CAPITOLUL XI ORGANIZAREA DE STAT $I DREPTUL IN TARA ROMANEASCA $I MOLDOVA IN PERIOADA REGIMULUI FANARIOT 1. Instaurarea regimului fanariot in Tarile Romane. Context Politic, social, cultural si religios Secolul al XVIII-lea este cunoscut in istoria Europei ca ,,Secolul luminilor” datorita schimbarii mentalitijilor, manifestate prin reformele politice, sociale, culturale, dar si prin miscarile revolutionare de cliberare national, care au in centru Revolutia francezi de la 1789. ins nu pe intreg continentul aceste caracteristici se manifestau in masurd egal’. in sud-estul Europei, cu precidere in Tarile Romane, reformele acestui secol isi faceau resimtiti usor prezenja, intr-un context in care predominau inc moravurile de tip medieval, cu multiple influente orientale ~ intrucat, pentru cAlatorul apusean de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Moldo-Valahia insemna intrarea in Turcia, iar pentru cel care venea dinspre Rasérit, insemna c& nu a iesit inca din Turcia’. in aceasta perioada, Tarile Romane se confruntau cu o tensiune sociala permanent acutizata de razboaiele indelungi, parca fara sfarsit, purtate pe teritoriul lor de farile vecine si de obligatiile impovaratoare cdtre Imperiul Otoman. La cumpana secolelor XVII-XVIIL, in cele doua Principate au loc unele schimbari de naturi social si economic’ — decaderea unor ramuri ale economiei nationale, datorata, in special, cresteri tributului anual gi a diverselor dari (peschesuri, mucareturi) cdtre inalta Poarti, ceea ce a avut repercusiuni dezastruoase pentru cele doua (ari: depopularea satelor, ruralizarea oraselor, ruinarea armatei si, mu in ultimul rand, scdderea considerabila a veniturilor de pe mosii ale boierilor, ceea ce i determinat sa intre in aparatul administrativ al statului, insusindu-si, astfel, o parte consi- derabila din incasarile pentru stat, eviténd, in acest mod, ruinarea. Incepand cu anul 1711 in Moldova si cu 1716 in Tara Romaneasc4, Imperiul Otoman isi indspreste puterea de dominatie prin decizia de a nu mai incredinta conducerea celor doua Principate unor domni paménteni provenifi din boierimea autohton’, care dovedisera nesupunere in repetate randuri si care reprezentau un pericol pentru turci prin participarea la luptele initiate de puterile crestine care formau Liga Sfinté” si care voiau 0 Europa eliberaté de tirania otomana. Pentru a rezolva aceasti problemi, turcii au gasit singura solutie — numirea Ja conducerea Principatelor a unor domni supusi, acestia fiind fanariofii Fanariofii erau de origine greceasc’, de cele mai multe ori descendenti ai marilor familii bizantine, ca Hrisoscoleos, Rosetti, Caragea, Manu. Printre acestia vor fi oameni invajati, spre exemplu, Alexandru Mavrocordat, care studiazi medicina si filosofia la Padova si care va fi tatil lui Nicolae Mavrocordat, cel care va inaugura epoca fanariot’ in Principate, dar si 'N. Djuvara, fnire Orient si Occident, Tarile Romine la inceputul epocii moderne (1800-1848), Ed, Humanitas, Bucuresti, 2013, p. 32.160 Istoria statului si dreptului romanese | cameni de afaceri, negustori, deoarece turcii disprefuiau negotul si nu cunosteau limbi Strdine, in afard de limba sfanta si de cea savantd a islamului: adicd persana si araba, Toate aceste familii se grupeazi in Jurul Patriarhiei, instalati. definitiv, din 1601, intr-un cartier al Istanbulului pe malul de sud al Cornului de Aur, in apropierea unui vech; far care exista de pe vremea francilor, din Cruciada de la 1204, care ii dd numele de Fanar, de unde vine si numele domnilor de »fanariofi”. Acest cartier din jurul Patriarhiei va fi dat de catre Poarté grecilor si va deveni zona greceasca de influenfé din Constantinopol'. Nou | sistem de guvemare introdus de turci va fi instrumentul cel mai potrivit pentru a fine cele doug fari in deplind ascultare si pentru a face imposibilé orice incercare de dobandire a indepen. denfei si de emancipare nationala. in literatura istoried, in special cea de la mijlocul secolului al XIX-lea, cénd lupta pentru renastere nationalé capatase amploare in cele dowd Principate | datorité tinerilor boieri scolifi in strainatate, care Juaser’ Parte la Revolutia franceza gi care importau si ta noi ideile iluministe care au pus in miscare intreaga Europa, ramisitele dominatiei fanariote reprezentau o problema majora. in aceste condifii a luat nastere cligeul traditional de a descrie aceasta epoca in cele mai sumbre culori. Pentru istoricii ale caror nume au 0 puternicé rezonanti — Alexandru Xenopol, Marcu-Filip Zallony etc. -, regimul fanariot a reprezentat un declin general al societitii, 0 deznationalizare si un dezastru in cultura nafionala. Cel care a incercat si schimbe aceasta parere, prezentind perioada famarioti int-o umind pozitiva, a fost Nicolae lorga, intr-o conferin{a din 1898, scofand in evidenta slementele pozitive care au determinat dezvoltarea societajii in perioada respectiva. lorga vedea in reformele social-politice si administrative misuri economice si culturale progre- siste care pregdteau terenul renasterii nationale in secolul ce va urma. Ela cautat surse de | inspiratie a reformelor fanariote, gisind, pe linga uncle elemente turco-bizantine, si elemente ale absolutismului luminat francez si habsburgic, deoarece iubirea Iui Constantin Mavrocordat, spunea marele savant, pentru reformele in spirit francez f] determina, in anul 1740, si se adreseze printr-o lunga scrisoare in franceza cardinalului de Fleury insusi, prin | cipalul ministru al minorului rege Ludovic al XV-lea, Dupi unele cercetiti istorice, s-a dezvoltat ideea ci instaurarea regimului fanariot in Principate nu a fost un act spontan, ci a avut caracterul unui proces indelungat. in cadrul confruntarilor dintre Imperiul Otoman si puterile crestine ale Europei — Rusia, Imperiul Habsburgic si Polonia -, nobilimea Tarilor Romine, care era vasala turcilor, joacd un rol indoielnic gi foarte primejdios pentru acestia. Inca inainte de prima jumatate a veacului Sy al XVIl-lea, sa dovedit ci trupele roménesti nu reprezinta un clement de incredere in | oastea turceasca, deoarece soldajii Iui Moise Movil si ai lui Matei Basarab trebuiau impinsi cu sabia la lupts impottiva polonitor, ,ffatii si vecinii lor”. Un moment de nesu- Punere si tradare faja de turci s-a petrecut in anul 1673, in batalia de la Hotin, cand domnul Moldovei, Stefan Petriceicu, impreuné cu armata, a trecut de partea polonilor, ceea ce i-a facut pe turci sé numeasea in scaunul Moldovei un fanariot, ca astfel si tind principatul in deplina ascultare, Acest moment este descris de Dimitrie Cantemir in opera sa Viata lui Constantin Cantemir, astfel: ,,Poarta Otomand, vazind ca domnul Moldovei a trecut la dusmani chiar in focul luptei si cd inceputul infrangerii s-a tras de la moldovenii si muntenii 'N. Djuvara, op. cit, p. 27 : 2 N, lorga, /storia poporulu! romenesc, editie ingrijits de Georgeta Penelea, Ed Stiingifica si Encicle | pedicé, Bucuresti, 1985, p, 466 3Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneascé si Moldova... 161 triditori, socoate c& este mai chibzuit ca pe viitor s nu mai numeasca niciodat domn pe un moldovean, ci pe un grec, care sé-si aiba casa si neamurile la Tarigrad si, pe linga acestea, si fie om pasnic si nestiutor in ale rézboiului”. Astfel, primul domn fanariot pe tronul Moldovei a fost Dumitrascu Cantacuzino, in anul 1673. in anul 1684, turedi renunta Ja hotirarea de a numi domni fanarioti in Principate, revenind, astfel, la vechea formul, datorita infringerii suferite in apropiere de Viena. Ca urmare a infrangerii, Imperiul Habsburgic a reprezentat pentru otomani un pericol in zona Duniirii de Mijloc, acestia vzandu-se, in consecin{a, nevoifi sé-si concentreze toate fortele militare in acea zona. in acest context, Principatele deveneau regiuni periferice ale ostilitatilor militare, iar turcii nu doreau gi opozitia boierilor autohtoni in astfel de situatii critice, reludnd, astfel, numirea la tron a domnilor piménteni. La inceputul secolului al XVIl-lea, mai exact, in 1709, armata rusi fi {nfrange pe suedezi la Poltava, iar domnitorul Moldovei Mihai Racovitd intr in raporturi diplomatice cu rusii, aspect care este cunoscut gi de catre sultan, ceea ce duce la mazilirea lui Racovifa si numirea la tron a unui fanariot — Nicolae Mavrocordat -, care nu cunostea nici limba {arii. Cu domnia lui se incheie perioada cunoscuti in istoriografie ca ,prefanariot®”. A doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat in Moldova (1711-1715) si, apoi, prima lui domnie in Tara Romaneasca (din 1716) pun bazele inceputurilor ,.epocii fanariote”. In urma infrangerii suferite de c&tre otomani in incercarea de a asedia Viena, in 1683, austriecii, aliati cu polonezii, cu venetienii si, mai tarziu, cu rusii, pomesc o lung’ contra- ofensiva, un rizboi care fine saisprezece ani, cu importante victorii de partea imperialilor, ceea ce ji determina pe turci, in cele din urma, in 1699, si incheie pacea la Karlowitz, care a fost dezastruoasi. pentru ei. Principalul negociator al acestei pici a fost Alexandra Mavrocordat, mare dragoman al Portii, un fel de wiceministru de externe. Acesta, datorita legaturilor diplomatice cu ambasadorii straini de la Constantinopol, devenise un personaj de anvergura europeand. El reuseste si-i convingé pe imperiali cd turcii isi doresc pace, pe turci ci imperialii vor pace si, in cele din urma, se semneazi tratatul de pace de la Karlowitz, un egec pentru turci: acestia cedau Austriei (Sfantul Imperiu de Nafiune Germand) Ungaria, Transilvania si o parte a Croatiei si a Sloveniei; Morea si cateva insule ionice erau cedate Venetiei; Podolia si o mare parte din Ucraina erau cedate Poloniei, iar Azovul era cedat Rusiei’. Sultanul, vaznd dezastrul produs de aceast pace, il decapiteazi pe marele vizir Rami-pasa, in timp ce adevaratul negociator al picii, Alexandru Mavrocordat, era erufat, iar, peste zece ani, fiul su Nicolae urc& pe tronul Moldovei, inaugurand epoc fanariota. Aceast pace a pus bazele inceputului destrimarii dominafiei otomane in Europa. in noiembrie 1710, Poarta Otomana, la recomandarea marelui vizir, |-a numit pe Dimitrie Cantemir domn al Moldovei. Turcii aveau siguranfa c& acest nou domn, care timp inde- lungat s-a aflat Ja Istanbul si s-a format in cultura turceasca, va putea si asigure mai bine decat oricine interesele fnaltei Porti in Principatul Moldova, deoarece jarul Rusiei, Petru cel Mare, dupa ce a invins pe regele Suediei, Carol al XII-lea, la Poltava, se pregitea de razboi impotriva turcilor. Dimitrie Cantemir, ajuns pe tronul Moldovei, nu si-a indeplinit "D. Cantemir, Despre numele Moldaviei: in vechime si azi. Istoria moldo-viachicé. Viata lui Constantin Cantemir. Deserierea start Moldaviei: in vechime si azi. Edie bilingva, Ed, Fundatia Nafionala pentru Sting $i Arti, Academia Romana, Bucuresti, 2017, p. 653, 2N, Djuvara, op. cit, p. 30; N. lorga, op. cit, pp. 472-473162 Istoria statului si dreptului romanese nicio indatorire confidentiala care i se incredinfase din partea Imperiului Otoman. La 13. aptilie 1711, prin intermediul boierului Stefan Luca, semneaza cu Petru cel Mare un pact dg alianfa si de protectorat, prin care punea Moldova sub protectia {arului, facdnd-o vasali Rusiei'. Unii dintre boierii (Zrii, ca Iordache Rosetti sau Lupu Costache, au vazut in politi lui Cantemir — materializata prin tratatul incheiat cu Rusia - 0 primejdie mai mare decaf." dominatia tured pentru Moldova, deoarece puterea rusi, aflati in plina expansiune, punea in pericol neatérnarea hotarelor {arii. In acest context, acesti boieri au intreprins toate actiunile necesare pentru a sabota acjiunea domnului, Lupu Costache, care era insircinat cu aprovi. zionarea armatelor, a intarziat distribuirea hranei si, astfel, se produce capitularea. Tani] este nevoit si incheie pace cu turcii, cedandu-le portul Azov de la Marea Neagra. Dimitrie Cantemir, apardnd ca trdator in ochii turcilor, se retrage in exil in Rusia cu toata familia sa, unde va riméne pana la sfarsitul viefii, in 1723. Din cauza acestor evenimente, turcii au pierdut total increderea in domnitorii care proveneau din rindul boierimii autohtone $i, pe viitor, domnii celor doua {ari nu vor mai fi alesi, ci numifi direct de catre Poarta, primii beneficiari fiind copii lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, mare dragoman al Portii, Din 1711 si pana in 1821, vor fi numiti pe tonul celor dowd Principate treizeci si unu de domi fanariofi, ffcdnd parte din unsprezece familii. Acestia vor domni de saptezeci si