SPERANTA PIERDUTAin Hopeless. Fara speranta (Editura Epica, 2017) Colleen Hoover povesteste viata unei fete cu multe probleme, pe nume Sky, care, dupa multi an intalneste pe un vechi prieten din copilarie, Dean Holder. Cu ajutorul lui Holder, Sky scoate la iveala secrete de familie socante si ajunge sa se impace cu amintiri si sentimente care i-au lasat cicatrice adanci. Hopeless. Fara speranta a fost povestea lui Sky. Acum, in Speranta pierduta, aflam adevarul despre Dean Holder. Bantuita de amintirea fetitei pe care n-a putut s-o salveze dintr-o primejdie iminenta, viata lui Holder a fost umbrita de sentimente de vinovatie si de remuscari. N-a incetat niciodata s-o caute, convins fiind ca gasirea ei ii va aduce impacarea de care are nevoie ca sa mearga mai departe. Dar nu banuia cata suferinta avea sa indure din clipa in care aveau sa reia legatura. in romanul de fata, Holder dezvaluie felul cum evenimentele din copilaria lui Sky i-au afectat atat pe el, cat si pe familia lui, determinandu-! sa-si caute mantuirea prin salvarea ei. Dar numai iubind-o pe Sky poate incepe sa se vindece. "COLLEEN HOOVER este autoare a numercase romane pentru g tineri, dintre care nu mai putin de zece figureaza pe listele de i bestselleruri New York Times. Patru dintre acestea sunt traduse © in limba romana si publicate la Editura Epica: Hopeless. Fara speranfa, Slam. Din dragoste pentru Layken, Ugly Love si & Contess. Colleen locuieste in Texas impreuna cu sotul ei sicu cei trei baieti ai lor. 0 puteti vizita online accesand www.colleenhoover.com. sti ; ISBN 978-606-0754-55-0 Fictiune contemporana pete wi) www.edituraepica.ro olrecocetssassol>SPERANTA PIERDUTA COLLEEN HOOVER Traducere din limba englezi si note de ADRIAN DELIU ZL ld EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME DTP: Simona RADULESCU Losing Hope, Colleen Hoover Copyright © 2013 by Colleen Hoover Toate drepturile asupra editiei in limba romana aparfin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-55-0 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentind valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr, RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei HOOVER, COLLEEN Speranga pierdut / Colleen Hoover; trad.: Adrian Deliu. ~ Bucuresti : Epica, 2018. ISBN 978-606-8754-55-0 I, Deliu, Adrian (trad.) 821.111(73)-31 = 135.1Cartea aceasta le-o dedic sofului si fiilor mei, pentru altruismul cu care ma sprijind permanent.Copilelul una Batdile inimii imi dau de ingeles c& ar trebui s& plec, pur gi simplu. Les mi-a atras atenfia, nu o dat’, c4 nu e treaba mea, Totusi, ea n-a fost niciodati in rolul de frate. Habar n-are cat e de greu si stai deoparte si s4 nu fie treaba ta, Tocmai de-asta, in clipa de fat’, afurisitul asta e prioritatea mea numarul unu. Imi strecor mainile in buzunarele de la spate ale blugilor si sper al naibii de stragnic s& le pot tine acolo. Stau in picioare, in spatele canapelei, privindu-1 de deasupra. Nu-mi dau seama ct timp fi va trebui ca si observe cA sunt aici. Dacd ma iau dupa cat de strans o fine pe gagica din poala lui, m& indoiesc c-o s& observe prea curand. RamAn aga, in spatele lor, timp de cateva minute, in vreme ce petrecerea se deruleaz% mai departe in jurul nostru, tofi ceilalfi ignorind total faptul c& sunt la un milimetru de a-mi iesi din mingi. M& tenteaz% s&-mi scot telefonul, ca 4 arn o dovada, dar nu pot s&-i fac una ca asta lui Les. Ea n-are nevoie de imagini. — Hei, rostesc in cele din urma, neputand s& mai pistrez tuce- rea nici m&car pentru o clipa. Dac&-1 mai vad o dat& pipdind sAnii gagicii asteia, fara macar un dram de respect fata de relatia lui cu Les, fi rup naibii mana. Grayson isi dezlipegte gura de a ei gi-gi last capul pe spate, tidicnd spre mine o privire indiferent’. Observ cum se instaleaz4 frica in el cind ii picd fisa, cand isi da seama, in sfargit, ci ultima persoana din lumea asta la care s-ar fi agteptat sd fie aici, in seara asta, chiar gi-a facut aparitia.8 | HOOVER — Holder, zice dand-o jos pe fata din poala lui. Se striduieste si se puna pe picioare, dar nu prea poate si stea drept. Ma priveste rugitor, aritand spre fata care tocmai incearci si-gi aranjeze fusta aproape inexistenta. —Nue... nu e ceea ce pare, balmajeste el. Imi scot mainile din buzunare si-mi incrucigez bratele pe piept. Pumnul mi-e mai aproape acum de el si sunt nevoit si-I inclestez, stiind cat de bine m-as simti daca i l-as repezi in plina fata. Imi las privirea spre podea gi trag aer in piept. Apoi, inci o data. $i inc’ o data, doar pentru impresia artistica, fiindcd imi face o reala placere sa-1 vid foindu-se nelinistit. Scutur din cap si-mi ridic iar privirea spre el. — Da-mi telefonul tau. Deruta de pe fata lui mi s-ar parea comicd, daca n-as fi atat de enervat. El rade si incearcd s fac un pas inapoi, dar se izbeste de o masuti. Isi recapat’ echilibrul proptindu-se cu mana de gea- mul care o acoperd si-si indreapta din nou spinarea. — Ia-ti-1 naibii pe-al tau, bombine. Incearci si-si fac loc pe lang masuta, fara si. mi priveascd. Ocolesc canapeaua, calm, si-i tai calea, intinzand mana. — Da-mi telefonul tau, Grayson. Imediat. Nusunt tocmai avantajat din punct de vedere fizic, din moment ce avem cam aceeasi statura. Totusi, sunt categoric in avantaj, dac4-mi iau in calcul furia, iar Grayson clar observa asta. Face un pas inapoi, ceea ce, probabil, nu e o migcare prea inteligenta, avind in vedere faptul cd se retrage drept spre coltul livingului. Bajbaie prin buzunar si, in cele din urmi, scoate la iveala telefonul. — La ce naiba iti trebuie telefonul meu? mi intreaba. I-1 smulg din mana si formez numirul lui Les, fara s4 apis pe apelare. I-1 intind inapoi. — Sun-o. Spune-i ce nemernic esti si pune capit relatiei.Sperangapierduti | 9 Grayson las capul in jos spre telefon, apoi il ridica iar spre mine. — Du-te naibii, se stropseste. Trag aer in piept, ca si ma calmez, apoi imi rotesc gatul si-mi trosnesc maxilarul. Cand vad cA asta nu-mi domoleste imboldul de a-I umple de sange, intind miinile, il apuc de gulerul bluzei si-1 trntesc cu putere de perete, fintuindu-i gatul cu antebratul. Imi spun in sinea mea cd, dac4-1 rup in bitaie, rimasitele mele de calm din ultimele zece minute vor fi fost inutile. Am dintii inclestati, maxilarul incordat si-mi simt pulsul in timpane. N-am urit niciodati pe cineva mai aprig decit acum. Violenta a ceea ce-mi doresc s4-i fac in clipa asta ma sperie pana gi pe mine. fl privesc intens in ochi, ca st-i dau de ineles cum se vor derula urmiatoarele minute. — Grayson, ii zic printre dintii inclestati, dac& nu vrei si fac ceea ce chiar imi doresc s4-ti fac in momentul sta, 0 s& duci telefonul la ureche, o s-o suni pe sora-mea si-o s& pui capit relatiei. Dupi care inchizi telefonul si nu mai vorbesti niciodata cu ea. Imi apis bratul mai tare pe gatul lui, remarcand faptul ci e mai rogu la fat decat cdmasa, din cauza lipsei de oxigen. — Bine, mormiie, incercind sa se elibereze din stransoarea mea. Astept pani cand il vad c4-si muti privirea spre telefon si apasi pe apelare si abia apoi imi retrag bratul si-i dau drumul cimisii. Duce telefonul la ureche, fara s4-si desprinda privirea de a mea, si asteptim amandoi, nemiscati, ca Les si raspunda. Stiu ce efect o si aiba asta asupra ei, dar habar n-are ce face asta pe la spatele ei. Indiferent de cate ori ar auzi-o de la altii, tipul reuseste cumva si se fofileze inapoi in viata ei de fiecare data. Dar nu gi de data asta. Nu si dacd am eu ceva de zis. N-o si mai stau deoparte si sa-1 las si-i faci de-astea surioarei mele,10 | HOOVER — Buni, rostegte el in telefon. Incearc& si-mi intoarcd spatele ca si stea de vorbi cu ea, dar i imping din nou umirul in perete. Tresare de durere. — Nu, draguri, zice el agitat. Sunt acas& la Jaxon. Urmeazi o pauza lungi, timp in care o ascultd ce spune. — Stiu cd asta am