CAPITOLUL XII FORMAREA STATULUI ROMAN MODERN $1 A SISTEMULUI MODERN DE DREPT 1. inceputul modernizarii dreptului Modernizarea dreptului in {arile romane a constituit un aspect si un sector al moder- nizirii generale, care, incepand din secolul al XVIl-lea, imbratisa regiuni intinse din Europa (centrul, sud-estul si raséritul), avnd o relativa intarziere istoricd fafa de moder nizarea normala a societatilor traditionale si arhaice inceput in secolul al XVI-lea: o intar- ziere intrinsec& (istorico-geografica, politico-tehnologicd’, economica) gi alta extrinseca, strans legata de efectele dominatiei otomane si ale unor traditii bizantine. Accasta intarziere a coincis cu un spectaculos avans al occidentului, care a dus la crearea mitului care il va identifica tot mai mult cu civilizatia epocii si chiar cu conceptul de civilizatie, in general, in continuarea celei greco-romane. Modernizarea era inseparabil legati de transformarea structurilor economice, de cregterea economica gi, pana la urmi, de revolutia industrial din fiecare fara (dupa alt model decat cel englez). in acest proces general, reinnoirea dreptuli si a institufiilor avea s& joace un rol capital, parand adesea, la prima vedere, motorul progresului si anticipand chiar unele transformari economice, secundare sau fundamentale. Ca sector al modernizarii generale a unui cdmp etnico-economico-politic dat, in cazul nostru, cémpul roménesc, dreptul sia desi- vargit modernizarea pe patru niveluri distincte: (i) formarea constiinfei nationale, (ii) eman- ciparea sociala, (iii) afirmarea identitatii culturale, (iv) independenta politica si unitatea nationala. Modernizarea dreptului incepe, practic, in Principate prin ,,Constitutia” lui Constantin Mavrocordat, reformist, innoitoare, egalizatoare in ceea ce priveste tehnica dreptului si relativ unificatoare pentru ambele {iri, afirmand legatura cu valorile modernizarii europene, prin insasi denumirea, de ,,Constitution”, si prin publicarea ei in limba de cultura a Europei, franceza. Cu o construcjie juridicd viguroasé si cu reglementiri vizionare pentru vremea respectiv, impulsul astfel dat de ,,Constitutia” lui Mavrocordat dureaza pana in anul 1821, dublat, in anul 1774, de programul si de opera legislativa efectiv realizata, de reforma judiciara, a lui Alexandru Ipsilanti. Ideea care a dominat operele legislative, in aceasta prima faza, a fost problema codifi- citi dreptului. Era un salt esential care urmirea, intre altele, s& arate marilor puteri netemeinicia pretentiilor lor de a-si apara supusii printr-o extindere asupra Principatelor a regimului de capitulajii judiciare, pe motivul tendentios ca aici nu ar fi avut garantia unei legislatii de tip european, Traditiile juridice bizantine sunt puternic modernizate, in comparatie cu evolutia lor in teritoriile grecesti propriu-zise, dar fara a putea duce la structuri absolut reformatoare pentru | | | | | |Formarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 207 dreptul national romanesc. Obiceiul pamantului ramanea o problema importanta si nevral- gic, modernizarea afirmandu-se prin noul principiu, conform céruia valoarea obiceiului este hotarata de pravila (legea scrisd de stat). Aceasta deriva din autoritatea acesteia, chiar dac&, la inceput, receptarea pravilei a avut un caracter cutumiar. innoirea consta si in suprimarea pluralismului feudal de sisteme de drept, paralele, concurente, far 0 cert rezolvare a conflictelor intre sistemele juridice cu vechi traditii de autonomie locala sau functionala, intre 1800 si 1821, dreptul fiind simtit si inffitisat ca drept al statului pe cale de a deveni national, mutafie care nu se va desivarsi decat intre 1831 si 1859. Modernizarea s-a oglindit si in incetafenirea codurilor specializate pe ramurd modern de drept, cu un rol capital bine-cunoscut in organizarea economiei moderne Legivirea Caragea este ultimul cod general, cuprinzand trei sau patru ramuri de drept in reglementarea sa. Codurile specializate, sub forme inca legate de tradifiile bizantine, se gaseau ca simple proiecte in Manualul din 1777 al lui Mihai Fotino, in Tara Romaneasca. Astfel, modernizarea dreptului este un proces indelung, organic, cu adaptari succesive la cresterea noilor realit&ti romanesti. Un rol important in cadrul acestui proces de modemizare I-a avut invafimantului juridic superior, creat in intregime de catre Alexandru Ipsilanti in Tara Romaneasca, urmat de Alexandru C. Moruzzi, de Grigore Ghica si mitro- politul Iacob II Stamate in Moldova, in timpul domniei lui Caragea, cand apar propriu-zis cursurile superioare de legi si profesorii romani ca: Stefan Nestor Craiovescu, Gheorghe Lazar (acesta fiind si doctor in drept). intre anii 1821 si 1831, modermizarea dreptului cunoaste o scurtd fazi de tanzitie spre etapa urmatoare, cuprinsa intre anii 1831 si 1848. Pozitia Bazilicalelor si a obiceiului pamantului este aceeasi: precizata in Codul Calimach gi in textele de pravila din Tara Roméaneasca, dar neclara in practica si controversata la nivel politic. Proiectul de constituie din 1822, al ,,cdrvunarilor” moldoveni, ca si Condica Criminaliceasca din anul 1826 sunt importante realizari de codificare modernizata. Ionic Tautul a elaborat, in 1822, Constitutia Carvunarilor, in care erau reglementate urmatoarele solicitari: drepturi cetajenesti, respec- tarea proprietifii, libertatea comerfului, a presei, egalitatea in fafa legii, modernizarea structurilor politice, administrative, juridice gi fiscale. Noile idei aparjinand lui Beccaria se regasesc transpuse in Condica Criminaliceascdi, aparuta in Moldova sub domnia lui Ion Sandu Sturza. Aceasta cuprindea dispozifii de drept penal, cu precadere referitor Ia delictul de corupfie. A fost in vigoare pnd in anul 1832 Perioada 1831-1848 constituie o trecere spre modernizarea dreptului, care a dominat si a caracterizat secolul al XIX-lea. Orientarea cdtre dreptul austriac persista intr-o anumita mésura in Moldova, fiind puternic resimfita influenfa exercitata de dreptul francez in ambele fri romane. fn registrele juridice de note si consultatiuni ale Iui Christian Flechtenmacher, jurisconsultul statului in Moldova (1819-1838), trimiterile c&tre lucrari si autori francezi sunt recurente, cu 0 constant utilizare a Bazilicalelor. in Muntenia, ,,partida nationalé”, condusi de Ion Campineanu, a elaborat, in 1838, doud documente: ,,Act de Unire si Independenta” si ,Osabitul Act de numire a suveranilor roménilor”. Acestea cereau inlaturarea suzeranitafii otomane gi a protectoratului rusesc instaurat in 1829, Unirea Principatelor intr-un Regat al Dacici, alegerea unui domn ereditar. fn anul 1848, farile roméne au avut in fruntea lor un numar considerabil de juristi, iar pleiada de oameni de drept din jurul lor a fost la inaltimea momentului istoric, oferind208 Istoria statului si dreptului romanese actelor revolutiei 0 haind juridici modem eficace, in ceea ce priveste modalitatea de expr. mare, tehnica si gandirea de drept, puse in mod luminat in slujba marilor interese nationale. Nicolae Balcescu studiase dreptul cu Eftimie Murgu, iar Simion Barnutiu, Alexandr Papiu-Iarian, Avram Jancu, Mihail Kogalniceanu si Alecu Russo aveau formare juridicd, fiind implicati direct si activ in procesului de modemnizare a dreptului, Deceniul urmator va intensifica modernizarea dreptului. Cu exceptia codului penal si de procedura penal din Tara Roméneasca si a lucrarilor de modificare a codurilor exig- tente, adaptarea codului de comerf este continuata, iar la Lagi se tradue din limba france: za texte legislative folosite dup& Unire. Organizarea judecdtoreasc face progrese: [a Bucuresti, domnitorul Barbu Stirbei, doctor in drept la Paris, secretarul Comisiei de redac- tare a Regulamentului organic, infelege si accentueze rolul disciplinelor de drept public in cadrul invayiméntului juridic, pentru a usura actiunea de reorganizare si modemizare a statului national, Rezolutiile Adunarilor Ad-hoc de la Iasi si de la Bucuresti din 1857 au fost proiecte politice importante pentru crearea statului roman modern. in Transilvania, o serie de patente elaborate la mijlocul secolului al XIX-lea au pre- zentat 0 importanfa deosebita din perspectiva dezvoltarii sociale si juridice, aducdnd schim- bari fundamentale in reglementarea situatiei juridice a locuitorilor. Astfel, sunt de mentionat patentele din 2 martie 1853 (pentru Banat, Crisana si Maramures) si din 21 iunie 1854 (pentru principatul Transilvaniei), care reglementau desfiinfarea servitujii personale si improprietarirea fostilor iobagi, dar gi patenta din 29 mai 1853 (pentru punerea in aplicare a Codului civil austriac in Transilvania), precedata de patenta din 29 noiembrie 1852 (pentru punerea in aplicare a noului cod in Ungaria si in Banatul Timigoarei ~ teritorii in care aplicarea lui a incetat in anul 1861, cdnd intra din now in vigoare dreptul ungar, cu exceptia leritoriilor fostelor regimente graniceresti banatene, unde Codul civil austriac a ramas in continuare in vigoare -, precum gi in Transilvania). Deosebit de importante pentru reliefarca noilor elemente aparute in aceasta epoca in viata sociala gi in legislatic au fost si actele normative referitoare la dreptul comercial si cambial. in acest domeniu nou a fost elaboraté o serie de ordonante in care erau reglementate faptele de comert, cambia, falimentul etc. 2. Revolutia de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu Revolutia de fa 1821 a fost unul dintre evenimentele care au marcat inceputul proce- sului de renastere nafionald a Roméniei. Revolutia a avut cauze nationale, economice gi sociale si, desi a fost, in cele din urma, infranta, a adus in atentia cancelariilor marilor puteri europene situafia din principatele dundrene gi a determinat Imperiul Otoman si puna capat domniilor fanariote. Revolufia romana de la 1821 s-a integrat in miscatile sociale gi nationale generale, care au zdruncinat continentul european de la vest la est, dar si dincolo de Oceanul Atlantic, in America Latina, la granifa secolelor al XVIll-lea i al XIX-lea. intre toate aceste miscari revolutionare, se disting 0 serie de feluri comune — liberate, independent si unitate natio- nala — stipulate si promovate in toati lumea de Revolutia francezi de ia 1789. Sistemul Sfintei Aliante, inchegat in perioada postnapoleoniand, a reprezentat o incercare de restau- Tare a regimurilor vechi feudale si de conservare a sferelor de influent, care, in ciuda unor Succese vremelnice, nu a reusit si stavileascd procesul de instaurare a unei noi oranduiriformarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 209 capitaliste. Toate miscarile revolutionare ale epocii au fost dominate de obiective sociale sau nationale ori de o combinajie a acestora: abolirea structurilor feudale intemeiate pe autoritatea absoluta a monarhului si pe privilegiile aristocratiei, cdstigarea independentei si inftiptuirea unititii nationale. Miscarea de eliberare a rominilor s-a desf’surat in conditiile in care lupta popoarelor palcanice, subjugate inc’ de inalta Poarté, capata un nou avant: sérbii reluau lupta sub conducerea lui Milos Obrenovici, grecii din Peninsula Peloponez si din insulele Marii Egee luptau pentru independenta in 1821, eliberand intreaga Moree, iar migcarea Eteria se pregitea si declanseze marsul spre Dunire, in teritoriile locuite de bulgari se inmuljeau formele active de nesupunere si lua amploare fenomenul haiducici, iar albanezii se ridicau a lupta, aléturandu-se Eteriei sau sprijinind cu voluntari revolugia lui Tudor Vladimirescu. Razboaiele napoleoniene si razboiul ruso-ture din 1806-1812 au influenjat intr-o anumiti masurd, in special din punct de vedere militar, revolutia roa de la 1821 jn Tarile Romane, puterea suzerani — Imperiul Otoman — impusese la inceputul secolului al XVHI-lea inlocuirea domniilor pamantene cu cele ale fanariotilor. Revolutia de la 1821 nu a