodata puternic si fragil cum este fiinta umana, este intelegerea: empatia
umana, apropierea de semeni: caldura umana. Acestea nu costa, nu necesita instrumente,
aparatura sau timp.
Cuvintele rostite cu sinceritate, privind in ochii persoanei ingrijite, pe un ton calm, cu
inflexiuni armonioase, linistitoare, cu seninatate si intelegere au o proprietate miraculoasa,
aceea de a merge pana in acel tărâm pustiu si inghetat in care bolnavul se simte singur si
amenintat. De aceea, suplimentar la mesajul real al cuvintelor ce i se adreseaza, pacientul va
,,auzi”: “iti vorbesc ca unui om daca te consider om inseamna ca te consider important
daca esti important, inseamna ca esti valoros valoarea ta se pastreaza chiar daca depinzi
de ingrijirile mele”.
De asemenea nici aceasta succesiune de judecati nu va fi auzita, constientizata ca
atare de persoana ingrijita dar acest mesaj de natura subtila, aproape inconstienta, va
functiona in interiorul său in momentul in care resursele sale fizice diminuate vor antrena
automat tulburari, nelinisti si anxietati in echilibrul sau psihic.
Un astfel de mesaj generat prin voia si cu participarea noastra, a personalului medical,
va reda pacientului constiinta propriei valori, în realitate neştirbită de faptul ca a contractat o
boala.
Dincolo de actele noastre profesionale şi chiar imbogatind calitatea acestora, avem cu
totii acest instrument: sa grabim, sa sprijinim vindecarea, care incepe uneori cu o incizie de
bisturiu, prin manifestarea propriei noastre morale si umanitati in relatie cu persoana careia
ii acordam ingrijiri. La acest nivel, actul de ingrijire are aceeasi importanta si valoare cu actul
chirurgical sau medical de orice alta natura.

29
 LOCUL DE MUNCA - ATRIBUTIILE INFIRMIEREI

1. Isi desfasoara activitatea in unitati sanitare si numai sub indrumarea si sub

supravegherea asistentului medical.
2. Pregateste patulsi schimba lenjeria bolnavilor.
3. Efectueaza sau ajuta la efectuarea toaletei zilnice a bolnavului imobilizat, cu
respectarea regulilor de igiena.
4. Ajuta bolnavii deplasabili la efectuarea toaletei zilnice.
5. Ajuta bolnavii pentru efectuarea nevoilor fiziologice (plosca, urinare,tavite renale,
etc.).
6. Asigura curatenia, dezinfectia si pastrarea recipientelor utilizate, in locurile si conditiile
stabilite (in sectii).
7. Asigura toaleta bolnavului imobilizat ori de cate ori este nevoie.
8. Ajuta lapregatirea bolnavilor in vederea examinarii.
9. Transporta lenjeria murdara ( de pat si a bolnavilor ), in containere speciale la
spalatorii si o adduce curata in containere speciale, cu respectarea circuitelor conform
reglementarilor regulamentului de ordine interioara.
10.Executa, la indicatia asistentului medical, dezinfectia zilnica a mobilierului din salon.
11.Pregateste, la indicatia asistentului medical, salonul pentru dezinfectii, ori de cate ori
este necesar.
12.Efectueaza curatenia si dezinfectia carucioarelor pentru bolnavi, a targilorsi a celorlalte
obiecte care ajuta bolnavul la deplasare.
13.Se ocupa de intretinerea carucioarelor pentru bolnavi, a targilor si a celorlalte obiecte
care ajuta bolnavul la deplasare.
14.Pregateste si ajuta bolnavul pentru efectuarea plimbarii si ii ajuta pe cei care necesita
ajutor pentru a se deplasa.

30
 15.Colecteaza materialele sanitare si instrumentarul de unica folosinta, utilizate, in
recipiente speciale si asigura transportul lor la spatiile amenajate de depozitare, in
vederea neutralizarii.
16.Ajuta asistentul medical si brancardierul la pozitionarea bolnavului imobilizat.
17.Goleste periodic sau la indicatia asistentului medical pungile care colecteaza urina sau
alte produse biologice, excremente, dupa ce s-a facut bilantul de catre asistentul
medical si au fost inregistrate in documentatia pacientului.
18.Dupa decesul unui bolnav,sub supravegherea asistentului medical, pregateste cadavrul
si ajuta la transportul acestuia, la locul stabilit de catre conducerea institutiei.
19.Nu este abilitata sa dea relatii despre starea sanatatii bolnavului.
20.Va respecta comportamentul etic fata de bolnavi si fata de personalul medico-sanitar.
21.Poarta echipamentul de protectie prevazut de regulamentul de ordine interioara, care
va fi schimbat ori de cate ori este nevoie, pentru pastrarea igienei si a aspectului
estetic personal.
22.Respecta regulamentul de ordine interioara.
23.Respecta normele igienico-sanitare si de protectia muncii.
24.Respecta reglementarile in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea
infectiilor masocomiale.
25.Participa la intrunirile periodice efectuate de asitentul medical, privind normele de
igiena si protectia muncii.
26.Transporta alimentele de bucatarie pe sectii sau la cantina, cu respectarea normelor
igienico-sanitare in vigoare.
27.Asigura ordinea si curatenia in oficiile alimentare.
28.Executa orice alte sarcini de serviciu la solicitarea asistentului medical sau a medicului.

FORMELE RASPUNDERII INFIRMIEREI sunt:

- raspunderea disciplinara

31
 - raspunderea civila
- respunderea contraventionala
- raspunderea penala

Raspunderea disciplinara.
Pentru abateri disciplinare de ordin adminstrativ, infirmierei ii pot fi aplicate sanctiuni
dsciplinare prevazute in alin. 1 al art. 264 din Codul Muncii ( Legea nr. 53 /2003) si anume:
- advertisment scris;
- suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate
depasi 10 zile lucratoare;
- retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care
s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile
lucratoare;
- reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %;
- desfacerea disciplinara a contractului de munca;
Sanctiunile date in baza Codului muncii sunt dispuse de catre angajator.

Raspunderea civila.
Salariatii raspund pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in
legatura cu munca lor.
Raspunderea penala.
Astfel de fapte pot fi: uciderea din culpa ( fara intentie – art. 178 C. pen), vatamare
corporala din culpa ( art 184 . pen), divulgarea secretului profesiunal ( art. 196 C, pen),
abuzul in serviciul contra intereselor personale ( art. 246 C. pen), luarea de mita( art.254, C.
pen), primirea de foloase necuvenite ( art. 256 C. pen), falsul intelectual ( art. 289 C. pen).
Elementele constituite ale fiecarei infractiuni in parte sunt prevazute in Codul Penal.
Antrenarea raspunderii penale are loc in baza unei hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile.

32
NOTIUNI EPIDEMIOLOGICE (I.I.S.)
Infecţia nosocomială este infecţia contractată in spital sau in alte unitaţi sanitare cu
paturi şi se referă la orice boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută
clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul datorită internării lui in spital sau
ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar
datorită activitatii sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana
respectivă se află in spital.
Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe : date clinice (ex. clinic), date de
laborator si alte teste de diagnostic
Sursa infectiilor:
- pacient
- insotitor
- vizitatori, personal de ingrijire. Persoanele” sursa” pot fi persoane bolnave sau “ purtatori
sanatosi”

Caile de transmitere: aerul, tegumentele, alimentele, inventarul moale, obiectele de uz

personal sau medical, vectori. Lipsa de salubritate si de igena a spatiului, persoanelor si
activitatii de asistenta medicala.
Aerul reprezinta una din cele mai imporatante cai de transmitere a germenilor pentru
infectiile intraspitalicesti pentru ca el se contamineaza foarte usor de la sursele de infectie
care elimina germenii prin diverse produse patologice (secretii din caile respiratorii, puroi,
urina si materii fecale, sange etc.) si pentru ca el este un element vital pe care omul il
foloseste permanent.

33
 Tegumentele si in special mana contaminate reprezinta o cale deosebit de frecvent
intalnita in transmiterea infectiilor din spital pentru ca se poate oricand contamina: direct de
la sursa sau indirect prin manipularea altor obiecte sau produse patologice vehiculatoare de
germeni, si pentru ca prin intermediul ei se ia frecvent contact cu alte persoane, cu
elemente din mediul exterior si cu propriul organism.
Calitativ si cantitativ, flora contaminatoare a tegumentului si a mainii depinde de
starea de curetenie, puterea de autoserilizare a tegumentului, profesie, varsta etc.
Prin intermediul acestei cai, germenii pot ajunge direct de la sursa la organisme
receptive, mai ales in timpul ingrijirii medicale intraspitalicesti si pot produce autoinfectii,
contaminand obiecte din jur.
Alimentele . Contaminarea alimentelor cu germeni poate fi primara sau secundara prin
intermediul mainilor contaminate cat si prin proiectarea de picaturi Flugge incarcate cu
germeni, de catre personalul blocului alimentar, dar mai ales de catre personalul de ingrijire.
Contaminarea alimentelor o mai poate realiza si bolnavul insusi prin nerespectarea
regulilor igenice de alimentare in cursul spitalizarii
Lenjeria de pat ( saltele, perne , paturi) si corp, contaminate prin folosirea si
manipularea ei de catre bolnavi sau purtatori de germeni este capabila sa raspandeasca
microrganismele respective la alte persoane receptive ( bolnavi si personal) sau in mediul
inconjurator (are mai ales) cand nu este colectata , schimbata, spalata si dezinfectata in mod
corespunzator, cand se agita si manipuleaza frecvent, nejustificat si brutal in spatii inchise ,
unde prezenta germenilor este periculoasa (salon, culoare, spalatorie). Lenjeria corect
prelucrata poate sa se contamineze inainte de folosire prin manipulare, prin transport
neigenic de catre personalul contaminator, in recipiente nedezinfectate, prin depozitare in
spatii necorespunzatoare, prin deficiente in circuitul rufelor murdare si curate (care permit
contactul lor sau transportul si mainpularea in aceleasi recipiente si de catre acelasi
personal). Prin aceste manopere gresite, lenjeria devine o cauza si o modalitate de
transmitere a infectiilor intraspitalicesti. Cai periculoase de diseminare, sunt reprezentate de

34
si de cazarmamentul care nu dezinfecteaza cu mijloace fizice sau chimice, periodic – saltele,
perne, paturi etc.
Instrumentarul si aparatura medico-chirurgicala – ustensile si materiale de uz medical
( termometre, apasatoare de limba, seringi si ace de seringa, catetere, sonde, canule, tuburi
de dren, material moale – pansamente masti, tubulatura, bronhoscoape, endoscoape,
instrumente stomatologice, recipiente pentru instrumente, material moale, mese de
instrumente, instrumente chirurgicale , obstetricale ( focepsuri, chiurete) aparatura de
reanimare, incubatoare, aparate de aerosoli si umidifiat aerul, aparate de respiratie
artificiala, aparate de oxigen, tuburi de goraj) folosite in cursul spitalizarii pentru diagnostic si
terapie, de regula, dupa utilizare sunt puternic contaminate cu germeni variati si numerosi
necesitand o decontaminare rigulosa prin operatiunea de sterilizare.
Printr-o colectare si depozitare defectuasa si neigenica a instrumentarului si
ustensilelor precum si a materialelor contaminate si utilizate in cursul actului medical, se
realizeaza o diseminare si o contaminare masiva a mediului ( aer, pavimente, pereti,
suprafete, instrumente, ustensile si materiale).
Riscul contaminarii este considerabil sporit in cazul persoanelor care prezinta o
rezistenat scazuta a oraganismului: nou-nascuti, batrani, persoane cu deficiente congenitale.
Factorii favorizanti
- constructia necorespunzatoare;
- lipsa de separare functionala a diverselor sectii si servicii;
- circuitul necorespunzator al bolnavului de la primire pana la salon si chiar in spital la
diverse laboratoare, dupa internare, al personalului sanitar, auxiliar, al insotitorilor si
vizitatorilor;
- absenta unor spatii ( izolatoare) separate functional de restul unitatii pentru izolarea
bolnavilor cu anumite infectii;
- saloane mari cu multe paturi;
- circuitul deficitar la lenjeriei curate si murdare si functionalitatea necorespunzatoare a
blocului alimentar ( incrucisari);

35
- functionarea necorespunzatoare a instalatiilor tehnico-sanitare de incalzire si ventilatie;
- modul de spitalizare: supraaglomerare cu paturi a saloanelor si instalarea lor provizorie
pe culoare si in alte spatii necorespunzatoare ( se intampla mai ales in cazul unor
epidemii);
- spitalizare indelungata;

- lipsa sau neglijarea masurilor orgnizatorice, de salubritate si igena intrainstitutionala (de

curetenie, dezinfectie, sterilizare, de ingrijire igenica a bolnavilor si de igena personala a
salariatilor si persoanelor din unitate);
- insuficienta numerica a personalului medico-sanitar si de ingrijire raportat la numarul de
bolnavi mai ales in cursul noptii, sau deficiente in pregatirea, instruirea si in activitatea
profesionala a cadrelor medicale si auxiliare, prin ignorarea, neglijarea, nerecunoasterea
regulilor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, prin atitudinea de fatalism sau prin
lipsa de disciplina si de responsabilitate fata de pericolul aparitiei acestor inbolnaviri in
cursul asistentei spitalicesti;
- lipsa de supraveghere epidemiologica si prin laborator, de cunoastere permanenta si la
timp, a surselor de infectie, a circulatiei germenilor periculosi, , recunoscuti ca agenti
infectiilor supraadaugate, a cazurilor sporadice si mai ales a infectiilor subclinice
intraspitalicesti care evolueaza la nivelul unitatii;
- nivelul educativ sanitar si comportamental igenic scazut al bolnavilor internati,
personalului, elevilor practicanti si studenti stagiari, al insotitorilor si vizitatorilor unitatii
respective;

Alti factori favorizanti:

- Terapia cu antibiotice prin desconsiderarea masurilor de igena, de asepsie si antisepsie
in ingrijirea medicala a bolnavului.
- Terapia parenterala excesiva.

36
- Terapia cu subsante imunosupresive, corticoizi si radiatii – scazand rezistenta generala a
oragnizmului la infectii, favorizeaza aparitia suprainfectiilor in spitale de oncologie,
endocrinologie, dermatologie, medicina interna;
- Tehnicile medicale moderne de investigatie si tratament, traumatizante, executate cu
aparatura si instrumentar complicat, tehnicitate ridicata, alaturi de alti factori,
conditioneaza si favorizeaza aparitia infectiilor intraspitalicesti in spitalele de chirurgie,
traumatologie, urologie, cardiologie, neuro-chirurgie, mai ales in sectiile de reanimare si
terapie intensiva.

