0LQLVWHUXO6ăQăWăĠLLDO5HSXEOLFLL0ROGRYD

&HQWUXO1DĠLRQDOGH6ăQăWDWH3XEOLFă

*+,'1$ğ,21$/
DE BIOSIGURAN‫܉‬Ă
PENTRU LABORATOARE

&KLúLQăX
3UH]HQWXO*KLGHVWHRWUDQVSXQHUHDFHOHLGHDWUHLDHGLĠLLDSXEOLFDĠLHL206“Laboratory Biosafety
0DQXDO´ DSăUXWH vQ DQXO  FRPSOHWDWă FX XQHOH SUHYHGHUL FRQĠLQXWH vQ 'LUHFWLYD &RPLVLHL
Europene nr. 2000/54.

© OrganL]DĠLD0RQGLDOăD6ăQăWăĠLL
Toate drepturile rezervate.
'HQXPLULOH IRORVLWH úL SUH]HQWDUHD PDWHULDOXOXLvQSXEOLFDĠLLOHVDOHQXLPSOLFăH[SULPDUHDQLFLXQHL
RSLQLLGLQSDUWHD2UJDQL]DĠLHL0RQGLDOHD6ăQăWăĠLLSULYLQGVWDWXWXOMXULGLFDOYUHXQHLĠăULWHULWRULX
RUDúVDX]RQăRULDODXWRULWăĠLORUDFHVWRUDVDXSULYLQGGHOLPLWDUHDIURQWLHUHORUVDXJUDQLĠHORUDFHVWRUD
/LQLLOHSXQFWDWHGHSHKăUĠLUHSUH]LQWăJUDQLĠHOHDSUR[LPDWLYHDVXSUDFăURUD s-aUSXWHDVăQXH[LVWH
un acord deplinWRWXúL
0HQĠLRQDUHD FRPSDQLLORU VSHFLILFH VDX D DQXPLWRU SURGXVH DOH SURGXFăWRULORU QX LPSOLFă IDSWXO Fă
DFHVWHDVXQWDYL]DWHVDX UHFRPDQGDWHGHFăWUH2UJDQL]DĠLD0RQGLDOăD6ăQăWăĠLSUHIHUHQĠLDOIDĠăGH
DOWHSURGXVHDVHPăQăWRDUHGDUFDUHQXDXIRVWPHQĠLRQDWH(URULOHúLRPLVLXQLOHIDFH[FHSĠLHQXPHOH
produselor proprietare fiind specificate cu majuscule.
2UJDQL]DĠLD 0RQGLDOă D 6ăQăWăĠLL D OXDW WRDWH PăVXULOH FD LQIRUPDĠLLOH GLQ DFHDVWă SXEOLFDĠLH Vă ILH
verificate. Materialul publicat este distribuit făUă JDUDQĠLL GH QLFL XQ WLS GLUHFWH VDX LQGLUHFWH
5HVSRQVDELOLWDWHD SHQWUX LQWHUSUHWDUHD úL XWLOL]DUHD DFHVWXL PDWHULDO UHYLQH FLWLWRUXOXL 2UJDQL]DĠLD
0RQGLDOă D 6ăQăWăĠLL QX YD IL UăVSXQ]ăWRDUH SHQWUX QLFL R GDXQă VXIHULWă FD UH]XOWDW DO XWLOL]ăULL
acestora.

Grupul de lucru SHQWUXUHGDFWDUHWHKQLFă vQRUGLQHDDOIDEHWLFă 

Cojocaru Radu, &HQWUXOGH(SLGHPLRORJLHD%ROLORU([WUHPGH3HULFXORDVHúL

GUvQPHGLFLQă 6HFXULWDWH%LRORJLFă, CNSP
Dmitrienco Valeria, &HQWUXOGHSURILOD[LHúLFRPEDWHre SIDA, CNSP
GUvQPHGLFLQă
*KHRUJKLĠD6WHOD, 9LFHGLUHFWRUvQSUREOHPHGHHSLGHPLRORJLHJHQHUDOă, CNSP
GUvQPHGLFLQă
Ghidirim Victoria, /DERUDWRUXOGHSROLRPLHOLWăúLHQWHURYLUR]H&1SP
GUvQPHGLFLQă
Halacu Ala /DERUDWRUXOGHUHIHULQĠăvQGLDJQRVWLFXO+9úL+,9SIDA, CNSP
Melnic Anatol 6HFĠLDHSLGHPLRORJLHJHQHUDOă&1SP
GUvQPHGLFLQă
6FRIHUĠD3HWUX /DERUDWRUXOLQIHFĠLLUHVSLUDWRULLYLUDOH&1SP
GUvQPHGLFLQă
Prudnicionoc Svetlana /DERUDWRUXOEDFWHULRORJLHVDQLWDUă&1SP
Coordonator:
Spînu Constantin Vicedirector în probleme de ‫܈‬WLLQ‫܊‬ă, CNSP
GUKDELOLWDWvQPHGLFLQă,
profesor universitar

([DPLQDWH úL DSUREDWH VSUH HGLWDUH GH &RQVLOLXO GH ([SHUĠL DO 0LQLVWHUXOXL 6ăQăWăĠLL DO
Republicii Moldova, Proces Verbal Nr. 3 din “ 04” iunie 2010
Cuvânt înainte

OrganizaĠia Mondială a SănătăĠii (OMS) a recunoscut de mult timp că siguranĠa úi, în particular, siguranĠa biologică
reprezintă probleme importante pe plan internaĠional. OMS a publicat prima ediĠie a “Manualului de biosiguranĠă în
laborator” în anul 1993. Acest manual a încurajat statele să accepte úi să implementeze noĠiunile de bază privind
siguranĠa biologică úi să elaboreze coduri naĠionale de practică pentru manipularea în condiĠii de siguranĠă a
microorganismelor patogene în laboratoarele aflate pe teritoriile lor. Din anul 1983, multe Ġări au urmat îndrumările din
acest manual pentru a elabora astfel de coduri de practică. A doua ediĠie a manualului a fost publicată în 1993.

OMS continuă să deĠină un rol coordonator în probleme legate de biosiguranĠă la nivel internaĠional prin această a III-a
ediĠie a manualului în care sunt abordate siguranĠa úi securitatea biologică cu care ne confruntăm în acest mileniu.

Cea de-a III-a editie subliniază importanĠa responsabilităĠii personale. Au fost adaugate noi capitole privind evaluarea
riscului, utilizarea în siguranĠă a tehnologiei ADN recombinant si transportul materialelor infecĠioase. Recentele
evenimente pe plan mondial au dezvăluit noi ameninĠări pentru sănătatea publică prin utilizarea rău intenĠionată úi
eliberarea în mediul înconjurător de agenĠi microbieni úi toxine. De aceea, cea de-a III-a ediĠie introduce conceptele
privind biosecuritatea – protejarea materialului microbiologic împotriva furtului, pierderii sau al diversiunii, care pot
conduce la utilizarea neadecvată a acestor agenĠi úi la afectarea sănătăĠii publice.. Această ediĠie include úi informaĠii
privind siguranĠa cuprinse în publicaĠia OMS din 1997 “SiguranĠa în laboratoarele din unităĠile sanitare” (1).

A III-a ediĠie a Manualului OMS de biosiguranĠă în laborator constituie un preĠios material de referinĠă úi un ghid pentru
naĠiunile care sunt conútiente de necesitatea de a elabora úi stabili coduri naĠionale de practică pentru securizarea
materialului microbiologic, asigurând în plus disponibilitatea acestuia pentru scopuri clinice, de cercetare úi
epidemiologice.

Dr A. Asamoa-Baah
Assistant Director-General
Communicable Diseases
World Health Organization
Geneva, Switzerland

iii
iii
Mulġumiri

Elaborarea acestei a III-a ediĠii a “Manualului de biosiguranĠă în laborator” a fost posibilă prin
contribuĠia deosebită a următorilor :

Dr W. Emmett Barkley, Howard Hughes Medical Institute, Chevy Chase, MD, USA
Dr Murray L. Cohen, Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, GA, USA (pensionat)
Dr Ingegerd Kallings, Swedish Institute of Infectious Disease Control, Stockholm, Sweden
Ms Mary Ellen Kennedy, Consultant in Biosafety, Ashton, Ontario, Canada
Ms Margery Kennett, Victorian Infectious Diseases Reference Laboratory, North Melbourne,
Australia (pensionat)
Dr Richard Knudsen, Office of Health and Safety, Centers for Disease Control and Prevention,
Atlanta, GA, USA
Dr Nicoletta Previsani, Biosafety programme, World Health Organization, Geneva, Switzerland
Dr Jonathan Richmond, Office of Health and Safety, Centers for Disease Control and Prevention,
Atlanta, GA, USA (pensionat)
Dr Syed A. Sattar, Faculty of Medicine, University of Ottawa, Ottawa, Ontario, Canada
Dr Deborah E. Wilson, Division of Occupational Health and Safety, Office of Research Services,
National Institutes of Health, Department of Health and Human Services, Washington, DC, USA
Dr Riccardo Wittek, Institute of Animal Biology, University of Lausanne, Lausanne, Switzerland

AsistenĠa următorilor specialiúti este, de asemenea, apreciată:

Ms Maureen Best, Office of Laboratory Security, Health Canada, Ottawa, Canada
Dr Mike Catton, Victorian Infectious Diseases Reference Laboratory, North Melbourne, Australia
Dr Shanna Nesby, Office of Health and Safety, Centers for Disease Control and Prevention,
Atlanta, GA, USA
Dr Stefan Wagener, Canadian Science Centre for Human and Animal Health, Winnipeg, Canada

Autorii úi referenĠii doresc să mulĠumească, de asemenea, pentru contribuĠiile originale ale

numeroúilor specialiúti a căror muncă a fost inclusă în prima úi a doua ediĠie a “Manualului de
biosiguranĠă în laborator” precum úi în publicaĠia “SiguranĠa în laboratoarele din unităĠile de îngrijire
a sănătăĠii”, OMS, 1997.

iv
iv
 CUPRINS

Cuvânt înainte ................................................................................................................. iii

MulĠumiri .......................................................................................................................... iv
Cuprins ............................................................................................................................ v
1. Principii generale ......................................................................................................... 1
2. Evaluarea riscului microbiologic .................................................................................. 5
3. Laboratoarele de bază – Nivelele de BiosiguranĠă 1 úi 2 ............................................ 7
4. Laboratorul securizat – Nivelul de BiosiguranĠă 3 ....................................................... 17
5. Laboratorul înalt securizat – Nivelul de BiosiguranĠă 4 ............................................... 21
6. Biobazele ..................................................................................................................... 25
7. Recomandări pentru calificarea laboratorului/facilităĠilor acestuia .............................. 31
8. Recomandări pentru certificarea laboratorului/facilităĠilor acestuia ............................. 33
9. Conceptul de biosecuritate în laborator ....................................................................... 45
10. Hotele de siguranĠă biologică .................................................................................... 47
11. Echipamente de siguranĠă ......................................................................................... 57
12. Practici microbiologice corecte. Tehnici de laborator ................................................ 63
13. Planuri pentru evenimente neprevăzute úi măsuri de urgenĠă ................................. 71
14. DezinfecĠia úi sterilizarea ........................................................................................... 75
15. NoĠiuni introductive privind transportul materialelor infecĠioase ……………………… 87
16. BiosiguranĠa úi tehnologia ADN recombinant ........................................................... 91
17. SubstanĠe chimice periculoase .................................................................................. 95
18. Pericole adiĠionale în laborator .................................................................................. 99
19. Responsabilul cu biosiguranĠa úi comitetul de biosiguranĠă ...................................... 105
20. Reguli de siguranĠă pentru personalul auxiliar .......................................................... 107
21. Programele de instruire ............................................................................................. 109
22. Listă-chestionar ......................................................................................................... 111
Anexa 1 - Primul-ajutor .................................................................................................... 117
Anexa 2 - Imunizarea personalului ………………………………………............................ 119
Anexa 3 - Centre colaboratoare ale OMS în domeniul biosiguranĠei .............................. 121
Anexa 4 - SiguranĠa microbiologică a echipamentelor …………………........................... 123
Anexa 5 - SubstanĠele chimice: pericole úi precauĠii ....................................................... 127
Anexa 6 - Lista agenĠilor biologici ……………………………………………………………. 153
Bibliografie ……………………………………………………………………………………… 164
165

v
1. Principii generale

Introducere
Prezentul ghid se referă la pericolul infecĠios implicat de manipularea diferitelor
microorganisme, luând în considerare grupurile de risc cărora le apartin (Grupurile de Risc
OMS 1, 2, 3 úi 4, vezi Anexa 6). AceastĄ clasificare a grupurilor de risc este valabilĄ doar
pentru activitatea de laborator. Tabelul 1 descrie grupurile de risc.

Tabel 1. Clasificarea microorganismelor infecĠioase pe grupuri de risc

Grup de risc 1 (risc infecĠios individual sau comunitar scăzut sau absent)
Microorganisme cu probabilitate minimă de a provoca îmbolnăvire la om sau animal

Grup de risc 2 (risc individual moderat, risc comunitar scăzut)

AgenĠi patogeni care pot provoca îmbolnăvire la om sau animal, dar este puĠin probabil să
reprezinte un pericol sever pentru personalul de laborator, comunitate, faună sau mediu.
Expunerile în laborator pot cauza infecĠii severe dar pentru care există tratament eficace úi măsuri
profilactice, iar riscul de răspândire al infecĠiei este limitat.

Grup de risc 3 (risc individual ridicat, risc comunitar scăzut)

AgenĠi patogeni care în mod obiúnuit provoacă îmbolnăvire severă la om sau animal, dar, de
regulă, nu se răspândesc de la un individ infectat la altul. Există tratament eficace úi măsuri
profilactice.

Grup de risc 4 (risc individual úi comunitar ridicat)

AgenĠi patogeni care provoacă, de regulă, îmbolnăvire severă la om sau animal úi care se pot
transmite spontan de la un individ la altul, direct sau indirect. Nu există, în general, tratament
eficace úi măsuri profilactice.

Din punctul de vedere al biosiguranĠei, laboratoarele se clasifică astfel :

- de bază - Nivel de biosiguranĠă 1
- de bază - Nivel de biosiguranĠă 2
- securizat - Nivel de biosiguranĠă 3
- inalt securizat - Nivel de biosiguranĠă 4

Această clasificare are la bază un complex de caracteristici ce se referă la proiectarea

úi construcĠia laboratorului, nivelul de securizare, dotarea cu echipamente, practicile úi
procedurile operaĠionale pe care le implică manipularea microorganismelor din diferite grupuri
de risc. Fără a fi exhaustiv, Tabelul 2 prezintă corespondenĠa dintre grupul de risc în care se
încadrează microorganismul úi nivelul de biosiguranĠă al laboratorului în care acesta se
manipulează.

11
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(N758pentru laboratoare
LABORATOARE

Tabel 2. RelaĠia dintre grupurile de risc úi nivelele de biosiguranĠă

Grup de Nivel de Echipamente de
Tip de laborator Practici de laborator
risc biosiguranĠă protectie
De bază - Nivel de InvăĠământ, Nici un fel; suprafaĠă
1 GMT
biosiguranĠă 1 cercetare de lucru deschisă
GMT plus SuprafaĠă de lucru
Servicii de asistenĠă
De bază - Nivel de îmbrăcăminte de deschisă plus HSB
2 primară; diagnostic,
biosiguranĠă 2 protectie úi semn de pentru producerea
cercetare
pericol biologic eventuala de aerosoli
Similar cu nivelul 2 HSB úi/sau alte
Securizat – Servicii speciale de plus îmbrăcăminte dispozitive primare
3 Nivel de diagnostic, specială, acces pentru toate
biosiguranĠă 3 cercetare controlat, flux de aer activităĠile
direcĠionat
HSB clasa a III-a sau
costum cu presiune
Similar cu nivelul 3 pozitivă combinat cu
Inalt securizat - plus intrare etansă, HSB clasa a II-a,
UnităĠi pentru agenĠi
4 Nivel de duú la ieúire, autoclav cu două căi
patogeni periculoúi
biosiguranĠă 4 eliminare specială a de acces
deúeurilor (transmural),
aer filtrat
GMT = Good Microbiological Techniques (practici microbiologice corecte)
HSB = Hotă de siguranĠă biologică

OMS recomandă elaborarea la nivel naĠional sau regional a unei clasificări a

microorganismelor, pe baza grupurilor de risc, luând în considerare următoarele :

1. Patogenicitatea microorganismului.
2. Modul de transmitere úi tipul de gazdă caracteristice microorganismului, elemente ce
pot fi influenĠate de nivelul de imunitate al populaĠiei, densitatea úi mobilitatea
populaĠiei gazdă, prezenĠa vectorilor úi de nivelul de igienă a mediului.
3. PosibilităĠile locale de aplicare a unor măsuri preventive eficace. Acestea pot include :
profilaxia prin imunizare activă (vaccinare) sau pasivă (administrare de antiseruri /
imunoglobuline specifice); aplicarea de măsuri sanitare, ca de exemplu cele privind
igiena alimentelor úi a apei; controlul rezervorului animal sau al vectorilor reprezentaĠi
de artropode.
4. PosibilităĠile de administrare a unor tratamente eficace. Acestea pot include:
imunizarea pasivă, vaccinarile postexpunere, folosirea de antibiotice, antivirale úi
agenĠi chimioterapici, luând în considerare úi posibilitatea emergenĠei de tulpini
rezistente la acestea.

În Anexa 6 este prezentată clasificarea agenĠilor biologici conform Anexei III a

Directivei 2000/54/CE a Parlamentului European ûi Consiliului, din data de 18 Septembrie
2000, referitoare la protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor pe care le implică expunerea la
agenĠi biologici la locul de muncă.

Desemnarea nivelului de biosiguranĠă pentru lucrul în laborator trebuie să se bazeze

pe evaluarea riscului. Pentru stabilirea nivelului corect de biosiguranĠă, evaluarea va lua în

2 2
 principii generale
1. PRINCIPII GENERALE

considerare grupul de risc căruia îi aparĠine microorganismul, dar úi alĠi factori ce pot interveni.
Pentru exemplificare, un microorganism aparĠinând grupului de risc 2 necesită în general
localuri úi utilităĠi, echipamente, practici úi proceduri pentru desfăúurarea în siguranĠă a
activităĠilor caracteristice Nivelului de biosiguranĠă 2. Dacă totuúi anumite experimente sunt
generatoare de aerosoli în concentraĠii mari, Nivelul de biosiguranĠă 3 este mai indicat,
asigurând un grad superior de limitare a aerosolilor la spaĠiul de lucru al laboratorului.
Aprecierea nivelului de biosiguranĠă necesar desfăúurării unei anumite activităĠi este ghidată de
judecata profesională bazată pe evaluarea riscului, úi nu doar pe desemnarea mecanică a unui
nivel de biosiguranĠă a laboratorului dupa grupul de risc căruia îi aparĠine microorganismul
patogen care urmează a fi manipulat (vezi Capitolul 2).
Tabelul 3 prezintă principalele cerinĠe pentru fiecare nivel de biosiguranĠă.

Tabel 3. Rezumat al cerinĠelor nivelelor de biosiguranĠă

Nivel de biosiguranĠă
1 2 3 4
Izolarea(a) laboratorului Nu Nu Da Da
Încăpere etanúabilă pentru Nu Nu Da Da
decontaminare
VentilaĠia:
- flux de aer direcĠionat spre interior Nu De dorit Da Da
- sistem de ventilaĠie controlat Nu De dorit Da Da
- evacuarea aerului prin filtre HEPA Nu Nu Da / Nu(b) Da
Intrare cu uúă dublă Nu Nu Da Da
Sas (c) Nu Nu Nu Da
Sas cu duú Nu Nu Nu Da
Anticameră Nu Nu Da Da
Anticameră cu duú Nu Nu Da / Nu(d) Nu
Tratarea efluenĠilor Nu Nu Da / Nu(d) Da
Autoclav:
- în institutie/clădire Da Da Da Da
- în laborator Nu Nu De dorit Da
- cu acces dublu (transmural) Nu Nu De dorit Da
Hote de siguranĠă biologică: Nu De dorit Da Da
Capacitate de monitorizare a siguranĠei Nu Nu De dorit Da
personalului (e)
(a) Izolarea fizică úi funcĠională a laboratorului de circulaĠia generală a personalului.
(b) Depinde de locul de evacuare (vezi Capitolul 4).
(c) Sas - Incintă prevăzută cu două sau mai multe uúi interpusă între două sau mai multe
încăperi (de exemplu cu presiuni diferite), pentru a controla fluxul de aer între acestea.
Un sas poate fi proiectat úi utilizat, fie pentru personal, fie pentru materiale sau probe.
(d) Depinde de agenĠii microbieni manipulaĠi în laborator.
(e) De exemplu, fereastră de vizualizare, sistem de supraveghere video, două căi de
comunicare

În consecinĠă, stabilirea nivelului de biosiguranĠă ia în consideraĠie microorganismul

(agentul patogen) folosit, facilităĠile disponibile, echipamentele úi procedurile necesare
desfăúurării activităĠii de laborator în condiĠii de siguranĠă.

33
2. Evaluarea riscului microbiologic

Coloana vertebrală a practicilor de biosiguranĠă este evaluarea riscului. Deúi există o

multitudine de instrumente destinate a ajuta evaluarea riscului pentru o procedură sau pentru
un experiment, cel mai important component este reprezentat de evaluarea (judecata)
profesională. Evaluarea riscului ar trebui realizată de către specialiútii cei mai familiarizaĠi cu
caracteristicile specifice ale microorganismelor ce vor fi utilizate, cu procedurile úi
echipamentele, cu animalele ce pot fi folosite ca model úi cu echipamentele úi facilităĠile
disponibile pentru o manipulare securizată. ùeful laboratorului sau investigatorul principal sunt
răspunzători pentru evaluarea adecvată úi la timp, precum úi pentru conlucrarea strânsă cu
colectivul de protecĠia muncii úi personalul de biosiguranĠă în vederea asigurării echipamentului
úi facilităĠilor necesare desfăúurării activităĠii pentru care s-a făcut evaluarea. Dupa evaluarea
iniĠială a riscului, acesta se reevaluează periodic úi se revizuieúte dacă se consideră necesar,
luând în considerare acumularea de noi date corelate cu problema gradului de risc úi
informaĠiile din literatura de specialitate.
Unul din cele mai utile instrumente pentru evaluarea riscului microbiologic este listarea
grupurilor de risc pentru agenĠii microbiologici (vezi Cap. 1). Simpla referire la grupurile de risc
pentru un anumit agent microbian este insuficientă pentru evaluarea riscului. AlĠi factori ce vor
trebui luaĠi în considerare sunt următorii:

1. Patogenitatea agentului infecĠios úi doza infectantă

2. ConsecinĠele posibile ale expunerii
3. Calea naturală de infectare
4. Alte căi de transmitere, rezultate în urma manipulării în laborator (parenterală, aeriană,
ingerare)
5. Stabilitatea agentului infecĠios în mediul extern
6. ConcentraĠia agentului infecĠios úi volumul de material concentrat ce se manipulează
7. Disponibilitatea unei gazde adecvate/susceptibile (umane sau animale)
8. InformaĠii disponibile din studii pe animale, raportări privind infecĠii dobândite în
laborator (profesionale) sau raportări de cazuri clinice
9. IntenĠia de a utiliza anumite tehnici in laborator (ultrasonarea, aerosolizarea,
centrifugarea, etc)
10. Orice manipulare genetică a microorganismului care poate duce la extinderea gamei
de gazde susceptibile sau poate modifica sensibilitatea acestuia la terapiile
considerate eficace
11. Accesul efectiv la măsuri profilactice sau terapeutice eficace.

Pe baza informaĠiilor obĠinute prin evaluarea riscului, se stabileste nivelul de siguranĠă

biologică necesar desfăúurării activităĠii planificate, se selectează echipamentul corespunzător
protecĠiei personalului úi procedurile operaĠionale standard (POS) ce vor include aspecte de
siguranĠă a muncii, cu scopul desfăúurării activităĠii în modul cel mai sigur posibil.

5
 ghid DE
GHID NAğIONAL naţional de biosiguranţă
BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

Probe despre care existĄ informaġii limitate

Procedurile de evaluare a riscului descrise mai sus se aplică cu succes atunci când
dispunem de suficiente informaĠii . Sunt însă situaĠii când informaĠiile existente sunt
insuficiente pentru a permite o evaluare corectă a riscului, cum este cazul probelor clinice sau
al celor epidemiologice colectate pe teren. În aceste situaĠii este prudent să se adopte o
atitudine precaută în manipularea probelor.

1. PrecauĠiile standard (3) trebuie respectate întotdeauna úi se vor folosi barierele de

protecĠie (mănuúi, halate, protecĠie oculară), ori de câte ori probele provin de la
pacienĠi.
2. Aplicarea practicilor si procedurilor pentru Nivelul de biosiguranĠă 2 trebuie să
reprezinte cerinĠa minimă pentru manipularea probelor.
3. Transportul probelor trebuie să respecte regulile si reglementările naĠionale úi/sau
internaĠionale.

Anumite informaĠii pot fi de mare ajutor pentru a uúura determinarea riscului de

manipulare a acestor probe :

1. Datele medicale privind pacientul

2. Datele epidemiologice (date de morbiditate si mortalitate, calea de transmitere
suspectată, alte date privind investigarea focarului)
3. InformaĠii privind originea geografică a probei.

În cazul unor episoade epidemice de origine necunoscută, se pot elabora ad hoc

ghiduri adecvate, care să fie difuzate/publicate de autorităĠile naĠionale competente úi/sau OMS
prin World Wide Web (aúa cum s-a procedat în anul 2003, în condiĠiile emergenĠei sindromului
respirator acut sever (SARS)), ghiduri care să indice modalitatea de transport a probelor úi
nivelul de biosiguranĠă ce se impune în procesul de analiză a acestora.

Evaluarea riscului ûi microorganismele modificate genetic

O discuĠie detaliată privind evaluarea riscului în cazul microorganismelor modificate
genetic (genetically modified organisms = GMOs) este prezentat în Capitolul 16.

6
3. Laboratoarele de bază –
Nivelele de BiosiguranĠă 1 úi 2

Acest ghid prezintă cerinĠele minime pentru laboratoare clasificate pe toate nivelele de
biosiguranĠă, care manipulează microorganisme din Grupurile de risc 1-4. Deúi unele precauĠii
pentru anumite microorganisme din Grupul de risc 1 pot părea mai puĠin justificate, se
recomandă aplicarea lor cu scopul însuúirii úi promovării practicilor microbiologice corecte.
Toate laboratoarele medicale (de sănătate publică sau de diagnostic clinic în
ambulatorii, spitale, etc) trebuie concepute conform unui Nivel de biosiguranĠă 2 sau peste.
Deoarece nici un laborator nu are un control complet asupra probelor pe care le primeúte,
personalul din laborator poate fi expus la microorganisme din grupuri de risc superioare celor
anticipate. Această posibilitate trebuie luată în considerare când se elaborează planurile úi
politicile de biosiguranĠă. De regulă, precauġiile standard trebuie adoptate úi aplicate
întotdeauna.
Regulile pentru laboratoarele de bază – Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2, prezentate în
acest manual, sunt cuprinzătoare úi detaliate, ele fiind fundamentale pentru toate laboratoarele,
indiferent de nivelul de biosiguranĠă.
Recomandările pentru laboratoarele securizate – Nivel de biosiguranĠă 3 úi înalt
securizate - Nivel de biosiguranĠă 4, care urmează (Capitolele 4 úi 5), constituie de fapt
modificări úi suplimentări ale acestor reguli, destinate lucrului cu agenĠi patogeni mai periculoúi.

3.1. Codul de practici

Acest cod este o listă a celor mai importante practici úi proceduri de laborator care stau
la baza practicilor microbiologice corecte (good microbiological techniques = GMT). În multe
laboratoare úi programe naĠionale în care acestea participă, acest cod se poate utiliza pentru
elaborarea de reguli úi proceduri scrise pentru efectuarea în siguranĠă a operaĠiunilor în
laborator.
Fiecare laborator trebuie să adopte un manual de siguranĠă sau de operaĠiuni care să
identifice pericolele cunoscute sau potenĠiale precum úi procedurile úi practicile specifice pentru
eliminarea sau reducerea la minimum a acestor pericole. GMT sunt fundamentale pentru
siguranĠa activităĠilor de laborator. Echipamentul special de laborator este un element
suplimentar, care nu va putea însă niciodată să înlocuiască aplicarea procedurilor corecte.
Cele mai importante concepte sunt enumerate mai jos.

3.1.1. Accesul
1. Sigla internationala de avertizare si inscriptia « Pericol biologic » (Figura 1) trebuie să fie
afiúate pe uúile încăperilor unde sunt manipulate microorganisme aparĠinând grupului de
risc 2 sau mai mare.
2. Numai persoanele autorizate vor fi lăsate să intre în zonele de lucru ale laboratorului.
3. Uúile laboratorului trebuie să stea închise.
4. Copiii nu trebuie autorizaĠi sau lăsaĠi să intre în zonele de lucru ale laboratorului.
5. Accesul în biobaze trebuie să se facă numai pe baza unei autorizaĠii speciale.
6. Nu se admite accesul altor animale în afara celor folosite pentru activităĠile de laborator

7
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

PERICOL BIOLOGIC
ACCESUL PERMIS NUMAI PERSONALULUI AUTORIZAT
Nivel de biosiguranĠă ....................................................................
Responsabil ..................................................................................
În caz de urgenĠă telefonaĠi ..........................................................
Tel. serviciu ............................ Tel. acasă ....................................
Autorizarea pentru acces se obġine
de la responsabilul nominalizat mai sus
Figura 1. Sigla de pericol biologic

3.1.2. ProtecĠia individuală a personalului

1. Salopetele de laborator, halatele sau uniformele trebuie purtate tot timpul cât se lucrează în
laborator.
2. Mănuúi corespunzătoare de protecĠie trebuie purtate în timpul tuturor procedurilor care pot
implica contactul direct sau accidental cu sânge, cu alte umori sau fluide ale organismului,
cu alte materiale potenĠial infecĠioase sau cu animale infectate. După utilizare, mănuúile se
scot aseptic úi se spală mâinile.
3. Personalul trebuie să se spele pe mâini după manipularea materialelor infecĠioase úi a
animalelor infectate úi înainte de părăsirea zonei de lucru a laboratorului.
4. Ochelarii de protecĠie, ecranele de protecĠie facială sau alte dispozitive de protecĠie trebuie
purtate ori de câte ori este necesară protecĠia ochilor úi a feĠei de stropi, obiecte impactante
úi surse artificiale de radiaĠii ultraviolete.
5. Este interzisă purtarea îmbrăcăminĠii protectoare de laborator în afara laboratorului, de
exemplu în cantine, camere de oficiu, biblioteci, toalete, etc.
6. ÎncălĠămintea decupată în partea din faĠă (sandale) este improprie purtării în laborator.
7. Consumul de alimente, băuturi, machiajul úi manipularea lentilelor de contact sunt interzise
în zonele de lucru ale laboratorului.
8. Depozitarea de alimente sau băuturi oriunde în zona de lucru a laboratorului este interzisă.
9. Îmbrăcămintea úi încălĠămintea de protecĠie ce a fost utilizată în laborator nu trebuie să fie
depozitată în aceleaúi dulapuri cu îmbrăcămintea úi încălĠămintea de stradă.

3.1.3. Procedurile
1. Pipetarea cu gura este strict interzisă.
2. Nici un material nu trebuie dus la gură. Etichetele nu trebuie umectate cu limba înainte de
lipire.
3. Toate procedurile tehnice trebuie efectuate într-un mod care să reducă la minimum
formarea de aerosoli úi picături.

88
 3. LaboratoareleDE
3. LABORATOARELE deBAZĂ
bază –– nivelele
NIVELELEde
DEbiosiguranţă 1 şi12 ùI 2
BIOSIGURANğĂ

4. Folosirea acelor úi seringilor hipodermice trebuie limitată. Ele nu trebuie folosite ca

substituente ale dispozitivelor de pipetare sau pentru oricare altă manoperă ce nu
reprezintă injecĠii parenterale sau aspirarea de fluide de la animalele de laborator.
5. Toate stropirile accidentale úi expunerile evidente sau posibile cu material infecĠios trebuie
raportate responsabilului laboratorului. Se va păstra o evidenĠă scrisă a acestor accidente úi
incidente.
6. Se va elabora úi aplica o procedură scrisă pentru curăĠarea-inactivarea substanĠelor
vărsate.
7. Lichidele contaminate trebuie decontaminate (chimic sau fizic) înaintea evacuării lor în
reĠeaua de canalizare. În funcĠie de riscul evaluat se poate dezvolta un sistem de tratare a
acestor lichide.
8. Documentele ce urmează a fi scoase din laborator trebuie să fie protejate pe toată perioada
cât se află în laborator, pentru a nu fi contaminate.