cinci de ori pe cele dou’ tronuri, aducdnd cu ei moravurile din Fanar, printre care se regiseau céteva tradifii bizantine si multe traditii turcesti. Dupa acest act de tradare al lui Cantemir, Poarta numeste la tronul Moldovei, pentru a doua oara, pe Nicolae Mavrocordat, domnie care declanseazit inceputul epocii fanariote. Acesta nu era strain de Moldova, deoarece avea 0 bunicd musatina si, astfel, era considerat os domnese, urmas al vechilor domni romani. Ela inliturat din titulatura sa numele de Mavrocordat si, potrivit regulilor in vigoare la curfile din Principate, a primit denumirea ,,Nicolae Alexandru Voda”. Nici boierii roméni, nici poporul nu au simfit o schimbare bruscd, aceasta a aparut in timp, din cauza regimului turcesc dur si corupt, caracteristic perioadei de decadenta a Imperiului. Din nevoia Portii de a objine cit mai mulfi bani, s-a ajuns la vanzarea tronurilor din Bucuresti si lasi pe bani grei, pe Jang suma oficial adaugandu-se daruri, peschesuri catre marele vizir sau catre alti demnitari care inlesneau targul. in acest context, domnul, plin de datorii, igi aducea cu el, din chiar momentul numirii sale, creditorii, pe care ji facea boieri la noi in fara, scApdnd, astfel, de datorii. Cu toate acestea, Sfatul Domnesc era alcatuit in mare parte din boieri romani, membri ai vechilor familii boieresti (Cantacuzino, Costache, Sturdza, Greceanu, Dudescu ete.), dar care sunt siliti sé imparté dregatoriile statului cu clientela greac& care il insofea pe domn de la Constantinopol. Raportul dintre numérul dregatorilor greci si romani variaz’ dupa domni: in anii domniei lui Mibai Racovita (1716-1726), grecii ocupau doar 6,5% din dregatorii; in timpul lui Grigore Ghica (1726-1733; 1735-1743; 1747-1748), ocupau 24,3% din dregatorii; iar in perioada domniei hui oan Mavrocordat (1743-1747), 26,3% din dregétorii erau ocupate de greci Domnul se baza, din punct de vedere politic, pe grecii fanarioti, veniti odatd cu el din Constantinopol in timpul domniei lui Grigore Ghica. Cronicarul Neculce consemna ci aboierii de {ari erau numai cu numele, ci la nemicd nu-i mai intreba™, Nicolae Mavrocordat, chiar din timpul primei domnii pe tronul Moldovei, nu a fost sustinut de !N, Djuvara, O seurtistorie a rominilor povestité celor tineri, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 154 21. Necule, op. cit, p. 320.Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasc gi Moldova 163 boierii autohtoni, deoarece d&dea dovadi de un spirit justitiar manifestat fati de firani, restituindu-le banii incasaji ilegal de cdtre marea boierime, uneori mai crudi decat cea fanariota. In timpul domniei din Moldova, a dovedit lipsd de ingdduinta faja de doi dintre cei mai importanfi boieri din principat, un Sturdza si un Catargiu, iar in Tara Romaneasca a decapitat cativa bojeri care trédasera in favoarea imperialilor. Domnii fanarioji au realizat faptul c& numai cu sprijinul anturajului lor nu vor reusi si guvemeze fara, nu vor reusi sé imparté dreptatea cuvenité, nu vor putea sé administreze provinciile si, ce era mai impor- tant, nu vor putea s& stranga darile. Pe langa toate acestea, boierii reprezentau si un real pericol, deoarece oricand, prin uneltirile lor pe langé Poart4, il puteau inlatura pe domn. Astfel, principala forfa social-politicd era reprezentatd de boierimea autohtona, deoarece anturajul domnului, fiind lipsit de o baz intema proprie, nu putea juca decat un rol politic trecator. De cele mai multe ori, odat cu mazilirea domnului, se retragea si acest anturaj, in timp ce boierii pimanteni, prin pozitia lor, reprezentau un factor politic permanent. 2. Institutiile statului in perioada fanariota Institutiile statului — politice, juridice $i fiscale ~ din a doua jumatate a secolului al XVI[I-lea nu au capatat forme modeme: - functia executiva si cea judecdtoreasca au rimas strans impletite; = legea civila si cea bisericeased se suprapuneau; - lipseau bugetele anuale si 0 contabilizare precisa a veniturilor si cheltuielilor statului Totusi, existau semne de modemizare sub aspectul incercarii de codificare a legii si al enunfitii principiului separarii puterilor in legaturd cu sistemul judecatorese. Reformele realizate de domnii fanarioti au urmérit rationalizarea administratiei in vederea cresterii rolului statului. Etatismul a dominat concepfia lor reformatoare, care viza: * instaurarea ordinii in detrimentul arbitrarului medieval; * subordonarea boierimii autohtone; ™ precizarea competentelor diferitelor institutii $i dregatorii, toate devenind subordo- nate nevoilor fiscale. Sistemul politic fanariot poate fi caracterizat ca o oligarhie in care puterea era exercitata de domnitor si marea boierime. Domnitorul avea inifiativa in definirea si aplicarea politicii oficiale, dar nu putea conduce fara fird sprijinul boieriior mari. Accstia, desi erau dezbinati din diferite motive, erau totusi solidari in a-si apara pozitiile privilegiate, apardnd ordinea social si economic’ existent’, O caracteristicd a regimului politic era, de asemenea, slaba administrare a institufiilor reprezentative. Motivele erau multiple: © lipsa de unitate a boierimii, fapt ce putea fi folosit de c&tre domn in avantajul stu. Boierii nu reuseau s& organizeze o miscare de opozitie; © absena nei clase mifjlocii autohtone care s& limiteze puterea domnului; © regimul dominatici otomane era interesat s& intareasca in interior puterea domnului numit de Poarta Otoman’. El rispundea de indeplinirea politicii otomane, de furnizarea sumelor de bani si a materialelor cerute.164 Istoria statului $i dreptului roménes Domnul dejinea puterea reala in stat. Puterea sa politicd si juridica era aproap absolut. El controla intreaga administratie central si localé, deopottiva, era judecdte suprem in orice fel de cauz4 ~ civil sau penal, laicd sau bisericeased. Domnul ave posibilitatea de amestec nelimitat chiar si in domeniul economic, deoarece el fixa prefurile: maximale ale produselor vandute pe piafa intern’ si tot ef negocia cu imputemicitii otomany preturile ce urmau s fie platite pentru dari. Totodata, el se voin{a statutele breslelor mestesugaresti sau negustoresti, Puterea domnuluj nu era limitata din interior, limitérile proveneau din exterior, din partea sultanului, prin sistemul de selectare si mazilire Pe care il practica dup& bunul siy, plac, caci, din punctul de vedere al otomanilor, domnii Tarilor Romane erau dregatori la nivelul unui pasa cu dowd tuiuri (unele pasale din raialele de la Dundre aveau rang de trej = tuiuri). Una dintre principalele sarcini era accea de a menjine pacea si linigtea in far, deoarece numai_astfel era posibili mentinerea plafilor in bani si produse, obligatii care decurgeau din regimul suzeranitatii turcesti. Daca un domn provoca tulburari, acesta se afla in primejdie de a-si pierde tronul. Boieri, in caz de opozitie, nu evitau si il acuze pe domn ” tocmai de tulburarea pacii, pari grav, care putea duce la mazilire. O tulburare putea fi folosita si de Rusia, ca pretext de a invada principatele si de a pomni razboi cu Poarta, Selectia pentru tron se facea in functie de cuantumul ofertei concurentilor, ceea ce a Tidicat enorm sumele de cumparare a tronului, determinéndu-l pe sultan sa scurteze la maximul posibil durata unei domnii. in perioada 1791-1802, in Tara Roméneasca au fost 6 domni si in Moldova 5. Durata domniei a fost un subiect de disput intre Turcia si Rusia, Printr-un acord ruso-ture din 1802, durata a fost stabilita la 7 ani, acord care nu a fost insi respectat. . in fata acestei situafii, chiar famille din Fanar, concurente pentru tronul principatelor, vor ajunge sa limiteze concurenfa lor printr-o infelegere care stabilea cA numai patru dintre ele vor solicita tronul, cu condifia ca invingatorul si trimita sume de bani altor cinzeci de familii fanariote care se abineau de la solicitarea tronului. in 1820, numai aceasta obligatie suportatd de fapt de contribuabiful roman ajunsese la 1 milion de piasti din cele 6 milicane, cat era intregul buget al statului. Puterea domnilor mai era limitat, tot din exterior, si de ambasadorii marilor puteri la Constantinopol, dar mai ales de cel rus, precum si de consulii de la lagi si de la Bucuresti, care nu ezitau si se amestece in luarea deciziilor potrivit intereselor lor. Puteau, ca turcii, si > susfind, de cele de mai multe ori pe ascuns, dar si in mod evident, grupuri boieresti de opo- zitie. Ei supravegheau felul in care domnii fanariofi respectau obligatiile luate de otomani faja de puterile lor in cadrul unor acorduri. Funcfia externa a statului a fost total modificata. Tarile romine au pierdut orice initiativa in politica extern’, au pierdut dreptul de a incheia tratate, fiind obligate s& aplice tratatele incheiate de Poarta cu puterile straine, mai ales tratatele comerciale. Domnii erau agenti informatori $i intermediari ai Portii si sustineau diplomatia acesteia. Armata a fost desfiinfata, fiind redusa la functia de politie, ceea ce a ficut imposibila apararea teritoriului in faya numeroaselor invazii, Numarul acestora a ctescut la sfarsitul veacului al XVUI-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Sfatul Domnesc era un organ consultativ cu mare influent’, deoarece era alcdtuit din teprezentanfii celor mai puternice familii boieresti, care ocupau functiile cele mai inalte. in general, membrii acestui Sfat Domnese sustineau cererile domnului, care nu 0 data, pentru a putea implica schimbénd dup =| |Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasc si Moldova... 165 face fat pretentiilor crescdnde ale turcilor, se imprumuta de la boierii care il alcatuiau Boierii puteau fi folositi de turci pentru spiritul lor de insubordonare, dar numai atunei cdnd doreau sa find in frau un domn mai nesupus. Ei ins nu erau interesati in a crea si, mai ale: jn a permanentiza o opozitie prin institutionalizarea ei, adic acordind putere reala inst tufiilor reprezentative din stat. Conservatorismul lor era, in sine, un element de solidarizare. Uneori ins& ajungeau s4 se impotriveascd actiunilor centralizatoare ale domnului, care le stirbea propria putere (codificarea legilor, controlul sistemului judiciar, amestecul in sistemul relatiilor agrare etc.). in astfel de situatii, se adresau cu plangeri Portii Otomane sau Rusiei, find invocate vechile randuieli, existente dinainte de regimului fanariot, si acuzandu-l pe domn de .,tiranie”. Sfatul Domnesc avea si funcfii judecitoresti, dar nu in plenul sau, ci numai intr-o sectiune a sa, numité Divan. La un moment dat, aceasti sectiune va da numele intregului sfat, ai carui membri erau numiti de domn. Adeseori, erau greci din anturajul su, prilej de animozitafi si nemulfumiri din partea boierilor pamanteni. Importanta acestui organism ereste in perioada cand tronul nu este ocupat, cum destul de frecvent s-a intémplat dupa 1774 din cauza deselor ocupatii militare. Aceste etape au fost ins prea scurte ca Divanul si acumuleze o putere politica proprie. Cu toate c& membrii Divanului puteau fi schimbati des, dupa bunul plac al domnitorilor, domnii crau nevoiti s4 mentind totusi, din considerente de prudenfé, un nucleu stabil, alc&tuit din boierii cei mai importanti. Sfatul de Obste cra un organism care descindea din vechea institutie feudal a adunarii de stari si putea fi convocat numai de cdtre domn, cate stabilea si ordinea de zi. Nu exist niciun act care sa statueze functionarea acestui sfat sau sa ii fixeze structura si prerogativele. Totusi, in principiu, el avea competeric in orice problema. Cvorumul Sfatului de Obste era indeplinit in momentul in care se adunau intre 12 si 140 de convocati, dar nu mai putin de 12 membri si nici mai mult de 140 de membri, De obicei, luau parte la dezbateri 30-40 de membri. Hotirdrile domnitorului erau descori contestate de catre membrii sfatului, mai ales in cazul instituirii unor noi biruri. Aceasta perioada se caracterizeaz prin cresterea $i diversificarea aparatului admi- nistrativ. Aceasti crestere se datora si tendinfelor de centralizare gi de control ale starilor locale, dar si gradului de ocupare a dregatoriilor, care devenisera criteriu de acceptare in starea boiereasca, precum si nevoii de bani a domniei. Se infiinfeaza dregatorii noi, iar aparatul celor vechi se dubleaz3. Tara Roméneasca cra imparjité in 17 judefe, dintre care § aledtuiau banatul Olteniei, conduse, toate, de un ban cu resedinfa la Bucuresti. Celelalte 12 judefe alcStuiau Tara de Sus si Tara de Jos, conduse de cate un mare vornic sau mare logofit. Fiecare judet era condus de 2 ispravnici, unul