NOTIUNI DE EPIDEMIOLOGIE GENERALA

Epidemiologia = este stiinta medicala care se ocupa cu identificarea factorilor de agresiune

pentru sanatate, cu stabilirea mijloacelor si metodelor de neutralizare a actiunii lor asupra
grupelor populationale cu risc crescut.
- pentru producerea unei boli infectioase sunt necesare o serie de factori epidemiologici
considerati principali (microorganismul, macroorganismul,, mediul exterior) si o serie
de factori secundari (climatici, sociali).
- intregul proces de raspandire a bolilor infectioase este reprezentat printr-un lant de
fenomene in care se pot distinge trei verigi principale :
 sursa de infectie sau izvorul infectios
 calea de transmitere
 masa receptive
Izvorul infectios sau sursa de infectie este un organism (uman sau animal) care are
capacitatea sa gazduiasca, sa asigure supravietuirea, multiplicarea si diseminarea
(raspandirea) unui agent patogen, prin intermediul cailor de transmitere sau direct, spre
organismul receptive, prezentand sau nu semen clinice de boala. Sursa de agenti patogeni
este reprezentata de :
a). omul bolnav, convalescent, purtatorul de germeni.

37
 b). animalele ca izvor de infectie, ca si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare de
diferiti agenti patogeni. Ele reprezinta in anumite conditii, izvoare de infectie pentru om.
Bolile astfel produse se numesc zoomaze.

Caile de transmitere

- dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum mai
lung sau mai scurt pana intalneste organismul receptive pentru a-l contamina sau infecta.

- caile de transmitere sunt foarte variate. Propagarea infectiilor de la sursa de infectie se

poate face prin mai multe cai, fiecare boala sau grup de boli folosind o anumita cale.
- de regula, eliminarea si transmiterea se poate face pe urmatoarele 4 cai :
1. Calea aeriana : reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli. Bolile
cu transmitere aerogena reprezinta sursa cea mai primejdioasa de infectie atat in teren cat si
in mediul spitalicesc.
2. Calea digestive : de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator
prin materiile fecale, urina sau alte produse patologice putand contamina alimentele, apa.
3. Calea sexuala : reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile veneric,
acestea aparand la contactele sexuale ale celor bolnavi.
4. Calea transcutanata : destul de frecventa in practica bolilor infectioase. Leziunile
tegumentelor, arsurile, reprezinta porti de intrare a unor multitudini de germeni, care dau
infectii.
5. Alte cai de transmitere : parenteral (prin instrumente medicale insuficient sterilizate,
prin transfuzie de sange, prin alaptare.
Modurile de transmitere a agentilor patogeni sunt : direct si indirect.
- agentii patogeni cu rezistenta scazuta in mediul extern se transmit pe cale directa, adica de
la sursa de infectie la organismul receptiv. Transmiterea directa a unei infectii presupune :
inhalarea, contactul fizic, sarutul, contactul sexual, transferul transplacentar, transfuzii de

38
sange infectat, cat si utilizarea batistei contaminate sau a prosopului, a unor instrumente
medicochirurgicale infectate recent.
- contaminarea indirecta se face prin intermediul aerului, apei, solului.
Poarta de intrare – se intelege locul prin care microorganismul ajuns la macroorganism pe
una din caile de mai sus aratate, patrunde in interiorul acestuia si incepe sa se multiplice,
dand nastere infectiei.
Orice macroorganism poate prezenta 3 porti de intrare principale si anume : mucoasa
respiratorie, mucoasa digestiva, tegumentele.
Factorul : imunitate – receptivitate
Receptivitatea reprezinta acea stare a organismului care nu-I confera acestuia
posibilitati de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, declansandu-se astfel
boala.
Rezistenta fata de infectii are 2 componente :
- rezistenta generala nespecifica, dependenta de integritatea barierelor cutanate si
mucoase, inflamatia
- rezistenta specifica (imunitate umorala si celulara) care este de 2 feluri :
a). imunitatea naturala (realizata fara interventia omului).
b). imunitatea artificiala – obtinuta dupa administrarea de vaccinuri.
Toti acesti factori epidemiologici principali depind de unii factori favorizanti,
reprezentati de varsta, sex si de rasa.

POZITIA BOLNAVULUI IN PAT

Datorita starii sale sau terapiei, bolnavul in pat poate sa se afle intr-o pozitie activa,
pasiva sau fortata.

Pozitia activa – este cea a bolnavilor in stare buna, care sunt mobili si nu au nevoie de
ajutor pentru a se misca.

Pozitia pasiva – este pozitia bolnavilor in stare grava, lipsiti de forta fizica, care au
nevoie de ajutor pentru orice miscare.
39
 Pozitia fortata – este determinate de boala sau tratament

Pozitiile in decubit
Se intelege prin decubit atitudinea unui corp intins pe un plan orizontal, atitudine care
poate fi in :
Decubit dorsal orizontal - bolnavul este asezat pe spate fara perna, cu membrele inferioare
intinse si picioarele mentinute in unghi drept.
Decubit dorsal - cu una sau doua perne sub cap.
Decubit lateral - bolnavul este culcat pe o parte, cu o perna sub cap.
- bolnavii se sprijina pe umar si brat. Membrul inferior care vine in contact cu
suprafata patului este intins, iar celalat indoit. Decubitul lateral trebuie
schimbat in mod regulat, regiunea trohanteriana fiind expusa cu usurinta la
escare.

Decubit ventral - bolnavul este culcat pe abdomen fara perna, cu capul intors intr-o parte,
bratele fiind intinse de-a lungul corpului sau flectate, sunt asezate la stanga si
la dreapta capului, cu partea palmara pe suprafata patului. Aceasta pozitie este
recomandata pentru toti bolnavii inconstienti, asigurand permeabilitatea cailor
aeriene superioare, impiedicand caderea limbii, iar in cazul varsaturilor da
posibilitatea eliminarii acestora la exterior.
Pozitia sezand - este acea pozitie in care bolnavuleste mentinut sezand in patul sau, prin
realizarea unui unghi de 45  cu ajutorul somierei articulate, sau in
paturile cu somiera rigida cu ajutorul rezematorului de spate al pernelor.
- pentru ca bolnavul sa se mentina fara effort in aceasta pozitie, ambele
sunt in semiflexie pe coapse, sub genunchi se plaseaza un sul, cu precautie,
pentru a
nu favoriza staza venoasa.
- pentru cardiaci se pune sub fiecare antebrat cate o pernita care sa realizeze

40
 un plan inclinat astfel incat mainile sa fie mai ridicate decat coatele, pentru a
usura circulatia venoasa.
Pozitia semisezanda - se realizeaza sprijinindu-se spatele bolnavului cu doua perne. Ca si
pozitia sezanda, usureaza respiratia, circulatia, ambele fiind interzise bolnavilor
cu tulburari de deglutitie, comatosilor, in cursul anesteziei generale.
Pozitia cu gambele atarnate - este specifica bolnavilor cu insuficienta cardiaca si se
realizeaza la marginea patului din pozitia sezanda..
- sub picioarele bolnavului se aseaza un taburet.
Pozitia sezanda in fotoliu - bolnavul este asezat confortabil in fotoliu si bine acoperit. Va fi
imbracat comod pentru a facilita circulatia.

Pozitiile inclinate

Pozitia decliva ( Trendelenburg ) - aceasta pozitie cu capul coborat se obtine prin ridicarea
extremitatii distale a patului.
- pozitia este indicata in anemii acute grave, hemoragii ale
membrelor inferioare si ale organelor genitale si pentru a
favoriza eliminarea secretiilor din caile respiratorii
superioare.
Pozitia procliva sau pozitia oblica ,cu capul mai sus, se obtine prin ridicarea extremitatii
proximale a patului.
Pozitia ginecologica - se realizeaza in pat sau pe masa de examinare, culcand bolnava pe
spate, cu genunchii indepartati si coapsele flexate pe abdomen.
Pozitia genupetorala - se aseaza bolnavul in genunchi, acestia fiind usor indepartati, pieptul
atinge planul orizontal, iar capul este intr-o parte.

41
Profilaxia si combaterea infectiilor intraspitalicesti
Potentialul epidemiologic al
spitalului (izvorul de infectie)

Bolnav Purtator

In perioada In perioada In Purtatori de Cronic: De lunga

de incubatie de debut perioada germeni cunoscut durata
de stare convalescenti necunoscut

Bolnavi Personal Elevi si

internati medico- Vizitatori studenti in Insotitori
sanitar practica

42
( R.O.Wiliams):’’Contracararea unei infectii intraspitalicesti este, probabil, cel mai mare rau
pe care un pacient poate sa-l sufere, si este de datoria igenei de spital sa elimine acest risc’’
Profilaxia infectiilor intraspitalicesti include complexul de masuri pe care sa actioneza
asupra factorilor determinanti si favorizanti ai procesului epidemiologic, in scopul de a
reduce la minimum riscul de aparitie si raspandire a acestora.
In aceste conditii principale masuri de profilaxie se adreseaza cailor de transmitere,
prin neutralizarea factorilor care pot favoriza diseminarea germenilor si contaminarea
acestei verigi determinate, in dezvoltarea procesului epidemiologic al infectiilor
intraspitalicesti.
Schematic, principalele masuri de profilaxie sunt urmatoarele:
- asigurarea unor circuite functionale corespunzatoare in cadrul complexului functional
al spitalului;
- dezinfectia profilaxica care are ca scop distrugerea germenilor in mediul extern si deci
neutralizarea cailor de transmitere;
- asigurarea asepsiei;
- crearea unor deprinderi corespunzatoare de igena individuala si colectiva.

Principalele circuite functionale intr-un spital sunt urmatoarele:

- circuitul bolnavului;
- circuitul personalului medico-sanitar, a studentilor si elevilor in practica;
- circuitul si regimul vizitatorilor;
- circuitul instrumentarului si a diferitelor materiale utilizate in practica medicala
aseptica;
- circuitul blocului operator;
- circuitul alimentelor;
- circuitul lenjeriei;
- circuitul rezidurilor.

43
Scopul si terminologia dezinfectiei
Prin contaminare, se intelege prezenta agentilor patogeni.
Prin infectie se intelege relatia dintre microoganism si macroorganism, adica,
patrunderea agentului patogen in tesuturile vii, pe care le paraziteaza.
Prin dezinfectie se intelege in mod uzual complexul de masuri care se aplica pentru
decontaminare si prin care se urmareste distrugerea, indepartarea sau micsorarea numarului
agentilor patogeni si conditionat patogeni de pe diverse elemente ale mediului extern pana
la o limita la care prezenta acestora sa nu mai prezinte riscul de producere a unei infectii.
Dezinfectia este un proces chimic care elimina organizmele microbiene in crestere, dar
nu neaparat formele rezistente, sporii.
Prin dezinfectant se intelege produsul sau substanta care are capacitatea de a distruge
sau neutraliza agentii infectiosi din mediul extern.
Prin antisepsie se intelege complexul cu masuri prin care se distrug sau se
indeparteaza partial germenii patogeni de la diferitele elemente ale mediului extern la o
limita la care prezenta foarte redusa a acestora sa nu mai permita posibilitatea de transmitre
si producere a unei infectii.
Prin antiseptic se intelege produsul utilizat si metoda care permite realizarea
antisepsiei.
Prin asepsie se intelege absenta oricarei forme de viata de pe o suprafata.
Aseptic este termenul utilizat pentru un obiect pe care nu se gaseste nici o forma de
viata.
Metode de dezinfectie
1. Metode fizice;
2. Metode mecanice;
3. Metode chimice.
Dezinfectantele se impart in 3 grupe:

44
 - High – level – solutii care omoara toti agentii microbieni, inclusiv sporii.
- Medium – level – toate microorganizmele, cu exceptia sporilor.
- Low – level – solutii care, in concentratiile si la timpul de actiune folosite in practica ,
nu au efect pe spori, micobacterii, ciupercii si virusi.

=MOD DE EFECTUARE A CURATENIEI =

- se bate la usa salonului, se deschide usa, se saluta bolnavul, se inveleste bolnavul, se

deschide geamul pentru a se aerisi
- caruciorul pentru curatenie se lasa afara pe coridor
- se face ordine in salon : se aranjeaza halatele, ziarele, revistele
- se sterge de praf mobilierul cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant :
corpul de iluminat, tabliile patului, blatul mesei pe care se serveste mancarea, noptiera,
masa de scris si scaunele
- laveta se clateste dupa stergerea fiecarui element de mobilier
- se sterg de praf celelalte suprafete orizontale
- daca este cazul, in locurile murdarite, se sterg peretii, geamurile, usile.
- cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant se streg intrerupatorul electric
si balamalele de la usi.
- se curata grupul sanitar : oglinda, chiuveta, suportul pentru prosop, suportul pentru hartia
igienica si vasul de toaleta cu accesoriile.
- se matura umed pavimentul si se strang deseurile din interiorul salonului, se goleste cosul
de gunoi si se curata; se pune in cos un sac mare de plastic. Deseurile provenite din salon se
strang in spatiul special destinat colectarii temporare din sectie.

45
- Se matura cu matura umeda;

Spalare

-Sunt necesare doua galeti:una pentru curatat care sa contina amestec de apa calda cu
detergent zece linguri la o galeata de 8 litri apa sau Hidrod un borcan de 800 ml. la o
galeata de 8 litri apa si una cu apa simpla pentru a spala si stoarce mopul cat mai
frecvent;
-Spalarea incepe de la geam catre iesire, mopul se manevreaza in forma literei S;
-Se introduce mopul in galeata cu apa cu detergent, se spala pavimentul pe o parte din
suprafata si apoi se introduce mopul in galeata cu apa simpla si se clateste, apoi se
stoarce; se repeta procedeul pana se termina intreaga suprafata.

Clatirea

-Urmeaza clatirea: se arunca apa folosita la spalare, se spala bine galetile si apoi se
clatesc; se pune apa simpla in galeti si se clateste suprafata in acelasi mod ca la
spalare;
-Se lasa sa se usuce;
-Se spala si clatesc galetile si apoi se pregateste solutia de dezinfectant in galetile
curate.

Dezinfectia

-Urmeaza dezinfectia cu solutie de dezinfectant de suprafete – Surfanios Citron – doua

linguri de dezinfectant la o galeata de 8 litri de apa si se lasa sa actioneze 15 minute;
- se verifica aspectul estetic al salonului, se inchide fereastra, se saluta bolnavul.

ATENTIE!

-exista galeti separate pentru saloane (apa se schimba la fiecare salon), pentru grupuri
sanitare se folosesc alte galeti de culoare diferita sau marcate diferit, pentru holuri sunt alte
galeti; de asemenea si mopuri separate pentru saloane, grupuri sanitare, holuri;

46
-dupa terminarea curateniei si dezinfectiei, toate galetile si mopurile folosite sunt spalate si
dezinfectate, uscate si pastrate in locuri special amenajate;

Pentru pereti, geamuri, calorifere, mobilier – se respecta aceleasi etape:

- spalarea cu apa calda si detergent
- clatire
- dezinfectie
-se pastreaza aceleasi reguli ca la pavimente;

ATENTIE!

- se folosesc carpe separate de culori diferite la mobilierul din saloane, alte carpe la
chiuvetele din saloane, alte carpe la grupurile sanitare.
Personalul care efectueaza curatenia si dezinfectia este obligat sa poarte manusi de
unica folosinta nesterile la efectuarea curateniei si dezinfectiei, care vor fi schimbate dupa
fiecare manevra. Este obligatorie spalarea si dezinfectia mainilor dupa scoaterea manusilor.