3.1.4. Zonele de lucru ale laboratorului

1. În laborator trebuie păstrată curăĠenia úi ordinea, eliminându-se toate materialele care nu
sunt necesare pentru munca desfăúurată în laborator.
2. SuprafeĠele de lucru trebuie decontaminate după fiecare vărsare de materiale potenĠial
periculoase precum úi la sfârúitul zilei de lucru.
3. Toate materialele contaminate, probele úi culturile, trebuie decontaminate înainte de a fi
îndepărtate sau curăĠate pentru refolosire.
4. Ambalarea úi transportul trebuie să respecte reglementările naĠionale úi/sau internaĠionale
în vigoare.
5. Ferestrele ce pot fi deschise trebuie prevăzute cu plase/ecrane pentru insecte.

3.1.5. Managementul biosiguranĠei

1. ùeful de laborator (persoana care poartă în mod direct responsabilitatea laboratorului) are
obligaĠia să asigure elaborarea úi adoptarea unui plan de management al biosiguranĠei úi
ale unui manual de siguranĠă úi operaĠiuni.
2. Responsabilul cu activitatea laboratorului (subordonat úefului laboratorului) trebuie să
asigure instruirea periodică a personalului laboratorului în domeniul siguranĠei.
3. Personalul trebuie avertizat asupra pericolelor speciale úi are obligaĠia să citească manualul
de siguranĠă úi operaĠiuni úi să respecte procedurile úi practicile standard. Responsabilul
laboratorului trebuie să se asigure că toĠi membrii personalului úi-au însuúit aceste reguli. O
copie a manualului de siguranĠă úi operaĠiuni trebuie să existe permanent în laborator
pentru a putea fi consultată în orice moment.
4. Trebuie să existe un program de dezinsecĠie úi deratizare.
5. Trebuie asigurate, în caz de necesitate, pentru toĠi membrii personalului, o evaluare
medicală adecvată, supraveghere úi tratament, úi trebuie Ġinute evidenĠe medicale
adecvate.

3.2. Conceperea structurii ûi facilitĄġilor laboratorului

În proiectarea laboratorului úi stabilirea efectuării anumitor activităĠi în spaĠiul acestuia,
se va acorda o atenĠie deosebită situaĠiilor despre care se útie că ridică probleme de siguranĠă.
Acestea sunt:
1. Formarea de aerosoli
2. Manipularea de volume mari úi/sau de concentraĠii ridicate de microorganisme
3. Supraaglomerarea spaĠiului de lucru sau acumularea de prea multe echipamente

9
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

4. Infestarea cu rozătoare úi insecte

5. Accesul neautorizat
6. Circuit de lucru: folosirea anumitor probe sau a unor reactivi specifici.

Exemple de design pentru laboratoare cu Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2 sunt prezentate

în Figura 2 úi, respectiv, 3.

Figura 2. Laborator cu nivel de biosiguranġĄ 1

(prin amabilitatea CUH2A, Princeton, NJ, USA).

3.2.1. Caracteristici de proiectare:

1. Trebuie asigurat un spaĠiu suficient pentru desfăúurarea în siguranĠă a muncii de laborator
úi pentru curăĠenie úi întreĠinere
2. PereĠii, tavanele úi pavimentele trebuie să fie netede, uúor de curăĠat, impermeabile la
lichide úi rezistente la substanĠele chimice úi dezinfectantele folosite uzual în laborator.
Pavimentele nu trebuie să fie alunecoase.
3. SuprafaĠa meselor de lucru trebuie să fie impermeabilă la apă, rezistentă la dezinfectante,
acizi, baze, solvenĠi organici úi la căldură.
4. Iluminatul trebuie să fie adecvat pentru desfăúurarea tuturor activităĠilor. Reflexiile úi
strălucirile nedorite trebuie evitate.
5. Mobilierul de laborator trebuie să fie rezistent. SpaĠiile deschise între úi sub mese, hote úi
echipamente trebuie să fie accesibile pentru curăĠenie.
6. Trebuie prevăzute spaĠii de depozitare adecvate pentru materialele de folosinĠă imediată,
prevenind astfel aglomerarea acestora pe mesele de lucru úi în spaĠiile libere dintre
acestea. Trebuie de asemenea prevăzute spaĠii suplimentare pentru depozitarea pe
termen lung, localizate corespunzător în afara zonelor de lucru.
7. Trebuie asigurate spaĠii úi facilităĠi adecvate pentru manipularea úi depozitarea în siguranĠă
a solvenĠilor, materialelor radioactive, a gazelor comprimate úi lichefiate.

1
10
 3. LaboratoareleDE
3. LABORATOARELE deBAZĂ
bază–– NIVELELE
nivelele de
DEbiosiguranţă
BIOSIGURANğĂ1 şi12ùI 2

Figura 3. Laborator cu nivel de biosiguranġĄ 2

(prin amabilitatea CUH2A, Princeton, NJ, USA).

Procedurile care generează aerosoli se execută în Hota de siguranĠă

biologică. Uúile sunt menĠinute închise úi marcate cu semne de pericol
adecvate. Deúeurile potenĠial contaminate sunt colectate separat de restul
deúeurilor.

8. SpaĠiile pentru păstrarea îmbrăcăminĠii úi încălĠămintei de stradă úi a obiectelor personale

trebuie asigurate în afara zonelor de lucru.
9. SpaĠiile pentru mâncat, băut úi odihnă trebuie asigurate în afara zonelor de lucru.
10. Chiuvete cu apă curentă pentru spălarea mâinilor, trebuie să existe în fiecare încăpere a
laboratorului, preferabil lângă uúa de ieúire.
11. Uúile trebuie să aibă geamuri sau vizoare, să fie conforme cu normele de protecĠie contra
incendiilor úi, de preferat, să se închidă singure.
12. Pentru Nivelul de biosiguranĠă 2 trebuie ca un autoclav sau alte mijloace de decontaminare
să fie accesibile în imediata apropiere a laboratorului.
13. Sistemele de securitate trebuie să cuprindă protecĠia împotriva focului, urgenĠelor electrice,
să prevadă duúuri de urgenĠă úi facilităĠi pentru spălarea ochilor.
14. Trebuie să existe zone sau camere de prim ajutor echipate adecvat úi accesibile (vezi Anexa 1).
15. La proiectarea de facilităĠi noi, trebuie luată în considerare asigurarea de sisteme mecanice
de ventilaĠie, care să asigure un flux de aer direcĠionat spre interior, fără recirculare. Dacă
nu exista ventilaĠie mecanică, ferestrele trebuie să se poată deschide úi trebuie prevăzute
cu plase pentru insecte.
16. Aprovizionarea cu apă curentă de bună calitate este esenĠială. Nu trebuie să existe
interconectări ale surselor de apă ale laboratorului cu cele de aprovizionare cu apă
potabilă. Un dispozitiv anti-reflux trebuie să protejeze sistemul public de aprovizionare cu
apă.


11
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

17. Trebuie să existe o sursă sigură úi adecvată de curent electric úi un sistem de iluminare
pentru situaĠiile de urgenĠă care să faciliteze ieúirea din laborator. Un generator de rezervă
este de dorit pentru susĠinerea echipamentelor esenĠiale (incubatoare, hote de
biosiguranĠă, congelatoare, etc.) úi pentru ventilarea cuútilor cu animale.
18. Trebuie să existe o sursă sigură úi adecvată de gaz. Buna întreĠinere a instalaĠiei este
obligatorie.
19. Laboratoarele úi clădirile biobazelor sunt uneori Ġinta vandalizărilor. Trebuie avute în
vedere securitatea fizică úi împotriva incendiilor. Uúile solide, ferestrele protejate úi
eliberarea controlată a cheilor de acces sunt obligatorii. Alte măsuri trebuie luate în
considerare úi aplicate dacă este necesar pentru creúterea siguranĠei.

3.3. Echipamentele de laborator

Împreună cu procedurile úi practicile corecte, utilizarea echipamentelor de siguranĠă
contribuie la reducerea riscului. Acest capitol tratează principiile de bază legate de
echipamentele utilizate în toate laboratoarele, indiferent de nivelul de biosiguranĠă. ExigenĠele
legate de echipamentul de laborator pentru nivelele superioare de biosiguranĠă sunt tratate în
capitolele respective.
ùeful de laborator are obligaĠia ca, după consultarea cu responsabilul cu biosiguranĠa
úi colectivul de siguranĠă, să asigure ca echipamentul adecvat să fie procurat úi folosit
corespunzător. Echipamentul va fi ales luând în considerare câteva principii generale, de
exemplu:
1. Să fie conceput astfel încât să prevină sau să limiteze contactul dintre operator úi
materialul infecĠios
2. Să fie confecĠionat din materiale impermeabile la lichide, rezistente la coroziune úi
corespunzătoare ca structură.
3. Să fie confecĠionat astfel încât să nu aibă asperităĠi, margini ascuĠite úi părĠi mobile
neprotejate
4. Să fie proiectat, construit úi instalat pentru a facilita operarea simplă úi întreĠinerea,
curăĠarea, decontaminarea úi testarea în vederea certificării; ori de câte ori este posibil, se
va evita utilizarea sticlăriei úi a altor materiale casante.
Este util să se consulte în detaliu documentaĠia privind performanĠele úi specificaĠiile
de construcĠie ale echipamentelor pentru a dobândi convingerea că prezintă caracteristicile de
siguranĠă necesare (vezi Capitolele 10 úi 11).

3.3.1. Echipamente esenĠiale pentru asigurarea biosiguranĠei

1. Dispozitive de pipetare, pentru a evita pipetarea cu gura. Sunt disponibile diverse modele.
2. Hotele de biosiguranĠă, ce trebuie folosite ori de câte ori:
- se manipulează materiale infecĠioase; aceste materiale pot fi centrifugate în spaĠiul
deschis al laboratorului dacă se folosesc cupe de centrifugă cu dispozitiv de securizare
úi dacă sunt introduse úi descărcate într-o hotă de biosiguranĠă
- există risc crescut de infecĠii aerogene
- se folosesc proceduri cu potenĠial ridicat de producere de aerosoli: centrifugarea,
mojararea, secĠionarea, agitarea sau mixarea viguroasă, dezintegrarea sonică,
deschiderea containerelor cu material infecĠios cu presiune internă diferită de
presiunea ambiantă, inocularea intranazală a animalelor úi recoltarea de Ġesuturi
infectate de la animale úi ouă, etc.

1
12
 3. LaboratoareleDE
3. LABORATOARELE deBAZĂ
bază –– nivelele
NIVELELEde
DEbiosiguranţă 1 şi12 ùI 2
BIOSIGURANğĂ

3. Anse de transfer de unică folosinĠă din plastic. Alternativ, în scopul reducerii producerii de
aerosoli, în interiorul hotei de biosiguranĠă se pot folosi incineratoare electrice pentru anse
de transfer.
4. Tuburi úi flacoane cu capace prevăzute cu filet.
5. Autoclave sau alte mijloace folosite pentru decontaminarea materialului infecĠios
6. Pipete Pasteur de unică folosinĠă din plastic, ori de câte ori este posibil, evitând utilizarea
celor din sticlă
7. Echipamentele precum autoclavele úi hotele de biosiguranĠă trebuie validate cu metode
adecvate înainte de a fi introduse în uz. Acestea trebuie recertificate la intervale regulate
de timp, în acord cu instrucĠiunile producătorului (vezi Capitolul 7).

3.4. Supravegherea stĄrii de sĄnĄtate a personalului

Autoritatea angajatoare, prin úeful de laborator, este responsabilă de asigurarea unei
supravegheri adecvate a stării de sănătate a personalului laboratorului. Obiectivul acestei
supravegheri este monitorizarea stării de sănătate în relaĠie cu factorul ocupaĠional. ActivităĠile
ce trebuie desfăúurate pentru îndeplinirea acestor obiective sunt:
1. Imunizarea activă úi pasivă ori de câte ori acest lucru este indicat (vezi Anexa 2)
2. Facilitarea depistării precoce a infecĠiilor dobândite în laborator
3. Excluderea indivizilor cu susceptibilitate crescută, ca de exemplu femeile însărcinate sau
persoanele imunodeprimate, din locurile sau activităĠile de laborator cu periculozitate
crescută
4. Asigurarea personalului cu echipamente de protecĠie úi proceduri eficace.

3.4.1. Reguli pentru supravegherea personalului de laborator care manipulează

microorganisme la Nivelul de biosiguranĠă 1
ExperienĠa activităĠii în acest tip de laboratoare arată că, în cazul manipulării
microorganismelor la acest nivel, este improbabilă producerea de îmbolnăviri ale oamenilor sau
de afecĠiuni ale animalelor cu importanĠă sub raport veterinar. Se recomandă, totuúi, efectuarea
unui control medical înainte de angajare la tot personalul, cu înregistrarea antecedentelor
medicale. Se recomandă raportarea promptă a stărilor de boală sau a accidentelor de
laborator, iar întreg personalul trebuie să fie conútient de importanĠa respectării practicilor
corecte microbiologice.

3.4.2. Reguli pentru supravegherea personalului de laborator care manipulează

microorganisme la Nivelul de biosiguranĠă 2
1. Este necesar un control medical înainte de angajare. Ar trebui înregistrate antecedentele
personale medicale úi evaluată starea de sănătate în relaĠie cu factorul ocupaĠional.
2. Înregistrările privind îmbolnăvirile úi absenĠele ar trebui păstrate de către úeful laboratorului
3. Femeile de vârstă fertilă ar trebui informate cu privire la riscul expunerii fătului prin factor
ocupaĠional la anumite microorganisme (ex. virusul rubeolic). PrecauĠiile pentru protejarea
fătului variază în funcĠie de microorganismele la care pot fi expuse viitoarele mame.

3.5. PregĄtirea personalului

Erorile umane úi tehnica deficitară pot compromite úi cele mai bune reguli úi bariere de
siguranĠă menite a proteja personalul laboratorului. Pe de altă parte, un personal conútient de
exigenĠele impuse de regulile de siguranĠă, bine informat pentru recunoaúterea úi stăpânirea
pericolelor din laborator, este cheia prevenirii producerii acestor infecĠii, a incidentelor úi

1
13
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

accidentelor. În acest scop, instruirea continuă la locul de muncă privind măsurile de siguranĠă
este esenĠială. Un program eficace de siguranĠă începe cu conducerea laboratorului, care
trebuie să se asigure că practicile úi procedurile de siguranĠă sunt integrate în instruirea de
bază a salariaĠilor. Instructajul în ceea ce priveúte măsurile de siguranĠă trebuie să fie parte
integrantă a instruiriii noilor salariaĠi din laborator. SalariaĠilor trebuie să li se prezinte codul de
practici úi reglementarile locale, inclusiv manualul de siguranĠă úi de operaĠiuni. Se vor lua
măsuri care să demonstreze că salariaĠii le-au citit úi înĠeles, spre exemplu, prin semnătură.
Responsabilii laboratorului joacă un rol cheie în pregătirea personalului în ceea ce priveúte
tehnicile corecte de laborator. Responsabilul cu biosiguranĠa poate să sprijine procesul de
instruire prin punerea la dispoziĠie a unei documentaĠii specifice úi a altor mijloace ajutătoare
(vezi Capitolul 21).
Instruirea personalului ar trebui să cuprindă întotdeauna informaĠii despre metodele
sigure în cazul procedurilor cu risc crescut cu care întreg personalul laboratorului se întâlneúte
în mod curent úi care implică :
1. Riscul de inhalare (ex. producerea de aerosoli) cu ocazia folosirii anselor, însămânĠării
plăcilor cu agar, pipetării, etalării frotiurilor, deschiderii recipientelor ce conĠin culturi,
recoltării de probe de sânge / ser, centrifugării, etc.
2. Riscul de ingerare, cu ocazia manipularii probelor, frotiurilor úi culturilor
3. Riscul de expunere percutană, prin folosirea seringilor úi acelor
4. Muscături úi zgârieturi în cazul manipulării animalelor
5. Manipularea sângelui úi a altor produse patologice potenĠial periculoase
6. Decontaminarea úi eliminarea materialelor infecĠioase

3.6. Manipularea deûeurilor

Se consideră deúeuri toate materialele care se aruncă.
În laboratoare, în desfăúurarea activităĠii cotidiene, decontaminarea deúeurilor úi
eliminarea finală a acestora sunt strâns legate. Un număr foarte mic de materiale contaminate
necesită îndepărtarea efectivă din laborator sau distrugerea. Majoritatea sticlăriei,
instrumentelor úi articolelor de îmbrăcăminte sunt refolosite sau reciclate. Principiul general ce
trebuie să funcĠioneze este că toate materialele infecĠioase vor fi decontaminate, autoclavate
sau incinerate în laborator.
Principalele probleme care se pun, înainte de eliminarea oricăriu obiect sau material
din laboratoarele ce lucrează cu microorganisme potenĠial infecĠioase sau Ġesuturi de la
animale, sunt:
1. Au fost obiectele sau materialele respective eficient decontaminate sau dezinfectate printr-
o procedură autorizată?
2. Dacă nu, au fost ele ambalate într-un mod autorizat pentru incinerare imediată la faĠa
locului sau pentru transfer într-o altă locaĠie cu posibilităĠi de incinerare?
3. Aruncarea obiectelor sau materialelor decontaminate implică eventual alte pericole
adiĠionale, biologice sau de alt tip, pentru cei care îndeplinesc procedurile de eliminare sau
care ar putea veni în contact cu obiectele eliminate în afara perimetrului respectiv?

3.6.1. Decontaminarea
Autoclavarea cu abur este metoda de elecĠie pentru toate procesele de
decontaminare. Materialele care urmează să fie decontaminate úi eliminate vor fi puse în
containere adecvate (ex. saci din plastic autoclavabil, cu coduri de culori care indică destinatia
conĠinutului acestora pentru autoclavare úi/sau incinerare). Pot fi luate în consideraĠie úi

1
14
 3. LaboratoareleDE
3. LABORATOARELE deBAZĂ
bază–– NIVELELE
nivelele de
DEbiosiguranţă
BIOSIGURANğĂ1 şi12ùI 2

metode alternative doar dacă acestea îndepărtează úi/sau omoară microorganismele (pentru
mai multe detalii vezi Capitolul 14).

3.6.2. Procedurile de manipulare úi eliminare a materialelor contaminate úi a deúeurilor

Trebuie adoptat un sistem de identificare úi de separare a materialelor infecĠioase úi a
containerelor respective. Vor fi obligatoriu respectate reglementările naĠionale úi internaĠionale
în domeniu. Categoriile care se includ sunt următoarele:
1. Deúeurile necontaminate (neinfecĠioase) care pot fi refolosite, reciclate sau eliminate ca
deúeuri generale sau menajere
2. Obiectele ascuĠite (tăietoare-înĠepătoare) contaminate (ex. ace hipodermice, bisturie, cuĠite
úi cioburi de sticlă); acestea vor fi întotdeauna colectate în containere rezistente la
înĠepare-tăiere, prevăzute cu capace úi vor fi tratate ca infecĠioase.
3. Materialul contaminat destinat decontaminării prin autoclavare urmată de spălare úi
refolosire sau reciclare.
4. Materialul contaminat destinat autoclavării úi eliminării.
5. Materialul contaminat destinat incinerării directe.

Obiectele ascuĠite
După utilizare, acele hipodermice nu trebuie reacoperite, tăiate sau detaúate din
seringile de unică folosinĠă. Întregul ansamblu trebuie plasat în containerul pentru obiecte
ascuĠite. Seringile de unică folosinĠă, folosite separat sau cu ace, trebuie plasate în containere
úi incinerate, cu autoclavare prealabilă dacă este necesar.
Containerele pentru obiecte ascuĠite (tăietoare-înĠepătoare) trebuie să fie rezistente la
înĠepare-tăiere úi nu trebuie umplute la capacitatea maximă. Când sunt umplute pe ¾, aceste
containere trebuie plasate în containere pentru "deúeuri infecĠioase" úi incinerate, cu
autoclavare prealabilă dacă practica laboratorului o necesită. Containerele pentru obiecte
tăietoare-înĠepătoare nu trebuie aruncate în mediul înconjurător.

Materiale contaminate (potenĠial infecĠioase) destinate autoclavării úi refolosirii

Se interzice curăĠarea prealabilă a oricărui material contaminat (potenĠial infecĠios)
destinat autoclavării úi refolosirii. Orice curăĠare sau reparaĠie trebuie făcută doar după
autoclavare sau dezinfecĠie.

Materiale contaminate (potenĠial infecĠioase) destinate eliminării

În afară de obiectele tăietoare-înĠepătoare, care au fost tratate mai sus, toate
materialele contaminate (potenĠial infecĠioase) trebuie autoclavate în containere etanúe, de
exemplu saci de plastic autoclavabil, coloraĠi conform unui cod de culori, înainte de a fi
eliminate. După autoclavare, materialul poate fi plasat în containere de transfer către
incinerator. Dacă este posibil, materialele rezultate din activităĠile de asistenĠă medicală nu
trebuie eliminate în mediul extern, la rampele de depozitare a deúeurilor, nici după
decontaminare. Dacă există un incinerator disponibil la nivelul laboratorului, autoclavarea se
poate omite: deúeurile contaminate trebuie plasate în containere speciale (de exemplu, saci cu
culori corespunzătoare unui cod) úi transportate direct la incinerator. Containerele de transfer
refolosibile trebuie să nu prezinte scurgeri úi să aibă capace etanúe.
Recipiente de colectare, preferabil incasabile, trebuie plasate la fiecare punct de lucru.
Când se foloseúte un dezinfectant, deúeurile materiale trebuie să rămână în contact direct cu
acesta (ex. neprotejate de bule de aer) un interval de timp corespunzător, în conformitate cu
instrucĠiunile de folosire a dezinfectantului utilizat (vezi Capitolul 14). Containerele de colectare
úi transport vor fi decontaminate úi spălate înainte de refolosire.

1
15
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Incinerarea deúeurilor contaminate trebuie sa se facă în conformitate cu prevederile

autorităĠilor de sănătate publică úi de protecĠie a mediului, ca úi cu normele de biosiguranĠă din
laborator (vezi secĠiunea despre incinerare în Capitolul 14).

3.7. Siguranġa chimicĄ, împotriva incendiilor, electricĄ, împotriva radiaġiilor ûi a

echipamentelor
O breúă/discontinuitate în sistemul de securizare al microorganismelor patogene poate
fi rezultatul indirect al unor accidente chimice, incendii, accidente electrice sau legate de
radiaĠii.
Este esenĠială menĠinerea unor standarde ridicate de siguranĠă în aceste domenii, în
orice laborator microbiologic. Reguli úi regulamente de funcĠionare pentru toate aceste domenii
trebuie elaborate de autoritatea naĠională sau locală competentă, al cărei sprijin trebuie solicitat
în caz de necesitate. Pericolele chimice, electrice, de incendiu úi cele radioactive sunt tratate
mai detaliat în Partea a IV a acestui manual (Capitolele 15-17).


16
4. Laboratorul securizat –
Nivelul de BiosiguranġĄ 3

Laboratorul securizat – Nivel de biosiguranĠă 3 este proiectat úi echipat pentru lucrul cu

microorganisme din Grupa de risc 3, úi cu volume sau concentraĠii mari de microorganisme din
Grupa de risc 2 care implică un risc de diseminare sub forma de aerosoli. Securizarea cu Nivel
de biosiguranĠă 3 necesită întărirea programelor operaĠionale úi de siguranĠă peste cele
descrise pentru laboratoarele de bază – Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2 (vezi Capitolul 3).
Regulile descrise în acest capitol sunt prezentate sub forma de suplimentări la cele
pentru laboratoarele de bază – Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2, care trebuie prin urmare aplicate
înaintea celor specifice pentru laboratoarele securizate – Nivel de biosiguranĠă 3. Principalele
adăugiri úi modificări se referă la:

1. Codul de practici
2. Designul (concepĠia structurală úi funcĠională) úi facilităĠile laboratorului
3. Supravegherea stării de sănătate a personalului.

Laboratoarele din această categorie trebuie înregistrate la autorităĠile naĠionale úi

regionale din domeniul sanitar.

4.1. Codul de practici

Se aplică codul de practici pentru laboratoarele de bază - Nivel de biosiguranĠă 1 si 2,
excepĠie făcând situaĠiile unde apar modificări după cum urmează :

1. Sigla internatională de avertizare úi inscripĠia « Pericol biologic » afiúate pe uúile de acces,

vor trebui să fie însoĠite de menĠionarea nivelului de biosiguranĠă, de numele
responsabilului din laborator ce controlează accesul, úi să precizeze condiĠiile de intrare în
acest perimetru (ex. imunizarea prealabilă).
2. Îmbrăcămintea de protecĠie de laborator trebuie să fie de tipul : halate care se închid la
spate sau care se încheie prin înfăúurare, costume sau salopete, bonete, iar acolo unde
este necesar huse protectoare pentru incălĠăminte sau incălĠăminte specială. Nu sunt
acceptate halatele de laborator cu nasturi in faĠă sau cu mâneci scurte. Imbrăcămintea de
laborator nu trebuie purtată în afara acestuia úi trebuie decontaminată înainte de spălare.
Atunci când se lucrează cu anumiĠi agenĠi (ex. agenĠi zoonotici, patogeni vegetali), este
obligatoriu să se înlocuiască îmbrăcămintea de stradă cu îmbrăcăminte de laborator,
destinată exclusiv acestui scop.
3. Manipularea deschisă a tuturor materialelor potenĠial infecĠioase trebuie să se execute in
hote de siguranĠă biologică sau în orice altă incintă de izolare primară (vezi Capitolul 10).
4. Echipamentul de protecĠie respiratorie este necesar pentru anumite proceduri de laborator
sau în cazul lucrului cu animale infectate cu anumiĠi patogeni (vezi Capitolul 11).

4.2. Designul ûi facilitĄġile laboratorului

Se aplică design-ul úi facilităĠile laboratorului de bază - Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2, cu
următoarele modificări :

1
17
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

1. Laboratorul trebuie să fie separat de zonele cu trafic nerestricĠionat din clădire. O separare
suplimentară se poate realiza prin plasarea laboratorului fie la capătul închis al unui coridor
fie prin construirea unei separaĠii úi a unei uúi, sau accesul printr-o anticameră (ex. intrarea
printr-o uúă dublă sau printr-un laborator de bază – Nivel de biosiguranĠă 2), delimitând o
zonă special proiectată pentru menĠinerea unei diferenĠe de presiune între spaĠiul
laboratorului úi spaĠiile adiacente acestuia. Anticamera trebuie să aibe facilităĠi de separare
a îmbrăcăminĠii curate de cea contaminată úi, daca este necesar, un duú.
2. Uúile anticamerei trebuie să se blocheze alternativ (recomandabil automat), astfel încât o
singură uúă să fie deschisă la un moment dat. Se poate asigura o ieúire de siguranĠă
pentru situaĠiile de urgenĠă, reprezentată de un panou de sticlă ce se poate sparge la
nevoie.
3. SuprafaĠa pereĠilor, a pardoselilor si tavanelor trebuie să fie rezistentă la apă úi uúor de
curăĠat. Deschiderile apărute în aceste suprafeĠe (ex. de trecerea Ġevilor instalaĠiilor),
trebuie etanúeizate pentru a facilita decontaminarea încăperilor respective.
4. Camera laboratorului trebuie să poata fi inchisă etanú pentru decontaminare. Sistemele de
ventilaĠie trebuie construite astfel încât să permită decontaminarea gazoasă.
5. Ferestrele trebuie să fie închise etanú úi incasabile.
6. Lângă fiecare uúă de ieúire trebuie prevăzută o chiuvetă pentru spălarea mâinilor, a cărei
sursă de apă să nu fie acĠionată cu mâna.
7. Trebuie să existe un sistem de ventilaĠie care să menĠină un flux de aer direcĠionat către
interiorul laboratorului. Trebuie să fie instalat un sistem de monitorizare, cu sistem de
atenĠionare vizuală cu sau fără alarmă, astfel încât personalul să se poata asigura că se
menĠine direcĠionarea corectă a fluxului de aer spre interiorul laboratorului.
8. Sistemul de ventilaĠie al clădirii trebuie construit astfel încât aerul din laboratorul securizat -
Nivel de biosiguranĠă 3 să nu fie recirculat spre alte zone ale clădirii. Aerul poate fi filtrat
prin filtre HEPA (High Efficiency Particulate Air), recondiĠionat úi recirculat în interiorul
laboratorului. Când aerul din laborator (altul decât cel din hotele de biosiguranĠă) este
eliminat în afara clădirii, acesta trebuie evacuat la distanĠă de clădiri locuite sau de zonele
de ventilaĠie. În funcĠie de agentul biologic manipulat, aerul poate fi eliminat prin filtre
HEPA. Se recomandă un sistem de control al încălzirii, ventilaĠiei úi aerului condiĠionat
(HVAC = heating, ventilation and air-conditioning), cu scopul prevenirii instalării unei
presiuni pozitive în laborator. Se recomandă, de asemenea, instalaĠii de alarmă sonoră sau
vizuală care să atragă atenĠia personalul asupra defectării sistemului HVAC.
9. Toate filtrele HEPA trebuie instalate astfel încât să permită decontaminarea gazoasă úi
verificarea acestora.
10. Hotele de siguranĠă biologică trebuie amplasate la distanĠă de zona de circulaĠie úi în afara
zonei de intersectare a curenĠilor de aer formaĠi între uúă úi sistemul de ventilaĠie (vezi
Cap. 10).
11. Evacuarea aerului din hotele de biosiguranĠă clasa I sau II (vezi Cap. 10), trecut prin filtre
HEPA, trebuie făcută astfel încât să se evite interferenĠa cu fluxul aerian al hotei sau al
sistemului de ventilaĠie a clădirii.
12. Un autoclav pentru decontaminarea deúeurilor contaminate trebuie să fie disponibil în
laboratorul securizat. Dacă pentru decontaminare úi eliminare deúeurile infecĠioase trebuie
transportate în afara laboratorului securizat, ele vor fi transportate în containere sigilate,
incasabile úi etanúe la scurgeri, în conformitate cu regulamentele naĠionale sau
internaĠionale, dupa caz.
13. Sistemul de aprovizionare cu apă trebuie prevăzut cu dispozitive anti-reflux.
14. Design-ul facilităĠilor úi procedurile operaĠionale pentru laboratoarele securizate – Nivel de
biosiguranĠă 3 trebuie documentate (să constituie obiectul unor documente).


18
 4. LaboratorulSECURIZAT
4. LABORATORUL securizat –– Nivelul
NIVELULde
DEBiosiguranţă 3 3
BIOSIGURANğĂ

Un exemplu de design pentru laboratorul de Nivel de biosiguranĠă 3 este prezentat în

Figura 4.

Figura 4. Laborator cu Nivel de biosiguranġĄ 3.

(prin amabilitatea CUH2A, Princeton, NJ, USA).

Laboratorul este separat de traficul general si intrarea se face printr-o
anticameră (intrare cu uúă dublă sau prin laboratorul cu nivel de
biosiguranĠă 2) sau printr-un sas. Un autoclav pentru decontaminarea
deúeurilor înaintea eliminării este disponibil în interiorul laboratorului. O
chiuvetă a cărei sursă de apă să nu fie acĠionată cu mâna este disponibilă.
Fluxul de aer este direcĠionat spre interiorul laboratorului úi toate activităĠile
cu materiale infecĠioase se desfăúoară în hotă de siguranĠă biologică.

Dotarea cu echipamente a laboratorului

Principiile pentru selectarea echipamentelor de laborator, inclusiv pentru hotele de

siguranĠă biologică (vezi Capitolul 10), sunt aceleaúi ca pentru laboratoarele de bază – Nivel de
biosiguranĠă 2. În orice situaĠie, în cazul Nivelului de biosiguranĠă 3, manipularea tuturor
materialelor potenĠial infecĠioase trebuie să se facă într-o hotă de biosiguranĠă sau în altă
incintă de izolare primară.
O atenĠie specială trebuie să se acorde anumitor echipamente, precum centrifuga,
care necesită accesorii adiĠionale, de exemplu cuve sau rotoare etanúe. Unele centrifugi sau
alte tipuri de echipamente, cum ar fi instrumentele folosite la separarea celulelor infectate, pot
necesita în plus, pentru o securizare eficace, o ventilaĠie proprie de evacuare cu filtru HEPA.

4.3. Supravegherea stĄrii de sĄnĄtate a personalului

Obiectivul programelor de sănătate úi supraveghere a stării de sănătate a personalului
pentru laboratoarele de bază - Nivel de biosiguranĠă 1 úi 2 se aplică úi în cazul laboratoarelor
securizate - Nivel de biosiguranĠă 3 úi 4, cu următoarele modificări :


19
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

1. Examenul medical al întregului personal care lucrează în laboratorul securizat - Nivel de

biosiguranĠă 3 este obligatoriu. Acesta include înregistrarea detaliată a antecedentelor
medicale úi un examen medical Ġintit asupra aspectelor legate de factorul ocupaĠional.
2. O probă de ser se recoltează la angajare úi se păstrează ca referinĠă pentru comparaĠii
ulterioare.
3. După evaluarea clinică corespunzătoare, salariatului examinat i se va înmâna un card
medical de notificare (ex. aúa cum apare în Figura 5) care dovedeúte că acesta lucrează
într-un laborator securizat - Nivel de biosiguranĠă 3. Cardul va cuprinde úi o fotografie a
posesorului cardului, va avea o mărime care să-i permită a fi purtat într-un portmoneu úi se
va afla în permanenĠă în posesia acestuia.

