Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv sau evocă
participanții dintr-un act de comunicare.

I.3.3.1. Pronumele personal

1. Pronumele personal propriu-zis desemnează participanții la actul de comunicare, atât

pe cei care participă direct, cât și pe cei la care se referă.

Are următoarele forme și posibilități combinatorii:

Pers. a III- Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a

Cazul Pers. I Pers. a II-a a sg. pl. pl. pl.
sg. sg. m. f. m. f.
N.: eu tu el ea noi voi ei ele

Ac.: accen- mine tine el ea noi voi ei ele

tuată
clitică m(ă) te (î)l O ne v(ă) (î)i le
G.: - - lui ei - - lor lor

D.: accen- mie ție lui ei nouă vouă lor lor

tuată
clitică (î)mi (î)ți (î)i (î)i ne, ni v(ă), vi le, li le, li
V.: - tu - - - voi - -

Funcții sintactice:

 Atribut: Cărțile lor sunt interesante.

Cireșele de la ei au fost gustoase.
 Complement direct: L-am văzut pe el.
 Complement indirect: Mi-a dat mie cartea.
 Complement indirect posesiv: Îmi scriu tema.
 Complement prepozițional: Hai cu noi.
 Circumstanțial de loc: Au ajuns până la tine.
 Circumstanțial de timp: A ajuns acasă după ea.
 Circumstanțial de mod: Se îmbrăcau ca el.
 Subiect: Ei scriu.
  Nume predicativ: Prietena mea este ea.

I.3.3.2. Pronumele de politețe

Pronumele de politețe se folosește pentru a marca în mod corespunzător raportul de

politețe între interlocutori.

Forme Grad redus de Politețe Grad sporit de Alte forme

politețe standard politețe Forme regionale,
(forme populare:
ceremonioase) matale, mătăluță,
Pers. a II-a N.Ac.V. dumneata N.Ac.G.D.V. N.Ac.V. Domnia mătălică, tălică
sg. G.D. dumitale dumneavoastră Voastră/Ta
G.D. Domniei -formule/
Voastre/Ta expresii
Pers. a III-a N.Ac. (m.) dânsul N.Ac.G.D. N.Ac. Domnia Sa ceremonioase:
sg (f.) dânsa (m.) dumnealui (m.) Domnia Lui Excelența
G.D. (m.) dânsului (f.) dumneaei (f.) Domnia Ei Voastră/Sa,
(f.) dânsei G.D. Eminența
Domniei Sale Voastră/Sa,
(m.) Domniei Lui Alteța
(f.) Domniei Ei Voastră/Sa,
Maiestatea
Voastră/Sa,
Pers. a II-a - N.Ac.G.D. N.Ac.V. Sfinția
pl. dumneavoastră Domniile Voastre Voastră/Sa,
G.D. Domniilor Preasfinția
Voastre Voastră/Sa etc.
Pers. a III-a N.Ac. (m.) dânșii N.Ac.G.D. N.Ac.
pl. (f.) dânsele dumnealor Domniile Lor
G.D. (m.) dânșilor G.D.
(f.) dânselor Domniilor Lor

I.3.3.3. Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv exprimă identitatea de referent între obiectul direct sau cel indirect la
subiect. Are aceeași persoană și număr cu verbul pe care îl însoțește. Are forme proprii numai
pentru persoana a treia, pentru persoana I și a II-a, împrumută formele pronumelui personal.

Cazul Forma Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a

sg. pl. sg. pl. sg. pl.

 Ac. accentuată mine noi tine voi sine -

clitică m(ă) ne te v(ă) s(e) -

D. accentuată mie nouă ție vouă sie(și) -

clitică (î)mi ne, ni (î)ți v(ă), vi (î)și -

Funcții sintactice:

 Complement direct: Se vede pe sine în oglindă.

 Complement indirect: Își vorbește sieși în gând.
 Complement indirect posesiv: Îmi curăț pantofii.
 Complement prepozițional: Se bazează pe sine.
 Circumstanțial de mod: Vorbește pentru sine.
 Circumstanțial de loc: S-a așezat înaintea sa.
 Atribut: Ochii-și negri d-arunca. (Folclor)

ATENȚIE!
Nu au funție sintactică atunci când sunt marcă a verbelor reflexive sau a
reflexivului pasiv ori impersonal.

I.3.3.4. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv exprimă posesia; el ține locul atât al posesorului, cât și al obiectului
posedat. În structura lui apare articolul posesiv(-genitival), al, a, ai, ale.