METODE DE IGIENIZARE A SALOANELOR SI SPATIILOR

Reguli de intretinere a ustensilelor de curatenie.

- zilnic, dupa fiecare operatiune de curatenie si la sfarsitul zilei de lucru ustensilele utilizate
vor fi spalate, curatate, dezinfectate (decontaminate)si uscate.
- personalul care executa operatiunile de curatenie si decontaminare a materialului de
curatenie si decontaminare a materialului de curatenie va purta manusi de menaj sau
manusi de latex nesterile.

47
- decontaminarea (curatarea si dezinfectia) materialului de curatenie se efectueaza la
sfarsitul operatiunii de curatenie pe sectie.

INTRETINEREA CURATENIEI SI DEZINFECTIA SALOANELOR

Bolnavii plasati intr-un mediu curat si dezinfectat zilnic pot sa primeasca servicii de
sanatate in conditii de asepsie corecta.
- atunci cand acestia sunt internati in spital, saloanele la care sunt repartizati trebuie sa
le ofere garantia unui mediu curat din punct de vedere vizual si bacteriologic.

Intretinerea zilnica.
 in realizarea curateniei trebuiesc luate in considerare : ingrijirile curente, interventiile
medicale, contaminarea salonului. Se recomanda ca operatiunile de curatenie sa se inceapa
cu saloanele mai putin contaminate.
 in fiecare salon se incepe curatarea obiectelor mai putin murdare si se termina cu
obiectele mai putin murdare (cosuri de deseuri si vasul de toaleta).
 in nici o sectie NU se admite existenta ghivecelor cu flori. Vase cu flori taiate NU se admit
in sectiile cu risc mare (sectii de N.N, reanimare, hematologie, dializa).
 in sectiile in care sunt admise vase cu flori taiate, apa din vas se schimba zilnic, iar in apa
se adauga o lingurita de hipoclorit de sodium 12,5 % Cl activ; aceasta operatiune nu se
executa la chiuveta din salon, ci in incaperi special destinate pregatirii activitatii propriu-zise.
Pregatirea materialului si a produselor
- carucior pentru curatenie
- material pentru spalarea pavimentului
- solutie de detergent, dezinfectant
- o laveta pentru fiecare salon necesara la maturatul umed.
Tehnica
- se bate la usa salonului, se deschide usa, se saluta bolnavul, se inveleste bolnavul, se
deschide geamul pentru a se aerisi
48
- caruciorul pentru curatenie se lasa afara pe coridor
- se face ordine in salon : se aranjeaza halatele, ziarele, revistele
- se sterge de praf mobilierul cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant :
corpul de iluminat, tabliile patului, blatul mesei pe care se serveste mancarea, noptiera,
masa de scris si scaunele
- laveta se clateste dupa stergerea fiecarui element de mobilier
- se sterg de praf celelalte suprafete orizontale
- daca este cazul, in locurile murdarite, se sterg peretii, geamurile, usile.
- cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant se streg intrerupatorul electric
si balamalele de la usi.
- se curata grupul sanitar : oglinda, chiuveta, suportul pentru prosop, suportul pentru hartia
igienica si vasul de toaleta cu accesoriile.
- se matura umed pavimentul si se strang deseurile din interiorul salonului, se goleste cosul
de gunoi si se curata; se pune in cos un sac mare de plastic. Deseurile provenite din salon se
strang in spatiul special destinat colectarii temporare din sectie.
- se spala si dezinfecteaza pavimentul
- se verifica aspectul estetic al salonului, se inchide fereastra, se saluta bolnavul.

Intretinerea curateniei si dezinfectia saloanelor dupa externarea bolnavilor.

- in timpul efectuarii curateniei mobilierul ramane in salon
- dezinfectia terminala (ciclica) se efectueaza in cazul evolutiei focarelor de infectii
nosocomiale dupa ce s-a declarat focarul inchis si s-au externat toti bolnavii pentru care s-a
aplicat procedura de izolare functionala (izolare pentru infectii cutanate, digestive,
transmise prin sange, respiratorii).
- in cadrul operatiunilor de curatare si dezinfectie este important : sa se curete cu detergent,
sa se clateasca si sa se utilizeze o solutie de dezinfectant.

49
- se strange lenjeria murdara si se pune in sac impemeabilizat.
- se strang si se evacueaza deseurile din cosul de gunoi, cosul din wc, acesta se curata si se
dezinfecteaza.
- se curata si se dezinfecteaza toate obiectele din salon : patul, salteaua, mesele, noptierele.
- se curata si se dezinfecteaza obiectele sanitare din grupul sanitar atasat salonului. Daca
este necesar se detartreaza obiectele sanitare, se matura umed, se spala pavimentul si se
dezinfecteaza.
- persoana care a efectuat curatenia si dezinfectia se spala pe maini si apoi pune lenjerie
curata pe pat.
- in cadrul intretinerii si curateniei saloanelor se recomanda ca de 2 ori pe an sa se spele
peretii placati cu faianta sau vopsiti, jaluzelele de la ferestre.

Notiuni de curatenie si dezinfectie.

Curatenia = cea mai raspandita metoda de decontaminare utilizata in unitati sanitare
prin care se indeparteaza microorganismele de pe suprafete, obiecte sau tegumente odata
cu indepartarea prafului si substantelor organice.
Aplicarea rationala a metodelor de curatenie a suprafetelor incaperilor, obiectelor si
echipamentelor poate realiza o decontaminare de 95-98 %, foarte apropiata de cea obtinuta
printr-o dezinfectie eficace. Curatenia are avantajul ca actioneaza asupra tuturor
microorganismelor.
Dezinfectia = reprezinta procesul prin care sunt distruse cele mai multe sau toate
microorganismele patogene (distrugere in proportie de 99,99 %) de pe obiectele din mediul
inert, cu exceptia sporilor bacterieni.
Produse de intretinere pentru curatenie.
- intretinerea spatiilor din unitatile sanitare are drept scop realizarea curateniei vizuale,
esteticii spatiilor, intretinerea acestora, dar si a dezinfectiei.
- actiunile de curatenie trebuie sa realizeze mentinerea continua in stare curata a
suprafetelor.

50
 Aceste operatii fizico-chimice se efectueaza cu ajutorul detergentilor. Dezinfectia
suprafetelor este asigurata prin aplicarea unui dezinfectant.
Pentru intretinerea zilnica a curateniei se recomanda utilizarea de detergenti si
detergenti dezinfectanti.
Rezultatele operatiilor de curatenie si dezinfectie depind de cunoasterea podusului
folosit si de respectarea conditiilor de utilizare ale acestuia.
Produse
SAPUNURI
Sapun tare
Compozitie : - amestec de saruri alcaline si acizi
- efectul este diminuat de apa dura
- PH alcalin
- nu are putere dezinfectanta
Utilizare : - intretinerea suprafetelor cu ceramica, ulei, otel inoxidabil
- clatiri obligatorii
Atentie ! Mentinerea inmuiata a sapunului devine mediu pentru multiplicarea
microbilor
Clatire dupa utilizare, depozitare pe port-sapun pentru scurgere.

Sapun moale sau sapun negru

Compozitie - amestec de saruri alcaline si un numar mare de uleiuri vegetale
- alcalinitate scazuta
- sub forma vascoasa
- nu are putere dezinfectanta
Utilizare - curatare grosiera ( ex. Paviment, gresie )
- se dizolva in apa calda
- clatire obligatorie

51
 - se depoziteaza si se conserva sub forma vascoasa la adapost de curenti de
aer

DETERGENTI
Detergenti neutri sau detergenti lichizi universali
Compozitie : - putere mare de inmuiere si emulsionare
- putere de spumare variabila
- nu are putere dezinfectanta
Utilizare : - mobilier, paviment, vesela, spalarea manuala a textilelor
- dilutie variabila in functie de concentratia detergentului
- clatire obligatorie
Detergenti alcalini sau ,, decapanti “
Compozitie : - apa, agenti de suprafata
- lichide transparente sau praf cu miros puternic
- indeparteaza murdaria si straturile vechi de ceara depuse pe paviment
Utilizare : - in functie de dilutie, spalarea zilnica a pavimentelor
- sunt necesare mai multe clatiri
Atentie ! - lichidele amoniacale nu se utilizeaza in sectorul alimentar.
Detergenti acizi sau ,, detartranti “
Compozitie : - detergenti + solutii acide puternice
- anumiti detartranti combat rugina
Utilizare : - curatarea materialelor cu depuneri de piatra
- daca produsul este avizat pentru sectorul alimentar se spala vesela si
ustensilele de bucatarie.
Precautii : - de evitat contactul cu obiecte din otel inoxidabil
- nu amestecati niciodata cu alte produse
- dilutii diferite in functie de cantitatea de piatra
- evitati contactul cu pielea si mucoasele

52
 - clatiti abundent
ABRAZIVE
- sunt substante minerale de natura calcaroasa sau argiloasa cu granule mai mult sau
mai putin fine, detergent, parfum, eventual clor.

- sub forma de pulbere, crema sau pasta

- actiune mecanica asupra murdariei
Utilizare : - curatarea punctuala a suprafetelor dure, obiectelor sanitare, pavimente, cu grija
pentru suprafetele emailate.
Atentie ! Produsele sunt agresive pentru materiale ,, moi “ : stratificate, material plastic,
suprafete vopsite.
PRODUSE PENTRU LUSTRUIT
Detergenti lustruitori sau ,, de ceruri “
Compozitie : - detergenti, ceara emulsionata, apa, solventi
Utilizare - indeparteaza murdaria si depune un strat fin de ceara
- spalarea pavimentelor
- nu are actiune de dezinfectant
- respectati temperatura de depozitare
- se utilizeaza in general diluat
Materialul de intretinere a curateniei
- materialul de intretinere a curateniei trebuie utilizat la maximum de eficienta respectand
regulile de igiena pentru operatiunile de curatenie si dezinfectie sa-si atinga scopul, acela
de a elimina microorganismele.
- se recomanda ca alegerea materialului de intretinere a curateniei sa se faca pe baza unui
studiu la fata locului.
Materiale :
 maturi, perii, teuri, mopuri

53
 - cu ajutorul lor se realizeaza indepartarea prafului si a gunoiului de pe pavimente
 carucior pentru curatenie
- permite aranjarea si transportul tuturor materialelor si produselor de intretinere
necesare curateniei zilnice.
 carucior pentru spalarea pavimentului
- permite separarea apei curate si a apei murdare, garanteaza calitatea antimicrobiana
a solutiilor de detergent.
Se manevreaza usor, este ergonomic,igienic pentru manipulator. Utilizarea sa permite
realizarea unei bune spalari.
 aspirator
 accesorii – manusi de menaj

PROTOCOL CURATENIE SI DEZINFECTIE BLOC OPERATOR

I. CURATENIA SI DEZINFECTIA ZILNICA

A. SALA DE OPERATIE

 Curatenia si dezinfectia inaintea inceperii programului operator

-dimineata, cu 30 minute inainte de inceperea programului si intrarea personalului in tura se

efectueaza stergerea umeda a prafului cu lavete inmuiate in detergent- dezinfectant: lampa
scialitica – fata interioara, fata exterioara si articulatia, suprafete orizontale( masa de
operatie, mesele de instrumentar, alte mese si scaune); se pun saci de plastic in recipientele
de deseuri;se spala pavimentul cu detergent, se clateste si dezinfecteaza;
-in paralel personalul care se ocupa de anestezie procedeaza la stergerea umeda si
dezinfectia: mesei de anestezie, aparatului pentru respiratie asistata, defibrilatorului,
aparaturii video, monitoarelor etc;
-se asigura componentele sterile pentru aparatura de anestezie: tubulatura, sonde
endotraheale, masti de oxigen etc;

54
 Curatenia si dezinfectia intre interventiile chirurgicale

-se colecteaza si evacueaza deseurile;

-se curata recipientele de colectare a deseurilor si se inlocuiesc sacii de plastic;
-se evacueaza lenjeria murdara, borcanele de aspiratie si instrumentele folosite;
-se curata si dezinfecteaza toate suprafetele orizontale: articulatia lampii scialitice, masa de
operatie cu toate accesoriile ei, alte aparate utilizate;
-se spala si dezinfecteaza pavimentul;
-trebuie sa existe materiale de curatenie(galeti, mopuri, lavete ) separate pentru salile de
operatie, pentru spalatoare, pentru holuri;

In paralel personalul care se ocupa cu anestezia procedeaza la stergerea umeda a: mesei de

anestezie, aparatului pentru respiratie asistata, defibrilatorului, aparatelor video,
monitoarelor etc; se inlocuiesc componentele aparaturii de anestezie:tubulatura, sondele
endotraheale, mastile de oxigen etc. cu altele sterile.

 Curatenia si dezinfectia la sfarsitul programului

-se evacueaza instumentarul folosit, se colecteaza si evacueaza deseurile, se evacueaza

lenjeria murdara, se curata recipientele de colectare a deseurilor si se inlocuiesc sacii;
-se curata si dezinfecteaza tot materialul din sala si se aseaza pe masura ce sunt gata in
mijlocul salii:mesele pentru instrumentar, stativul pentru perfuzie, articulatia lampii scialitice,
masa de operatie cu accesoriile ei, scarita, reflectoarele de la lampile UV , alt mobilier si
aparate utilizate;
-instalatia de aspiratie: se evacueaza aparatele de aspiratie, se curata si dezinfecteaza
tubulatura de aspiratie prin imersare , inclusiv barbotoarele.se clatesc din abundenta cu apa
sterila si se usuca;apoi se sterilizeaza in functie de material prin imersare in solutie de
sterilizant la rece, la oxid de etilena sau la autoclav(sticla);
-se monteaza borcanele de aspiratie curatate si sterilizate.

55
-cu lavete imbibate in detergent- dezinfectant se sterg reflectoarele de la lampile de UV si
gaurile de aerisire.
-apoi se sterg suprafetele verticale, balamalele usilor.
-urmeaza pavimentul:se matura umed incepand de la marginile salii, se spala plintele si
pavimentul de sub mobilier, se curata rotile mobilierului si se reaseaza mobilierul;se continua
spalatul, clatitul si dezinfectatul pavimentului pana la iesirea din sala;
-in paralel personalul care se ocupa cu anestezia procedeaza la stergerea umeda a mesei de
anestezie, aparatului de anestezie( care se curata si dezinfecteaza prin demontare si curatare
minutioasa urmata de sterilizarea recomandata de producator).

