+h
Trandafirescu Bogdan Cristian
Capitolul It
Conceptul si definifia dreptului
1, Acceptiunile cuvantului drept
Cuvantul roménese drept (diritto, droit, in céteva limbi contemporane romanice)
provine din latinescul directum — directus care insemna direct, rectiliniu. In limba latina,
cuvantul care corespundea substantivului drept era jus.
in limbajul curent, cuvantul drept are numeroase infelesuri — rectiliniu, dar si corect,
‘moral. justificat etc., ins aici suntem interesafi doar de sensurile cuvéntului drept in limbajul
juridic.
In general, termenul adrept» este utilizat cu numeroase acceptiuni
variabile:
a) drept obiectiv - totalitate a normelor juridice destinate si reglementeze conduita
mana. a caror respectare se poate asigura la nevoie prin forfa de constringere a statului,
Dreptul obiectiv cuprinde toate normele juridice, fra a distinge intre cele aflate in vigoare si
cele care si-au pierdut forta juridica:
b) drept pozitiv — ansamblul normelor juridice in vigoare intr-un stat (altfel spus,
normele ce au forfa juridica), acestea fiind aplicabile imediat i continu, obligatoriu si
susceptibil a fi aduse la indeplinire prin forta de constrangere a statului
¢) drept subiectiv — ansamblul prerogativelor unui subiect de drept de a avea o
Conduita, aceste prerogative fiind reglementate de dreptul pozitiv, in scopul valorificarii sau
apararii unui interes legal protejat, in cadrul unui raport juridic coneret (aga este de exemplu
dreptul de proprietate aparjinand unei persoanei fizice X asupra unui autoturism, sau dreptul
la vot al aceleiasi persoane. drept pe care il exerciti in temeiul prevederilor constitusionale),
Altfel spus, dreptul subiectiv reprezint posibititetea recunoscuta de norma juridicd unui
subiect de drept (persoana ci) de a pretinde unui tert (un alt subiect de drept)
sa aiba o anumité conduitd (s& dea sd facii sas: + 2: facd ceva) gi de a apela, in caz de nevoie,
la forja de constrangere a statului:
4) drept material - ansamblu al no: 2 Jintr-un sistem pozitiv de drept care
reglementeaz conduitele umane intr-un domeniai de relatii sociale (astfel de exemplu vorbim
despre totalitatea normelor de drept civil, care inypreuna formeaza dreptul material civil)
€) drept procesual - ansamblu al normelor juridice prin care este reglementata
procedura de aplicare a dreptului material dintr-un drept pozitiv, in vederea solutionarii
litigilor, in faja autoritatilor jurisdictionare, astfel incit s& fie valorificate drepturile gi
obligatiile participantilor la raporturite juridice prevazute in normele dreptului material (drept
procesual civil, drept procesual penal);
stinta a dreptului — ansamblu de idei .notiuni, conceptii si principii care expl
fenomenul social al dreptului pozitiv. Aceste explicatii teoretice sunt sistematizate in lucrari
de specialitate si sunt publicate sub forma de articole stiinjifice. cursuri universitare. tratate
etc.”
contexte
Ramanand inca pe térémul terminologici, trebuie sd mai insistim aspra unei perechi
de termeni des uvitali : stiinta juridicd / dactrind juridicé. Cei doi termeni sunt folositi
alternativ att in lucrari de specialitate cit gi in limbajul curent al practicienilor, se pune insd
intrebarea: sunt ei identici? exista o identitate parfiala? este corect sf fi folosim aleatoriu
diferent de context? Prin doctrind se in{elege totalitatea principiilor, tezelor, invataturilor
* Gheorghe C. Mihai, Teoria dieptului, Editia a 3-a, ED. CH Beck. Bucuresti, 2008, p. 10-12. Teoria general a dreptului
ic sau stiintific®; prin doctrina
i fic, fi ligios, pol
fundamentale ale unui sistem stiintific, filosofic, re :
infelege un corp compact de cunostinfe fundamentale care are ins& o anumita
uneori se le oa
orientare (exprimand convingerea unei scoli sau a unui reputat génditor). Se poate spune cd
njelege acel corp de principii si teze fundamentale ale dreptului,
nu sunt identici ins
prin doctrina juridica se : i
general acceptate si cu un grad mai mare de stabilitate, Cei doi termen
coexista gi nu se exclud reciproe.
2. Sistemul de drept
2.1, Nofiune .
Ardtam mai sus ¢& dreptul pozitiv reprezinta totalitatea normelor juridice in vigoare
dintr-un stat. Sistemul de drept este format din ansamblul normelor juridice in vigoare, ins
este mai mult decat atét, mai mult decat simpla suma a elementelor.
Prin sistem se intlege un ansamblu de elemente dependente intre ele si formand un
intreg organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoreticd, reglementeazd
clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte sau face ca o activitate si functioneze
potrivit scopului urmarit®,
Dreptul unui stat se infatiseazd nu ca suma aritmetica data de totalitatea normelor
Juridice, ci ca un ansamblu al acestora, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii,
urmarind o anumité finalitate. Caracteristica de sistem a dreptului indica faptul ca normele
juridice ce il compun sunt organizate logic. coerente, interdependente $i ierarhizate*!.