fost o izbucnire spontana, generat de anumifi factori conjuncturali, ci a fost expresia nemulfumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor i claselor sociale de-a jungul secolului al XVIll-lea si inceputului secolului al XIX-lea, generate de grava criz economica si politica in care se aflau Tarile Roe. Toate clasele si paturile sociale roesti~cu excepfia unei minoritati boieresti — erau interesate de schimbarea, in primul rand, a regi- mului fanariot, care nu era decat o forma deghizata de ingerin{’ a otomanilor in treburile interne ale Munteniei si Moldovei Epoca fanariota a fost caracterizata de la inceput prin politici fiscale excesive, dictate att de nevoile otomane, cat gi de ambitiile domnitorilor, care, fiind constieni de statutul lor fragil, ciutau si-si plateascd creditorii cat mai repede, dupa care incercau si se imbog’- feascd cat inc& se mai aflau la putere. Pentru a satisface nevoile crescande ale Portii si i asigura beneficii personale, domnitorii fanarioti au inifiat politici dure de taxare . Efectele dezastruoase ale domniilor unora dintre fanarioti au fost in contrast cu realizarile si proiectele altora, ca in cazul domniilor lui Constantin Mavrocordat (care a abolit iobagia — in 1746, in Muntenia, si in 1749, in Moldova) sau Alexandru Ipsilanti (care a incercat sa reformeze legislafia si s& introducd salarizarea functionarilor publici, intr-un efort de stopare a folosirii din fondurile publice a unor sume cxagerate pentru intrefinerea administratorilor ~ greci sau pateni — in condifiile in care, in acea perioada, se ajunsese si fie mai profitabil si defii o functie oarecare decit s& ai mosii). Introducerea codului de legi relativ modem al lui Ipsilanti, Pravilniceasca Condica, a fost primita cu rezistenta indarjita de boieri. La inceputul secolului al XIX-lea, din cauza exploatarii si a jafului, conditiile de viaté devenisera extrem de precare. Coruptia era generalizaté si fara limite. Toate dregitoriile, de la prima, pind la cea din urmé, erau cumpirate cu bani. Cumpirarea domniilor costa enorm. De exemplu, Mihail Sufu a platit 3 milioane de piastri, iar domnul loan Gheorghe Caragea, care platise 8.000 de pungi cu galbeni pentru ocuparea tronului, a yandut 4.762 de titluri boieresti, pentru care a obfinut aproximativ 20 de milioane de piastti. in vistieria domnului intrau diferitele taxe indirecte, precum cele ale vamilor sau ale ocnelor de sare, Vistieria statului era alimentat, in principal, dintr-un impozit personal achitat de catre tofi barbatii {arii de peste 16 ani, dar era permisa scutirea boierimii si a clerului, Abuzurile administratiei locale ficeau ca pana la jumatate din populatia farii platitoare de 1210 Istoria statului si dreptului romanese impozite s& fie scutité de contribujie. Restul contribuabililor erau silifi sa pliteasc’ prin intermediul celor mai brutale metode. Singura solutie care se putea intrevedea era inlocuirea prin forti a factorilor care generau criza economico-politica si nationala. In epoca, consulij Puterilor straine prezente in Muntenia si Moldova trimiteau rapoarte ingrijoratoare despre criza din Principate, dar si despre starea de spirit foarte tensionata de aici, Consulul Franti afirma intr-o nota din 1816 c& ,poponul roman asteapta cele mai mari binefaceri de la 0 revolutie pe care o crede apropiaté si pe care o asteapta”, iar consulul britanic adauga_ intr-un raport c& ,.nu exist’ pe lume un popor mai asuprit de un guvern despotic si mai strivit de biruri si de angarale decat Zranii din Moldova si Muntenia” in anul 1821, lupta revolufionarilor roméni a avut un caracter: national si social, dar conditiile istorice au impus realizarea cu prioritate a dezideratelor nafionale. Telurile revolutiei de la 1821 au fost consemnate in diferite acte, incepand cu Proclamatia de la Pades si Scrisoarea catre Poarta, ,,Cererile norodului romanesc” din 23 ianuarie/4 februarie 1821, continuand cu Proclamafiile din 16/28 martie, 20 martie/I aprilie, solicitarile cdtre Poarta din 27 martie/8 aprilie si alte scrisori si declarajii ale lui Vladimirescu. Din toate documentele reiese c& se urmirea realizarea in etape succesive a unor mésuri care sa asigure instituirea unei noi ordini sociale si politice gi accesul {arii la un statut de mai larg’ independenta. In cadrul ,,Cererilor norodului romanesc” (un document care trebuiia sii devin germe- nele unei constitufii romanesti), se proclama cA, ,,in folosul a toatd obstea”, e necesar si fie instaurati o viata politicd si administrativa romaneascd (ptin eliminarea elementului fanariot), .Cererile...” urmand sa fie intarite cu jurimant, recunoscute de sultan si garantate de Austria $i Rusia. Domnul, care urma in continuare si fie numit de puterea suzerana — Imperiul Otoman —, trebuia si conduca fara, respectand acest act, care finea locul unei constitutii, in unire cu Adunarea norodului”, in timp ce Tudor Vladimirescu, .ales si hotarat de intregul popor roman”, urma si exercite guvemarea efectiva. Numirile in toate dregatoriile mari si mici, civile, militare sau ecleziastice trebuiau si se faca pe vitor numai prin ,,alegerea si vointa a tot norodul”, numai dintre cei potrivifi pentru respectivele slujbe si, in mod obligatoriu, din randurile celor ,pateni si patrioti”. Functionarii urmau si fie numiti fara ,,dare de bani”, astfel incat ,,caftane cu bani sd inceteze cu totu a se mai face, ci numai dupa slujba”. Se cerea, de asemenea, desfiintarea tuturor categoriilor de scutiti de plata impozitelor, iar toate lefile strainilor sa lipseasea cu totul”, Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urmand sa fic desfiinfate toate organele socotite ,jafui- toare”: Hatmania Divanului, Vornicia Capitalei, Spataria cea mare ete. »Cererile...” prevedeau si 0 reforma a justifiei, prin desfiinjarea ,legiuirii lui Caragea”, care nu era facut ,,cu voinja a tot norodul”. invafamantul, care trebuia sa cuprinda intreg »tineretul natiunii romane”, indiferent de originea social’, trebuia sd devind treptat obligatoriu si gratuit. Problemele fiscale formau un capitol aparte, urmand s8 fie puse pe baze noi, prin desfiinfarea vamilor interne si reducerea taxelor vamale de import-export, mésuri care ar fi trebuit si impulsioneze viata economica, in ceea ce priveste fardnimea, se pare ca, din considerente tactice, Tudor Vladimirescu avand nevoie de sprijinul boierilor ..fagaduiti”, dar fiind atent si la reactiile imperiilor Vecine, nu a fost abordati problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la improprie- Wrirea faranilor. in schimb, se intérea dreptul clicasilor pentru folosirea paméntului de care fuseserd deposedati in timpul domnici lui Ioan Gheorghe Caragea. Proclamatia dinFormarea statului roman modern sia sistemului modern de drept 211 23/4 martie fficea cunoscuta .zdrobirea si incetarea vericdruia jaf si nedreptate ce ati cecat pand acum din pricina obliduitorilor domni ce [...] v-au supt singele” si anunta o mare usurin{a” in ceea ce privea ,,toate celelalte dari si oranduieli”, masuri care trebuiau sé ducd la ,,scdparea robiei intru care v-afi aflat pind acum”. {n lupta pe care urma si o poarte, Tudor Viadimirescu avea nevoie de sprijinul boierimii, singura for(a politic’ recunoscuté de Imperiul Otoman si de celelaite puteri capabild s4-i susfina demersurile diplomatice, Tudor a ficut de la inceput o deosebire intre boierii pamanteni gi aceia care erau sustinatorii si beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, inci de la inceputurile revolutiei, el a proclamat impartirea .,averilor rau agonisite”. Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate nationale permanente, alc&tuita din panduri cu ,,cdpeteniile lor” si din 200 de arnauti. Linia politica externa adoptaté de Tudor Vladimirescu era aceea de a nu da Portii niciun motiv care s&-i justifice interventia armatd. Aparenta lipsa de ostilitate fafi de puterea suzerana, tonul prevenitor al solicitarilor trimise la Istanbul, tratativele duse cu pasalele de la Dunire trebuie infelese din aceasti perspectiva. Documentele rimase din timpul revolutiei reiau necesitatea ca Imperiul Otoman si nu se amestece in treburile inteme ale {arii. De fapt, cererea de inlocuire a domnilor fanarioti era, in sine, contrara intereselor Porti. schimbare a cursului evenimentelor s-a petrecut dupa intrarea in actiune a Eteriei si dupa dezavuarea oficial de catre jaru] Alexandru I al Rusiei a miscarii grecesti gi a celei romanesti. in ceea ce priveste relatiile cu celelalte provincii romanesti, Tudor Vladimirescu indemna Divanul sa coopereze cu fratii de dincolo de Milcoy, ca ,,fiind la un gand si la un glas cu Moldova, s& putem castiga deopotriva dreptajile acestor printipaturi, ajutorandu-se unii pre altii”. i Daca in ceea ce priveste inlaturarea domnilor fanarioti consensul tuturor claselor si paturilor sociale era asigurat, in ceea ce priveste alte prevederi ale programului siu, Tudor Viadimirescu se putea astepta la opozitia marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de lupta cu mari boieri, dar si pentru a asigura forfa militard necesari apirarii {irii, el s-a grabit si asigure reorganizarea armatei nationale. Tudor a luat legtura cu sefii miscdrii antifanariote, dar si cu elementele migc&rii Eteria, care plinuia 0 ampli migcare impotriva Imperiului Otoman. S-a asteptat momentul potrivit pentru declansarea miscarii revolutionare roma- nesti. Acesta a fost considerat ca fiind inceputul anului 1821, dupa moartea domnitorului fanariot Alexandru Sufu (15/27 ianuarie). Fiind in stransa legatura cu boierii din ,partida nationala” inca din decembrie 1820, in frunte cu Grigore Ghica si Barbu Vacarescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a incheiat un act de colaborare prin care Tudor era desemnat sa ridice ,norodul la arme [...] pentru obstescul folos”. Pregatirile politice au fost insotite de cele de ordin militar. inca din 1815, Tudor isi facuse cunoscute planurile de creare a unei armate nafionale cu care, ,[...] numai cu pan- durii ,arii, far’ de nicium ostas strain, voi face de a nu se misca o iarba din pamantul {arii”, prin care el respingea practic orice pretentie viitoare a Portii de asigurare a sigurantei grani- telor principatului. Recrutarile pentru viitoarea armata nationalé incepusera cu mult timp. inainte de izbucnirea revolutiei. De recrutiri s-au ocupat c&pitanii de panduri bine cunoscuti in satele oltenesti, tot ei ocupandu-se si de crearea unor depozite de arme si munifie. Oastea revolutiei de la 1821 a fost una de factura faraneasca, recrutata din randurile {Aranilor liberi, implicati nu doar in agricultur’ gi in negustorie, ci, multi dintre ei, chiar gi in activitafile militare care reveneau in alte {ari granicerilor. Zona din nordul Olteniei a212 Istoria statului si dreptului romanesc asigurat cele mai multe efective ale pandurilor si a jucat rolul de nucleu al armatei. fy armata pandurilor au mai fost recrutati si mici boiernasi, de origine ruralt si proaspat intrayi in randul privilegiatilor. Istoricii apreciaz azi c& aproximativ 75% dintre ostenii ,Adundrij norodului” au fost panduri, acestia find recrutati nu numai dintre mosgneni ({aranii liberi), oj si din réndul clacasilor. Recrutarile s-au facut in randurile pandurilor prin figdduirea de wleafi si slobozenie”, iar in randurile {aranilor clacasi prin asigurarea scutirii de orice dare”. Recrutirile au fost impulsionate de principiile enunfate in Proclamatia de la Pades, Efectivele ostii pandurilor au crescut pani la aproximativ 20,000 de oameni. Aceasti crestere rapida a fost sesizat& de reprezentanfii marilor puteri la Bucuresti sau Istanbul. Duminicd, 23 ianuarie/4 februarie 1821, la Pades, in prezenja a aproximativ 100 de plaiesi si a colaboratorilor sai apropiati, Tudor Vladimirescu a lansat chemarea la lupta »catre tot norodul omenesc”, care a devenit cunoscuta in istorie ca Proclamatia