B.FILTRUL, SALA DE SPALARE CHIRURGICALA SI ECHIPARE STERILA, INCAPEREA DE SPALARE

A INSTRUMENTARULUI

-se colecteaza si se evacueaza deseurile si lenjeria murdara;

-la locul de spalat pe maini:daca periile sunt reciclabile se colecteaza , se spala, se
dezinfecteaza si se sterilizeaza;
-se curata si dezinfecteaza chiuvetele si accesoriile, mai ales bateriile astfel:se curata faianta
de pe pereti, se curata chiuveta incepand cu partea de dedesubt, margine, baterie, interiorul
cuvelor, gurile de scurgere, apoi se clateste si dezinfecteaza;
-se pune sapun lichid antiseptic in suport;
-daca este nevoie se detartreaza;
-se spala si dezinfecteaza sub mobilier, balamalele usilor, recipientele pentru colectarea
deseurilor si a lenjeriei;
-se matura umed, se spala si dezinfecteaza pavimentul;

C.INCAPERILE DE PREGATIRE PREOPERATORIE A BOLNAVILOR

-se colecteaza si evacueaza deseurile si lenjaria murdara;

56
-se curata si dezinfecteaza masa de anestezie, mobilierul, partea exterioara a dulapurilor de
medicamente si instrumente, balamalele usilor;
-se matura umed, se spala, se clateste si dezinfecteaza pavimentul.
Personalul care se ocupa cu anestezia are in responsabilitate intretinerea curata a aparaturii
si materialului, asigurand material steril.

D.SPATIILE DE CIRCULATIE IN BLOC OPERATOR(CORIDOARE)

Curatenia se efectueaza prin stergere umeda de cate ori este nevoie si obligatoriu in fiecare
zi dupa curatenia si dezinfectia incaperilor din blocul operator prin spalarea pavimentului cu
apa calda si detergent, clatire si dezinfectie.
Personalul care efectueaza curatenia trebuie sa poarte manusi, sa se spele si dezinfecteze pe
maini inainte si dupa scoaterea manusilor si de cate ori este nevoie.
Materialele de curatenie( galeti, mopuri, lavete etc) se spala si dezinfecteaza la sfarsitul
programului si se pastreaza uscate in camere spaciale

II.CURATENIA SI DEZINFECTIA SAPTAMANALA SAU DUPA O INTERVENTIE

SEPTICA(terminala)

-saptamanal, in ziua de repaus a salilor de operatii se efectueaza curatenia si dezinfectia

ciclica ;
-se colecteaza si se evacueaza deseurile si lenjeria murdara;
-se sterg umed, se spala si dezinfecteaza gurile de ventilatie;
-se curata si dezinfecteaza reflectoarele aparatelor de UV;
-se sterge tavanul si peretii cu o laveta imbibata in detergent-dezinfectant;
-usile si geamurile se curata si dezinfecteaza;
-dulapurile pentru medicamente si instrumente se curata si dezinfecteaza in interiorul
acestora de catre asistentele medicale responasabile;

57
-lampa scialitica se curata si dezinfecteaza;
-masa de operatie si accesoriile ei se demonteaza, se spala, se clateste si se dezinfecteaza;
-mesele de instrumentar, stativele, scarita, recipientele pentru colectarea deseurilor si a
lenjeriei murdare se curata si dezinfecteaza;
-instalatia de aspiratie:se evacueaza borcanele de aspiratie, se curata si dezinfecteaza
tubulatura de aspiratie prin imersare, la fel si barbotoarele apoi se sterilizeaza in functie de
material si se remonteaza;
-aparatura de anestezie:aparatul de anestezie se curata si dezinfecteaza prin demontare si
curatare minutioasa apoi se sterilizeaza;
-dulapurile si sertarele in care se tin materialele se curata si dezinfecteaza;
Personalul care efectueaza curatenia trebuie sa poarte manusi, sa se spele si dezinfecteze pe
maini inainte si dupa scoaterea manusilor si de cate ori este nevoie.
Materialele de curatenie( galeti, mopuri, lavete etc) se spala si dezinfecteaza la sfarsitul
programului si se pastreaza uscate in camere spaciale
Dupa toate aceste operatiuni urmeaza dezinfectia terminala efectuata de echipa
Compartimentului se Prevenire si Control Infectii Nosocomiale.

 CONFORM LEGISLATIEI IN VIGOARE, ESTE OBLIGATORIU DE RESPECTAT UN INTERVAL

DE MINIM 30 MINUTE INTRE INTERVENTIILE CHIRURGICALE, TIMP IN CARE SALA DE
OPERATII / NASTERE/ CEZARIENE ESTE CURATATA, DEZINFECTATA SI PREGATITA
PENTRU URMATOAREA INTERVENTIE CHIRURGICALA.
 LA SFARSITUL PROGRAMULUI OPERATOR SE VA FACE CURATENIE SI DEZINFECTIE
TERMINALA.

58
 PROTOCOL DE CURATENIE SI DEZINFECTIE SALI DE TRATAMENT

I. CURATENIA SI DEZINFECTIA ZILNICA

In fiecare sala de tratament se incepe cu curatarea obiectelor mai putin murdare si se
continua cu obiectele murdare (cosuri de deseuri).
NU se admite existenta existenta ghivecelor cu flori si vaselor cu flori taiate.
-se deschide geamul pentru a se aerisi;
-se colecteaza si se evacueaza lenjeria murdara;
-se curata si dezinfecteaza:mesele pentru tratament – obligatoriu de doua ori pe zi si de cate
ori este nevoie, mesele de depozitare temporara a analizelor recoltate de la pacienti -
obligatoriu de doua ori pe zi si de cate ori este nevoie, mesele cu instrumentar steril, biroul
de scris, corpul de iluminat, scaunele, reflectoarele de la lampile de UV, stativul pentru
perfuzie, dulapurile pentru medicamente si instrumentar si alte suprafete verticale;
-se curata si dezinfecteaza mesele chirurgicale sau ginecologice cu accesoriile lor, scarita,
reflectorul;
- intretinerea instalatiei de aspiratie: se evacueaza borcanele de aspiratie, se curata si se
dezinfecteaza tubulatura de aspiratie si barbotoarele prin imersare intr-o solutie de
dezinfectant; se sterilizeaza in functie de material prin imersare in solutie de sterilizant la
rece, se clatesc abundent cu apa sterila si se usuca sau la oxid de etilena sau la autoclav si se
mentin pana la utilizare in cutii metalice sterile; se monteaza borcanele de aspiratie curatate
si dezinfectate;
- se asigura tubulatura si masti de oxigen sterile;
- laveta se clateste dupa stergerea fiecarui element de mobilier;

59
- se continua cu stergerea prafului de pe restul suprafetelor orizontale:pervazul, partea
superioara a dulapurilor;
- daca se impune se sterg peretii, geamurile, usile, inclusiv balamalele;
- se curata si dezinfecteaza recipientele pentru decontaminarea instrumentarului;
- chiuveta pentru spalarea mainilor:se curata si dezinfecteaza oglinda, suportul de prosop,
sapuniera, etajera, bateria, cuva cu sifonul chiuvetei; daca este cazul se aplica si detartrant;
- se pune sapun, produs antiseptic, prosop hartie;
- se evacueaza deseurile periculoase si se inlocuieste recipientul de colectare, se goleste
cosul de gunoi si se curata, se inlocuieste sacul de plastic din cos, se matura umed
pavimentul de la geam catre usa;
-se spala si se dezinfecteaza pavimentul;
-se verifica aspectul estetic al salii si se inchide fereastra.

II.CURATENIA SI DEZINFECTIA SAPTAMANALA SAU DUPA O INTERVENTIE SEPTICA

(terminala)

- saptamanl se efectueaza curatenia si dezinfectia ciclica;

- se efectueaza ca si cea zilnica, in plus se curata si dezinfecteaza gurile de ventilatie, peretii,
plafonul, geamurile, usile.
Personalul care efectueaza curatenia trebuie sa poarte manusi, sa se spele si dezinfecteze pe
maini inainte si dupa scoaterea manusilor si de cate ori este nevoie.
Materialele de curatenie (galeti, mopuri, lavete etc) se spala si dezinfecteaza la sfarsitul
programului si se pastreaza uscate in camere speciale.
Dupa toate aceste operatiuni urmeaza dezinfectia terminala efectuata de echipa
Compartimentului de Prevenire si Control Infectii Nosocomiale.

60
ASEPSIA SI ANTISEPSIA

Asepsia si antisepsia fac parte din grupa metodelor prin care realizam dezinfectia.
Notiunea de dezinfectie se refera la totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice si
farmacologice care urmaresc indepartarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni
din mediu.
ASEPSIA ( a=fara; sepsis=putrefactie ) reprezinta un ansamblu de masuri prin care
impiedicam contactul germenilor cu plaga operatorie. Prin faptul ca ea previne contaminarea
plagilor, este o metoda profilactica, chirurgicala.
Ca actiune profilactica, de prevenire a contaminarii plagilor cu germeni patogeni,
asepsia foloseste o serie de metode incepand de la spalarea manimilor chirurgului si
protejarea lor cu manusi sterile, la dezinfectia campului operator si sterilizarea tuturor
instrumentelor, campurilor si materialelor folosite intr-o interventie chirurgicala si terminand
cu aplicarea pansamentului steril. Pentru realizarea acestora ea utilizeaza o serie de mijloace
fizice si chimice.
Mijloacele fizice sunt reprezentate de procedeele mecanice de spalare a mainilor si
tegumentelor, de caldura uscata si umeda si de radiatii.
Mijloacele chimice utilizeaza substante de tipul formolului sau etilenoxidului.
Sterilizarea cu ajutorul radiatiilor si a substantelor chimice poarta numele de sterilizare la
rece.

Sterilizarea - instrumentarului - caldura uscata, fierbere, autoclavare

- ideal : radiatii ionizante, vapori de etilen oxid

- materialului moale (textil) - caldura umeda
- ideal radiatii ionizante
- materialului de sutura
- materialelor de cauciuc
- seringilor si acelor
- periilor, apei, sapunului

61
Aseptizarea mainilor chirurgului - metoda clasica (apa sterile si sapun)

- metode moderne : betadina

- metode de necesitate : badijonarea mainii si antebratului
cu tinctura de iod (in caz de mari urgente)

Mijloace si tehnica sterilizariiprin caldura

Caldura este utilizata pentru sterilizare in 3 modalitati :

 in mediu lichid ( fierbere in apa )
 in mediu de vapori supraincalziti prin presiune ( autoclav )
 in mediu de aer supraincalzit, caldura uscata ( pupinel )
 flambarea – proces vechi

Sterilizarea prin mijloace chimice

1. Sterilizarea prin vapori de formol

2. Sterilizarea prin vapori de oxid de etilen

ANTISEPSIA - este o metoda chirurgicala curativa prin care se urmareste distrugerea

microbilor prezenti intr-o plaga.
Antisepsia utilizeaza o serie de mijloace chimice denumite in general antiseptice sau
dezinfectante. Se obisnuieste sa se denumeasca ANTISETIC substanta cu actiune bactericida
sau bacteriostatica ce se aplica pe tesuturi vii iar DEZINFECTANT substanta folosita pentru
distrugerea germenilor de pe diverse obiecte, produse septice sau din mediul extern.
Actiunea substantelor antiseptice se exercita indifferent de activitatea bacteriana si
de natura mediului inonjurator si ea se datoreste distrugerii membranelor celulare.
Un bun antiseptic trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
- sa fie solubil in orice proportii in apa sau solutii organice
- sa fie stabil in solutii diluate si in timp
- sa fie bactericid nu numai bacteriostatic

62
- sa nu fie iritant si nici toxic pentru tesuturi
- sa aiba un spectru bacterian intins
- sa actioneze rapid, in cateva minute
- sa-si conserve activitatea microbiana chiar in prezenta lichidelor organice (sange,
albumina)
- sa isi pastreze calitatile si cand sunt inclusiin diferiti excipienti
Clasificare :
- antiseptice - slabe : sapunul simplu
- de suprafata : alcoolul, tinctura de iod
- care degaja clor : hipocloritul de Na, cloramina
- substante care degaja oxigen in stare nascanda : apa oxigenata, acidul boric
- derivati ai metalelor grele : fenoseptul, nitratul de Ag
- cloranti organici azoici : rivanolul, permanganatul de potasiu
- fenolii si derivatii sai
- detergenti

A Igiena mainilor

63
PRECAUTIUNI UNIVERSALE
Precautiunile universale reprezinta un ansamblu de activitati si proceduri menite
sa previna in unitatile sanitare, infectiile cu microorganisme care se transmit prin sange alte
fluide ale corpului, mucoase si tegumente ce prezinta solutii de continuitate .
Cele mai importante precautiuni care trebuie avute in vedere sunt :
Spalatul mainilor ;
Spalarea mainilor se face cat mai atent dupa contactul cu fiecare pacient sau dupa contactul
cu sange sau alte fluide biologice.
Spalarea mainilor se face dupa indepartarea manusilor, dupa efectuarea prestatiilor
medicale sau de ingrijire la un pacient sau intre prestati.
 Spalarea simpla a mainilor : se efectueaza cu apa potabila si sapun obisnuit si are ca
scop reducerea florei microbiene tranzitorii.
 Spalarea antiseptica a mainilor : se efectueaza cu apa potabila si sapun antiseptic lichid
si are ca scop reducerea florei microbiene tranzitorii si florei microbiene rezidente.
 Spalarea chirurgichala a mainilor : se efectueaza cu apa sterila si sapun lichid si are ca
scop reducerea florei microbiene tranzitorii si florei microbiene rezidente.
Spalarea mainilor se face :
- la intrarea in serviciu si la plecare ;
- la intrarea si la iesirea din salon ;
- inainte si dupa examinarea fiecarui bolnav ;
- inainte si dupa aplicarea unui tratament ;
- inainte si dupa efectuarea de investingatii ;
- dupa scoaterea manusilor ;
- dupa scoaterea masti ;
- inaintea de distribuirea alimentelor si a medicamentelor ;
- dupa folosirea batistei ;

64
 - dupa folosirea toaletei ;
- dupa trecerea mainii prin par ;
- dupa activitati administrstive ;
Purtarea manusilor :
Se face la manipularea instrumentarului contaminat, la recolta de sange , lichide biologice
contaminate , in contact cu plagi , escare , alte leziuni cutanate.

Manusile pot fi in functie de scopul folosirii de uz unic-sterile si de uz general –

reutilizabile .
Manusile se schimba dupa fiecare pacient ,
-dupa folosire se spala mainile cu manusi si apoi se indeparteaza;
-dupa indepartarea manusilor se spala iar mainile .
Purtarea halatelor : este necesara in timpul tuturor activitatilor din unitatile
medicale .
Purtarea sorturilor , bluze impermeabile : se folosesc canD se anticipeaza producerea
de stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice.
Purtarea masti : protejeaza tegumente , mucoasele bucale ,nazale ale personalului
medical.
Purtarea de protectoare faciale, bonete, cizme .

IGIENA BOLNAVILOR
Prelucrarea igienica a bolnavului la internare ( inbaierea prin dus, taierea unghiilor, la
nevoie deparatizare)
Consultarea, triarea si repartizarea bolnavului de la internare si conducerea lui de
catre infirmiera la salonul la care a fost repartizat.

Asigurarea cu lenjerie curata pentru fiecare bolnav nou internat si schimbarea

acesteia ori de cate ori este nevoie si cel putin o data pe saptamana.