Un grup de norme juridice dobandeste calitatea de sistem numai in masura in care
elementele lui fuzioneaza intre ele. generdnd relajii de interdependent care si fie relativ
stabile, fiecare norma din sistem trebuind me semnificatia deplina si s& se realizeze
prin raportare la celelalte norme ale sistemului™
Norma juridicé, institupia juridicd si ramura de drept Elementul de baz a sistemului
de drept este norma juridica. Normele sunt organizate in institujii juridice si pe un plan mai
general in ramuri de drept. Ramura de drept este un ansablu de norme juridice, conexe prin
continut, prin care legiuitorul reglementeazi relajii sociale cu acelagi specific. folosind
aceeasi metoda sau complex de tehnici si intemeindu-se pe principii comune, Ramura de
rept reprezinta unitatea intre institutii juri¢ iate prin obiectul lor social (relajii sociale
cu acelasi confinut), prin principii si metode comune. Asupra acestor aspecte vom reveni in
detaliu, aici am dorit doar modaiitatea in care se organizeaza intre ele elementele
sistemului de drept plecénd de le cel mai simplu (norma juridica) si ajungand la mari
ansambluri bine structurate (ramurile de drept).
2.2, lerarh
normelor in sistemul de drept
Normele juridice i actele normative ce le conjin pe acestea nu se afla pe acelasi plan
al forfei juridice, astfel incdt sistemul de drept apare ca o organizare piramidala. A concepe
dreptul intern ca pe o piramida juridicd a devenit deja un automatism penteu juristi.
Complexele relajii intre normele juridice pot fi clasificate in trei tipuri de raporturi
de validitate, de conformitate si de derogare, Astfel o norma este obligatorie, valida intrucat
¢a este data de o anumitd autoritate a statului (Parlamentul sau Guvernul de exemplu). care la.
randul ei este indrituita printr-o norma juridicd superioara sd ereeze drept. Aceasti norma
ie Larousse, Paris,1982, p.
esti, 1998, p. 313,
rest, 1998, p. 993,
™ Georges Lucas, Claude Morcau (coord), Petit Larousse illustre, Va. Libra
Dictionarul explicativ al imbii romine, edit a Ha, Fditura Univers Uneiclopedic, Bi
¥ Dictionarul explicatiy al limb romaine, ediiaa Ua, Fditura Univers Eneieloped
™ Jon Craiovan, op. cit p. 44%
” Gheorghe C. Mihai, Radu I Motica, op. Cit p. 7
Bu
15 —_—_—_—___
Trandafirescu Bogdan Cristian
superioard ce stabileste competenta legislativ’ a unei autoritiji a statului are naturé
constitujionala. Conformitatea normei juridice inferioare cu norma juridica superioars
presupune un raport de continut: prescripjia normei inferioare nu poate contrazice prescriptia
normei superioare. Daca, de exemplu, un proiect de lege sau chiar o lege adoptata s-ar
observa c& ar contraveni unei/unor norme confinute in Constitute, aceasté abatere ar fi
{ndreptata pe calea controlului de constitujionalitate™. in sfargit ultima categorie de rela se
refera la forja abrogativa si derogatorie a normelor juridice. Cu privire la forja abrogativa
regula este c& un act normativ poate fi abrogat doar printr-un act normativ de aceeasi natura
sau printr-un act normativ superior, de exemplu Parlamentul abroga printr-o lege now
adoptata o alti lege mai veche. In sfarsit, cu privire la forja derogatorie aratam ca regula
special deroga de la regula general, dar regula general nu poate deroga de Ja regula
special, astfel incat un act normativ general posterior nu va afecta forfa juridicd a altui act,
normativ anterior dar special™
In ordinea juridicd intema actul normativ cu cea mai mare for{a juridicd este
Constitutia. Prin faptul suprematiei Constitutiei se infelege ca aceasta are o valoare juridicé
superioara tuturor celorlalte acte normative, in sensul c& este situaté deasupra acestora in
ierarhia normativa. Acest principiu este stabilit in mod expres in art. 1 alin. 5 din Constituia
Rominiei’*, Constitutia este izvor comun pentru toate ramurile de drept. Asa cum am ardtat
toate celelalte acte normative trebuie si respecte normele constitujionale, iar pentru a se
asigura deplina concordanja exist& institujia controlului de constitufionalitate (care poate fi
anterior adoptarii actului normativ sau ulterior, pe perioada cat acel act normativ este in
vigoare).
Sub Constitutie se afla legile, cestea pot fi adoptate in baza Constitutiei gi in limitele
stabilite de aceasta. Sub legi sunt normele de aplicare (Regulamente). Acestea pot fi adoptate
numai in baza unei legi, precum si in limitele prevazute de lege, pentru a putea produce
efecte.
Actele emise de autoritajile administrative nu pot fi emise decat in baza legii. Actele
administrative sunt subsecvente legii, ele nu pot interveni decit in aplicarea unei legi si nu
pot adauga nimic in plus fata de lege.
In masura in care apar contradictii de cortinut intre normele de acelasi rang din
dreptul national, solutionarea se realizea7 in ccn‘ormitate cu regulile privind concurenta
normelor. Concurenja normelor exist atunci cind textul mai multor norme este valabil
pentru aceeasi situatie.
in masura in care nu sunt reglementate in lege (de regula, la .Dispozitii finale”),
conflictele privind intaietatea unora dintre normele interne pot fi solutionate, de regula,
pornind de la urmatoarele principii .