de la Pades. Prin aceasta declaratie, poporul era mobilizat Ja lupti impottiva réului din ara, penta statornicirea unui nou regim politic in tard. Era o declaratia patetica, in stare sA .miste constiinjele si si ii indemne pe oameni Ja lupti”, o veritabilé ,declaratie de razboi” impotriva fanariojilor. Proclamatia a avut un efect imediat, locuitorii satelor raspunzand cu miile, dupa ce au fost anunfati de stafetele calare. Tot la Pades, Tudor a inceput activitatea diplomatic’ menita si impiedice interventia string in Muntenia. A adresat memorii mai intai sultanului, prin intermediul pasalelor de la Dunére, iar mai apoi imparatilor Rusiei si Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubljana), la congresul Sfintei Aliante. Amploarea miscarii izbucnite in Oltenia si pericolul transformarii ei intr-un ,razboi al saracimii” au determinat ,,comitetul de obladuire”, creat dupa decesul domnitorului Alexandru Sutu, sa inijieze masuri de forfa pentru stoparea inaintarii catre Bucuresti a pandurilor si a oricarei alte concentrari de trupe. in incercarea lor, boierii regenti l-au castigat de partea Jor pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini, Reactia lui Tudor a fost imediata, explicdndu-i consulului farist printr-o scrisoare c4 orice masura de forja impotriva pandurilor ar duce la 0 rzbunare crunti a maselor impotriva intregii boierimi. in continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului farului, pentru ca acesta ,,s8 binevoiasca a mijloci la boierii obladuitori ai Divanului, ei si popreasc’ orice pornire de panduri si de alta ostire ce au cugetat a trimite impotriva norodului”, Tudor, dupa ce a infrént rezistenfa unora dintre ispravnicii de judeje si a unor cote inarmate trimise impotriva sa de stp4nire, a preluat controhul asupra manastirilor fortificate de la Strehaia si Motry, iar pe 4/16 februarie si-a stabilit tabara la Tantareni. Timp de trei saptimani, Vladimirescu sia organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, si-a extins con- trolul pana la Dunare, a purtat corespondenti cu boierii bucuresteni si a urmérit cu atentie reac{iile marilor imperii vecine. Tudor era convins cA Poarta era domic& si gaseascd 0 soluie politica, preferabilé unui conflict care ar fi complicat relatiile cu Imperiul Rus (sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou domnitor in persoana lui Scarlat Callimachi, inst acesta din urma nu a ajuns niciodatd pe tronul tari), Pe 21 martie/2 aprilic 1821, oastea revolutionar’, in frunte cu Tudor Viadimirescu, a intrat triumfal in Bucuresti pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primita de o multime entuziasta. Tudor va raméne stipan pe capital pan’ Ia 15/27 mai, guvemand fara ca un adevarat domnitor, numit cu drag si respect ,Domnul Tudor”. Stabilindu-si cartierul general in casele brancovenesti de King Mitropolie, preluand in scurti vreme controlul princi- palelor puncte obiective intarite din oras, evitand, in acelasi timp, orice conflict cu omulFormarea statului roman modern sia sistemului modern de drept 213 Eteriei din oras, Tudor Vladimirescu s-a straduit si colaboreze cu boierii Divanului {arii. Tratativele s-au incheiat rapid, pe 23 martie/4 aprile, prin semnarea ,.cirfii de adeverire”, data de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, in cadrul caruia actiona o dualitate a puterii: pe de-o parte, Tudor Vladimirescu, reprezentind ,,Adunarea norodului”, transformat& in organizatie politico-militara, detinea conducerea si initiativa in mai multe domenii, printre care si politica externa, iar pe de alta parte, autoritatea reprezentata de ,,vremelniceasca ocarmuire”, cu atributii politice si administrative. Colaborarea celor doua puteri a fost definita in linii generale prin , juréméntul lui Tudor” din aceeasi zi, 23 martie/4 aprilie. Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit s4 acfioneze intr-un context interna- ional si intern extrem de complicat. Dezavuarea oficiald a miscarilor revolutionare roma- nesti si grecesti de cdtre farul Rusiei a avut grave urmari asupra regimului de la Bucuresti, iar actiunile Eteriei, ale carei trupe, odata intrate pe pamént roménese, uitasera imediat de planul initial de trecere imediati la sud de Dunare si se instipanisera aici, comportindu-se ca o armati de ocupatie, dedandu-se la jafuri si abuzuri, provocand nefncetat forjele otomane de la frontiera, au pus {ara in fata primejdiei unui atac al fortelor Portii. in asemenea condijii, Tudor Vladimirescu a initiat discutii cu conducerea migcatii ete riste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a initiat tratative cu repre- zentantii otomanilor — pasalele din Silistra, Vidin si Braila ~, dar si cu principalele puteri interesate in zona. Dup& ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multé vreme sa accepte o intlnire cu Vladimirescu, Ja sfarsitul luni martie cei doi conducatori s-au intalnit la mar- ginea Bucurestiului. Tudor a respins si de aceasta data cererea eteristilor de unire a celor doua migcari, practic, de subordonare a armatei pandurilor comandamentului armatei revolutionare grecesti. Tudor a protestat fata de intwarea eteristilor in Bucuresti, sustinand ci rezolvarea problemelor interne fine exclusiv de competenta pandurilor, iar sprijinul extern trebuie sA se limiteze doar la interventii diplomatice. intalnirea dintre cei doi conducatori s-a incheiat cu o infelegere fragilé, in asteptarea unci medieri internationale si a parasirii teritoriului najional de eteristi. Ipsilanti s-a retras la Térgoviste, iar oamenii sai au ocupat judefele din nord. Vladimirescu a intarit tabara de la Cotroceni. in conditiile in care o parte a boierilor inspaimantati incercau si fuga din Capitala, iar Eteria se instipanise in nordul Munteniei, Tudor a pus sub paza pe unii dintre membrii Divanului care intenfionau si se refugieze la Targoviste sau in Transilvania, In colaborare cu boierii ramasi in Bucuresti si cu clerul din capitala, Tudor a continuat negocierile. Rezultatele negocierilor au fost nesatisficdtoare, pasalele cerand, in primul rand, dezarmarea armatei pandurilor si reprimarea eteristilor. Cum Tudor nu a acceptat conditiile turcilor, iar oastea Porfii se pregdtea de ofensiva, Tudor Viadimirescu a luat singura decizie corecta din punct de vedere militar: retragerea in zona intarit a Oltenici si organizarea unei rezistente de durata. La inceputul lunii mai, 18.000 de soldati otomani au intrat in Moldova pe la Braila, iar alti 15.000 de militari turci au traversat Dundrea, pe la Calafat, Giurgiu si Oltenita, in Muntenia. in conceptia lui Vladimirescu, durata mare a rezistentei roménesti ar fi putut atrage atenfia puterilor occidentale, care ar fi putut interveni, Ja randul lor, pe ling& Poarté pentru acceptarea revendicarilor romanilor. Pe 15/27 mai, oastea revolujionara de sub comanda lui Tudor a inceput retragerea pe directia Bucuresti ~ Pitesti — Ramnicu Valcea. Pe 18/30 mai, oastea revolufionari ajunsese in apropiere de Golesti. Eteristii, desi ar fi dorit s4 opreascd retragerea lui Tudor catre bazele de rezistenjé din Oltenia, nu se simfeau in stare s& reuseasc’ acest lucru, pe de-o parte,. a 214 Istoria statului si dreptului romanese = datoriti tariei forfelor de sub comanda liderului roman, pe de alta parte, datorita amenintarij exercitate de garnizoanele pandurilor aflate pe malul drept al Oltului, gata s& iasd in intam: pinarea comandantului lor. Ce nu au reusit cu forta armelor eteristii au reusit prin tradare si complot. Tudor Viadimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o saptimana mai tarziu, in noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie, conducatorul pandurilor a fost asasinat, ‘trupul fiindu-i aruncat intr-o fantana. Asasinarea Ini Tudor Vladimirescu a lipsit revolutia de conducerea unitard de pani la acel moment, iar ,,Adunarea norodului” a inceput s& se dezorganizeze incet. Destramarea armatei pandurilor nu s-a petrecut imediat, acestia Iuptnd, separat sau in alianjZ cu eteristii, cu ofomanii pana spre sfarsivul luni junie. Alexandru Ipsilanti, dup ce incercase fir succes si reziste otomanilor in fafa Targovistei, pe 25 mai/7 iunie, a hotarat sd reia parjial planul lui Tudor de rezistenj’ inde- Iungata in zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-si croi drum spre Oltenia, eteristii ar fi trebuit s4 infranga unitatile otomane de la Dragasani. Aici, pe 7/19 junie, sa scris ultimul episod important al confruntarilor Eteriei, ajutati de detagamente ale pandurilor, cu trupele otomane. Turcii, superiori din punct de vedere numeric si al dotirii, au reusit s& isi infringa adversarii. Cioeniri sporadice dintre turci si panduri s-au mai inregistrat pana in luna august, Mai multe capetenii ale pandurilor, printre care si Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu), au c&zut prizonieri $i au fost duse la sud de Dunare. Vestea ridicarii la lupta a pandurilor a avut un efect imediat in toate teritoriile locuite de roméni. fn oastea revolutionara s-au inrolat aproximativ 1500 de ,ungureni” sau ,dezer- tori din Transilvania” — militari roméni transilvaneni din regimentele griniceresti, care desfasurasera o vie propaganda pentru ,,craiuful Todoras”. Ecourile in Moldova ale revolutici din 1821 s-au resimtit mai ales pe plan politic si ideologic. intre ,,vremelnica ocdrmuire” din Tara Roméneascd si ..vremelnica ocarmuire” din Moldova de dupa parasirea tronului tarii de catre Mihail Sufu s-au strins legaturile si s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revolutionare sa treacd la nord de Milcov pentru a actiona pe aceeasi bazi ca in Muntenia. Desi infrdnta prin interventia armatelor otomane, Revolutia din 1821 a reusit si determine puterea suzerand sa aboleascd regimului fanariot si si restabileasca domniile paméntene in 1822, ceea ce a dus la inlaturarea gravelor prejudicii aduse de Poarté statutului de autonomie al celor doua jari romanesti, Totodata, revolutia a consolidat ceea ce Nicolae Balcescu a denumit , partida nationala”., 3. Regulamentele organice in fara noastra, principiul separatiei puterilor in stat a fost consacrat pentru prima data in Regulamentele Organice. Regulamentul Organic a fost o lege fundamental care a modemnizat unele institufii ale Moldovei si Tarii Romanesti. Regulamentele Organice au inzestrat Principatele Romane cu o serie de instituii susceptibile de a favoriza dezvoltarea capitalismului si au pregatit unirea lor intr-un stat modem si centralizat. Ele au fost considerate o expresie a luptei dintre vechi si now, ficand trecerea de la feudalism la capitalismFormarea statului roman modern sia sistemului modern de drept 215 Regulamentele Organice erau chemate sa dea viajé programului de transformare a structurilor interne in raport cu spiritul veacului, de modernizare a societatii romanesti, de creare a condifiilor capabile si accelereze progresul. Aceste cerinfe, expresie a programului Revolufiei din 1821, fusesera incluse, intro maniera swi-generis, in cuprinsul Tratatului de la Adrianopol'. Regulamentele Organice, in esenja continutului lor, au reprezentat totusi o operd de progres netigaduit. Reliefand existenfa unei natiuni romane si dandu-i expresie prin normele comune de organizare, cele doua acte legislative subliniau cA ,,nedespartita unire” reprezinta o ,,necesitate mantuitoare inlaturand o serie de institufii si practici feudale, ele au creat un aparat de stat modern si un climat favorabil pentru dezvoltarea noului stat. in primul rind, au legiferat principiul modem al separarii puterilor in stat, puterea legislativa fiind incredintata unei adunari obstesti, cea executiva find exercitaté de domn, ajutat de un sfat administrativ extraordinar, compus din sase membri, si de un sfat administrativ, alcatuit din trei membri. Sistemul judecatorese a fost organizat pe baze moderne, recunoscandu-se autoritatea Iucrului