zis, dar am minfit. De-asta te-am sunat. Les, eu... eu cred cd avem nevoie de o pauzi. Scutur din cap, dandu-i de ingeles ci trebuie si provoace o rupturd definitiva. Nu mi intereseaza ca el si-i dea o pauzd. Ma intereseaza ca el si-i dea surorii mele libertatea permanenta. Isi da ochii peste cap si-mi d& cu tifla, cu mana liber’. — Mi despart de tine, zice pe un ton categoric. Tace, lasand-o pe ea si vorbeasca. Faptul c& nu araté niciun fel de remuscare imi dovedeste ce jigodie insensibild este. Imi tremuri miinile si simt c4 mi se strange pieptul, stiind precis ce efect au cuvintele lui asupra lui Les in clipa asta. Ma urlisc pe mine insumi pentru ci am fortat despartirea, dar Les merit’ ceva mai bun, chiar daci ea n-o crede. — Hai ci trebuie si inchid, zice el la telefon. fl trantesc iar cu capul de perete gi-l silesc s& mi priveasc4. — Cere-i iertare, ii zic incet, fiindcd nu vreau si mi auda ea. Grayson inchide ochii gi ofteaz’, apoi lasi capul in jos. — Iarti-mi, Lesslie. N-am vrut si fac una ca asta. Igi ia telefonul de Ja ureche si pune brusc capt convorbirii. Fixeaz4 ecranul cu privirea timp de mai multe secunde. — Sper c& esti mulfumit, zice ridicandu-si ochii spre mine. Pentru ci tocmai i-ai frant inima surorii tale. Sunt ultimele cuvinte pe care mi le mai spune Grayson. Pum- nul meu ii izbeste falca de dou’ ori, trantindu-l pe podea. imi scutur mana, ma dau inapoi si pornesc spre iesire. Chiar inainte s4 ajung la masini, simt telefonul vibrand in buzunarul de la spate. fl scot $i raspund fara ca macar s4 privesc ecranul.Sperangapierduti | 11 — Bun’, zic, striduindu-ma s4-mi stapinesc tremurul de furie cand o aud in difuzor plangand. Vin spre tine, Les. O si fie bine. Sunt in drum spre tine. * A trecut 0 zi intreagi de cind a sunat-o Grayson, dar inci ma simt vinovat, aga c& parcurg inca trei kilometri in alergarea mea de sear, ca o pedeapsa pe care mi-o impun singur. S-o vad pe Les atat de sfasiatt, cum a fost aseari, nu era ceva la care si ma fi asteptat. Acum imi dau seama ci sa-] pun s-o sune aga n-a fost, probabil, cea mai bun’ metodi de a rezolva problema, dar n-aveam cum sa stau deoparte gi sd-] las si-si bata joc de ea, cum a facut-o atat timp. Cel mai neasteptat lucru privitor la reactia lui Les a fost c4 furia ei n-a fost indreptat4 numai spre Grayson. Parca s-ar fi supa- rat pe intreaga populatie masculin3. fi numea intruna pe barbafi »hemernici descreierafi’, patruland incoace si-ncolo prin camera ei, in timp ce eu doar stateam pe loc si-o priveam cum se descarc4. Pana la urmi, a cedat nervos, s-a suit in pat gi a plans pana cand a adormit. Eu am stat treaz, stiind c4 sunt implicat in nefericirea ei. Am ramas toat& noaptea in camera ei, pe de-o parte ca si ma asigur ci nu pateste nimic, dar mai ales fiindc4 nu voiam si puna mina pe telefon si si-1 sune pe Grayson, intr-un moment de Totusi, e mai puternic’ decit o crezusem. N-a incercat si-1 sune aseara si n-a avut nicio tentativa de a-1 suna azi. N-a dormit cine stie ce azi-noapte, aga c4, inainte de pranz, s-a dus in camera, ca s& trag’% un pui de somn. Cu toate astea, am zAbovit toata ziua langa usa dormitorului ei, doar ca si ma asigur c4 n-o aud vorbind la telefon, aga cA stiu c n-a incercat sa-1 sune. Cel putin, cat timp am fost eu acasi. De fapt, sunt destul de convins ci nemilosul Lui12 | HOOVER apel telefonic de aseard a fost exact ceea ce-i trebuia ei ca si-1 vada, in sfargit, asa cum e in realitate. imi arunc pantofii din picioare la us si ma duc in bucitirie ca si-mi umplu sticla cu apa. E sambati seara si, in mod normal, as fi iegit cu Daniel, dar deja i-am trimis un SMS ca sa-l anunt c& rimén acas4 in seara asta. Les m-a pus sa-i promit c-o si stau acasi cu ea, fiindci nu voia s& iasi si si dea intamplator peste Grayson, cel putin deocamdata. Noroc ci ¢ 0 tipa fain4, fiindcd nu stiu cati baieti de saptesprezece ani ar renunta la o seara de sam- bata in oras, ca si vada filme siropoase impreuni cu nefericita lor sora. Dar, in definitiv, nu sunt multi frati care s4 aib4 o relatie asa cum am eu cu Les. Nu stiu daci apropierea dintre noi 0 avea ceva de-a face cu faptul ci suntem gemeni. Ea e singura mea ruda, asa c4 n-am cu cine si ne compar. Ea ar putea protesta, spunand c4 sunt excesiv de protector, si poate c& existd un oarecare adevar in afirmatia asta, dar n-am de gand s& ma schimb prea curand. Sau vreodata. Ure scara in fuga, imi scot tricoul si imping usa de la baie. Des- chid robinetul, dupa care traversez holul si bat in usa camerei ei. — Fac un dus repede, comanzi tu pizza? M& proptesc cu mana de usa ei si ma aplec si-mi scot ciorapii. Fac stanga imprejur si-i arunc in baie, dupa care bat din nou in usa. — Les! Vazand ca nu raspunde, oftez si-mi ridic privirea spre tavan. Daca vorbeste la telefon cu el, o si ma enervez. Dar, dac& vorbeste la telefon cu el, asta inseamna probabil cé el ii spurie ci despartirea a fost numai din vina mea i atunci ea 0 si fie cea care se ener- veaza. Imi sterg palmele de sort si deschid usa de la camera ei, pregitit sufleteste pentru o noua predica infierbantati despre fap- tul cd ar trebui si-mi vad de ale mele.Speranga pierduta * O vad pe Les intins& pe pat dup’ ce intru in camera ei si, ime- diat, m4 duc cu gandul la vremea in care eram baietel. La mo- mentul care m-a schimbat. A schimbat totul la mine. Totul la lumea din jurul meu. Intregul meu univers s-a transformat, dintr-o lume plina de culori vibrante, intr-un cenusiu anost, fari viata. Cerul, iarba, copacii... toate lucrurile care fusesera frumoase odi- nioar au fost despuiate de splendoarea lor in clipa in care am inte- les ca sunt raspunztor pentru disparitia celei mai bune prietene a noastre, Hope. Niciodata n-am mai privit oamenii la fel. Niciodata n-am mai privit natura la fel. Niciodata nu mi-am mai privit viitorul la fel. ‘Tot ceea ce avea pana atunci un sens, un scop si o ratiune a devenit pur si simplu o versiune de mana a doua a ceea ce se presupunea c& ar trebui sd fie viata. Lumea mea, odinioara efervescenta, a devenit deodata o fotocopie neclara, cenusie, fara culoare. Exact ca ochii lui Les. Nu sunt ochii ei. Sunt deschisi. Privesc drept spre mine, din pozitia ei, de pe pat. Numai cd nu sunt ai ei. Culoarea din ochii ei a disparut. Fata asta e o fotocopie cenusie, fir culoare, a surioarei mele. Les a mea. Sunt incapabil sd fac o miscare. O astept si clipeasc’, si rada, si se distreze, intr-un deznodimant ciudat al farsei tampite, afu- risite, pe care mi-o face acum, Astept ca inima sa-si reinceap4 bataile, ca plamAnii sa reinceapa si-mi functioneze. Astept si-mi recapat stépanirea asupra corpului meu, fiindcd nu stiu cine-1 stapaneste in clipa asta. Sunt al naibii de sigur cd eu nu. Astept si iar astept, intrebandu-ma cat timp poate s-o mai tind asa. Oare cat timp pot s4-si tind oamenii ochii deschisi in felul asta? Cat timp 1314 | HOOVER pot oamenii s& nu respire, inainte ca trupul lor sa se convulsioneze de acea nevoie disperata de o gura de aer? Cat timp poate s& treac&, naibii, pan’ cand o si fac ceva ca s-o ajut? Mainile mele ii ating fata, o apucd de brat, fi scutura tot corpul, pana cand ajunge in bratele mele gi o trag pe genunchi. Flaconul gol de medicamente ii cade din mAna gi aterizeaz4 pe podea, dar refuz si-1 privesc. Ochii ei sunt inca lipsiti de viata si nu mai privesc spre mine, deoarece capul pe care-| tin intre maini cade pe spate ori de cate ori incerc sa-] ridic. Nu se clinteste cand fi urlu numele, nu tresare cand ii trag 0 palma si nu reactioneaza cand incep s& plang. Nu face absolut nimic, naibii. Nici macar nu-mi spune c-o sa fie bine atunci cand absolut fiecare dram din ceea ce mi-o mai fi ramas in piept tasneste afari din corpul meu, in clipa in care imi dau seama c& exact cea mai buna parte din mine a murit.Copelal det — N-ai vrea sd-i caufi tu bluza roz si pantalonii negri