4) Lex superior derogat legi inferiori in conformitate cu acest principiu, legea
superioara are intdietate fata de cea inferioard. Principiul se bazeaza pe faptul ca este necesard
ierarhia sistematica a diferitelor competente de reglementare — autorul Constitutiei,
legiuitorul, autorul regulamentului -, pentru ca respectivele competente si se completeze in
mod necontradictoriu,
" Controlul constitutionalitaiilegilor este activitatea organizata de verificare a conformitaii leaii cu constituia,
In Romania, controlul consttutionalitatii legilor igi gAseste replementarea In art. 146-147 din Constitute,
precum si in Legea nr. 47/1992 privind organizarea 5 funclionarea Cuntii Constitutional. Consttutia Romaniel
Incredinteara controlul constitulionalitaii legilor unei_autortati publice denumite Curtea -Constitutionala
Control de constitutinalitate poate fi exercitat ati anterior adoptati actului normatv, edt si ulterior (pe ealea
exceptiei de neconsttujionalitate.
In acest sens a se vedea Dan Claudiu Danigor, lon Dogaru, Gheorghe Danisor, op. cit. p. 178-179.
2 Art. (5) din Consttajie : in Romania, respectarea Constitufiei, a suprematiei sale gi a leilor este
obligatorie”. aan FULL
Teoria generalé a dreptului
4) Lex specialis derogat legi
primeaza fata de cea
acelagi rang,
©) Lex posterior derogat legi
generali Conform acestui Principiu,
ine norma speci
generala. Prineipiul se ap! speciala
licd atunci cand devin concurente norme de
; L priori Conform acestui principiu, legea mai
primeaza fat de legea mai veche. Pentru aprecierea din punct de vedec inseam
*a rebui ca, in principiu, si fie avuta in vedere versiunea relevantans normei in
exolutia sa cronologicd. Se procedeaza in acest mod deoarcee se apreciazA c& intenjia
{egiuitorului a fost, ca prin noua lege s& fie abrogata cea veche
@ Lex posterior generalis non derogat legi priori specialis Conform acestui principu,
fe fata de legea speciala anterioara, dac& aceasta din
2.3, Marile diviziuni ale dreptului
;Atunei cind vorbim depre marile diviziuni ale dreptului, avem in vedere doua perechi
4 distinct: a) dreprul inter si dreptulintemational :b)dreptul public si dreptul privar
@ Dreptul intern si dreptul imernational
Prima aparitie a acestei diviziuni se inregistreaza in dreptul roman, Societatea antica
Permitea fiecarei comunitaji (civitas) sa aiba un drept propriu gi exclusiv,
neputand participa la viata juridica a acesteia, Jurisconsultul Gaius ne da urmatoarele defini
ale dreptului civil si dreptului ginior: Toate popoarele care sunt conduse prin lepi si dupa
obicciuri se folosese pe de o parte. de un drept al lor propriu, pe de altd parte. de un drept
comun tuturor oamenilor: in adevar, dreptul pe care si |-a statomnicit fiecare popor siesi. fi este
Propriu lui si se cheama ius civile, ea drept specific al statului-cetate: iar cel pe care ratiunea
naturala |-a randuit intre toti oamenii, acela este pazit deopottiva la toate popoarele si se
cheama jus gentium, intrucat de el se folosesc toate popoarele. Poporul roman se foloseste
deci. pe de o parte. de dreptul sau propriu. iar pe de alta, de cel comun tuturor oamenilor"=*
in prezent facem distintia intre dreptul inte si dreptul intemational.
Dreptul intemational public si dreprat incern si sistelor sunt dou sisteme de norme si
doua tipuri de drept distincte, ew izvo ‘ode de reglementare diferite. Desi
diferite, insd. cele doua sisteme se intrep3trurd p's iniermediul statelor, care sunt creatoare
atat ale normelor de drept intemational, cit si ale nv-rnelor de drept intern gi care vegheaza la
aplicarea lor atat in ordinea interna a state! ordinea internationala.
or eat gi
Dreptul_intern cuprinde totalitatea nomelor juridice in vigoare dintr-un stat,
stat federal exista reglementari general
indiferent c& este stat unitar sau federal, Intr-un
aplicabile pe intreg cuprinsul federatiei (acte normative federale) si reglementari la nivelul
Fiecarui stat, care insd trebuie sa respecte reglementarile federale. Dreptul intern exprima
voinfa suverana a poporului si reglementeaza raporturile juridice ce se nase. se modifica si se
sting pe teritoriul statului respectiv. In dreptul intern normele juridice igi au izvorul in
contitutiile statelor, in legile adoptate in baza acestora, precum gi in alte acte eu caracter
juridic emise de organele executive, prin care se stabilese reguli obligatorii atat pentru
organele organismului statal, cat gi pentru cetajeni.