65
 La bolnavii care prezinta incontinenta de urina sau fecale, la cei care au varsaturi,
supuratii, precum si la copii mici, salteaua se acopera cu o musama sau o husa de plastic care
se va spala si se va sterge cu solutie dezinfectanta zilnic, precum si ori de cate ori este nevoie.
Asigurarea spalarii paturilor, huselor ( dosurilor) de perna si de saltea ori de cate ori se
murdaresc cu produse patologice si cel putin semestrial.
Asigurarea in timpul internarii a toaletei zilnice a bolnavilor si imbaierea acestora cel
putin o data pe saptamana si ori de cate ori este nevoie. Imbaierea obligatorie in ziua
dinaintea operatiei a bolnavilor ce se supun interventiilor chirurgicale ( exceptie urgentele).
Asigurarea cu termometre dezinfectate, de utilizare individuala, pentru fiecare bolnav.
Asigurarea obiectelor individuale ( pahar sau cana pentru baut apa, sapun, prosop si
hartie igenica) si asigurarea pentru fiecare bolnav a lenjeriei curate de pat si de corp conform
baremurilor si schimabrea acesteia cel putin saptamanal si ori de cate ori este nevoie.
Instruirea bolnavilor ( si familiei) sa-si procure pasta si perie de dinti, batista si
pieptene.
Educarea permanenta a bolnavilor asupra comportamentului igenic in spital.

IGIENA ALIMENTATIEI
Calitatea alimentelor la procurare, organizarea transportului astfel incat sa se evite
contaminarea lor, separarea circuitelor alimentelor neprelucrate sau in curs de pregatire de
circuitul alimementelor pregatite si care urmeaza sa fie distribuite bolnavului, pastrarea in
spatii frigorifice a alimentelor perisabile, prelucrarea alimentelor, curateania permanenta a
vaselor, utilajelor si ustensilelor, a mobilierului, peretilor si pavimentelor, evacuarea
rezidurilor si resturilor alimentare, aplicarea permanenta a masurilor pentru prevenirea
infestarii si distrugerea insectelor si rozatoarelor, instruirea personalului.
Interzicerea pastrarii de la o masa la alta a alimentelor preparate, alimentele trebuiesc
pregatite pentru o singura masa si distributie imediat dupa prepararea lor.
Educarea apartinatorilor pentru a nu aduce bolnavilor alimente alterabile.
Asigurarea spatiilor frigorifice pentru pastrarea alimentelor bolnavilor.

66
 Infirmiera va purta : halat, boneta, masca si manusi la servitul mesei

INFECTIILE NOSOCOMIALE

( Metode de prevenire si control )

Infectia nosocomiala este infectia contractata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si
se refera la orice boala datorata microorganismelor, boala ce poate fi
recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza fie bolnavul datorita internarii lui in
spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie
personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu in
timp ce persoana respective se afla in spital.
- infectiile intraspitalicesti cel mai adesea se manifesta prin infectii ale plagii operatorii
infectate, pielii, infectii dupa nastere, infectii urinare, infectii ale tubului digestive, hepatita
virala, infectii respiratorii, boli eruptive.

Cauzele infectiilor intraspitalicesti

- sterilizarea defectuoasa a ustensilelor cu care se efectueaza tratamente, investigatii,
ingrijiri
- nerespectarea rgulilor de asepsie si antisepsie
- intretinerea defectuoasa a igienei corporale a bolnavilor, a personalului
- curatenia si dezinfectia defectuoasa a rufariei de pat, de corp, a paturilor, saltelelor, a
imbracamintei de protectie a personalului sanitar

- curatenia si dezinfectia necorespunzatoare a localului : paviment, pereti, mobilier, instalatii

sanitare
- nerespectarea cicuitelor functionale ( bolnavi, instrumente, medicamente, alimente,
lenjerie, reziduri )
- aglomerarea de bolnavi, vizitatori, personal, elevi si studenti in practica
- purtatori necunoscuti de germeni

67
 Prevenirea infectiilor intraspitalicesti

- transportul cu autosalvarea va fi individual

- purtatorii de germeni vor fi izolati de la serviciul de primire
- se va asigura mentinerea unei perfecte stari igienico-sanitare in unitati
- se vor aplica toate masurile de asepsie si antisepsie
- se vor efectua in mod corect dezinfectia continua ( zilnic si periodic ) si dezinfectia
terminala
- se vor respecta cu strictete circuitele : bolnavilor, personalului, vizitatorilor, persoanelor
straine, medicamentelor, alimentelor ca si o colectare si un transport corespunzator al
rezidurilor solide.

Riscul infectiilor este sporit de unii factori favorizanti

 supraaglomerarea care face dificila atat curatenia, cat si izolarea celor contaminati sau a
celor cu rezistenta scazuta
 aglomerarea paturilo si a spatiilor comune
 ignoranta personalului si functionarea defectuoasa a unitatii
 incalcarea normelor generale de igiena
Riscul infectiilor este diminuat de unele masuri speciale
 masuri organizatorice privind supravegherea , masurile preventive, raportarea cazurilor
suspecte, controlul medical periodic, triajul zilnic
 masuri care vizeaza sursele de infectii : depistarea purtatorilor sanatosi, depistarea
bolnavilor contagiosi, controlul vizitatorilor, amenajarea locurilor de vizita, purtarea
mastilor
 masuri care vizeaza caile de transmitere : sterilizarea cu antibiotice, dezinfectarea si
sterilizarea, aplicarea tehnicii aseptice (pentru personal, obiecte, incaperi), igiena aerului,
igiena mainilor
 masuri privind protejarea organismelor vulnerabile si receptive
 masuri privind personalul investigatii bacteriologice, examinarea periodica, eliminarea
68
 personalului contaminat
 masuri privind respectarea circuitelor (persoane sanatoase, bolnave, vizitatori, alimente,
haine).
Conditia esentiala a evitarii infectiilor nosocomiale este respectare normelor de igiena

COLECTAREA DESEURILOR

Conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr.185/2003 – Norme tehnice privind

asigurarea curateniei, dezinfectiei, efectuarea si pastrarea sterilitatii, va informam
urmatoarele:

-NU este permis amestecul produselor folosite la curatenie, al substantelor dezinfectante sau
al antisepticelor ! Exista riscul unor reactii chimice periculoase pentru cel care le
manipuleaza, precum si riscul de inactivare si incompatibilitate.

-NU este permisa utilizarea ambalajelor alimentare pentru produsele de intretinere a

curateniei, pentru dezinfectante si pentru antiseptice.

-NU este permisa aruncarea ambalajelor goale de la produsele de curatenie, de dezinfectie

sau de la antiseptice decat dupa ce au fost curatate sau /si neutralizate.

-NU este permisa utilizarea de recipiente goale de la produse dezinfectante pentru produsele
antiseptice.

-flacoanele cu dezinfectante sau antiseptice vor fi etichetate astfel:denumirea produsului,

concentratia , data cand a fost preparat, termen de valabilitate.

69
Ordinul 219/2002: privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale

DESEURI NEPERICULOASE:
Sunt deseurile a caror compozitie este asemanatoare cu cea a deseurilor menajere si care nu
prezinta risc major pentru sanatatea umana si mediu:
- Ambalajele materialelor sterile, hartia, resturile alimentare;
- Flacoane de la solutiile perfuzabile care nu au venit in contact cu sangele sau
alte fluide biologice, gipsul necontaminat cu fluide biologice;
- Saci si ambalaje de material plastic, manusi folosite la curatenie;
- Recipiente din sticla intacte care nu au venit in contact cu sangele sau alte fluide
biologice;

SUNT DESEURI NEPERICULOASE - SE COLECTEAZA IN SACI NEGRI SI SE TRANSPORTA LA

RAMPA DE GUNOI A SPITALULUI PENTRU A FI PRELUATE IN SISTEMUL DE COLECTARE DE
DESEURI MENAJERE A ORASULUI

DESEURI PERICULOASE:
B. DESEURI ANATOMO-PATOLOGICE
Parti anatomice, fetusi, placente, material biopsic din blocurile
operatorii
Cadavre de animale de laborator
SUNT DESEURI INFECTIOASE - SE COLECTEAZA IN SACI GALBENI SI SE TRANSPORTA LA
INCINERATORUL SPITALULUI PENTRU A FI INCINERATE
C. DESEURI INFECTIOASE
Deseuri solide sau lichide care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide
biologice:
Deseuri solide sau lichide care contin sau au venit in contact cu
virusuri, bacterii,

70
 paraziti sau toxinele microorganismelor
Seringi, perfuzoare fara ac, sonde si alte materiale de unica folosinta
Recipiente care au continut sange sau alte fluide biologice
Campuri operatorii, manusi folosite in acte medicale
Sonde si alte materiale de unica folosinta
Materiale de laborator folosite, comprese, pansamente, membrane de
dializa
Pungi din material plastic pentru colectarea urinei

SUNT DESEURI INFECTIOASE - SE COLECTEAZA IN SACI GALBENI SI SE

TRANSPORTA LA INCINERATORUL SPITALULUI PENTRU A FI INCINERATE

DESEURI INTEPATORE-TAIETOARE
Ace, ace cu fir, seringi cu ac, acele de la perfuzoare
Catetere, branule, pipete
Lame de bisturiu de unica folosinta
Sticlarie de laborator si alta sticlarie sparta sau nu, care a venit in
contact cu materialul infectios

SUNT DESEURI INFECTIOASE - SE COLECTEAZA IN CUTII DE CARTON CU PERETI

REZISTENTI SI SE TRANSPORTA LA INCINERATORUL SPITALULUI PENTRU A FI
INCINERATE

DESEURI CHIMICE SI FARMACEUTICE

Seruri si vaccinuri cu termen de valabilitate depasit, medicamente
expirate
Reziduuri de substante chimioterapice
Reactivi si substante folosite in laboratoare
Substante dezinfectante expirate sau deteriorate prin depozitarea
71
 necorespunzatoare
SE COLECTEAZA IN RECIPIENTE SPECIALE CU MARCAJ ADECVAT PERICOLULUI
(INFLAMABIL, COROZIV, TOXIC) SI SE INDEPARTEAZA CONFORM PREVEDERILOR
LEGALE PRIVIND DESEURILE CHIMICE PERICULOASE.

DEZBRACAREA SI IMBRACAREA BOLNAVULUI IMOBILIZAT LA PAT

Bolnavii in stare grava : inconstieni, paralizati, traumatizati, adinamici,care sunt

imobilizati la pat, sunt dezbracati si imbracati de catre infirmiera. Aceasta va proceda cu
multa blandete, pentru a nu le accentua suferinta si pentru a nu-I obosi. De asemenea, va
proceda cu mult tact pentru a nu le creea senzatia ca sunt neputinciosi.

Schimbarea camasii bolnavului care poate fi ridicat in pozitie sezanda.

Materiale necesare : o camasa curata, o flama, talc, alcool.
Tehnica de lucru : se desface patura care acopera bolnavul, pliind-o in armonica, si se
acopera bolnavul cu o flanca daca se poate incalzita. Se ridica bolnavul in pozitie sezanda, se
ruleaza camasa pana la ceafa si se trece peste cap, infirmiera coborand bratele, scoate
manecile. Se trece camasa curata pe bratele bolnavului si apoi peste cap acoperandu-I
trunchiul.
Bolnavul este intins, dupa care ajutat se sprijina pe calcaie si regiunea dorsala si I se
trage camasa sub sezut si i se acopera membrele inferioare si se reface patul.
In cazul in care unul dintre membrele superioare este afectat, dezbracarea se incepe
cu partea sanatoasa si se termina cu partea suferinda. Pentru imbracare se procedeaza
invers, incepandu-se cu membrul afectat.

Schimbarea camasii bolnavului care nu poate fi ridicat in pozitie sezanda.

Materiale necesare : ca mai sus

72
Tehnica de lucru : bolnavul fiind acoperit, i se trage camasa in sus pana la torace, apoi dupa
ce a fost intors in decubit lateral stang, drept si dorsal, i se scot manecile si se degaja camasa
peste cap. Pentru imbracarea camasii curate se procedeaza cu miscari inverse.

Dezbracarea si imbracarea bolnavului in pijama.

Se efectueaza dupa procedeele descries mai sus, in functie de posibilitatea de a
adduce bolnavul in pozitie sezanda sau in decubit lateral. Reimbracarea pantalonului de
pijama se face adunandu-se cu mainile una din partile pijamalei pentru a trece piciorul prin
ea, dupa care se procedeaza la fel si cu cealalta parte.
Pentru bolnavii care nu pot fi mobilizati se folosesc camasi desfacute la spate, care
acopera bratele, suprafetele anterioare si laterale ale corpului.
Pentru cei cu bratul fracturat, care nu poate fi deplasat, se folosesc camasi cu maneci
desfacute.
Pozitia bolnavului trebuie aleasa in functie de boala persoanei respective, de
observatiile si examenele medicale care trebuiesc efectuate si de ingrijirile care urmeaza sa i
se acorde.
In cazul in care bolnavul este mentinut mai mult timp intr-o anumita pozitie, exista
riscul aparitiei escarelor. Ca atare este indicata schimbarea periodica a pozitiei, fie cu ajutorul
bolnavului insusi, fie prin efortul dumneavoastra exclusiv, daca el insusi este imobilizat.
Escarele = leziuni profunde ale unor tesuturi din regiunile insuficient irigate datorita
unei compresiuni indelungate. La aparitia escarelor contribuie umezeala, cutele sau
cusaturile lenjeriei, bucati mici si dure de alimente, medicamente, gips care irita pielea prin
frecare.
Regiunile expuse escarelor corespund punctelor de sprijin ale corpului pe planul
patului astfel

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

73
 Alimentatia persoanei bolnave are rolul de a-i asigura elementele nutritive necesare
organismului.
Principii generale in alimentatia rationala a bolnavului
1. Asigurarea integrala ( prin aportul alimentar ) a tuturor elementelor nutritive in
concordanta cu nevoile organismului.
2. Stabilirea unei ratii alimentare care sa corespunda cantitativ si calitativ fiecarui bolnav (
proportia de alimente de origine animala sau vegetala, crude sau fierte, pentru un interval
de 24 de ore ).
3. Stabilirea unui regim dietetic care sa corespunda cantitativ nevoilor organismului.
4. Asigurarea repartitiei echilibrate a meselor in cursul zilei si crearea unor atitudini legate
de aceasta periodicitate.
5. Evitarea exceselor si erorilor alimentare.

Tipuri si moduri de alimentare a bolnavului

- Naturala - activa
- pasiva
- Artificiala - sonda
- injectie

Indiferent de modul in care asigurati alimentatia bolnavului, trebuie sa aveti, in afara

deprinderilor specifice necesare, o atitudine care sa ii ofere posibilitatea comunicarii,
confortul psihic, securitatea afectiva.