grec si unul autohton, cu atributii judecatorest, fiscale si executive. Tot ei conduceau gi politia. Judefele erau imparfite in plasi avand in frunte vatafi sau zapeii, care, la nivelul lor de autoritate, repetau prero- gativele ispravnicilor. Toate aceste dregatorii se cumpirau. La schimbarea domniilor, noul domn le scotea la mezat. Dupa cumpararea marilor dregatorii, titularii lor vindeau functiile subalteme si tot asa, pénd la cele mai mici. Dupa humire, dregatorii erau preocupati si isi recupereze banii si sa acumuleze alii, privind deci dregatoriile ca pe o investitie. Cea mai cdutatd dregatorie si cea mai scumpa era cea de vistiemic. Acest demnitar controla si administra finanjele si tot el numea ispravnicii in judeje. Veniturile de care beneficia vistiernicul erau foarte mari. Vanzarea dregatoriilor a166 Istoria statului si dreptului romanegge avut efecte negative asupra calitatii administratiei gi, mai ales, a moralitdtii aparatului admje nistrativ. Totusi, in epoca, practica darurilor era consideratd fireasc&, fiinded dregitorii erau salarizafi. Cei mai importangi dregatori puteau primi compensafii banesti, cum ar § venitul unui targ, 0 parte din amenzile pe care le impuneau (de unde si tendinfa de a Ig inmulfi, de abuz). Veniturile peste leaf ale dregatorilor se numeau ,,havaicturi”. Regima. havaieturilor a provocat abuzuri care nu aveau alta limit’ decat capacitatea de rezistentaq: contribuabililor. Intre demnitarii care ficeau parte din aparatul domnesc, un loc aparte. ocupa reprezentantul sau la Constantinopol, un demnitar cu rol de agent diplomatic ta Poarti. Prin el, dommul trimitea daruri si bani, tansmitea si primea informatii de ordin poli tic, isi exprima gi isi sustinea interesele. Daca Ja inceputul regimului fanariot capuchehaig era un boier pamantean, ulterior, el era intotdeauna grec sau, cel putin, o persoana elenizata,. consideraté a fi mai loialé si mai bine adaptata mediului de intriga si de suspiciune din | capitala otomand, avand si posibilitati de informare mai mari, dat fiind sistermul de relafi din Fanar. Pana la Constantin Mavrocordat, mari dregatori aveau in subordine slujitori de condifie liberd, fara pimént, cu avantaje fiscale, obligati la servicii civile si militare Constantin Mavrocordat a desfiinfat shyjitorii civili si a redus numérul celor militari, cu exceptia celor din politia rurala, a grinicerilor si perceptorilor. De fapt, domnitorul era lipsit de un instrument esential pentru politica de stat, si anume de armati. E] dispunea doar de o garda de cateva sute de oameni, deoarece nici otomanii, nici rugii nu erau interesafi ca Tarile Roméne si dispuna de aceasta fort, care le-ar fi facut apte de impotrivire. in schimb, existau, pentru paza hotarelor si pentru politia intema, forte paramilitare, militii populare, cum erau pandurii din Oltenia, Militia lor putea fj mobilizata in caz. de razboi sau tulburari, Era recrutatd din jarani liberi scutifi de anumite dari in schimbul serviciului, Numarul lot a fost sporit in vremea lui Constantin Ipsilanti, care era decis si incerce 0 implicare antioto- mani si deci avea nevoie de o forfa militara proprie in timpul rizboaielor ruso-turce, s-au constituit unitayi de volumtari romani, dar, dupa incetarea luptelor, au fost dizolvate. Pandurii au Iuat parte chiar si la campania militard intreprins’ de rusi in sprijinul risculafilor sarbi din anul 1807. In anul 1812, comandantul rus din Tarile Romane a facut un proiect de infiinfare a unei armate roménesti, dar pacea cu turcii, incheiati a Bucuresti in 1812, l-a impiedicat s& fie pus in aplicare. Abia peste multe decenii se va reusi constituirea unci armate romdnesti moderne. Legislafia {3rilor romAne in perioada fanariot’ se caracterizeazi prin existenta unei multitudini de coduri si cutume legale. Textele juridice fundamentale erau vechi texte juridice bizantine. Ele au fost completate, de-a lungul timpului, cu reglementiri supli- mentare ale diferitilor domni. La acestea se adugau cutumele juridice, reglementati nescrise care isi pastrau inc vitalitatea. Legea scrisd si cea nescrisi au evoluat independent si, pana in a doua jumatate a secolului al XVVIII-lea, nu s-a incercat o includere a lor intr-un cod unic. Astfel, existau in paralel legea bizantina, cunoscuti sub numele pravild, care avea cea mai mare autoritate in ambele principate; 1 legea nescrisi, si ea foarte puternicé; uneori impricinafii cereau chiar ei $8 fie jude- cati dupa normele ei. Caracterul local al obicejului il ficea greu de aplicat la nivel general gi hu putea s& corespunda evolutiei din socictatea roméneascé, care devenea tot mai complex Obiceiul incepe s& piarda din autoritate in fata legii scrise.Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasc si Moldova... 167 Domnii fanariofi au fost tot mai interesati si codifice legile intr-un cod national. Ei aveau putere legislativa, in sensul cd puteau emite hrisoave prin care si reglementeze probleme sociale si economice, care puteau confirma sau schimba vechile reglementari Mai inti, se intocmea un raport asupra problemei de cdtre membrii Divanului. Daca era aprobat de cdtre domn, hrisovul avea putere de lege. Pentru consultari in domenii impor- tante, domnul putea convoca Sfatul de Obste, dar nu era obligat sd-i urmeze sfatul. Hota- rarile domnesti care priveau statutul diferitelor categorii sociale, mai ales cu referire la {aranii dependenti, se numeau asezdminte. Toate instanjele judecatoresti erau subordonate domnului, avand rolul de a cerceta cauzele, dar nu de a le judeca, Hotirarea finalé aparfinea domnului, cea ce aména rezol- varea cazului respectiv. O activitate importanté in organizarea judecdtoreascd a avut-o Alexandru Ipsilanti, care acorda Divanului atributii de Curte Suprema de Justitie si infiin- jeaz3 departamente speciale pentru diferitele categorii de pricini: penale, civile si comer- ciale. El enunji principiul separarii puterii judecdtoresti de executiv si, in consecin{a, numeste cate un dregator special in fiecare judet, cu atributii exclusiv judecatoresti Ispravnicului i se interzice s4 mai judece. in 1780, el a promulgat un nou cod de legi, numit Pravilniceasca Condicd. in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului urmator, in activitatea de codificare a legilor, si in Tara Romaneasca, gi in Moldova, cei ins&rcinaji cu aceasti atribujie incep s& se inspire din codurile juridice modeme, mai ales din cel francez si din cel austriac, Acesta este cazul, in Tara Roméneasc&, al Legiuirii lui Caragea din 1818 (inspiraté si de Codul civil francez) si, in Moldova, al Codului Callimachi din 1817 (inspirat din Codul civil austriac). Din punct de vedere fiscal, domnul dispunea de toate veniturile tari. Singura ratiune a administrafiei era aceea de a stoarce cét mai multi bani de la populatie. La inceputul regi- mului, fondurile statului si veniturile domnului s-au confundat. Pentru a proteja veniturile domnului, amenintate de cererile sporite ale turcilor in a doua jumitate a secolului al XVIII-lea, camara domnului si vistieria statului s-au separat: - Cimara domnului. Izvoarele de venituri ale domniei erau impozitele indirecte din vami si din exploatarea sirii. Alte impozite mai putin clare si regulate erau vacdritul, ierbaritul, magaritul, fumaritul, tutundritul ¢.a. La sfarsitul secolului al XVIll-lea, veniturile camérii rau apreciate la 1 milion de lei. in Tara Rom&neascé, la nivelul anului 1816, aceste venituri erau estimate Ja 2,9 milioane. Doamna avea sursele proprii de venituri, in Tara Roméneasc constituindu-se din o parte din venitul vmilor si din birul pe figani, iar in Moldova, din venitul judetului Botosani. Vanzarea titlurilor de boierie constituia o mare sursi de venituri. Caragea Voda, de exemplu, a objinut din aceasta practicd un venit de 20 de milioane de piastri - Vistieria statului, Principala sursi de venit a statului era birul, o dare platité de fiecare cap de familie, dar aproape exclusiv de farani. $i breslele negustorilor si mestesu- garilor plateau birul. Daci o familie fugea, cele ramase trebuiau si achite si suma sa. Impreuna cu darea pentru intrejinerea serviciului postal si pentru proviziile ce trebuiau trimise Porfii, birul reprezenta 60-70% din venitul anual. Restul provenea din alte dari, Pentru porci, pentru oi, pentru stupi si pentru vin, toate fiind denumite uzmeturi”, in Tara168 {storia statului si dreptului roménes ee tS Roméneasca, si .vusumaturi", in Moldova. Acestea insi puteau fi strinse de domn si camara proprie si pentru acoperirea cheltuililor statului. Birul era strans de agenti Statului. In schimb, stringerea celorlalte dari era arendatd gi subarendat’, ceea ce mire. abuzurile din domenjul fiscal. Populajia suporta inegal povara fiscal, pentru ci, in afar boierilor care nu aveau slujbe, denumite ,neamuri”, in Tara Roméncasca, gi ym ili”, Moldova. Sumele incasate in vistieria statului trebuiau s& asigure plata obligatiilor catre’ turci si plata functionarilor. Tributul constituia obligatia principal cdtre Poartd, dar, in realitate, domnii satisficeau multe alte cereri ale acesteia. Tributul era in crestere, = ridicéndu-se, in 1820, la 2 milioane, in Tara Romaneasca, si la 1 milion, in Moldova. Veniturile vistieriei mergeau, in cea mai mare parte, la turci Finalul regimului fanariot ofera imaginea unei administrafii striine de interesele natio- nale, pusd in slujba nevoilor mereu sporite de bani ale domnilor, ceca ce a supus populatia lunui regim fiscal mult mai apasator decat regimul clacii. Tendinfele de modernizare si de transformare in sensul burghez din economie gi societate sunt abia la inceput, ecranate de regimul feudal si de structurile traditionale. Regimul fanariot a fost supus unei permanente contestatii, in primal rand, din partea boierilor paménteni. Aceasti contestatie dobandeste un pronunjat caracter politic dupa anul 1750, cu momente de varf in 1753, in perioada 1758-1759, in 1767 si in perioada 1768-1774, cand se ajunge chiar la alegerea unui domn paméntean, ‘Tarile Romane au reusit si-si pastreze entitatea politica in conditiile de rivalitate a ‘marilor puteri care nu reuseau s8 cada de acord cu privire la impartirea Imperiului Otoman 3 la delimitarea sferelor de influen{3. Acest lucru ins nu ar fi fost posibil fird o putemica Constiinfé istoricd romaneasca. Apararea entitiii politice roménesti s-a datorat, in mare misurd, boierimii mari si celei mijlocii. Reprezentanfii acestora erau constienti de faptul ca relatiile dintre Tarile Romane si Poarta Otomand erau statornicite pe baze contractuale care stipulau drepturi si obligatii reciproce. De acest lucru se str&duiau si convings marile puteri implicate in zon’, dar in primul rind Rusia si Austria, principalii adversari ai turcilor. Imperiul Otoman isi pierduse aura de invincibilitate si elitele roménesti luau in considerare evidenta declinului sau. in aceste circumstante, amintirea independentei romanesti revine tot mai staruitor in cronicile vremii, dar si in constiinfa contemporanilor si incepe sa fie priviti ca © posibilitate. La tratativele de pace de Ia Focsani din 1772 si de la Kuciuk-Kainargi din 1774, delegatile boieresti din Moldova si din ‘Tara Romaneasca au solicitat imputernicifilor rusi la tratative sd readuca statutul {arilor romanesti la vechiul stadiu contractual, cel de dinaintea tegimului fanariot, si sé elimine toate clauzele abuzive ulterioare care J-au deteriorat. in acest sens, boierii au pornit o adevarata miscare petitionar’ indreptata catre marile puteri, dar si citre puterea suzerana, Poarta Otomana, Chiar in 1774, ei cereau sultanului ca hotararile domnilor in cauze civile sau penale s8 nu mai fic supuse revizuirilor autoritaqilor din afara farii, astfel incat locuitorii din {arile romane si nu poatd face apel la alte autorititi1 1 Organizarea de stat si dreptul in Tara RomAneasc’ si Moldova... 