Dreptul_intermyional_public Vlementele de baz in contigurarea_dreptului
international public {in de fundamental si natura acestuia, de obiectul de reglementare gi de
subiectele juridice, de izvoarcle sale. ca gi de caracteristicile pe care le prezintd alte institut
politico-juridice cu care se afla in strinst legaturd. in raport de toate acestea, dreptul
% Gaius, Institufiunile, traducere, studiu introductiv, note si adnotaei de Aurel N. Popescu, Ed, Academie,
Bucuresti, 1982, p. 4.
7 Trandafirescu Bogdan Cristian
international public poate fi definit ca totalitatea normelor juridice create de state si de
elelalte subiecte de drept international, pe baza acordului liber exprimat de acestea prin
tratate gi alte izvoare de drept, in vederea reglementarii raporturilor dintre ele, norme a caror
aducere la indeplinire este asigurata de respectarea de bund voie, iar in caz de necesitate prin
masuri de constréngere aplicate de cétre state in mod individual sau colectiv. Izvoarele
specifice pentru dreptul international public sunt : conventiile internationale”, fie generale,
fie speciale; cutuma internajionala, (practicd generald acceptata ca drept); principiile generale
de drept recunoscute de comunitatea internafionala a statelor gi hot&rdrile judecdtoresti (ale
instanjelor internationale).
Principalul izvor pentru dreptul international public este convenfia/tratatul,
{n literatura de specialitate s-a pus problema naturii juridice a tratatului international,
acesta este un contract sau o lege? Unii autori au rispuns la aceasta intrebare, ficdnd
distinctie intre tratatele multilaterale, avand caracter de lege, si contractele bilaterale, care ar
avea o naturd contractual Un asemenea raspuns nu poate fi acceptat; un rspuns corect
presupune a se face distincjia intre doud categorii de raporturi : raporturile intre state $i
raporturile stabilite intre un stat si resortisanti in raporturile intre state, tratatul are 0
natura contractual, iar in raporturile intre un stat gi resortisanfi si, tratatul are valoarea unei
legi (integrat in ordinea juridica interna a acelui stat)”.
‘Aplicarea dreptului international in dreptul intern cunoaste doud modalitati
principale: aplicarea directa a normei internationale in ordinea juridicd imtema, fara a fi
necesaré o ..transformare” sau o ,transpunere” si aplicarea indirect, care presupune 0
asemenea procedura. in majoritatea statelor, ratificarea tratatului, urmata de publicarea in
monitorul sau buletinul oficial sunt suficiente pentru integrarea in dreptul intern, tratatul
producand efect direct (daca din punct de vedere al conjinutului acest lucru este posibil ). Pe
de alta parte, exist’ practica unui mare numar de state potrivit careia un tratat nu poate si
producd efect intern direct. pentru aceasta find necesara .receptarea”sa printr-o lege care
preia termenii tratatului”®
37 fn leratura de specialitate, trtatul intemstiossl » grits} gameroase definti, De regula aceste definiti
pomese de la cbservarea art alin I din Comverits se‘ Vieva eu privie la éreptul tratatelor. Conform
Convene! mengionate, prin watat se infelege wun scar smsroational incheiat inre state in forma seria i
fquvemnat de dreptul international. fie ci este consermnat fun singut instrument sau in dou sau mai multe
instrumente conexe si oricare ar fi denumirea lor particular”. in legatura cu aceasta definitie, s-a aratat c& are
Caracter deseriptv, formal si procedural. fird-a se raporta Ia confnutul si téstturile de fond ale acest
Shatrument fandamental (Raluca Miga-Bestliu, Dreptimernational.Iniroducere in dreptul international public
Ed. All Beck, Bucuresti, 2003. p, 289). .
in mod esenial.tratatul poate fi dint ca un acord incheiat in scrs intre subiectele de drept international (in
special inte state, state si organizai internationale guvernamentale sau doar intre organizait internationale
guvemamentale), euverat de deptul international, incheiat in scopul de a produce efece juridice si consemmat
ian arent res in mle suet eves rae a denies sa (Alea
alintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu. Drept international contemporan, Ed All Beck, Bucuresti
som 23)Temenst de wa dein de mai un desermeaa late ale rice din acca excpory
fra dere de eam rpc. Pt tema mate pec Neen armen yuri
interajionae: tratatu (stricto. sensu), conventia, acordul, pact. protocolul, act statu
Sd ommend wee oeme€, ne
Yvon Loussouamn, Pier Bourel, Pascal Varilles
Pars, 2008, 32-57.