plisati? ma intreaba mama. St& cu ochii pe hartiile intinse in fara ei. Tipul de la firma de servicii funerare se apleacd peste masa si-i araté un loc de pe formular. — Mai sunt doar cAteva pagini, Beth, ii zice. Mama semneazi mecanic formularele, fari si puna intrebari. Incearca sa se st4paneasca pana la plecarea lor, dar eu gtiu ca, de indat& ce vor iesi pe us, va izbucni iar in plans. Au trecut doar patruzeci si opt de ore, dar imi dau seama, doar privind-o, cd e pe cale si retraiasc4 totul de 1a inceput. Ai crede ci un om poate si moari numai o data. Ai crede cd numai o dat& ai putea si gisesti trupul neinsufletit al surorii tale. Ai crede ca numai o dati ai fi nevoit s vezi reactia mamei tale, dupa ce a aflat cA singura ei fiicd a murit. O dati e foarte departe de adevar. Se tot repeta. Ori de cAte ori inchid ochii, vid ochii lui Les. Ori de cate ori se uiti mama la mine, ma priveste spunandu-mi pentru a doua oard ca fata ei a murit. Pentru a treia oard. Pentru a mia oara. Ori de cate ori respir, sau clipesc, sau vorbesc, retraiesc moartea ei, iar si iar. Nu stau si ma intreb daci voi constientiza vreodata faptul ci ea a murit. Stau si ma intreb cAnd o s4 incetez s-o vid murind.16 | HOOVER — Holder, e nevoie de haine pentru ea, zice iar mama, dupa ce observa ci nu m-am clintit. Du-te in camera ei si ia bluza roz cu méanec lungi. E preferata ei, si-ar fi dorit s-o poarte. Stie ci nu-mi doresc mai mult dec4t ea s& intru in camera lui Les. imi indepirtez scaunul de masi si ma duc spre scar4. — Les e moart4, bombin ca pentru mine. I se rupe de ce-o s4 poarte. M4& opresc in fata usii ei, stiind cA voi fi nevoit s-o vid din nou cum moare, in clipa in care o s-o deschid. N-am mai fost aici de cand am gisit-o si chiar n-am nici cea mai mic& intentie de a mai intra ureodata aici. Intru si inchid usa dupa mine, apoi ma indrept spre dressing. Fac tot posibilul si nu mi gandesc la asta. Bluza roz. Nu te gandi la ea. Maneci lungi. Nu te mai gandi ca ai face orice sa te intorci la seara de sambata. Pantalonii negri plisati. Nu te gandi la cat de mult te urdsti, naibii, in clipa asta, pentru Saptul ca n-ai avut grija de ea. Dar ma gandesc. Ma gandesc si ma simt din nou rinit si furios. Insfac o mana de bluze atamate in sifonier si le smulg cat pot de tare de pe umerase, pani cAnd cad pe podeaua dressingului. Apuc bara din partea de sus a usii si inchid ochii strans, ascultand sune- tele scoase de umerasele acum goale, in timp ce se leagana intr-o parte si-n cealalt’. fncerc si ma concentrez asupra faptului ci sunt aici ca si iau doua lucruri si s& plec, dar nu pot s& m4 misc. Nu pot inceta s4-mi derulez in minte momentul in care am intrat in camera asta si am gisit-o. Cad in genunchi pe podea, intorc capul spre patul ei si o vid murind inca o data.Sperangapierduts | 17 Ma sprijin cu spatele de usa dressingului si inchid ochii, rima- nand in pozitia asta att timp cat imi trebuie ca si-mi dau seama c& nu vreau si fiu aici. Ma intorc si scotocesc printre bluzele acum cazute, pana cand o gasesc pe cea roz, cu maneci lungi. Ridic pri- virea spre pantalonii agatati pe umeragele lor si iau o pereche, negri, plisati. fi arunc deoparte si dau si mi ridic de pe podea, dar mi las si cad la loc imediat cum vad un caiet gros, legat in piele, pe raftul de jos al sifonierului. Il iau gi mi-] asez pe genunchi, dup’ care mi reazem din nou de perete si fixez cu privirea coperta. Am mai vazut caietul asta. I 1-a daruit tata acum vreo trei ani, dar Les mi-a zis ca n-o sa-1 foloseasc4 niciodati, fiindca stie cA, de fapt, caietul a fost doar o cerint& a psihoterapeutului. Les detesta terapia i n-am stiut niciodata de ce o tot imboldea mama si se ducd. Ne-am dus amAndoi, pentru un timp, dupa ce s-a despartit mama de tata, dar eu am incetat sa particip la sedinte atunci cand au inceput s4 se suprapund cu antrenamentele pentru echipa de fotbal pentru juniori a liceului. Pe mama n-a parut s-o deranjeze ci nu m-am mai dus, inst Les a continuat sa participe la gedintele saptama- nale, pana acum dou zile... cand faptele ei au aratat limpede ci terapia n-a prea ajutat-o. Deschid caietul la prima pagina si nu ma mir cand vad cd e goali. Asta ma face sd mi intreb: daca ea I-ar fi folosit, aga cum a propus psihoterapeutul, s-ar fi schimbat ceva? a indoiesc. Nu stiu ce anume ar fi putut s-o salveze pe Les de ea insdsi. Jn mod sigur, nu un pix gi o foaie de hartie. Scot pixul din spirala caietului, apoi apis cu varful minei hartia si incep s4-i scriu o scrisoare. Nici macar nu stiu de ce-i scriu. Nu gtiu dac-o fi intr-un loc din care s ma poati vedea in clipa asta sau dac-o fi intr-un loc pur si simplu, dar in even- tualitatea in care ar putea si vada asta... ag vrea s& stie cat m-a18 | HOOVER afectat hotararea ei egoista. Cat de lipsit de speranti m-a lasat. Literalmente lipsit de speranti. $i complet singur. $i foarte, foarte, incredibil de intristat.Les, Ti-ai lisat blugii in mijlocul camerei, pe podea. Arata de parca tocmai i-ai fi dezbracat. E ciudat. De ce fi-ai fi ldsat blugii pe podea, cand stiai ce aveai sa faci? Nu trebuia macar sa-i arunci in cosul pen- tru rufe? Nu te-ai gandit la ce s-ar intampla dupd ce-o sa te gasesc $i cd, pana la urmé, cineva o sd trebuidsca sa-i ia de jos $i sa facd ceva cu ei? Pai, sii stii cai eu n-o sa-i iau de jos, $i n-o sa-fi agaf nici bluzele la loc pe umerase. fn fine. Sunt in dressingul tau. Stau pe podeaua lui. Pur $i simplu, nu stiu cu adevarat ce-as Urea sa-fi spun in clipa asta sau ce-as vrea sa te intreb. Evident, unica intrebare din mintea oricarui altcuiva, in clipa de fata, este ,De ce-a facut-o?” Dar eu n-o sa te intreb de ce-ai Sacut-o, din doud motive. 1) Tu n-ai cum sa-mi raspunzi. Esti moarta. 2) Nu stiu daca ma intereseaza cu adevarat de ce-ai facut-o. Nu exist nimic din viata ta care sd-fi dea un motiv suficient de temeinic ca si faci ceea ce~ai facut. $i probabil cd stii asta deja, daca pofi s-o vexi pe mama acum. E complet distrusa. Stii, eu nu mi-am dat niciodata seama ce inseamnda sa fii intr-a- devar distrus. Am crezut ca noi am fost distrusi, dupa ce-am pierdut-o pe Hope. Ceea ce i s-a intamplat ei a fost, fard indoiala, tragic pentru noi, dar ceea ce am simtit nu e nimic in comparafie cu felul in care ai Sfacut-o pe mama sé se simta, E incredibil de distrusd; ea ii da cuvantului Gstuia un infeles cu totul nou. As vrea ca intrebuinfarea cuvantului20 | HOOVER Astuia sa fie limitata doar pentru situatii ca asta. E absurd sa li se permita oamenilor folosirea lui ca sa descrie orice altceva decat ceea ce simte 0 mama atunci cand isi pierde copilul. Pentru ca asta e singura situatie din intreaga lume cu adevarat demnd de termenul asta. Fir-ar sa fie, imi lipsesti atét de mult! di pare foarte rau cd n-am avut griji de tine. Imi pare réu cd n-am fost in stare sd vad ce se intdmpla in realitate in mintea ta, de fiecare daté cand imi Spuneai ca te simpi bine. Asadar, da. De ce, Les? De ce-ai facut-o? ALes, Ei bine, felicitari. Esti foarte populara. Nu numai ca ai umplut de masini parcarea firmei de servicii funerare, dar ai umplut si parcarea alaturata si ale ambelor biserici de pe strada. O multime de masini. Totusi, m-am stapanit; in principal, de dragul mamei. Tata arata aproape la fel de rau ca mama. Intreaga inmormdntare a fost de-a dreptul bizara. M-a facut sa ma intreb: dacd ai fi murit intr-un acci- dent de masind sau dintr-un alt motiv mai obignuit, reacfiile oameni- lor ar fi fost diferite? Daca nu fi-ai fi administrat cu intentie o supradoxa (e exprimarea preferata de mama), atunci cred cA oamenii ar fi putut si fie ceva mai putin ciudati. A fost de parc s-ar fi temut de noi sau poate s-au gandit ca supradoza administrata cu intentie 0 fi contagioasd. Discutau despre asta de parca nici n-am fi fost in aceeasi incapere. Prea multe priviri insistente si susoteli si zambete