judecat’ Prin Tratatul de la Akkerman din 1826 se prevedea cd, ,spre a se indrepta gravele atingeri aduse ordinei in feluritele ramuri ale ocdrmuirii interme prin turburirile intamplate in Moldova si in Muntenia, gospodarii vor fi tinuti a se ocupa far cea mai mica intarziere impreuna cu divanurile respective de masurile trebuitoare pentru a imbunatiti starea princi patelor, si acele masuri vor forma obiectul unui regulament obstesc pentru fiecare provincie fiind pus de indat in Iucrare”. in urma acestei conventii, Poarta da un hatiserif prin care dispune ca Grigore Ghica al Munteniei gi Ioan Styrzd al Moldovei impreund cu divanurile sf alcatuiasca acele legi constitutive pentru ambele {ari*. S-a format cate o comisie in fiecare principat romén, astfel incét comisia din Bucuresti era condusa de consilierul de stat Minciaki, pentru Muntenia, avand drept membri pe banul Grigore Baleanu, vornicul Gheorghe Filipescu, numiti de autoritatea ruseasci, logofitul Stefan Bakiceanu si hatmanul Alexandru Vilara, alesi de adunare, avand de secretar pe vornicul Barbu Stirbei. Pentru Moldova, figurau vistiernicul Costache Paseanu si vornicul Mihai Sturzd, numifi de Kiseleff, vornicul Costache Conache si vistiernicul Iordache Catargiu, alesi de obsteasca adunare, avand ca secretar pe Gheorghe Asachi® Regulamentul a fost alcatuit de comisia mixta din Bucuresti, dupa instructiunile rusesti, pentru reorganizarea politic. Sub supravegherea lui Kiseleff, pentru aspectele de natura administrativa, este trimis la Petersburg, impreund cu o delegatie din trei membri care participasera la intocmirea acestuia: vornicul Mihai Sturza, logofatul Alexandru Vilara si aga Gheorghe Asachi. La Petersburg se intocmeste 0 comisie compusé din acesti boieri si din doi functionari rusi, Catacazi si Minciaki, sub pregedintia secretarului de stat Daschkoff, aducénd céteva modificari. Ambele Regulamente au fost apoi trimise lui Kiseleff spre a le supune aprobairii si votdrii adunarilor extraordinare. 1 Istoria romédnilor, vol. VII, Ed. Academiei Roméne, Bucuresti, 2015, p. 8 2 Ibidem, p. 86. 5 Ibidem. “A.D. Xenopol, storia rominilor din Dacia Traiana, vol. X1, Ed, Libriiei $coalelor Fratii Saraga, Iasi, 1896, p. 84 S Ihidem, p. 88.216 !storla statului si dreptului romanesc Instructiunile guvernului rus prescriau ca alegerea Domnului si fie Bieutd de 0 adunare extraordinara, calificata si exprime dorinta nafiunii, Adunarea extraordinara de revizie a Tarii Romanesti s-a deschis la Bucuresti la 10 martie 1831, find condusa de presedintele Kiseleff si vicepresedintele Minciaki Kiseleff, in discursul sau, rostit de Jogofatul Iordache Golescu, spunea cd: ,,imparatul ludnd sub ocrotirea sa organizatia principatelor a privit numai si numai la binele locuitorilor de obste”’, Adunarea de revizie a Tarii Roménesti, deschisa la 10 martie 1831, igi incheie lucratile Ja 22 mai, dupa 31 de sedinte. La 30 aprilie Regulamentul era votat. in gedinfa din 18 mai, Barbu Stirbei infijiseaza spre semnare trei exemplare ale Regulamentului, dintre care dou de trimis celor doua curti, iar unul de pastrat la arhiva. Regulamentul, scris pe 718 fefe, era impartit in 9 capitole, cu 445 de articole si 4 anexe, A fost semnat de 47 de deputati in ziua de 20 mai, dupa ce adunarea numise o comisie care Sd confrunte aceste exemplare cu procesele-verbale ale sedintelor. Dupi votarea Regulamentului Organic, Kiseleff, cu aulorizatia superioar’a, cunoscand sistemul dilatoriu turcese, a fixat oficial data aplicarii in Muntenia la 1 mai 1831 sia luat misuri in consecin{i, prin trei adrese cdtre obstea divanurilor, la 31 mattie, la 2 aprilie sila 23 aprilie? Prin Regulamentul Organic, puterea Dommului a fost pentru prima oard limitata in drept, prin atributiile adunarii, Pe care era finut si 0 convoace in fiecare an. ,,Puterea de sine stapanitoare si svargitoare pentru finerea bunci oranduieli gi pentru repausul obstii, oran- duirea in toate slujbele; cea dintdi comanda a dandarmeriei, sunt prerogativele aliturate obladuirii Domnului stapanitor”, zice Regulamentul? 3.1. Organizarea puterilor statului potrivit separatiei puterilor, reglementata de Regulamentele Organice incepand cu anul 1828, Principatele Romane au fost ocupate de rusi. Acestia nu si-au retras trupele decat atunci cand tureii au infeles cA trebuie si plateasca indemnizatia de rizboi. ins abia in anul 1834, cénd turcii au platit sumele datorate, rusii au evacuat Principatele. Pe perioada cat Principatele au fost sub ocupatie ruseasc’, la guvernare s-a aflat generalul Kiseleff, Tratatul de la Akkerman ii obliga pe cei doi domni din Pr incipate s4 intocmeasca un regulament pentru indreptarea starii din principate. Seful puterii executive, Domnitorul, numea si revoca ministrii, dupa voinja sa, Ministrii nu puteau si fie membri ai Parlamentalui, puteau ins si mean’ la Obicinuita Obsteased Adunare (forul legislativ), pentru a sustine proiectele de levi, pentru orice alte adrese ale Domnului catre Adunare, precum si pentra a da deslusiti, frecare pentru tot ce priveste dregatoria sa‘ SSE Eee rece "LC. Filitti, Principatele romane de la 1828 la 1834, Ocupatia ruseased yi Regulamentul Organic, Ed. Institutul de Arte Grafice Bucovina, Bucuresti, 1934, p. 87. ? Ibidem, p. 89. 3 Ibidem, p. 107. 7 * Art. 279 din Regulamentul Organic al Moldovei: plmpartitea intre puterea administrativa si giudecdto- reasca, fiind cunoscuta de ‘heaparala pentru buna ordnduiala la regularisitea pricinilor si pentru inchizisluirea Sriturifor a particularnicilor, aceste dows ramuri vor fi de acum inainte cu total deosabite”Formarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 217 Puterea judecatoreasca, exercitata de organele ei, este reglementata ca o putere separata si independenta faji de puterea executiva', precum si fati de Obsteasca Obicinuita Adunare’, Pana in secolul al XIX-lea, in organizarea de stat a Roméniei nu se poate vorbi de aplicarea principiului separatiei puterilor in stat, deoarece, in intreaga epoca feudala, exercitarea functiilor statului era concentraté in mana unui singur organ — Domnul -, care exercita direct sau prin delegafie toate functiile statului. Acesta era stapanul {arii; viata, cinstea si averea oamenilor erau in puterea lui. Regulamentul Organic a intemeiat organizarea statului pe principiul separatiei pute- rilor, fiind, de fapt, primul act care a prevazut acest lucru, pana la Regulamente in fara noastr’ neputéndu-se vorbi despre afirmarea sau aplicarea acestui principiu. Regulamentele Organice au reprezentat acte fundamentale cu caracter constitutional cum nu existau in niciunul dintre marile imperii autocrate vecine. Totusi, aceste acte, primele constitutii moderne roménesti, nu au rezolvat decat in parte problema puterii. Din punctul de vedere al administratici de stat, ele au avut un rol modemizator, dar, din punctul de vedere al exercitarii puterii, nu au facut decat si inlocuiasca vechiul absolutism domnesc cu un regim oligarhic care concentra toat& puterea in mana catorva familii de mari boieri, aceleasi care fi rastunasera pe fanariofi si ai cAror reprezentanti redactasera Regulamentele Organice* a, Puterea executiva - Domnia Organizatea institutiei supreme a Domniei,a fost, la noi, intemeiaté pe obiceiul pamantului. Modul de determinare a sefului suprem al statului, atét in Muntenia, cat si in Moldova, a Voievodului, a Domnului s-a realizat, din cele mai vechi timpuri, in baza principiului electiv-ereditar. La inceput, domnii erau alesi pe viata. Dupa ce farile romanesti s-au pus sub protectoratul Imperiului Otoman, alegerea trebuia s& fie confirmata de Poarta. Firmanul impiratese de confirmare, numit muharel, se citea la Divan, in fata boierilor, de cAtre functionarul turc mahometan, numit Divan effendi, atasat pe langa Domn pentru citirea firmanelor turcesti. Potrivit Regulamentului Organic, domnul era ales pe viati de 0 Adunare Obsteasc& Extraordinard gi confirmat de ciitre Poarté. Cu toate cé Regulamentul Organic prevedea ca domnii s& fie alesi, rusii mumesc, jumai pentru aceasti dati si ca un caz cu totul particular”, pe Alexandru Ghica in Muntenia, iar turcii, pe Mihail Sturza in Moldova. Organizat potrivit prevederilor Regulamentului Organic, sfatul administrativ, ca organ de conducere, coordonare si indrumare a administratiei, a jucat un rol deosebit dupa domnie, in viata politica a Principatelor "Ant, 212 din Regulamentul Organic al Valahiei: ,Despartirea puterilor océrmuitoare gi judecdtoreasea find cunoscuti ca este neapdrat de trebuinté pentru buna ordinduiald in pricini de judecat& si pentru paza drepti- {ilor particulacilor, aceste doa ramuri de ocdrmuire vor fi de acum inainte cu totul deosebite”. 2 Ant. 59 din Regulamentul Organic al Valahiei: ,, Obicinuita Obsteasc’ Adunare nu va fi insareinata de acum inainte si cu cuviinge judecdtoresti(...)”. 3 V. Georgescu, Istoria romdnilor de la origini pana in zilele noastre, Ed, Humanitas, Bucuresti, 1995, pp. 149-150.218 Istoria statului $i dreptului romanes¢- in Moldova, istoria sfatului administrativ incepe Ja 1 ianuarie 1832, data intrdrii iq vigoare a Regulamentului. inainte de aceasta data, nu exista un sfat carmuitor, stabil si cy funcfiuni precise. Primul sfat administrativ din istoria Moldovei a fost constituit sub admi- nistrajia rus de generalul Paul Kiseleff in decembrie 1831. Acest sfat a fost alcatuit din logofatul Grigoras Sturdza, presedinte, logofatul Iordache Catargi, ministru de inteme, Mihail Sturdza, ministra de finanje, Neculai Canta, secretar de stat, Costache Conache, ministrul justitiei, si Teodor Bals, la hatménie!, Dupa Regulamentul din 1831, in Tara Romaneasca, ministrii erau in numar de sapte: Ministrul Trebilor din Launtru, sau Marele Vornic; Ministrul Finanjelor sau Vistierul; marele Postelnic sau Secretarul de Stat; Logofatul sau Ministrul Dreptatii; Logofatul sau Ministrul Trebilor Bisericesti, Spatarul sau Ministrul Ostirii Ministrul Trebilor din Launtru are un rol foarte important in ceea ce priveste condu- cerea administratiei din interiorul Principatului. Conduciitorii de judefe se subordoncaz4 acestuia, primind instructiuni de la acesta in ceea ce priveste organizarea (inutului pe care il conduce fiecare. b. Puterea legislativii — Obicinuita Obsteasca Adunare Parlamentul apare in Principatele Romane in deceniul al 1V-lea al secolului al XIX-lea, intr-o perioada de profunde transformari social-economice $i politice”. Prin Regulamentele Organice ale Tari Romnesti si Moldovei, primele legiuiri cu caracter constitufional aparute la noi, se instituia cite o Adunare Obsteasca in fiecare dintre cele doua Principate, cu menirea de a elabora propuneri si proiecte de legi, de a ingradi, intr-o oarecare masurd, puterea executiva gi de a face cunoscute domrfitorului dorintele si nevoile ari. Adunarile Obstesti nu aveau puterea de legiferare caracteristicd parlamentelor moderne. Regulamentele Organice creeaz un Parlament unicameral, cu atributii de legiferare, numit Obicinuita Obsteasca Adunare, compus numai din delegafi ai clasei nobiliare, ai boierimii, singurii care aveau competenja si se pronunfe asupra chestiunilor de interes obstesc. Proiectele de legi initiate de domn se votau in intregime sau cu modific&ri, Adunarea putand si respinga proiectul. Hotardrile, ,chibzuirile Adunarii”, nu aveau ins& putere de lege decat prin intarirea Domnului, care ramane liber de a nu le intiri, fard ardtarea motivelor’, Adunarea avea dreptul sa atraga atenjia Domnului prin anaforale asupra chestiunilor de interes obstesc, asupra nedreptitilor si plangerilor Jocuitorilor si, atunci cdnd considera ca este necesar, putea s& le faci cunoscute celor dowd Curti "E. Negruti-Munteanu, Sfarul administrativ al Moldovei intre anti 1832 si 1862, Anoarul Institutului de Istorie si Arheotogie ,.A.D, Xenopo!”, vol. VI, Ed. Academiei R.S.R., 1971, p. 164. * 1. Sourtu, I. Alexandrescu, I. Bulei, 