© Prevent, cu tu exemplificati, modalitaten de trans
"Mere c iy exemple, moines de tanguee ners tattle erase
Dreptul
sommigres, Droit international privé, 8* edition Ed Daloz,
fcr pin chai mer ae nea, dh oe Poni o auorwae
superioara faya de legi, cu conditia reciprocitatii. Tratatul internation: ce sit anterioare
sn a in rr Ta aca ec ae
in Gemant’eges Tundaneal mu cone nici od
ince nici o disportie cu priv afr jure a rater
nam ln pose, rolome aos won eel nde epee” pence nena eral Teoria generala a dreptului
- in Romania, potrivit Constitutie’ (art. 11 alin, 2) ,.tratatele ratificate de Parlament,
potrivit legii, fac Parte din dreptul inte”, in masura in care un tratat la care Rominia
urmeaz si devind parte cuprinde dispozifii contrare Constitufiei, ratiticarea lui poate avea
loc numai dup’ revizuirea Constitutied (art, 11 alin, 3), Tratatele internationale privind
drepturile omului au_un regim special, reglementat expres in art, 20 din Constitutie:
~(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile gi libertaile cetdfenilor vor fi interpretate gi
aplicate in concordania cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu
celelalte tratate la care Romania este parte. (2) A exist neconcordante intre pactele gi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Roménia este parte, si legile
interne, au prioritate reglementirile internationale, cu exceplia cazului in care Constitufia sau
legile interme conjin dispozitii mai tavorabile” in art, 22 (1) din Legea nr.590/2003" privind
tratatele se arata cd ,.tratatele se ratified, se aproba, se accepta sau se aderd la ele prin lege, ori
se aproba, accepta sau aderd la acestea prin hotarire a Guvernului, dupa ea”, Din dispozitiile
mentionate. rezulta, cu claritate. cd tratatele internationale, ratificate potrivit legii, se aplica
direct in ordinea juridica interna, frd a fi nevoie de o lege de ,.transpunere’
Dreptul intemational privat nu apartine ordinii juridce supra-nationale, in care
actioneaza doar statele si organizatiile internationale interguvernamentale. Dreptul
international privat reprezinta ansamblul normelor care au drept scop si solutioneze
conilictele de legi si de jurisdic{ii in cazul relatiilor juridice private care conjin un element de
extraneietate. Normele dreptului intemational privat nu se aplicd raporturilor juridice stabilite
intre actorii ordinii juridice intemationale (statele gi organizayiile internationale
interguvernamentale), ci raporturilor juridice intre persoane fizice sau juridice de drept privat.
Dreptul intemational privat are atat izvoare interne, eat gi internationale ~ tratate ratificate de
statul in cauza. De exemplu in dreptul roménese sediul materiei il constituia Legea
1035/1992" (abrogata la acest moment), ale edrei prevederi. cu anumite modificari, au fost
preluate in actualul Cod Civil (Cartea a Vil-a) si in Codul de procedura civila.
b) Dreptul public si dreprul privet
Deosebirea intre dreptul public si
chiar in dreptul roman, intre alii de jurisco
© gaseste formulatd
din Digeste
a este foarte veche. F
Uipian, in celebrul ada;
ici dualiste privind raportul
dualista privind raportul dintre dreptul international si cel national, Conform cor
dintre dreptul international si dreptul intern, cele dowd ar
planuri diterite, cu domenii diferite de aplicare si rd comunivare inire ele, avaind izvoare distinete si destinatari
diferiti. in lumina dualismului se impun .proceduri de receptie” (acte normative interne) pentru ca tratatul s&
‘reac’ in ordinea juridica interna... Tratatul international conform eonceptiei dualiste, are valoarea
unei legi interne, cu toate consecinfele ce decurg de aici (posibilitatea moditicarii legit de transpunere a
tratatului printr-o lege postericara). Pentru a limita consecintele acestei reguli, jurisprucenta a dezvaltat diverse
principii, deduse din legea fundamentala. Aga este principiul .deschiderii dreptului national fafa de dreptul
international” (Votkerechtstreundlichkeit der nationalen Rechtsordnung), conform edruia Republica federala
germana se deschide fata de influenja dreptului international si tace in asa fel ined acesta sa primeasca eficient’
‘maxima in dreptul inter. De aici rezulta prezumtia A autorul legit posterioare a intentionat sa respecte tratatele
intemationale anterioare (Vertragkontorme Auslegung). Acest principiu este aplieat de edtre jurisprudenta in asa
‘manierd. incdt tratatele internajionale au o For, juridica superioara legilor.
in sistemul de drept englez, un tratat nu este aplicabil in dreptul intern, dk
Parlamentului (care s& preia termenii tratatului internagional). De exemplu, asa a fost integ
Varyovia (1929) pentru unificarea anumitor reguli reteritoare la transportal aerian international (Cary
At, 1961), Conventia de la Geneva (1956) referitoare la contractul de transport international de marturi pe gosele
(Carriage of Goods by Road Act. 1965) sau Conventia de la Roma (1980) cu privire la legea aplicabild
obligatiilor contractuale (Contracts (Applicable Law) Act, 1990), In acest sens a se vedea Stephane Chatillon,
Le contrat international, 2 édition, Fd. Vuibert, Paris, 2006, p. 24-26,
# Legea nr. $90 din 22 decembrie 2003 privind tratatele, publieata in Monitorul Of
* Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internal
‘Monitorul Oficial, Partea I nr. 245 din O1. 10, 1992
prin medierea unei legi a
rata Conventia de la
by Air
nr 23/12 ian, 2004,
nal privat, publicata in
19 Trandafirescu Bogdan Cristian
(cartea I, IV, De justitia et jure): Publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat
privatum quod ad singulorum utilitatem” (dreptul publi P
Heat ata een, Uiltatem” (dept publi este cla care se refer Ia
fiecdruia)", s eptul privat este acela care se referd Ia interesele
eae normele juridice care privese statul, autortajle publice si
obligatiile eae ay ‘ Particulare atunci cand aceste raporturi privese prerogativele si
Heat de drept public. Dreptul public este dominat de interesul general
(satisfacerea acestuia) si de aceea in raporturile juridice de drept prevaleaz vointa statului, a
autorititilor publice. Dreptul public cuprinde mai multe ramuri de drept si anume: dreptul
intemational public, dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul
penal, dreptul procesual civil si dreptul procesual penal.