pline de mila. Nu-mi doream decat s-o iau de mand pe mama si s-o scot de-acolo, so apar de faptul ca stiam ca-fi retritieste moartea odata cu fiecare imbratisare, cu fiecare lacrima si cu fiecare zambet. Evident, nu m-am putut abfine sd ma gandesc cat toaté lumea se comporta asa din cauzd ca ne invinuia intr-un fel. Puteam sa-mi dau seama la ce se gandeau. Cum e posibil ca o familie sa nu stie c-o sa se intample una ca asta? Cum e posibil sa nu fi observat indiciile? Ce fel de mamd o fi asta?22 | HOOVER Ce fel de frate o fi asta, de nu observa cat de deprimata e propria sora geamana? Din fericire, de indata ce a inceput ceremonia funeraré, atentia tuturor a fost abatuta pe moment de la noi, mutandu-se pe proiectia diapoxitivelor. Au fost foarte multe poze cu tine $i cu mine, Erai feri- citd in toate. Au fost foarte multe poxe cu tine si cu prietenele tale si erai Sericita si in astea. Poze cu tine, cu mama si tata, inainte si divorfeze; poze cu tine, cu mama si Brian, dupa ce ea s-a recdsatorit; poze cu tine, cu tata si Pamela, dupa ce el s-a recdsatorit. Dar abia cand a apérut pe ecran ultima fotografie mi-a picat fisa, Era cu noi doi, in faja fostei noastre case. Mai stii poza aia fécuté la reo sase luni dupa ce a disparut Hope? Inca aveai bratara identica celei pe care i-ai dat-o ei, in xiua in care a fost luaté de acolo. Am observat ca ai incetat s-0 porfi acum vreo doi ani, dar nu te-am intrebat niciodata despre asta. $tiu ca nu prea-fi prea place sti vorbesti despre ea. fn fine, sa ne intoarcem la poxd, Te fineam cu brapul pe dupa gat si améndoi radeam si zambeam spre cameré. E acelasi zambet pe care /-ai avut in toate celelalte fotografi. Asta m-a facut si ma gandesc la Saptul cd, in toate fotografile in care te-am vazut, aveai exact acelasi zambet, identic, Nu exista nici macar o pozd de-ale tale in care sé ai vreo cuta pe frunte. Sau si fii incruntata. Sau inexpresivd. De parcd intreaga viata te-ai fi strdduit sd tntrefii aparenta asta falsd. Pentru cine, nu stiu, Poate fi-era teama cd 0 camera ar putea sa captexe pentru eternitate un sentiment sincer al tau. Pentru ca, hai s-o Spunem drept, tu n-ai fost fericita chiar tot timpul. In cate seri ai plans panda ai ador- mit? In cate seri ai avut nevoie sd te fin in brage in timp ce plangeai, dar refuzai sa-mi spui ce ai? Nimeni, cu un xdmbet autentic, n-ar plange asa in singuratate. Si-mi dau seama ca ai avut probleme, Les. Stiu cd viata noastra si tot cea ce ni s-a intamplat te-au afectat altfel decat pe mine. Dar de unde puteam sa stiu ca problemele astea erau atat de grave, dact n-ai ardtat asta niciodaté? Dacd nu mi-ai spus niciodata?Speranga pierdutt | 23 Poate ct... si urisc s ma gandesc la asta, Dar poate cd nu te-am cunoscut. Am crezut ca te cunosc, dar n-a fost asa. Cred ca nu te-am cunoscut deloc.Am cunoscut-o pe fata care plangea seara. Am cunoscut-0 pe fata care zambea in fotografti, Dar n-am cunoscut-o pe fata in care se legau zdmbetul dla cu lacrimile alea. Habar n-am de ce afijai zdmbete false, dar plangeai cu lacrimi adevarate. Atunci chnd un béiat iubeste o fata, mai ales cand e sora lui, ar trebui si stie ce anume o face si zambeasca si ce anume o face st planga. Numai ca eu n-am stiut. Si nu stiu, Asa ca, imi pare rau, Les. Lmi pare foarte riu ci te-am ldsat sa te prefaci ca fi-e bine, chnd, evident, erai atat de departe de asa ceva... HCapitalal hei — Beth, de ce nu te duci la culcare? ii zice Brian mamei. Esti istovita. Du-te si dormi. Mama clatini din cap si continud si amestece in mancare, in ciuda rugimintilor tatilui meu vitreg de a se odihni. Avem in frigider mancare destul cAt si hrineascd o armati, dar ea insist’ si Batcasc4 pentru tofi, ca s4 nu fim nevoiti s4 apelim la méancarea de compasiune, aga cum o numeste ea. Mi s-a acrit de friptura de pui. Pare si fie felul standard pentru toti cei care vin s4 aduc& mancare in casa cuiva decedat. Am avut fripturi de pui la toate mesele, din dimineata urmatoare mortii lui Les, iar asta a fost acum patru zile. M& duc spre aragaz si-i iau lingura din mana, apoi o mangai pe uméar cu mana libera, amestecand cu cealalta. Ea se sprijina de mine si ofteaz4. $i nu e un oftat de bine. E un oftat care nu spune decAt ,sunt terminata”. —Te rog, du-te si stai pe canapea. Pot s-o termin eu, ii zic. Ea incuviinteaza si se duce, absenti, in living. O privesc din bucdtirie cum se asaz4 si-si las’ capul pe spate pe canapea, cu ochii spre tavan. Brian se asaza lang’ ca si o trage spre el. Nici n-am nevoie s-o aud, ca si stiu ci plange iar. Se vede dupa cum se lasa moale pe el si-] apucd de camasi. Intorc capul in alt parte. — Poate c-ar fi mai bine sf vii s4 stai cu noi, Dean, imi spune tata, sprijinindu-se de masa de lucru. Doar pentru putin timp. O plecare ar putea si-ti prinda bine.Speranga pierduta | 25 El e singurul care inci imi zice Dean. Am preferat si mi se spund Holder inca de cand aveam opt ani, insa faptul cd am fost numit dupa el poate fi motivul pentru care nu-mi spune altfel decat Dean. Nu-l vad decat de vreo doua ori pe an, asa cd nu ma deranjeaz4 prea tare cd incd imi spune Dean. Totusi, detest in continuare prenumele asta. il ptivesc, apoi intorc capul spre mama, care se afl4 inci in bratele lui Brian, in living. — Nu pot, tat. N-o s-o pirdsesc. Mai ales acum. A tot incercat s4 m4 convinga sé ma mut in Austin, cu el, incd de cand au divortat. Adevarul ¢ ci-mi place aici. Nu mi-a facut placere si-mi vizitez orasul natal de cand m-am mutat de acolo. Cand sunt acolo, prea multe lucruri imi amintesc de Hope. Pe de alt parte, cred c4 prea multe lucruri vor incepe si-mi aminteasca aici de Les. — Ei bine, oferta mea ramane valabilA, imi zice. Sti asta. Incuviintez si sting focul. —E gata, ii anunt. Brian vine in bucitarie impreun’ cu Pam si ne agezim toti la masi, insa mama raméne in living, continuand s4 plang’ incet pe canapea, pe toatd durata cinei. * In timp ce le fac semne cu mana la plecare tatilui meu si lui Pam, masina lui Amy apare in fata casei noastre. Asteapti ca magina tatélui meu s4-i facd loc, apoi intra pe alee. Ma duc spre portiera din dreptul ei gi i-o deschid. Zémbeste cu jumitate de gura si las parasolarul in jos, ster- gandu-si in oglinda lui rimelul pe sub rama ochélarilor. S-a intu- necat de mai bine de o ord, dar ea inc4 poarta ochelari de soare. Asta nu poate s4 insemne decat cd a' plans.26 | HOOVER N-am prea vorbit cu ea in ultimele patru zile, dar n-am nevoie s-o intreb cum suporti situatia. Les i-a fost cea mai buna prieten de sapte ani incoace. Daca exist’ cineva care si se simt’ aga, ca mine, in clipa de fata, atunci ea e. $i nici macar nu stiu sigur daca eu rezist cat de cat bine, — Unde e Thomas? o intreb, in timp ce coboar’ din masin4. Amy isi di deoparte suvitele de par blond cazute peste fat, ajutandu-se de ochelarii de soare, pe care si-i potriveste apoi pe crestet. — E acasi la el. A trebuit s% se duc& s&-l ajute pe taict-stu la ceva treburi prin curte, dupa scoala. Nu ¢tiu de cand s-au cuplat ei doi, dar erau impreun’ chiar dinainte ca eu gi Les si ne mutim aici. $i cand ne-am mutat eram in clasa a patra, aga cd a cam trecut ceva. — Cum se simte mama ta? mi intreaba, dar, de indata ce pronunt& cuvintele, clatina din cap, in semn de scuz4. Iarti-mi, Holder. A fost o intrebare de-a dreptul prosteasc’. Mi-am promis mie insimi ci n-o sa fiu ca oamenii dia. — Crede-mi, nu esti, o asigur, dupa care fac un gest spre casa din spatele meu. Intri? Ea face semn din cap ca da si priveste spre casa, apoi spre mine. —Te superi daca urc in camera ei? Nu-i problema daca nu vrei s& intru acolo deocamdat&. Doar cd avea vreo cateva fotografi pe care chiar as vrea si le am. — Nu, nu-i nicio problemd, ii raspund. Judecand dup relatia care a fost intre ea si Les, Amy are tot atatea drepturi ca mine s4 intre in camera surorii mele. $tiu cd Les ar fi vrut ca Amy