169 in afard de domn. Era, de fapt, 0 formuli meniti si impiedice judecarea unor pricini de catre cadii din raialele dunarene, cum abuziv s-a intémplat. Acest lucru afecta insugi statutul autonom al principatelor. fn 1790, Ioan Cantacuzino adreseaza, de asemenea, un memoriu in care cere fixarea granifei cu Imperiul Otoman pe Dunare, desfiinfarea raialelor, domnitor ales de boieri dintre piménteni, unificarea obligatiilor fiscale si materiale ale {arilor roméne fafa de Poart3 intr-o singuri sum, un tribut platit la 2 ani. Desi memoriile adresate sultanului nu au avut ecou, {otusi autonomia a fost pastrata si principiul ei, fie si simbolic, a fost mentinut. Astfel, existenfa unui agent diplomatic roman, capuchehaia, la Constantinopol con- firma acest aspect. fn 1775, el a primit chiar imunitate diplomatic’. in 1792, sultanul a acordat o carta care a fixat raporturile romano-turce pana la pacea de Ja Bucuresti din 1812. Obligatiile fiscale si materiale erau stabilite, accesul demnitarilor otomani in principate era limitat, ceea ce exprimA 0 noua recunoastere a autonomiei. Poarta nu putea renunja cu usurin{é la principate, pentru cf ele deveniseri linia frontului in confruntarea sa cu Rusia gi Austria si pentra c& erau surse de aprovizionare, mai ales ale Constantinopolului Rivalitatea acestora dadea prilej si spajiu de manevra boierilor, in activitatea lor de spor al autonomiei politice, dar, daci la inceput erau convinsi de necesitatea colabordrii antio- tomane cu Rusia, dupa abuzurile ocupatiilor militare rusesti devenisera mai precauti in ceca ce priveste schimbarea suzeranitafii turcesti. Spre sfarsitul epocii fanariote, elitele romanesti erau convinse cA solufia favorabilé nu putea fi decdt deplina independent, incercénd s& gaseasca prilejul cel mai favorabil pentru ao dobandi. in 1818, Iordache Rosetti Rosnovanu, un boier moldovi ean, se adresa ambasadorului rus la Constantinopol cu un proiect care prevedea: limitarea obligatiilor fata de Poarté la un dar” anual in schimbul organizarii si guvemrii Moldovei ca un stat independent, fa si mai admiti vreun amestec otoman in problemele sale economice si politice. Era constient ci Moldova nu putea reusi de una singuri si, de aceea, cerea »protectia” Rusiei in obtinerea acestui statut. Aceasta va fi solufia si in 1877. Elaborarea si inaintarea demersurilor in acest sens se intensificd in primele doua decenii ale secolului al XIX-lea, cand s-au formulat 45 de asemenea memorii. Ele au con- testat, in primul rénd, regimul si statul fanariot, in al doilea rand, au pus in discutie proble- mele social-economice, cum ar fi agricultura, manufacturile, comerful, privilegiile si aspec- tele fiscale. in al treilea rnd, au vizat forma de guvernimant, statutul intern, cerdnd reforma institujiilor. A patra categorie de probleme viza statutul international al Principatelor. intre 1769-1820, 30 de memorii s-au ocupat de aceasta chestiune, 10 cereau indepen- denja, aproape toate, autonomia, vizand relatiile Principatelor cu Poarta, problemele terito- riale, armata nafionala, chiar si unirea celor dou tari, Redactate de marea boierime, aceste memorii se incadreaza ideilor iluministe si reformismului nobiliar. Teoria politic’ a boierimii paméntene conditiona progresul inter de obfinerea independentei. Existi o relativa convergent’ si chiar unanimitate in dezideratele nationale pe care le formuleaza boierimea paménteand in memoriile adresate Rusiei, Angliei, Franfei sau altor puteri. Exist © mare varietate de opinii cu privire la structura politica, la practica guvemarii, dar si o viziune unitara in probleme ce vizeaz3 procesul economic, cultural si de civilizatie.170 Istoria statului si dreptului roménes Dreptul in Tara Romaneasca si in Moldova in perioada regimului fanariot 3.1. Constantin Mavrocordat - domnia gi reformele legislative Cele mai insemnate familii fanariote domnitoare in Tara Romaneasca si in Moldova ay fost de origine greacd, Mavrocordatii (ins rude prin alianfd cu fostul domn piméntean,, Alexandru Ilias) si familie Moruzi, Sturza, Caragea, Ipsilanti, de origine albanezi, Ghica, 51 chiar de origine roménd, familiile Callimachi si Racovita, familii importante, care ag Promulgat insemnate coduri de legi, cum ar fi: Pravilniceasca Condicé (Alexandru Ipsilant 1780), Legiuirea Caragea (1818, cu influenje franceze), Codul (Scarlat Callimacki, 1816-1817, cu influenge austriece)'. ins unul dintre cei mai importanti domnitori, daca nu | chiar cel mai important din perioada regimului turco-fanariot, a fost Constantin Mavrocordat, cu domnii suecesive, atat in Moldova, cat si in Tara Romaneascd Fiu al lui Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot, ctitor al mandstirii Vacdrest, Acturar i posesor al unei vaste biblioteci,cuprinzénd cari si manuserise rare si valoroase), Constantin Mavrocordat dovedeste inclinatie spre cultura, urmeaza scoli superioare, este Cunoscator al mai multor limbi stréine: trea, persana, greaca modemé si clasic&, italiana si _ franceza. Nepot al lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, insdtcinat cu afacerile externe ale Imperiului Otoman, Constantin Mavrocordat a indeplinit si functia de mare dragoman al Portii. Avesta corespondeaza cu personalitiqile culturale ale vremii, de peste hotare, find apreciat de acestea, ,Constitutia” sa cu 13 articole, datati Ia 7 februarie 1740 (fiind dom- nitor al Munteniei in aceasta perioada), a fost fublicatd cu laude, in ,Mercure de France”, nnumérul din julie, 1742", in acest act se regisese principiile generale ale reformelor aplicate in cele doua principate, pe parcursul perioadelor sale de dommitor. Din nefericire, realizarile sale nu au corespuns intotdeauna intenfiilor sale’, Constantin Mavrocordat are domnii succesive in Tara Roméneasca si in Moldova, Lunde promoveaza procesul de modemnizare a societatii roménesti, prin reforme de tip social, administratiy, fiscal, judecatorese, militar 3i bisericese. Prima sa domnie in Murtenia, in 1730, este de scurts durat’, Find ales in scaun de boieri, este, in curdnd, destituit din domnie de catre noul sultan Mahmud I. Dupa o a doua domnie in Muntenia, in anii 1731-1733, Constantin Mavrocordat este strimutat in Moldova (1733-1735), iar doranul Moldovei, Grigore Il Ghica, in Muntenia. Dorind si-si recapete tronul muntenesc, Constantin Mavrocordat stoarce cat mai multi bani de la contribuabi Pentru ai corupe pe inaltii demnitari de la Poarti. Constantin Mavrocordat nu se margineste 'a sporirea darilor. El cauté mecanisme de reforme ale structurilot sociale in scopul de a le acomoda mai mult la interesele domnici. Prin Ayezdmantul din 1734, toti boierii care ocupau in aparatul de stat dregatorii, incepand cu marele logofat, erau scutiti de impozitul Pe cap de locuitor. in cazul in care isi pierdeau dregitoria, boierilor nu li se mai impunea si achite .darea de mazil”, de la aceasti dare find scutifi si copiii lor. Notiunea ymazil” se 'P. Constantiniu, 0 istorie. ‘sincera a poporului romén, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999, p. 175, ? CC. Giurescu, D.C. Giurescu, Istoria romédnilor din cele mai vechi fimpuri pana azi, Ed. Albatros, Bucuresti, 1975, p. 498 ° Ibidem, p. 499,a a organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneascé si Moldova... 171 referea nu la toti boierii care-si pierdusera dregatoriile, ci numai la aceia dintre ei care nici ei, nici rudele lor n-au avut dregétorii mai sus de logofttul al rreilea”. Asezimantul stipula ci, din acel moment, persoanele care nu erau de origine boiereascA nu mai puteau fi fnnobilate, acestea urménd sa fie scoase gi din componenta mazililor. A doua domnie in Moldova (septembrie 1741-20/30 iulie 1743). Politica de reforme a domnului este continuati $i ridicata pe o noua treaptd in a treia lui domnie din Muntenia. La 7 februarie 1741, Constantin Mavrocordat emite un hrisov domnesc care prevedea un vast program de reforme in domeniile fiscal, agrar, administrativ si juridic. Domnul a acordat 0 mare importanja acestui act, cunoscut, pe plan extern, sub titlul de ,.Constitufie”, fiind publicat in revista francez4 ,,Mercure de France”. Scopul urmirit era de a-] prezenta pe domn in plan international in calitate de promotor de reforme, adicd de print luminat. Dar, dup’ promulgarea hrisovului in 7 februarie 1741, dommul nu s-a folosit de rigazul care a intervenit pentru a-l aplica in practica. in septembrie 1741, Constantin Mavrocordat este transferat de Poarti in Jara Moldovei. Aici incearcé si pun’ in aplicare prevederile »Constitufie®” sale. Prima reform’ infaptuita de el a fost cea fiscala, care prevedea desfiin- farea impozitului pe vite mari comute ~ a vacdritului si a cunifei (impozit pe cai) — si fixarea platii birului in patru sferturi pe an. Suma birului, care revenea unei familii, era de 105 parale (5 parale alcdtuia ,rdsura” — plata pentru persoanele care strangeau impozitul). Holteii plateau 55 de parale. in cadrul fiec&rei localitaqi, suma totala era ins impartita 1a plati conform averii fiectrei familii. Cei care dispuneau de avere mai mare pliteau mai mult, Zlotasilor (stringatorilor de impozite) li se interzicea a lua banii dajdiei de la un om pentru altul”. Aceasta punea capat solidaritatii fiscale in cadrul satului. S-a introdus un impozit special pentru mazili (dajdia mazileascd), care se plitea de 4 ori pe an; darile se plateau la Iocul unde contribuabilul era inscris in recensamantul fiscal; a fost unit venitul domnului (cimara) cu cel al statului (vistieria), fiind infiinfati Casa Rasurilor, de unde se Juau bani pentru plata sAmbriei functionarilor domnesti. Prin reforma sa fiscala, Constantin Mavsocordat revenea la sistemul ruptei in patru sferturi, practicaté anterior de Antioh Cantemir (in 1700), Nicolae Mavrocordat (in 1710), Mihai Racovita (in 1723) si Grigore II Ghica (in perioada 1726-1733). Spre deosebire de predecesorii sai, Constantin Mavrocordat a lichidat sistemul ruptei platite pe gospodarii separate (rupta vistieriei) si a introdus un sistem unic pentru toti contribuabilii. Dar, din cauza unei cresteri noi a cerintelor in dari din partea Portii, domnul a fost nevoit s& incalce prevederile reformei — numarul de ,,sferturi” este marit pind la 6, apoi, pana la 8. insusi ,,sferrul” devine un impozit separat. Mai reusite au fost reformele care prevedeau reorganizarea structurilor sociale. in anul 1741, Constantin Mavrocordat i-a tepartizat pe boierii dregatori dupa trei ranguri — mare, mijlociu si mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leaf’ din vistieria statului. Leafa reprezenta 0 anumit& coti-parte din suma impozitelor de stat acumulate. inca pani la domnia lui Constantin Mavrocordat, o parte dintre farani se ,Jinchinau’™ boierilor cu slujbe, in schimbul unui numar de zile de munca sporit, acesti {rani erau scutii de a presta dari cétre stat. in anul 1742, domnul Constantin Mavrocordat a legiferat printr-un asezimint special aceasti categorie de farani, limitndu-le, totodati, numarul, Ela stabilit, pentru fiecare reprezentant al ierarhiei boieresti, precum si pentru clerul inalt, un numa fix de {rani — ,,scutelnici” — eliberati de la plata impozitelor pentru stat (cate 80, 60, 50, 20, 16, 10 si 5 oameni), care, in schimbul darilor cdtre stat, erau obligati si indeplineasca prestatii in favoarea acestor persoane. Obligatiile {Zranilor-scutelnici fata de172 Istoria statului si dreptului romane: bole si tnaltul cler se fixau pe baz’ de contract si pentru un termen limitat, Mun scutelnicilor era folosita in acele domenii ale gospoditiei senioriale in care se cerea anumité specializare: in viticultura, cresterea animalelor, in transporturi etc In 1741, au fost reorganizate si stérile militare — slujitorii, calarasii, darabanii s.a, ‘majoritatea acestora find inclusi in categoria populatiei impozabile, ei sporind numeral Franilor bimici. Partea rimasi a slujitorilor a fost pusi la dispozitia dregatorilor, in, schimbul unor inlesnirifiscale, si exercita functi politienest : Concomitent cu reorganizarea structurii interne a categoriilor sociale, domnul a intre. a firi, in primul rand, a fost unificata si subordonata si mai mult puterii centrale admi. = nistrafia finuturilor. in fruntea fiecdrui finut erau numifi cate doi ispravnici, cdrora le 4 Teveneau funofii administrative, fiscale si judiciare Acestia, asemenea boierilor dregatori, aveau dreptul si intte in orice mosie si si judece faranii dependengi. La dispozifia ispray. nicilor se afla un grup de slujitori sub comanda unui cSpitan, Unele schimbari s-au produs si in organizarea judiciaré din principat. Au fost desemnati judecatori speciali din numérul marilor boieri, care nu aveau dregitorii, Printre acestia se numéara si cronicarul [on Neculce, Ei crau obligafi s& se prezinte Ia curtea domneasca si si examineze diferite litigii, find salarizati din vistierie. Functionarii, numiti de domn $i platiti din bugetul statului, era obligati si informeze regulat domnia despre activitatea lor. Informatia trebuia aleatuita numai in limba romana. In cadrul reformelor, a fost acordata 0 anumi atentie si bisericii, Printr-o dispozitie domneasca, se interzicea de a ridica la rang. bisericese persoane negtiu- toare de carte; aceleasi