___ Dreptul privat cuprinde ansamblul normelorjuridice ce reglementeaz8 relaiile sociale
patrimoniale si personal nepatrimoniale la care participa persoanele fizice si juridice
particulare. intre ramurile de drept ce apartin dreptului privat o importanja deosebitd 0 define
dreptul civil caracterizat ca dreptul privat general, ori de cate ori un raport juridic nu isi
gaseste o reglementare special intr-o ramuri a dreptului privat se vor aplica normele
dreptului civil, Dreptul privat cuprinde urmatoarele ramuri de drept: dreptul civil, dreptul
comercial, dreptul familiei, dar gi dreptul muneii (care este un drept mixt conjinand atét
norme de drept public cat si norme de drept privat, ins& acestea din urma detin ponderea cea
mai mare).
Diviziunea intre dreptul public si dreptul privat se face pe baza urmatoarelor criterii:
= criteriul interesului: in relajiile sociale ce formeaza obiectul de reglementare al
dreptului public statul are un interes propriu. pe cénd in relatiile sociale ce formeaza obiectul
de reglementare al dreptului privat exista doar interese particulare (ale persoanelor fizice sau
juridice). Acest criteriu nu trebuie absolutizat caci persoanele fizice sau juridice pot fi
interesafe de conjinutul si aplicarea normelor apatinind dreptului public, iar statul prin
organele sale se implica uneori in raporturi jurigice de drept privat. De exemplu toti subieetii
de drept (particulari) sunt interesai de asivur vi sociale prin respectarea normelor
dreptului penal, iar in eaz de incalcare a acestora pre cagerea la raspundere penala a eelor
Vinovati. sau sunt interesaji de confinutul normnstor dreptului financiar si fiscal (din
perspectiva obligatilor fiscale pe care le-ar ava) In cazul anumitor ramuri de drept interesul
able se intalneste cu cel privat, existind puncte de vedere divergente in literatura juried in
Acest sens, aga este de exemplu dreptul muneii.
criteriul subiectului : in raporturile juridice apartinand dreptului public statul prin
onganele sale este participant, aceste raporturi juridice se stabilese fie intre doua organe ale
Statului fie intre un particular si un organ sau autoritate a statuluis la rapoartele juridice de
drept privat participa persoane fizice sau juridice particulare, dar si statul poate fi uneori
subiect de drept al acestor raporturi, acjiondnd ins jus gestionis nu jus imperi
~ caracterul normelor juridice: normele juridice apartinand dreptului public sunt in
ajoritate imperative pe eaind cele aparjinand dreptului privat sunt permisive sau supletive
2.4, Institu(iile juridice si ramurile de drept
Elementul de baz a sistemului de drept este norma juridicd. Normele sunt organizate
{n institujii juridice gi pe un plan mai general in ramuri de drept.
Institutia_juridied_cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementeaz 0
categorie mai restransd de relajii sociale, legate intre ele prin trasatiri specifiee, care le
‘© Tp acest sens a se vedea Mircea Djuvara, op. cit. p. 69, Teoria generaléi a dreptului
deosebese de alte relajii sociale”, fy
sferé mai restransa, fiind subordonata i $i Pca
a : ei if i
Intr-o alt definitie instituti idea oe nee
legate, aparfindtoare unei ramuri de
inrudite, dupa metoda de reglementat
institutia juridica are o
grant din ramura de drept.
+0 totalitate de norme juridice organic
de, nore ce reglementeazd un grup de reli sociale
d to. specifica ramurii respective™4,
Din definitile de mai sus rezulté cdteva caractere ale institute! juridice:
+ _institutia juridica este un sistem de norme juridice: :
normele ce compun institutia juridica se afla intr-o strinsa legatura;
obiectul de reglementare il constituie o categorie de relafii sociale inrudite, distincte
de alte relatii sociale:
institufia juridied se incadreazd intr-o anume ramuri de drept, iar metoda de
Teglementare este cea specifica respectivei ramuri de drept.
Doar cu titlu exemplificativ putem menjiona: institujia actului
Prescriptici extinctive, insitujia rispunderii juridice civile, institujia dreptului de proprietate
Privat, institujia cAsdtoriei, instituyia infractiunii, institujia rispunderii juridice penale,
institutia pedepsei penale etc.
juridic civil, instituyia
Ramurile de drept
Definitie Ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza
relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de
reglementare si a unor principii comune’,
In cadrul fiecdrei ramuri de drept, normele juridice se grupeazé in ansambluri
normative mai reduse ~ institutiile juridice. © norma juridica izolaté nu ar putea reglementa
complet o relafie sociala cu excludererea cooperarii cu alte norme juridice.
Sunt ramuri de drept de 0 mai mare comyplexitate si ramuri de drept mai putin
complexe. in cadrul ramurilor de drept complexe se formeaz& subramuri de drept. asa este de
exemplu dreptul penal militar care este svoramusct a dreptului penal si ale cdrui norme de
drept reglementeaz infractiunile savargite de militari in legatura cu activitatea desffgurata in
aceasta calitate.