1. Mamina, Enciclopedia de istorie a Romdniei, Ed, Metonia, Bucuresti, 2002, p. 51 * Art. 49 din Regulamentul Organic al Valahiei: ,chitzzuirile Obicinuitei Obstesti Adunari atunci numai vor avea putere de pravilé, cand se vor intari de Domn, care slobod este de a nu le intr, fara si-si dea cuvantul pentru ce nu le intdreste (...)” Art. 52 din Regulamentul Organic al Moldovei: ,aceste hotdrdri nu vor avea putere de legiuire, deeat prin intitirea domnului, carile riméne in voinja Sa de a le intiri sau ba, fad de a da euvantul pentru care nu le intareste (...)”Formarea statului roman modern sia sistemului modern de drept 219 c. Puterea judeciitorease’ Sub vechiul regim, justitia emana de la Domn, acestuia i se adresau toate plangerile. find considerat puterea suprema. Pentru prima dat, Regulamentul Organic separa puterile in stat, atribuindu-le unor organe separate, Organizarea judecatoreasca a fost stabilit’ prin capitolul VIII din Regulamentul Organic al Moldovei si capitolul VII al Regulamentului Organic al Tarii Roménesti Capitolul VII al Regulamentului Organic al Tari Roménesti, intitulat ,,Pentru citarea judecdtilor in Valabia si pentru intocmirea si cdderile judecdtoresti", cuprindea noua sectiuni: canoane de obste, judecatoriile judetilor (cu judecatoriile de intéia cercetare, jude- citoriile de prin sate sau de impaciuire), pentru divanurile judecdtoresti (pentru despartirea politiceasca, pentru despartirea criminaliceascd), pentru judecatoriile de comerciu, pentru judecatoria politiei, pentru inaltul Divan, pentru cAderile marelui logoft, pentru trecerea in condic& a zilogirilor si a foilor de zestre, pentru hotdrnicia tuturor mosiilor din Valahia. Aceste noua sectiuni au fost create intrucat, ,,desparfirea puterea ocarmuitoare si judecd- toreasca find cunoscuta, este neaparat de trebuinfa pentru buna oranduiala in pricini de judecata si pentru paza dreptiilor particularilor™. Capitolul VIII din Regulamentul Organic al Moldovei, denumit ,Randuiala giudecd- toreasca”, cuprindea si el douasprezece sectiuni, si anume: regule obstesti, instructiile gi indatoririle tribunalurilor de pe la {inuturi, divanul giudecdtorese, tribunalul comertiei si indatorirea sa, tribunalul de politie indreptatoare, tribunalul de pricini criminalicesti, inaltul Divan, pentru apelatie, despre slujba publici in ramul giudecatoresc, indatoririle si instructiile marelui logofat, randuiala mulyimitelor si inaintirilor in magistratura, obsteasca hotaratura. ‘ Organizarea judecitoreasca consemnati de Regulamentele Organice prevedea urma- toarele categorii de instante judecatoresti - tribunale judefene ca foruri de prima instanté (cate unul in fiecare judet); - divanuri judecdtoresti, ca instante de apel (doud in Tara Roméneasca, la Bucuresti si la Craiova; unul in Moldova, la Iasi). Eran alcdtuite astfel: in materie civil (sectiile civile ale divanului judecatorese din Bucuresti — format din pregedinte, sase membri, un procuror ~ si ale divanului judecatoresc din Craiova ~ format din presedinte, patru membri si un procuror), in materie comercial (tribunalele apelative de comert din Bucuresti — format din pregedinte, un judecator boier numit, trei judecdtori alesi si un procuror — si din Craiova — presedinte numit, doi negustori alesi si un procuror) si tribunalul pricinilor crimi- nalicesti din lagi (format din presedinte gi, initial, doi, ulterior, patru membri); - inaltul Divan (Divanul Domnesc), ca instanji suprema care judecd apelurile impotriva hotararilor divanurilor judecatoresti si tribunalelor de comert. [In Muntenia era prezidat de Marele Ban gi era format din gase judecatori si un procuror. in Moldova, inaltul Divan este compus dintr-un presedinte si sase membri numiti de domn gi alti sapte membri supleanti, alesi de Obignuita Obsteasci Adunare, pentru durata legislaturii de S ani Regulamentele Organice prevedeau, in ambele Principate, cA inaltul Divan, in situatia in care constaté vreo neclaritate a unei legi, putea cere domnului si numeasc o comisie prezidata de marele logofat. 1 P, Negulescu, G. Alexianu, Regulamentele Organice ale Valahiei si Moldovei, vol. I, Ed. intreprinderile Eminescu S.A., Bucuresti, 1994, p. 105,220 [storia statului si dreptului romanese Astfel, ,sarcinile de judecata au fost atribuite instanelor judecdtoresti, care au fost decla- rate independente de puterea dommeasca si de administratie. Domnul nu mai avea dreptul direct la judecatd, insi el va intra in compunerea fnaltului Divan, pe care il prezida”? Ulterior, se va adiuga o a patra instanja in Moldova, divanul domnese, aleatuit din cei sapte membri numifi ai Inaltului Divan, plus cei sapte membri supleanfi alesi de adunare, insa, in 1833, este desfiinfata si va avea ca rezultat contopirea inaltului Divan si a divanului domnese intr-o singura instanf, aflata in mainile domnului. in Muntenia, a patra instangi era Inalta Curte de Revizie. Domnul era obligat si confirme hotirarea acesteia; altfel spus, domnul nu intervenea in judecdfi. in 1833, aceasta organizare a fost schimbata, astfel ajungand si aceasta regiune la un sistem care se apropia de cel moldovenesc. Important de mentionat in legaturé cu puterea judecdtoreasca este faptul ci Regulamentul Organic a stabilit cé orice pricin’ hotarat4 de fnaltul Divan si intarita de Domn este ,,in veci curmati”, adicd hotararea capita autoritate de lucru judecat. Regulamentul Organic al Valahiei admite un singur caz in care hotararea fnaltului Divan capata autoritate de lucru judecat, pentru aceasta cerandu-se: a) ca prima hotirare a inaltului Divan s& fie data cu majoritate, fiind cel putin doi membri cu pareri diferite; b) ca la instanfele inferioare sa fi fost hotarari deosebite. in acest caz, partea care a pierdut are drept de apel c&tre Domn pentru a i se judeca pricina din nou, Domnul trimitand pricina inaltului Divan pentru a se judeca noul apel. in acest caz, Divanul se completeazi cu ministrul justifiei, ca presedinte, si cu tofi presedintii instantelor judecatoresti din Bucuresti, in afara de aceia care au judecat pricina. Hotirdrea data, intarita de Domn, capata autoritatea de lucru judecat, nemaiputand fi atacata. Cu privire la judecarea clerului, Regulamentul Moldovei hotiraste cd ierarhii si protopopii vor avea competenfa sa judece numai pricinile duhovnicesti si bisericesti dintre clerici, cele civile urmand a fi judecate de catre judecatoriile civile. Conform Regulamen- tului Moldovei, pentru abateri duhovnicesti, ei urmau sa fie judecati de doisprezece arhierei eparhioti si titulari din Principate sau si din alte parti, dacd nu s-ar gasi atatia Ja noi. Pentru abateri politice, ca indemnul poporului la razvratire si nesupunere la poruncile legiuite si bazate pe pravile si Regulament ale domnului, judecarea lor avea sa o facd 0 comisie alca- tuita din doisprezece arhierei eparhioti si titulari din fara sau din alta parte si din doisprezece boieri mari, care s4 nu fie rude sau dusmani ai arhiereului judecat. Acesti boieri se alegeau de Adunarea Obsteasca fara participarea episcopilor si a mitropolitului Raportul acestei comisii, incheiat dupa majoritatea parerilor, se intérea de domnitor si, dacd vinovatia era dovedita, se trimitea patriarhului de Constantinopol spre caterisire. Dacd cercetarea de- monstra ca acuzafia a fost neintemeiata, acuzatorul era pedepsit ludndu-i-se boieria, daci era boier, sau, dacd nu era boier, se pedepsea dupa pravila. Preotilor li se lasa o atributie judecétoreasca, reglementandu-se ci vor face parte din Judecitoria de impiciuire, care se va organiza in fiecare sat, si vor cerceta in fiecare dumi- nic, impreund cu trei jurati alesi, ,jaluirile de prea putin pret”, cdutind si impace pe impricinayi. Dacd nu reuseau, fi trimiteau judecdtoriilor de prima insta,’ D. fonescu, G. Tutui, G. Matei, Dezvoltarea constitutionalé a statului romén, Ed. Stiinfificd, Bucuresti, 1957, p. 86,me Formarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 221 Acelasi lucru este valabil si pentru Muntenia, cu toate ca Regulamentul de aici, fara a opri in mod expres judecarea clerului de cAtre judecitoriile laice, dispune ca orice cleric care va produce tulburari politice, va cailca legiuirile, va fi implicat in conflicte de natura civila sau nu se va purta dup cuviinfa s fie adus la cunostinja domnului de catre Jogofatul bisericesc, iar acesta s& ceara judecarca lui de catre mitropolit, fiind gi el de fata la judecata Tot pentru Jara Romdneasci, se mai dispune ca, in judecatile civile, clericii si fie reprezentati prin avocafi si sé nu mearga singuri inaintea instanei judecdtoresti civile pentru amu fi in vreun fel injosité demnitatea lor. in momentul introducerii Regulamentului Organic, pravilele in vigoare erau: Legiuirea Caragea, in edifie romana inca de la 1818, in Tara RomAneasca, Codul Calimach, in editie greceasca de la | julie 1817, si Condica Criminaliceasca de la 1820, promulgata in 1826, in Moldova. Pentru viitor, Regulamentul hotara cé o comisie ad-hoc va fi convocata fara intarziere, pentru a redacta un cod complet, potrivit nevoilor ,arii. Aceeasi comisie avea s& fixeze regulile inregistrarii actelor si finerii arhivelor, pentru pastrarea documentelor care ,asigura viata, cinstea si averea”™ locuitorilor. Ca noutiti, apare institutia avocatilor pentru apararea impricinatilor. Avocatul trebuia sA arate tot respectul fay de instanfa inaintea careia se infatisa, el neputandu-se infitisa in Jocul mandantului sau mai inainte de a arata imputernicirea. in ceea ce priveste normele procedurii de judecaté (dreptul de apdrare, accelerarea judecatii, publicitatea dezbaterilor, motivarea hotirérilor), desi acestea, precum cele referi- toare la sistemul judiciar, fiind de inspiratie burghez’, constituiau mai multe garan{ii pentru justifiabili decdt normele anterioare, bizantino-cptumiare, totusi cle mu asigurau decat apararea intereselor clasei boieresti, nu si ale ,4ranimii clacase. De altfel, documentele vremii ne arati att refuzul multor boieri si supusi strdini de a executa hotirarile judecatoresti ce nu erau conforme interesclor acestora, cat si folosirea metodelor practicate in trecut, faj de {rani (impiedicarea acestora de a se prezenta la proces, arestari abuzive, batai). intrucat normele de drept comercial din legiuirea Caragea si cele din Codul Calimach devenisera insuficiente, Regulamentul a prevazut primele dispozitii pentru organizarea unui regim de drept special aplicabil in materie comerciala si a infiintat instante speciale pentru judecarea pricinilor comerciale, in compunerea cArora intrau si reprezentantii negustorilor. S-a dat 0 caracterizare generala faptelor de comert — pentru a se determina competenta speciald a tribunalelor comerciale — si s-au uat masuri pentru a se asigura o mai rapida exe- cutare a hotirarilor in pricini comerciale. Dar, in principal, ambele regulamente au prevazut ca pricinile comerciale si fie judecate dupa Codul comercial francez din 1807, dispunand traducerea si folosirea Iui, in masura care corespundeau conditiilor economico-sociale din Principate (art. 241 din Regulamentul Organic al Tarii Roménesti si art. 318 din Regulamentul Organic al Moldovei). Pentru a se asigura o mai buna functionare a justitiei, s-a infiintat functia de procuror pe langa tribunale. Procurorii erau caracterizafi ca ap&ratori ai pravilei, avand misiunea de a se ingriji pentru ,,toate cate privese paza bunei ordnduieli si a linigtii obstei” (art. 217 din Regulamentul Organic al Tari Roménesti). Tot in scopul unei mai bune funcyionari a justitiei, a fost infiinfat& milifia nationala, in scopul pazei granitelor, a bunei oranduieli si a ordinii publice. Ea se compunea din 5000 de ostasi in Tara Roméneascd si 1350 inIstoria statului si dreptulul romanesc Moldova. Se introduce principiul stabilititii judecdtorilor pe trei ani, cu dreptul reconfir- miéarii pentru o noua durata, si se preconizeaza intrarea in vigoare a principiului inamovi- bilitatii judecatorilor dupa 10 ani de la aplicarea Regulamentelor. 