A. Fata anterioară a cardului

CARD MEDICAL DE NOTIFICARE

NUME_______________________________ (Fotografia posesorului)

_____________________________________ .....................................

PENTRU ANGAJAT
PăstraĠi acest card asupra Dvs. In caz de boală febrilă neexplicată, prezentaĠi acest card medicului Dvs. úi anuntaĠi pe
unul dintre cei de mai jos, în ordine.
_____________________________________________________________________
Dr. Tel (serviciu): Tel (acasă)
_______________________________________________________________________
Dr. Tel (serviciu): Tel (acasă)

B. Fata posterioară a cardului

PENTRU MEDIC

Posesorul acestui card lucrează la: _____________________________________________ într-o zonă unde se

manipulează virusuri patogene, rickettsii, bacterii, protozoare sau helminĠi. În eventualitatea unei boli febrile
inexplicabile, vă rugăm contactaĠi angajatorul pentru informaĠii asupra agenĠilor patogeni la care acest angajat ar fi
putut fi expus.

Denumirea laboratorului:___________________________________________________
Adresa:_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Tel:____________________________________________________________________

Figura 5. Format recomandat pentru cardul medical de notificare

20
5. Laboratorul înalt securizat –
Nivelul de BiosiguranġĄ 4

Laboratorul înalt securizat – Nivel de biosiguranĠă 4 este destinat lucrului cu

microorganisme din Grupa de risc 4. Înainte ca un asemenea laborator sa fie construit úi pus in
funcĠiune, sunt necesare consultări cu instituĠiile care au experienĠa operării cu laboratoare
similare. Aceste laboratoare trebuie să fie sub controlul autorităĠilor naĠionale sau a altor
autorităĠi sanitare corespunzătoare. Pentru informaĠii suplimentare, instituĠiile ce îúi propun
dezvoltarea unui laborator cu Nivel de biosiguranĠă 4, ar trebui să contacteze Programul
O.M.S. de BiosiguranĠă1.

5.1. Codul de practici

Se aplică codul de practici al Nivelului de biosiguranĠă 3, cu următoarele modificări:

1. Se aplică regula “lucrului in doi”, conform căreia se interzice desfăúurarea activităĠii de

către o singură persoană în incinta laboratorului înalt securizat.
2. Este necesară schimbarea completă a îmbrăcăminĠii úi încălĠămintei înainte de intrarea
în úi după ieúirea din laborator.
3. Personalul trebuie instruit pentru aplicarea procedurilor de scoatere de urgenĠă din
laborator a celor ce au suferit accidente sau sunt bolnavi.
4. Trebuie asigurate mijloace de comunicare de rutină úi pentru situaĠii de urgenĠă, între
personalul ce lucrează în laboratorul înalt securizat – Nivel de biosiguranĠă 4 úi
personalul ajutător, aflat în afara laboratorului.

5.2. Design-ul si facilitĄġile laboratorului

Caracteristicile laboratorului securizat - Nivel de biosiguranta 3 se aplică úi în cazul
laboratorului înalt securizat - Nivel de biosiguranĠă 4, cu următoarele adăugiri:
1. Securizare primară. Trebuie să existe un sistem eficient de securizare primară
reprezentat de unul sau o combinaĠie a următoarelor elemente:
- Laboratorul cu hotă de biosiguranĠă clasa III. Este necesară trecerea prin minim
două uúi înainte de a intra în camera ce conĠine hota (hotele) de siguranĠă
biologică clasa III (camera cu hote). În această configuraĠie a laboratorului, hota de
siguranĠă biologică clasa III asigură securizarea primară. Este de asemenea
necesară existenĠa unui duú pentru personal, cu camere de schimbare a
îmbrăcăminĠii/încălĠămintei la intrare úi ieúire. Materialele úi consumabilele ce nu
sunt aduse în camera cu hote prin zona de trecere vor fi introduse printr-un
autoclav cu două uúi sau printr-o cameră cu fumigaĠie. Odată ce uúa exterioară a
fost închisă etanú, personalul din laborator poate deschide uúa interioară pentru a
trece materialele. Uúile autoclavului sau ale camerei de fumigaĠie sunt prevăzute
cu un sistem de blocare alternativă astfel încât uúa exterioară să nu se poată
deschide decât dacă autoclavul a realizat un ciclu de sterilizare sau camera de
fumigaĠie a realizat un ciclu de decontaminare (vezi Capitolul 10).
1
Biosafety programme, Department of Communicable Disease Surveillance and Response, World Health Organization, 20
Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Switzerland (http://www.who.int/csr/).

1
21
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

- Laboratorul cu izolare în costum protector. Laboratorul cu izolare în costum

protector cu sistem autonom de respiraĠie (tip scafandru), diferă semnificativ ca
design úi facilităĠi de laboratorul de Nivel de BiosiguranĠă 4 dotat cu hote de
siguranĠă biologică clasa III. Camerele laboratorului cu izolare în costum protector
sunt astfel dispuse încât să direcĠioneze trecerea personalului prin zona de
dezechipare-echipare úi decontaminare, înainte de a intra în spaĠiul unde se
manipulează material infecĠios.
Accesul în laboratorul cu izolare în costum protector se face printr-un sas cu uúi
etanúe interblocante.
Costumul de protecĠie “tip scafandru” este alcătuit dintr-o singură piesă, este
presurizat pozitiv úi alimentat cu aer printr-un filtru HEPA. Alimentarea cu aer a
costumului se realizează printr-un sistem prevăzut cu două surse independente
de aer, una fiind destinată cazurilor de urgenĠă.
Trebuie să existe un duú special pentru decontaminarea costumului de protecĠie
care să fie folosit de personalul ce părăseúte zona securizată a laboratorului.
De asemenea trebuie să existe un duú separat pentru personal, intercalat între
camera (boxă) de dezbrăcare de hainele purtate în laborator úi cea de îmbrăcare
cu hainele purtate în spaĠiile din afara laboratorului.
Trebuie să se asigure o modalitate de avertizare a personalului ce lucrează în
laboratorul cu izolare în costum protector pentru situaĠiile în care apar defecĠiuni în
sistemul mecanic sau de alimentare cu aer (vezi Capitolul 10).

2. Accesul controlat. Laboratorul înalt securizat – Nivel de BiosiguranĠă 4 trebuie să fie

amplasat într-o clădire separată sau într-o zonă clar delimitată dintr-o clădire cu acces
controlat. Intrarea úi ieúirea personalului úi a materialelor trebuie să se facă printr-un sas
ce se închide etanú sau printr-un sistem special de acces. La intrare personalul trebuie să
îúi schimbe complet imbrăcămintea, iar înainte de ieúire trebuie să facă un duú úi abia
după aceea va îmbrăca hainele de stradă.
3. Sistemul de control al aerului. In toate aceste incinte trebuie să se menĠină o presiune
negativă. Atât aerul introdus cât úi cel evacuat trebuie filtrat printr-un filtru HEPA. Există
diferenĠe semnificative între sistemele de ventilaĠie ale laboratoarelor cu hote de
biosiguranĠă clasa III úi cele ale laboratoarelor cu izolare în costume protectoare:
- Laboratorul cu hotă de biosiguranĠă clasa III. Alimentarea cu aer a hotei de
siguranĠă biologică clasa III trebuie să se facă cu aerul din cameră după ce acesta
a fost filtrat în prealabil prin filtrul HEPA montat pe hotă sau furnizat direct prin
sistemul de asigurare cu aer. Aerul evacuat din hota de siguranĠă biologică clasa
III trebuie filtrat prin două filtre HEPA înainte de a fi eliminat în afara laboratorului.
Presiunea aerului din interiorul hotei va fi întotdeauna inferioară celei din restul
laboratorului. Laboratorul cu hote trebuie dotat cu un sistem de ventilaĠie propriu
care să nu recircule aerul.
- Laboratorul cu izolare în costum de protector. Sunt necesare sisteme proprii de
alimentare cu aer úi evacuare a acestuia. Acestea sunt astfel echilibrate încât să
genereze în spaĠiul laboratorului o circulaĠie directionată a aerului, dinspre zona cu
cel mai mic spre cea cu cel mai mare pericol potenĠial. Sistemul de evacuare a
aerului trebuie să asigure menĠinerea unei presiuni negative permanente în toate
incintele. Se monitorizeaza presiunile diferenĠiale din interiorul laboratorului cu
izolare în costum de protecĠie úi dintre acesta úi incintele adiacente. Se
monitorizează circulaĠia aerului în componentele sistemului de ventilaĠie. De
asemenea, va trebui să funcĠioneze un sistem de control pentru prevenirea
creúterii presiunii în laborator. În zona unde este necesară purtarea costumului, în

2
22
 5. Laboratorul
5. LABORATORUL înaltSECURIZAT
ÎNALT securizat –– Nivelul
NIVELULde
DEBiosiguranţă 4 4
BIOSIGURANğĂ

zona duúurilor de decontaminare, în sas-uri sau în camerele de decontaminare,

aerul trebuie filtrat prin filtre HEPA. Aerul din laborator va fi filtrat printr-o serie de
două filtre HEPA înainte de a fi eliminat în spaĠiul din afara laboratorului. Alternativ,
după dubla filtrare prin filtre HEPA, aerul evacuat poate fi recirculat, dar numai în
interiorul laboratorului. Aerul evacuat din laboratorul de Nivel de BiosiguranĠă 4 cu
izolare în costum protector nu va fi sub nici un motiv recirculat în alte zone de lucru
din afara laboratorului. Dacă se optează pentru recircularea aerului în laborator se
impun precauĠii extreme. Se iau în considerare particularităĠile cercetării
desfăúurate, caracteristicile echipamentului, ale substanĠelor chimice úi ale altor
materiale folosite în acest tip de laborator, precum úi speciile de animale folosite în
timpul cercetării.
Toate filtrele HEPA trebuie să fie testate úi certificate anual. Locaúurile filtrelor HEPA sunt
astfel concepute încât să permită decontaminarea in situ a filtrelor înainte de îndepărtarea
lor. Ca alternativă, filtrele pot fi indepărtate în containere sigilate, impermeabile pentru
circulaĠia aerului, urmând ca ulterior să fie decontaminate úi/sau distruse prin incinerare.
4. Decontaminarea efluenĠilor. Toti efluenĠii din zona de utilizare a costumului protector, din
camera si duúul de decontaminare sau din hota de biosiguranĠă clasa III trebuie să fie
decontaminaĠi înainte de eliminarea finală. Metoda preferată este tratarea termică a
acestora. Produsele reziduale pot necesita o corectare a pH-ului la neutru înainte de
eliminare. Apa folosită pentru duúul personalului úi toaletă poate fi evacuată direct în
sistemul de canalizare, fără tratare prealabilă.
5. Sterilizarea deúeurilor úi materialelor. Un autoclav cu două uúi trebuie să fie accesibil
din interiorul laboratorului. Trebuie să existe úi alte metode de decontaminare pentru
echipamentul úi produsele ce nu suportă sterilizare umedă.
6. Căi de acces prevăzute cu sas-uri trebuie asigurate de asemenea pentru probe,
materiale úi animale.
7. Trebuie să existe circuite electrice special destinate de alimentare din reĠea precum úi o
sursă alternativă (generator) de energie electrică.
8. Trebuie asigurate sisteme de canalizare securizate.

Având în vedere complexitatea ridicată din punct de vedere al proiectării, realizării

construcĠiei úi instalaĠiilor specifice facilităĠilor pentru Nivelul de biosiguranĠă 4, lucrarea de faĠă
nu cuprinde o reprezentare schematică a acesteia.
Datorită complexităĠii ridicate a activităĠii din laboratorul cu Nivel de biosiguranĠă 4,
trebuie elaborat úi testat prin exercitii de instruire un ghid detaliat de lucru. Suplimentar trebuie
să fie conceput un program de acĠiune pentru situaĠiile de urgenĠă (vezi Capitolul 13). Pentru
pregătirea acestui program, trebuie stabilite cooperări active cu autorităĠile nationale úi locale
de sănătate. Vor fi cooptate alte servicii de urgenĠă, de exemplu pompieri, poliĠie úi spitale
special desemnate pentru primirea eventualelor urgenĠe.

3
23
6. Biobazele

Personalul laboratoarelor care folosesc animale în scopuri experimentale úi de

diagnostic are obligaĠia legală úi morală de a evita producerea unor dureri sau suferinĠe inutile
animalelor. Animalelor trebuie să le fie asigurat un adăpost igienic úi confortabil úi să li se ofere
suficientă hrană de calitate úi apă. La sfârúitul experimentului, animalele trebuie să fie tratate
cu omenie.
Din motive de biosiguranĠă, biobaza trebuie să fie o unitate separată úi independentă.
Dacă biobaza funcĠionează în aceeaúi clădire cu laboratorul, aceasta trebuie să fie izolată de
zona în care publicul are acces nerestricĠionat. De asemenea, biobaza trebuie să dispună de
mijloace proprii úi condiĠii adecvate pentru decontaminare úi deparazitare.

În funcĠie de grupul de risc al microorganismelor manipulate, Biobazele pot fi clasificate

în 4 niveluri de biosiguranĠă (Tabelul 4).

Tabel 4. Nivelele de securizare ale biobazelor - rezumat al practicilor ûi echipamentelor

de biosiguranġĄ
Nivel de
Grupul de risc
securizare Practici ûi echipamente de siguranġĄ
(microorganisme)
în biobaza
- acces limitat
1 1
- îmbrăcăminte de protecĠie úi mănuúi
Practicile de la nivelul 1 plus :
- semne de avertizare asupra pericolului
- HSB clasa I sau II pentru activităĠile care
2 2
generează aerosoli
- decontaminarea reziduurilor úi cuútilor înainte
de spălare
Practicile de la nivelul 2, plus :
- acces controlat
3 3
- HSB úi haine de protecĠie speciale pentru
toate activităĠile
Practicile de la nivelul 3 plus :
- acces strict limitat
- schimbarea hainelor înainte de intrare
4 4
- HSB clasa III sau costume de protecĠie cu
presiune pozitivă
- duú la ieúire
- decontaminarea tuturor deúeurilor înaintea
evacuării
HSB (BSC, Biological Safety Cabinet): Hotă de siguranĠă biologică

În funcĠie de evaluarea riscului úi de grupul de risc în care se încadrează agenĠii

microbieni cu care se lucrează, biobazele, ca úi laboratoarele, pot fi clasificate în patru
categorii: Biobaza cu nivel 1, 2, 3 úi 4 de biosiguranĠă.


25
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

În această clasificare, factorii care ġin de agenġii microbieni investigaġi / utilizaġi úi

care trebuie luaĠi în considerare sunt:
1. Calea normală de transmitere
2. Volumele úi concentraĠiile de agenĠi microbieni utilizate
3. Calea de inoculare
4. Dacă úi pe ce cale sunt excretaĠi aceúti agenĠi

Factorii care Ġin de animalele utilizate în laborator úi care trebuie luaĠi în considerare
sunt:
1. Comportamentul natural al animalelor (de exemplu: agresivitatea, tendinĠa de a muúca úi
zgâria).
2. Ecto- úi endoparaziĠii naturali ai animalelor
3. InfecĠiile zoonotice la care sunt susceptibile
4. Diseminarea posibilă de alergeni.
Ca úi în cazul laboratoarelor, cerinĠele de proiectare, construcĠie, echipament úi
precauĠii cresc în exigenĠă în funcĠie de Nivelul de biosiguranĠă din biobaza. Acestea sunt
descrise detaliat mai jos úi prezentate rezumativ în Tabelul 4. Aceste cerinĠe au un caracter
aditiv, astfel încât fiecare nivel superior incorporează úi cerinĠele nivelurilor inferioare.

6.1. Biobaza cu nivel de biosiguranġĄ 1

Este destinată găzduirii úi întreĠinerii majorităĠii animalelor după carantinare (cu
excepĠia primatelor, în privinĠa cărora trebuie consultată legislaĠia naĠională în materie) úi a
celor inoculate deliberat cu agenĠi microbieni din grupul de risc 1.
1. Se impune ca activitatea să răspundă cerinĠelor unor bune tehnici de microbiologie (GMT,
Good Microbiological Techniques).
2. Responsabilul biobazei trebuie să stabilească regulile, procedurile si protocoalele pentru
toate operaĠiunile úi pentru accesul la vivarium.
3. Trebuie instituit un program adecvat de supraveghere medicală a personalului.
4. Trebuie redactat, aprobat úi aplicat un manual de biosiguranĠă.

6.2. Biobaza cu nivel de biosiguranġĄ 2

Este destinată lucrului cu animale inoculate cu microorganisme din grupul de risc 2. Se
aplică următoarele precauĠii de siguranĠă:

1. Trebuie să fie îndeplinite toate cerinĠele de la nivelul de biosiguranĠă 1.

2. Semnele de avertizare asupra pericolului biologic trebuie să fie afiúate pe uúi úi alte locuri
potrivite (cuúti, recipiente, etc) cu precizarea agenĠilor infecĠioúi folosiĠi.
3. Biobaza trebuie astfel concepută încât să fie uúor de curăĠit úi întreĠinut.
4. Uúile trebuie să se deschidă spre interior úi să se închidă singure.
5. Încălzirea, ventilarea úi iluminatul trebuie să fie corespunzătoare.
6. Dacă se instalează ventilaĠie mecanică, aerul trebuie să circule spre interior. Aerul evacuat
trebuie scos în exterior úi nu trebuie să fie recirculat în nici o parte a clădirii.
7. Accesul va fi permis numai persoanelor autorizate.
8. În biobază trebuie admise numai animalele destinate uzului experimental.
9. Trebuie să existe un program de supraveghere úi combatere a insectelor úi rozătoarelor.
10. Dacă există ferestre, acestea trebuie să fie asigurate, incasabile, iar dacă se deschid,
trebuie să fie prevăzute cu plase de protecĠie împotriva artropodelor.
11. După lucru, suprafeĠele de lucru trebuie decontaminate cu dezinfectante eficace (vezi
Capitolul 14).

2
26
 6.6.BIOBAZELE
Biobazele

12. Vor fi prevăzute cu HSB (clasele I úi II) sau/úi cuúti izolatoare cu circuit separat de
alimentare cu aer úi evacuare prin filtre HEPA pentru activităĠile potenĠial generatoare de
aerosoli.
13. Trebuie sa existe un autoclav în biobază sau în imediata ei apropiere.
14. Materialele din aúternutul animalelor trebuie să fie indepărtate în aúa fel încât să se reducă
la minimum producerea de aerosoli úi praf.
15. Toate dejectele, deúeurile úi aúternutul animalelor trebuie decontaminate înainte de
evacuare.
16. Folosirea instrumentelor înĠepătoare/tăietoare trebuie să fie restricĠionată la minimum
posibil. Obiectele ascuĠite trebuie colectate în containere rezistente, prevăzute cu capace,
etichetate úi tratate ca infecĠioase.
17. Materialul destinat autoclavării sau incinerării trebuie să fie transportat asigurat în
containere închise.
18. După folosire, cuútile animalelor trebuie decontaminate.
19. Cadavrele animalelor trebuie incinerate.
20. În incinta biobazei trebuie purtate echipamente de protecĠie care nu vor fi purtate în afara
acesteia. Se vor folosi mănuúi de protecĠie corespunzătoare.
21. Trebuie asigurate condiĠii pentru spălarea mâinilor. Personalul trebuie să se spele pe mâini
înainte de părăsirea biobazei.
22. Toate rănirile, oricât de mici, trebuie raportate úi înregistrate.
23. Se interzice în incinta biobazei: consumul de alimente úi băuturi, fumatul úi aplicarea de
cosmetice.
24. Tot personalul trebuie instruit în mod corespunzător.

6.3. Biobaza cu nivel de biosiguranġĄ 3

Acest nivel de biosiguranĠă se impune atunci când se lucrează cu animale inoculate
deliberat cu agenĠi din grupul de risc 3 úi/sau atunci când o evaluare a riscului impune acest
lucru. Toate sistemele, practicile úi procedurile trebuie să fie analizate úi recertificate anual. Se
aplică următoarele precauĠii de biosiguranĠă:

1. Trebuie să fie îndeplinite toate cerinĠele de la nivelurile de biosiguranĠă 1 úi 2 .

2. Accesul în biobază trebuie să fie controlat cu stricteĠe.
3. Biobaza trebuie separată de alte zone ale laboratorului sau ale adăpostului pentru animale
printr-o cameră cu două uúi (anticameră).
4. În anticameră trebuie să existe condiĠii pentru spălarea mâinilor.
5. În anticameră trebuie să existe, de asemenea, duúuri.
6. Trebuie să se prevadă un sistem de ventilare mecanică pentru a asigura un flux continuu
de aer prin toate camerele. Aerul evacuat trebuie să treacă prin filtre HEPA înainte de a fi
eliberat în atmosferă úi nu va fi recirculat. Sistemul trebuie proiectat úi realizat astfel încât
să prevină inversări ale fluxului de aer úi presurizări pozitive în oricare parte a biobazei.
7. Trebuie să existe un autoclav accesibil din zona securizată a biobazei. Deúeurile
contaminate microbian trebuie autoclavate înainte de transferarea lor in alte zone ale
biobazei.
8. Biobaza trebuie dotată cu un incinerator propriu permanent accesibil sau trebuie stabilite
împreună cu autorităĠile modalităĠi alternative de evacuare a animalelor moarte în vederea
incinerării.
9. Animalele infectate cu microorganisme din grupul de risc 3 trebuie adăpostite în cuúti
plasate în izolatoare sau în camere cu guri de ventilaĠie plasate în spatele cuútilor.
10. Materialele utilizate pentru aúternutul animalelor ar trebui, pe cât este posibil, să nu
genereze praf.


27
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

11. Imbrăcămintea de protecĠie purtată în incinta biobazei trebuie decontaminată înainte de

spălare.
12. Ferestrele trebuie să fie închise etanú úi rezistente la spargere.
13. Personalul care lucreaza în biobază trebuie să fie imunizat corespunzător.

6.4. Biobaza cu nivel de biosiguranġĄ 4

În mod firesc, activitatea în aceste biobaze este legată de cea din laboratoarele înalt
securizate de nivel 4, iar reglementările naĠionale úi regulamentele locale trebuie armonizate úi
aplicate în ambele locaĠii unitar. Dacă activităĠile trebuie să se desfăúoare în laboratoare cu
izolare în costume speciale tip scafandru vor fi elaborate úi aplicate practici úi proceduri
adiĠionale care vor suplimenta prevederile descrise în CDSLWROXO 5.

1. Trebuie îndeplinite toate cerinĠele pentru biobazele cu nivelurile de biosiguranĠă 1, 2 úi 3.

2. Accesul trebuie să fie strict controlat; numai personalul desemnat de úeful biobazei poate
avea acces.
3. Nu trebuie permisă activitatea individuală; trebuie aplicată regula accesului úi lucrului în doi.
4. Personalul trebuie să fie foarte bine instruit în domeniul microbiologic úi să fie avizat în
privinĠa pericolelor implicate de munca sa úi a precauĠiilor necesare.
5. Sectoarele destinate adăpostirii animalelor infectate cu microorganisme din grupul de risc 4
trebuie să respecte aceleaúi criterii de securizare descrise úi aplicate pentru laboratoarele înalt
securizate, nivel de biosiguranĠă 4.
6. Intrarea din sectorul curat în aria cu acces restricĠionat ale biobazei se va face printr-o
anticameră-sas dotată cu facilităĠi de schimbare a vestimentaĠiei úi de duú.
7. La începutul zilei de lucru, personalul biobazei va schimba hainele de stradă cu echipament
special de protecĠie. La plecare, echipamentul de lucru va fi dezbrăcat úi autoclavat.
VestimentaĠia de stradă va fi reluată după efectuarea prealabilă a unui duú.
8. Biobaza cu nivel 4 de biosiguranĠă trebuie ventilată printr-un sistem de exhaustare prevăzut
cu filtre HEPA care asigură o presiune negativă în aria / incintele de risc (fluxul de aer este
direcĠionat centripet, către ariile de risc maxim).
9. Sistemul de ventilaĠie trebuie proiectat astfel încât să prevină inversările de sens ale fluxului
de aer úi presurizarea pozitivă în ariile de risc.
10. Schimbul de materiale dintre aria cu risc úi restul facilităĠii se va face printr-un autoclav cu
dublu acces (transmural) având extremitatea curată într-o cameră din afara ariei restricĠionate.
11. Pentru transferul materialelor neautoclavabile, va fi prevăzută o modalitate de acces cu sas
având extremitatea curată într-o cameră din afara ariei restricĠionate. Materialele contaminate
nu vor părăsi aria de risc decât după un tratament adecvat de inactivare / sterilizare.
12. Toate manipulările de animale infectate cu microorganisme din grupul de risc 4 se vor efectua
în condiĠiile prevăzute pentru laboratorul de înaltă securizare - cu nivel de biosiguranĠă 4.
13. Toate animalele vor fi adăpostite în izolatoare.
14. Materialele provenite din aúternutul animalelor úi dejectele vor fi autoclavate înainte de a fi
evacuate din biobază.
15. Personalul biobazei va fi supravegheat medical.

6.5. Nevertebratele
Ca úi în cazul vertebratelor, nivelul de biosiguranĠă al biobazei va fi determinat de
grupul de risc al agenĠilor investigaĠi sau de rezultatul unei evaluări a riscului.
Nevertebratele folosite în scopuri experimentale în laboratoare sunt de obicei
rezervoare sau vectori de patogeni, sau, aúa cum se întâmplă în investigaĠiile ecologice úi
ambientale, pot fi infectate întâmplător cu patogeni ingeraĠi odată cu hrana.


28
 6.6.BIOBAZELE
Biobazele

În cazul unor artropode, în special al insectelor zburătoare sunt necesare următoarele

precauĠii suplimentare.

1. Trebuie să se asigure încăperi separate pentru nevertebratele infectate úi pentru cele care
nu sunt infectate.
2. Încăperile trebuie să poată fi închise etanú atunci când se face dezinfecĠia prin fumigaĠie.
3. Trebuie să existe la îndemână spray-uri cu insecticide.
4. Trebuie să fie asigurate instalaĠii de răcire, pentru a reduce, acolo unde este necesar,
activitatea nevertebratelor.
5. Accesul în complex trebuie să se facă printr-o anticameră având uúile prevăzute cu
capcane pentru insecte úi ecrane de protecĠie împotriva artropodelor.
6. Toate conductele de evacuare din sistemul de ventilaĠie úi ferestrele care pot fi deschise
trebuie să fie prevăzute cu ecrane de protecĠie contra artropodelor.
7. Sifoanele de la chiuvete úi cele din pardoseală nu trebuie lăsate niciodată să se usuce
asigurând o”barieră umedă” pentru a preveni evadarea nevertebratelor.
8. Toate deúeurile trebuie decontaminate prin autoclavare, deoarece unele nevertebrate nu
sunt omorâte de dezinfectanĠi.
9. Trebuie să fie mentinută o evidenĠă strictă a numărului de forme larvare úi adulte de
artropode zburătoare, târâtoare úi săritoare.
10. Containerele pentru căpuúe úi acarieni trebuie plasate în tăvi cu ulei.
11. Insectele zburătoare infectate sau potenĠial infectate trebuie să fie închise în cuúti cu plasă
dublă.
12. Artropodele infectate sau potenĠial infectate trebuie să fie manipulate pe platouri cu răcire
(care le „amorĠesc”), plasate la rândul lor în hote de biosiguranĠă sau în izolatoare.

Pentru informaĠii suplimentare, consultaĠi referinĠele bibliografice 3-6.

29
7. Recomandări pentru calificarea
laboratorului/facilităĠilor acestuia

Calificarea laboratorului/facilităĠilor acestuia poate fi definită ca un proces sistematic de

examinare úi documentare, ce demonstrează că elementele de structură ale laboratorului,
precum úi ale sistemelor úi/sau componentelor de sistem au fost instalate, inspectate úi testate
din punctul de vedere al funcĠionării în concordanĠă cu standardele naĠionale úi internaĠionale.

Laboratoarele concepute să corespundă Nivelelor de biosiguranĠă de la 1 la 4, au

exigenĠe de calificare diferite cu nivel crescător de complexitate. CondiĠiile geografice úi
climaterice, cum ar fi umiditatea sau temperaturile extreme, pot de asemenea influenĠa
structura laboratorului, úi prin aceasta exigenĠele de calificare ale acestuia. Odată cu
încheierea procesului de calificare, componentele semnificative de structură úi sistemele anexă
vor fi fost supuse operării în condiĠii variate inclusiv de lucru în condiĠii limită logic posibile, úi
abia după aceea vor fi fost aprobate.
Procesul de calificare úi criteriile de acceptare vor trebui să fie stabilite încă din faza de
concepĠie a proiectului de construcĠie sau renovare. Prin cunoaúterea de la bun început a
exigenĠelor calificării, arhitecĠii, inginerii, personalul însărcinat cu siguranĠa úi cu evaluarea
sănătăĠii, precum úi personalul laboratorului, vor putea înĠelege mai bine performanĠele ce
trebuie atinse de laboratorul în cauză.
Procesul de calificare furnizează instituĠiei úi comunităĠii în cadrul căreia funcĠionează,
un grad mai mare de încredere în faptul că elementele de structură, sistemele electrice,
mecanice, de canalizare, sistemele de izolare úi decontaminare precum úi sistemele de
securitate úi alarmă vor funcĠiona după cum au fost proiectate, asigurând manipularea
securizată în laborator sau în biobază a oricărui microorganism potenĠial periculos.
ActivităĠile de calificare se realizează în general încă din faza de proiectare,
continuându-se în timpul construcĠiei úi instalării laboratorului úi a facilităĠilor acestuia, precum
úi în perioada de garanĠie, care trebuie să acopere un an din momentul dării în folosinĠă.
Agentul ce realizează calificarea acĠionează ca un avocat pentru instituĠia ce
construieúte sau renovează laboratorul úi trebuie considerat ca un membru al echipei de
concepĠie, implicarea lui încă de la începutul concepĠiei proiectului fiind esenĠială. În unele
situaĠii, instituĠia poate acĠiona ca propriul său agent de calificare. În cazul unor facilităĠi de
laborator mai complexe (Nivel de biosiguranĠă 3 sau 4), instituĠia poate apela la serviciile unui
agent de calificare din afara instituĠiei, cu experienĠă demonstrată în realizarea cu succes a
calificării laboratoarelor úi biobazelor cu nivele complexe de biosiguranĠă. Când se apelează la
un agent independent de calificare, instituĠia continuă să rămână úi ea un membru al echipei de
calificare. Se recomandă ca pe lângă agentul de calificare, din echipă să facă parte úi
responsabilul cu siguranĠa de la nivelul instituĠiei, responsabilul de proiect, managerul
programului úi un reprezentant al serviciului tehnic de intreĠinere úi intervenĠie.
În continuare este prezentată o listă a sistemelor laboratorului úi a componentelor ce
pot fi incluse în planul de calificare, pentru testarea funcĠionării corelată cu gradul de securizare
a facilităĠilor ce urmează a fi construite sau renovate. Lista nu este exhaustivă. În mod evident,
planul efectiv de calificare trebuie să reflecte complexitatea laboratorului vizat.