ALIMENTAREA ACTIVA
Se practica in cazul bolnavilor care pot manca singuri, fara ajutorul altei persoane.
In sala de mese :
1. Pregatiti in prealabil conditiile de mediu :
 verificarea curateniei si aerisirea salii

74
  aranjarea estetica a tacamurilor si a veselei pe mese
 invitatia la masa ( cu mentionarea spalarii mainilor )
2. Serviti alimente respectand constant etapele :
 servirea pe rand a felurilor de mancare prescrise
 servirea fiecarui aliment intr-o farfurie curata
 ridicarea veselei folosite dupa fiecare fel.
3. Reorganizati sala de mese :
 strangerea veselei utilizate
 transportarea veselei utilizate la oficiu
 curatenia si aerisirea salii de mese
In salon
La masa : se respecta aceleasi principii ca in sala de mese doar cu mentiunea ca trebuie
indepartate toate obiectele care ar putea influenta negativ apetitul.
La pat : se respecta aceleasi principii ca in sala de mese, cu mentiunea ca se spala bolnavul
pe maini, se pune un servet la gatul bolnavului, se protejeaza cu mteriale adecvate lenjeria
de pat si de corp, dupa masa se efectueaza toaleta partiala ( maini si cavitate bucala ) si se
schimba lenjeria, care eventual s-a murdarit.

In cazul alimentarii ,, la pat “ bolnavul trebuie asezat intr-o pozitie cat mai
confortabila, care poate fi dupa caz : sezanda, semisezanda, decubit lateral stang.

ALIMENTAREA PASIVA
- se practica in cazul bolnavilor care nu se pot hrani singuri, avand nevoie de ajutorul altei
persoane. Dat fiind specificul acestor boli, alimentarea pasiva impune respectarea unui set
de reguli particulare.
1. Serviti acesti bolnavi dupa ce a luat sfarsit masa celorlalte persoane bolnave, pentru a
dispune de timp suficient.

75
2. Inarmati-va cu rabdare, pe de o parte pentru ca acesti bolnavi sunt sensibili la orice semn
al nerabdarii dvs., iar pe de alta parte, pentru ca alimentarea lor impune un ritm lent si
pauze frecvente.
3. Asezati bolnavul in pozitia cea mai confortabila, in concordanta cu starea lui si cu
confortul psihic ( semisezand, decubit dorsal, decubit lateral ).
4. Protejati lenjeria de pat si de corp cu prosoape si stergeti barbia bolnavului, cand este
cazul.
5. Asezati tava cu mancare pe o masuta rulanta, pe noptiera sau pe un taburet, asa incat
bolnavul sa vada alimentele pe care urmeaza sa le ingurgiteze.
6. Asezati-va intotdeauna in partea dreapta a bolnavului pe un scaun, sau daca este nevoie,
pe marginea patului.
7. Folositi vase, tacamuri, instrumente adecvate starii bolnavului respectiv.
8. Dupa terminarea alimentatiei efectuati toaleta partiala a bolnavului ( barbia, cavitatea
bucala ) schimbati lenjeria murdara, indepartati resturile alimentare si vesela murdara,
aerisiti incaperea.
9. De-a lungul intregului interval, comportati-va in asa fel incat bolnavul sa simta efectiv ca
timpul dvs. ii este rezervat lui si ca in centrul preocuparii dvs. se afla alimentarea si confortul
sau.
Atat in cazul alimentarii active cat si in cazul alimentarii pasive, evitati sa atingeti
alimentele cu mana si respectati cu rigurozitate regulile de igiena generala.
Regimul alimentar este, in general, un factor care contribuie la mentinerea,
functionarea, dezvoltarea organismului. In cazul persoanelor bolnave, acest regim alimentar,
care capata particularitati dietetice, este un factor essential in cadrul procesului de
vindecare. Exista situatii in care regimul alimentar este unicul tratament prescris bolnavului.
Fiecare boala si fiecare bolnav necesita un regim alimentar adecvat maladiei in
cauza, cat si particularitatilor individului respectiv.

76
NOTIUNI DE NUTRITIE SI METABOLISM

Nutritia - reprezinta una din nevoile fundamentale ale organismului uman : pentru a se
mentine, a functiona si a se dezvolta normal, el trebuie sa primeasca cu regularitate
elemente nutritive capabile sa-i satisfaca necesitatea permanenta de energie si
reconstructie.
Alimentatia – reprezinta conditia esentiala pentru existenta vietii.
- fara hrana organismul nu se poate mentine, manifesta , dezvolta, perpetua.
- in alcatuirea regimului se pleaca totdeauna de la nevolie omului normal, de aceeasi
varsta, sex, stare fiziologica si cu acelasi tip de munca.
- componentele de baza ale alimentelor sunt denumite : factori nutritivi sau principii
nutritive. Acestea sunt : proteinele, lipidele, glucidele, sarurile minerale, apa si
vitaminele.
- glucidele, proteinele si lipidele reprezinta materialul furnizor de energie pentru
organism si pietrele de constructie pentru refacerea si reinnoirea tesuturilor uzate.
Mineralele si vitaminele intervin intr-o serie de reactii biochimice in organism,
accelerand viteza de producere a acestora. Vitaminele sunt cunoscute si sub
denumirea de biocatalizatori.
PROTEINELE – sunt indispensabile vietii si indeplinesc urmatoarele functii :
 intra in structura tuturor tesuturilor si iau parte la refacerea lor indeplinind un
rol plastic
 intra in structura hormonilor
 participa la formarea anticorpilor, substante cu rol in apararea organismului
contra microbilor si toxinelor
 au rol in repartitia apei si a substantelor dizolvate in ea in diferite sectoare din
organism
 se gasesc in lapte, carne, oua, branzeturi

77
 Nevoile de proteine se apreciaza atat din punct de vedere al aportului global cantitativ
dar si calitativ.
Un adult normal are nevoie de 1-1,5 g proteine / Kcorp / zi.
Aceasta reprezinta optimul fiziologic care constituie 11-13 % din valoarea calorica a
ratieie zilnice.
Variaza cu varsta, conditiile de munca, efortul, starile fiziologice (graviditate, alaptare,
perioada de crestere ) sau patologice.
LIPIDELE (grasimile) reprezinta o sursa importanta de energie pentru organism.
- 1 g de grasime ars produce 9,3 calorii
- reprezinta constituentul preponderant al tesutului adipos din organism (grasimi
depuse sub piele).
- pot fi animale si vegetale
- intr-o alimentatie rationala trebuie pastrat un echilibru intre grasimile de origine
animala si cele de origine vegetala.
- grasimile animale trebuie sa reprezinte numai jumatate pana la doua treimi din
totalul lipidelor din alimentatia zilnica.
- intr-o ratie normala lipidele trebuie sa se afle in proportie de 1-2 g/Kcorp/zi, ceea ce
reprezinta 25-30 % din valoarea calorica a ratiei zilnice.
- necesarul de lipide este crescut la copii, persoane care depun eforturi si celor care
lucreaza la temperaturi joase.
- cele mai importante surse alimentare de lipide sunt : untul si margarina, smantana,
slanina, untura, seul topit, uleiurile vegetale, carnea grasa, laptele, branzeturile
grase, nucile, alunele.

GLUCIDELE SAU HIDRATII DE CARBON sunt substante organice formate din carbon,
hydrogen si oxigen.
- majoritatea au gustul dulce

78
 - cele mai importante glucide sunt glucoza si fructoza, zaharoza, galactoza (glucidul
din lapte), amidonul (din legume si cereale), celuloza (din vegetale) – favorizeaza
evacuarea intestinului stimuland miscarile intestinului gros (peristaltismul)
- desi ocupa ponderea cea mai importanta in alimentatia omului, consumul exagerat
este daunator putand duce la instalarea obezitatii, dislipidemiilor si a diabetului
zaharat.
- cele mai daunatoare sunt concentratele de glucide (zahar, produse zaharoase,
gemuri, dulceturi).
- cele mai recomandabile sunt cele provenite din cereale, fructe si legume.
- nevoia de glucide pentru individul normal este evaluata la 4-8 g/Kcorp/zi, adica 55-
65 % din valoarea calorica totala.
APA - reprezinta mediul in care se desfasoara toate reactiile biologice din organism.
- pierderea a 10 % din apa organismului duce la moartea acestuia
- fara alimentatie, omul poate rezista o luna, dar fara apa, moartea se produce in
cateva zile.
- aportul de apa trebuie sa fie egal cu eliminarea a 2500 ml
- pierderea de apa declanseaza reflexul de sete
- cand pierderile sunt foarte mari, apar deshidratari grave, care pot fi mortale
- cand eliminarea apei nu se poate face in totalitate, aceasta se retine in tesuturi si
apare edemul.

SARURILE MINERALE - participa la structura celulelor si intra in constitutia unor enzyme,

vitamine si hormoni.
Exemple : calciu, fosfor, sodium, clor, potasiu, magneziu, cupru, iod, fluor.

VITAMINELE - sunt biocatalizatori, care in cantitate foarte mica indeplinesc functii foarte
importante.

79
- dupa solubilitate se impart in : vitamine solubile in apa - hidrosolubile (B1, B2, B12, C, acid
folic, acid pantotemic) si vitamine solubile in grasimi numite liposolubile (A,D,E,K)
Pentru efectuarea functiilor vitale, organismul are nevoie de energie si elemente
nutritive. Acestea ii sunt furnizate de alimente. Factorii nutritive se gasesc sub forma unor
combinatii complexe, care nu pot fi utilizate ca atare – este deci nevoie de transformari.

DIGESTIA reprezinta prima etapa a transformarilor.

- faramitate mecanic prin masticatie si imbibate cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin
esofag in stomac si intestinul subtire, unde se continua digestia inceputa in avitatea
bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia principiilor nutritive, resturile nedigerate
trec in intestinul gros (colon), unde se definitiveaza digestia si absorbtia.

- in final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate (defecatia).

Digestia transforma alimentele in substante care fie participa la “ reconstructia “

organismului, fie ii asigura energia necesara (rezultata prin arderea lor). Totalitatea
transformarilor si a arderilor prin care trec substantele alimentare care intra in organism
poarta numele de metabolism. El trebuie inteles ca un schimb continuu de energie si
substante intre organism si mediu.

TRANSPORTUL PACIENTILOR

Mijloace de transport
In functie de gravitatea afectiunii, de scopul transportului, de distanta, transportul se face cu:
- brancarda ( targa)
- carucior
- fotoliu si pat rulant
- cu mijloace improvizate in caz de urgenta.
- cu vehicule speciale: autosalvari, avioane sanitare.

80
Transportul cu targa

Pregatirea targii
- targa se acopera cu o patura si cu un cearsaf; la nevoie, se acopera cu musama
si aleza; perna subtire.
Asezarea pacientului pe targa
- pacientul va fi asezat cu privirea in directia mersului ( trebuie sa vada unde
merge)
- la urcatul scarilor, brancardierul din urma va ridica pana la nivelul orizontal;
daca panta este prea accentuata, se poate duce pacientul, la urcus , cu capul
inainte.
- de asemenea daca pacientul trebuie supravegheat tot timpul , este mai bine ca
acesta sa fie dus cu capul inainte, pentru ca, stand fata in fata cu brancardierul,
sa poata fi supravegheat.
- in principiu, pacientul va fi prins de partea sanatoasa.
Executia
- targa este tinuta de cele doua extremitati de catre doi brancardieri, doar de
cate un singur maner astfel incat targa sa atarne de-a lungul marginii patului.
- asezarea pacientului pe targa necesita trei persoane: acestea se vor aseza de-a
lungul patului de partea targii atarnate.
- isi introduce mainile, cu palma si degetele intinse, sub pacient.
- prima: sustine capul si toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebrat.
- a doua : sprijina pacientul in regiunea lombara si sub sezut.
- a treia: sustine membrele inferioare.
Prima persoana comanda miscarile:
1. ridica deodata pacientul.
2. dupa ce acesta a fost ridicat, face un pas inapoi.

81
 3. brancardierii ridica si cealalta margine a targii, aducand-o in pozitie orizontala sub
pacient.
4. se aseaza pacientul pe targa, se acopera.
Descarcarea se face dupa aceasi metoda, dar cu miscarile inverse.

Pozitia pacientului pe targa in functie de afectiune

In decubit dorsal
- pacientii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectati
- accidentatii constientii, suspectii de fractura a coloanei vertebrale sau a
bazinului; se asigura suprafata rigida
- leziuni ale memebrelor inferioare: sub membrul lezat, se aseaza o perna
- leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aseaza peste
toracele pacientului; eventual se fixeaza cu o esarfa
- accidentatii in stare de soc cu hemaragie: cu membrele inferioare ridicate.
In pozitie sezand:
- pacientii cu traumatisme craniene, constienti si fara semne de soc: mentinuti
cu ajutorul pernelor
- leziuni ale gatului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniana sa
atinga toracele
In pozitie semisezand:
- accidentatii toraco-pulmonar
- pacientii cu insuficienta cardiorespiratorie
- accidentatii cu leziuni abdominale ( pozitia Fowler), cu genunchii flectati
In decubit lateral:
- pacientii in stare de coma
In decubit ventral:
- pacientii cu leziuni ale fetei ( craniofaciale): sub fruntea lor se aseaza un sul
improvizat din cearsafuri, sau antebratul flectat al traumatizatului

82
 - cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere
In decubit semiventral:
- pacientii inconstienti, iar in caz de tulburari de deglutitie sau hipersecretie
salivara, in pozitia Trendelemburg, pentru a prevenii acumularea si aspirarea
secretiilor
In pozitie Trendelemburg, cu inclinarea maxima de 10-15 grade
- accidentatii in stare de soc
- in colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sange in organele
vitale
In pozitia Trendelemburg inversat, cu inclinare de maximum 10-15 grade
- accidentatii cu fracturi ale bazei craniului.

TOALETA BOLNAVULUI

Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile acordate de
infirmiera cu scopul de a asigura confortul si igena bolnavului
Toaleta bolnavului poate fii:
 Zilnica – pe regiuni
 Saptamanala sau baie generala
In functie de tipul pacientului, acesta :
 N-are nevoie de ajutor
 Are nevoie de sprijin fizic si psihic
83
  Are nevoie de ajutor partial
 Necesita ajutor complet
Principii:
- Se apreciaza starea generala a bolnavului, pentru a evita o toaleta prea lunga, prea
obositoare.
- Se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea bolnavului
- Se evita curentii de aer, prin inchiderea geamurilor si a usilor.
- Se izoleaza bolnavul ( daca este posibil) de anutrajul sau , prin paravan
- Se pregatesc in apropriere materialele necesare toaletei, schimbarii lenjeriei patului
si a bolnavlui si pentru prevenirea escarelor
- Bolnavul va fi dezbracat complet si se sa acoperii cu cerceaf si patura.
- Se descopera progresiv numai partea care se va spala.
- Se stoarce corect buretele sau manusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau
pe bolnav.
- Se sapuneste si se clateste cu o mana ferma, fara brutalitate, pentru a favoriza
circulatia sangvina,.
- Apa calda trebuie sa fie din abundenta, schimbata de cate ori este nevoie, fara a se
lasa sapunul in apa.
- Se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si axile.
- Se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele
predispuse escarelor.
- Ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spalat, clatit, uscat.
- Se muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea pe care o spalam.

Etapele toaletei

84
 Se va respecta urmatoarea succesiune: se incepe cu fata, gatul si urechile; apoi,
bratele si mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor;
se intoarce bolnavul in decubitl ateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a
coapselor, din nou in decubit dorsal, se spala gambele si picioarele, organele genitale
externe – ingrijirea parului, toaleta cavitatii bucale.