4, Formarea sistemului modern de drept - opera reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza 4.1. Tratatul de la Paris din anul 1856 si importanta sa pentru organizarea Principatelor Romane in anul 1853, urmand strategia de extindere teritoriala pusa la punct ined de Ia ince- putul secolului al XVI[-lea, Imperiul Tarist a cdutat sa profite ined o data de slibiciunile Imperiului Otoman si a ocupat din nou Principatele Romine. Actiunea militar’ a Rusiei a condus insé la formarea unei coalitii militare a marilor puteri europene, care a decis si atace Rusia chiar pe teritoriul acesteia, in Crimeea. Dupa declansarea ostilitatilor, Rusia si-a retras trupele din Principate, locul lor find luat de armatele habsburgice si otomane. Razboiul s-a incheiat cu infrangerea Rusiei, in anul 1855, infrangere consacraté prin prevederile tratatului general de pace de la Paris, semnat la 18/30 martie 1856. Scotand in evidenjé pentru prima data importanta celor dova {ari pentru aceasta parte de lume, tratatul a avut o insemniatate deosebita pentru evolutia ulterioara a Principatelor Romane. Marile puteri curopene au hotarat, cu acest prilej, sa transforme cele doua principate intr-o zona neutra, care sa acfioneze ca un tampon intre cele trei mari imperii din zona. in acest fel, factorii decizionali europeni raspundeau pozitiv atat in raport cu interesele strategice ale propriilor guverne, cat si in fafa numeroaselor solicitari de reorganizare a Principatelor, lansate in perioada 1849-1856 de catre revolutionarii romani exilafi in Europa. Cel mai important beneficiu pe care tratatul de la Paris J-a adus Principatelor Romane a fost desfiinjarea protectoratului rusesc. Principatele ramaneau in continuare sub suzeranitatea Porii otomane, dar integritatea Jor teritoriala urma sa fie garantat in comun de catre toate marile puteri semnatare: Franta, Anglia, Austria, Prusia, Sardinia, Turcia gi Rusia. Tratatul prevedea, de asemenea, obligatia Rusici de a retroceda Moldovei cele trei judeje din sudul Basarabiei — Cahul, Ismail si Bolgrad ~, inchizand, in acest fel, accesul Imperiului Tarist la gurile Dunarii, in acelasi timp, textul tratatului reconfirma vechile privilegii ale Principatelor Romane in raport cu Imperiul Otoman. Poarta era obligat’ s4 asigure independenja si caracterul national al administratici din Principate si sa respecte clauzele vechilor tratate ruso-turce referitoare la libertatea deplina a legislatiei, a cultului, a comerfului sia navigatiei. O ultima prevedere importanta a tratatului de la Paris privea reorganizarea Principatelor, sarcind pe care si-au asumat-o toate cele sapte puteri semnatare. Pentru aceasta, a fost constituité 0 Comisie speciala formata din reprezentanfii puterilor garante care urma sa se deplaseze in Principate, pentru a se informa la fata locului si a elabora un set de propuneri pentru reorganizarea sistemului administrativ al acestoraFormarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 223 in paralel, Sultanul a fost obligat s& convoace in fiecare principat cate 0 Adunare Ad-hoc care s8 exprime dorinjele romanilor cu privire la organizarea lor definitiva, punctele de vedere exprimate de aceste adundri urmand sa aiba rol consultativ pentru membrii Comisiei speciale. Propunerile pe care le-au inaintat Adunarile Ad-hoc veneau, in linii generale, ca 0 continuare a demersurilor facute de revolutionarii pasoptisti. in materie constitutional, adunarile solicitau - respectarea vechilor capitulatii dintre Tarile Romane si {nalta Poarta, a celor care pre- vedeau c acestea sunt teritorii independente gi neocupate; - unirea Principatelor intr-un singur stat, cu numele de Romania; - instalarea unui prin{ strain a cérui domnie s& fie guvematd de principiul ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cdrui succesori sA fie crescui in religia ia - introducerea unei Adunari Obstesti cu o bazi electorala cat mai larga. La nivelul administratiei publice centrale, se cerea: - eliminarea privilegiului de clas& dintre criteriile impuse pentru ocuparea functiilor publice gi introducerea principiului admisibilitatii tuturor locuitorilor Ja astfel de functii, indiferent de statut social sau avere; - separarea clara a puterii legislative de cea executiva: - asigurarea independenjei puterii judecatoresti in raport cu puterea executiva - introducerea responsabilitatii politice si juridice a ministrilor in domeniul administratiei publice locale, aceleasi adundri solicitau: - introducerea autonomiei judejene, prin aoordarea de personalitate juridica jude- telor/tinuturilor si infiinfarea de consilii judefene alese; consiliile urmau si intocmeascd bugetele judetene, sa facd repartizarea impozitelor prevazute de lege si s4 propuna guver- nului masurile de interes particular ale tinutului/judetului; - introducerea autonomiei comunale: prin infiinjarea comunei (0 institutie administra- tivé noua, artificiala si diferité de institutia traditionala a satului), infiinjarea de consilii comunale formate din membri alesi si stabilirea prin lege a drepturilor si obligatiilor care le Teveneau acestor consilii; - introducerea autonomiei municipale prin infiintarea unor consilii municipale formate din deputafi alesi care si administreze interesele comune ale locuitorilor oraselor Propunerile inaintate de Comisia specialé curopeand nu au avut un caracter la fel de cuprinzator precum cele ale Adunarilor Ad-hoc. in materia administratiei centrale, Comisia propunea: Y restringerea activitajii Ministerului de Interne din Tara Romaneasc’; considerand cA acesta avea prea multe atributii, Comisia recomanda adoptarea modelului din Moldova, unde directia postelor si directia lucrarilor publice au fost organizate sub forma unui minister distinct; Y separarea foarte clara a puterii judecdtoresti de cea executiva, pentru a se evita imixtiunile administratiei in actul de justitie; tot in acest scop ce cerea adoptarea unor miéasuri concrete pentru instituirea inamovibilitatii magistratilor; Y adoptarea unor masuri pentru imbunatatirea sistemului educational si infiinfarea unor universititi care sA pregiteasca candidatii pentru func224 {storia statuiui si dreptului romanese In ceea ce priveste administratia Jocalé, Comisia special european’ a considerat ca: Y introducerea autonomiei locale in Principate era inoportund; in condifiile in care in Principate nu exista o clas de mijloc, infiintarea consiliilor districtuale ar fi fost chiar periculoasi, intrucat ar fi creat premisele pentru controlarea treburilor publice locale de cAtre mari proprietari funciari; Y era necesara renunfarea la alegerea conducatorilor subdiviziunilor administrative tetitoriale (plase gi ocoale) de catre locuitori; administratia publica trebuia sé aibi un caracter unitar si ierarhizat pentru a cApata eficienjaé; in acest sens, se recomand§ desemnarea acestor conducatori direct de catre Guvern; Y trebuiau limitate atributiile care ii permiteau Ministerului de Interne s& se amestece in viata administrativa a oraselor, astfel inct acestea din urma s4 beneficieze de un grad mai mare de autonomie administrativa 4.2, Dreptul constitutional Conform instructiunilor primite la Congresul de pace din 1858, Comisia europeana si-a prezentat raportul cdtre marile puteri la 26 martie/7 aprilie 1858, incluzand si o parte dintre doleantele romanilor exprimate prin intermediul Adunarilor Ad-hoc. Dupi discutii prelun- gite, reprezentantii celor sapte mari puteri au semnat, la 7/19 august, Conventia de la Paris, un act infernafional cu caracter constitujional prin care Principatele Romane primeau o »organizare definitiv: Solicitarea principala a Adundrilor Ad-hoc, legatd de constituirea unui singur stat roman, nu a fost pusd insi in practic. Europenii au prevazut doar unificarea formal a acestora, sub numele de Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei in schema organizatoric& erau prevazute doar doua institutii comune: inalta Curte de Casatie si Justitie si Comisia Central Permanenta de la Focsani, un mini-parlament care a avea rolul de a pune de acord legislatia existenta cu actul constitutiv. Nici cerinfa printului strain nu a fost acceptata de puterile garante, textul Conventiei stipulind existenta in fiecare dintre cele dowd state a cdte unui Domn paméntean neereditar, ales pe viata. In urma adoptirii acestor prevederi, romani, nemultumiti ca |i s-a refuzat uniunea reali, au recurs Ja tactica .faptului implinit” si, fra a incdlea in mod formal textul Conventiei, i-au amendat prevederile. Astfel, Adunarile Elective din cele dou’ Principate au ales, pe rand, acelasi Domn, in persoana hui AL.J. Cuza. Conventia a incercat sa puna in practica principiul separatiei puterilor in stat in cadrul unei monarhii constitutionale elective de inspiratie franco-belgiana O scparatie riguroas’ se realiza insi numai intre puterea executiva si cea judecito- reasca, fiind impiedicat amestecul Domnului si al membrilor Guvernutui in actul de justitie. in ceea ce priveste puterea legislativa, aceasta era exercitaté in mod colectiv de cd atre Domn, de céte o Adunare Blectiva aleasi in fiecare Principat si de Comisia Centrala de la Focsani: Domnul era unic titular al puterii executive, pe care o exercita direct sau indirect, prin intermediul ministrilor sai. Ministrii erau numiti de Domn fard aprobarea Adunarii Elective, motiv pentru care erau responsabili din punct de vedere politic exclusiv in fata acestuia. Ei aveau obligajia contrasemnarii tuturor actelor emise de Domn, dar obligatia nu avea rostulFormarea statului roman modern sia sistemului mode: de drept 225 de a transfera raspunderea politic de pe umerii Dommului pe cei ai ministrilor, aga cum se jntémpla in monarhiile constitutionale, unde seful statului este declarat iresponsabil si inviolabil intrucét Conventia nu prevedea explicit nici lipsa de responsabilitate politica a monarhului, nici caracterul inviolabil al acestuia, rezulta c4 obligatia contrasemniarii actelor emise de Domn nu avea decat rostul autentificarii semnaturii sale. Ministrii erau declarati totusi responsabili din punct de vedere juridic pentru incalcarea legilor, precum si pentru cheltuirea nejustificat’ a banilor publici. Ei puteau fi pusi sub acuzare fie de c&tre Domn, fie de catre Adunarea Electiva, cu votul a 2/3 dintre membi prezenti la sedinga in calitate de sef al executivului, Domnul avea sub controll sau atét ministrii, cat si intregul aparat administrativ al {arii, Conventia recunoscandu-i dreptul de a face toate numirile in functiile publice. in planul puterii legislative, Domnul definea un ascendent evident in raport cu Adunarea Electiva. Monarhul avea dreptul exclusiv de initiativa legislativa in materia legilor de interes special, dreptul de a sanctiona legile (cu drept de veto legislativ), precum si dreptul de promulgare in plus, Domnul putea dizolva oricdnd Adunarea Electiva, avand totusi obligatia de a convoca alta in termen de trei luni, In acest context, Adunarii Elective nu i-au ramas decat prerogativele de a dezbate si de a adopta legile. Nici Comisia Central de la Focsani nu limita prea mult puterea monarhului; ea avea drept de initiativa in domeniul legilor de interes comun pentru cele doud Principate, iar prerogativa de control asupra constitutio- nalitatii legilor era subordonati dreptului de veto al Domnului. Se desprinde de aici con- cluzia ci Domnul era elementul central si activ al guvernarii, desi el nu era raspunziitor nici din punet de vedere politic, nici din punct de vedere juridic. In acest fel, puterea atribuita de textul Conventiei de la Paris il contura drept un monarh autoritar care nu se deosebea prea mult de cel pe care il introduseser’ in trecut Regulamentele Organice. in ciuda faptului c4, prin Conventia de la