1. Sisteme de automatizare ce aparĠin clădirii, incluzând posibilităĠile de monitorizare úi

control de la distanĠă
2. Sisteme electronice de supraveghere úi detecĠie

1
31
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

3. Încuietori electronice de securitate úi dispozitive de recunoaútere

4. Sisteme de încălzire, ventilaĠie (alimentare úi evacuare) úi instalaĠii de aer condiĠionat
5. Sisteme de filtrare HEPA
6. Sisteme de decontaminare a filtrelor HEPA
7. Sisteme de control ale încălzirii, ventilaĠiei, aerului condiĠionat, evacuării aerului úi al
sas-urilor
8. Etanúeitatea vanelor/robineĠilor de aer
9. Sisteme de frig ale laboratorului
10. Generatoare de abur úi apă caldă
11. Sisteme de protecĠie úi alarmă contra incendiilor
12. Sisteme de prevenire a refulării apelor uzate
13. Sisteme de tratare a apei (ex. revers-osmoza, distilarea apei)
14. Sisteme de tratare úi neutralizare a lichidelor rezultate din activităĠi specifice
15. Sisteme de canalizare
16. Sisteme de decontaminare chimică
17. Sistem de asigurare cu diverse gaze utilizate în laborator
18. Sisteme de respiraĠie autonomă
19. Sisteme de aer tehnic (vid, aer comprimat etc.)
20. Verificarea diferenĠelor de presiune în laboratoare úi în zonele adiacente
21. ReĠelele informatice locale úi sistemele de date computerizate
22. Asigurarea cu electricitate din reĠea
23. Surse alternative de electricitate pentru situaĠii de avarie
24. Surse neîntreruptibile de electricitate (UPS)
25. Sisteme de iluminare în caz de avarie/urgenĠă
26. Semnalizarea luminoasă a ieúirilor de urgenĠă
27. Sisteme de etanúare acĠionate electric úi mecanic
28. ReĠeaua telefonică
29. Sistemul de control al interblocării uúilor sas-urilor
30. Etanúeizarea uúilor
31. Etanúeizarea ferestrelor úi vizoarelor de siguranĠă
32. Ieúiri de urgenĠă prin penetrarea barierelor
33. Verificarea integrităĠii structurale a pavimentelor, pereĠilor úi tavanelor
34. Verificarea integrităĠii straturilor protectoare ale pavimentelor, pereĠilor úi tavanelor
35. FuncĠionarea sistemelor de izolare úi presurizare ale spaĠiilor ce înconjoară laboratorul
înalt securizat - Nivel de biosiguranĠă 4
36. Hote de biosiguranĠă
37. Autoclave
38. Sisteme de azot lichid úi alarmele aferente
39. Sisteme de detectare a scurgerilor de apă (ex. în cazul inundării zonelor securizate)
40. Duúuri de decontaminare úi sisteme chimice adiĠionale
41. Dispozitive de spălare a cuútilor animalelor úi de neutralizare a efluenĠilor
42. Managementul deúeurilor

232
8. RecomandĄri pentru certificarea
laboratorului/facilitĄġilor acestuia

Laboratoarele reprezintă un mediu complex úi dinamic. În zilele noastre, laboratoarele

de cercetări biomedicale úi laboratoarele de diagnostic medical úi cele de sănătate publică
trebuie să se adapteze cu rapiditate la continua creútere a necesităĠilor de sănătate ale
populaĠiei úi presiunilor acesteia. Un exemplu în acest sens este reprezentat de necesitatea
ajustării priorităĠilor laboratoarelor astfel încât acestea să facă faĠă provocărilor reprezentate de
bolile infecĠioase emergente si reemergente. Pentru a se asigura că acest proces de adaptare
úi menĠinere se realizează prompt úi de o manieră corespunzătoare úi sigură, atât laboratoarele
de cercetări cât úi cele medicale trebuie certificate cu regularitate. Certificarea laboratoarelor
ajută la garantarea faptului că:
1. Se exercită un control tehnic corespunzător iar funcĠionarea este în concordanĠă cu
caracteristicile proiectate
2. Există úi se aplică un control administrativ adecvat al spaĠiilor úi protocoalelor specifice
3. Echipamentul de protecĠie personală este corespunzător cu activităĠile desfăúurate
4. Decontaminarea reziduurilor úi materialelor a fost concepută corespunzător úi se aplică
proceduri corecte de tratare úi manipulare a deúeurilor
5. Se aplica proceduri corecte pentru siguranĠa generală a laboratorului, incluzând
siguranĠa fizică, electrică úi chimică.
Certificarea laboratoarelor diferă de activităĠile de calificare a laboratoarelor (Capitolul 7) în
câteva direcĠii importante. Certificarea laboratoarelor este un proces sistematic de examinare a
tuturor caracteristicilor úi proceselor cu relevanĠă pentru siguranĠa laboratorului (control tehnic,
echipament de protecĠie individuală úi control administrativ). Sunt de asemenea examinate
practicile úi procedurile de biosiguranĠă. Certificarea laboratorului este o activitate continuă de
menĠinere a calităĠii úi siguranĠei, care se desfăúoară planificat.
ActivităĠile de certificare a laboratoarelor pot fi conduse de personal adecvat instruit úi
de către specialiúti din domeniul sănătăĠii úi biosiguranĠei. InstituĠiile pot angaja personal cu
pregătire corespunzătoare pentru efectuarea de audituri, activităĠi de supraveghere úi inspecĠie
(aceúti termeni pot fi similari) asociate cu procesul de certificare. InstituĠiile pot lua în
considerare sau li se poate solicita să angajeze terĠi care să furnizeze aceste servicii.
Laboratoarele de cercetări biomedicale úi cele medicale pot dezvolta instrumente de
auditare, supraveghere sau inspecĠie pentru a asigura consistenĠa procesului de certificare.
Aceste instrumente trebuie să fie suficient de flexibile pentru a permite existenĠa diferenĠelor
fizice úi procedurale dintre laboratoare, rezultate din tipul de activitate pe care o desfăúoară
fiecare laborator, dar în acelaúi timp să ofere o abordare unitară în cadrul instituĠiei. Trebuie
acordată atenĠie faptului ca aceste instrumente să fie folosite numai de către un personal
instruit corespunzător, precum úi faptului că ele nu reprezintă un substitut pentru evaluarea
profesională a biosiguranĠei. Exemple ale unor asemenea instrumente sunt prezentate în
Tabelele 5-7.
InformaĠiile rezultate în urma auditului, supravegherii sau inspecĠiei trebuie discutate cu
personalul laboratorului úi cu conducerea. Se stabilesc responsabilităĠi individuale pentru a se
garanta că se aplică acĠiuni corective pentru toate deficienĠele identificate în procesul de audit.
Certificarea laboratorului nu se va acorda úi laboratorul nu va fi declarat funcĠional până când
nu vor fi fost tratate corespunzător toate deficienĠele identificate.


33
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Complexitatea operaĠiilor laboratorului cu Nivel de biosiguranĠă 4 depăúeúte scopul

acestui ghid. Pentru mai multe detalii úi informaĠii, se poate consulta Programul O.M.S. de
BiosiguranĠă1 (vezi de asemenea Anexa 3).

(1)WHO Biosafety programme, Department of Communicable Disease surveillance and Response, World Health
Organization, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva, Switzerland (http://www.who.int/csr/)


34
 8. Recomandări
8. RECOMANDĂRI pentru
PENTRU certificarea LABORATORULUI/FACILITĂğILOR
CERTIFICAREA laboratorului/facilităţilor acestuia
ACESTUIA

Tabel 5. Laboratorul de bazĄ – Nivel de BiosiguranġĄ 1. Chestionar pentru evaluarea

biosiguranġei

Locaġie laborator: Data:

úef Laborator:

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Laborator
Semnalizare adecvată pentru sursele de
UV, laser, surse de radioactivitate,etc
Ghid de BiosiguranĠă adecvat, accesibil
úi aplicat efectiv
InscripĠionare/marcare corectă a
echipamentelor: risc infecĠios,
radioactivitate, toxicitate
Proiectarea laboratorului
Conceput pentru a fi uúor de curăĠat
Comutator alternativ cu lumina pentru
sursele de UV din încăperi, accesibil úi
din exterior
Fixarea solidă a tuturor etajerelor /
rafturilor
Blaturile meselor sunt impermeabile
pentru apă úi rezistente la acizi, baze,
solvenĠi organici úi temperaturi ridicate
Iluminare adecvată
ExistenĠa unor spaĠii de depozitare
adecvate úi corect utilizate
Cilindri cu gaze
ToĠi cilindrii cu gaze sunt păstraĠi în
condiĠii de siguranĠă
Cilindrii de rezervă sunt păstraĠi cu
capacele de siguranĠă montate
Gazele asfixiante úi/sau periculoase sunt
utilizate doar în incinte cu ventilaĠie
suplimentară
PrezenĠa în laborator de cilindri cu gaze
supranumerari faĠă de necesităĠi úi/sau
cilindri goliĠi
Substanġe chimice
SubstanĠele chimice inflamabile sunt
depozitate în încăperi special destinate
acestora
SubstanĠele generatoare de peroxizi
sunt inscripĠionate cu data intrării úi data
deschiderii
SubstanĠele chimice sunt păstrate
separat, pe categorii

3
35
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

SubstanĠele chimice periculoase sunt
depozitate la un nivel superior nivelului
ochilor.
ExistenĠa de substanĠe chimice
depozitate pe pardoseală
ExistenĠa de containere cu substanĠe
chimice neacoperite
Toate soluĠiile sunt etichetate corect ?
Se folosesc termometre cu mercur ?
Frigidere / congelatoare/ camere
frigorifice
Sunt prezente în ele alimente pentru
consum uman
Materialele inflamabile se află numai în
unităĠi echipate anti-deflagraĠie
PrezenĠa etichetelor externe de
avertizare pe echipamentele care conĠin
substanĠe carcinogene, radioactive,
toxice, úi/sau elemente care implică
pericol biologic.
Camerele frigorifice sunt prevăzute cu
dispozitive de siguranĠă care să permită
deschiderea uúilor din interior
Echipament electric
PrezenĠa de cabluri prelungitoare între
echipament úi priză
Prize úi aparate cu împământare úi
polaritate corecte
ExistenĠa de conectări electrice în
apropierea chiuvetelor, sub duúuri, etc
ExistenĠa de echipamente cu cabluri
electrice care prezintă semne de
deteriorare
ExistenĠa de prize sau conductori
electrici suprasolicitaĠi
ExistenĠa de cabluri electrice montate pe
pardoseală
ExistenĠa de siguranĠe electrice
adecvate în circuite
Prizele electrice plasate lângă surse de
apă respectă reglementările naĠionale
ExistenĠa de cabluri electrice cu
împământare
ExistenĠa de surse de încălzire electrice
mobile în încăperi


36
 8. Recomandări
8. RECOMANDĂRI pentru
PENTRU certificarea LABORATORULUI/FACILITĂğILOR
CERTIFICAREA laboratorului/facilităţilor acestuia
ACESTUIA

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Echipament de protecġie individualĄ
pentru personal
Posibilitatea efectuării lavajului ocular în
laborator
ExistenĠa duúurilor de siguranĠă
Echipament de protecĠie individuală
disponibil : mănuúi, halate, ochelari
Purtarea corectă a echipamentului de
protecĠie (halate, úorĠuri, bonetă, etc)
Echipamentul de protecĠie individuală nu
este purtat în afara laboratorului
ExistenĠa echipamentului de protecĠie
individuală pentru activitatea de stocaj
criogenic
Managementul deûeurilor
ExistenĠa de indicii care probează
depozitarea incorectă a deúeurilor
Deúeurile sunt sortate úi depozitate în
containere separate ?
ExistenĠa de containere cu deúeuri
chimice etichetate, marcate, datate úi
păstrate închise
Containerele cu deúeuri chimice sunt
manipulate úi depozitate corect ?
Containerele pentru obiecte
înĠepătoare/tăietoare sunt utilizate úi
îndepărtate în mod corect ?
Pardoseala nu prezintă urme de deúeuri
Procedurile de îndepărtare a deúeurilor
sunt afiúate în laborator
Programe de siguranġĄ ûi sĄnĄtate
ocupaġionalĄ
S-a făcut comunicarea riscului?
Asigurarea protecĠiei căilor respiratorii
Asigurarea protecĠiei auzului
Monitorizarea formaldehidei
Monitorizarea etilen dioxidului
Monitorizarea gazelor anestezice
Controale tehnice generale
Fluxul de aer din laborator nu este
orientat către celelalte sectoare de
activitate, coridoare, oficiu, vestiar,
birouri
Există chiuvete úi sifoane de pardoseală
ce permit refularea aerului din canalizare ?
Sunt disponibile chiuvete pentru
spălarea mâinilor oriunde trebuie ?


37
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Există componente mobile neprotejate
ale echipamentelor ?
InstalaĠia de vid este prevăzută cu filtre
úi dispozitive care impiedică rupturile de
vid (capcane de vid) la nivelul meselor
de lucru ?
Există pericol de refluare în reĠeaua de
alimentare cu apă ?
ExistenĠa unor echipamente de distilare
a apei în bună stare de funcĠionare
Program activ úi efectiv de control al
rozătoarelor úi artropodelor
Practici ûi proceduri generale
Se păstrează alimente pentru consumul
uman în aria laboratorului ?
Cuptoarele cu microunde din laborator
sunt în mod clar etichetate: „Doar pentru
uz de laborator. Este interzisă
prepararea alimentelor!”
Consumul de alimente úi băuturi,
fumatul, aplicarea de cosmetice în
incinta laboratorului
Recipientele de sticlă aflate sub presiune
sunt protejate
Este interzisă pipetarea cu gura
Există úi sunt folosite dispozitive
mecanice de pipetare
Îmbrăcămintea de protecĠie pentru
laborator este păstrată separat de
îmbrăcămintea de stradă
GospodĄrirea generalĄ a laboratorului
ExistenĠa unor recipiente de sticlă
păstrate pe pardoseală
Se constată erori evidente potenĠial
periculoase
ExistenĠa unor materiale absorbante
curate disponibile la posturile de lucru
Cioburile de sticlă sunt manipulate cu
mijloace mecanice: perie, făraú, pensă
Protecġia împotriva incendiilor
Capetele de stropire (sprinklere) sunt
libere úi degajate
Deschiderile din tavan, paviment, pereĠi
sunt lăsate libere
Există cabluri sau tubulaturi care trec
prin spaĠiul deschiderii uúilor
LăĠime minimă de 1m a uúilor
laboratorului


38
 8. Recomandări
8. RECOMANDĂRI pentru
PENTRU certificareaLABORATORULUI/FACILITĂğILOR
CERTIFICAREA laboratorului/facilităţilor acestuia
ACESTUIA

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Depozitare de materiale peste conducte,
hidranĠi sau instalaĠia de semnalizare
luminoasă
Depozitarea în laborator a unor
substanĠe inflamabile în exces
BĄi termostatate
ExistenĠa unor sisteme de oprire
automată în caz de nivel prea scăzut al
apei úi/sau supraîncălzire
ConfecĠionate din materiale
necombustibile

Data auditului:..........................
Nume, prenume auditor
..................................................................
Semnătura
..................................................................


39
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Tabelul 6. Laboratorul de bazĄ – Nivel de BiosiguranġĄ 2. Chestionar pentru evaluarea

Biosiguranġei
Acest formular se foloseúte însoĠit obligatoriu de formularul pentru evaluarea biosiguranĠei în
Laboratorul de bază - Nivel de BiosiguranĠă 1 (vezi Tabelul 5)

Locaġie laborator: Data:

úef Laborator:

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Hota de BiosiguranġĄ (HSB) LocaĠie:
Certificare în ultimele 12 luni Marcă:
SuprafaĠa HSB este curăĠată cu un Tip:
dezinfectant adecvat după fiecare utilizare Serie Nr.:
Grila frontală úi filtrele de exhaustare sunt
lăsate libere
Se utilizează flacără deschisă în interiorul
hotei
Liniile de vacuum sunt echipate cu filtre în serie
úi cu capcane cu dezinfectant
PerformanĠele HSB sunt afectate de
amplasarea hotei sau de curenĠi de aer
HSB este utilizată ori de câte ori există riscul
potenĠial de formare a aerosolilor
Laboratorul
Acces limitat / restricĠionat. Permisiune de a
intra doar pentru personalul laboratorului
Acces limitat doar pentru personalul avizat
asupra tuturor pericolelor potenĠiale
Sigla de Pericol biologic este afiúată în mod
corespunzător pe uúa laboratorului
- Sigla este insoĠită de înscrierea unor
informaĠii precise úi actuale
- Sigla úi informaĠiile sunt lizibile úi
nedeteriorate
Toate uúile sunt menĠinute închise
Decontaminarea
DecontaminanĠii utilizaĠi sunt activi asupra
agenĠilor microbieni manipulaĠi în laborator
Toate accidentele úi împrăútierile (stropiri,
deversări) care implică material infecĠios sunt
raportate úefului de laborator
Folosirea unor decontaminanti adecvaĠi pentru
neutralizarea materialului infecĠios împrăútiat
SuprafeĠele de lucru sunt decontaminate
înainte úi după fiecare procedură, zilnic úi după
fiecare împrăútiere accidentală


40
 8. Recomandări
8. RECOMANDĂRI pentru
PENTRU certificarea LABORATORULUI/FACILITĂğILOR
CERTIFICAREA laboratorului/facilităţilor acestuia
ACESTUIA

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Manipularea deûeurilor contaminate
Containerele pentru deúeuri potenĠial
infecĠioase sunt folosite corect
Containerele pentru deúeuri potenĠial
infecĠioase nu sunt umplute până la refuz
Containerele pentru deúeuri potenĠial
infecĠioase sunt corect etichetate úi închise
Culturile úi deúeurile obiúnuite sunt
decontaminate corect înainte de evacuare
Materialele care se decontaminează în afara
laboratorului sunt transportate în containere
etanúe,închise úi rezistente, în concordanĠă cu
procedurile locale úi reglementările naĠionale
Deúeurile mixte sunt decontaminate din punct
de vedere biologic înainte de a fi eliminate ca
deúeuri chimice úi/sau radiologice
Protecġia personalului
Personalul laboratorului este informat periodic
asupra imunizărilor/testărilor corespunzătoare
agenĠilor microbieni manipulaĠi
Contactarea unor servicii medicale adecvate
pentru examene de bilanĠ periodic,
supraveghere úi tratament pentru expunerile
profesionale
Materialele úi echipamentele contaminate
biologic se manipulează cu mănuúi
ProtecĠia feĠei ori de câte ori se lucrează cu
material contaminat biologic în afara hotelor de
biosiguranĠă
Spălarea mâinilor :
- după îndepărtarea mănuúilor
- după lucrul cu agenĠi infecĠioúi
- înainte de a părăsi laboratorul
Sunt disponibili agenĠi antimicrobieni pentru un
prim ajutor prompt
Practici
Utilizarea HSB ori de câte ori există riscul
potenĠial de a fi generaĠi aerosoli, respectiv
împrăútieri accidentale
ExistenĠa unui ghid de biosiguranĠă corect
elaborat úi aplicat
Personalul citeúte, revede (cel puĠin anual) úi
aplică instrucĠiunile privind practicile úi
procedurile de laborator, inclusiv pe cele
cuprinse în ghidul de biosiguranĠă
Procedurile sunt aplicate în practică astfel încât
să se reducă la minimum formarea de aerosoli
úi/sau de dispersii accidentale


41
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Element evaluat Da Nu NA Observaġii

Pentru agenĠi infecĠioúi se utilizează seringi de
unică utilizare úi/sau seringi cu ac nedetaúabil
Cupele úi rotoarele de centrifugă se deschid
numai în HSB
Probele biologice cu risc infecĠios sunt
transportate în afara HSB în containere
autorizate úi în acord cu reglementările de
transport
FacilitĄġi
Există chiuvete pentru spălarea mâinilor lângă
ieúirea din laborator

Nume, prenume auditor Data auditului :......................

..................................................................
Semnătura
..................................................................


42
 8. Recomandări
8. RECOMANDĂRI pentru
PENTRU certificarea LABORATORULUI/FACILITĂğILOR
CERTIFICAREA laboratorului/facilităţilor acestuia
ACESTUIA

Tabel 7. Laboratorul securizat – Nivelul de BiosiguranġĄ 3. Chestionar pentru evaluarea

biosiguranġei
Acest formular se foloseste însoĠit obligatoriu de formularele pentru evaluarea biosiguranĠei în
Laboratoarele de bază - Nivel de BiosiguranĠă 1 úi 2 (Vezi Tabelele 5 úi 6)

Locaġie laborator: Data:

úef laborator
Element evaluat Da Nu N/A Observaġii
FacilitĄġi
Laboratorul este separat de circulaĠia
nerestricĠionată din restul clădirii
Accesul controlat în laborator se face printr-o
anticameră ale cărei uúi se închid automat, fiind
interconectate (nu se poate deschide decât o
singură uúă la un moment dat)
Toate căile de acces în laborator se pot închide
etanú pentru decontaminare
Aerul exhaustat nu este recirculat úi este evacuat
în exterior la distanĠă de spaĠii locuite
Există un sistem de ventilaĠie controlat pentru
monitorizarea direcĠionării fluxului de aer
Protecġia personalului
In laborator se poartă halate închise la spate
Echipamentul individual de protecĠie este purtat
doar în incinta laboratorului
Sunt disponibile chiuvete cu robinete automate
sau manevrabile cu ajutorul pedalei / cotului
Protecġia mâinilor
Sunt purtate câte două perechi de mănuúi atunci
când se manipulează material contaminat
biologic, echipament potenĠial contaminat úi la
curăĠenia suprafeĠelor de lucru
Protecġia respiratorie
Mijloace de protecĠie respiratorie sunt purtate de
întreg personalul atunci când aerosolii nu sunt
reĠinuĠi în siguranĠă de HSB
Practici
Asigurarea protecĠiei mucoaselor atunci când se
lucrează cu material infecĠios în afara HSB
Personalul este instruit asupra pericolelor
asociate cu manipularea anumitor agenĠi
microbieni
Personalului i se impune să citească úi să urmeze
toate instrucĠiunile privitoare la practicile úi
procedurile din laborator, inclusiv cele din ghidul
de biosiguranĠă


43
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Element evaluat Da Nu N/A Observaġii

Personalul este instruit anual úi ori de câte ori
apar modificări ale procedurilor
Toate deúeurile contaminate microbian sunt
autoclavate înainte de a fi îndepărtate

Data auditului:..........................
Nume, prenume auditor..............................................

Semnătura...................................................................


44
9. Conceptul de biosecuritate în laborator

Ghidurile privind biosiguranĠa în laborator s-au concentrat în mod traditional pe

formularea de recomandări generale pentru protejarea celor care lucrează în laborator. Aceste
ghiduri subliniau rolul practicilor corecte microbiologice, al echipamentelor de securizare, al
unor facilităĠi concepute, utilizate úi întreĠinute corespunzător, al măsurilor administrative
pentru reducerea riscului de accidente sau îmbolnăvirii personalului. Ca o consecinĠă a acestui
mod de abordare au fost neglijate riscurile pentru mediu úi comunitate. În zilele noastre a
apărut necesitatea extinderii conceptului tradiĠional de biosiguranĠă, prin includerea măsurilor
de biosecuritate în laborator. Evenimentele produse la nivel mondial în trecutul recent
subliniază necesitatea protejăriii laboratoarelor úi a materialelor pe care acestea le deĠin,
pentru a nu putea fi utilizate intenĠionat impotriva sanatatii populatiei si a faunei, a agriculturii
sau a mediului. Înainte de a defini nevoile de biosecuritate ale laboratorului, este important să
se înteleagă deosebirea dintre noĠiunile de “biosiguranĠă în laborator” úi “biosecuritate în
laborator”.
Conceptul de “biosiguranĠă în laborator” se foloseúte pentru a descrie principiile de
securizare, tehnologiile úi regulile ce trebuie urmate pentru a preveni expunerea neintenĠionată
la agenĠi patogeni úi toxine sau eliberarea lor accidentală în mediu.
Conceptul de “biosecuritate în laborator” se referă la măsuri de securitate luate la nivel
instituĠional úi personal cu scopul prevenirii diversiunilor/atentatelor sau a eliberării intenĠionate
de patogeni sau toxine precum úi pentru prevenirea pierderii, furtului sau folosirii greúite a
acestora.
Practicile eficace de biosiguranĠă stau de fapt la baza măsurilor de biosecuritate în
laborator. Prin evaluarea riscului, realizat ca parte integrantă a programului de biosiguranĠă al
instituĠiei, se obĠin informaĠii despre tipurile de microorganisme manipulate, localizarea lor
fizică, personalul care solicită acces la ele úi se identifică persoanele responsabile pentru
păstrarea lor. Aceste informaĠii pot fi utilizate pentru a aprecia dacă o instituĠie posedă material
biologic ce poate prezenta interes pentru cei ce doresc a-l utiliza în mod impropriu.
Pentru fiecare sector din laborator trebuie elaborat úi aplicat un program specific de
biosecuritate în acord cu caracteristicile facilităĠii respective, cu tipul de activitate desfăúurată úi
cu condiĠiile locale. În consecinĠă, măsurile de biosecuritate în laborator trebuie să fie
reprezentative pentru variatele necesităĠi ale instituĠiei úi ar fi de dorit să cuprindă úi contribuĠii
din partea directorului útiinĠific, a responsabilului cu biosiguranĠa, a personalului útiinĠific al
laboratorului, a personalului de intreĠinere, a personalului responsabil cu tehnologia informaĠiei
úi a consilierilor juridici úi personalului de securitate, dacă este cazul.
Măsurile de biosecuritate în laborator trebuie să se bazeze pe un program cuprinzător
de inventariere a agenĠilor patogeni úi a toxinelor, incluzând o evidenĠă la zi ce va cuprinde úi
locul de stocare, identificarea personalului ce are acces la acestea, descrierea utilizării lor,
documentarea transferului intern (în úi între diferitele sectoare ale laboratorului) úi extern,
precum úi orice inactivare úi/sau eliminare de materiale. De asemenea, trebuie stabilit la nivel
instituĠional un protocol de biosecuritate în laborator pentru identificarea, raportarea,
investigarea úi remedierea breúelor din sistemul de biosecuritate al laboratorului, incluzând úi
eventualele neconcordanĠe rezultate din activitatea de inventariere. Implicarea, rolurile úi
responsabilităĠile autorităĠilor de sănătate publică úi ale celor de securitate în cazul unei
infracĠiuni de biosecuritate trebuie să fie clar definite.
Întregul personal trebuie instruit în domeniul biosecurităĠii în laborator, instruire
distinctă de cea din domeniul biosiguranĠei. Această instruire trebuie să ajute personalul să


45
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

înĠeleagă necesitatea de protecĠie pentru astfel de materiale úi raĠionamentul pe care se

bazează măsurile specifice de biosecuritate úi trebuie să includă o trecere în revistă a
standardelor naĠionale relevante úi a procedurilor specifice ale instituĠiei. De asemenea, în
cursul instruirii trebuie prezentate proceduri ce descriu rolul úi responsabilităĠile personalului în
cazul producerii unei infracĠiuni de biosecuritate.
Un element central în cadrul măsurilor eficace de biosecuritate în laborator, îl
constituie, de asemenea, compatibilitatea profesională úi etică de a lucra cu patogeni periculoúi
a tuturor persoanelor autorizate a avea acces regulat la materialele cu regim special.
În rezumat, precauĠiile de biosecuritate trebuie să devină parte a activităĠilor de rutină
din laborator, chiar dacă se aplică tehnici aseptice sau alte practici microbiologice sigure.
Măsurile de biosecuritate în laborator nu trebuie să stânjenească schimbul eficient de materiale
de referinĠă, probe clinice úi epidemiologice úi nici circulaĠia informaĠiilor adiacente necesare
pentru bunul mers al investigaĠiilor clinice úi de sănătate publică. Managementul competent al
biosecurităĠii nu trebuie să interfere în mod nepotrivit cu activitatea de zi cu zi a personalului
útiinĠific sau să fie un impediment în desfăúurarea cercetărilor. Trebuie păstrat accesul legitim
la materialele importante pentru cercetare úi diagnostic. Evaluarea compatibilităĠii personalului,
instruirea specifică în materie de biosecuritate úi respectarea procedurilor de protecĠie faĠă de
agenĠi patogeni constituie mijloace de creútere a nivelului de biosecuritate a laboratorului.
Toate aceste eforturi trebuie iniĠiate úi menĠinute prin evaluări periodice ale riscurilor úi ale
ameninĠărilor úi printr-o revizuire úi actualizare regulată a procedurilor. Trebuie verificată
corespondenĠa acestor proceduri úi instrucĠiuni cu standardele naĠionale privind biosecuritatea
laboratorului.


46
10. Hotele de siguranġĄ biologicĄ1

Hotele de siguranĠă biologică (HSB) sunt destinate a proteja operatorul, mediul din
laborator úi materialele de lucru faĠă de expunerea la aerosoli úi picături care se pot produce în
cursul manipulării materialelor conĠinând agenĠi infecĠioúi, cum ar fi culturile primare, tulpinile de
colecĠie úi probele de diagnostic. Aerosolii sunt produúi de orice activitate care determină
apariĠia de miniparticule sau stropi de material lichid sau semilichid, cum ar fi agitarea,
turnarea, amestecarea sau picurarea unui lichid pe o suprafaĠă sau într-un alt lichid. ActivităĠile
de laborator precum însămânĠarea plăcilor de agar prin efectuarea de striuri paralele,
inocularea flacoanelor de culturi de celule cu o pipetă, folosirea unei pipete mono- sau
multicanal pentru a distribui suspensii de agenĠi infecĠioúi în plăci de microcultură, efectuarea
de diluĠii în tuburi sau plăci, omogenizarea úi agitarea prin producerea de vârtej a materialelor
infecĠioase, centrifugarea lichidelor contaminate sau manipularea animalelor, pot genera
aerosoli infecĠioúi. Particulele de aerosoli cu diametrul sub 5µm úi picăturile mici, cu diametrul
de 5-100µm nu sunt vizibile cu ochiul liber. Tehnicianul de laborator nu este, în general,
avertizat asupra formării acestor particule úi asupra faptului că ele pot fi inhalate sau pot
contamina suprafeĠe úi materiale. HSB, folosite corect, sunt foarte eficiente în reducerea
frecvenĠei infecĠiilor dobândite în laborator, evită contaminarea încruciúată a culturilor prin
expunere la aerosoli úi protejează mediul.

Tabelul 8. Alegerea unei HSB în funcĠie de tipul de protecĠie dorit.

TIP DE PROTECğIE HSB INDICATĂ
ProtecĠia personalului faĠă de microorganisme Clasa I, Clasa II, Clasa III
din Grupurile de Risc 1-3
ProtecĠia personalului faĠă de microorganisme
din Grupul de Risc 4, manipulare din exterior, Clasa III
prin panou cu mănuúi
ProtecĠia personalului faĠă de microorganisme
din Grupul de Risc 4, laborator cu izolare în Clasa I, Clasa II
costum protector (tip scafandru)
ProtecĠia produselor Clasa II, Clasa III cu flux laminar
ProtecĠia faĠă de radionuclizi volatili úi Clasa II B1, Clasa II A2 cu evacuare spre
protecĠie chimică, expunere de ordinul exterior
minutelor
ProtecĠie faĠă de radionuclizi volatili úi Clasa I, Clasa II B2, Clasa III
protecĠie chimică

De-a lungul anilor, concepĠia clasică a HSB a suferit numeroase modificări. O

modificare majoră a constat în adăugarea unui filtru de înaltă eficienĠă pentru particulele din aer
(HEPA - High Efficiency Particulate Air) la sistemul de evacuare. Filtrul HEPA reĠine 99,97%
din particulele cu diametrul de 0,3µm si 99,99% din particulele cu dimensiuni mai mari sau mai
mici. In acest fel, filtrul HEPA are capacitatea de a reĠine eficient toĠi agenĠii infecĠioúi cunoscuĠi
úi de a asigura evacuarea din hotă a unui aer complet purificat de ori ce fel de microbi. A doua
modificare de concepĠie a constat în direcĠionarea aerului filtrat prin HEPA către suprafaĠa de
1
Denumiri echivalente : cabinet (incintă) de siguranĠă biologică - BSC (BioSafety Cabinet) sau post de securitate
microbiologică - PSM (poste de sécurité microbiologique)


47
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

lucru, protejând-o pe aceasta úi materialele cu care se lucrează. Această caracteristică este

frecvent denumită protecĠia produsului. Aceste modificări au dus la apariĠia a trei clase de HSB.
Tipul de protecĠie conferit de fiecare dintre ele este specificat în Tabelul 8.
Nota: Hotele cu flux de aer orizontal sau vertical (“incinte de lucru cu aer purificat”) nu sunt de
fapt HSB úi nu trebuie folosite în locul acestora.

10.1. HSB de Clasa I

Figura 6 conĠine o prezentare schematică a HSB de Clasa I. Aerul din încăpere este
preluat printr-o deschizătură frontală cu o viteză minimă de 0,38m/s, trece pe deasupra
suprafeĠei de lucru úi este evacuat din hotă prin conducta de evacuare. Fluxul de aer
direcĠionat dinspre operator către conducta de evacuare îndepărteaza particulele de aerosoli
care pot fi generate la nivelul suprafeĠei de lucru. Deschizătura frontală permite operatorului să
ajungă cu mâinile la suprafaĠa de lucru din interiorul hotei úi, în acelaúi timp, el poate să vadă
această suprafaĠă printr-un panou frontal transparent. Acest panou poate fi la rândul său ridicat
complet pentru a permite accesul la suprafaĠa de lucru în scopul curăĠării sau în alte scopuri.
Aerul din hotă este evacuat printr-un filtru HEPA: (a) în laborator úi apoi în exterior prin
sistemul de aerisire al clădirii; (b) către exterior prin sistemul de evacuare a aerului din clădire;
sau (c) direct în exterior. Filtrul HEPA poate fi amplasat fie în sistemul de evacuare al HSB fie
în cel al cladirii. Unele HSB de Clasa I sunt echipate cu un ventilator propriu de evacuare, în
timp ce altele folosesc ventilatorul sistemului de evacuare a aerului din clădire.
HSB de Clasa I a fost prima HSB recunoscută ca atare úi, datorită concepĠiei sale
constructive simple, este încă larg folosită în întreaga lume. Ea prezintă avantajul de a conferi
protecĠie personalului úi mediului, dar poate fi folosită úi pentru lucrul cu radionuclizi úi
substante chimice toxice volatile. Deoarece aerul nesterilizat din încăpere pătrunde peste
suprafaĠa de lucru prin deschizătura frontală, hota nu asigură protecĠia produsului.

Figura 6. Reprezentare schematicĄ a HSB de Clasa I

A: deschizătura frontală; B: panou frontal transparent; C: filtru HEPA de evacuare; D: spaĠiul de evacuare.