Pronumele posesiv își schimbă forma după: persoană, gen, număr, caz, număr de posesori și
de obiecte posedate.
Forme:
-persoana I sg.: N.Ac. al meu, a mea, ai mei, ale mele/G.D. alor mei
-persoana a II-a sg.: N.Ac. al tău, a ta, ai tăi, ale tal/G.D. alor tăi
-persoana a III-a sg.: N.Ac. al său, a sa, ai săi, ale sale/G.D. alor săi
-persoana I pl.: N.Ac. al nostru, a noastră, ai noștri, ale noastre/G.D. alor noștri
-persoana a II-a pl.: N.Ac. al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre/G.D. alor voștri
-persoana a III-a pl.-nu are forme

Funcții sintactice:
  Subiect: Ai noștri pleacă în excursie.
 Complement direct: I-am vizitat pe ai tăi.
 Complement indirect: Le trimite alor săi o scrisoare.
 Complement prepozițional: Vorbeam despre ai noștri.
 Circumstanțial de loc: Vine de la ai săi .
 Circumstanțial de timp: Am sosit înaintea alor voștri.
 Circumstanțial de mod: Stiloul tău scrie mai frumos decât al meu.
 Atribut: Mașina alor tăi este nouă.
Adjectivul posesiv evocă posesorul și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
determinat. Își schimbă forma și după persoană, număr de posesori și de obiecte posedate. Poate
fi însoțit și el de articolul posesiv(-genitival) în anumite situații.
Articolul posesiv(-genitival) ține locul obiectului posedat, se acordă în gen și număr cu
acesta, dar nu marchează cazul. Are și forma alor pentru G.D.

Forme:
-persoana I sg.: N.Ac.G.D. meu, mea, mei, mele / G.D. fem. sg. mele
-persoana a II-a sg.: N.Ac.G.D. tău, ta, tăi, tele/G.D. fem. sg. tale
-persoana a III-a sg.: N.Ac.G.D. său, sa, săi, sale/ G.D. fem. sg. sale
-persoana I pl.: N.Ac.G.D. nostru, noastră, noștri, noastre/G.D. fem. sg. noastre
-persoana a II-a pl.: N.Ac.G.D. vostru, voastră, voștri, voastre/ G.D. fem. sg. voastre
-persoana a III-a pl.: -

Funcție sintactică:

 Atribut: Câinele meu este isteț.

Rochia prietenei tale este albastră.

ATENȚIE!
Gramaticile recente au renunțat la categoria pronumelui posesiv, păstrându-se doar
categoria de adjectiv pronominal posesiv.

I.3.3.5. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

Pronumele demonstrativ înlocuiește un substantiv, arătând modul în care vorbitorul

percepe obiectul pe o axă a apropierii – depărtării sau a identității – diferențierii. Își schimbă
forma după gen, număr și caz. Nu are categoria persoanei.

Forme:

-de apropiere: N.Ac. acesta, aceasta, aceștia, acestea/G.D. acestuia, acesteia, acestora
-de depărtare: N.Ac. acela, aceea, aceia, acelea/G.D. aceluia, aceleia, acelora
-de identitate: N.Ac. același, aceeași, aceiași, aceleași/G.D. aceluiași, aceleiași, acelorași
-de diferențiere: N.Ac. celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte/G.D. celuilalt, celeilalte, celorlalți,
celorlalte.
Funcții sintactice:

 Subiect: Aceștia sunt părinții lui.

 Complement direct: Pe ceilalți îi vizităm mâine.
 Complement indirect: Le-am spus acelora parola.
 Complement prepozițional: I-am întâlnit pe aceiași.
 Circumstanțial: Venea dinspre aceea.
 Nume predicativ: Ei au rămas aceiași.
 Atribut: Vreau un pix ca acela.
Adjectivul demonstrativ se acordă cu un substantiv în gen, număr și caz, arătând și el
modul în care vorbitorul percepe obiectul pe o axă a apropierii – depărtării sau a identității –
diferențierii.

Forme:

Sunt identice cu cele ale pronumelui demonstrativ. Când se află înaintea substantivului,
adjectivele demonstrative apar fără ,,a” final, cu ,,a” înlocuit cu ,,ă” sau cu mici modificări:
copilul acesta/acest copil; seara asta/astă seară; fata aceea/acea fată.

Funcție sintactică:

 Atribut: Aceste fete scriu poezii.

Li s-a acordat acelor elevi un premiu.
E născut în aceeași zi ca și mine.
Fotografiile celorlalți copii sunt mai reușite.
ATENȚIE!

Pronumele și adjectivele demonstrative au și forme populare: ăst(a), asta, ăști(a), aste(a) /

cel, cea, cei, cele / ăl(a), aia, ăi(a), alea; regional se pot întâlni și forme ca: ista, aiasta, cești,
ailaltă etc.

I.3.3.6. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

Pronumele interogativ înlocuiește cuvântul sau uvintele așteptate ca răspuns în propoziții

interogatve parțiale.

Forme:

N.Ac. care, cine, ce, cât/câtă/câți/câte; al câtelea/a câta

G.D. căruia/căreia/cărora, cui, câtora
Exemple: Cine a venit? (Mama și tata au venit.)
Câți au reușit? (Trei au reușit.)
 Funcții sintactice:

 Subiect: Cine lipsește?

 Complement direct: Ce ai cumpărat?
 Complement indirect: Cui îi scrii?
 Complement prepozițional: De ce te temi?
 Circumstanțial: De la cine vii?
 Nume predicativ: Câți sunt ei?
 Atribut: Al cui caiet e mai frumos?
Adjectivul pronominal interogativ se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv și
înlocuiește, de asemenea, cuvinte așteptate ca răspuns.