si ia tot ce-i pofteste inima. ‘Mé& urmeaza in casi si pe scara. Observ ci mama nu mai e pe canapea, Inseamna ci Brian a convins-o, in sfargit, si se duci la culcare. O conduc pe Amy pana in capatul scarii, dar n-am niciunSperanga pierduta | 27 chef si intru cu ea in camera lui Les. fi fac semn cu capul spre dormitorul surioarei mele. — Ma gisesti in camera mea, daci ai nevoie de ceva. Trage aer adanc in piept, nelinistitd, si incuviinteaz4 in timp ce expira. — Mersi, raspunde, privind cu teama usa camerei lui Les. Face un pas ezitant spre dormitor, aga cA ma intore si m& duc in camera mea. Inchid uga dup’ mine si m4 asez pe pat, spriji- nindu-mi de tablie, si iau caietul lui Les. I-am mai scris deja o dat pe ziua de azi, dar apuc pixul, fiindcd n-am altceva mai bun de facut decat si-i scriu din nou. Sau, cel putin, n-am altceva din ceea ce as urea sh fac, fiindc& totul, oricum, mi face si m4 gandesc Jaca,arilalal hei tc junatal Les, A venit Amy. E in camera ta, iti cauta prin lucruri. Oare ea o fi avut ureo idee despre ce urma sa faci? Stiu cd uneori Setele le impartasesc prietenelor apropiate tot felul de lucruri, lucruri pe care nu le-ar spune nimdanui altcuiva... nici macar fratilor gemeni. T-ai spus vreodata ce simfeai tu de fapt? I-ai dat macar vreun indiciu? Eu chiar sper ca nu, fiindca asta ar insemna cé $i ea, probabil, se simte al naibii de vinovata acum, Ea nu merita sa se simté vinovata din cauxa a ceea ce ai facut, Les. Ti-a fost cea mai buna prietena timp de sapte ani, asa ca sper sd te fi gandit la asta, inainte de a lua o hotarare atit de egoista. Eu ma simt vinovat pentru ceea ce ai facut, dar merit s& ma simt asa. E 0 raspundere care decurge din rolul meu de frate, dar nu decurge neaparat si din calitatea de a fi cea mai bund prietend. Era datoria mea si te protejez, nu a lui Amy. Asa cd ea nu merité sa se simta vinovata. Poate cé asta a fost problema mea. Poate ca mi-am pierdut prea mult timp incercind sa te apar de Grayson, fara sd-mi treaca vreodata prin cap ca, in realitate, trebuia sa te apar de tine insati. HSperangapierduta | 29 Aud o bataie inceatd in usa, asa ci inchid caietul si-l agez pe noptiera. Amy deschide usa. Ma ridic in capul oaselor pe pat si-i fac semn sf intre, aga c& se strecoar4 induntru gi inchide uga dupa ea, Se duce pina la masuta mea de toaleta si pune pe ea fotografiile pe care le-a ales, plimbandu-si degetul peste cea de deasupra. Lacrimile fi siroiesc, in tacere, pe obraji. — Vino incoace, ii zic intinzandu-i mana. Ea se apropie si ma ia de mani, dupi care izbucneste in plans, in clipa in care-mi intalneste privirea. O trag in continuare spre mine, pind cnd o fac s& se ageze pe pat si-o cuprind in brate. Se ghemuieste la pieptul meu, hohotind necontrolat. Se zguduie amarnic gi e un plans aproape de om distrus, dar, cum am zis si mai devreme, termenul de distrus ar trebui sd fie rezervat doar pentru mame. inchid ochii strans si mi striduiesc si nu mi las afectat de toate astea, asa cum o afecteaza pe Amy in clipa de fat, dar e greu. Pot si ma stépanesc faté de mama, fiindcd are nevoie s& fiu tare pentru ea. Amy nu are, totusi. Dacia Amy se simte cat de cat asa cum mi simt eu, atunci are nevoie sa gtie ci mai e cineva pe-aici exact la fel de lovit si de zdrobit ca ea. — Sst, ti zic mangaind-o pe par. $tiu cd nu vrea s-o consolez cu vorbe goale, tocite. Are nevoie doar de cineva care si inteleagé ceea ce simte gi ¢ posibil ca eu s4 fiu singurul din cai cunoagte care o intelege cu adevarat. Nu-i spun si nu mai plang’, fiindcd stiu c& e imposibil. Imi lipesc obra- zal de fruntea ei, detestand faptul c4 plang acum si eu. M-am descurcat al naibii de bine cat a trebuit s& tin totul in interior, dar acum nu mai pot. O fin tot in brate, iar ea se agata in continuare de mine, pentru cA e plicut sa pofi gsi alinare intr-o astfel de situatie urata, de insingurare. Auzind plansul lui Amy, imi amintesc toate serile in care eram in aceeasi situatie cu Les. Ea nu voia si vorbesc, nici s-o ajut si30 | HOOVER inceteze cu plansul. Les avea nevoie doar s-o fin in brate gi s-o las s4 plang’, chiar daca n-aveam habar de ce simtea nevoia asta. Simplul fapt c4 pot s& fiu aici pentru Amy, in felul acesta mirunt, imi ofera familiara senzatie cA existd cineva care are nevoie de mine, senzatie pe care o aveam cu Les. N-am mai simtit c& ar avea cineva nevoie de mine de cand a hotirat Les c4 n-are nevoie de nimeni. — Imi pare foarte rau, zice Amy, si vocea fi sun infundat’ in c&4maga mea. — Pentru ce? Incearca s& respire din nou normal si si se opreasca din plans, dar eforturile ii sunt zadarnicite de noile lacrimi care urmeaza. — Ar fi trebuit sA stiu, Holder. Dar eu habar n-am avut. I-am fost cea mai bund prietend si simt c& toti ma invinovatesc si... nu stiu. Poate ci au dreptate. Nu stiu. Poate ci am fost atat de absor- bit’ de relatia mea cu Thomas, incit n-am fost atenti la ceva din ce-o fi incercat ea si-mi spun. O mifngii in continuare pe par, empatizand cu fiecare cuvant care-i iese de pe buze. — $i tu, gi eu, ti zic oftand gi stergdndu-mi ochii cu dosul pal- mei. $tii, eu tot incerc si identific momentele care ar fi putut schimba deznodimantul. Lucruri pe care poate i le-am spus sau lucruri pe care poate mi le-o fi spus ea. Dar chiar dac-ag putea s4 mA intorc in trecut si si schimb ceva din el, nu sunt convins cd ag fi putut schimba deznodaméntul. $i nici tu nu stii asta. Les ¢ singura care stie precis de ce a mers pand la capit si, din nefericire, nu ¢ aici ca s4 ne lamureasci. Amy chicoteste ugor, nu stiu de ce. Se indeparteaza incet si ma priveste cu o infatisare solemn’. — Ar ficazul si se bucure cA nu e aici, fiindcd sunt foarte supa- rata pe ea, Holder.Speranga pierduta | 31 Seriozitatea ei last locul unui nou hohot de plans. isi duce mina la ochi. — Sunt foarte, foarte suparat’ pe ea, pentru ci. n-a avut incre- dere in mine si simt cA nu pot s4 spun asta decat fata de tine, imi mirturiseste in goapta. fiiau mana din dreptul fefei gi o privesc in ochi, pentru ci nu vreau si aibi impresia c-o judec pentru remarca asta. — Nc-ai de ce si te simti vinovata, Amy. Ai inteles? Face semn din cap cd da si-mi adreseazi un zambet intelegitor, dupa care-si coboard privirea spre miinile noastre, pe perna dintre noi. imi pun mfna peste a ei si o mangai cu migcéri linistitoare ale degetelor. Stiu ce simte ea, si ea stie ce simt eu, iar asta ne face bine, chiar dacd numai pe moment. As vrea si-i multumesc pentru ca i-a fost alaturi lui Les in toti anii acestia, dar mi se pare nepotrivit si-i mulfumesc pentru ci i-a fost aproape, intr-un moment in care ea simte exact contrariul. Aga c& tac si-mi apropii mana de fata ei. Nu stiu daca de vind o fi importanta momentului sau faptul ci m-a facut s4 simt din nou ci existi cineva care are nevoie de mine ori, pur i simplu, ci mintea si inima mi-au fost paralizate timp de atatea zile. Indiferent care ar fi cauza, ea exist si nu vreau si dispard inca. O las doar si puna cu totul stépanire pe mine, ma aplec incetigor gi-mi lipesc buzele de ale ei. Intengia mea n-a fost s-o sarut. De fapt, mi asteptam s4 ma desprind dintr-o clipa in alta, doar c4 n-o fac. Ma asteptam ca ea si m& resping’3, doar c& n-o face. fn clipa in care gurile ni se intalnesc, ea isi deprteaza buzele gi suspind, ca si cum exact de asta ar fi avut nevoie din partea mea. Ciudat lucru, asta ma incitd s-o sdrut iar. $i o sarut, constient de faptul ci e cea mai bund prietend a surioarei mele. O sarut, constient de faptul c& are un iubit. O sirut, constient de faptul c& nu asta ag vrea si fac cu ea, in oricare alte conditii decat cele prezente.32. | HOOVER igi strecoar’ mana de-a lungul bratului meu gi-gi vara degetele pe sub tricou, urmarindu-mi usor contururile musculaturii. O trag mai aproape de mijlocul patului si-o sérut mai apasat. Cu cat ne sirutém mai mult, cu atét