48
 10.10. HoteleDE
HOTELE deSIGURANğĂ
siguranţă biologică
BIOLOGICĂ

10.2. HSB de Clasa II

Pe măsură ce s-a extins utilizarea culturilor de celule úi Ġesuturi în scopul cultivării
virusurilor sau pentru alte scopuri, s-a ajuns la concluzia că nu este admisibil ca aerul nesteril
din încăpere să ajungă pe suprafaĠa de lucru. HSB de Clasa II au fost concepute nu numai
pentru a proteja personalul, ci úi pentru a proteja materialele de pe suprafaĠa de lucru de aerul
contaminat din încăpere. HSB de Clasa II, cu cele patru tipuri (A1, A2, B1 si B2), diferă de cele
de clasa I prin faptul că permit doar accesul unui aer steril, filtrat prin filtre HEPA, la nivelul
suprafeĠei de lucru. HSB de clasa II poate fi utilizată atunci când se lucrează cu agenĠi
infecĠioúi din Grupurile de Risc 2 úi 3. HSB de Clasa II pot fi folosite în cazul lucrului cu agenĠi
infecĠioúi din Grupul de Risc 4 doar dacă se folosesc costume de izolare cu presiune pozitivă
(tip scafandru).

x HSB de Clasa II tipul A1

HSB de Clasa II tip A1 este prezentată în Fig. 7. Un ventilator intern absoarbe aer din
încăpere (aer de alimentare) în interiorul hotei prin deschizătura frontală úi apoi prin grilajul de
captare frontal. Viteza de pătrundere a aerului trebuie să fie de cel puĠin 0,38 m/s la nivelul
deschizăturii frontale. Apoi, aerul de alimentare trece printr-un filtru HEPA de alimentare,
urmând să fie trimis în jos, către suprafaĠa de lucru. Pe măsură ce coboară, fluxul de aer se
desparte la aproximativ 6-18 cm deasupra suprafeĠei de lucru, jumătate din flux trecând prin
grilajul frontal de evacuare úi jumătate prin grilajul posterior de evacuare. Toate particulele de
aerosoli generate la nivelul suprafeĠei de lucru sunt imediat captate de fluxul descendent de
aer, care trece apoi prin grilajele de evacuare frontal úi posterior, oferindu-se astfel cel mai înalt
nivel de protecĠie a produselor. Aerul este apoi descărcat prin conducta comună posterioară în
spaĠiul dintre filtrele de alimentare úi de evacuare, plasate în partea superioară a hotei. Datorită
diferenĠei de mărime dintre aceste filtre, aproximativ 70% din fluxul de aer este recirculat prin
filtrul de alimentare, pentru a ajunge înapoi în zona de lucru; restul de 30% trece prin filtrul de
evacuare pentru a ajunge în încăperea de lucru sau la exterior.
Aerul din HSB de Clasa II A1 poate fi recirculat către încăpere sau evacuat către
exteriorul clădirii, prin conectare etanúă fie la o conductă special destinată, fie la sistemul
general de evacuare a aerului din clădire.
Recircularea aerului de evacuare în încăperea de lucru prezintă avantajul reducerii
costurilor de încălzire ale clădirii, deoarece aerul cald sau rece din încăpere nu trece în mediul
extern. Conectarea la un sistem de conducte de evacuare permite, de asemenea, folosirea
unor asemenea HSB în cazul lucrului cu radionuclizi volatili úi cu substanĠe chimice toxice
volatile (Tabelul 8).

x HSB de Clasa II tip A2 ventilate la exterior, tip B1 úi tip B2

HSB de Clasa II tip A2 ventilate către exterior, tip B1 (Fig.8) úi tip B2 - sunt variante ale
tipului IIA1, iar caracteristicile lor, precum úi cele ale HSB de Clasa I úi de Clasa III, sunt
prezentate în Tabelul 9. Fiecare variantă de HSB este adecvată utilizării în scopuri specializate
(vezi Tabelul 8). Aceste HSB diferă între ele prin mai multe aspecte:
- viteza de pătrundere a aerului prin deschizătura frontală;
- cantitatea de aer recirculată la nivelul suprafeĠei de lucru úi eliminată din hotă;
- sistemul de evacuare, care poate elimina aerul din hotă către încăpere sau către
exterior, printr-un sistem de evacuare special destinat sau prin sistemul general de
evacuare a aerului din clădire;
- caracteristicile de presiune (conductele contaminate biologic úi spaĠiul de evacuare
sunt fie sub presiune negativă, fie înconjurate de alte spaĠii úi conducte sub presiune
negativă).


49
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Figura 7. Reprezentare schematicĄ a unei HSB de Clasa II A1

A: deschizătura frontală; B: panou frontal transparent mobil; C: filtrul HEPA de evacuare; D: conducta
comună posterioară; E: filtrul HEPA de alimentare; F: ventilator suflant.

Figura 8. Reprezentare schematicĄ a unei HSB Clasa II tip B1

A=deschiderea frontală, B=panoul frontal transparent, C=filtrul HEPA de evacuare, D=filtrul HEPA de
alimentare, E=spaĠiul de evacuare cu presiune negativă, F=ventilatoare, G=filtrul HEPA de alimentare.
Este necesară conectarea evacuării HSB la sistemul general de evacuare a aerului din clădire.


50
 10.10.HOTELE
HoteleDE
de SIGURANğĂ
siguranţă biologică
BIOLOGICĂ

Descrierea completă a diferitelor HSB de Clasa II A úi B poate fi obĠinută consultând

referinĠele bibliografice (7) úi (8) precum úi cărĠile tehnice ale echipamentelor.

Tabelul 9. DiferenĠe între HSB de Clasa I, II si III

Viteza de intrare % de aer
HSB m/s Sistem de evacuare
recirculat evacuat
I* 0,36 0 100 conductă rigidă
IIA1 0,38 – 0,51 70 30 spre încăpere sau
prin conductă
specială
IIA2 cu ventilare spre 0,51 70 30 spre încăpere sau
exterior * prin conductă
specială
IIB1* 0,51 30 70 conductă rigidă
IIB2* 0,51 0 100 conductă rigidă
III* nu se aplică** 0 100 conductă rigidă
* Toate conductele contaminate sunt sub presiune negativă sau sunt înconjurate de alte
conducte sau spaĠii cu presiune negativă
** Panoul frontal cu mănuúi este fixat în deschizătura frontală.

10.3. HSB de Clasa III

Acest tip de hotă (Fig.9) oferă cel mai înalt nivel de protecĠie a personalului úi este
folosit, în special, pentru lucrul cu agenĠi din Grupul de Risc 4. Orice comunicare între interiorul
úi exteriorul hotei este blocată în ambele sensuri, printr-un sistem etanú. Aerul de alimentare
este filtrat HEPA (devenind astfel steril), iar aerul evacuat trece prin două filtre HEPA succesive
pentru decontaminare. Fluxul de aer este menĠinut printr-un sistem de ventilaĠie special
conceput, amplasat la exteriorul hotei, care menĠine interiorul hotei sub presiune negativă (de
aproximativ 124,5 Pa). Accesul la suprafaĠa de lucru se face prin intermediul unor mănuúi de
cauciuc foarte rezistente, care fac corp comun cu un panou frontal fixat etanú.
HSB de Clasa III trebuie să aibă ataúat un compartiment de trecere, sterilizabil úi echipat cu
filtre HEPA de evacuare, prin care se scot obligatoriu toate materialele care s-au introdus úi s-
au găsit în hotă în timpul lucrului în vederea sterilizării lor. Hota poate fi conectată la un
autoclav cu două uúi, pentru a decontamina toate materialele care sunt introduse sau scoase
din hotă. Panoul frontal poate fi prevăzut cu mai multe perechi de mănuúi pentru a extinde
suprafaĠa de lucru. HSB de Clasa III sunt recomandate pentru lucrul în laboratoarele cu Nivel
de BiosiguranĠă 3 úi 4.

10.4. Conexiunile pentru evacuarea aerului din hota de siguranġĄ biologicĄ.

Hotele de siguranĠă biologică de Clasa II tip A1 úi tip A2 conectate către exterior sunt
prevăzute cu un tub flexibil de tip “manúon” sau cu un “capiúon“ (ca tubul/conducta de
evacuare de la hota de bucătărie), în care este presiune negativă. Acesta este fixat pe traiectul
de evacuare al hotei úi conduce aerul din hotă, decontaminat prin filtrare HEPA, spre
conductele generale de evacuare a aerului din clădire. Intre manúon úi traiectul de evacuare al
hotei se păstrează o mică fantă de 2,5 cm diametru. Această mică deschizătură permite úi
absorbĠia aerului din încăpere către sistemul de evacuare a aerului din clădire. Capacitatea
sistemului de evacuare a aerului din clădire trebuie să fie suficientă pentru eliminarea atât a
aerului din cameră, cât úi a aerului din HSB. Manúonul de conexiune trebuie să fie uúor de scos sau
să fie conceput în aúa fel încât să permită efectuarea testelor operaĠionale asupra hotei.

5
51
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

În general, funcĠionarea unei HSB conectate prin manúon nu este influenĠată prea mult de
fluctuaĠiile fluxului de aer din clădire.
HSB de Clasa II tip B1 úi tip B2 sunt prevăzute cu conducte de evacuare rigide, de
tipul celor conectate etanú, (fără nici o deschizătură), la sistemul de evacuare al aerului din
clădire sau, mai bine, la un sistem de evacuare special destinat, cu presiune negativă. Sistemul
de evacuare al aerului din clădire trebuie să fie perfect adaptat la cerinĠele de flux specificate
de producător, referitoare la volum, precum úi la presiunea statică. Certificarea unei HSB cu
conductă rigidă necesită mai mult timp de lucru decât cea a unei HSB care recirculă aerul din
încăpere sau care are conexiune prin manúon deoarece trebuie validată úi etanúeizarea
perfectă.

Figura 9. Reprezentare schematicĄ a unei HSB de Clasa III (panou frontal cu mĄnuûi):
A: găuri pentru montarea de mănuúi de lungimea braĠelor; B: panou frontal transparent;
C: filtre HEPA duble pentru evacuare; D: filtru HEPA de alimentare cu aer;
E: autoclav cu două intrări sau compartiment de trecere; F: container (tanc) pentru deúeuri chimice.
Se impune conectarea sistemului de evacuare al hotei la un sistem independent de cel de evacuare a
aerului din clădire.

10.5. Alegerea unei hote de siguranġĄ biologicĄ

HSB trebuie aleasă, în primul rând, în funcĠie de tipul de protecĠie necesar: protecĠia
produselor, protecĠia personalului faĠă de microorganisme din Grupurile de Risc 1-4 úi faĠă de
expunere la radionuclizi si substanĠe chimice toxice/volatile sau o combinaĠie a acestora,
precum úi protecĠia mediului înconjurător. Tabelul 8 arată care HSB este recomandată pentru
fiecare tip de protecĠie.


52
 10.10. HoteleDE
HOTELE deSIGURANğĂ
siguranţă biologică
BIOLOGICĂ

SubstanĠele chimice toxice sau volatile nu trebuie manipulate în HSB care recirculă
aerul de evacuare prin încăpere, cum ar fi cele de Clasa I care nu au conducte de comunicare
cu sistemul de evacuare al clădirii, sau cele de Clasa II tip A1 sau tip A2. HSB de Clasa II tip
B1 sunt acceptabile pentru lucrul timp de câteva minute cu radionuclizi úi substanĠe
toxice/volatile. Hotele de Clasa II tip B2, numite úi hote cu evacuare completă, se impun atunci
când se manipulează radionuclizi úi substanĠe chimice volatile în cantităĠi mari.

10.6. Folosirea HSB în laborator

x Amplasarea
Viteza de intrare a fluxului de aer prin deschizătura frontală în HSB este de aproximativ
0,45 m/s. La această viteză, fluxul de aer direcĠionat îúi menĠine cu greu integritatea úi poate fi
întrerupt de către curenĠii de aer generaĠi de miúcările persoanelor în jurul HSB, de ferestrele
deschise, de sistemele de alimentare cu aer, de închisul úi deschisul uúilor. HSB trebuie
amplasate într-un loc ferit de trafic úi de curenĠi de aer potenĠial perturbatori. Oricând este
posibil, se va lăsa un spaĠiu liber de 30 cm în spatele úi în părĠile laterale ale hotei pentru a
permite un acces uúor pentru intreĠinere. Este necesară păstrarea unui spaĠiu liber de 30-35
cm deasupra hotei, pentru a permite măsurarea exactă a vitezei aerului prin filtrul de evacuare
úi pentru a schimba filtrele.

x Operatorii
Daca HSB nu sunt folosite corect, protecĠia oferită de ele poate fi mult diminuată.
Operatorii trebuie să aibă grijă să menĠină integritatea fluxului de aer care pătrunde prin
deschizătura frontală, atunci când îúi miúcă braĠele spre interiorul sau exteriorul hotei, în timpul
lucrului. Miúcările braĠelor trebuie făcute lent, perpendicular pe deschizătura frontală.
Materialele din hotă vor fi manipulate după un minut de la introducerea braĠelor, pentru a
permite acomodarea úi pentru a “mãtura cu aer steril” suprafaĠa mâinilor úi a braĠelor. Numărul
miúcărilor făcute prin deschizătura frontală trebuie redus, plasând în interiorul hotei toate
materialele necesare înainte de începerea lucrului.

x Plasarea materialelor
Grila frontală de captare a aerului din HSB din clasa II nu trebuie să fie blocată cu
hârtie, echipamente sau alte obiecte. SuprafaĠa materialelor care vor fi plasate în hotă trebuie
decontaminată cu alcool de 70°. Zona de lucru din hotă se poate acoperi cu prosoape de
hârtie absorbantă, imbibate sau nu cu dezinfectant, pentru a reĠine eventuale scurgeri úi stropi.
Toate materialele trebuie plasate în hotă spre marginea posterioară a suprafeĠei de lucru, cât
mai în spate posibil, fără a bloca grilajul posterior. Echipamentele generatoare de aerosoli (de
ex. mixere, centrifugi etc.) trebuie aúezate spre partea posterioară a hotei. Deúeurile colectate
pe categorii în recipiente speciale (precum sacii de colectare pentru materialele contaminate,
recipientele cu vârfuri de pipete folosite, recipientele cu probe, etc.) trebuie plasate într-o latură
a hotei. Fluxul de operaĠii trebuie să se desfăúoare dinspre zona curată spre zona contaminată
a suprafeĠei de lucru.
Pungile de colectare pentru deúeuri periculoase sau containerele úi recipientele pentru
colectarea deúeurilor tăietoare - înĠepătoare ( ex. vârfuri de pipete ), care urmează să fie
autoclavate, nu trebuie plasate în afara hotei. Miúcările repetate înăuntru/în afară, făcute pentru
utilizarea acestor containere, pot întrerupe bariera de aer a hotei úi pot compromite atât
protectĠia personalului, cât úi pe cea a produselor.


53
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

x Operare ûi întreġinere
Majoritatea HSB sunt concepute pentru a fi utilizate non-stop, iar inspectorii consideră
că folosirea continuă este utilă úi pentru controlul nivelului particulelor de praf úi al altor
particule din laborator. HSB de Clasa II tip A1 úi A2 cu evacuare spre încăpere sau cu
conectare prin manúon la o conductă proprie de evacuare pot fi oprite în perioadele în care nu
sunt folosite. Alte tipuri, precum HSB de Clasa II-B1 úi B2, prevăzute cu instalaĠii cu conductă
rigidă, necesită un flux de aer permanent cu presiune negativă, pentru a menĠine echilibrul cu
aerul din încăpere. Hotele trebuie pornite cu cel puĠin 5 minute înainte de a începe lucrul úi
oprite după cel puĠin 5 minute de la terminarea lucrului, pentru a permite hotei să se “cureĠe”,
adică pentru a permite aerului contaminat să fie evacuat din hotă.
Orice reparaĠie a HSB trebuie făcută de către un tehnician calificat (autorizat). Orice
disfuncĠie în operare trebuie raportată úi reparată înainte de a relua utilizarea HSB. Înainte de
orice reparaĠie sau control (inspecĠie), HSB trebuie să fie dezinfectate.

x Radiaġiile ultraviolete
Folosirea radiaĠiilor ultraviolete în HSB nu este necesară. Dacă se folosesc, lămpile UV
trebuie curăĠate săptămânal pentru a înlătura praful care reduce efectul germicid al radiaĠiei.
Intensitatea radiaĠiei UV trebuie verificată la fiecare recertificare a hotei, pentru a vedea dacă
emisia de UV este corespunzătoare. Lămpile UV trebuie închise în timpul lucrului sau când
există persoane în încăpere, pentru protecĠia ochilor úi a pielii de expuneri nedorite, dar pot fi
lăsate să funcĠioneze dacă panoul frontal transparent este închis.

x FlacĄra deschisĄ
Trebuie evitată folosirea flăcării deschise în mediul aproape steril din interiorul HSB.
Aceasta poate modifica traseul fluxului de aer úi poate fi periculoasă atunci când se utilizeaza
substanĠe volatile sau inflamabile. De asemenea, utilizarea flăcării deschise poate afecta filtrele
HEPA. Pentru a steriliza ansele bacteriologice, există micro-arzătoare electrice sau cu gaz.

x Scurgerile / stropirile
InstrucĠiunile privind conduita de urmat în cazul producerii unor scurgeri sau stropiri cu
lichide contaminate trebuie citite úi însuúite de întregul personal al laboratorului; un exemplar
va fi afiúat la loc vizibil. În cazul în care are loc o scurgere de material contaminat în interiorul
HSB, curăĠarea trebuie începută imediat, în timp ce hota continuă să funcĠioneze. Se va folosi
un dezinfectant eficace, care va fi aplicat în aúa fel încât generarea de aerosoli să fie cât mai
redusă. Toate materialele care au venit în contact cu substanĠa vărsată trebuie dezinfectate
úi/sau autoclavate.

x Certificarea
FuncĠionalitatea úi integritatea fiecărei HSB trebuie supusă unui control de certificare
după standarde naĠionale úi internaĠionale, atât în momentul instalării, cât úi ulterior, în mod
periodic, control făcut de tehnicieni calificaĠi (autorizaĠi), în conformitate cu instrucĠiunile
producătorului. Evaluarea eficacităĠii hotei trebuie să cuprindă : teste de integritate a hotei, a
filtrelor HEPA, profilul vitezei fluxului descendent de aer úi cel al vitezei aerului care pătrunde,
raportul presiune negativă/ventilaĠie, analiza cu fum a fluxului de aer, verificarea sistemelor de
alarmă úi de interblocare. Pot fi făcute úi testări opĠionale pentru scurgeri de curent, intensitatea
luminii, intensitatea radiaĠiilor UV, nivelul zgomotelor úi vibraĠiilor. Aceste teste necesită
echipamente úi aptitudini speciale, de aceea este recomandat ca ele să fie executate de
personal calificat.


54
 10.10. HoteleDE
HOTELE deSIGURANğĂ
siguranţă biologică
BIOLOGICĂ

x CurĄġarea ûi dezinfecġia
Toate obiectele din interiorul HSB, inclusiv aparatura, trebuie decontaminate la
suprafaĠă úi scoase din hotă după terminarea lucrului, deoarece resturile de medii de cultură
favorizează creúterea germenilor.
SuprafeĠele interioare ale HSB trebuie decontaminate înainte úi după fiecare utilizare.
SuprafaĠa de lucru úi pereĠii interiori trebuie úterse cu un dezinfectant care să distrugă
toate microorganismele care s-ar putea afla în hotă. La sfârúitul zilei de lucru, decontaminarea
finală a suprafeĠelor trebuie să includă úi pe cea a suprafeĠei de lucru, a părĠilor laterale úi
posterioare úi a feĠei interioare a panoului frontal transparent. Se va folosi o soluĠie clorigenă
sau alcool de 70°, dacă sunt active pe microorganismele manipulate. Dacă se foloseúte un
dezinfectant coroziv, cum sunt soluĠiile clorigene, este necesară o clătire ulterioară cu apă
sterilă.
Se recomandă ca HSB să fie lăsată în funcĠiune. Dacă nu, înainte de a fi oprită, trebuie
lăsată să funcĠioneze cel puĠin 5 minute pentru evacuarea aerului contaminat din interior.

x Decontaminarea
HSB trebuie decontaminate înainte de operaĠiuni precum schimbarea filtrelor sau
mutarea hotei. Cea mai utilizată metodă de decontaminare este cea prin fumigaĠie cu
formaldehidă gazoasă. Decontaminarea HSB trebuie realizată de către personal calificat.

x Echipamentul de protecġie individualĄ

Echipamentele de protecĠie trebuie purtate întotdeauna când se lucrează la HSB. În
laboratoarele cu Nivel de BiosiguranĠă 1 úi 2 se pot folosi halate obiúnuite. În laboratoarele cu
Nivel de BiosiguranĠă 3 úi 4, se asigură o protecĠie bună cu halate cu faĠa din material rezistent,
care se încheie la spate (cu excepĠia laboratoarelor cu izolare în costum protector). Mănuúile
se vor purta peste mânecile halatului úi nu sub ele. Pentru protecĠia încheieturilor mâinii se
recomandă purtarea de halate cu manúete elastice. Pentru unele tehnici este necesar portul
măútii úi al ochelarilor de protecĠie.

x Alarme
HSB pot fi echipate cu unul sau două tipuri de alarme. Alarma conectată cu panoul
frontal transparent se găseúte numai la HSB cu panou mobil. Alarma se declanúează ori de
câte ori operatorul a aúezat panoul într-o poziĠie incorectă. AcĠiunea corectivă constă în
poziĠionarea corectă a panoului. Alarma acĠionată de fluxul de aer semnalează perturbarea
fluxului normal de aer în hotă, care poate reprezenta un pericol imediat pentru operator sau
pentru produs. Când se declanúează acest din urmă tip de alarmă, se opreúte imediat lucrul úi
se anunĠă responsabilul de laborator. Detalii suplimentare se găsesc în cărĠile tehnice ale
hotelor. Personalul trebuie instruit úi asupra acestor aspecte.

x Informaġii suplimentare
Alegerea tipului adecvat de HSB, instalarea, folosirea corespunzătoare úi certificarea
anuală a operării HSB sunt procese complexe. Se recomandă ca aceste procese să se
desfăúoare sub supravegherea unor specialiúti bine instruiĠi úi cu experienĠă în materie de
biosiguranĠă; aceútia trebuie să fie familiarizaĠi cu literatura recomandată în capitolul de
Bibliografie úi trebuie să fi fost instruiĠi asupra tuturor aspectelor privind HSB. Operatorii
trebuie să fi urmat forme speciale de instruire pentru operarea úi utilizarea HSB.


55
11. Echipamente de siguranġĄ

Deoarece aerosolii reprezintă o importantă sursă de infecĠie, trebuie luate măsuri

pentru a reduce formarea úi răspândirea acestora. Aerosoli periculoúi pot apărea în cursul unor
variate operaĠiuni de laborator, de ex: amestecare, triturare, agitare, ultrasonare, centrifugare
de material infecĠios. Ca urmare, chiar dacă se foloseúte echipament de siguranĠă, se
recomandă ca aceste operaĠiuni să se efectueze, pe cât posibil, într-o HSB (Capitolul 7).
Datele privind HSB, utilizarea úi testarea acestora, sunt prezentate în Capitolul 10. Simpla
utilizare a echipamentului de siguranĠă conferă protecĠie doar dacă operatorul este bine instruit
úi foloseúte tehnici corecte. Echipamentul trebuie verificat cu regularitate pentru a garanta
performanĠe constante de protecĠie.
Tabelul 10 conĠine o listă a echipamentelor destinate eliminării sau reducerii unor
pericole úi defineúte succint caracteristicile lor de siguranĠă. Detalii suplimentare pentru multe
din aceste echipamente sunt redate în paginile următoare. Alte informaĠii privind utilizarea
corectă a acestor echipamente se regăsesc în Capitolul 12.
InformaĠii referitoare la echipamentele úi operaĠiunile care pot genera pericole sunt
prezentate în Anexa 4.

Tabel 10. Echipamente de biosiguranġĄ

Echipament Pericole vizate Caracteristici care conferĄ siguranġĄ
Hotă de securitate Flux minim de aer orientat spre interiorul hotei
biologică Aerosoli úi de la nivelul fantei de acces pentru lucru
(HSB) stropi (viteză redusă de acces frontal al aerului)
Clasa I Filtrare adecvată a aerului eliminat
Nu asigura protecĠia produsului
Clasa II Aerosoli úi Flux minim de aer orientat spre interiorul hotei
stropi de la nivelul fantei de acces pentru lucru
(viteza redusă de acces frontal al aerului)
Filtrare adecvată a aerului eliminat
Asigură protecĠia produsului
Clasa III Aerosoli úi Nivel maxim de securizare
stropi Asigură protecĠia produsului dacă este
prevăzută cu flux de aer laminar
Izolator din folie Aerosoli úi Nivel maxim de securizare
flexibilă cu presiune stropi
negativă
Ecran de protecĠie Stropi de substanĠe Ecran între operator úi aria de lucru
chimice
Dispozitive de Pipetarea cu gura, Uúor de folosit.
pipetare (ingestia de patogeni, Controlul contaminării capătului de sucĠiune al
inhalarea de aerosoli pipetei, protejând utilizatorul, dispozitivul de
produúi prin aspirarea pipetare úi instalaĠia de vacuum.
cu pipeta, picurarea Se poate steriliza.
de lichid, contami- Evită scurgerile din pipetă.
narea capătului de
sucĠiune al pipetei )


57
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Echipament Pericole vizate Caracteristici care conferĄ siguranġĄ

Microarzătoare Stropi din ansele de Arzătorul cu gaz sau electric este introdus într-
pentru anse transfer un tub de sticlă sau ceramică, deschis la gură
Anse de unică Ansele de unică folosinĠă nu impun tratament
folosinĠă termic
Recipient impermeabil închis cu capac
Recipiente sigure Aerosoli, împrăútiere RobusteĠe mecanică
pentru colectarea úi úi scurgere Autoclavabil
transportul
materialelor
infecĠioase în
vederea sterilizării
Containere pentru Răni prin înĠepare. Autoclavabil.
obiecte tăietoare/ Robust, rezistent la înĠepare/tăiere
înĠepătoare
Containere de Contaminare Robust.
transport între accidentală cu Containere primare úi secundare
laboratoare sau microorganisme. impermeabile pentru lichide
instituĠii. ConĠin materiale absorbante pentru reĠinerea
lichidelor vărsate.
Autoclave manuale Materiale infecĠioase Model aprobat
sau automate (decontaminare în Sterilizare eficace prin căldură
vederea eliminării sau
reutilizării)
Recipiente cu Aerosoli úi scurgeri Securizare eficace
capac înúurubat
Dispozitiv de Contaminarea cu Filtre tip cartuú pentru a împiedica trecerea de
protecĠie a aerosoli sau lichide a aerosoli (mărimea particulelor cu dimensiunea
instalaĠiei de vid sistemului de vacuum de 0,45 Pm).
al laboratorului Recipiente cu dezinfectante adecvate, utilizate
drept « capcane de vid ». Dispozitiv de
cauciuc (supapă) pentru a închide automat
vacuumul când recipientul este plin.
Întreg dispozitivul este autoclavabil

11.1. Izolatoare din folie flexibilĄ cu presiune negativĄ

Izolatorul din folie flexibilă cu presiune negativă este un dispozitiv de izolare primară de
sine stătător, care conferă protecĠie maximă împotriva materialelor biologice periculoase. Poate
fi montat pe un suport mobil. SpaĠiul de lucru este în întregime închis într-un învelis din PVC
transparent suspendat de un cadru de oĠel. În interiorul izolatorului se menĠine permanent o
presiune inferioară celei atmosferice. Admisia aerului se face printr-un filtru HEPA úi evacuarea
prin 2 filtre HEPA, evitându-se astfel necesitatea evacuării aerului în afara clădirii. Izolatorul
poate fi dotat cu incubator, microscop úi alte echipamente (centrifugi, cuúti pentru animale,
surse de căldură, etc). Materialele sunt introduse úi scoase din izolator prin căi speciale de
acces pentru materiale úi probe, fără a compromite siguranĠa microbiologică.
Manipularea în interiorul izolatorului se face prin intermediul unor mâneci cu mănuúi
prevăzute la rândul lor cu mănuúi de unică folosinĠă.
Presiunea din interiorul izolatorului este monitorizată cu ajutorul unui manometru.


58
 11.11. Echipamente DE
ECHIPAMENTE de siguranţă
SIGURANğĂ

Acest tip de izolator este folosit pentru lucrul cu microorganisme periculoase (Grupul de Risc 3
sau 4) pe teren, acolo unde nu există posibilitatea instalării úi utilizării unei HSB convenĠionale.

11.2. Dispozitive de pipetare

Dispozitivul de pipetare trebuie folosit întotdeauna atunci când se pipetează. Este
strict interzisĄ pipetarea cu gura.
ImportanĠa dispozitivelor de pipetare nu trebuie subapreciată. Cele mai frecvente
pericole asociate cu pipetarea sunt rezultatul aspirării cu gura. Aspirarea úi ingestia de
materiale sunt cunoscute a fi cauza a numeroase infecĠii de laborator.
Germeni patogeni mai pot fi transferaĠi úi prin degete contaminate puse pe capătul de sucĠiune
al pipetei. Un risc mai puĠin cunoscut este inhalarea de aerosoli rezultaĠi prin aspirare. Un dop
de vată nu constituie un filtru microbian eficace la presiune negativă sau pozitivă úi anumite
particule pot trece prin el. Un dop de vată prea dens poate determina o pipetare violentă,
urmată de aspirarea dopului, a unor aerosoli úi chiar a lichidului. Ingestia de patogeni este
evitată prin folosirea dispozitivelor de pipetare.
Aerosoli se mai pot forma úi prin picurarea unui lichid din pipetă pe suprafaĠa de lucru,
prin aspirare úi barbotare sau când se suflă ultima picătură din pipetă. Inhalarea aerosolilor a
căror producere nu poate fi evitată în cursul operaĠiunilor de pipetare poate fi însă prevenită
prin lucrul într-o HSB.
Dispozitivele pentru pipetare trebuie alese cu grijă. Tipul utilizat nu trebuie să genereze
riscuri suplimentare úi trebuie să fie uúor de sterilizat úi curăĠat. Conuri de prelevare prevăzute
cu filtru trebuie folosite ori de câte ori se manipulează microorganisme úi culturi celulare.
Pipetele cu capetele de sucĠiune ciobite sau rupte nu trebuie folosite deoarece deteriorează
lăcaúul dispozitivelor de pipetare úi prin aceasta generează pericole.

11.3. Omogenizatoare, agitatoare, mixere ûi aparate de ultrasonare

Mixerele de bucătărie nu sunt etanúe úi eliberează aerosoli. Se vor folosi doar cele
special concepute pentru uzul în laboratoare, care prin construcĠie reduc sau evită eliberarea
de aerosoli. Omogenizatoarele închise de tip “stomacher” disponibile în prezent pentru
prelucrarea de volume mici sau mari, pot genera úi ele aerosoli.
Omogenizatoarele folosite pentru microorganisme din Grupul de Risc 3 vor fi încărcate
úi deschise numai în HSB. Aparatele de ultrasonare pot genera, de asemenea, aerosoli. Ele
trebuie manipulate in HSB sau acoperite/ecranate în timpul folosirii. Capacele úi exteriorul
aparatelor de ultrasonare trebuie decontaminate după folosire.

11.4. Anse de unicĄ folosinġĄ

Avantajul anselor de unică folosinĠă este că nu trebuie sterilizate úi pot fi folosite în
HSB unde becurile Bunsen úi microarzătoarele perturbă fluxul de aer.
După folosire, ansele trebuie plasate în dezinfectant úi evacuate ca orice material
contaminat (vezi Capitolul 3).

11.5. MicroarzĄtoare
Microarzătoarele cu gaz sau electrice sunt prevăzute cu ecrane de sticlă borosilicată
sau ceramice, ceea ce reduce formarea stropilor úi dispersia materialului infecĠios în momentul
sterilizării anselor. Microarzătoarele modifică totuúi circuitul aerului úi de aceea trebuie plasate
în HSB cât mai în spate.


59
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

11.6. ÎmbrĄcĄminte ûi echipament de protecġie individualĄ

Îmbrăcămintea úi echipamentul de protecĠie individuală constituie o barieră care
reduce riscul de expunere la aerosoli, stropiri úi inoculări accidentale úi vor fi alese în funcĠie de
specificul activităĠii desfăúurate. Îmbrăcămintea de protecĠie trebuie purtată ori de câte ori se
lucrează în laborator. La părăsirea laboratorului, îmbrăcămintea de protecĠie se îndepărtează úi
se spală mâinile.

Tabelul 11 prezintă câteva tipuri de echipamente de protecĠie individuală folosite în

laborator úi protecĠia pe care o conferă.