Paris, Domnul controla practic intreaga politic’ intema, trebuie spus totusi cd, in prima parte a domniei, ALL. Cuza a cdutat s4 puna in practic’ mecanismele unui autentic regim parlamentar. In acest scop, el a renuntat la implicarea in activitatea administrativa, lasandu-le ministrilor responsabilitatea guvernarii; a numit ministri aproape exclusiv din randurile deputatilor, iar atunci cand Adunarea Electiva a dat voturi de neincredere ministrilor si, el a acceptat demisiile acestora din urma, in acest fel, s-a ajuns ca, pe cale cutumiara, sé se aplice in viata politica roméneasca principiul conform caruia ,Domnul domneste, dar nu guverneaza”. Punand in aplicare acest principiu, Cuza si-a vazut adesea guvernele inlaturate in urma unui vot de blam dat de etre adunarea legiuitoare. in cele din urma insd, respectarea acestui principiu s-a dovedit a fi o fran& in calea programului politic al Domnului, intrucat Adunarea Electiva, dominaté fiind de conservator, a inceput s& se opuna sistematic reformelor liberale preconizate. Refuzind s& colaboreze cu guverncle care isi asumau sarcina implementarii reformelor, s-a ajuns la o situatie de criza, pe care Cuza a injeles sd o rezolve prin instituirea unui regim. de autoritate personal. Uzand de prerogativele oferite de Conventia de la Paris, Domnul a dizolvat Adunarea Electiva, dupa care a supus aprobarii populare, prin plebiscit, un nou act constitutional si o noua lege electorala. Ambele acte normative s-au bucurat de sprijinul locuitorilor si au intrat in vigoare in luna mai a anului 1864.226 Istria statului si dreptului romanese Noul act constitujional prelua cea mai mare parte a prevederilor Conventiei de la Paris, motiv pentru care a fost denumit Statutul Dezvoltitor al Conventiei de la Paris. El venea ins& si cu numeroase inovatii institutionale, menite si-i asigure Domnului controlul absolut asupra activititii legislative. Pe lang’ dreptul exclusiv de initiativa Iegislativa, Domnul capata acum un instrument care fi permitea sa legifereze fara votul Adunarii Elective. Este vorba despre objinerea dreptului de a legifera in termenul scurs intre momentul dizolvarii Adunarii in exercitiu si momentul convocarii unei noi Adunari Elective. Guvernul a primit si el o serie de atributii in zona legislativa: el a obtinut competenta de a clabora regulamentul de functionare a Adundrii Elective, precum si dreptul de a emite 0 serie de acte care tineau de competenta legiuitorului, atunci cand acesta din wma nu era in sesiune, dar era necesari adoptarea unor masuri de urgent Pentru a diminua puterea Adunarii Elective, a fost introdusa in sistemul constitutional cea de-a doua camera legisiativé, numiti Corp Ponderator sau Senat. Find format in proportie covarsitoare din membri numiti de catre Domn, aceasta avea rolul de cenzor al activitatii Adunarii. in acest scop, toate proiectele de lege adoptate de Adunare trebuiau si inte in discutia Senatului, urmand ca acesta sa aiba rol de camera decizionala asupra tuturor legilor, cu exceptia bugetului Un alt organ-cheie introdus prin Statutul Dezvoltator a fost Consiliul de Stat. Consiliul avea mai multe atributii, pe care le exercita sub presedintia Domnului. Un prim set de atribu{ii privea elaborarea proiectelor de legi si a regulamentelor de aplicare a legilor. Un al doilea set intervenea in domeniul administrativ: Consiliul functiona ca organ consultativ pentru toate chestiunile administrative aduse in atenjia sa gi ca instanja disciplinara pentru functionarii din administraie. in fine, un ultim set de competente atribuia Consiliului de Stat rolul de instanfa de contencios administrativ. Deciziile in aceasta materie nu erau ins’ executorii, ci aveau caracter de aviz consultativ, legiuitorul cautand, in acest fel, si nui acorde puteri prea mari care si degenereze apoi in abuzuri. 4.3. Dreptul administrativ i. Reformarea adininistratiei centrale Piecand de la noile baze institutionale create de Conventie, dar gi de la recomandarile ficute de Comisia europeana, administratiile celor dou’ Principate trebuiau si puna in prac- ticd opera de constructie statalé preconizata, in cadrul careia reorganizarea administratici urma sa detind un loc central. Dubla alegere a lui ALT. Cuza a adaugat ins& si un al doilea obiectiv major pentru conducerea politica a celor dou Principate: crearea statului national prin unificarea real a celor doa {ari. Cele dowd procese erau favorizate, de altfel, de existenta a doi factori importanti: ~ prevederile Conventiei, care incurajau dezvoltarea unei legislajii comune (prin inter- mediul Comisiei Centrale de la Focsani) care sa unifice vamile, postele, telegraful, valoarea monedei etc.; - organizarea administrativa relativ unitara introdus& prin Regulamentele Organice, care simplifica demersul de unificare.Formarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 227 Au existat ins si impedimente in calea realizarii acestor doua obiective, cel mai serios fiind opozitia manifestaté de Adunirile legislative. Fiind dominate de conservatori, acestea au conditionat adesea reformarea aparatului de stat de rezolvarea favorabilé a chestiunii agrare. Acesta este, de altfel, si motivul pentru care unificarea administrativa nu s-a ficut pe cale legislativa, ci mai mult pe calea actelor administrative. Ministerele au continuat si functioneze potrivit reglementirilor introduse in Principate prin Regulamentele Organice. in prima fazd, a fost pastraté si structura competentelor materiale atribuite de Regulamente (Interne, Externe, Finante, Justitie, Culte, Razboi), singurele diferenje fiind existenta unui Minister al Lucrarilor Publice in Moldova gi a unui Minister al Controlului (un fel de Curte de Conturi) in Tara Romaneasca. Alituri de ministere, Convenfia a consacrat si existenfa unui Consiliu de Ministri (succesorul Sfatului Administrativ Extraordinar), care reunea titularii tuturor ministerelor. in frmtea acestuia a fost instalat un presedinte, insarcinat de Domn cu formarea Guvernului. Presedintele era, in acelasi timp, si titularul unuia dintre ministere. Eforturile fcute in sensul atingerii obiectivului unificdrii reale a celor dowd admi- nistra{ii au facut ins ca aceasta structura organizatorica sa functioneze numai pana in anul 1861. Obtinand acordul puterilor garante si, mai ales, pe cel al Imperiului Otoman, Domnul a unificat structurile de putere ale celor Principate, ajungand, astfel, la un singur Guvern si la o singuré Adunare Electiva. Pentru a permite ministrilor si isi asume responsabilitatea pentru actele adoptate in domeniile lor de activitate, Domnul le-a atribut tuturor ministrilor statutul de secretari de stat. in acest fel, fiecare ministru a primit dreptul de contrasem- natura, spre deosebire de epoca anterioar’, cand postelnicul intermedia relatiile dintre Domn si ministrii sai, ceea ce fficea ca numai acesta din urmé si aiba dreptul respectiv. Pentru a creste ritmul de implementare a reformelor si pentru a consolida autoritatea central asupra celei locale, o atentie deosebit’ a fost acordaté infrastructurii de comu- nicatii. Au fost avute in vedere, in special, telegraful, posta si starea drumurilor, cele care permiteau transmiterea rapidd a circularelor trimise de la centru catre teritoriu gi a rapoartelor trimise din teritoriu spre centru. Tot in primii ani au avut loc unificarea celor doua armate si infiinfarea unui Stat major general pentru ambele armate. Au fost numiti agensi diplomatici comuni pentru ambele Principate in marile capitale europene; au fost unificate serviciile vamale sub conducerea unei direcfii generale a vamilor. in 1862, au fost unificate Arhivele Statului, pentru a fi trecute in subordinea Ministerului Cultelor; serviciile de posta, prin infiintarea unei Directii Centrale la Bucuresti; directiile de statisticd, prin subordonarea acestora unui Oficiu Central de Statistica; serviciile sanitare civile, prin infiintarea Serviciului Sanitar Central de Ja Bucuresti; a fost infiinjat Serviciul Penitenciar, prin extinderea in Tara Romaneasca a celui existent in Moldova. Unificarea tuturor acestor servicii publice s-a facut, de regula, prin concentrarea lor la nivelul capitalei Bucuresti, precum si prin transformarea serviciilor echivalente din lasi in servicii exterioare ale celor de la centru. Dupa proclamarea formala a unificarii administrative la 11/23 decembrie 1861, la 22 ianuarie/3 februarie 1862 a fost alcatuit primul guvern unic din istoria Romaniei. Totodata, orasul Bucuresti a fost proclamat drept capital a noului stat unitar. Recunoasterea interna~ tional’ a noii forme de stat a permis mai departe desAvarsirea unita{ii administrative prin concentrarea tuturor ministerelor la nivelul capitalei unice.228 {storia statului si dreptului romanese. In prima faz&, ministerele moldovenesti au fost pastrate sub forma unor directorate ministeriale, Acestea erau conduse de directori ministeriali numiti de Domn, dar aflati sub autoritatea ministrilor de resort din Bucuresti. Pe masura ce reforma a inaintat, directoratele iegene au fost desfiintate in mod treptat, ultimul inceténdu-si existenta in august 1862. Dup’ incheierea procesului de unificare, efortul de reformare s-a canalizat pe problema reorganizirii domeniilor de competengi ale ministerelor. Reforma nu gi-a propus in mod special inflintarea unor ministere noi, ci mai mult sa regrupeze serviciile existent. Astfel, a fost reorganizat Ministerul de Inteme, care a ramas si se ocupe de suprave- gherea administratiei locale, de asigurarca linistii si ordinii publice, sindtate, ocrotirile sociale, economia nafionala si comunicatii. Agricultura si comertul au trecut in portofoliul Lucrarilor Publice; educatia a trecut la ministerul Cultelor, cel care se va numi de acum inainte Ministerul Cultelor si Instructiunii. in vara anului 1862 a luat nastere Ministerul Afacerilor Straine, impart in patru sectii: Afaceri consulare, Politica, Contencios si Treburi striine; tot atunci a fost reorganizat Ministerul Justifiei, cu trei sectii: Contabilitate, acte extrajudiciare si procese comerciale; Procese civile si Procese criminale. Ministerul Finantelor a fost si el Teorganizat, in opt sectii: Secretariatul general, Inspectia general de finante, Administrajia contributiilor directe, Administratia veniturilor indirecte, Directia vamilor, Directia postelor, Contabili- tatea generala si miscarea fondurilor si Casieria generala si a tezaurului public. In paralel cu procesul de creare a ministerelor unice, a fost demarat un proces de afirmare a suveranitafii interne a statului roman. In acest sens: ~a fost interzis4 activitatea judiciara a consulatelor siraine: ~ S-a trecut la punerea in aplicare a sentinjelor judecatoresti pronuntate impotriva supusilor straini sau a locuitorilor romani cu statut de supusi straini; ~a fost anulata valabilitatea pasapoartelor eliberate de Turcia pentru Principate; ~ a fost anulata valabilitatea pe teritoriu! romanesc a pasapoartelor eliberate de alte state pentru Turcia; ~ au fost introduse pasapoarte romanesti si au fost acceptate doar pasapoartele {arilor care le recunosteau pe cele romanesti; ~ au fost trecute in proprietatea statului toate proprietitile funciare dejinute de manas- tirile ortodoxe din afara arii (Legea secularizarii averilor manastiresti) Dupa adoptarea Statutului Dezvoltator, Domnul s-a implicat major, alaturi de executiv, in direetionarea politicii interme, pentru a pune in aplicare reformele necesare modemizirii societaii. Beneficiind de prerogativele suplimentare oferite de noul text constitutional, Domnut si Guvernul au acfionat adesea in mod direct, legiferand prin intermediul decretelor lege. Aceasta a permis accelerarea procesului de aplicare a reformelor introduse deja, dar si introducerea unor reforme noi, care fusesera blocate de Adunarea Electiva. intre acestea din urmii, se remarea, in special, reforma agrara, cea