dispozitii interziceau Protoiereilor, care se aflau in fruntea condu- cerii ecleziastice de finut, si aiba propriile lor itchisori, deoarece, dupa cum se stabilise, e "uau bani de ta cei intemnifati. Constantin Mavrocordat a cerut, de asemenea, de la egu- menii mandstirilor de ard, si prezinte dari de seam anuale referitoare la activitatea lor gospodireasca. Tinand cont de nemulfumirea calugarilor fata de activitatea egumenilor, humiti de mittopotie din randul grecilor fanarioti, dommul a emis o dispozitie privind ale. gerea pe viafi a egumenilor numai din randurile célugarilor autohtoni, Reformele din perioada domniei Iui Constantin Mavrocordat, din anii 1741-1743, n-au vizat problema situatiei juridice a faranilor serbi. Dar, dupa ce este numit de Poarta domn al Munteniei (1744-1748), domnul s-a preocupat si de ea. Hrisovul de eliberare din serbie (rumanie) din 1746 a dat posibilitatea jaranilor sa iasA din starea de dependenga personala fafi de stapinii de mosii, riscumpirandu-se cu suma de 10 taleri pe cap. Reforma {rineascd a fost promulgati de domn si in Moldova, in timpul aflitii sale la domnie, in ani 1748-1749, A treia domnie in Moldova (februarie 1748-august 1749). La 9 aprilic 1749, la mandstirea Trei Ierarhi din Tagi, Constantin Mavrocordat a convocat Marea Adunare a ‘Tari Despre desfigurarea Adundrii aflam din Asezdiméntul de dezrobire si din relatarile croni. carului Pseudo-Enache Kogalniceanu, Conform acestui asezimant, se stabilea statutul vecinilor in comparatie cu faranii slobozi asezati pe mosii boieresti si mandstiresti. Boierii au fost nevoiti si recunoasca abuzul care s-a facut prin asimilarea vecinilor cu robii figani, Promitind ca, pe viitor, vecinii vor fi considerati .sdteni megiesi flird mosic”. S-a mai Convenit .ca tunci cand se va vinde mosie oamenii s& nu se vanzd”, Boierii au convenit si nu le mai spund ,.vecini” acestor tarani, .ci ca niste séteni ai satelor in sat s& ramand”. Afirmatia privitoare la ramdnerea in sat nu se referea la mosia stipanului, ci era 0 obligatieOrganizarea de stat si dreptul in Tara RomAneascé si Moldova... 173 fiscal a tuturor categoriilor de {arani, introdusi incd in octombrie 1741, de a nu parasi satele fra incuviintarea domniei, Boierii au refuzat sd accepte riscumpérarea vecinilor cu 10 taleri, ca in Muntenia, socotind aceasté suma foarte mici, dar au reusit si capete incuviintarea domnului ca fostii vecini sa presteze 24 de zile de boierese pe an. Legislatia agrara a avut drept scop asigurarea solvabilitatii tAranilor la prestarea darilor cdtre stat. Scopul primordial al statului a fost mobilizarea resurselor {Ari in vederea indeplinirii cerinfelor Porfii. Aceasta a constituit cauza principala pentru care Poarta a sustinut aceste reforme. Politica interna promovat de Constantin Mavrocordat a fost realizata prin metode caracteristice absolutismului luminat si a avut un efect modemizator, cu consecinte pozitive in perioada care a urmat. Constantin Mavrocordat s-a dovedit a fi nu numai un bun om politic, ci si un recunoscut om de cultura. El a continuat activitatea de dezvoltare a invata mantului, Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domnesti din Iasi, a trecut intre- finerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Ion Neculce scria c& acest domn ,,Mai socotit-au... pentru scoli de invéjaturd... si au dat stire tuturor mazililor in toata fara ca sd-si aducd copii la invéyétura la scoala, ca sé-si invefe orice limbé le-ar fi voia, pentru ca sé se afle oameni invéqati in péiméntul nostru al Moidovei, precum sant si prin alte ,ar?”. in scopul desivarsirii studiilor ficute in tara, Constantin Mavrocordat a trimis 15 tineri, fii de boieri, pentru o perioada de trei ani, la Venetia, Domnul a propus cétorva savanfi strdini sa intoc- measci o istorie comuna a Moldovei si a Munteniei, numiti ,Prodromus historiae Principatum Valachia et Moldavia” (proiectul profesorului de latina Jon Rigurski). Desi acest proiect n-a fost realizat, el vadeste modemitatea conceptici si a metodei lui. De asemenea, din porunca domnului, este tiparité prima colectie de documente istorice din Moldova (Ocolnica). Domnul i-2 cerut lui fon Neculce s4 intocmeascd un tratat despre istoria fiscaliti{ii, pe care batranul cronicar n-a reugit si-| realizeze. Vorbind despre activitatea culturala a Ini Constantin Mavrocordat, grecul Petru Depasta, care i-a consacrat 0 cronic& acestui domn, spunea: Constantin Mavrocordat a vrut sd facd din Tara Gerilor 0 imagine a Helladei”, adic a unei {Sri de inalt& cultura Constantin Mavrocordat colecta informatii despre evenimentele politice din diferite ari ale Europei, comandand ziare din aceste state. Informatia sistematizata de el era trimisa la Poarta. Domnul intrefinea relafii amicale cu ambasadorul Franjei la Istanbul si cu alti diplomati europeni. A patra domnie in Moldova (18/28 iunie 1769-4/14 decembrie 1769). Ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat a fost scurtd si s-a suprapus peste unul dintre razboaiele Tuso-otomane, Se refugiaza la Galati, ins este ranit de un ofifer rus si facut prizonier, Transportat in graba la Iasi, domnitorul se stinge din vial la 4 decembrie 1769 si este inhumat in Biserica Sfantul Gheorghe, linga Mitropolie, acesta ramanand ins& una dintre figurile cele mai insemnate ale epocii fanariote, atragnd asupra sa atenfia cercurilor din apusul Europei’. 3.1.1. inceputul reformelor Instaurarea domniilor fanariote n-a afectat autonomia Tarilor Roméne, deoarece ele si-au pistrat statutul special de teritorii neincorporate in Imperiul Otoman, iar relatiile domnilor cu Poarta ramaneau cele de suzeranitate-vasalitate. Prin firmanul de investire, "C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, op. cit, p.499,174 {storia statului si dreptului romanesc Sultanul stabilea c& el, in calitate de suzeran, incredinjeaz’, ,slugii devotate” — domnului »fveastd fara pentru a o stapéni si ao guvema”. Se sublinia, de asemenea, c& fara va fi in deplina Tui stipanire, Pentru a asigura stabilitatea si capacitatea de plata a contribuabililor, © Puterea suverand ineuviinja activitatea politica intema a domnilor, care prevedea realizare, acestor cerinje prin intermediul unor masuri administrative, sociale etc. Domnii fanarioti rau constienfi de faptul e& fara nu putea fi guvemnatd mumai cu sprijinul persoanelor din mediul fanariot, De aceea, ca s& se mentina un timp mai indelungat la conducere, ei se Straduiau sd facd atat voia Portii sia boierilor fanarioyi, cat si pe cca a boierimii locale. Dar, Pentru aceasta, trebuiau sd ia masuri ca in fard si domine ordinea, in primul rand, s& asigure Stabilitatea in viaja satelor, unde se produceau bunurile materiale care se repattizau inte _ Poarti, boierimea fanariotd si cea locald. La sfarsitul secolului al XVUI-lea, in Principatele Romane continua s& se consolideze, mai mult spontan, roful domniei in viaja social a (aii, ca instrument de presiune polities si economicd dirijat de imperiul Otoman. Accasta a avut influenfe asupra dezvoltiti Tapor- turilor agrare, a cauzat o si mai mare delimitare a formelor de relatii sociale impuse de Puterea central in viaja satelor, ceea ce a sporit starea de dependent a yaranilor fafa de aparatul administrativ al statului si a redus-o pe cea de subordonare fati de proprietarii funciari. Accentuandu-se tot mai mult pe masura agravarii suzeranititii otomane, acest Proces de modificare a formelor de dominate si subordonare a difetitor paturi sociale din fara atinge, in prima jumétate a secolului al XVHl-lea, unele limite, motiv pentru care 0 reglementare prin lege devine absolut necesar’. Reformele sociale si politice inteme infaptuite in Moldova si in Tara Roméneascd la mijlocul secolului al XVIUl-lea erau menite si legifereze noul raport de forfe in viata politica interna, inceputul amplei activititi de reforme in toate sferele vietii politice interne a fost inaugurat prin Hrisovul domnese din 7 februarie 1741, care prevedea reelementari in domeniile fiscal, agrar, administrativ gi juridic. Obiectivul acestui hrisov era depasirea de c&tre Tara Romaneased a consecinfelor rizboiului ruso-austro-ture din 1735-1739, Ca umare @ acestui rizboi, Imperiul Habsburgic a fost nevoit si retrocedeze Oltenia, care a fost realipité la Tara Romaneasca. in timpul stapanirii austriece in Oltenia, au fost infiptuite mai multe reforme politice inteme, care consolidau rolul statului in viafa social a pro- vinciei. Reformele austriece din Oltenia au devenit un catalizator si, totodat’, model pentru Programul de reforme al tui Constantin Mavrocordat. in activitatea reformatoare a domnului se impunea preponderent sectorul fiscal. Prevederile cu caracter fiscal ale hrisovului erau: desfiintarea vacdritului (dare pe capetele de vite mari cornute), a pogonititului (darea pe suprafetele de vie), revenirea la sistemul de percepere a impozitelor in patru rate (sférturi), scutirea de dajdie a méndstirilor Si a preotilor si de toate darile catre stat a descendentilor marilor boieri, a asa-numitelor reamuri. Pentru ca reforma fiscalé si dea roadele scontate, era necesar ca vistieria s& find cvidenfa contribuabililor. Hrisovul din 1741 prevedea ca ,fistecare in ce judef si in ce sat va sedea acolo sd-si dea si dima”. Dommul a acordat © mare importanta acestui act, care confinea programul de reforme fiscale, sociale gi administrative, si I-a facut cunoscut peste hotare prin publicarea lui sub titlul de Constitufie in revista francezi Mercure de France. Scopul preconizat era de a-l prezenta pe domn in plan international in calitate de promotor de reforme, adicd de print luminat.| Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasc4 gi Moldova... 17s Dar, dupa promulgarea hrisovului din 7 februarie 1741, domnul nu |-a putut imple- menta, deoarece este transferat de Poartd in Tara Moldovei. Aici, el incearca s puna in aplicare prevederile ,Constitutiei” sale, Prima reforma realizata de el a fost cea fiscala, care prevedea desfiinjarea vacaritului si a cunifei (dare pe cai), fixarea celor patru ,,sferturi” la plata birului pe an, incepand cu luna noiembrie. Suma birului care revenea unei familii era de 105 parale (5 parale alcdtuiau risura — plata pentru cei care stréngeau impozitul). Holteii (persoanele necdisitorite) pliteau 55 de parale. in cadrul fiecdrui sat suma totala era ins repartizati conform averii fiecirei familii, sistem numit cis/d. Ispravnicii cereau ca plata care revenea satului s& fie achitata in intregime. Zlotasilor sau vorniceilor li se interzicea 1a lua banii dajdiei de la un om pentru altul”, ceea ce punea capat solidaritatii fiscale in cadrul satului. Rezumand cele mentionate referitor la reforma fiscal, putem trage urmatoarele concluzii: Y a fost supusa impozitirii intreaga populatie neprivilegiata — impozitul era platit de fiecare contribuabil in patru rate; ¥ au fost inlaturate responsabilitatea colectiva pentru plata impozitului si impozitul pe avere; ¥ boierimea si clerul pliteau impozite. Pentru descendenjii boierilor de starea a treia a fost introdus un impozit special (dajdia mazileasc), care se plitea de 4 ori pe an; Y a fost unit venitul domnului (Amara) cu cel al statului (vistieria), find infiintata Casa Rasurilor, de unde se luau bani pentru plata salariului functionarilor domnesti.. Vom mentiona principalele prevederi ale reformei: introducerea ruptei pentru fiecare contribuabil si perceperea impozitului in sferturi nu erau o noutate in sistemul de impunere din principate. Rupta apare la sfargitul secolului al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVil-lea. in aceasti perioad’, rupta a fost acordat’ in sase cazuri. Ea prezenta un privi- legiu dat unor sate intregi sau gospodarii separate in scopul de a repopula unele agezari parasite de locuitori sau drept miluire unor ménastiri inchinate. in a doua jumitate a seco- lului al XVI-lea, rupta este tot mai des pomenita in crjile domnesti din Moldova (27 de cazuri). in anul 1700, domnul Antioch Cantemir generalizeazé rupta pe intreaga ard. Volumul ei era stabilit pentru fiecare localitate. Desi rupta nu era o noutate, generalizarea ei pe {arf a fost apreciat de cronicarii timpului ca inceputul perceperii impozitului dupa un sistem nou. Odata cu generalizarea ruptei pe ara, au fost unificate multiple dari, percepute in diferite monede — taleri, lei, orti, zloti. Impozitul unic introdus de Antioh Cantemir n-a putut acoperi toate cheltuielile ocazionate de domnie si de cerinfele Porjii, Domnul a fost nevoit sa introduca ciferturi suplimentare, numarul