Tabel 11. Echipament de protecġie personalĄ

Echipament Pericole vizate Caracteristici care conferĄ siguranġĄ
Halate, costume Contaminarea hainelor Încheiate la spate.
úi salopete de Să acopere hainele de stradă
laborator
ùorĠuri de Contaminarea hainelor Impermeabile pentru lichide
plastic
ÎncălĠăminte Impact úi stropire Fără decupare în faĠă
Ochelari de Impact úi stropire Lentile rezistente la impact (pot fi optic corectoare
protecĠie sau aplicate peste ochelari)
Apărători laterale
Ochelari de Impact Lentile rezistente la impact, optic corectoare
lucru Apărători laterale
Ecrane Impact úi stropire Să protejeze întreaga faĠă
protectoare Să fie uúor de îndepărtat în caz de accident
pentru faĠă
Dispozitive de Inhalare de aerosoli Modele variate: de unică folosinĠă ; purificatoare de
protecĠie aer ce acoperă jumătate sau întreaga faĠă ; mască
respiratorie sau glugă cu purificator de aer asistat mecanic;
aparat de respiraĠie asistată
Mănuúi Contact direct cu De unică folosinĠă, avizate pentru uz microbiologic,
microorganismele confecĠionate din latex, vinil sau nitril
ProtecĠia mâinii

Tăiere Plasă metalică

Îmbrăcăminte de laborator, halate, úorĠuri

Halatele de laborator ar trebui să se încheie până sus. Modelele de halate cu mânecă
lungă, închise la spate úi salopetele conferă o protecĠie mai bună decât halatele úi bluzele
obiúnuite úi sunt de preferat în laboratoarele de microbiologie sau pentru lucrul la HSB.
ùorĠurile purtate peste halate oferă o protecĠie suplimentară faĠă de stropirea cu substanĠe
chimice sau materiale biologice, cum ar fi sânge sau culturi în mediu lichid. Trebuie prevăzută
o spălătorie pentru echipamentul de lucru, situată în laborator sau în vecinătatea acestuia.

Ochelari de protecĠie, ochelari de lucru úi ecrane protectoare pentru faĠă

Alegerea echipamentului de protejare a ochilor sau a feĠei depinde de activitatea
desfăúurată. Ochelarii de lucru cu sau fără dioptrii vor fi confecĠionaĠi cu rame speciale în care


60
 11.11.ECHIPAMENTE
Echipamente de
DE siguranţă
SIGURANğĂ

lentilele se montează numai dinspre partea anterioară; lentilele sunt confecĠionate din material
incasabil fiind curbate sau cu apărători laterale. Ochelarii de protecĠie ar trebui purtaĠi peste
ochelarii de vedere sau peste lentilele de contact, care nu conferă protecĠie împotriva
pericolelor biologice sau chimice. Ecranele pentru faĠă (vizoare) sunt confecĠionate din material
plastic incasabil, protejează întreaga faĠă úi se fixează pe cap cu o bandă sau bonetă.

Dispozitive de protecĠie respiratorie

ProtecĠia respiratorie este necesară când se execută proceduri cu mare periculozitate
(ex. curăĠarea unei deversări de material infecĠios)
Alegerea tipului de dispozitiv depinde de tipul de pericol. Există dispozitive la care se
pot monta diferite tipuri de filtre : pentru protecĠie împotriva diferitelor gaze, vapori, particule
sau microorganisme. Este absolut necesar ca filtrul să fie montat la dispozitivul de protecĠie
respiratorie potrivit.
Pentru a obĠine o protecĠie maximă, dispozitivul ar trebui adaptat pentru faĠa fiecărei
persoane úi testat pentru eficacitate. Aparatele de asistenĠă respiratorie cu containere proprii,
cu butelie de aer, oferă protecĠie totală. Măútile de tip chirurgical sunt utile numai pentru
protecĠia pacientului, dar nu oferă protecĠie operatorului. Pentru protecĠia împotriva agenĠilor
biologici au fost concepute úi dispozitive de unică folosinĠă (ISO 13.340.30).
Dispozitivele de protecĠie respiratorie nu trebuie purtate în afara spaĠiului laboratorului.

Mănuúi
Mâinile pot fi contaminate în timpul lucrului în laborator. De asemenea pot fi rănite de
obiecte ascuĠite. Pentru munca obiúnuită de laborator precum úi pentru manipularea de agenĠi
infecĠioúi, sânge úi fluide biologice, se folosesc mănuúi chirurgicale de unică folosinĠă, avizate
pentru uz microbiologic, confecĠionate din latex, vinil sau nitril. Pot fi folosite úi mănuúi
reutilizabile, dar trebuie acordată atenĠie spălării, scoaterii, curăĠării úi dezinfecĠiei lor corecte.
Mănuúile se scot úi mâinile se spală bine după manipularea de material infecĠios, după
lucrul la o HSB sau înainte de părăsirea laboratorului. Mănuúile de unică folosinĠă utilizate se
îndepărtează odată cu deúeurile infecĠioase.
Au fost semnalate reacĠii alergice de tip dermatită úi de hipersensibilitate imediată la
personalul din laborator úi la alĠi lucrători care au purtat mănuúi din latex, mai ales din cele cu
pudră. De aceea ar trebui să fie disponibile úi alte tipuri de mănuúi decât cele din latex cu
pudră.
Mănuúile din plasă de oĠel inoxidabil ar trebui folosite când există o expunere
potenĠială la instrumente tăioase, ex. examinări postmortem. Astfel de mănuúi protejează
împotriva tăierii, dar nu úi a înĠepării.
Mănuúile nu trebuie purtate în afara spaĠiului laboratorului.

Pentru alte informaĠii consultaĠi indicaĠiile bibliografice 12, 17 úi 18.


61
12. Tehnici de laborator

Eroarea umană, tehnicile defectuoase de laborator úi folosirea incorectă a

echipamentelor sunt cauzele majorităĠii accidentelor de laborator úi infecĠiilor apărute la locul
de muncă. Acest capitol oferă un compendiu de metode tehnice care sunt indicate pentru a
evita sau minimaliza problemele de această natură cel mai frecvent raportate.

12.1. Manipularea în siguranġĄ a probelor în laborator

Recoltarea, transportul si manipularea necorespunzătoare a probelor în laborator
prezintă risc de infecĠie pentru personalul implicat.

Containerele pentru probe

Containerele pentru probe pot fi din sticlă sau preferabil din plastic. Ele trebuie să fie
rezistente úi nu trebuie să permită scurgerea materialului din ele când capacul sau dopul este
corect aplicat. Nimic din materialul recoltat nu trebuie să rămână în afara containerului.
Containerele trebuie corect etichetate pentru o identificare uúoară. Documentele de însoĠire nu
trebuie înfăúurate în jurul containerului, ci plasate separat, preferabil într-un înveliú
impermeabil.

Transportul probelor în laborator

Pentru evitarea scurgerilor accidentale sau a vărsării probelor, trebuie utilizate
containere secundare, cum sunt cutiile cu stative, astfel încât recipientele cu probe să rămână
în picioare atunci când containerele sunt manipulate corect. Containerele secundare pot fi din
metal sau plastic, trebuie să fie autoclavabile sau să fie rezistente la acĠiunea dezinfectanĠilor
chimici, iar capacul ar trebui să fie prevăzut cu o garnitură. Ele trebuie decontaminate regulat.

Primirea probelor
Laboratorul care primeúte un mare număr de probe trebuie să aibă o încăpere
separată sau un spaĠiu special pentru acest scop.

Deschiderea pachetelor
Personalul care primeúte úi despachetează probele trebuie să fie conútient de
potenĠialul pericol asupra stării de sănătate úi trebuie instruit să adopte precauĠiile standard (2),
în special când se confruntă cu spargerea sau vărsarea containerelor. Containerele primare cu
probe ar trebui deschise într-o HSB. Trebuie să existe dezinfectante la îndemână.

12.2. Utilizarea pipetelor ûi a dispozitivelor de pipetare

1. Dispozitivul de pipetare trebuie utilizat întotdeauna. Pipetarea cu gura este interzisă.
2. Toate pipetele trebuie să aibă filtru de vată pentru a reduce contaminarea dispozitivului de
pipetare.
3. Nu trebuie suflat niciodată într-un lichid care conĠine agenĠi infecĠioúi.
4. Materialul infecĠios nu trebuie niciodată amestecat prin aspirare úi expulzare alternantă,
prin pipetă
5. Lichidele nu trebuie niciodată expulzate forĠat din pipete.
6. Pipetele gradate neterminal sunt preferabile altor tipuri de pipete deoarece nu necesită
expulzarea ultimei picături.


63
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

7. Pipetele contaminate vor fi imersate complet într-un dezinfectant adecvat, aflat intr-un
container incasabil. Ele trebuie lăsate în dezinfectant atâta timp cât este necesar înainte de
a fi scoase din laborator.
8. Containerul pentru pipete folosite trebuie plasat în interiorul HSB, nu în afara ei.
9. Seringile cu ace hipodermice nu trebuie utilizate pentru pipetare.
10. Trebuie utilizate dispozitive speciale pentru deschiderea flacoanelor prevăzute cu capsule
cu septuri de cauciuc care să permită apoi utilizarea pipetelor, evitându-se utilizarea în
acest scop a acelor hipodermice úi a seringilor.
11. Pentru a evita dispersia picăturilor de material infecĠios din pipetă, pe suprafaĠa de lucru va
fi aúezat un material absorbant ; după utilizare acesta va fi evacuat ca material infecĠios.

12.3. Evitarea dispersiei materialului infecġios

1. Pentru evitarea pierderii premature a încărcăturii sale, inelul ansei bacteriologice trebuie să
aibă un diametru de 2-3 mm úi trebuie să fie complet închis. Firul ansei nu trebuie să fie
mai lung de 6 cm pentru a reduce vibraĠia.
2. Riscul stropirii cu material infecĠios cu ocazia sterilizării ansei la flacăra becului Bunsen
poate fi evitat prin utilizarea pentru sterilizare a unui microarzător electric. Sunt de preferat
ansele de unică folosinĠă, care nu au nevoie de sterilizare.
3. Trebuie luate măsuri de precauĠie atunci când se usucă probele de spută pentru a evita
formarea de aerosoli.
4. Probele úi culturile a căror utilizare s-a încheiat úi care trebuie autoclavate úi / sau
evacuate, trebuie plasate în containere impermeabile, ex. saci speciali pentru deúeuri de
laborator. Partea de sus a sacilor trebuie închisă etanú (ex. cu bandă adezivă martor de
autoclavare) înainte de plasarea lor în containerele pentru deúeuri infecĠioase.
5. Locul de muncă trebuie decontaminat cu dezinfectante corespunzătoare la sfârúitul fiecărei
etape úi zile de lucru.
Pentru informaĠii suplimentare vezi referinĠa (12).

12.4. Utilizarea Hotelor de SiguranġĄ BiologicĄ

1. Modul de utilizare úi limitele de siguranĠă ale HSB trebuie aduse la cunoútinĠa tuturor
utilizatorilor potenĠiali (vezi capitolul 10) pe baza standardelor naĠionale úi a literaturii de
specialitate. Protocoale scrise sau ghiduri de operare/de siguranĠă trebuie puse la
dispoziĠia personalului. Trebuie să fie clar, în mod particular, că HSB nu protejează pe cel
ce lucrează în caz de spargere, vărsare sau tehnici greúite de manipulare.
2. HSB trebuie utilizată numai dacă funcĠionează corect.
3. Panoul frontal transparent de sticlă nu trebuie deschis în timpul lucrului.
4. Aparatele úi volumele de materiale utilizate în HSB trebuie să fie reduse la minimum.
CirculaĠia aerului în partea din spate a incintei HSB nu trebuie blocată.
5. Becurile Bunsen nu trebuie utilizate în hotă. Căldura produsă perturbă fluxul de aer úi
poate avaria filtrele. Microarzătoarele electrice sunt permise, dar ansele de unică
întrebuinĠare utilizare sunt de preferat.
6. Întreaga activitate din HSB trebuie să se desfăúoare în centrul sau în partea posterioară a
ariei de lucru, bine vizibilă prin panoul frontal de sticlă.
7. Traficul în spatele operatorului trebuie să fie minim.
8. Operatorul nu trebuie să perturbe fluxul de aer prin miúcări repetate de du-te – vino ale
braĠelor.
9. Grilele frontale de admisie a aerului nu trebuie blocate cu foi, caiete, pipete sau alte
materiale deoarece aceste întreruperi ale fluxului de aer pot determina contaminarea
materialului úi expunerea operatorului.


64
 12.12.TEHNICI
TehniciDE
de LABORATOR
laborator

10. SuprafaĠa HSB trebuie útearsă cu dezinfectante adecvate după fiecare etapă de lucru úi la
sfârúitul programului de lucru.
11. Ventilarea HSB trebuie pornită cu minimum 5 minute înainte de începerea lucrului úi oprită
după minimum acelaúi interval de la terminarea lucrului în HSB.
12. Documentele de lucru nu trebuie puse niciodată în interiorul HSB.

Pentru alte informaĠii vezi capitolul 10.

12.5. Evitarea ingestiei de material infecġios ûi a contactului cu pielea ûi ochii

1. Particulele mari úi picăturile cu diametrul mai mare de 5 µm, apărute în timpul manipulării
materialului microbiologic, trebuie îndepărtate rapid de pe suprafaĠa de lucru úi de pe
mâinile operatorului. Trebuie purtate mănuúi de unică folosinĠă. Lucrătorii din laborator
trebuie să evite atingerea gurii, ochilor úi a feĠei.
2. Este interzisă depozitarea úi consumul de alimente úi băutură în laborator.
3. Este interzisă introducerea în gură a oricăror obiecte (creioane, pixuri, gumă de mestecat)
4. Este interzisă aplicarea cosmeticelor în laborator;
5. FaĠa, ochii úi gura trebuie protejate cu un ecran sau prin alte modalităĠi, în timpul oricărei
operaĠii care se poate solda cu împroúcarea de material infecĠios.

12.6. Evitarea injectĄrii de material infecġios

1. Inocularea accidentală ca urmare a rănilor provocate de sticla spartă sau ciobită, poate fi
evitată prin creúterea atenĠiei în timpul procedurilor de lucru. Obiectele din sticlă ar trebui
înlocuite cu cele din material plastic, ori de câte ori este posibil.
2. Injectarea se poate produce accidental prin înĠepare cu ace de seringă, pipete Pasteur din
sticlă úi cioburi de sticlă.
3. Accidentele prin înĠepare cu acul pot fi reduse prin: a) reducerea utilizării seringilor si
acelor (există dispozitive simple pentru deschiderea flacoanelor închise cu capsulă úi dop
de cauciuc, astfel încât pot fi folosite pipete în locul seringilor cu ac) ; b) utilizarea unor
dispozitive de siguranĠă împotriva înĠepării atunci când seringile úi acele sunt absolut
necesare.
4. Acele nu trebuie niciodată reacoperite cu capacul de protecĠie. Ele nu se desprind de
seringă ci se aruncă împreună cu seringa într-un container special, rezistent la înĠepare,
prevăzut cu capac.
5. Pipetele Pasteur de plastic ar trebui să înlocuiască pipetele de sticlă.

12.7. Separarea serului

1. Această operaĠiune trebuie efectuată numai de personal bine instruit / calificat.
2. Trebuie folosite mănuúi úi trebuie protejaĠi ochii úi mucoasele.
3. Aerosolii úi stropirile pot fi evitate sau reduse la minim numai printr-o bună tehnică de
laborator. Sângele úi serul trebuie pipetate cu atenĠie. Este interzisă pipetarea cu gura.
4. Dupa utilizare, pipetele trebuie imersate complet în dezinfectantul corespunzător úi
menĠinute cât este necesar, înainte de evacuare sau spălare úi sterilizare pentru reutilizare.
5. Tuburile (vacutainerele) care au conĠinut probele utilizate, conĠinând cheaguri de sânge,
etc trebuie introduse (cu dopul pus) într-un container impermeabil în vederea autoclavării
úi/sau incinerării.
6. Trebuie să existe la îndemână dezinfectante adecvate pentru curăĠarea stropilor úi
lichidelor vărsate (vezi Capitolul 14).


65
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

12.8. Utilizarea centrifugii

1. PerformanĠele mecanice bune sunt o condiĠie primordială pentru utilizarea centrifugilor în
condiĠii de siguranĠă microbiologică.
2. Centrifuga trebuie utilizată cu respectarea instrucĠiunilor producătorului.
3. Centrifuga trebuie plasată astfel încât lucrătorii să poată vedea în interiorul cuvei acesteia
pentru a putea fixa corect suporturile pentru cupe úi cupele cu probe.
4. Tuburile de centrifugă úi containerele cu probe care urmează a fi centrifugate trebuie să fie
confectionaĠe din sticlă groasă sau preferabil din plastic úi trebuie verificate pentru absenĠa
de defecte înainte de utilizare.
5. Cupele de centrifugă úi containerele cu probe trebuie bine astupate/acoperite (de preferat
cu capace cu filet).
6. Cupele trebuie încărcate, echilibrate, închise úi deschise într-o HSB.
7. SuporĠii pentru cupele de centrifugă trebuie grupaĠi câte doi, după greutate úi echilibraĠi
corect cu cupele în poziĠie.
8. Trebuie respectat (conform instrucĠiunilor din manualul de utilizare) spaĠiul dintre nivelul
lichidului centrifugat úi gura cupei.
9. Apa distilată sau alcoolul (propanol 70%) pot fi utilizate pentru echilibrarea cupelor goale.
SoluĠiile saline (ser fiziologic) sau de hipoclorit nu pot fi utilizate deoarece sunt corozive.
10. Numai tuburile de centrifugă sau suporĠi pentru cupe cu închidere etanúă (cupe de
siguranĠă) trebuie utilizate când se lucrează cu microorganisme din grupele de risc 3 úi 4.
11. La folosirea rotoarelor de centrifugă angulare trebuie avut grijă ca tuburile să nu fie
supraîncărcate pentru a evita scurgerile.
12. Cuva centrifugii trebuie controlată zilnic, pentru a verifica eventuala apariĠie de urme de
culoare sau murdărie la nivelul corespunzând rotorului. În caz de murdărie evidentă,
trebuie reevaluate protocoalele de centrifugare.
13. Rotorul centrifugii úi suporĠii pentru cupe trebuie examinate zilnic pentru a depista
eventualele corodări sau fisuri.
14. Rotorul, suporturile pentru cupe úi cuva centrifugii trebuie decontaminate după fiecare utilizare.
15. După utilizarea centrifugii, suporĠii pentru cupe trebuie păstraĠi (cu deschiderea în jos)
pentru scurgerea lichidului de echilibrare.
16. În timpul funcĠionării unei centrifugi pot fi ejectaĠi din aceasta aerosoli infecĠioúi. Aceste
particule circulă cu viteză prea mare pentru a putea fi reĠinute de fluxul de aer al HSB dacă
centrifuga este plasată într-o hotă tradiĠională cu deschidere frontală de Clasa I sau de
Clasa II. Izolarea centrifugilor în HSB de Clasa III previne dispersarea în afara hotei a
aerosolilor produúi. Totuúi, o tehnică corectă de centrifugare úi folosirea cupelor sau
suporĠilor cu capace etanúe asigură o protecĠie adecvată împotriva aerosolilor úi
particulelor infecĠioase dispersate.

12.9. Utilizarea omogenizatoarelor, agitatoarelor, mixerelor/blenderelor ûi aparatelor de

ultrasonare
1. Omogenizatoarele obiúnuite (mixere de bucătărie) nu pot fi utilizate în laborator deoarece
pot genera scurgeri úi aerosoli. Blenderele úi dispozitivele de tăiere special concepute
pentru laborator sunt mai sigure.
2. Cupele si capacele sau sticlele trebuie păstrate în bune condiĠii, fără defecte. Capacele
trebuie să aiba garnitura bună úi să poată fi bine înfiletate.
3. Presiunea în vas creúte în timpul operaĠiilor de omogenizare, amestecare úi ultrasonare.
Aerosolii conĠinând material infecĠios se pot strecura între capac úi vas. Vasele din plastic,
în special cele din politetrafluoroetilen (PTFE), sunt recomandate deoarece sticla se poate
sparge, eliberând material infecĠios úi poate răni operatorul.


66
 12.12.TEHNICI
Tehnici DE
de laborator
LABORATOR

4. In timpul funcĠionării, omogenizatoarele, agitatoarele úi aparatele de ultrasonare trebuie

acoperite cu un ecran/clopot rezistent, din plastic transparent, ce se dezinfectează după
utilizare. Atunci când este posibil, aceste aparate trebuie utilizate sub ecranele lor de
plastic, în HSB.
5. La sfârúitul operaĠiilor, containerele trebuie deschise într-o HSB.
6. Cei ce lucrează cu aparate de ultrasonare vor utiliza căúti de protecĠie.

12.7. Utilizarea mojarelor ûi a omogenizatoarelor de ġesuturi

1. Dacă se utilizează mojare/omogenizatoare din porĠelan/sticlă, mâna cu care se Ġin trebuie
protejată cu mănuúă úi un tampon de vată sau orice alt material absorbant. Mojarele din
plastic (PTFE) sunt mai sigure.
2. Mojararea úi deschiderea omogenizatoarelor trebuie efectuată în HSB.

12.8. Utilizarea ûi întreġinerea frigiderelor ûi congelatoarelor

1. Frigiderele, congelatoarele úi lăzile cu gheaĠă carbonică trebuie dezgheĠate úi curăĠate
periodic, iar fiolele, eprubetele etc. care s-au spart în timpul stocării trebuie îndepărtate. În
timpul curăĠării se vor folosi măúti de protectie úi mănuúi groase de cauciuc. După curăĠare,
suprafeĠele interioare trebuie dezinfectate.
2. Toate containerele păstrate în frigider trebuie inscripĠionate clar cu denumirea stiinĠifică a
materialului conĠinut, data stocării úi numele celui care a făcut stocarea. Materialele
învechite úi neinscripĠionate vor fi autoclavate úi indepărtate.
3. Trebuie Ġinut un inventar al tuturor materialelor păstrate în congelator.
4. SoluĠiile inflamabile nu trebuie stocate în frigider, dacă acesta nu este rezistent la explozie..
NotiĠe de avertizare în acest sens trebuie afiúate pe uúa frigiderului.

12.9. Deschiderea fiolelor conġinând material infecġios liofilizat

Fiolele care conĠin material infecĠios liofilizat trebuie deschise cu precauĠie deoarece
conĠinutul poate să fie la o presiune scăzută úi deschiderea poate provoca o pătrundere bruscă
de aer în interiorul fiolei, cu dispersia unei părĠi din conĠinut în atmosfera înconjurătoare. Fiolele
trebuie deschise întotdeauna într-o HSB.
Sunt recomandate următoarele proceduri pentru deschiderea fiolelor:

1. Intâi se decontaminează suprafaĠa exterioară a fiolei.

2. Se pileúte gâtul fiolei la nivelul mijlocului dopului de bumbac sau celuloză dacă fiola e
prevăzută cu un astfel de dop.
3. Fiola se Ġine în vată îmbibată cu alcool pentru a proteja mâna de rănire, în momentul
deschiderii fiolei.
4. Vârful fiolei (cu eventualul dop) se îndepărtează cu atenĠie úi se consideră a fi material
contaminat.
5. Daca dopul rămâne în interior se îndepărtează cu o pensă sterilă.
6. Se adaugă lichidul de reconstituire încet pentru a împiedica formarea spumei în fiolă.

12.10. PĄstrarea fiolelor conġinând material infecġios

Fiolele conĠinând material infecĠios nu trebuie niciodată introduse în azot lichid pentru
că cele fisurate sau închise imperfect pot exploda la scoatere. Dacă este recomandată
păstrarea la o temperatură foarte joasă, fiolele pot fi stocate numai în faza gazoasă, deasupra
azotului lichid. În caz contrar, materialul infecĠios trebuie păstrat în congelatoare sau în gheaĠă
carbonică. Personalul de laborator trebuie să-úi protejeze ochii úi mâinile când scoate fiolele
stocate la temperatură joasă.


67
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

SuprafaĠa fiolelor păstrate în acest mod trebuie dezinfectată când fiolele sunt scoase
de la conservare.

12.11. Precauġii standard privind sângele ûi alte lichide biologice, ġesuturi, secreġii sau excreġii.
PrecauĠiile standard (care includ precauĠiile universale [19]) sunt destinate reducerii riscului
transmiterii microorganismelor din surse de infecĠie atât cunoscute cât úi necunoscute (2).

Colectarea, etichetarea úi transportul probelor

1. PrecauĠiile universale trebuie respectate întotdeauna: se va lucra de fiecare dată cu
mănuúi de protecĠie.
2. Sângele trebuie recoltat de la pacienĠi úi animale de către personal instruit.
3. Pentru flebotomie, acele clasice úi sistemele cu seringă trebuie înlocuite cu dispozitive de
unică folosinĠă cu vid care permit recoltarea directă a sângelui în recipiente închise de
transport sau de cultură úi care fac imposibilă reutilizarea acului.
Tuburile trebuie plasate în containere speciale pentru transportul către laborator (vezi capitolul
15 pentru cerinĠele de transport) úi în cadrul laboratorului (vezi secĠiunea Transportul probelor
în laborator din acest capitol). Formularele de solicitare a prestaĠiilor de laborator trebuie
plasate separat în containerul de transport (în plicuri sau pungi impermeabile).
4. Personalul care face recepĠia probelor NU trebuie să deschidă aceste plicuri .

Deschiderea tuburilor cu probe úi repartizarea conĠinutului

1. Tuburile cu probe trebuie deschise într-o HSB .
2. Este obligatoriu să se folosească mănuúi. De asemenea, este recomandată protecĠia
ochilor úi a mucoaselor (ochelari de protecĠie sau ecrane de protejare a feĠii).
3. Îmbrăcămintea de protecĠie trebuie completată cu un úorĠ de plastic.
4. Dopul trebuie apucat printr-o bucată de hârtie sau tifon pentru a preveni împroúcarea
(stropirea).

Sticlăria úi „obiectele tăietoare/înĠepătoare” (acele, seringile, acele hipodermice, pipetele

Pasteur)
Ori de câte ori este posibil, plasticul trebuie să înlocuiască sticla. Vor fi folosite numai
obiectele din sticlă specială de laborator (borosilicat) úi orice articol ciobit sau crăpat trebuie
înlăturat.
Nu vor fi utilizate pentru pipetare acele de seringă (vezi úi secĠiunea « Evitarea
injectării de material infecĠios » din acest capitol).

Lamele úi frotiurile pentru microscopie

Fixarea úi colorarea frotiurilor de sânge, spută, materii fecale pentru microscopie nu
omoară obligatoriu toate organismele sau virusurile de pe frotiu. Aceste obiecte trebuie
manipulate cu pensa, depozitate corespunzător úi decontaminate úi/sau autoclavate înaintea
evacuării.

Echipamentul automatizat (aparate de ultrasonare, mixere, vortex-uri)

1. Echipamentul trebuie să fie de tip închis, pentru a preveni dispersia picăturilor mici úi a
aerosolilor.
2. Reziduurile trebuie colectate în vase închise în vederea autoclavării úi/sau evacuării
3. Echipamentul trebuie dezinfectat după fiecare utilizare, urmând instrucĠiunile producătorului.

6
68
 12.12.TEHNICI
TehniciDE
de LABORATOR
laborator

ğesuturile
1. Formolul trebuie folosit ca fixator.
2. SecĠionarea probelor congelate trebuie evitată. Dacă este necesar, criostatul trebuie să fie
ecranat, iar operatorul să poarte un ecran de protecĠie facială.
Pentru decontaminare, temperatura instrumentului trebuie să fie ridicată la cel puĠin
20q Celsius.

Decontaminarea
Pentru decontaminare se recomandăte hipocloritul úi dezinfectantele în concentraĠie
mare.
SoluĠiile de hipoclorit proaspăt preparate trebuie să conĠină clor 1 g/l pentru uz general
úi 5 g/l pentru decontaminarea sângelui.
Glutaraldehida poate fi folosită pentru decontaminarea suprafeĠelor (vezi Capitolul 14).

12.12. Precauġii privind materialele ce ar putea conġine prioni

Prionii (desemnaĠi úi ca “virusuri lente”) sunt asociaĠi cu encefalopatiile spongiforme
transmisibile (TSE), cum ar fi maladia Creutzfeldt-Jakob (CJD, inclusiv noua variantă,
sindromul Gerstmann -Straussler – Scheinker), insomnia letală familială úi boala Kuru la om,
“Boala oii úi caprei nebune”, encefalopatia spongiformă bovină (BSE) úi alte encefalopatii
transmisibile la căprioare, elani úi nurci. Deúi CJD se transmite la om, nu este dovedită apariĠia
bolii în laborator ca urmare a manipulării acestor agenĠi infecĠioúi. Totuúi sunt necesare
precauĠii legate de manipularea materialului infecĠios sau potenĠial infecĠios provenind de la
oameni úi animale.
Selectarea nivelului de biosiguranĠă când se lucrează cu materiale asociate TSE va
depinde de natura agentului úi de probele de studiat úi trebuie decisă cu consultarea autorităĠii
naĠionale. ConcentraĠia cea mai mare de prioni se găseúte în Ġesutul sistemului nervos central.
Studii pe animale sugerează că se pot găsi concentraĠii ridicate de prioni úi în splină, timus,
noduli limfatici úi plămâni. Studii recente arată că prionii din muúchii scheletici úi ai limbii pot
prezenta de asemenea un risc infectios potenĠial.
Deoarece inactivarea completă a prionilor este greu de realizat, este important să se
pună accent pe folosirea instrumentarului de unică folosinĠă ori de câte ori este posibil úi să se
folosească materiale de unică folosinĠă pentru protecĠia suprafeĠei de lucru a HSB.
Principala precauĠie este prevenirea ingestiei de material contaminat sau înĠeparea pielii celor
care lucrează în laborator.
Deoarece prionii nu sunt somorâĠis prin metodele obiúnuite de dezinfecĠie úi sterilizare
din laborator, trebuie luate următoarele precauĠii suplimentare :

1. Folosirea de echipamente special destinate, care nu sunt folosite úi în alte laboratoare,

este insistent recomandată.
2. Trebuie folosită îmbrăcăminte de protecĠie de unică folosinĠă (halate, úorĠuri), precum úi
mănuúi ( pentru anatomopatologi mănuúi din plasă de oĠel, între două de cauciuc ).
3. Este insistent recomandată folosirea obiectelor de unică utilizare din plastic ce pot fi tratate
úi evacuate ca deúeuri uscate (vezi mai jos)
4. Dispozitivele de procesare a Ġesuturilor nu se utilizează din cauza problemelor pe care le
ridică dezinfecĠia lor. În locul lor se utilizează borcane úi pahare de plastic.
5. Toate manipulările se fac în HSB.
6. Trebuie avută multă grijă pentru evitarea producerii de aerosoli, ingestiei accidentale úi
tăierii sau înĠepării pielii.


69
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

7. ğesuturile fixate cu formol trebuie considerate în continuare infecĠioase, chiar după

expunere îndelungată la acĠiunea formolului.
8. Probele histologice conĠinând prioni sunt în mare măsură inactivate după expunerea la
acid formic 96% timp de 1oră.
9. Deúeurile, inclusiv mănuúile, halatele úi úorĠurile de unică folosinĠă, trebuie autoclavate
folosind un sterilizator cu aburi la 134-137qC pentru un singur ciclu de 18 min sau 6 cicluri
succesive a câte 3 min. fiecare, apoi incinerate.
10. Instrumentarul reutilizabil (cum ar fi mănuúile din plasă de oĠel) trebuie colectate pentru
decontaminare.
11. Reziduurile lichide infecĠioase contaminate cu prioni trebuie tratate cu soluĠie de hipoclorit
de sodiu conĠinând clor liber în concentraĠie finală de 20g/l (2%) timp de 1 oră
12. Procedura de vaporizare cu paraformaldehidă nu diminuează titrul prionilor iar aceútia
sunt rezistenĠi la radiaĠiile UV. Cu toate acestea, hota trebuie decontaminată prin metode
standard (ex. formaldehidă gazoasă) pentru inactivarea altor microorganisme ce pot fi
prezente.
13. HSB contaminate cu prioni úi celelalte suprafeĠe pot fi decontaminate cu hipoclorit de sodiu
20g/l (2%) timp de 1 oră .
14. Filtrele HEPA trebuie incinerate la minimum 1000qC după scoatere. AcĠiunile recomandate
înainte de incinerare :
a. pulverizarea cu lac de păr spray a feĠei expuse a filtrului, înainte de a-l scoate ;
b. acoperirea filtrului cu un sac de plastic în momentul scoaterii ;
c. scoaterea filtrului HEPA din camera de lucru astfel încât restul hotei să nu fie
contaminat.
15. Instrumentarul trebuie Ġinut în soluĠie de hipoclorit de sodiu conĠinând clor liber 20g/l (2%)
timp de 1 oră, apoi clătit bine cu apă înaintea autoclavării.
16. Instrumentarul ce nu poate fi autoclavat se curăĠă prin spălare repetată cu soluĠie de
hipoclorit de sodiu conĠinând clor liber 20g/l (2%) timp de > 1 oră. Clătirea instrumentarului
este necesară pentru îndepărtarea hipocloritului de sodiu rezidual.