care constituise in trecut piatra de incer- care a relatiilor dintre executiv si legislativ, ii. Reformarea administratiei locale Dupa unificarea administratici centrale, in anul 1862, Domnul a considerat cd a venit momentul propice pentru implementarea reformei din administraia publica local. Intr-un discurs adresat Adunarii Elective, el a stabilit principalele obiective specifice ale acestui demers, obiective subsumate conceptelor de descentralizare si deconcentrare a administratici. i i | iFormarea statului romén modern si a sistemului modern de drept 229 Ambele aveau drept scop rezolvarea mai rapida si mai eficienta a problemelor din teritoriu, dar si eliberarea ministrilor de responsabilitatea rezolvarii problemelor marunte si specifice ale comunitatilor locale. In acest fel, ministrilor le ramanea mai mult timp pentru a elabora si implementa strategii si politici de dezvoltare, ceea ce, in final, conducea la cresterea calitafii actului de guvernare, Aplicarea reformei a fost conditionata insi de rezolvarea chestiunii agrare, care framanta de multé vreme societatea si clasa politica romaneasca. Att timp cat populatia rurald, in marea ei majoritate, nu avea in proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea noilor principii si institutii administrative era inutilé. in masura in care comunitatea locaki nu avea un patrimoniu propriu pe care sa il administreze, nu se mai putea vorbi despre autonomie administrativa. Din aceste considerente, desi au existat proiecte de reformare a administratiei locale, adoptarea unor masuri legislative a avut loc abia in anul 1864, dupi ce legislativul, dominat de conservatori, a acceptat finalmente principiul potrivit caruia patrimoniul comunal urma sa se constituie prin cedarea unor cerenuri ale marilor proprietari. Redactarea fegilor care urmau s& reformeze administratia local a revenit unui guvern condus de Mihail Kogalniceanu, Desemnarea acestuia s-a dovedit a fi beneficd pentru scopurile urmirite de Domnitor. Prim-ministrul avea o viziune clara asupra misiunii pe care 0 avea de indeplinit, atasamentul sau fat de principiul descentralizirii fiind bine-cunoscut inc& din timpul revolujiei pasoptiste. Principalele acte normative care au alcdtuit pachetul legislativ au fost Legea comunala si Legea pentru consiliile judeyene. Acestea au fost adoptate de Adunarea Electiva si apoi promulgate de Domn, la 31 martie 1864, respectiv2 aprilie 1864. Redactate dup’ modehul legislatiei franceze si belgiene, cele doua legi au introdus institutii necunoscute pana atunci administratiei roménesti: prefectul, subprefectul, comuna, Consiliul comunal, Consiliul judetean, Comitetul permanent, primarul Urmind obiectivele trasate de Domn, judetul si comuna au fost reglementate atat ca unitafi de descentralizare administrativ-teritoriala, cat si ca circumscriptii administratiy-teri- toriale pentru functionarea serviciilor exterioare ale ministerelor. Colectivitatile teritoriale judetene au fost constituite intre limitele vechilor unitaji administrativ-teritoriale, judetele si tinuturile. Comunele, in schimb, au reprezentat o inovatie juridica a legiuitorului, organizarea lor facindu-se in mod artificial, prin reunirea mai multor sate in cadrul aceleiasi unitafi administrativ-teritoriale. Tot sub formula institutionala a comunei urmau si fie organizate si asezarile urbane. Criteriul fundamental avut in vedere pentru constituirea comunelor a fost acela ca populatia comunei trebuia sa faca faya sarcinilor bugetare. in consecinta, pentru constituirea comunef s-a stabilit drept prag minim numarul de 500 de locuitori sau 100 de familii. Urmare a acestei inovatii juridice, satul a pierdut stravechiul statut de baza a organizarii administrativ-teritoriale. Chiar daca, in anumite cazuri, satele aveau mai mult de 500 de locuitori, ele urmau si se organizeze, mai departe, tot sub forma unor comune, alcatuite din cate un singur sat. Pe langa judey si comuna, legislafia adoptata mai prevedea existenta plasei, ca subdi- viziune administrativ-teritorialé a judepului. insa, spre deosebire de judet si de comuna, plasa nu avea personalitate juridicd, existenta ei fiind legata de activititile de supraveghere si control230 Istoria statului si dreptului romanesc Numarul judejelor a fost stabilit la 42, al plaselor Ia 320, al comunelor la 1526, iar al oraselor la 28. in virtutea statutului lor de unitati administrativ-teritoriale descentralizate, judetul si comuna aveau organe proprii de conducere si personalitate juridica, In privinta organelor de conducere, legiuitorul roman a pus in aplicare principiul francez potrivit caruia ,,actiunea este fapta unuia, iar deliberarea este fapta mai multora”. iy consecinfa, deliberarea a fost incredintata unor organe colective, numite Consilii comunale, respectiv Consilii judejene; in vreme ce executia a fost rezervata unor organe unipersonale: primarul comunei, respectiv prefectul judeqului. Prin exceptie de la regula amintita, legea Consiliilor judejene consacra la nivel judefean si un organ hibrid, numit Comitetul perma- nent. Consiliul comunal era alcdtuit din membri alesi de corpul electoral, reunit intr-un singur colegiu, constituit dupa criteriul censului (impozit de cel puin 80 de lei). Consiliul Iucra in sedinte ordinare, intrunindu-se cel putin o data pe luna, si in sedinte extraordinare, ori de cdte ori era necesar. Pregedintia Consiliului revenea de drept primarului sau inlocui- torului acestuia, cand primarul nu era in localitate. in atributiile Consiliului intrau, pe langa administrarea treburilor curente ale comunitajii, adoptarea regulamentelor de administrare interioara, numirea si revocarea functionarilor comunali. Deciziile adoptate de Consiliu puteau fi anulate de cAtre prefectul judeqului sau de catre Ministerul de Interne, daca acestea depaseau cadrul competentelor previzute de lege, ori de catre Domnitor, daca se dovedeau afi ilegale, Primarul a avut atat calitatea de organ al administratiei descentralizate, cét si pe cea de reprezentant al Guvernului la nivel local. Modalitatea de desemnare a acestuia a variat in functie de specificul comunei, in cadrul comunelor rurale, primarul era ales de catre locui- torii satului, in vreme ce, in cazul comunelor urbane, era numit de c&tre Domn din randul consilierilor care obtinusera cele mai multe voturi. in calitate de sef al administratiei comu- nale, primarul intocmea si administra bugetul comunei, administra patrimoniul comunal, rispundea de aprovizionarea comunei si exercita controlul aparatului administrativ, Tot in aceasta calitate, primarul era investit si cu politia administrativa, avand obligatia mentinerii linistii si ordinii publice, motiv pentru care avea dreptul de a solicita autoritatilor militare interventia armatei in caz de nevoie, in calitate de reprezentant al Guvernului, primarul era subordonat ministrului de interne, prefectului si subprefectului. Dubla calitate pe care a avut-o primarul a avut drept consecin{a deturnarea activitatii sale de la atributiile principale, Jegate de administrarea intereselor comunei; numeroasele atributii pe care le avea in calitate de executant al ordinelor Guvernului i-au sufocat activitatea, ramanandu-i foarte putin timp pentru interesele comunitZyii locale. Consiliul judefean era alcatuit din membri alesi de cdtre cetajenii din judey, in compo- nen{a sa intrand cate doi membri din fiecare plasé. Conducerea lucrarilor era asigurati de cdtre un presedinte ales din randul consilierilor. Consiliul judefean se intrunea intr-o singurd sesiune ordinara pe an, de obicei, pe 15 octombrie, cénd se adoptau hotarari cu privire la toate domeniile de competent pe care i le rezervase legea: votarea bugetului de venituri si cheltuieli obligatorii si facultative, adoptarea regulamentelor, numirea functionatilor judeteni. Comitetul permanent era alcatuit din trei membri si trei supleanti, alesi pe o perioada de patru ani din randul consilierilor judefeni. ins coordonarea activititii acestui organ de conducere mi revenea unui reprezentant ales al administratiei descentralizate, ci reprezen- tantului Guvernului din teritoriu, adica prefectului. Sarcinile Comitetului permanent erau de a pregati lucrarile care se supuneau aprobirii Consiliului judetean, de a rezolva problemele i | | | |Formarea statului roman modern si a sistemului modern de drept 231 curente care nu puteau fi aménate pani Ja reunirea anual a Consiliului judejean, de a apara interesele judefului in justitie. Cu alte cuvinte, Comitetul permanent delibera in intervalul dintre sesiunile Consiliului judetean si, in acelasi timp, executa hotararile acestuia din urmi. Prefectul a avut atat calitatea de organ al administratiei descentralizate, cat si pe aceea de reprezentant al Guvernului la nivel local. Rolul sau principal era ins acela de a asigura realizarea politicii partidului de guvernamént in teritoriu. Prefectul reprezenta executivul in cadrul Consiliului judetean, unde asigura presedintia Comitetului permanent. in dubla calitate pe care 0 avea, acesta exercita indrumarea si controlul asupra tuturor organelor administrative din judey. in acelasi timp, era seful politiei judefene, raspunzand de men- {inerea linistii si ordinii publice. in consecina, atunci cand era nevoie, putea cere punerea in miscare a forfelor armate din judeful sau. Numirea prefectului se facea prin Decret al monarhului, la propunerea ministrului de interne, dar titularii functiei puteau fi inlocuiti ori de cate ori se considera ca este cazul. Au rezultat de aici politizarea excesiva si instabilitatea extrema a functiei, precum gi exercitarea de catre Guvern a unui control excesiv asupra activitatii sale. Subprefectul era reprezentantul Guvernului la nivelul plasei. Principalele sareini care ii reveneau se refereau la: verificarea finantelor comunale: asigurarea serviciului de stare civil&; punerea in aplicare a hotararilor Consiliului judefean la nivel comunal; intocmirea de rapoarte periodice cu privire la situatia intend din plasa respectiva si propunerea unor masuri de imbunatatire a administratiei. Ca in cazul prefectului, numirea sa se facea prin Decret al monarhului, la propunerea ministrului de inteme; titularii functiei de subprefect puteau fi inlocuifi, si ei, ori de cate ori se considera,ca este necesar Desi pachetul legislativ a consacrat principiul descentralizarii administrative, trebuic spus totusi cA aplicarea acestuia a fost serios limitata de introducerea unei severe tutele administrative. Potrivit celor doud texte de lege, actele consiliilor comunale si judefene erau supuse unui control tutelar @ priori, ceea ce insemna c& actele respective deveneau execu- torii numai dupa ce erau aprobate de catre organele administrative superioare. Acestea din urma aveau, in plus, drepturi largi de control asupra administratiei locale: puteau suspenda sau revoca din func{ii pe primari si puteau dizolva Consiliile comunale sau judetene. Privit’ din aceasta perspectiva, descentralizarea administrativa consacrati de jure in textele celor doud legi s-a transformat, de facio, intr-o centralizare moderata. 4.4, Organizarea judecatoreasca Convenjia de la Paris a stabilit infiintarea unei inalte Curti de Casatie si Justitie, comuna ambelor Principate, care urma s& igi aiba sediul la Focsani, Curtea urma sa fie instanja unic4, inaintea acesteia atacdndu-se cu apel hotirdrile date de instantele inferioare in acelasi timp, Curtea era competent si exercite dreptul de control si de actiune disci- plinara impotriva curtilor de apel si a tribunalelor din Principate si avea dreptui de jurisdictie exclusiva asupra propriilor membri in pricini penale. Curtea urma s@ functioneze si ca inaltd Curte de Justijie, ceea ce insemna cA ea urma si judece plingerile formulate impotriva ministrilor de cétre Domn sau de catre Adunarea Electiva, judecata urménd a se face fara drept de apel.