Criteriile de structurare a ramurilor de drept Exista un criteriu principal de
structurare a ramrilor de drept (criteriul obiectului reglementarii) si criterii auxiliare, Criteriile
auxiliare introduc diferentieri suplimentare astfel incét si se poata departaja exact intre
ramurile de drept.
Criteriul fundamental este obiectul reglementarii juridice, Caracteral distinct si unitar,
trasaturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate fac
necesar si posibil ca ele si fie reglementate de 0 categorie aparte de norme juridice*,
Exemplificdnd, din perspectiva acestui criteriu, dreptul constitutional reglementeaza existenta
si dainuirea statului, structurile economice. organizarea si functionarca sistemului organelor
statului, drepturile gi libertatile fundamentale ale omului si cetateanului etc. sau dreptul civil
reglementeaza raporturile personale nepatrimoniale in care se manifesta individualitatea
Persoanei si raporturile patrimoniale in care parle se afla pe pozitie de egalitate juridica etc.
Criterit auxiliare sunt considerate criterii auxiliare pentru imparfirea sistemului de
drept pe ramuri urmatoarele: metoda de reglementare. caracterul normelor juridice, principiile
proprii acelei ramuri de drept, natura sanctiunilor. calitatea subiectelor"”
© Dumitru Mazilu, Teoria generald u dreptulut, Ed. All BECK, Bucuresti, 2000, p. 255.
# Nicolae Popa, op. cit. p.71
Idem, p. 69,
“ Joan Ceterchi lon Craiovan, /niraducere in eorla generala a dreptulu, Ed, ALL, Bucuresti 1998, p. 106.
© Roberta Nifoiu, Alexandru Sorop. Teoria generala a dreptului, Edijia a 3-a, Ed, C.H.Beck, Bucuresti, 2008, p.
142.
aa III
Trandafirescu Bogdan Cristian
Metoda de reglementare este acel ansamblu de modalitiji prin care se dirijeazd
conduita umana pe o cale socialmente utila. In dreptul civil, de exemplu, metoda de
reglementare este egalitatea juridicd a panilor, in timp ce in dreptul administrativ sau fiscal
metoda de reglementare este subordonarea parjilor (una din parjile raportului juridie se
subordonead celeilalte).
Caracterul normelor juridice are in vedere libertatea acordata subiectilor de drept fata
de dispozitia normei, sunt norme ce impun un anume comportament sau altele care permit
subiectilor de drept 0 mai mare libertate. Astfe! sunt norme juridice imperative (prohibitive
sau onerative), norme permisive sau norme supletive. a
Cu privire la criteriul calitafii subiectelor ardtam faptul ca in unele raporturi juridice
poate fi parte orice persoand pe cand in altele cel putin una din pati este calificata, de
exemplu in raportul juridic de drept fiscal cel pufin una din parfi este un organ al statului cu
competente fiscale sau in raporturile de drept administativ cel pufin una din parti este un
organ al administratiei publice a statului.
Scurtd prezentare a ramurilor de drept |
Dreptul_publie cuprinde urmatoarele ramuri de drept: drept constitujional, drept
administrativ, drept financiar si fiscal, drept penal, drept procesual penal si drept procesual
civil.
Dreptul constitutional cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeazd
relajiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii®*,
Dreptul administrativ este acea ramura a sistemului de drept care cuprinde normele
juridice ce reglementeazi raporturile sociale referitoare la organizarea si activitatea
‘administrajiei publice pe baza si in executarea legii"”
‘Dreptul financiar este acea ramura de dreot care cuprinde totalitatea actelor normative
care reglementeazA relatiile de constituire. administrare, repartizare si utilizare a fondurilor
banesti ale statului si ale institujiilor publice, dest:24:e satisfacerii sarcinilor social-cconomice
ale societatii®
Dreptul penal este acca ramuri a public, formaté din ansamblul normelor
juridice care reglementeazA relajiile de api cial prin incriminarea ca infracfiuni, sub
ssancfiuni specifice denumite pedepse, a fapteior periculoase pentru valorile sociale, in scopul
apirarii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepsei
persoanelor care le savarsese™!
Dreptul procesual penal reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaz
desfisurarea procesului penal. Procesul penal reprezinté activitatea prin care organele
specializate ale statului descopera infractiunile, identificd si prind infractorii, strdng si
administreazd probele, realizeaza tragerea la raspundere penala si aplic& pedepsele™.
Dreptul procesual civil este ansamblul de norme juridice care reglementeaza modul
de judecaté de catre instanfele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturile civile ori la
interesele legitime care se pot realiza numai pe calea justifiei. precum si modul de executare
silita a hot&rarilor judecatoresti sau a altor titluri executorii™.
Joan Muraru, Elena Simina Tandsescu, Drept consttuional si institu poitce, Editia @ \4-a, Vol. 1, Ed. CH
Beck, Bucuresti, 2011, p. 13.
¢ Rodica Narcisa Petrescu, Drept adminisirati, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, p44
* Dan Drosu Saguna, Dreptfinanciar public, Editia a 3-2, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2009, p. 1.