Toaleta intima
Materiale
- paravan, doua bazinete, tampoane sterile din vata, pensa porttampon, cana cu apa
clada, sapun lichid, prosop, manusa de cauciuc, manusa de baie, musama, aleza; se
controleaza temperatura apei.
Pacientul
- se informeaza, se asigura intimitatea
- se pregateste patul cu musamaua, pacientul fiind in pozite ginecologica.
- se serveste un bazinet pentru a-si goli vezica urinara
- ramane in pozitei ginecologica cu al doilea bazinet curat sub regiune sacrata.
Tehnica
- se imbraca manusa de cauciuc, apoi cea de baie
- se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus, turnand apa si sapun lichid
- se limpezeste abundant
- se scoate bazinetul
- se usuca regiunea genitala anala, pliurile
- se pudreaza cu talc pliurile
Ingrijiri ulterioare
- se indepateaza materialele, se aranjeaza patul
- pacientul este asezat comod
De stiut

85
 - spalarea organelor genitale externe se poate face cu tampon de vata montate pe
pensa porttampon.
- la barbat, se degaja glandul de preput si se spala cu prudenta (se previne
patrunderea sapunului in uretra)
De evitat
- Contaminarea regiunii genitale cu microrganisme din regiune anala, prin miscari de
spalare dinspre anus spre sinfiza pubiana.

IGIENA BOLNAVILOR
Prelucrarea igienica a bolnavului la internare ( inbaierea prin dus, taierea unghiilor, la
nevoie deparatizare)
Consultarea, triarea si repartizarea bolnavului de la internare si conducerea lui de
catre infirmiera la salonul la care a fost repartizat.
Asigurarea cu lenjerie curata pentru fiecare bolnav nou internat si schimbarea
acesteia ori de cate ori este nevoie si cel putin o data pe saptamana.
La bolnavii care prezinta incontinenta de urina sau fecale, la cei care au varsaturi,
supuratii, precum si la copii mici, salteaua se acopera cu o musama sau o husa de plastic care
se va spala si se va sterge cu solutie dezinfectanta zilnic, precum si ori de cate ori este nevoie.
Asigurarea spalarii paturilor, huselor ( dosurilor) de perna si de saltea ori de cate ori se
murdaresc cu produse patologice si cel putin semestrial.
Asigurarea in timpul internarii a toaletei zilnice a bolnavilor si imbaierea acestora cel
putin o data pe saptamana si ori de cate ori este nevoie. Imbaierea obligatorie in ziua
dinaintea operatiei a bolnavilor ce se supun interventiilor chirurgicale ( exceptie urgentele).
Asigurarea cu termometre dezinfectate, de utilizare individuala, pentru fiecare bolnav.
Asigurarea obiectelor individuale ( pahar sau cana pentru baut apa, sapun, prosop si
hartie igenica) si asigurarea pentru fiecare bolnav a lenjeriei curate de pat si de corp conform
baremurilor si schimabrea acesteia cel putin saptamanal si ori de cate ori este nevoie.

86
 Instruirea bolnavilor ( si familiei) sa-si procure pasta si perie de dinti, batista si
pieptene.
Educarea permanenta a bolnavilor asupra comportamentului igenic in spital

IGIENA ALIMENTATIEI
Calitatea alimentelor la procurare, organizarea transportului astfel incat sa se evite
contaminarea lor, separarea circuitelor alimentelor neprelucrate sau in curs de pregatire de
circuitul alimementelor pregatite si care urmeaza sa fie distribuite bolnavului, pastrarea in
spatii frigorifice a alimentelor perisabile, prelucrarea alimentelor, curateania permanenta a
vaselor, utilajelor si ustensilelor, a mobilierului, peretilor si pavimentelor, evacuarea
rezidurilor si resturilor alimentare, aplicarea permanenta a masurilor pentru prevenirea
infestarii si distrugerea insectelor si rozatoarelor, instruirea personalului.
Interzicerea pastrarii de la o masa la alta a alimentelor preparate, alimentele trebuiesc
pregatite pentru o singura masa si distributie imediat dupa prepararea lor.
Educarea apartinatorilor pentru a nu aduce bolnavilor alimente alterabile.
Asigurarea spatiilor frigorifice pentru pastrarea alimentelor bolnavilor.
Infirmiera va purta : halat, boneta, masca si manusi la servitul mesei.

CAPTAREA DEJECTIILOR FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE

Captarea fecalelor se face in plosca sau in bazinet. Plosca utilizata in mod curent este
confectionata din metal emaliat, portelan sau faianta, avand o forma ovulara, de inaltime
descrescanda pentru a se putea aluneca usor sub bolnav. Plosca se prinde de maner si se tine
intotdeauna acoperita, fie cu capacul propriu fie cu un servetel.
Fiecare pat trebuie sa aiba plosca individuala care dupa plecarea bolnavului, este
supusa dezinfectiei terminale. Utilizarea incrucisata a plostilor este interzisa.

87
 Sub bolnav se aseaza o musama si o aleza, peste care se aluneca plosca sub bolnav. In
vederea acestui scop, bolnavul, dupa ce a fost dezbracat, va fi solicitat sa se ridice putin din
sale, fiind ajutat la nevoie de infirmiera cu palma stanga introdusa sub regiunea sacrala.
Pentru durata defecarii, bolnavul va fi acoperit. Mentinerea bazinetului sub bolnav
trebuie redusa la timpul cel mai scurt posibil pentru a preveni formarea escarelor de decubit.
Toaleta de dupa defecare se face cu hartie igenica sau prin spalare: unii bolnavi
prefera sa o faca singuri, daca insa nu pot , vor fi ajutati. Bazinetul scos de sub bolnav se
acopera imediat si se scoate din salon. La nevoie, continutul lor va fi pastrat in plosca
acoperita, pana la vizita, la grupul sanitar, fiind prevazut cu o eticheta cu numele bolnavului
si ora emisiunii. In caz contrar, continutul bazinetului se arunca. Salonul se aeriseste imediat
si se spala mainile bolnavului
Golirea ,splarea si dezinfectarea curenta a plostilor se face in spalatoare.

Captarea urinei se face in vase speciale , numite urinare.

In numeroase spitale pentru captarea urinei la femei se utilizeaza plosca cu care
sansele de a pastra curetenia lenjeriei este mai mare. Paturile au urinare proprii care se
utilizeaza numai la acelasi bolnav. Urinarele se confectioneaza din sticla. Acestea permit
urmarirea cantitativa si calitativa a urinei eliminate.
In timpul utilizarii, urinarele se introduce sub patura, bolnavul ramanand acoperit
Urinarele nu trebuiesc asezate pe dusumea, caci transporta murdaria si infectia in
patul bolnavului.
La bolnavii cu sonda permaneta sau incontinenta urinara fara sonda, urinarul
respectiv, punga de colectare a urinei, se fixeaza de margine patului.
Urinarele se spala sub jeturi verticale de apa care tasnesc cu forta in vas, de jos in sus,
si-l spala bine in interior. Dezinfectarea urinarelor se face prin submerjare in solutii de
cloramina sau var cloros 1% clor activ de 2 ore.

88
 Captarea sputei – captarea si colectarea sputei se face in scuipatoare emaliate de
forma cilindrica cu capac in forma de palnie.
Daca sputa captata nu se va supune vreunui examen de laborator, se obisnuieste sa se
toarne in scuipator, inca inainte de utilizare, o cantitate fixa de solutie dezinfectanta.

Captarea varsaturilor Daca varsaturile sunt prevazute se va pregati din timp langa pat
o musama, cateva prosoape si cateva tavite renale. Daca bolnavul are proteze dentare,
acestea se vor scoate din cavitatea bucala. Daca starea bolnavului permite, in timpul
varasturilor va fi ridicat in pozite sezanda si va fi sprijinit de frunte. Cu cealalta mana,
infirmiera va tine in fata lui o tavita renala curata. Pe parcurs se aranjeaza musamaua si
prosop in fata bolnavului pentru a nu murdari lenjeria de corp si de pat. Daca bolnavul nu
poate fi ridicat, se va intoarce numai capul intr-o parte, de preferinta spre stanga, si se va
aseza tavita renala lipita de fata.
In cursul varsaturilor aparute dupa intervantiile chirurgicale, plaga operatorie va fi
protejata prin compresie usoara cu palma, fie de infirmiera, fie de bolnav, prevenind durerile
si desfacerea eventuala a suturilor proaspete.
Daca varsaturile nu au fost prevazute si continutul stomcal nu a putut fi captat, se va
pune la o parte lenjeria pe care sa intins varstura, pentru a fi prezenata medicului, iar lenjeria
bolnavului va fi schimabata.
In caz de varsaturi repetate, bolnavului i se va oferii totdeauna o alta tavita, curata, de
unde apoi varsaturile vor fi transvarsate intr-un cilindru gradat. Tavita nespalata, cu
continutul stomacal anterior evacuat, provoaca repulsie bolnavului si agraveaza greturile.
Dupa linistire, bolnavul isi va clati gura cu apa rece, ceai amar sau cu solutie aromata,
care nu se amesteca cu continutul stomacal eliminat pentru a nu-l denatura inainte ca acesta
sa fie prezentat medicului.

INGRIJIREA PERSOANEI BOLNAVE

89
 Bolnavul trebuie privit ca un om care sufera, spera si are dreptul sau la sanatate si la
viata.

Datoria celor din jurul sau este sa il ajute fie in sensul insanatosirii sale depline,
daca acest lucru este cu putinta, fie in sensul ameliorarii sanatatii sale. Insusi bolnavul
incurabil are deptul la alinarea suferintelor fizice si la linistea sa sufleteasca. Aflate in contact
direct cu persoanele bolnave, infirmierelor le revine un rol deosebit atat in comunicarea cu
aceste persoane, cat si in acordarea ingrijirilor elementare si a masurilor de urgenta.
Pentru indeplinirea efectiva a acestui rol, pregatirea lor profesionala trebuie sa raspunda
unor obiective
1. Capacitatea de a recunoaste semnele de boala si de a depista particularitatile specifice
anumitor boli.
2. Capacitatea de a efectua observatii asupra bolnavului si de a informa correct medical sau
asistenta medicala.
3. Abilitatea de a aplica tehnicile de prim ajutor si masurile elementare de interventii (
diferentiat in functie de boli ).
4. Abilitatea de a aplica tehnicile de ingrijire adecvate diferitelor maladii si a tehnicilor
variate de alimentatie.
,, Puterea sufletului omenesc este un medicament pe care nimic nu il intrece “ – Ghe.
Marinescu
Succesul profesional presupune :
- Cunostinte si atitudini despre :
1. Starea de sanatate si starea de boala
2. Semnele diferitelor boli
3. Ingrijirea acordata bolnavului
a). patul bolnavului
b). imbracarea si dezbracarea bolnavului
c). mobilizarea si schimbarea pozitiei bolnavului
90
 d). pozitiile bolnavului
e). ingrijirile acordate in cazuri particulare
f). efectuarea toaletei bolnavului.
4. Acordarea primului ajutor si transportul aciidentatilor
5. Alimentarea bolnavului si regimurile alimentare
6. Psihologia persoanei bolnave.

Comportamente manifestate prin :

 Acordarea efectiva a ingrijirilor necesare
 Comunicare efectiva si actiune
In mod firesc, orice persoana bolnava are nevoie de ingrijire adecvata, dar in acelasi
timp ea are nevoie de blandete, omenie, siguranta, sustinere morala pentru a-si pastra
optimismul si increderea in propria sa vindecare.

STAREA DE SANATATE SI STAREA DE BOALA

Starea de sanatate
Potrivit definitiei OMS, starea de sanatate este caracterizata printr-o buna stare fizica,
psihica si sociala
 toate structurile organismului se integreaza intr-un echilibru functional, datorita caruia
se mentin constantele lui fiziologice atat in conditii de metabolism bazal, cat si in conditiile
metabolice de efort.
 cat timp acest echilibru functional se mentine, se considera ca organismul se afla in
conditii de sanatate, conditii care ii permit realizarea oricarei activitati.
Definitie : Sanatatea individului este rezultatul unui echilibru relativ constant intre
functionarea normala a organismului sau si adaptarea acestui organism la mediul exterior.

Starea de boala
91
- cand rezervele de adaptare functionala au fost depasite se instaleaza manifestari de
dezadaptare
- cand actiunea agentilor agresivi persista se instaleaza starea de boala care se manifesta
prin semnele de localizare proprii fiecarui organ sau sistem.
Definitie : Boala individului este rezultatul ,, ruperii “ echilibrului care priveste functionarea
interna normala a organismului si adaptarea sa lamediul exterior, dezechilibrul poate avea
cauze endogene sau exogene.

Semne de boala
- pentru aprecierea starii persoanei bolnave este necesara supravegherea pemanenta sau
periodica a principalelor organe, sisteme, aparate. Aceasta supraveghere se efectueaza
urmarind anumiti ,, parametri “.
1. Stare generala : facies, tonus, apatie, durere…
2. Tegumente : cianoza, eruptii, pete, coloratii, plagi, leziuni, prurit…
3. Osteo-articular : pozitie…
4. Aparat digestive : mucoasa bucala, apetit, anorexie, scaun, varsaturi, deglutitie…
5. Aparat respirator : tuse, rinoree, expectoratie frecventa, miros, ritm…
6. Cardio-vascular : dispnee, decubit, edeme, palpitatii, lesin…
7. Uro-genital : diureza, mictiuni, hernie
8. Organe de simt : tumefactii, aspectul ochilor, auzul, vazul…
9. Sistem nervos : constienta, ritmul somn-veghe, convulsiile…
10. Temperatura
Supravegherea constanta a functiilor vitale si vegetative ale persoanei bolnave are o
importanta deosebita. Ca atare, supravegherea trebuie sa fie constanta pentru a inregistra
orice semn prevestitor al unei posibile inrautatiri a starii bolnavului.
Semne de boala
Aparatul respirator
Bronsite : oboseala, cefalee, raguseala, tuse, dispnee, cianoza, stare subfebrila.

92
 Astm : senzatia de lipsa de aer, dificultati in expulzarea aerului, tuse seaca,
expectoratie albicioasa
Pneumonii:catar nazal si faringian, cefalee, indispozitie, frison brusc, temperatura
ridicata, puls accelerat, limba incarcata, tahipnee, tuse.
TBC : astenic, pierdere in greutate, inapetenta, tuse, insomnii.

Aparatul cardio-vascular
Infarct: durere precardiaca intense, H.T.A., stare febrile, tahicardie, dispnee, tulburari
de ritm
Hipertensiune : cefalee occipitala, ameteli, vijiituri in urechi
Insuficienta circulatorie: apatie, indiferenta, somnolenta, privire pierduta, tegumente
palide, gura uscata, extremitati reci, pulsul slab.

Aparatul digestive
Gastrite : arsuri, dureri localizate in epigastru, amar in gura, salivatie abundenta,
cefalee, inapetenta, anemie, slabire in greutate.
Ulcer : arsuri, durere dupa mese sau noaptea ( localizata in epigastru ), ,, foame
dureroasa “, varsaturi
Enterocolita : dureri in zona ombilicului, balonari, gaze, cefalee, transpiratie, ameteli,
anemie, alternarea diareei cu constipatia.