recunoastem amandoi ca dorinta si necesitatea ar putea fi singurele lucruri care s{ ne mai aline méahnirea. Simultan, amandoi devenim din ce in ce mai nerabdatori, facand tot posibilul ca si alungim complet mahnirea. Fiecare méangiiere a ei m& scoate tot mai mult din minti si ma adanceste tot mai mult in ardoarea momentului cu ea, asa cA 0 srut cu si mai mult’ disperare, simtind nevoia ca ea si-mi abata complet mintea de la viata mea, chiar acum. Mana imi urca spre bluza ei gi, in clipa in care-i cuprind sanul, ea geme si-si infige unghiile in antebratul meu, arcuindu-si spinarea. Daca asta n-o fi un da” non-verbal, atunci nu mai stiu ce-o fi. Doar doud lucruri mai am in minte atunci cAnd ea incepe si-mi scoata tricoul, iar mainile mele bajbaie nerabdatoare pe fermoarul blugilor ei. 1. Trebuie sé scot hainele astea de pe ea. 2. Thomas. Jn mod normal, nu obignuiesc si ma gandesc la alti baieti atunci cand imi fac de cap cu fetele, dar, tot in mod normal, nu obignuiesc sa-mi fac de cap cu fetele a/fora. Amy nu e a mea, n-ar trebui s-o sarut, dar uite cd o fac, chiar si-asa. Hainele ei nu-mi apartin, ca s-o ajut sd le scoata de pe ea, dar uite cA o fac, chiar si-aga. Chilotii ei nu sunt cei in care ar trebui si-mi strecor mana, dar uite cd o fac, chiar gi-asa. Imi desprind buzele de ale ei cand o ating acolo gi o privesc cum geme gi-si apasa capul de perna mea. Imi vad in continuare de ceea ce fac, cu o man, in timp ce mi aplec peste pat si scot, cu cealalta, un prezervativ din sertar. Sfasii ambalajul cu dintii, pri- vind-o insistent in tot acest timp. $tiu c4 niciunul din noi nu e in deplinitatea facultatilor mintale in clipa asta, fiindca altfel nu s-arSperanta pierduta | 33 fi intamplat aga ceva. Dar, indiferent daca suntem in deplinatatea facultatilor mintale sau nu, macar suntem in aceeasi stare a facul- tatilor mintale. Sau, cel putin, aga sper. S$tiu cat de extraordinar si de total gresit e si intrebi o fatd despre iubitul ei atunci cand e la treizeci de secunde distanta de a uita complet de el, dar trebuie s-o fac. Nu vreau ca ea si regrete mai mult decat stiu deja cd va regreta. C4 vom regreta amdandoi. — Amy? soptesc. Dar Thomas? Ea scAncegte usor, cu ochii inchisi, ridicéndu-si palmele spre pieptul meu. — E acasi la el, murmuri, fara si dea vreun semn c4, auzindu-i numele, ar vrea si se opreascd din ceea ce facem. A trebuit si se duca si-I ajute pe taici-siu la ceva treburi prin curte, dupa scoala. Faptul ca a repetat exact raspunsul pe care mi l-a dat in fata casei, cand am intrebat-o despre el, mi face si rad. Ea deschide ochii si se uita la mine, probabil nedumeriti de motivul pentru care rad intr-un astfel de moment. Totusi, zambeste. Ji sunt recu- nosc&tor pentru asta, fiindcd m-am saturat pani peste cap de lacri- mile tuturor. M-am saturat al naibii de toate lacrimile. Si mama ma-sii de treaba. Daca ea nu se simte vinovata in clipa asta, atunci sunt al naibii de sigur ci nu e cazul si md simt vinovat nici eu. N-avem decat s& regretim cat vrem pe urma. imi cobor gura spre a ei, exact in clipa in care icneste, apoi geme tare... uitand complet gi din toata inima de iubitul ei. Fiecare dram din atentia ei se concentreaza suti la suta asupra miscirilor miinii mele, iar fiecare dram din atentia mea se concentreazi suti Ja sut asupra punerii prezervativului, pani nu i se intorc gandurile Ja iubitul ei. Mi urc ugor deasupra, imi lipesc ugor gura de a ei, patrund ugor in ea si profit total de situatie, constient de cat de mult o si regret asta mai tarziu. Constient de cat de mult 0 regret deja. Dar iat ci o fac, chiar gi-asa.34 | HOOVER * Amy e acum imbricata si st’ pe marginea patului, incAltandu-si pantofii. Eu deja mi-am pus blugii pe mine si tocmai mi duc spre usa camerei, nestiind ce si spun. Habar n-am cum gi de ce s-au intamplat toate astea si, judecind dupa infatisarea ei, nici ea nu stie. Se ridicd si porneste spre us, culegand din mers, de pe masuta de toaleta, fotografiile luate din camera lui Les. Deschid usa, fara si-mi dau seama precis dac ar fi cazul s-o insofesc, sau s-o sarut de rimas-bun, sau si-i spun c-o s-o sun. Ce naiba am facut? Tese pe hol si se opreste, apoi se intoarce cu fafa spre mine. Totusi, eviti contactul vizual. Priveste doar spre fotografiile din mina ei. — Am venit doar pentru fotografi, da? imi zice cu prudent. O cuté de ingrijorare ii brizdeaza fruntea si-mi dau seama de ce anume se teme. Ca mi-ag putea inchipui cd ceea ce tocmai s-a petrecut intre noi ar insemna mai mult decat a fost in realitate. Simt nevoia s-o linistesc si s-o asigur ci n-o si spun nimic. O apuc de barbie si-i ridic capul, astfel incat s4 ma priveasc4 in ochi, si-i zambesc. — Ai venit pentru fotografi. Asta-i tot, Amy. Iar Thomas e acasi la el si-1 ajut’ pe taici-siu la treburi prin curte. Ea rade, daci se poate spune asa, aruncandu-mi o privire admi- rativa. Pentru cAteva clipe, se las o tacere stanjenitoare, dupa care, in sfargit, rade iar. — Asta ce naiba a mai fost, la urma urmei? intreaba gesti- culand spre dormitorul meu. Noi nu suntem asa, Holder. Nu suntem genul ala de oameni. Aga e, nu suntem genul ala de oameni. Cu asta sunt de acord. Imi reazem capul de tocul usii, simtind deja cum patrund regretele in mine. Nu stiu ce m-o fi apucat $i nici de ce faptul ca ea nue niciSperangapierduts | 35 pe departe a mea nu m-a facut si mi opresc de la bun inceput. Singura scuz& pe care pot s-o invoc e ci orice s-ar fi intamplat acum intre noi n-a fost decat rezultatul direct al mahnirii noastre. Jar mahnirea noastra e rezultatul direct al hotararii egoiste luate de Les. — Hai si dim vina pe Les, zic, glumind doar pe jumatate. Nu s-ar fi intamplat nimic, dac-ar fi fost si ea aici. Amy zambeste. — Da, zice mijindu-si ochii cu un aer jucdus. Ce afurisiti, si ne imping3 la o faptd margavd ca asta! Cum de-a indraznit?! — Pai, nu? o aprob razand. Ea ridicd mana in care fine fotografiile. — Mersi pentru... Se opreste pentru o clipa, privind fotografiile, dupa care se uita din nou la mine. — Mulfumesc... si-atat, Holder. Pentru c& m-ai ascultat. Ji rispund printr-o singura inclinare a capului gi o urmiresc din ochi cum coboari scara. Inchid usa i ma intorc in pat, luand si caietul in drum. fl deschid la scrisoarea la care rimisesem acum © ori, inainte ca Amy si intre in dormitorul meu.Les, Ceea ce s-a intamplat adineaori intre mine si Amy a fost numai din vina ta. Asta ca sa fie clar. ACapel pra Les, Mortiversare placuta, la doud saptiméani. Suna dur? Poate cé da, dar nu-mi cer iertare, Luni va trebui sd md intorc la scoala si nu pot deloc sit spun cé abia astept. Daniel m-a tinut la curent cu toate barfele, in ciuda faptului cé-i tot spun ca mi se rupe de ele. Evident, toatd lumea crede ca te-ai sinucis din cauza lui Grayson, dar eu stiu ca nue adevirat. Tu te prefiiceai cit esti vie cu mult timp inainte ca macar sa-1 cunosti pe Grayson. ‘Si mai e toaté intamplarea aia despre care inca nu fi-am povestit. Cea in care |-am fortat pe Grayson sd se desparté de tine. E 0 poveste complicata, dar din cauza serii dleia, tofi spun acum c& am fost raspunzator indirect pentru sinuciderea ta. Daniel zice ca unii chiar sunt de partea lui Grayson, iar nemernicul asta savureaxa situatia. Partea cea mai tare la zvonul asta e ca, dupa toate aparentele, enor- mul meu sentiment de vinovatie pentru rolul jucat in sinuciderea ta imi provoacd si mie tendinje suicidale. $i dacd asa sustine gloata, atunci trebuie sd fie adevarat, nu? Sincer sd fiu, sunt mult prea fricos ca sa tha omor singur. Dar sa nu spui asta nimanui. (Nu ca ai putea s-o faci acum, chiar si dac-ai vrea.) Totusi, e adevarat. Sunt un pimpaléu cand vine vorba despre faptul ca n-am habar la ce-as putea si ma astept dupa viata asta. Daca viata de dupa o fi si mai rea decat asta de care fugim? Sa te arunci de bundvoie cu capul inainte in necunoscut necesita