cArora, pe an, a ajuns, cu timpul, la 6-8. insusi cifertul devine un impozit nou, iar suma banilor care revine unui cifert se inmultea la numérul ciferturilor introduse pe parcursul anului. Locuitorii satului purtau raspunderea colectiva pentru plata intregii sume, care revenea satului. Dac& unii firani fugeau, cei Himasi plteau si impozitul celor plecati. Aceastd plat se numea ndpastd. La sistermul ruptei percepute pe sferturi au mai recurs, in 1710, domnitorul N. Mavrocordat, in 1723, Mihai Racovifa, in 1726-1733, Gr. Ghica. Dar, de fiecare data, cifertul, din a patra parte a impozitului pe an, se transforma intr-un coeficient de inmuljire a unei sume fixate a impozitului. Prin reforma din 1741, Constantin Mavrocordat revine la sistemul ruptei platite in patra sferturi. Se lichida sistemul ruptei platite pe gospodarii separate si se introducea un sistem— 176 Istoria statului si dreptului romanesc unic pentru tofi contribuabilii. Volumul stabilit al ruptei pentru fiecare gospodairie se aduna dupa numarul gospodiriilor din sat, aceast suma fiind colectat’ conform averii fiecdruj locuitor, adic dupa sistemul cis/ei. Suma impusa se constituia numai din acel volum de plata ce revenea locuitorilor satului. : Pentru ca reforma fiscal sa aiba succes, era necesar ca cerinfele Port in bani, grine, materiale de constructie s& fie stabile. Or, de-a lungul intregii suzeranita{i otomane, Poarta nu si-a asumat angajamente stabilite niciodati. Reforma, abia promulgati, a fost incalcati de insusi autorul ei ~ numérul de sferturi este mérit pana la 6, apoi pand la 8, Reforma ar fi avut sanse de reusit numai dacd Poarta ar fi renunfat la practicile sale abuzive. Domnul nu s-a marginit numai la traducerea in realitate a reglementirilor ,Constitutiei” sale, au urmat dispozitii si hotarari, care prevedeau reformarea structurilor sociale ale tari. 3.1.2. Desfiintarea rumGniei in Muntenia prin Asezdmantul din 1746 si a veciniei in Moldova prin Asezaméntul din 1749 Deceniul care s-a scurs dupa razboiul ruso-ture din 1735-1739 a fost o perioada de actiuni premergatoare eliberdrii iranilor de serbie. Anii rézboiului, ocuparea Tarii Moldovei de catre armata rus au creat condifii pentru ca {aranii serbi-vecini si-i pardseasca pe stépani fara mari greutati, unii plecnd peste hotare, iar altii, in calitate de {arani slobozi, asezindu-se pe alte mosii din interiorul tarii. Drept urmare, vistieria a inregistrat o insem. nati scddere a numarului contribuabililor. Pe de alt& parte, necesitajile de aprovizionare a armatelor, acolo unde furniturile erau platite, au sporit circulafia monedei de piafi, extinzand posibilitatea achitarilor darilor de bani. Cerintele in aprovizionare au stimulat interesele stap4nilor pentru sporirea productiei agricole. Domnia, ca si obfina o crestere a productiei, a dublat prin asez4mant domnese numéirul de zile de boieresc al firanilor cturasi de pe mosiile manastiresti, ca se strduia s& intoarcd \aranii emigrati peste hotarele Sarit, precum i sf atragii strdinii, acordindu-le avantaje fiscale si dindu-le garantii c& isi vor pistra libertatea. in aceasta perioada, incercrile stapanilor de a-si exercita, ca mai inainte, autoritatea asupra féranilor intmpina din partea lor 0 mai mare rezistenff. in. politica Promovata de statul otoman a existat practica traditionala de a-i apara pe contribuabili de abuzurile administrajiei locale, pentru ca ei si nu piarda capacitatea de a plati impozite. Astfel, in firmanul din 1744 adresat domnului Tarii Roméanesti de cAtre sultanul Mahmud 1 Se spunea: ,,fe vei strdidui in acest interval sa ridici si si repopulezi fara si, folosind mij- loace blajine, dind dovezi de bunivoinfi si consolidind ordinea publica, vei readuce tofi locuitorii, raiale si neraiale, serbi si sdraci, imprastiagi in toate directiile din pricina abu- zurilor si masurilor arbitrate ale predecesorului tau (Mihai Racovits —n.n.) destituit din Sunctiile si indepértat din tara peniru excesele comise impotriva voinfei noastre imperiale”. Este cunoscut un firman din 12 decembrie 1752 al aceluiasi sultan, adresat domnului Moldovei, in care se consemnau abuzurile boierilor fata de faranii eliberati de vecinie in 1749, pe care proprietarii fi tratau ca mai inainte: .Sa-i scofi si sai scapi din miinile boierilor pe tofi acei dintre supusti Moldovei, care sunt oprimati de ei, sub numele de «veciniy”. Concomitent cu aceste misuri, actiuni intreprinse impotriva oprimatii franilor, S-a recurs gi la masuri pentru a aduce {aranii emigraji de peste hotare si oamenii din alte parfi. intrucdt att strainii, cat si moldovenii instrdinafi se temeau c&, odati stabiliti pe mosiile stépanilor, nu vor putea scipa de o eventual aservire, Constantin MavrocordatOrganizarea de stat si dreptul in Tara Romaneascd si Moldova... 177 (prin dispozitiile sale din 1742-1743) se preocupa si-i ia sub ocrotire. Interzicerea de a-i face serbi (vecini) pe tranii nou-venifi avea drept scop de a inmulfi numarul contribuabililor, dar era si o masura care putea si ducd la desfiinjarea completi a veciniei. Reforma fiscala de la 1741 a impovarat toate categoriile de jarani, in special yaranii dependenti, Astfel, actul dezrobirii s-a impus ca o masura destinata a opri golirea satelor de firani contribuabili Pentru a pune capit deplasirii rurale (fugii), domnia a uniformizat indatoririle {aranilor fata de stépanii de mosii, vizdnd, in prima etapa, desfiintarea gerbiei. Poate cea mai impor- tanta reforma susfinuté si aplicati de domnitorul fanariot a fost eliberarea din serbie (rumanie, in Muntenia, in 1746, vecinie, in Moldova, in 1749) a faranilor, oferindu-le posibilitatea de a iesi din starea de dependena personala fafa de proprietarii de mogii. La | martie 1746, domnitorul hotaraste prin Asezimént c ruménii fugifi care vor reveni in Tara Roméneasc vor deveni oameni liberi, pentru ca, la 5 august, acelasi an, actul desfiingarii serbiei si fie definitivat prin condamnare canonic3; aceasta consta in incompatibilitatea dintre morala crestina si institutia serbiei (potrivit moralei crestine, ,.un crestin nu poate fine in robie pe fratele sau”); astfel, pentru a-si mantui sufletele, seniorii erau poftiti si-si elibereze serbii de bunavoie sau s& primeascd rscumpararea acestora in suma de zece talet In Moldova, prin hotararea de la 1749, se urmarea scopul de a restabili linigtea in rndurile ,aranimii contribuabile. Boierii, care stiau despre cliberarea ruménilor din Tara Roméneascé, s-au aratat nemultumiti de dispozitia domnului de a convoca Marea Adunare a Tarii la 6 aprilie 1749. Situatia din fara se agravase si din cauz8 cA iama anului 1748 a fost foarte asprd, in {ard inregistrandu-se o lips acuta de produse alimentare si de furaj. in anul urmitor a fost mare seceta, care a adus, dupi ea, o mare foamete. Despre desfasurarea Adunarii {ari aflam din actul de dezrobire si din relatirile tui Pseudo-Enache Kogalniceanu. Conform actului, care era o anafora intarita de domn, se stabilesc statutul pe care i] aveau vecinii $i situatia lor, in comparafie cu faranii slobozi de pe mosiile boieresti $i m&ndstiresti si cu tiganii robi. Documentul oficial este rezultatul unui compromis intre domnitor, care dorea si desfiinfeze vecinia prin rascumpararea cu bani, si boieri si manastiri, care intenfionau sa pastreze munca gratuit a faranilor si si-si mentina privilegiile. Boierii au fost nevoiti si recunoascé abuzul care s-a facut prin asimilarea vecinilor cu robii tigani, promigind ca, pe viitor, vecinii vor fi considerafi ,s3teni megiesi ffird mogie”. Prin actul din 1749, boierii au renunjat la dependenta personal a vecinilor fara de stapani, dar nu au renungat la boierescul pe care acestia il datorau — 24 de zile de clac& pe an sau 2 lei pentru 12 zile, Munca de claca a fost ins& mai putin utilizati in agricultura si mai mult in activititile gospodaresti. Dijma (dare reprezentind a zecea parte din produse, perceputa de stipAnii feudali de la producdtorii directi*) a ramas cea mai important’ forma a rentei feudale. Prin confirmarea noului sau statut, fiecare vecin primea ,cdte 0 fiduldt domneased cu pecete gospod, ardtdnd cé de aici incoace sé mu se mai numeascé vecini". Faptul ca in “F. Constantiniu, op. cit, p. 174, ? V. Breban, Dictionar al limbié roméne contemporane, Ed, Stiintitica i Enciclopedic’, Bucuresti, 1980, p. 163.178 'storia statului si dreptului romanese Aseziimdntul din 1749 lipsea formularea directa a desfiinarii veciniei este explicat si prin aceea cd actul s-a pistrat incomplet. fnsa in alte acte, precum anafora marilor boieri din 3 iunie 1765 referitoare la satul Radasani, Scrisoarea din 2 decembrie 1767, prezentaté domnului de catre stolnicul I Canta, Raportul comandantului rus P, Rumeanfev din 1774, se confirma desfiinfarea veciniei, oe Abolirea institujiei veciniei a cuprins doua etape ~ a dezrobiri, care s-a incheiat in 1749, si] a egalarii numarului de zile de claca al fostilor vecini cu al faranilor laturasi, care sa‘ realizat, in timp, numai prin refuzul locuitorilor eliberati de a presta un volum de munca mai mare decit ceilalfi siteni. Unele porunci care s-au dat in deceniul urmitor pentru Prestarea numarului de 24 de zile de claca se datoreaza, desigur, confuziei create prin nerecunoasterea reformei lui Constantin Mavrocordat de catre domnul Constantin Racovifi, Gare a provocat tensiuni intr boieri si Gran (documentul din 10 ianuarie 1750). : Domnul nu a intentionat si le impund tuturor {aranilor dependengi sa presteze cite 24 de zile pe an, pentru cd era interesat ca locuitori si aia posibilitat st plateasca impozitele, De aceea, in mai multe dispozitii, domnul insista ca la baza obligatiilor tuturor taranilor si fic pus numérul de zile de Iucru prestate de t€ranii léturayi. In toate poruncile date in cursul anului 1750, Constantin Racoviti lasa locuitorilor de pe mosii posibilitatea de a lucra dupa obiceiul vechi sau de a face 24 de zile, dupa hotararea noua. Dar locuitorii nu doreau si Presteze 24 de zile de munca pe an. Totusi, lipsa de claritate a dispozitiilor domnesti a fost in favoarea fostilor vecini, care, datorit acestui fapt, se puteau sustrage mai ugor de la obligatiile impuse de reforma si nu prestau numarul mare de zile de claca care lise oerea, Pentru a lichida confuzia creata, in anil 1766, domnul Gh. Ghica a promulgat Asezamantul pentru boieresc, care fixa 12 zile de munca pe an pentru toate categoriile de {rani dependenti, cu exceptia locuitorilor din satele de frontier, care prestau un boieresc de 6 zile pe an. Pentru prima data, Ayezdimanrul stabilea volumul clacii, care trebuia si fie Prestat intr-o zi de munca, numit ,nart”, dar acest volum era atét de mare incét pentru reali- zarea lui erau necesare cateva zile. Ca urmare a rezistenfei opuse de catre jarani din cauza volumului sporit al prestajiilor in favoarea statului, pana la sfarsitul secotului al XVII-lea, snartul” nu a fost generalizat in fara. in majoritatea domeniilor, prestatile feudale erau stabilite prin acord, denumit Arvoiald, intre (rani si stapAnii mosiilor, care erau nevoifi sd accepte aceasta pentru a impiedica fuga faranilor. Numele de ,,vecin”, dat fostilor rani dependenti, nu a disparut odata cu reforma, find folosit in deceniu care a urmat chiar si in uncle acte oficiale, precum si in zapisele de ‘vanzare-cumparare a mosiilor. Aceast4 Practica este caracteristica si pentru Tara Roméneasca, unde denumirea ,.rumdn” s-a mai intdlnit pe multe mosii, cu toate c& actul de riscumpirare din 1746 prevedea eliberarea ruménilor, cu condifia ca ei s& plateased taxa de 10 lei in Moldova, termenul ,.vecin” este Scos, apoi, din uz, chiar mai repede decat termenul stuman” din Tara Romaneasca. Dar, in cazurile in care stapanii de mogii erau in pierdere in urma desfiintarii veciniei, ei au pastrat starea de ..vecin”. Astfel, in 1750, boierul lordache Ruse a intocmit ,Jzvodul de vecini de Vercenesti, care pe unde sdntu, sai se stie”, desi acelasi boier semnase actul din 6 aprilie 1749 de desfiintare a veciniei. Cand seaunul domnese a fost ocupat de alt domn, acest boier continua si-i trateze pe {aranii si ca pe veciniOrganizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasca si Moldova. 179 A doua faza a desfiintarii veciniei consta in refuzul fostilor vecini de a presta numarul de zile de lucru impus de stapdni, ceea ce se termina prin transformarea lor in farani depen- denfi cu drept de stramutare. Legislatia agrard, promulgata in scopul asiguririi solvabilitatii ranilor la prestarea obligafiilor fata de stat, a constituit o parte componenta a unei serii de reforme orientate spre legalizarea schimbérilor ce s-au produs in relatiile agrare in Principatele Romane in secolul al XVIII-lea. Urmand exemplul german, Constantin Mavrocordat a susfinut introdu- cerea culturii cartofului in cele doua principate, ca altemativa la culturile cerealiere. 