*' Costica Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Manual de Drept penal. Partea generala, Ed. Universul
Bucuresti, 2007, p. 7. ” « ° Nerul Junie
2 Nicolae Volonciu, Tratat de procedurd penald, Volumul I, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996, p. 11-12.
® Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic sf practic de proceduré civila. Teoria general8, vol. I, Edi
ee cie generala, vol. 1, Editura National, yy
pont gener deep
Dreptul privat cuprinde urmatoarele rumuri de drept; dreptul eivil, deptal eomescial,
dreptul familie’ si dreptul muneii,
_ Dreptul civil replementeasa raporturi pattimoniale 94 personal nepistrinnoniale, Is eare
ticipa persoane fizice si persoane juridice care se alld intre cle pe posipie de eyalitaten
juridicd. Funeyia dreptului civil este acee de a fi "drept comun" 9i se exprina in idee ef,
atunei cdind o alta ramurd de drept nu confine norme proprii care #4 reglementeze un anumit
aspect al unui raport juridic, se apeleaza la norma corespunzatoare din dreptul civil,
Drepwul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt
aplicabile raporturilor juridice la care participa comercian(i, in ealitaten lor de profesioniyt at
activittyii comerciale™.
Dreptul familici vepre
personale si patrimoniale ee izver
nta (otalitatea normelor juridice care reylementear4 raporturile
we din casitorie, rudenie, adoptie Ti raporturile asimilave
de lege, sub anumite aspeete, cu raporturile de familie, in seopul oerotirié th intarinis Jamnilici,
Drepiul muncii este acca ramurt a sistemului de drept aleatuita din ansasnblul
normelor juridice care reglementea74 relatiile individuale yi colective de mune, atributiile
organizajiilor sindicale si patronale, conffictele de munca, inspectia muncit i jurisdicyia
muncii*’, Problema apartenentei dreptului muncii fa dreptul privat sau la dreptul public ente inc
© chestiune controversatd in Titeratura juridieg, in ceca ee ne priveyte aderam Ia opinia peArivit
careia ineadrea7a in spatiul dreptului privat.
3. Definitia dreptului
Jefintit Dreptul este un fenomen social deosebit de complex, de
pare aproape imposibila ; o asemenea alirmatic
sani, cum este Jean-louis Bergel™, poate fi
), Dificultatea resulta din faptul c4 dreptul
ial gi un ansamblu de
normativa, un ansamblu
Dificultatea tei «
accea 0 delinitie coreeta yi cuprinzatoar
aparfinand unuia din autorii de referin{a contempor
dezarmanta (mai ales pentru studentul anului int
este .produsul faptelor sociale gi al voinfei ommlui, un ent
Valofi morale, un ideal si 0 realitate, un fenomen istoric gi 0 ordine
de acte de voinfa side acte de autoritate, de Hivertat
men ma
gi constrangere
ive dreplului in indelungata sa existent,
» analiza tuturor acestor definijii excede eu
doar la a prezenta pe scurt cdteva
Scurta prvire asupra evelufie’ der
dreptul a primit numeroase definifii: prezeniar a
ntei Iueriri, de accea ne vom 1¢7ui
punete de reper
Contributia_juriseor
remarcabila, Primul merit al doctrini
sulfilor romani (Gaius, Ulpian, Paul, Papilian si alfii) a fost
uridice romane este acela de a fi izolat obiectul sau de
Studiu, Romanii au inceput prin a defini dreptul prin referire la catcgorii ale moralei:"jus est
ars boni et acqui™ (dreptul este arta binelui gi a echitajii). Accasta detinitie a lui Celsus tinea
cont de realitatea caracteristica a vremii: dreptul nu se emancipase inea de sub tutela moralei.
Ulpian ardta ca preceptele dreptului sunt: a tri onest, a nu dauna altu
% Gheorghe Beleiv, Drepr civil romin, Iniroducere in drepna civil Subiectele dreptutul civil, Ud. Universal
Juridie, Bucuresti, 2007, p. 12
SGtanci D. Carpenaru, Tra de drept commercial romuin, Vl. Universal Juridie, Bucuresti, 2012, p. 11.
Ton P. Filipeweu, Andrei. Filipescu, Tratat de dreptul familiet, ed. a 8a revisuita yi completata, 1,
dic, Bucuresti, 2006, p. 15-16
Tratar de dreptul muncli, WAilia a Via revaruta 3i aa
Universul J
5 Alexandru [icles
Bucuresti, 2012, p, 12.
8 Jean-Louis Hergel, op. cil. p19.
% Ibidem, p. 19-20.
In acest sens a se veden Nicolae Popa, op. cit. p. 25-77.
wit, 1d, Universul juridie,
23 Trandafirescu Bogdan Cristian
ce i se cuvine. Tot in dreptul roman a fost ridicata o problema care va marea profund gindirea
juridica de mai tarziu: este dreptul o realitate transcendent, care se impune rajiunii, sau,
You might also like
- CIVIL Curs 14Document5 pagesCIVIL Curs 14Cristina MariaNo ratings yet
- Civil Curs 7Document4 pagesCivil Curs 7Cristina MariaNo ratings yet
- TGD 3Document11 pagesTGD 3Cristina MariaNo ratings yet
- TGD 1Document11 pagesTGD 1Cristina MariaNo ratings yet