Ficatul si caile biliare

Colecistite : jena in hipocondrul drept de aproximativ 4 ore dupa masa, colici, stari
subfebrile, greata, varsaturi, cefalee.
Icter : culoarea galbena a tegumentelor si mucoaselor, prurit generalizat, urina brun-
roscata, scaunul decolorat, constipatia.
Ciroza: HTA, balonari, eructatii, hemoragii prin venele esofagiene si hemoroidale,
anemie.

93
 Rinichii
Litiaza : dureri lombare, usturimi la urinat, urinare frecventa, hematuria
Glomerulonefrita : cefalee, jena lombara, edem al pleoapelor, urina rosiatica,
tulburari vizuale, bradicardii, HTA, hematurie.
Insuficienta renala: greata, varsaturi, diaree, astenie, tulburari de vedere, contracturi.

Boli de nutritie
Diabet: poliuria, polidipsia, apetit exagerat si permanent, slabire in greutate, eczeme,
prurit, Nevralgii
Obezitate : depunerea grasimii pe fata, ceafa, umeri, gat, abdomen, fese.

Bolile reumatismale
Artroze : dureri articulare, limitarea miscarilor articulare
Spondiloze : dureri la nivelul coloanei vertebrale sau la nivelul membrelor si a
coastelor, contractura musculara, pozitii vicioase ale coloanei

Obiectivul final al ingrijirii persoanei bolnave este vindecarea sa si alinarea

suferintelor sale.
In cadrul acestui process ( uneori atat de complex si de dificil ) infirmiera isi asuma o
multitudine de roluri de o importanta deosebita : supravegherea starii bolnavului,
efectuarea toaletei sale, asigurarea alimentarii active sau pasive, imbracarea si dezbracarea,
formarea unor deprinderi igienice, stimularea psiho-motorie, acordarea primului ajutor,
aplicarea tehnicilor specifice in cazul bolnavilor aflati in situatii speciale, asigurarea unui
mediu comfortabil prin aranjarea salonului, a patului, accesoriilor sale.
Ea trebuie sa se implice in pregatirea bolnavilor pentru vizita medicala : curatenia,
ordinea, aerisirea salonului, asigurarea prezentei bolnavilor imbracati corespunzator,
mentinerea linistii si calmului, dezbracarea, asezarea, sprijinirea, imbracarea bolnavului.

94
REGIMURI ALIMENTARE

Regimul hidric
Indicatii:
- in primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute
Alimente permise:
- supe limpezi de legume, ceaiuri indulcite cu zaharina sau neindulcite,
zeama de orez, supe diluate si degresate din carne, apa fiarta si racita.

Regimul hidro-zaharat
Indicatii:
- perioada de debut a hepatitei epidemice: insuficienta renala acuta,
insuficienta hepatica acuta, colecistita acuta, in perioada afebrila a
bolilor infectioase.
Alimente premise:
- sucuri de fructe indulcite, ceaiuri indulcite, zeama de compot, zeama de
orez.
- se administreaza in cantitati mici si repetate.

Regimul semilichid
Indicatii:
- colecistita subacuta, perioada icterica a hepatitei epidemice, ciroza
hepatica, varice esofagiene, dupa primele zile ale infarctului miocardic
acut.
Alimente premise:
- supe de fainoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe copate,
fainoase, sufleuri de branza de vaci

95
 - mese mici cantitativ si mai frecvente.

Regimul lactat
Indicatii:
- in primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, in
primele zile dupa hemoragia digestiva superira.
Alimente premise:
- 1000-2000 ml lapte, eventual inbogatit cu frisca sau smantana.

Regimul lacto-fainos vegetarian

Indicatii:
- dupa pulseul acut al ulcerului in remisiune, dupa operatii pe stomac.
Alimente premise:
- branza de vaci, oua moi, cas, lapte, piureuri de legume, smantana, frisca,
fainoase.
-
Regimul hepatic
Indicatii:
- hepatita cronica agresiva, ciroza hepatica decompensata, neoplasm
hepatic
Alimente premise:
- branza de vaci, cas, urda, iaurt, carne de slaba fiarta, paine alba prajita,
legume, faimoase, fructe copate, biscuiti, supe de fainoase, unt 19 g/zi,
ulei 20-30 g/zi.

Regimul renal
Indicatii:
- glomerulonefrita acuta difuza, insuficienta renala.

96
 Alimente premise
- salata de cruditati cu untdelemn, fructe crude copate, compot, supe de
legume si fainoase, prajituri cu mere, cas, branza de vaci, urda,galbenus
de ou, frisca, paine fara sare.

Regimul cardio-vascular
Indicatii:
- cardiopatii decompensate, hipertensiune arteriala, infarct miocardic
acut in a doua sapatamana de boala.
Alimente premise:
- lapte, iaurt, branzeturi, carne slaba fiarta, salata de sfecla,
fructe crude sau coapte, compot, aluat de tarta, dulsceata, unt
10 g si ulei 30 g/zi.

Regimul diabetic
Indicatii:
- diabetul zaharat
Alimente premise:
- in functie de toleranta la glucide va cuprinde alimente cantarite in mod
obligatoriu si alimente necantarite.
- Alimente cantarite: paine, lapte, cartofi, fainoase, legume uscate, fructe.
- Alimente nevcantarite: peste, carne, mezeluri, oua, supe de carne, sosuri
fara faina, ulei.

Regimul hipocaloric
Indicatii:
- obezitate, hipertensiune arteriala
Alimente premise:

97
 240 cal.- 300 g branza de vaci
400 cal.- lapte, branza de vaci, carne alba, legume, mere
600 cal.- din aceleasi alimente

Ingrijirea bolnavului in faza terminala

Sarcinile de ingrijire ale bolnavului in faza terminala sunt major multiplicate,o data prin
diminuarea pana la disparitie a capacitatii de ingrijire proprie a bolnavului si apoi prin
generarea pe cale biologica a complicatiilor bolii de baza, in urma carora apare inexorabil
exitusul pacientului.
In incercarea aparent irationala de a prelungi viata unui pacient cu resurse vitale
dovedit epuizate, se confrunta doua categorii de participanti a caror importanta nu poate sa
prevaleze una asupra celeilalte.
In mod evident se descrie nivelul de importanta al echipei medicale. Bolnavul in faza
terminala solicita aceeasi prudenta si competenta in actul medical ca si urgentele medico-
chirurgicale. Pe cand in primul caz manevrele medicale necesita prudenta si adcvare la
rezistenta diminuata a unui organism tarat, devitalizat, in cazul unei urgente medico-
chirurgicale, factorul timp si gravitatea leziunilor solicita intr-un alt mod acelasi maximum de
efort si competenta.
Exista o diferenta in ceea ce priveste rezultatul acestor eforturi. Astfel, in cazul unei
urgente medico-chirurgicale, succesul actului medical aduce cu sine o satisfactie de ordin
moral, un sentiment de triumf asupra mortii, care rasplateste de la sine eforturile. In schimb,
in cazul bolnavului in stare terminala, ingrijirea este mai greu sustinuta din interior intrucat
constiinta faptului că la capatul ingrijirilor succesul nu mai este posibil genereaza o serie de

98
frustrari, un sentiment de neputinta, de inutilitate in gandirea personalului implicat in
ingrijire.
Etica profesionala ramane - aici in cel mai inalt grad - şi de data aceasta la baza
ingrijirilor acordate acestei categorii de pacienti.
Aceasta permanenta raportare la etica este ceea ce ramane sa sustina, din interior,
profesionalismul personalului medico-sanitar intrucat resursele umanitare si constiinta
morala a persoanelor care aduc ingrijiri unui bolnav in faza terminala sunt greu incercate de
o serie de anxietati. Bolnavul in faza terminala este imaginea cea mai reprezentativa a
fragilitatii conditiei umane, a limitelor stiintelor medicale sau de alt tip, limite pe care uneori
nici vointa nici competenta unor mari profesionisti nu le pot invinge.
Perenitatea existentei fiintei umane, atat de tragic relevata in faza terminala a unei
boli, evoca fragilitatea propriului destin in constiinta personalului medico-sanitar si, prin
aceasta, sentimentul lipsei de control si de stabilitate asupra propriei vieti, atat de necesare
echilibrului psihic uman. Cand acest echilibru este amenintat, cand apare anxietatea si
sentimentul de frustrare, incep sa se exprime la nivel constient si, de cele mai multe ori,
inconstient, diverse reactii de aparare manifestate vizibil prin:
-comportamente de evitare ( cum ar fi spre exemplu aparenta insensibilitate vis-à-vis de
amenintarea mortii iminente a unui pacient),
-deturnarea si mascarea anxietatii si a sentimentului de furie si de neputinta intr-o buna
dispozitie neadecvata,
-uneori comportamente incarcate de ostilitate sau agresivitate.
Acestea sunt diverse modalitati prin care constiinta umana se apara de impactul dur al
prezentei mortii si, la nivel mai profund insa general-uman, de teama personala in fata
sfarsitului vietii, a propriei vieti.
De aceea, a depasi momentul in care, epuizand toate posibilitatiile de recuperare a
pacientului terminal, este un fapt evident ca sfarsitul pacientului a survenit in final sau ca
este extrem de apropiat, a depasi acest moment este un proces de maturizare la care
personalul medico-sanitar este supus frecvent si, din nefericire, mai presus de vointa proprie.

99
Munca si ingrijirea unor astfel de pacienti un aduce doar frustrare, anxietate si sentimente de
zadarnicie si inutilitate. A fi alaturi de astfel de persoane este un fapt de natura sa trezeasca
intr-un angajat al unei institutii medcale o constiinta cu totul speciala: aceea a propriei valori.
Aceasta intrucat devine constient ca lupta pentru ceea ce el insusi are mai de pret: pentru
viata. Si, chiar daca un intotdeauna munca sa este incununata de succes, orice angajat din
personalul unei unitati de ingrijire medicala capata demnitatea de a fi luptat, el in persoană si
nu alţii, demnitatea de a NU fi cedat o viata fara a lupta măcar.
Supus unor astfel de evenimente prin specificul profesiei sale, putem considera ca
personalul de care vorbim are acces la o alta viziune asupra vietii si a mortii, de cele mai
multe ori mai profunda si mai cuprinzatoare decat alte categorii profesionale. Ducand ideea
mai departe, un profesionist cu o personalitate echilibrata, care devine constient de aceste
realitati ale vietii, va beneficia de experienta astfel dobandita si va depasi, in lumina acestei
noi perspective asupra valorii si importantei existentei umane, alte limite. El va fi capabil sa
comunice si sa inteleaga mai eficient, mai adecvat si mai cuprinzator relatiile intre oameni si
tot ceea ce decurge din acestea.
La celalalt pol al ingrijirii se descrie insusi pacientul in faza terminala. Numarul
ingrijirilor de care acesta are nevoie, pe masura ce boala avanseaza in gravitate si se
complica, este direct proportional cu impactul pe care il are, asupra constiintei, gandurilor si
comportamentelor sale, suferinta fizica si morala, atasata obligatoriu oricarei maladii,
oricarei afectiuni medicale.
Necesitatea ca pacientul sa fie asistat pentru alimentatie, pentru asigurarea igienei
personale sau pentru asigurarea evacuarilor fiziologice lovesc puternic orice sistem si
constiinţă a valorii si competentei personale, indiferent de tipul de personalitate al acestuia.
Pacientul se “vede” ajuns din conditia de subiect, de individ, de persoana, de fiinta umana,în
situatia de obiect si va interioriza, va ajunge sa recunoasca si sa accepte fata de el insusi ca
nu este decat un obiect fara valoare, inutil. Constientizarea realitaţii ca nu poate iesi din
aceasta situatie, ca este “prins” si ca trebuie sa isi traiasca propriul destin intr-o maniera care
ii sfideaza si ii ignora vointa si alegerile personale, îi erodează lent si unilateral rezistenta

100
organismului şi sentimentul natural al apartenenţei la specia umana, dorinţa fireasca de
supravietuire. Apar inevitabil comportamente depresive, rezistenţe si refuzuri la ingrijiri
absolut necesare, irascibilitate, agresivitate, comportamente de tip suicidar.
Toate aceste tipuri de manifestari, care cresc nelinistea, nemultumirea si chiar
depasesc intelegerea personalului de ingrijire, pot ramane la un nivel controlabil, pot fi mult
diminuate daca exista- in universul personal si cel spitalicesc al pacientului, ceea ce se
numeste reţeaua de suport social. Acesta include persoanele cunoscute, rude, prieteni,
familie, orice persoana care are un grad de importanta - fie el mare, fie mic-in viata
pacientului. Aceasta retea de suport social ramasa permanent in contact cu pacientul este
ceea ce demonstreaza pacientului ca, indiferent de situatia la care este supus, inca apartine
condiţiei si speciei umane, că existenta sa este importanta, este valoroasa si va ramane
valoroasa pentru cineva, pentru alte persoane ,şi dupa ce el nu va mai fi.
Se contureaza in mintea si in spiritul pacientului ideea ca sfarsitul propriei vieti nu
inseamna un vid absolut, inevitabil, caci viata sa continua in memoria si in spiritul altor
existente umane, mai durabile si mai rezistente ca propria sa existenta: aceea a semenilor si
a familiei sale. Sfârşitul său se transformă, se metamorfozează intr-o permanenta continuare
a vietii,insa a conştientiza şi accepta un alt mod de existenta decat cel fizic este rezultatul
unui proces prin care pacientul in faza terminala trebuie sa treaca singur caci, in realitate,
oricat de mult am fi sprijiniti si ajutati de alte persoane, nu putem cunoaste si intelege decat
prin propria experienta, adică singuri.
Acesta este motivul pentru care suportul moral al personalului de ingrijire are valoare
de tratament medical la pacientul in faza terminala. Un comportament constant, calm al
persoanei care ingrijeste un astfel de pacient are rolul de a atenua din anxietatea si durerea
morala a pacientului iar tonul cald al exprimarii, zâmbetul ataşat comunicării cu un astfel de
pacient, chiar şi in prezenţa comportamentului său dificil, opozant, are rolul sa reasigure
pacientul, la fel de lent dar sigur ca si duşmanul său(suferinţa), că a ramas inca o persoana
valoroasa, pentru care merită să cauţi confort si calitate in fiecare clipă de viaţă.

101
 “Nici un om nu este o insulă, de unul singur, fiecare om este o bucată din continent”-
sunt cuvintele unui uimitor, important poet englez, John Donne, a carui intelegere si
intelepciune a vietii ne-a ramas din opera sa inca din prima jumatate a anilor 1600. In acest
sens , un pacient in fază terminală, căruia ,,continentul” îi demonstrează că insula pe care o
reprezintă el, pacientul, contează cu adevărat, că ii aparţine, va avea resurse mult mai mari
pentru a lupta în beneficiul propriei vieţi sau, in caz contrar, va putea renunţa la luptă fără
anxietate, fără temeri, imbogăţit chiar cu demnitatea unui sfârşit de viaţă omenească.

102