curaj, nu glumd. Trebuie sd-fi recunosc meritul, Les, esti mult mai curajoasa decét mine.38 | HOOVER Bun, hai ca inchei. Nu sunt obisnuit sd scriu atat de mult. Mesajele pe telefon ar fi mult mai convenabile, dar fie iti place sa faci totul pe calea cea mai grea, nu? Daca luni dau ochii cu Grayson la scoala, ii smulg oudle si fi le trimit prin posta. Care e noua ta adresa? H * Cand ajung in parcare, il gisesc pe Daniel asteptandu-mi langa magina lui. — Care-i planul de bataie? ma intreaba de indat ce deschid portiera. imi scormonesc creierul dupa vreo chestie care poate ci mi-a scipat. Nu-mi amintesc nimic semnificativ pentru astizi, care si necesite un plan de bitaie. — Plan de bataie pentru ce? il intreb. — Planul de bataie pentru azi, rahat cu ochi ce esti! Jgi indreapta telecomanda spre magina lui si incuie portierele, apoi porneste impreund cu mine spre clidirea liceului. — Stiu ci n-ai fi vrut si mai vii, asa cd poate avem nevoie de un plan ca s& contracarim toatd atentia. Vrei si joc tristetea si méahnirea alaturi de tine, ca si nu mai vrea alfii sa intre in vorba cu noi? Ma indoiesc, isi rispunde singur. Asta i-ar putea indemna si te abordeze cu vorbe de consolare care si semene a condoleante gi stiu c& esti sdtul de porcarii din astea. Dac& vrei, pot s& fac pe surescitatul gi si abat toat4 atentia de la tine. Oricat fi-ai dori si n-o recunosti, tu esti singurul subiect despre care a vorbit toat% lumea de doua saptamini incoace. Mi s-a acrit, naibii, de asta! Detest faptul c& lumea n-a gisit alt subiect mai bun de discutie, dar imi place c& asta il sicdie pe Daniel la fel de mult ca pe mine.Sperantapierduta | 39 — Sau am putea doar si ne comportim normal i si speram ci lumea o s& aiba altceva mai bun de comentat decAt ceea ce s-a intamplat cu Les. Ooo! Ooo! exclama deodat’, pe un ton sprintar, intorcandu-se cu fata spre mine si mergind de-a indaratelea. Ag putea si fac pe nervosul si si merg in fata ta ca un bodyguard, chiar daca esti mai mare decat mine. $i dacd incearcd cineva si te abordeze, si-i trag un pumn in fata. Ai vrea? Te rog? Ai vrea si joci rolul fratelui suparat si indurerat? Pentru mine? Te rog? Izbucnesc in ras. — Eu cred c-o sf ne descurcam foarte bine gi fari un plan de bitaie. Se incruntd, vazand c4 nu sunt dispus s4 cooperez. — Subestimezi bucuria pe care le-o produc celorlalti barfele si speculatiile. Tu doar fine-fi gura si, dacd e nevoie si se spund ceva azi, o si spun eu. De doua sptimani mor de nerbdare si urlu la astia. Ii sunt recunoscator pentru grija, dar chiar anticipez cA ziua de azi va fi exact ca oricare alta. Macar pentru simplul fapt cd, zic eu, ar fi prea sténjenitor pentru ceilalfi si aduci vorba despre asta chiar in prezenfa mea. Le-ar fi prea incomod si-mi spuna ceva, orice, si exact aga prefer si fie. Inci nu s-a sunat de intrare pentru prima ord, asa cl toatl Jumea e incd pe-afar’. E prima oar’ cand intru in gcoala firs Les Jang’ mine. Numai gandul la ea ma duce imediat inapoi la mo- mentul in care am intrat in camera gi am gisit-o. Nu vreau s4 mai retriiesc momentul ala. Nu si acum. {mi scot telefonul din buzunar si ma prefac interesat de el, doar ca st-mi abat gandurile de la faptul c& s-ar putea ca Daniel sa aib4 dreptate. Tori cei din jurul nostru sunt mult prea tacufi gi sper al naibii de tare ca totul s& revind cat de curand Ja normal. Eu si Daniel avem abia a treia ord impreund, aga ci dupa ce intram in clidire el imi face un semn de ramas-bun cu mana gi40 | HOOVER porneste in directia opusd. Deschid usa clasei mele si, aproape imediat, 0 tacere subit’ se agterne peste toati sala. Absolut toate perechile de ochi sunt indreptate spre mine, urmirindu-mi in ticere cum md indrept spre banca mea. Raman cu telefonul in mana si ma prefac in continuare atent la el, dar sunt cat se poate de constient de prezenta tuturor in jurul meu. Totusi, aparatul ma ajuta si evit contactul vizual cu altcineva. Daca nu am contact vizual, e mai putin probabil si ma abordeze vreunul. Mj intreb in sinea mea daci nu cumva imi imaginez doar ca ar exista o diferenta intre felul in care se comporti toti azi si felul cum se purtau inainte ca Les si se sinucida. Poate ci e doar o impresie a mea. Dar nu vreau sa cred ci e asa. Si, dacd asta o fi cazul, atunci cit poate si dureze? Cat timp va trebui s4 parcurg fiecare secunda a zilei gandindu-mi la moartea ei si la cat de mult imi afecteaza fiecare aspect al vietii? Compar pierderea lui Les cu pierderea lui Hope, de acum atatia ani. Pe atunci, aveam impresia ci orice se intampla, luni intregi dupa ce Hope a fost luatd de-acolo, m4 ducea cumva cu gandul la ea. Mi trezeam dimineata si ma intrebam unde $i daci ea s-o fi trezit. Ma spalam pe dingi si ma intrebam daci persoana care o fi luat-o i-o fi cumpirat o periuta de dinti noua, din moment ce nu apucase si-si ia nimic cu ea. La micul dejun, in timp ce mancam, mi intrebam daci persoana care o fi luat-o o sti c4 lui Hope nu-i place sucul de portocale si dacd o lisa s4 bea lapte simplu sau nu, fiindca era preferatul ei. Mi duceam seara la culcare si priveam, pe fereastra camerei mele, fereastra care fusese a ei, si ma intrebam daci, acolo unde o fi, o avea micar fereastra la dormitor. Incerc si-mi aduc aminte cand au incetat toate gandurile astea, dar nu sunt prea convins ci ar fi incetat. Inc mi gandesc la ea mai mult dect ar fi cazul. Au trecut ani deja, dar ori de cate ori imi ridic privirea spre cer, ma gandesc la ea. Ori de cate ori imi spune cineva Dean, in loc de Holder, ma gandesc la ea si la cum radeamSperanga pierduta | 41 de felul in care-mi pronunta numele atunci cand eram copii. Ori de cate ori vid o bratari la mana unei fete, ma gandesc la bratara pe care i-a daruit-o Les, cu doar cateva minute inainte si fie luatd de langi noi. Sunt atatea lucruri care-mi amintesc de ea si detest gandul ci de-acum o si fie si mai riu, cand nici Les nu mai e. Absolut fiecare lucru pe care-l vid, sau la care ma gindesc, sau pe care-! fac imi aminteste de Les. Apoi, absolut de fiecare data cand ceva imi aminteste de Les, ma duc cu gandul la Hope. Dupa care, absolut de fiecare data cand ma gandesc la Hope, mi se aminteste faptul c& n-am avut grija de ele. Am dat greg fati de amandoui. E ca si cum, in ziua in care le-am poreclit, m-as fi poreclit cumva la fel pe mine insumi. Pentru cd sunt al naibii de sigur cA, in clipa asta, ma simt al naibii de fara sperant’’. * Am reusit cumva si trec de primele doua ore fara si vorbeasc4 nimeni cu mine. Nu zic c& n-ar discuta intre ei, totusi. E ca si cum ar avea impresia ci nici n-ag fi acolo, dupa cum gugotesc si se zgaiesc si fac speculatii despre ce-o fi in mintea mea. M4&asez lang’ Daniel, dup’ ce ajung in sala de clasi a domnului Mulligan. Daniel ma intreabi din priviri cum merge. De-a lungul ultimilor cAtiva ani, se pare c& s-a format un soi de comunicare non-verbala intre noi, Ridic din umeri, dandu-i de inteles ci merge. Evident ca e naspa si cA ag prefera s nici nu fiu aici, dar ce pot si fac? Tac si inghit. Asta e. — Am auzit ci Holder nu mai vorbeste cu nimeni, sopteste fata din fata mea ctre cea din fafa ei. La modul, deloc. $i asta de cand a gasit-o. * Hopeless in original, in limba engleza42, | HOOVER E limpede, dupa ct de tare vorbeste: habar n-are ci stau chiar in spatele ei. Daniel isi ridic& ochii ca s le priveascd si-i vid dez- gustul pe chip, stiind ci le aud conversatia. — Poate c-o fi facut un juramant al tacerii, isi da cu presupusul cealalta. — Da, posibil. Nu i-ar fi stricat nici lui Lesslie s facd un jura- mint al tacerii, macar din cand in cand. Rasetele ei erau al naibii de enervante. Instantaneu, vid rogu in fata ochilor. Imi inclestez pumnii gi ma pomenesc dorindu-mi pentru prima oar’ in viata sd nu fie ceva urat ca un baiat sd loveasc& o fata, Nu ma supard atat c-o vorbesc pe la spate, m& asteptam si fie