3.1.3. Reformarea structurii sociale a populatiei. Schimbari in organizarea administratiei, a justitie’ si a bisericii Reformele sociale de 1a mijlocul secolului al XVIll-lea, concomitente cu legalizarea schimbarilor in sistemul obligatiilor fati de stat si definirea unei situafii juridice noi a saranilor serbi, au vizat si reorganizarea altor categorii ale populafiei. in perioada care a mat dupa reforme, taranii se divizau in categorii nu dupa gradul de dependent& fata de stapanii funciari, cum se proceda mai inainte (Vecini, ruméni in Tara Romaneasca, liturasi, poslugnici in Moldova), ci dupa caracterul dependentei lor fata de stat. Contribuabilii care nu se bucurau de privilegii intrau in componenja birnicilor, iar cei care aveau privilegii la plata impozitelor, in cea a rufeturilor. Birnicii erau numifi cu termenul general ,,arani” si se divizau in dijmasi si clacasi, care locuiau pe pimanturile boieresti si mandstiresti, si f4rani care locuiau pe pamanturile Jor proprii Mult mai complicaté era componenta rufeturilor. Aceasti categorie fiscalA includea atét farani, cat si diferite categorii de slujitori care aveau privilegii ta plata impozitelor de stat. ~ in componenta taranilor intrau categoriile ,ruptd de vistierie si rupta de camara”, categoriile fiscale alcatuite din colonisti veniti de peste hotare (emigranti straini gi bejenari reveniti in patrie), pentru care se stabilea un impozit fix pe cap de locuitor, varsat in vistieria statului sau in cea domneasca; ~ 0 categorie special a populatiei rurale care facea parte din componenta rufeturilor se constituia din sewelnici. Formarea acestei categorii tine de asa-numita ,inchinare” a faranilor in profitul boierilor cu slujbe, atestat’ in perioada precedent’. in 1742, domnul Constantin Mavrocordat a hotarat si legifereze printr-un asezamént special aceasta categorie a scutelnicilor, limiténd numarul lor. El a stabilit pentru fiecare reprezentant al ierarhiei boieresti, precum si pentru clerul inalt un numar fix de jarani — scutelnici eliberaji de plata impozitelor pentru stat (céte 60, 50, 20, 16, 10, 5 oameni), care, in schimbul darilor de stat, crau obligati si indeplineasc’ prestatii in favoarea acestor boieri. Concomitent, acesti scutelnici, care nu posedau pamant, executau si prestafii senioriale (dijma, claca) in favoarea stépanilor funciari, pe pamantul crora erau asezati cu traiul. Toate dirile colectate de la farani — partea lor senioriala in favoarea boierilor gi clerului si cea ce se cuvenea statului ~ se imparfeau intre boierii stapani de mosii si functionarii Statului, inclusiv partea dregitorilor, care nu dispuncau de mosii (in primal rand, boierii fanarioti). in anul 1763, 347 de boieri si de fefe bisericesti stipdneau 2207 scutelnici. Obligatiile tZranilor soutelnici fata de boieri si de reprezentantii inaltului cler se deosebeau esenfial de cele ale ,Zranilor clacasi si dijmasi. Ele se fixau pe baz de contract si180 \storia statului gi dreptului roma pentru un termen limitat. Cuantumul obligatiilor asumate in schimbul scutirilor (partiale totale) de sarcinile fiscale nu era reglementat de puterea central (ca in cazul relay clacasilor cu stapanii), ci varia conform invoielilor personale. Faptul c aceste contracte incheiau pe un termen limitat (1-3 ani) atribuia raporturilor un caracter temporar. expirarea termenului, producdtorul era liber sa revina la starea precedenti sau sd reinnojag Contractul, sé-si aleaga un alt stapan sau s& redevind bimic. Munca prestati de scutelnicj contul eliberirii de bir, desi insemna, in mare masura, un fel de plat a muncii celui angaj nu poate fi definiti drept relatii de salariu, deoarece acestea imbinau aspectul de m relativ libera contractual cu cel de munca obligatorie a {ranului fata de stat. in schimbul scutirii de sarcinile publice sau de o parte dintre acestea, obligatiuni de munca prin contract (individual sau colectiv), fie obligandu-se si darea in bani sau produse, fie angajandu-se in réndurile personalului administrativ. Cane angajamentul se fécea in munca, numarul zilelor prestate de scutelnici in mod obignuit. Constituia o treime sau 0 patrime din numérul zilelor unui an (munceau in gospodiria dregi. (orului 0 stptimand din trei sau una din patra). Uneori, la scutirile fiscale, stépanul maj adauga si un mic salariu, Munca scutelnicilor era uilizaté in acele domer ale gospoditie} senioriale in care se cerea o specializare la care se Tecurgea in permanenfa. Acestea necesitay BS ca lucratorul si fie liber de alte sarcini, Concentrandu-si eforturile, de exemphu, in Viticultura, in cresterea animalelor, la valorificarea monopolurilor senioriale (lumandrari, spunari, cro, ‘orl tc.) in ransporturi (indeosebi, in transportul lemnelor de foc), Drept urmare, unii stipani de mosii, mai ales marii boieri care dispuneau de mui Pe seama statului o mare parte din necesarul in munca in gospodiria lor Sau I5i sporeau considerabil veniturile banesti incazul in care scutclnicii erau angajati cu bani Deoarece marii stapini de mosii dideau prioritate slujbelor de stat simu se ocupan direct de exploatarea mosiilor, acestea erau date adesea in arenda (de obicei, negustorior), Concomitent transmitindu-se arendasilor gi dreptul de a se folosi de munca scutelnicilor, Cresterea rolului statului in relatile sociale in perioada fanarioti a dus la divizarea lerul care isi pierduse dregatoria era numit , nazi” ~ »destituit”), find lipsit de veniturile care ji reveneau din darile de stat ale contribuabililor. ‘Termenul ,,mazil” L-a inlocuit pe ce] de ,.nemes”, cum era numit nobilul proprietar funciar laic. Mazilii varsau in vistietie o dare special — ,,dajdia mazililor”, Urmarile pierderi functiei in administrate erau mult mai grave pentru stérile de jos ale nobilimii decat pentru marii boieri, care achitau o parte din darile {aranesti si, treptat, deveneau mici proprietari de ocine stapénite de devalmasi : Schimbarile in statutul diferitor categorii si stari sociale ale nobilimii au fost legiferate la mijlocul secolului_ XVII-lea prin Asezémantul lui Constantin Mavrocordat din : anul 1734, S-au creat mai multe categorii sociale: neamurile, macili $i ruptasi Conform acestui Asezdmant, toti boierii care ocupau dregatorii in aparatul de stat, incepnd cu marele logoftit si pand la al treilea logofat, erau scutiti de impozitul pe cap de locuitor. Urmasii boierilor de rangurile I ial Il-lea alestuiau categoria asa-ziselor neamuri, jar de rangul al Ill-lea ~ a mazililor. Tithl de mazil a inceput si se transmits prin succe- siune. in cazul in care igi pierdeau dregatoria, boierii nu mai erau obligati s4 achite darea deorganizarea de stat si dreptul in Tara Romaneasca si Moldova 181 mazil, de la aceasta dare fiind scutiti si copiii Jor. Termenul ,,.mazil” se refer’ nu la toti poierii laici, care isi pierdusera dregatoriile, ci numai la aceia ,.care nici ei, nici rudele lor aut avut dregitorii mai sus de logofatul al treilea” Asezéméntul stipula c&, din ace] moment, persoanele care nu aveau origine boiereasc& nu mai puteau fi asimilate boierilor, fiind scoase si din componenta mazililor. in anul 1741, domnitorul i-a repartizat pe boierii dregitori dupa trei ranguri: mare, mijlociu si mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leaf’ din vistieria statului. Leafa reprezenta 0 anumita coté-parte in favoarea boierului din suma impozitelor de stat. Aceasta mui impiedica pe boierii dregatori s& perceap de la populatia impozabila ,méncéturi”, adic& asigurarea cu alimente a zlotasilor (boierii care colectau impozitele). De aceea, domnii au reyenit in repetate randuri la fixarea concreti a salariului persoanelor cu functii de stat (Asezdmantul din 1755 al domnului M. Ghica, Asezdmdntul din anul 1776 al dom- nului Gr. Ghica 5.a,). Preotimea a fost si ea eliberati de impozite de stat pe cap de locuitor. Urmasii shuji- torilor cultului care nu aveau niciun rang alcdtuiau starea ruptasilor. Cu timpul, in categoria ruptasilor au fost inchuse si unele persoane din alte categorii de populatie. Ruptasii, ca mazilii, erau antrenaji de catre administrafia locald in executarea anumitor functii administrativ-politienesti, de paza a hotarelor si varsau in vistierie un impozit stabilit pentru fiecare gospodarie, Pe parcursul desfisurdrii reformelor au fost reorganizate gi stirile militare — slujitori, calarasii, darabanii s.a. —, majoritatea dintre acestia find inclusi in categoria populatiei impozabile, sporind numarul {aranilor birnici. Partea ramasa a slujitorilor a fost pusa la dispozitia dregatorilor, in schimbul unor inlesniri fiscale, si exercita functii politienesti. in anul 1763, in Moldova erau inregistrati 2652 de slujitori, iar la inceputul seco- lului XIX-lea numérul lor a crescut pana la 6350 de persoane Concomitent cu reorganizarea structurii interne a categoriilor sociale, domnii au intre- prins si o serie de masuri in vederea consolidarii aparatului de stat central, ceea ce cores- pundea necesitafilor acomodarii lui ulterioare 1a schimbérile care aveau loc in viata social a {aril - in primul rand, a fost unificata si subordonata si mai mult puterii centrale admi- nistrafia {inuturilor. Se desfiinteazi cApitanii si parc’labii (dregatori publici cu atributii administrative si fiscale) din fruntea judetelor (in Tara Roméneasca) si finuturilor (in Moldova), numindu-se in locul acestora cate doi ispravnici, cu competente administrative, fiscale si judiciare, fixandu-li-se salarii din vistieria {Arii, pentru a proteja contribuabilii de abuzurile dregatorilor, retribuifi pana atunci pe seama supusilor, si introducéndu-se condici unde se consemnau toate aceste date’. La dispozitia ispravnicilor se afla un steag de slujitori sub comanda unui edpitan. - Unele schimbéri s-au produs si in administratia rurala, care era chematd si reglementeze relatiile dintre (rani, stat si proprietarii funciari. in prima jumatate a secolului al XVill-lea, functiile vatémanului (conductor al obstii satesti) se contopiser’ cu obli gatiile vornicelului, numit de administratie si de stapanii funciari. In consecinta, functia de vatiman a fost lichidata. "P, Constantiniu, op. cit, pp. 174-175.182 La mijlocul secolului al XVill-lea este reformat si organizarea judiciar’. Au fy desemnafi judecdtori speciali din numarul mariior boieri care nu dispuneau de dregit Printre acestia se numéra si cunoscutul cronicar Ion Neculce. Ei erau obligati sa se prezi la curtea domneasca si si examineze diferite litigi, fiind salarizati din vistierie. Judecata sp. ficea, in fond, dupa ,obiceiul piméntului", desi in perioada examinati judecdtorii adre : {ot mai des legile scrise: agezimintele domnesti si codurile de drept bizantin. Procedura d Judecata sub forma orala, care se practica inainte, a fost inlocuiti cu introducerea Tegistre in care erau consemnate in scris lucrarile de secretariat, Functionarii, numiti de domn si platiti din bugetul statului, erau obligati sa inform domnia despre activitatea lor. Informarea adresati domniei trebuia si fie alcitui numai fn limba romana. La indemnul domnalui, un profesor al scolii roménesti din Schel Brasovului, Dimitrie Eustatievici, a redactat prima gramatica a limbii roméane, ramasa sub: forma unui manuscris. Constantin Mavrocordat fi raspundea vel-cipitanului de Soroca, care i timisese domnului o adresare in limba greact: Pentru ce ne scrif greceste? Sa-4 cau logoftitul sé ne scrii rumanesti, Sa nu ne mai scrii greceste”, 2 Este semnificativ faptul ci domnul numea limba farii nu ,moldoveneasca”, i rama - neasca”. in urma reformelor, s-au realizat progrese considerabile in unificarea normelor juridice din ambele principate, de aceea domnii, stramuténdu-se de pe un tron pe altul, infaptuiau masuri legislative similare Schimbari semnificative au intervenit si in viata bisericeasca. in conditile sporitii Volumului impozitelor, Biserica, la fel ca inainte, aproape ci nu avea acces la venitutile Provenite din darile de stat pltite de contribuabili. Impusd la mari taxe pe avere, biseriea stracise mult in raport economic. in cea de a doua jumatate a secolului XVIl-lea si in prima jumatate a secolului XVill-lea, multe manastiri, tot mai frecvent, se inchinau miéanastirilor aa ortodoxe de peste hotare — din Terusalim, din muntii Athos si Sinai ~, adici treceau sub Protectia acestora, astfel salvandu-se de plata darilor citre stat. Mandstirile din Tarile Roménesti trimiteau o parte din veniturile lor manistirilor inchinate de peste hotare. inrdutatirea situatiei economice a Bisericii nu corespundea intereselor puterii domnesti, care avea nevoie de sprijinul ei. O mare important pentru ameliorarea situatiei economice a : Bisericii a avut-o largirea accesului ei la veniturile provenite din ditile de stat. La mijlocul secolului al XVII-lea, reprezentantilor inaltului cler li se repartiza un anumit numa de scutelnici, li se oferea dreptul de a percepe anumite taxe vamale, in special in orase. Concomitent, au fost stabilite 0 serie de privilegii pentru slujitorii cultului la achitarea impozitelor pe avere. S Constantin Mavrocordat a emis dispozifii prin care se interzicea de a ridica la rang {| bisericese persoane nestiutoare de carte. Aceleasi hrisoave interziceau protoiereilor, care se aflau in fruntea conducerii ecleziastice de yinut, si aibi proprile lor inchisori, deoarece, dupa cum se stabilise, ei luau bani de Ia cei intemnifati. La inceputul anilor 40 ai secolului al XVill-ea, in scopul normalizarii activitatii economice a mandstrilor si al lichidarii abu- zurilor din partea egumenilor, Constantin Mavrocordat a cerut ca acestia sa prezinte dom- nului dari de seama anuale referitoare la activitatea lor gospodireases Constantin Mavrocordat s-a dovedit a fi nu numai un bun om politic, noscut om de cultura. E] a continuat activitatea de dezvoltare a invayamant ci sium rece tului. Pentru a =Organizarea de stat si dreptul in Tara Romaneascd si Moldova... 