Pentru orice alte informaĠii privind manipularea agenĠilor neconvenĠionali vezi

referinĠele 12, 26 úi 27.


70
13. Planuri pentru intervenġii în caz de accidente ûi
mĄsuri de urgenġĄ

Fiecare laborator care lucrează cu materiale infecĠioase trebuie să instituie măsuri de

siguranĠă adaptate gradului de periculozitate al organismelor úi animalelor manipulate.
ExistenĠa unui plan scris pentru măsurile de aplicat în caz de accidente în laborator sau în
biobază este o necesitate în orice instituĠie care manipulează sau găzduieúte microorganisme
din grupurile de risc 3 sau 4 (laborator de biosiguranĠă securizat - nivelul 3 úi laborator înalt
securizat - nivelul 4). AutorităĠile sanitare locale úi/sau naĠionale trebuie să se implice în
elaborarea planurilor de intervenĠie în caz de accidente.

13.1. Planul de intervenġie în caz de accidente

Planul de intervenĠie în caz de accidente trebuie să cuprindă proceduri operaĠionale
privind:
1. precauĠii pentru prevenirea úi limitarea urmărilor dezastrelor naturale, de exemplu: incendii,
inundaĠii, cutremure úi explozii
2. evaluarea riscului de contaminare biologică
3. conducerea úi coordonarea acĠiunilor în caz de expunere la accidente úi al celor de
decontaminare
4. evacuarea de urgenĠă a populaĠiei úi a animalelor din zona afectată
5. tratamentul medical de urgenĠă al răniĠilor úi al persoanelor expuse la infecĠii
6. supravegherea medicală a persoanelor expuse
7. organizarea adecvată a spitalizării persoanelor expuse
8. măsurile de investigaĠie epidemiologică
9. continuarea operaĠiunilor după incident

În alcătuirea acestui plan trebuie incluse următoarele obiective:

1. identificarea organismelor cu risc crescut
2. localizarea ariilor de risc maxim, de exemplu: laboratoare, spaĠiile de depozitare, biobazele
3. identificarea personalului úi a populaĠiei la risc
4. nominalizarea personalului cu responsabilităĠi úi a atribuĠiilor acestuia, de ex: persoana
responsabilă de biosiguranĠă, personalul de securitate, autoritatea locală de sănătate, medici,
microbiologi, veterinari, epidemiologi úi serviciile de pompieri úi poliĠie
5. listele cu unităĠile medicale ce pot asigura tratamentul úi izolarea persoanelor expuse sau infectate
6. transportul persoanelor expuse sau infectate
7. listele cu sursele de seruri imune, vaccinuri, medicamente, echipamente speciale úi
materiale consumabile
8. aprovizonarea cu echipament de urgenĠă, de ex.: îmbrăcăminte de protecĠie, dezinfectante,
truse personale pentru tratarea contaminărilor cu substante chimice úi biologice, echipament úi
materiale pentru decontaminare.

13.2. MĄsuri de urgenġĄ pentru laboratoarele de microbiologie

Răni prin înĠepare, tăiere úi zgâriere
Individul afectat trebuie să scoată îmbrăcămintea de protecĠie, să se spele pe mâini úi
pe părĠile afectate, să aplice dezinfectantul corespunzător úi să solicite asistenĠă medicală dacă

71
71
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
PENTRU laboratoare
LABORATOARE

este nevoie. Cauza rănii úi microorganismele implicate trebuie raportate, úi se vor păstra
consemnări medicale complete úi conforme cu cele întâmplate.

Ingestia accidentală de produse potenĠial periculoase

Îmbrăcămintea de protecĠie trebuie să fie înlăturată úi trebuie solicitată asistenĠă
medicală. Identificarea produsului ingerat úi circumstanĠele în care s-a petrecut incidentul
trebuie raportate. Se vor păstra consemnări medicale complete úi conforme cu cele întâmplate
trebuie.

Eliberarea de aerosoli potenĠial periculoúi (în exteriorul unei HSB)

Toate persoanele trebuie imediat evacuate din aria contaminată úi orice persoană
expusă trebuie supusă unui control medical. ùeful laboratorului úi persoana răspunzătoare de
biosiguranĠă trebuie informaĠi imediat. Nimeni nu trebuie să intre în cameră pentru o perioadă
de timp corespunzătoare (ex. 1 oră), pentru a permite evacuarea aerosolilor úi depunerea
particulelor mai grele.
Dacă laboratorul nu are sistem central de evacuare a aerului, intrarea în laborator
trebuie amânată (ex. pentru 24 h).
Trebuie afiúate semnalizări care să indice că intrarea este interzisă. După timpul
necesar trebuie efectuată decontaminarea, care va fi supervizată de responsabilul cu
biosiguranĠa. Pentru acest scop trebuie purtată îmbrăcăminte de protecĠie úi dispozitiv pentru
protecĠie respiratorie.

Recipiente sparte si substanĠe infecĠioase vărsate

Recipientele contaminate cu substanĠe infecĠioase care s-au spart úi substanĠele
infecĠioase răspândite trebuie acoperite cu cârpe sau prosoape de hârtie. Dezinfectantul se
toarnă peste acestea úi se lasă atât cât este necesar. Cârpele sau prosoapele de hârtie
precum úi obiectele sparte pot fi apoi îndepărtate; fragmentele de sticlă trebuie apucate úi
îndepărtate cu pense. SuprafaĠa contaminată trebuie apoi útearsă cu dezinfectant. Dacă a fost
utilizat un făraú pentru îndepărtarea obiectelor sparte, acesta trebuie autoclavat sau imersat
într-un dezinfectant corespunzător. Cârpele, prosoapele de hârtie úi tampoanele utilizate pentru
curăĠare trebuie aruncate în containerul pentru deúeuri contaminate. Pentru toate aceste
proceduri trebuie folosite mănuúi de protecĠie.
Dacă formularele úi alte materiale tipărite sau scrise au fost contaminate, informaĠia
trebuie copiată în alte formulare iar originalele trebuie aruncate în containerul pentru deúeuri
contaminate.

Spargerea eprubetelor cu material potenĠial infecĠios în centrifugi fără cupe sau suporĠi
închiúi etanú
Dacă în timpul centrifugării se sparge eprubeta sau se suspectează spargerea
acesteia, centrifuga se va opri úi se va lăsa în repaus, închisă (ex. pentru 30 minute) pentru a
permite depunerea.
Dacă se observă spargerea după terminarea centrifugării, capacul trebuie închis
imediat la loc úi lăsat astfel (ex. pentru 30 minute). În ambele cazuri trebuie informată persoana
responsabilă cu biosiguranĠa.
Pentru operaĠiunile ulterioare trebuie purtate mănuúi din cauciuc gros, acoperite dacă
este necesar cu mănuúi de unică folosinĠă. Pentru a îndepărta cioburile de sticlă se utilizează
pense sau pense cu tampon de vată.
Toate eprubetele sparte, cioburile de sticlă, cupele, suporĠii pentru cupe úi rotorul
centrifugii trebuie introduse într-un dezinfectant necoroziv cunoscut a fi activ împotriva

72
72
 13. Planuri
13. PLANURI pentru
PENTRU intervenţiiÎN
INTERVENğII în CAZ
caz de
DEaccidente
ACCIDENTEşi măsuri de urgenţă
ùI MĂSURI DE URGENğĂ

microorganismului implicat (vezi Capitolul 14). Eprubetele cu dop nesparte se pun în

dezinfectant într-un vas separat. Cuva centrifugii trebuie curăĠată cu acelaúi tip de
dezinfectant, utilizat în diluĠia necesară, apoi útearsă din nou, spălată cu apă úi uscată. Toate
materialele care au fost folosite pentru curăĠare trebuie tratate ca deúeuri infecĠioase.

Spargerea eprubetelor în cupele închise etanú

Toate cupele de centrifugă care se închid etanú trebuie umplute úi golite într-o HSB.
Dacă se suspectează o spargere în interiorul suportului pentru cupe închis etans, capacul
acesteia trebuie deúurubat puĠin, iar cupa trebuie autoclavată. Alternativ, se poate face o
dezinfecĠie chimică a cupei úi a suportului.

Incendiile úi dezastrele naturale

Pompierii úi alte instituĠii trebuie implicate în elaborarea planurilor de intervenĠie în caz
de urgenĠă. Aceútia trebuie informaĠi dinainte care încăperi conĠin materiale potenĠial
infecĠioase. Este recomandabil ca aceste servicii să viziteze laboratorul pentru a cunoaúte
planul úi interiorul acestuia.
După un dezastru natural, serviciile de urgenĠă locală sau naĠională trebuie prevenite
asupra pericolelor potenĠiale din clădirile laboratorului úi/sau din împrejurimile acestora.
Personalul acestor servicii poate intra în laborator numai însoĠit de un angajat instruit al
laboratorului. Materialele infecĠioase trebuie colectate în cutii impermeabile pentru lichide sau
în saci groúi de unică folosinĠă. Recuperarea sau eliminarea trebuie decise de personalul
responsabil cu biosiguranĠa, pe baza informaĠiilor de la locul accidentului.

Serviciile de urgenĠă: persoanele de contact

Lângă telefoanele din instituĠie trebuie afiúate numerele de telefon úi adresele
următoare:
1. Laboratorul sau instituĠia (adresa úi locaĠia s-ar putea să nu fie cunoscută în detaliu de
către cel care sună sau serviciul apelat)
2. Directorul instituĠiei
3. ùeful laboratorului
4. Responsabilul cu biosiguranĠa
5. Pompierii
6. Spitalul sau serviciul de ambulanĠă sau personalul medical (numele clinicii,
departamentele, úi/sau personalul medical dacă este posibil)
7. PoliĠia
8. Responsabilul pentru probleme medicale al instituĠiei (laboratorului)
9. Tehnicianul úef
10. Serviciile de apă, gaz úi electricitate

Echipament de urgenĠĄ
Pentru cazurile de urgenĠă trebuie să existe la îndemână următorul echipament de
protecĠie:
1. Trusa de prim ajutor care să includă antidoturi universale úi speciale
2. Extinctoare, pături ignifuge

În funcĠie de circumstanĠele locale, se recomandă úi următorul echipament de urgenĠă

care poate fi adaptat în funcĠie de particularităĠile locale:

73
73
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
PENTRU laboratoare
LABORATOARE

1. îmbrăcăminte completă pentru protecĠie (salopetă, mănuúi, echipament de protecĠie a

capului (glugi), acestea fiind utilizate în cazul incidentelor cu microorganisme din grupurile de
risc 3 úi 4)
2. mască respiratorie cu filtre specifice chimice úi pentru particule
3. aparat de dezinfecĠie a camerei, de exemplu: spray úi vaporizator cu formaldehidă
4. targă
5. unelte, de ex.: ciocan, topor, chei mecanice, úurubelniĠă, scară, frânghie
6. echipamente úi afiúe/pancarte pentru delimitarea zonei de pericol.

Pentru alte informaĠii vezi referinĠele 12 úi 28.

74
74
14. Dezinfecġia ûi sterilizarea

CunoútinĠele de bază privind dezinfecĠia úi sterilizarea sunt extrem de importante

pentru siguranĠa biologică în laborator. Din moment ce obiectele puternic contaminate nu pot fi
dezinfectate eficient úi nici sterilizate cu uúurinĠă, este la fel de importantă úi înĠelegerea
principiilor precurăĠării, operaĠie anterioară dezinfecĠiei. Din acest punct de vedere, capitolul de
faĠă este dedicat principiilor generale care se aplică tuturor claselor de microorganisme
patogene, cu excepĠia notabilă a prionilor.
CerinĠele specifice pentru decontaminare vor depinde de tipul activităĠii úi de tipul de
agent(i) infecĠios(i) cu care se lucrează. Prin urmare, este necesar să fie folosite informaĠiile
generale prezentate aici, pentru a elabora atât proceduri standard cât úi măsuri specifice
adaptate particularităĠilor de periculozitate din fiecare laborator.
Timpii de contact pentru dezinfectante sunt specifici pentru fiecare substanĠă, sunt
precizaĠi în prospectele produselor úi vor fi utilizaĠi conform indicaĠiilor producătorilor.

14.1. Definiġii

În procesele de decontaminare úi sterilizare în condiĠii de siguranĠă biologică sunt

utilizaĠi numeroúi termeni. Dintre aceútia enumerăm pe cei mai frecvent utilizaĠi:
x Antimicrobian - un agent care omoară microorganismele sau le suprimă creúterea úi
multiplicarea.
x Antiseptic – o substanĠă care inhibă creúterea úi dezvoltarea microorganismelor fără să
le omoare neapărat. Antisepticele se aplică uzual pe suprafaĠa corpului.
x Biocid – un termen general care se aplică oricărui agent care ucide organismele.
x Germicid chimic – o substanĠă chimică sau un amestec de substanĠe chimice utilizat
pentru omorârea microorganismelor.
x Decontaminare – orice proces utilizat pentru îndepărtarea úi/sau omorârea
microorganismelor. Acelaúi termen se aplică úi pentru îndepărtarea sau neutralizarea
substanĠelor chimice periculoase úi a materialelor radioactive.
x Dezinfectant – o substanĠă chimică sau un amestec de substanĠe chimice utilizate
pentru omorârea microorganismelor, dar nu neapărat úi a sporilor acestora.
Dezinfectantele sunt de obicei aplicate pe suprafeĠe sau obiecte inerte.
x DezinfecĠie – metodele fizice sau chimice utilizate pentru omorârea microorganismelor,
dar nu neapărat úi a sporilor acestora.
x Microbicid – o substanĠă chimică sau un amestec de substanĠe chimice care omoară
microorganismele. Acest termen se utilizează adesea în loc de “biocid”, “germicid”, sau
“antimicrobian”.
x Sporocid - o substanĠă chimică sau un amestec de substanĠe chimice care omoară
microorganismele úi sporii.
x Sterilizare – proces care omoară úi/sau îndepărtează toate clasele de microorganisme
úi sporii.

14.2. PrecurĄġarea ûi curĄġarea materialelor de laborator

În termeni practici, curăĠarea este îndepărtarea murdăriei, materiilor organice si a
coloranĠilor. CurăĠarea include perierea, aspirarea sau curăĠarea de praf uscată, spălarea sau
útergerea umedă cu apă úi săpun sau detergent.


75
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

Acolo unde riscul de contaminare cu microorganisme patogene este crescut úi este

necesară decontaminarea, precurăĠarea este o manevră de rutină. Aceasta este necesară
deoarece petele úi murdărirea cu substanĠe organice pot forma un scut de protecĠie pentru
microorganisme, úi astfel interferă cu acĠiunea distrugătoare a decontaminanĠilor (antiseptice,
germicide chimice si dezinfectanĠi).
În aceste cazuri, precurăĠarea, este esenĠială pentru a asigura o dezinfecĠie sau
sterilizare corespunzătoare. Se útie că multe produse germicide sunt eficiente numai asupra
materialelor precurăĠate. PrecurăĠarea trebuie efectuată cu precauĠii deosebite, pentru a evita
expunerea la agenĠi patogeni.
După precurăĠare, pentru curăĠarea úi dezinfecĠia propriu-zisă trebuie să fie aplicate
substanĠe chimice cu acĠiune germicidă.
Pentru precurăĠare úi dezinfecĠie este important să se utilizeze substanĠe germicide
chimice compatibile între ele. Adeseori se folosesc în aceste scopuri aceleaúi substanĠe.

14.3. Germicidele chimice

Multe tipuri de substanĠe chimice pot fi utilizate ca dezinfectante úi/sau antiseptice.
Numărul produselor comercializate este în continuă creútere. CompoziĠiile acestora trebuie
selectate cu grijă în funcĠie de nevoile specifice.
Activitatea germicidă a multor substanĠe chimice este rapidă úi eficientă la temperaturi
înalte. În acelaúi timp însă, temperaturile înalte pot accelera evaporarea úi degradarea
substanĠelor folosite.
Multe germicide pot fi dăunătoare oamenilor, animalelor úi mediului înconjurător. De
aceea trebuie alese, manipulate, depozitate úi evacuate cu foarte multă grijă, respectându-se
recomandările producătorului. Pentru siguranĠa personalului se impune utilizarea de mănuúi,
halate úi ochelari de protecĠie, atunci când se prepară soluĠiile diluate ale acestor germicide.
De regulă, germicidele chimice nu sunt recomandate pentru curăĠarea de rutină a
podelelor, pereĠilor, echipamentelor úi mobilierului. Ele pot fi totuúi utilizate în cazuri
excepĠionale, cum ar fi focarele de boli infecĠioase.
Utilizarea corespunzătoare a germicidelor chimice contribuie la siguranĠa locului de
muncă, prin reducerea riscului de expunere a personalului úi a mediului la agenĠii infecĠioúi.
Pe cât posibil, numărul germicidelor chimice utilizate va fi limitat din raĠiuni economice,
de simplificare a aprovizionării úi inventarului úi pentru limitarea poluării mediului.
Clasele cele mai utilizate de germicide chimice sunt descrise în cele ce urmează, cu
prezentarea informaĠiilor generale în ceea ce priveúte utilizarea úi siguranĠa manipulării.
ConcentraĠiile germicide sunt redate în termeni de greutate pe volum (g/v), cu unele excepĠii
menĠionate la locul potrivit. Tabelul 12 rezumă diluĠiile de lucru recomandate pentru compuúii
care degajă clor.

Tabel 12. Diluġiile recomandate ale produselor pe bazĄ de clor

CondiĠii “curate”a) CondiĠii “murdărie”b)
ConcentraĠie de clor necesară 0,1% (1g/l) 0,5% (5g/l)
SoluĠie de hipoclorit de Na (5% Cl) 20 ml/l 100 ml/l
Hipoclorit de Ca (70% Cl) 1,4 g/l 7.0 g/l
Diclor-izocianurat de Na pudră (60% Cl) 1,7 g/l 8,5 g/l
Diclor-izocianurat de Na tablete (1,5 g Cl/tabletă) o tabletă /litru 4 tablete/litru
Cloramina (25% Cl) c) 20 g/l 20 g/l
a) După precurăĠare (îndepărtarea grosului materialului organic (ex. sânge)
b) Se toarnă peste materialul organic (ex. sânge înainte de îndepărtarea acestuia)
c) Vezi textul


76
 14.14. Dezinfecţia ùI
DEZINFECğIA şi sterilizarea
STERILIZAREA

Clorul (hipoclorit de Na)

Clorul este un oxidant puternic úi rapid, cu spectru larg de utilizare. Este comercializat
în mod normal, ca înălbitor: o soluĠie de hipoclorit de Na (NaOCl), care poate fi diluată cu apă
pentru a obĠine soluĠii de diferite concentraĠii.
SoluĠia clorinată, în mod special sub forma de înălbitor, este foarte alcalină úi poate fi
corosivă pentru metal. AcĠiunea sa este redusă considerabil de unele substanĠe organice
(proteine). Păstrarea soluĠiilor stoc sau de lucru se va face în containere închise, deoarece
când acestea sunt deschise, mai ales la temperaturi crescute eliberează Clorul, reducându-se
potenĠialul lor germicid. FrecvenĠa cu care aceste soluĠii de înălbire trebuie reînnoite, depinde
de concentraĠia lor iniĠială, de mărimea úi tipul recipientelor în care sunt Ġinute (de ex. cu sau
fără capac etanú), frecvenĠa úi condiĠiile utilizării, de condiĠiile de mediu. Ca regulă generală se
recomandă ca soluĠiile de hipoclorit utilizate pentru materiale murdărite cu cantităĠi importante
de substanĠe organice să fie schimbate la fiecare 24 de ore cu altele proaspete, în timp ce
soluĠiile folosite mai rar pot fi schimbate mai rar (la cel mult o săptămână).
Un dezinfectant de uz general pentru toate scopurile laboratorului trebuie să aibă o
concentraĠie de 1 g/l clor disponibil. O soluĠie mai puternică, conĠinând 5 g/l clor disponibil este
recomandată pentru decontaminarea suprafeĠelor contaminate, în prezenĠa de materii
organice. SoluĠia de hipoclorit de Na, ca înălbitor casnic, conĠine 50 g/l clor úi trebuie diluată
1:50 sau 1:10 pentru a obĠine concentraĠii finale de 1 g/l úi, respectiv, de 5 g/l, respectiv.
SoluĠiile industriale de înălbitor au o concentraĠie de hipoclorit de Na apropiată de 120 g/l úi
trebuie diluate corespunzător pentru a se obĠine concentraĠiile indicate mai sus.
Granulele sau tabletele de hipoclorit de Ca (Ca(ClO)2) conĠin de obicei, peste 70% Cl
disponibil. SoluĠiile preparate din tablete sau granule conĠinând 1,4 g/l úi 7,0 g/l, trebuie să aibă
concentraĠii de Clor de 1 g/l úi respectiv 5 g/l.
Înălbitorul nu este recomandat ca antiseptic, dar poate fi utilizat pe scară largă ca
dezinfectant de uz general úi pentru obiectele nemetalice. În condiĠii de urgenĠă, înălbitorul
poate fi utilizat pentru dezinfectarea apei potabile, într-o concentraĠie finală de Cl disponibil de
1-2 mg/l.
Clorul gazos este foarte toxic. SoluĠiile clorinate trebuie depozitate úi utilizate numai în camere
bine aerisite. De asemenea, ele nu trebuie amestecate cu acizi, pentru că eliberează foarte
repede clorul gazos. Multe derivate de clor pot fi vătămătoare pentru om úi mediul
înconjurător, de aceea trebuie evitată utilizarea abuzivă a acestora, în special a hipocloritului
de sodiu.

Diclorizocianuratul de Na
Diclorizocianuratul de Na (NaDCC) sub formă de pulbere conĠine 60 % clor. SoluĠiile
preparate cu NaDCC pulbere la 1,7 g/l úi 8,5 g/l conĠin 1 g/l sau respectiv 5 g/l clor. Tabletele
de NaDCC conĠin echivalentul a 1,5 g Cl / tabletă. Prin dizolvarea unei tablete sau a 4 tablete
într-un litru de apă, se vor obĠine concentraĠiile de lucru: 1 g/l sau 5 g/l. NaDCC sub formă de
pulbere sau tablete este foarte uúor úi sigur de depozitat. NaDCC poate fi aplicat ca atare (în
stare solidă) pe petele de sânge sau alte lichide contaminate, lăsându-l cel puĠin 10 minute
înainte de a fi îndepărtat.

Cloraminele
Cloraminele sunt disponibile sub formă de pulbere conĠinând aproximativ 25% clor.
Cloraminele eliberează clor într-o proporĠie mai mică decât hipocloritul. Prin urmare pentru o
eficienĠă echivalentă cu cea a hipocloritului se impun concentraĠii iniĠiale superioare de
cloramină. Pe de altă parte însă, soluĠiile de cloramină nu sunt inactivate de materia organică,


77
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

în aceeaúi măsură ca soluĠiile de hipoclorit. Se recomandă utilizarea concentraĠiei de 20 g/l

pentru ambele situaĠii: pe suprafeĠe curate úi suprafeĠe murdare.
SoluĠiile de cloramină sunt în principiu inodore. Cu toate acestea, obiectele înmuiate în
aceste soluĠii trebuie clătite insistent, pentru a fi îndepărtată orice urmă de substanĠă adjuvantă
adăugată de producători pulberii de cloramină T (sodium tosylchloramidă).

Dioxidul de clor
Dioxidul de clor (ClO2) este un germicid puternic cu acĠiune imediată, adesea activ la
concentraĠii mai joase decât cele de hipoclorit recomandate. Dioxidul de clor este instabil sub
forma de gaz úi se descompune în clor gazos (Cl2) úi oxigen gazos (O2), cu degajare de
căldură. Totuúi, dioxidul de clor este solubil în apă úi este stabil sub forma de soluĠie apoasă. El
se poate obĠine fie prin amestecarea de acic clorhidric úi clorit de sodiu (NaClO2), fie se poate
comanda sub forma de soluĠie apoasă stabilizată, care este activată în momentul folosirii.
Dintre biocidele cu efect oxidant, dioxidul de clor, este oxidantul cel mai selectiv.
Ozonul úi clorul sunt mult mai reactive decât dioxidul de clor úi se vor consuma mai rapid în
cazul deúeurilor care conĠin substante organice în cantitate mare ; el reacĠioneaza selectiv, în
special asupra compuúilor sulfurici, aminelor secundare úi terĠiare úi asupra altor compuúi
organici intens reduúi. Ca urmare, folosind dioxid de clor se poate asigura o cantitate mai
stabilă de clor rezidual cu doze mult mai mici decât dacă s-ar fi folosit clor sau ozon. Dacă se
recurge la un sistem adecvat de generare a sa, dioxidul de clor poate fi folosit cu mai multă
eficacitate decât clorul sau ozonul în prezenĠa unor încărcături organice importante, tocmai
datorită selectivităĠii acĠiunii sale.

Formaldehida
Formaldehida (HCHO) este un gaz care distruge microorganismele úi sporii acestora,
la temperaturi mai mari de 20ºC. Formaldehida nu este activă faĠă de prioni, are o viteză de
acĠiune relativ redusă úi necesită o umiditate relativă mai mare de 70%. Este vândută, fie sub
formă de polimer solid ( para-formaldehidă), ca fulgi sau tablete, fie ca formol - o soluĠie a
gazului în apă de aproximativ 370 g/l (37%), conĠinând metanol (100 ml/l) ca stabilizator.
Ambele forme sunt încălzite pentru a elibera gazul, care este utilizat pentru decontaminarea úi
dezinfecĠia spaĠiilor închise, cum ar fi hotele de biosiguranĠă (HSB) úi alte incinte sau încăperi
(vezi mai jos secĠiunea intitulată “Decontaminarea spaĠiului înconjurător”). Formaldehida (5%
formol în apă) poate fi utilizată ca dezinfectant lichid.
Formaldehida este suspectată a fi cancerigenă. Are un miros înĠepător, iar vaporii săi
pot irita ochii úi mucoasele. De aceea, trebuie depozitată úi utilizată în niúe speciale de
protecĠie chimică (hote chimice) sau încăperi foarte bine aerisite.
Înaintea utilizării trebuie consultate regulile úi normele naĠionale de folosire precum úi
precauĠiile ce Ġin de siguranĠa chimică.

Glutaraldehida
Ca úi formaldehida, glutaraldehida (OHC(CH2)3CHO) este de asemenea activă
împotriva formelor vegetative ale bacteriilor, sporilor, ciupercilor, precum úi a viruúilor ce conĠin
lipide, dar úi a celor fără lipide. Este necorozivă úi reacĠionează mai rapid decât formaldehida.
Cu toate acestea, sunt necesare câteva ore pentru a distruge sporii bacterieni.
În general, este furnizată ca o soluĠie cu concentraĠie de aprox. 20 g/l (2%). Majoritatea
acestor produse trebuie „activate” (alcalinizate) înainte de utilizare, prin adăugare de
bicarbonat, furnizat împreună cu produsul. SoluĠia activată poate fi utilizată timp 1- 4 săptămâni
de la preparare, în funcĠie de activare, condiĠiile úi frecvenĠa utilizării. Baghetele de scufundat în


78
 14.14.DEZINFECğIA
Dezinfecţia şi
ùI sterilizarea
STERILIZAREA

soluĠie pentru a afla dacă mai este activă, furnizate de unii producători, dau numai indicaĠii
orientative. SoluĠiile de glutaraldehidă trebuie aruncate, dacă devin tulburi.
Glutaraldehida este toxică úi iritantă pentru piele úi mucoase; de aceea, contactul cu
acestea trebuie evitat. Glutaraldehida se utilizează numai sub niúă (hotă) sau în spaĠii bine
aerisite. Nu este recomandată sub formă pulverizată sau soluĠii pentru decontaminarea
suprafeĠelor din mediu.
Înaintea utilizării trebuie consultate regulile úi normativele naĠionale de folosire precum
úi precauĠiile ce Ġin de siguranĠa chimică.

Compuûii fenolici
Compuúii fenolici, un grup larg de agenĠi au fost printre primele germicide folosite. În
ciuda acestui fapt, anumite probleme recente pe care le ridică siguranĠa utilizării lor,
recomandă restrângerea folosirii. Sunt activi împotriva formelor vegetative ale bacteriilor úi
asupra virusurilor ce conĠin lipide. În cazul unei formulări corespunzătoare, compuúii fenolici
prezintă activitate úi împotriva mycobacteriilor. Nu sunt activi împotriva sporilor, iar activitatea
asupra virusurilor non-lipidice (neînvelite sau nude) este variabilă. MulĠi produúi fenolici sunt
utilizaĠi pentru decontaminarea suprafeĠelor de lucru úi a celor ambientale; triclosanul úi cloro-
xylenolul fac parte din soluĠiile antiseptice cele mai utilizate.

Triclosanul se regăseúte frecvent în produsele destinate spălării mâinilor. El este activ

cu precădere împotriva bacteriilor vegetative úi nu este dăunător pielii úi mucoaselor. Cu toate
acestea, studiile de laborator au demonstrat că bacteriile care au devenit rezistente la
concentraĠii mici de triclosan, prezintă de asemenea rezistenĠă la unele antibiotice. ImportanĠa
acestei descoperiri pentru utilizarea fenolilor în teren nu a fost încă evaluată.
Anumiti compusi fenolici sunt sensibili si pot fi inactivati de sărurile din apa dură; de
aceea se recomandă ca diluarea lor să se facă cu apă distilată sau apă deionizată.
Compuúii fenolici nu sunt recomandaĠi pentru suprafeĠele care vin în contact cu
mâncarea, precum úi pentru spaĠiile destinate copiilor mici (pot fi absorbiĠi de cauciuc úi pot
pătrunde în piele). Se vor respecta úi reglementările de siguranĠă chimică.

Compuûii de amoniu cuaternari

Multe tipuri de compuúi de amoniu cuaternari sunt utilizaĠi sub formă de amestecuri úi
deseori în combinaĠie cu alte substanĠe germicide, cum ar fi alcoolul. Aceútia prezintă o bună
activitate împotriva formelor vegetative ale bacteriilor úi a virusurilor lipidice. Anumite tipuri (ex.
clorura de benzalconiu) sunt folosite ca antiseptice.
Activitatea germicidă a anumitor tipuri de compuúi de amoniu cuaternari este
considerabil redusă de către substanĠele organice, apa cu duritate mare sau de detergenĠii
anionici. Prin urmare atunci când se intenĠionează utilizarea acestor produúi pentru dezinfecĠie
este necesară alegerea cu grijă a produselor pentru precurăĠare. Unele bacterii potenĠial
patogene se pot dezvolta în soluĠiile de compuúi cuaternari de amoniu. Datorită
biodegradabilităĠii reduse, aceúti compuúi se pot acumula în mediul înconjurător.

Alcoolii
Etanolul (C2H5OH) úi 2-propanolul (izopropil alcoolul, (CH3)2CHOH) au proprietăĠi
dezinfectante similare. Ei sunt activi împotriva formelor vegetative ale bacteriilor, ciupercilor
precum úi împotriva virusurilor lipidice (învelite), dar nu úi împotriva sporilor. AcĠiunea lor
împotriva virusurilor nude este variabilă. Pentru o mai mare eficienĠă alcoolii trebuie utilizaĠi la o
concentraĠie de aproximativ 70% (v/v) în soluĠie apoasă. ConcentraĠiile mai mici sau mai mari


79
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

pot să nu aibă aceeaúi acĠiune germicidă. SoluĠiile alcoolice nu lasă nici un reziduu pe
suprafeĠele de lucru sau pe obiectele tratate, ceea ce reprezintă un avantaj major.
Amestecurile cu alte substanĠe chimice sunt de asemenea mai eficiente decât alcoolul
singur, de exemplu: alcool 70% (v/v) cu 100 g/l formaldehidă sau alcool conĠinând 2 g/l clor.
O soluĠie alcoolică de 70% (v/v) etanol poate fi utilizată pentru piele, suprafeĠe de
lucru ale meselor de laborator úi din hotele de biosiguranĠă, precum úi pentru imersarea
diferitelor instrumente chirurgicale. Deoarece etanolul usucă pielea, adeseori se amestecă cu
substanĠe emoliente. Frecarea/spălarea mâinilor cu alcool este recomandată pentru
decontaminarea mâinilor uúor murdare, în situaĠiile în care spălatul mâinilor nu este posibil.
Oricum trebuie avut în minte că etanolul este ineficient împotriva sporilor úi poate să nu
distrugă toate tipurile de virusuri nude.
Alcoolii sunt substanĠe volatile, uúor inflamabile úi este bine să nu fie utilizate lângă
flăcări deschise. SoluĠiile de lucru trebuie să fie depozitate în containere adecvate pentru a
împiedica evaporarea alcoolilor. Aceútia pot întări cauciucul úi dizolvă anumite tipuri de lipici.
Este foarte importantă inventarierea úi depozitarea adecvată a etanolului în laborator pentru a
se evita utilizarea acestuia în alte scopuri decât cele de dezinfectare. Sticlele cu soluĠii pe bază
de etanol trebuie să fie etichetate vizibil, pentru a evita autoclavarea din greúeală.