asa. Nici macar c-o barfesc cand e in mormant nu ma supara atat. Ceea ce ma supari este ci ceea ce iubeam cel mai mult la Les era tocmai rasul ei. Daca tot e sé spun ceva despre ea, ar face bine si nu mai pomeneasca vreodat’i despre rasul ei, naibii. Daniel se prinde cu miinile de marginile bincii, dupa care izbeste cu toatd puterea cu piciorul banca fetei, facand-o s4 zboare pana la vreo treizeci de centimetri deasupra podelei. Ea chit&ie gi se intoarce imediat cu fata spre el. — Ce naiba te-a apucat, Daniel? — Ce naiba m-a apucaf? repeti el, ridicand tonul. Se apleacd in fata si-i aruncd o privire fioroasa. _ ta spun eu ce m-a apucat. Ma enervez ca esti fat, pentru c&, dac-ai fi avut put’, ti-as fi tras chiar acum un pumn in gura aia grasa gi lipsita de respect! Fata rimane cu gura cascati, evident nedumeritd de faptul ci e finta lui. Dar nedumerirea i se risipeste in clipa in care observa ch sunt chiar in spatele ei. Casci ochii, iar eu fi zambesc, ridicand ména intr-un fel de salut fart chef. Totusi, nu spun nimic. Chiar nu simt nevoia si adaug ceva la ceea ce tocmai a spus Daniel si, din moment ce se presupune ca agSperangapierduea | 43 fi depus un juramant de tacere, imi tin gura inchisd. Pe lang’ asta, Daniel zisese cd de dowd siptaméni murea de nerabdare sa urle la &stia. Azi e posibil s fie singura lui sans’, aga c&-l las si-si fact pofta. Fata se intoarce imediat cu fata spre catedri, fard ca macar sa dea cel mai mic semn cd ar vrea si-gi ceard iertare. Usa se deschide si domnul Mulligan intra in clasd, risipind tensiunea existent’ gi inlocuind-o in mod firesc cu cea provocatd de el. Anul trecut, eu si Les am facut tot posibilul s4-1 evitim ca profesor in anul asta, dar n-am prea avut noroc. Mi rog, eu n-am avut, in orice caz. Les nu mai trebuie s4-si facd griji c4 ar fi nevoita s&-i suporte prelegerile plictisitoare, de ore intregi. — Dean Holder, zice el de indat& ce ajunge la catedr’. Inct astept lucrarea dumitale de cercetare, care a avut termen siptimana trecutd. Sper c-o ai la dumneata, fiindc4 ast’zi se vor expune. Pe naiba, Nici macar nu m-am gandit la ce-ag fi putut avea de predat in ultimele doua saptamani. — Nu, n-o am la mine. Jgi ridica privirea de la cine stie ce o citi pe catedra gi mi studiaza. — Atunci ne vedem dupa ora. Incuviingez din cap gi poate chiar imi dau un pic ochii peste cap. Datul ochilor peste cap e ceva inevitabil la orele lui. E un dobitoc obsedat sd se delecteze cu puterea pe care crede cd ar avea-o asupra unei clase. E clar c& e un frustrat si acum nu face decat si se razbune. Ignor expunerile din restul orei, incercind si-mi fac o lista cu toate temele pe care s-ar putea si le am de predat. Les era cea organizata dintre noi doi. Ea ma anunfa mereu ce gi cand avem de predat si pentru care materie. Dup& o or& care mi s-a parut nesfarsit’, se aude in sfargit clopofelul. Raman in banca mea pani cand se goleste sala, ast- fel incat domnul Mulligan s4-si poatd exersa spiritul razbunator44 | HOOVER pe mine. Imediat cum ramanem doar noi doi in clas, el se duce in fata catedrei si se sprijind de ea, incrucisindu-si bratele pe piept. — Stiu ca familia dumitale a trecut printr-o incercare grea si-mi pare rau pentru pierderea suferita. Hai ca incepe. — Sper doar si intelegi ci de astfel de intamplari nefericite vei avea parte pe tot parcursul vietii, ceea ce ins nu te scuteste de datoria de a te ridica la nivelul asteptat din partea dumitale. Doamne, Dumnezeule! Nu e decat o blestemata de lucrare de cercetare. Doar nu trebuia sa rescriu Constitutia. Stiu ci ar trebui doar s& inclin capul in semn de incuviintare si s4-mi exprim acordul fata de spusele lui, numai cf si-a ales ziua nepotrivita in care s4 se joace de-a predicatorul. — Domnule Mulligan, Les a fost singura mea sori, aga ci, la drept vorbind, nu intrevad posibilitatea ca asta sd se mai intample vreodata. Oricat ar pirea ca intamplarea se repeti intruna, ea nu poate si se sinucida decat o data. Dupi felul in care i se impreuneaza sprancenele si i se subtiaza buzele intr-o linie crispata, e evident cd nu mi socoteste deloc amu- zant. Ceea ce ¢ bine, pentru c nici nu incercasem si fiu amuzant. — Unele situatii ar trebui sa raman4 dincolo de granitele sar- casmului dumitale, remarcd el pe un ton categoric. Sper ci ai putea avea un pic mai mult respect fat de propria sora. Oricat de mult as detesta faptul cA azi nu pot sa iau vreo fata la pumni, detest si mai mult cd nu-i pot lua la pumni nici pe profesori. Ma ridic imediat si ma indrept iute spre el, oprin- du-mi la doar cAtiva centimetri in fata lui, cu pumnii strangi pe lang’ corp. Apropierea mea il face si intepeneasc si nu-mi pot stipani satisfactia la gandul ci i-am provocat spaima. fl privesc drept in ochi si incep s& vorbesc, printre dintii inclestati, pe un ton scazut:Speranga pierduta. | 45 — Mise rupe daca esti profesor, elev sau vreun popa afurisit. Dar s& nu mai pomenesti niciodaté de sora mea. it mai tintuiesc cu privirea timp de cateva secunde, fierbind, asteptandu-i reactia. Cand vad cd nu spune nimic, ii intorc spatele si-mi iau ghiozdanul. — Veti primi maine lucrarea, fi zic iesind din clasa. * Eram convins ci suntla cdteva minute distanti de exmatriculare. Cu toate astea, se pare ci domnul Mulligan a preferat si nu raporteze mica noastra altercatie, pentru ca nu s-a spus i nu s-a intamplat nimic, iar acum e pauza de pranz. Mergem mai departe. — Holder, mi strigd cineva din spate, pe coridor. M4& intore si-o vid pe Amy striduindu-se sé ma prinda din urma. — Bund, Amy, ii zic. Mi-as fi dorit ca prezenta ei si-mi ofere chiar si cea mai micd urmé de alinare, dar nu se intampl& asa. Vederea ei nu face decat sa-mi aduci aminte de ceea ce s-a intamplat acum dou’ sapti- mini, ceea ce imi aminteste apoi de fotografiile pentru care a venit acasi la mine, ceea ce imi aminteste apoi de Les, ceea ce imi aminteste apoi de Hope. Dupi care, fireste, sunt iarasi mistuit de sentimentul de vinovatie. — Ce faci? mi intreaba pe un ton sovaielnic. Nu mai stiu nimic de tine de cand... Nu-si mai sfargeste fraza, aga ci ma grabesc si-i raspund, pen- tru cd nu vreau sa se simt& nevoita sA intre in mai multe aminunte. — Bine, ii zic, simtindu-mi vinovat pentru dezamagirea pe care i-am provocat-o evitand s-o sun.46 | HOOVER Dar am crezut ca s-a exprimat suficient de clar in legatur4 cu ceea ce s-a petrecut intre noi. in orice caz, aga sper. — Ai fi veut si... a9... imi las privirea in jos si oftez, nestiind prea bine cum sa deschid subiectul fird si par un nemernic desivarsit. Imi mut greutatea de pe un picior pe celalalt, apoi ridic din nou capul spre ea. — Ai fi vrut si te sun? Eu am crezut cd ceea ce s-a intamplat... — Nu, zice ea repede. Nu. Te-ai gandit bine. Doar cf... nu stiu. Ridici din umeri, dand impresia ca deja regreta discutia asta. — Holder, am vrut doar s4 mi asigur c4 esti bine. Am auzit tot felul de zvonuri si as mingi daci ag spune ci nu m-au pus pe gan- duri. Am avut impresia c4 in ziua aia, acasi la tine, am facut ca totul sa graviteze in jurul meu, furi ca micar si-mi treacd prin minte s& te intreb cum te descurci. Pare vinovata pentru simplul fapt cd aduce in discutie zvo- nurile, dar n-ar trebui s& se simt& asa. E singura pe toat’ ziua de azi care chiar face un efort ca sa se asigure ci zvonurile nu sunt adevirate. — Sunt bine, o asigur. Zvonurile sunt zvonuri, Amy. ZAmbeste, dar nu pare si creada cuvintele iesite din gura mea. Ultimul lucru pe care mi l-ag dori ar fi ca ea si fie ingrijorat& pen- tru mine. O cuprind in brate si-i soptesc la ureche: — Iti garantez, Amy, cd nu trebuie si fii ingrijorati pentru mine, da? Ea incuviinteaz4, dupa care se desprinde din bratele mele, pri- vind agitata pe hol, spre stanga, apoi spre dreapta. — Thomas, sopteste ea, scuzandu-se pentru faptul ca s-a inde- partat de mine. Ji rispund cu un zambet linistitor.