183 spori sursele de venit ale Academiei Domnesti din Iasi, a trecut intretinerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Jon Neculce scria ci acest domn ,Mai socotit-au... pentru scoli de invafaturd... si au dat stire tuturor mazililor in toata fara ca si-si aducd copiii la invafitura la scoald, ca s&-si invefe orice limba le-ar fi voia, pentru ca sa se afle oameni invatafi in paméntul nostru al Moldovei, precum sant si prin alte fari”', Vorbind despre activitatea cultural a lui Constantin Mavrocordat, grecul Petra Depasta, care i-a consacrat 0 cronici acestui domn, spunea: Constantin Mavrocordat a vrut sa faca din Tara Ge{ilor o imagine a Helladei”, adic a unei piri de inaltd cultur’. Constantin Mavrocordat colecta informatii despre evenimentele politice din diferite ari ale Europei, comandand ziare din aceste state. Informatia sistematizata de el era trimisa la Poarti. Domnul intretinea relatii amicale cu ambasadorul Frantei la Istanbul si cu alti diplomati europeni” 3.2. Alexandru Ipsilanti - domnia si reformele. ,,Pravilniceasca Condica” Primele funcfii politice ale lui Alexandru Ipsilanti se vor desfigura pe parcursul domniei moldovene a lui Ioan Calimachi (1758-1761), cand va primi dregatoriile de vel-postelnic si apoi de vel-vistiernic. Reintors la Constantinopol, Alexandru Ipsilanti va reprezenta aici interesele domnitorului muntean, Scarlat Ghica. O perioada va Iucra ca adjunct al marelui dragoman al Poryii, pentru ca, in ultima perioad’ a razboiului (1768-1774), s fie numit el insusi mare dragoman, fimctie considerati o adevarata ramp’ de lansare spre tronurile Prineipatelor. Contextul politico-militar al Tari Roménesti'in preajma primei domnii muntene a lui Alexandru Ipsilanti este unul deosebit de complicat, generat de urmirile dezastruoase ale razboiului ruso-austro-turc. Prinse in angrenajul actiunilor militare ale Marilor Puteri, hotardte a rezolva in dauna Turciei ,Chestiunea orientala”, Principatele vor cduta si tragi toate foloasele posibile in cadrul preliminariilor pacii, in vederea impunerii dezideratelor nationale si sociale. Considerate cheia rezolvarii ,problemei orientale”, Principatele vor constitui obiectul unor consistente negocieri de-a Iungul desfasurZtii conflictului privind viitorul lor statut juridic. Rezultatul acestor controverse, bazate si pe interesele conjunctu- tale ale Marilor Puteri, va fi consfingit in articolul 16 al tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi, din julie 1774, dintre Rusia si Turcia. Prin acest articol, in zece puncte, Poarta se angaja (la presiunea Rusiei, ca putere garanté) si recunoascd Principatelor 0 relativa autonomie de care acestea se bucuraserd in trecut, precum $i si inlature arbitrarul gi abuzurile in relatiile bilaterale. Drept consecin{a a semnérii tratatului, Poarta va emite, in noiembrie 1774, primele hatiserifuri* de privilegii, conform cérora prineipalele obligatii ale Principatelor sunt fixate in cuantumul gi la nivelul aproximativ egal cu cel antebelic. Unele prevederi de naturd economica vor fi reconfirmate in iunie 1776, pentru ca, mai apoi, abuzurile Portii legate de nerespectarea condifiilor pacii din 1774 si determine rediscutarea situatiei Principatelor in "1, Neculee, op. cit, p. 386. 2N. Erbiceanu, Cronicari greci care au seris despre roméni in epoca fanariottor, Bucuresti, 1888, 3 HATISERIF, hatigerifiri”, s.n. - ordin sau decret emis de canceiaria Porfi otomane cdtre marii dem- nitari ai imperiului si cltre domnii farilor romanesti, purténd pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai.184 i Istoria statului $i dreptului romanese cadrul Conventiei de la Ainali-Kavoc (10 mattie 1779). Conventia reconfirma privilegiile Prevazute in articolul 16 al tratatului din 1774, Lipsa de precizie in fixarea i in respectarea obligatiilor financiare ale Principatelor va obliga Poarta sé revini in 1783 si 1784, si datorit& presiunilor Rusiei, cu noi regiementiri privind cuantumul acestora. intr-un asemenea cadru geopolitic, cu 0 fara devastata de rizboi si cu numerogi locuitori plecati in bejenie, cu boieri care nu Lau dorit domn, debuta, sub auspicii deloc favorabile, domnia lui Alexandru Ipsilanti, numit direct de cltre Poarti pe 15 septembrie, din funcjia de mare dragoman, ca principe pe tronul Tarii Romanesti, Bucurdndu-se de incredere din partea sultanului, Ipsilanti va contracara, astfel, intentia boierilor autohtoni de a-si alege un domn paméntean. Inconjurdndu-se de boierii pamanteni, Alexandru Ipsilanti isi va asigura, astfel, suportul inter necesar viitoarelor sale reforme. Pentr acestea insi, principatul avea nevoie de stabilitate, de limitarea ingerintelor Portii, lucruri care reclama sprijinul Rusiei, garanta prevederilor pacii din 1774. In consecina, atét domnitorul, cat si ‘mitropolitul (divanul) vor inainta memorii cétre Tarina Ecaterina a Il-a, solicitind sprijin pentru aplicarea imediaté a clauzelor pacii, precum si pentru obtinerea viagerdi a scaunului muntenesc. 3.2.1. Reforme in domeniul administrativ, fiscal sieconomic Primele demersuri de ordin administrativ cute de noul domn au vizat cliberarea si aducerea in Jara a unui numar de locuitori, Iuati prizonieri in timpul razboiului de catre turci; totodata, domnitorul reuseste un aranjament privind administrarea gratuita a raialei Braila. Tot in prima parte a anului 1775, Ipsildnti isi va spori considerabil averea, achizi- fionand bunurile banului Mihail Cantacuzino, retras in Rusia si devenit general in armata {arinei. Consolidéndu-si, astfel, domnia pe plan intern si asiguréndu-si susfinerea pe plan ; exter, Ipsilanti va trece, chiar din primul an al domniei sale, la aplicarea unui plan indriz- | nef de reforme ce va influenta toate sectoarele societitii muntene. i Primul hrisov important de reforma a fost cel din octombrie 1775, care privea reor- ganizarea postei. Din documentul in 18 articole reiese cA, din ratiuni de eficienfa si sigue anf’, se prelua de cétre domnie serviciul postei, prin cumpararea ,cailor de olac”, cu »Surugii juni neinsurati, slobozi pururea in toati vremea” si platiti pe hud céte bani nouazeci”. Se hotara, de asemenea, construirea de adaposturi peniru cai, precum si existenta vin ograda a 3-4 case pentru musafirii ce merg si vin”, stabilindu-se, totodata, si tariful pentru transportul calatorilor. Pe tot parcursul domniei sale, Alexandru Ipsilanti va acorda 0 atentie deosebité apro- Vizionarii, amenajarii si dezvoltirii Bucurestiului. Astfel, preocupat de aprovizionarea Periodica si indestulatoare a capitalei, domnitorul va emite o serie de ,pitace”, prin care Solicit ispravnicilor judejelor vecine capitalei ,a strange din fara miere, seu, si ia gi sé trimiti aici trebuincioase sume” $i ,si poarte de grifi ca pe toatd saptimana sé porneascd care cu cele trebuincioase” pentru ,,a fi indestulare in Bucuresti”, numindu-l, in acest sens, Pe polcovnicul Constantin Nicolescu, pentru a sesiza domnitorului eventualele incalcari ale poruncii, precum si posibilele incercari de specula. in domeniul administratiei si constructiilor, Alexandru Ipsilanti poate fi considerat primul mare modemizator al BucurestiuluiOrganizarea de stat si dreptul in Jara Romaneascéi si Moldova... 185 Astfel, printr-un Hrisov din decembrie 1775, domnitorul infiinfeazi dow’ comisii care vor reglementa administrarea trebutilor publice ale capitalei: a) Epitropia Obsteascd, avand ca principalA atribujie organizarea lucriilor edilitare, a scolilor, a asezdmintelor pentru sdraci si orfani etc. Tot in sarcina Epitropiei Obstesti reve- nea $i datoria de a organiza sistemul de sandtate public, pentru buna functionare a farmaciilor (,spiterii”) si spitalelor. fn acest sens, hrisovul lui Ipsilanti din 20 noiembrie 1780 amintea doctorilor ca, in schimbul salariilor primite, trebuiau si se ocupe de tofi bolnavii, inclusiv de cei siraci, care nu au cu ce si isi plateascd asistenta medicala: b) Epistasia podurilor, cu scopul de a asigura salubritatea orasului. inci din martie 1775, domnul va acorda 0 atentie deosebiti construirii unor noi resedinfe domnesti la Afumayi, precum si construirii unei noi curti domnesti — palatul de la Curtea Noua, care va fi terminat spre sfarsitul anului 1776. Tot in sfera edilitar’, domni- torului fi aparfine si inifiativa construirii a doua case de odihna (,,chioscuri”), la Cotroceni si Herdstrau, precum si a ,doud cismele de apa de izvor adusa de departe, din satul Teplesti”, De departe inst, cea mai mare lucrare edilitari hidraulicd o reprezinté ..canalul lui Alexandru Ipsilant Voda", construit in scopul de a capta si devia o parte din apele Dambovitei pentru a feri capitala de inundatiile care se produceau foarte des. Canalul prelua surplusul de apa in dreptul localitatii Lungubeti, unde exist 0 ,podisca” si un »2agaz” care controlau, astfel, debitul apei, directionandu-l, in caz de pericol, spre Arges, existind, in acest sens, si un corp de ,,gantari” care interveneau in caz de infundare a canalului. Spirit generos si filantropic, domnitorul, intr-un hrisov-testament din decembrie 1775, isi va expune planu! de a infiinja un orfelinat pe care si il puna sub supravegherea mitropoliei si a unei epitropii de opt boieri. Hrisovul din martie 1781 va reglementa defi- nitiv activitatea orfelinatului, cu veniturile si cu cheltuielile aferente pentru educarea celor aproximativ 200 de copii, inclusiv cu ajutorul cutiei milelor. Formatia iluminista a domnitorului, grija pentru conservarea si valorificarea marturiilor scrise, ale valorilor materiale ale trecutului se evidengiazi prin Hrisovul din mai 1776. Acesta schija planul de reorganizare administrativA a méndstirilor, cu un accent deosebit pus pe protectia valorilor patrimoniale si o mai buna evidenja a acestora. in cuprinsul hrisovului avem deja schijat un portret al viitorului arhivist, a cdrui prezenta va fi obligatorie in orice manastire si ale cérui rol i influent vor fi asemindtoare celor ale egumenului sau ale iconomului. Sarcina sa consta in evidentierea si conservarea tuturor valorilor spirituale, de patrimoniu ale manastirii, cu un accent deosebit pus pe prezervarea documentelor si condicilor. Ideea valorificarii mostenirii spirituale a trecutului va fi reluaté de Alexandru Ipsilanti ina doua sa domnie munteand, intr-un Hrisov din 20 julie 1797, prin care hotara infiintarea ~logofetiei de obiceiuri”. Preambulul documentului se refera la dorinja domnitorului de a infiinja 0 cancelarie ,adunatoare de toate obiceiurile si oranduielile politicesti si de privi- legiile pamantului acestuia”, asezand in fruntea acesteia un mare logofit de obiceiuri, ajutat de alfi logofeti, cu misiunea ,s& se scrie istoria, orénduiala politiceasca si dregatoriile {ari noastre” Activitatea logofetiei era trasat’ in cinci paragrafe, care vizau: Y scrierea unei istorii a {&rii prin consultarea tuturor letopisetelor si documentelor existente;