Forme:

N.Ac. care, ce, cât/câtă/câți/câte;

G.D. cărui/cărei/căror;câtor
Exemple:
Ce notă ai luat?(Am luat nota zece.)
Care tort e preferatul tău? (Preferatul meu este tortul cu ciocolată.)

Funcție sintactică:

 Atribut: Câți ani ai?

I.3.3.7. Pronumele și adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ asigură legătura între o propoziție subordonată relativă și un element

din propoziția regentă, îndeplinind și o funcție sintactică în propoziția subordonată.

Forme:
N.Ac. care, cine, ce, cât/câtă/câți/câte; al câtelea/a câta; ceea ce(=relativ compus)
G.D. căruia/căreia/cărora; cui; câtora
Formă populară: de
Omul de l-ai văzut e Ion.
ce fel de=locuțiune adjectivală relativă
Funții sintactice:

 Subiect: Știi cine lipsește.

 Complement direct: Arată-mi ce ai cumpărat.
 Complement indirect: Nu știu cui îi scrii.
 Complement prepozițional: Mă mir de ce te temi.
 Circumstanțial: Spune-mi de la cine vii.
  Nume predicativ: N-am aflat câți sunt ei.
 Atribut: Am văzut al cui caiet e mai curat.
Adjectivul pronominal relativ se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv și are
același rol ca și pronumele relativ.
Adjectivul are și forme mai scurte: câtor, căror.

Funcție sintactică:

 Atribut: Spune-mi ce film ți-a plăcut.

I.3.3.8. Adjectivul pronominal de întărire

Adjectivul pronominal de întărire însoțește un pronume sau un substantiv și are rolul de

emfatizare a regentului.

(emfatizare=accentuare retorică)

Masculin N.Ac.G.D. Feminin N.Ac. Feminin G.D.

persoana: forma: persoana: forma: persoana: forma:
I sg. însumi I sg. însămi I sg. însemi
a II-a sg. însuți a II-a sg. însăți a II-a sg. înseți
a III-a sg însuși a III-a sg. însăși a III-a sg. înseși
I pl. înșine I pl. însene I pl. însene
a II-a pl. înșivă a II-a pl. însevă a II-a pl. însevă
a III-a pl. înșiși a III-a pl. înseși a III-a pl. înseși

Funcție sintactică:

 Atribut: Maria însăși a scris poezia aceasta.

I.3.3.9. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

Pronumele nehotărât (indefinit) evocă o ființă/un obiect sau un ansamblu de ființe/obiecte

care nu pot fi identificate sau cuantificate exact.

Forme de N.Ac. (au și forme de G.D.):

unul/una/unii/unele,
altul/alta/alții/altele,
vreunul/vreuna/vreunii/vreunele,
ori(și)care; ori(și)cine; ori(și)ce; ori(și)cât;
oare(și)care; oarecine; oarece; oare(și)cât;
fie(ște)care; fie(ște)cine; fie(ște)ce; fie(ște)cât;
cineva; careva; ceva; câtva;
altcineva; altceva;
mult/multă/mulți/multe;
puțin/puțină/puțini/puține;
tot/toată/toți/toate;
atât/atâta/atâția/atâtea; cutare.

Funcții sintactice:

 Subiect: Oricine poate răspunde corect.

 Complement direct: Am ales altul.
 Complement indirect: Le trimit salutări tuturor.
 Complement prepozițional: Vorbeam despre unii dintre ei.
 Circumstanțial: Se îndreaptă spre cineva.
 Nume predicativ: Premianții sunt mulți.
 Atribut: Am luat pălăria altcuiva din greșeală.
Atributul pronominal nehotărât se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv și are
același rol ca și pronumele nehotărât.
Adjectivul poate avea și forme mai scurte: un, o, vreun, vreo etc.

Funcție sintactică:

 Atribut: Fiecare om este important.

I.3.3.10. Pronumele și adjectivul pronominal negativ

Pronumele și adjectivul pronominal negativ evocă ființe sau obiecte inexistente.

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv. Propozițiile care le conțin au
predicatul la formă negativă.

Forme:
nimeni (G.D. nimănui); nimic;
niciunul (G.D. niciunuia);
niciuna (G.D. niciuneia);
niciunii; miciunele (G.D. niciunora)

Funcții sintactice:
  Subiect: Nimeni nu a plecat încă.
 Complement direct: N-am nimic.
 Complement indirect: Niciunuia nu-i pasă.
 Complement prepozițional: Nu mă gândesc la nimic.
 Circumstanțial: Nu se poartă ca nimeni.
 Nume predicativ: Vinovatul nu e niciunul dintre ei
 Atribut: Numele niciunuia nu a fost strigat.
Adjectivul are formele:

niciun (G.D. niciunui);

nicio (G.D. niciunei).

Funcție sintactică:

 Atribut: Nicio fată nu a lipsit.