Iodul ûi substanġele iodate

AcĠiunea acestor dezinfectanĠi este similară cu cea a clorului, deúi sunt în general mai
putin inhibaĠi de substanĠele organice. Iodul poate păta suprafeĠele de lucru úi Ġesăturile úi în
general nu este recomandat ca dezinfectant. Pe de altă parte, soluĠiile iodate úi tincturile sunt
antiseptice bune. În general, antisepticele pe bază de iod nu sunt recomandate pentru
ustensilele medicale úi stomatologice. Iodul nu trebuie utilizat pe obiectele din aluminiu sau
cupru.
Iodul poate fi toxic. Produsele organice pe bază de iod trebuie depozitate la 4 - 10°C
pentru a împiedica dezvoltarea în ele a unor bacterii potenĠial nocive.

Peroxidul de hidrogen ûi peracizi

Ca úi cloramina, peroxidul de hidrogen (H2O2) úi peracizii sunt oxidanĠi puternici úi
germicide puternice cu spectru larg de acĠiune. De asemenea, acestea produse sunt mai puĠin
dăunătoare decât cloramina atât pentru oameni cât úi pentru mediul înconjurător. Peroxidul de
hidrogen este furnizat fie ca soluĠie gata de utilizare în concentraĠie 3%, fie ca soluĠie apoasă
de concentraĠie 30 %, care trebuie diluată ulterior cu apă distilată, de 5 până la 10 ori volumul
său. Cu toate acestea soluĠiile de peroxid de hidrogen cu concentraĠie 3-6%, sunt relativ lente
úi cu acĠiune germicidă limitată. Produsele disponibile la ora actuală conĠin stabilizatori speciali
ai concentraĠiei de peroxid de hidrogen , ceea ce duce la accelerarea acĠiunii germicide úi le
face mai putin corozive.
Peroxidul poate fi utilizat pentru decontaminarea suprafeĠelor de lucru, a meselor de
laborator úi a hotelor de biosiguranĠă. SoluĠiile în concentraĠie mai ridicată pot fi utilizate pentru
dezinfectarea instrumentarului medical sau stomatologic sensibil la căldură. Utilizarea
peroxidului de hidrogen vaporizat sau a acidului peracetic (CH3COOOH) pentru
decontaminarea instrumentelor (dispozitivelor) medicale / chirurgicale termosensibile necesită
un echipament adecuat.
Peroxidul de hidrogen úi peracizii pot avea acĠiune corozivă asupra metalelor cum ar fi
aluminiul, cuprul, alama úi zincul úi pot de asemenea decolora Ġesăturile, părul, pielea úi
mucoasele. Articolele tratate cu aceste substanĠe trebuie clătite riguros cu apă, înainte de a
veni în contact cu ochii úi mucoasele. Aceste substanĠe trebuie depozitate în spaĠii protejate de
căldură úi lumină.


80
 14.14. Dezinfecţia ùI
DEZINFECğIA şi sterilizarea
STERILIZAREA

14.4. Decontaminarea mediului de lucru (laboratorului)

Decontaminarea laboratorului, a mobilierului úi a echipamentului acestuia necesită o
combinaĠie de dezinfectanĠi lichizi úi gazoúi. SuprafeĠele pot fi decontaminate prin utilizarea
unor soluĠii de hipoclorit de sodiu conĠinând 1g/l clor activ. SoluĠii mai puternice cu o
concentraĠie de 5g/l sunt recomandate pentru decontaminarea suprafeĠelor cu risc crescut.
Pentru decontaminarea spaĠiului de lucru soluĠii conĠinând 3% peroxid de hidrogen pot fi
utilizate ca înlocuitori pentru soluĠiile de înălbitor.
Încăperile úi echipamentele pot fi decontaminate prin fumigare cu gaz de formaldehidă,
generat prin încălzirea para-formaldehidei sau prin fierberea unei soluĠii de formol. Procedeul
este foarte periculos úi necesită personal special instruit. În aceste situaĠii ferestrele úi uúile
laboratorului trebuie sigilate mai întâi cu bandă adezivă sau cu produse similare, înainte de
eliberarea gazului. Fumigarea trebuie să fie efectuată la o temperatură ambientală de minim de
21°C úi la o umiditate relativă de 70% (vezi secĠiunea privind decontaminarea hotelor de
biosiguranĠă, mai jos).
După fumigare incinta trebuie să fie foarte bine aerisită úi abia apoi va fi permis
accesul personalului. Persoanele care trebuie totuúi să pătrundă în aceste spaĠiii, o pot face
numai dacă poartă aparate de protecĠie respiratorie adecvate. Bicarbonatul de amoniu, sub
formă gazoasă, poate fi utilizat pentru neutralizarea formaldehidei.
Este eficace úi fumigarea spaĠiilor foarte mici cu vapori de peroxid de hidrogen, dar
pentru această metodă trebuie să se utilizeze un echipament adecvat.

14.5. Decontaminarea hotelor de biosiguranġĄ

Pentru decontaminarea hotelor de biosiguranĠă de clasă 1 úi clasă 2 există echipament
special portabil pentru generarea, circularea úi neutralizarea formaldehidei gazoase. În lipsa
acestor echipamente specializate, se pot folosi 2 tigăi plasate pe 2 plite (reúouri) electrice
aúezate în hotă, care conĠin – una para-formaldehidă (suficientă pentru a obĠine o concentraĠie
finală de 0,8 % para-formaldehidă în aerul din hotă), úi cealaltă bicarbonat de amoniu (cu 10%
mai mult decât para-formaldehida). Plitele sunt conectate la curent electric în afara hotei, astfel
încât conectarea úi deconectarea plitelor să se facă din exterior. Dacă umiditatea relativă se
situează sub 70%, în hotă trebuie să fie amplasat úi un vas deschis cu apă fierbinte. Panoul
frontal se etanúeizează cu bandă adezivă solidă (de ex. cea folosită pentru conducte). Se
lipeúte o folie groasă de plastic peste deschiderea hotei, fixând-o etanú de jur împrejur -
inclusiv în jurul firelor electrice care pătrund în hotă spre cele două plite - ; în acelaúi mod se
etanúeizează úi racordul hotei la gura de exhaustare, evitându-se astfel orice scăpare a
formaldehidei gazoase în atmosfera laboratorului.
Se deschide întrerupătorul pentru formaldehidă, care este apoi închis după ce s-a
evaporat para-formaldehida. Incinta va rămâne închisă cel putin 6 ore. Se porneúte apoi a
doua plită pentru evaporarea bicarbonatului de amoniu. După aceea, se deconectează a doua
plită úi se porneúte ventilatorul hotei de două ori câte două secunde, permiĠând astfel circulaĠia
gazului degajat de bicarbonatul de amoniu în întreaga hotă. Ulterior, după cel puĠin 30 min,
etanúările de la panoul frontal úi conducta de exhaustare pot fi îndepărtate, iar hota poate fi din
nou folosită, după o curăĠare prealabilă.

14.6. SpĄlarea mâinilor /decontaminarea mâinilor

Atunci când este posibil, trebuie purtate mănuúi adecvate în timpul manipulării
materialelor care prezintă risc biologic. Cu toate acestea, purtarea mănuúilor, nu înlocuieúte
necesitatea spălării pe mâini a personalului din laborator. Mâinile trebuie spălate după
manipularea materialelor sau animalelor cu risc biologic úi înainte de ieúirea din laborator.


81
 ghidDE
GHID NAğIONAL naţional de biosiguranţă
BIOSIGURANğĂ 3(1758 pentru laboratoare
LABORATOARE

În multe situaĠii spălarea insistentă a mâinilor cu săpun obiúnuit úi cu apă este

suficientă pentru a le decontamina, dar se recomandă, totuúi, utilizarea săpunurilor germicide
pentru situaĠii cu risc biologic crescut. Mâinile trebuie săpunite foarte bine, iar spălarea se face
printr-o frecare riguroasă, care trebuie să dureze minim 10 secunde, urmată de clătire din
abundenĠă cu apă curată úi apoi uscate cu úerveĠele de hârtie sau un prosop curat (se pot
folosi uscătoarele de mâini cu aer cald când există la îndemână).
Se recomandă instalarea în acest scop de robinete acĠionate cu cotul sau cu piciorul.
Unde acestea nu există, se recomandă utilizarea unui prosop de hârtie sau textile pentru
închiderea robinetului pentru a evita contaminarea mâinii proaspăt spălate.
Aúa cum s-a menĠionat mai sus, atunci când nu este posibilă spălarea adecvată a
mâinilor, se poate recurge la frecarea lor cu soluĠii pe bază de alcool pentru decontaminare.

14.7. Dezinfecġia prin cĄldurĄ ûi sterilizarea

Cel mai utilizat agent fizic pentru decontaminare este căldura.
Căldura „uscată” (care este total non-corozivă) este utilizată pentru multe materiale din
laborator, care pot suporta temperaturi de 160°C sau mai înalte timp de 2-4 ore. Arderea sau
incinerarea (vezi mai jos) este de asemenea o formă de căldură uscată. Autoclavarea este
preferabilă altor metode de sterilizare deoarece generează căldură „umedă”, care este mai
eficientă decât căldura „uscată”.
Fierberea nu garantează distrugerea tuturor microorganismelor úi a agenĠilor patogeni,
dar poate fi folosită ca un procedeu minim de dezinfecĠie, atunci când alte metode (ex.
dezinfecĠie chimică, sterilizare prin autoclavare) nu pot fi efectuate.
Obiectele sterilizate trebuie manipulate úi depozitate astfel încât să rămână
necontaminate până la următoarea utilizare.

14.7.1. Autoclavarea
Cea mai eficientă úi mai sigură metodă de sterilizare pentru materialele din laborator
este cea cu vapori saturaĠi sub presiune úi anume autoclavarea. Pentru majoritatea scopurilor,
următoarele cicluri vor asigura sterilizarea în autoclavele încărcate corect (este indicat timpul
necesar pentru omorârea bacteriilor după atingerea a diverse temperaturi):
1. 3 minute la 134°C
2. 10 minute la 126°C
3. 15 minute la 121°C
4. 25 minute la 115°C.

Exemple de autoclave:
x Autoclave cu evacuare gravitaĠională a aerului. Figura 10 prezintă schema
generală de construcĠie a autoclavelor cu evacuare gravitaĠională. Vaporii intră
în compartimentul de sterilizare sub presiune úi deplasează aerul, mai greu,
printr-o valvă, în compartimentul de drenaj, echipat cu filtru HEPA.
x Autoclave cu pre-vacuum. Aceste instalaĠii permit îndepărtarea aerului din
cameră înainte de intrarea vaporilor. Aerul este evacuat printr-o valvă echipată
cu filtru HEPA. La sfârúitul ciclului aburii sunt evacuaĠi automat. Aceste
autoclave pot funcĠiona la 134°C, iar ciclul de sterilizare poate fi redus la 3
minute. Ele nu pot fi utilizate pentru sterilizarea lichidelor din cauza
vacuumului, dar sunt ideale pentru obiectele poroase.
x Autoclave cu sursă de încălzire proprie. Acestea vor fi utilizate numai atunci
când nu sunt disponibile autoclave cu evacuare gravitaĠională sau alte tipuri de
autoclav. Acestea sunt încărcate vertical úi sunt încălzite cu gaz, electricitate

882
 14.
14.Dezinfecţia
DEZINFECğIAşi ùI
sterilizarea
STERILIZAREA

sau alte tipuri de combustibil. Vaporii sunt generaĠi prin încălzirea apei de la
baza vasului, iar aerul este împins în sus úi eliminat prin intermediul unui
orificiu de evacuare. Atunci când tot aerul a fost înlăturat, se închide valva
orificiului de evacuare úi se reduce aportul de căldură. Temperatura úi
presiunea cresc, apoi, până când valva de siguranĠă acĠionează la un nivel
prestabilit anterior. Acesta este momentul din care se consideră că începe de
fapt sterilizarea. La sfârúitul ciclului, sursa de căldură se închide úi se
aúteaptă scăderea temperaturii până la 80°C sau chiar mai jos, înainte de
deschiderea capacului.

Figura 10. Schema autoclavului gravitaġional

Încărcarea autoclavului
Materialele trebuie împachetate si aranjate cu grijă în compartimentul de sterilizare sau
în coúul autoclavului pentru a permite pătrunderea úi circulaĠia aburului printre obiecte precum
úi eliminarea aerului. Ambalajele – saci autoclavabili, containere, cutii, etc. - trebuie să permită
aburului să pătrundă până la conĠinutul acestora.

PrecauĠii în utilizarea autoclavului

Pericolele inerente mânuirii recipientelor sub presiune pot fi minimizate prin
respectarea următoarelor reguli:
1. Responsabilitatea pentru efectuarea acestor operaĠii trebuie atribuită numai unor
persoane special instruite.
2. Programul de intreĠinere periodică trebuie să cuprindă măsuri preventive cum sunt
inspecĠiile periodice ale compartimentului de sterilizare al autoclavului, ale uúilor,

83 
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ 3(1758pentru laboratoare
LABORATOARE

valvelor, supapelor, robinetelor úi instrumentelor de măsură, controlul fiind efectuat de

persoane special instruite úi autorizate în acest scop.
3. Vaporii trebuie sa fie saturaĠi úi să nu conĠină substanĠe chimice (de exemplu inhibitori
ai coroziunii) care ar putea contamina obiectele ce urmează a fi sterilizate.
4. Toate materialele care urmează a fi sterilizate, trebuie să fie puse în containere care să
permită eliminarea completă a aerului úi pătrunderea nestânjenită a căldurii, respectiv
a aburului; camera nu trebuie încărcată la refuz, iar vaporii trebuie să ajungă uniform în
toate colĠurile compartimentului de sterilizare.
5. Pentru autoclavele care nu sunt prevăzute cu dispozitiv de blocare a uúilor, care să
prevină deschiderea acestora, câtă vreme compartimentul de sterilizare este sub
presiune robinetul principal de admisie pentru aburi trebuie închis, iar temperatura
trebuie să scadă sub 80°C, înainte ca uúa (capacul) să fie deschise.
6. Când se autoclavează lichide, după încheierea sterilizării se va aplica un program de
evacuare lentă a aburului pentru a evita fierberea lichidelor în momentul deschiderii
autoclavului; recipientele vor fi umplute până la cel mult 75% din volum.
7. Operatorul trebuie să poarte mănuúi adecvate úi scut transparent de protecĠie a feĠei
când deschide autoclavul, chiar dacă temperatura a scăzut sub 80°C.
8. Pentru monitorizarea performanĠelor autoclavului, indicatorii biologici sau
termocuplurile trebuie amplasate în centrul încărcăturii. Este preferabilă monitorizarea
permanentă cu termocupluri úi dispozitive de înregistrare amplasate în zonele cele mai
critice ale încărcăturii, pentru a determina ciclurile de operare cele mai potrivite.
9. Daca autoclavul este prevăzut cu filtru pe canalul de scurgere al compartimentului de
sterilizare al autoclavului, acesta trebuie îndepărtat úi curăĠat zilnic.
10. Trebuie verificat ca supapa de siguranĠă să nu fie blocată de hârtie sau alte materiale
în momentul încărcării aparatului.

14.8. Incinerarea
Incinerarea este utilă pentru îndepărtarea cadavrelor de animale, precum úi pentru
îndepărtarea pieselor anatomice sau altor deúeuri de laborator, care au fost sau nu
decontaminate anterior (vezi secĠiunea „Evacuarea materialelor contaminate” în Capitolul 3).
Incinerarea materialelor infecĠioase poate constitui o alternativă a autoclavării, numai dacă
incineratorul este sub controlul laboratorului.
Incinerarea corectă necesită un control eficient al temperaturii úi o camera de ardere
secundară. Multe incineratoare, în special cele cu o singură cameră de combustie nu sunt
corespunzătoare pentru lucrul cu materiale infecĠioase, cadavre de animale úi materiale
plastice. Astfel de materiale ar putea să nu fie complet distruse, iar ceea ce se elimină prin
coúul incineratorului ar putea polua atmosfera cu microorganisme, substanĠe chimice toxice úi
fum. Există totuúi mai multe configuraĠii satisfăcătoare pentru camerele de combustie; ideal ar fi
ca în camera principală temperaturile să fie de minim 800°C iar în camera secundară, de
minim 1000°C.
Materialele pregătite pentru incinerare, chiar dacă au fost decontaminate anterior, vor fi
transportate în saci, preferabil de plastic. Operatorii incineratorului trebuie să primească
instrucĠiuni clare în ceea ce priveúte încărcarea incineratorului úi controlul temperaturii. Nu
trebuie uitat că funcĠionarea corespunzătoare a incineratorului depinde foarte mult de
amestecul corect de materiale care urmează a fi incinerate.
Există preocupări active referitoare la impactul negativ asupra mediului înconjurător al
incineratoarelor existente sau în curs de montare. În acest sens, se fac eforturi continue pentru
a realiza úi instala incineratoare mai eficiente din punct de vedere energetic úi care să respecte
integral normele de protecĠie a mediului înconjurător.

84
 14.
14.Dezinfecţia
DEZINFECğIAşi ùI
sterilizarea
STERILIZAREA

14.9. ÎndepĄrtarea deûeurilor

Îndepărtarea deúeurilor medicale úi de laborator face obiectul a diverse reglementări
regionale, naĠionale úi internaĠionale.
Înaintea elaborării úi aplicării unor programe pentru manipularea, transportul úi
evacuarea deúeurilor cu risc biologic potenĠial este obligatoriu să fie consultate versiunile la zi
ale reglementărilor amintite. În general, cenuúa de la incineratoare poate fi manipulată ca orice
alte resturi menajere, îndepărtarea acesteia fiind efectuată de firmele de salubritate. Deúeurile
decontaminate prin autoclavare pot fie să fie incinerate în afara incintei instituĠiei, fie să fie
evacuate la locurile special amenajate pentru aruncarea gunoaielor (vezi Capitolul 3).

Pentru alte informaĠii vezi referinĠele 13 úi 29-39.

85
15. Noġiuni introductive privind transportul
materialelor infecġioase

Transportul materialelor infecĠioase úi potenĠial infecĠioase face obiectul unor

reglementări stricte naĠionale úi internaĠionale. Aceste reglementări descriu modalităĠile corecte
de utilizare a materialelor de ambalare precum úi alte cerinĠe legate de transport.
Personalul laboratorului trebuie să expedieze substanĠele infecĠioase în acord cu
reglementările de transport în vigoare, urmărindu-se prin aceasta :
1. reducerea probabilităĠii de deteriorare a ambalajului úi producere a unor de scurgeri úi astfel
2. reducerea riscului de apariĠie a infecĠiilor
3. îmbunătăĠirea eficienĠei sistemului de expediere a coletelor

15.1. ReglementĄrile internaġionale pentru transport

Reglementările internaĠionale privind transportul materialelor infecĠioase (pe orice cale)
se bazeaza pe modelul reglementărilor ONU - “Regulations on the Transport of Dangerous
Goods” (40), elaborat de Comitetul de ExperĠi ONU pentru Transportul Mărfurilor Periculoase
(United Nations Committee of Experts on the Transport of Dangerous Goods (UNCETDG)).
Pentru a dobândi putere de lege, reglementările ONU trebuie să fie introduse în reglementările
naĠionale úi internaĠionale de către autorităĠile competente (de ex. “Technical Instructions for
the Safe Transport of Dangerous Goods by Air (41) of the International Civil Aviation
Organization (ICAO)” pentru transportul aerian úi European Agreement concerning the
International Carriage of Dangerous Goods by Road (ADR) (42).
AsociaĠia InternaĠională de Transport Aerian (IATA) publică în fiecare an Ghidul de
transport al substantelor infecĠioase (Infectious Substances Shipping Guidelines) (43). Ghidul
IATA trebuie să respecte InstrucĠiunile tehnice ale ICAO (Technical Instructions) ca standard
minim dar poate impune restricĠii suplimentare. Ghidul IATA trebuie urmat ori de câte ori
transportul este efectuat de membrii IATA .
De când Reglementările ONU au devenit un set dinamic de recomandări, care este
amendat bianual, cititorul trebuie să consulte úi să aplice cele mai recente reglementări
naĠionale úi internaĠionale.
OMS furnizează sugestii úi expertiză grupului de experĠi ai ONU (UNCETDG).
Schimbări majore ale reglementărilor privind transportul legate de transportul substanĠelor
infecĠioase au fost introduse în ediĠia a 13-a (2003) a Modelului Reglementărilor ONU. Aceste
amendamente pot fi consultate pe larg în documentele OMS (44).
Reglementările internaĠionale nu sunt concepute pentru a se substitui celor naĠionale
sau locale. Totuúi, în situaĠiile în care nu există reglementări pe plan naĠional, se vor respecta
cele internaĠionale.
Este important de menĠionat că, în plus, transportul internaĠional al substanĠelor
infecĠioase se supune de asemenea úi este subiect al reglementărilor naĠionale privind
importul úi exportul.

15.2. Sistemul ambalajului triplu

Sistemul ambalajului triplu este utilizat pentru transportul substanĠelor infecĠioase sau
potenĠial infecĠioase (Figura 11). Acest sistem de ambalare constă în 3 straturi : container
primar, ambalaj secundar úi ambalaj extern.


87
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Containerul primar, care conĠine proba, trebuie să fie închis etanú, impermeabil pentru
lichide úi etichetat corespunzător conĠinutului. El trebuie să fie învelit în suficient material
absorbant pentru a absorbi integral lichidele pe care le conĠine în caz de spargere sau
scurgere.
Ambalajul secundar etanúeizat úi impermeabil pentru lichide este folosit pentru a
proteja containerul(erele) primar(e). Mai multe containere primare pot fi introduse într-un singur
ambalaj secundar. Există diverse reglementări care stabilesc limite privind volumul úi/sau
greutatea materialelor infecĠioase incluse într-un colet.
Ambalajul extern protejează ambalajul secundar de deteriorări fizice în timpul
transportului. Formularele cu date despre probe, scrisorile úi alte tipuri de informaĠii care
identifică sau descriu proba, expeditorul úi destinatarul, precum úi orice alte documente
solicitate trebuie să fie furnizate în conformitate cu ultimele reglementări în vigoare.
Modelul de reglementări (Model Regulations) al NaĠiunilor Unite descrie 2 tipuri diferite
de sisteme cu triplu ambalaj pentru transport. Sistemul obiúnuit de ambalaj triplu se foloseúte
pentru transportul a diferite materiale infecĠioase; totuúi microrgansimele cu risc crescut trebuie
transportate conform unor reglementări mai stricte. Pentru mai multe detalii despre utilizarea
diferitelor ambalaje corespunzătoare materialelor transportate, se recomandă consultarea
reglementărilor naĠionale úi internaĠionale pentru prevederile aplicabile.

15.3. Procedura de curĄġare/tratare în cazul vĄrsĄrii materialului infecġios

În cazul vărsării de material infecĠios sau potenĠial infecĠios trebuie aplicată următoarea
procedură :
1. Se vor purta mănuúi, îmbrăcăminte de protecĠie, inclusiv ochelari úi scut transparent pentru
protecĠia feĠii, dacă este cazul.
2. Se va acoperi materialul vărsat cu o cârpă sau cu prosoape de hârtie pentru a-l reĠine.
3. Se va turna dezinfectantul corespunzător peste materialul absorbant folosit úi peste zona din
imediata vecinătate (în general, soluĠie de cloramină 5% ; pentru vărsări în timpul
transportului cu avionul trebuie utilizate dezinfectante pe bază de compuúi cuaternari de
amoniu).
4. Se va aplica dezinfectantul concentric úi centripet, dinspre marginea zonei spre interior.
5. După timpul de acĠiune corespunzător (ex. 30 minute), se îndepărtează materialele
absorbante. Daca există cioburi de sticlă sau alte obiecte ascuĠite se va utiliza un făraú sau
o bucată de carton rigid pentru strângerea acestora úi punerea lor într-un container pentru
obiecte ascuĠite.
6. Se va curăĠa úi dezinfecta aria contaminată (dacă este necesar, se vor repeta etapele 2 - 5).
7. Se vor evacua materialele contaminate într-un container pentru deúeuri impermeabil,
rezistent la înĠepare.
8. După dezinfectare, se va informa autoritatea competentă că locul a fost decontaminat.


88
 15. Noţiuni
15. NOğIUNI introductivePRIVIND
INTRODUCTIVE privind TRANSPORTUL
transportul materialelor
MATERIALELORinfecţioase
INFECğIOASE

Ambalarea úi etichetarea substanĠelor infecĠioase din categoria A

Ambalarea úi etichetarea substanĠelor infecĠioase din categoria B

Figura 11. Exemple de sisteme de triplu ambalaj

(prin amabilitatea, IATA, Montreal Canada)


89
16. Biosiguranġa ûi tehnologia ADN recombinant

Tehnologia ADN recombinant realizează combinarea de material genetic provenit din

diferite surse, contribuind astfel la crearea unor organisme modificate genetic (OMG) care s-ar
putea să nu fi existat până acum în natură.
La început, cercetătorii din domeniul biologiei moleculare au fost îngrijoraĠi de faptul că
aceste organisme ar putea avea proprietăĠi imprevizibile úi nedorite, constituind un risc biologic
dacă ar ajune în afara laboratorului. Această îngrijorare a constituit obiectul dezbaterilor de la
conferinĠa útiinĠifică desfăúurată în 1975 la Asilomar (SUA). Aici s-au dezbătut probleme de
siguranĠă úi a fost propus primul ghid privitor la tehnologia ADN recombinant. ExperienĠa
obĠinută prin cercetarea din următorii 25 de ani a demonstrat că ingineria genetică poate fi
condusă într-o manieră nepericuloasă atunci când se evaluează corect riscul úi se aplică
măsuri de siguranĠă adecvate.
Prin intermediul tehnologiei ADN recombinant sau ingineriei genetice s-au clonat,
iniĠial, segmente de ADN în gazde bacteriene, pentru a supraexprima produúii genici specifici
necesari pentru diverse studii. Moleculele de ADN recombinant au fost de asemenea folosite
pentru a crea OMG, precum animale transgenice úi “knock-out” úi plante transgenice.
Tehnologia ADN recombinant are deja un impact enorm asupra biologiei úi a medicinei
úi probabil va căpăta o influenĠă úi mai mare odată cu cunoaúterea secvenĠei nucleotidice a
întregului genom uman. Folosind tehnologia ADN recombinant vor putea fi studiate zeci de mii
de gene cu funcĠii încă necunoscute. Terapia genică ar putea deveni o metodă curentă pentru
tratarea anumitor boli úi folosind tehnici de inginerie genetică ar putea fi construiĠi noi vectori de
transfer genic. De asemenea, plantele transgenice produse prin tehnologia ADN recombinant
ar putea ajunge să joace un rol din ce în ce mai important în agricultura modernă.
ExperienĠele implicând construirea sau folosirea OMG nu trebuie făcute decât după
evaluarea bioriscului. ProprietăĠile patogene sau alte riscuri potenĠiale asociate acestor
organisme pot reprezenta proprietăĠi noi, insuficient caracterizate. Trebuie evaluate
proprietăĠile organismului donor, natura secvenĠelor de ADN care vor fi transferate, proprietăĠile
organismului receptor úi ale mediului înconjurător. Aceúti factori vor trebui să ajute la stabilirea
nivelului de biosiguranĠă necesar pentru manipularea cu un minimum de riscuri a OMG
rezultate úi la identificarea sistemelor de securizare biologică úi fizică la care va trebui să se
apeleze.

16.1. Criterii de biosiguranġĄ pentru sistemele biologice de expresie

Sistemele biologice de expresie sunt alcătuite din vectori úi celule gazdă. Pentru a
prezenta eficienĠă úi siguranĠă în folosire ele trebuie să satisfacă o serie de criterii. Un exemplu
de asemenea sistem biologic de expresie este plasmidul pUC18. Frecvent utilizat ca vector de
clonare în combinaĠie cu celule de Escherichia coli K12, plasmidul pUC18 a fost secvenĠializat
în întregime. Toate genele necesare pentru exprimarea în alte bacterii au fost îndepărtate din
plasmidul său precursor, pBR322. E. coli K12 este o tulpină nepatogenă care nu poate
coloniza intestinul oamenilor sănătoúi sau al animalelor. ExperienĠele de inginerie genetică de
rutină pot fi desfăúurate în siguranĠă pe sistemul E. coli K12/pUC18 în condiĠiile unui nivel de
biosiguranĠă 1, cu condiĠia ca produúii de expresie ai lanĠului de ADN străin inserat să nu
impună niveluri de biosiguranĠă mai înalte.

1
91
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

16.2. Criterii de biosiguranġĄ pentru vectorii de expresie

Niveluri mai înalte de biosiguranĠă pot fi necesare când :
1. expresia secvenĠelor de ADN derivate din organisme patogene poate spori virulenĠa OMG,
2. insuficienta caracterizare a anumitor secvenĠe de ADN inserate, ca de exemplu cu ocazia
preparării unor biblioteci de ADN genomic pornind de la microorganisme patogene,
3. produúii genici sunt potenĠial activi farmacologic,
4. produúii genici codifică toxine.

16.3. Vectori virali pentru transfer genic

Vectorii virali, cum sunt vectorii de adenovirus, sunt folosiĠi pentru transferul genelor în
alte celule. Acestor vectori le lipsesc anumite gene de replicare virală, fiind capabili de
propagare numai în liniile celulare care compensează defectul respectiv.
Stocurile de asemenea vectori pot fi contaminante cu virusuri capabile de replicare,
apărute prin evenimente rare de recombinare spontană la nivelul liniilor celulare în care au fost
propagaĠi sau printr-o insuficientă purificare. Aceúti vectori trebuie manipulaĠi respectând
acelaúi nivel de biosiguranĠă ca úi acela aplicat în cazul adenovirusurilor parentale din care
derivă.

16.4. Animale transgenice si “knock-out”

Animalele care poartă material genetic străin (animale transgenice) trebuie manipulate
în condiĠii de securizare corespunzătoare caracteristicilor produúilor genelor străine în cauză.
Animalele cu deleĠii Ġintite pentru anumite gene (animale knock-out) nu comportă în general
riscuri biologice particulare.
Printre exemplele de animale transgenice se includ úi animalele care exprimă receptori
pentru virusuri care în mod normal sunt incapabile să infecteze speciile respective. Dacă
aceste animale scapă din laborator sau din biobază úi transmit transgena populaĠiei de animale
sălbatice se poate genera teoretic un rezervor animal pentru virusul în cauză.
Aceasta posibilitate a fost discutată în cazul poliovirusului úi este relevantă în special
în contextul eradicării poliomielitei. ùoareci transgenici exprimând receptorul pentru poliovirusul
uman, obĠinuĠi în diferite laboratoare, devin sensibili la infecĠia cu poliovirus pe diverse căi de
inoculare a acestuia, iar boala declanúată este clinic úi histopatologic similară cu poliomielita
umană. Totuúi, modelul úoarece diferă de om prin aceea că poliovirusul administrat oral fie că
nu se replică deloc la nivelul tractului digestiv, fie se replică ineficient. Astfel, este puĠin
probabil ca asemenea úoareci transgenici evadaĠi din laborator în populaĠia sălbatică să poată
conduce la aparitia unui nou rezervor natural de poliovirus.
Acest exemplu subliniază faptul că pentru fiecare linie nouă de animal transgenic
trebuie studiate în detaliu căile prin care poate fi infectat animalul respectiv, mărimea inocului
necesar producerii infecĠiei úi amploarea eliminării de virus de către animalele infectate. În plus,
trebuie luate toate măsurile pentru a asigura izolarea acestor úoareci transgenici.

16.5. Plante transgenice

Plantele transgenice care exprimă gene ce conferă toleranĠă la ierbicide sau rezistenĠă
la insecte dăunătoare sunt un subiect curent de controversă în multe părĠi ale lumii. DiscuĠiile
se referă la inocuitatea alimentelor derivate din aceste plante úi la consecinĠele ecologice pe
termen lung ale cultivării lor.
Plantele transgenice exprimând gene de origine animală sau umană sunt folosite
pentru a elabora produúi cu aplicaĠie medicală úi nutriĠională. Se impune o evaluare atentă a
riscului pentru stabileirea nivelului corect de biosiguranĠă în cazul producerii acestor plante.

2
92
 16. BiosiguranţaùIşiTEHNOLOGIA
16. BIOSIGURANğA tehnologia adn
ADNrecombinant
RECOMBINANT

16.5. Evaluarea riscului pentru OMG

Evaluarea riscului pentru lucrul cu OMG trebuie să Ġină cont de caracteristicile
organismelor donoare úi receptoare, gazdă. Exemple privind aceste caracteristici sunt
prezentate în continuare.

x Riscuri rezultate direct din gena inserată (organismul donor)

Analiza este necesară în situaĠii în care produsul genei inserate are proprietăĠi
biologice úi
farmacologice cunoscute, care pot fi dăunătoare, cum ar fi de exemplu:
1. toxine
2. citokine
3. hormoni
4. factori de reglare a expresiei genice
5. factori de virulenĠă sau stimulatori
6. secvenĠe din oncogene
7. rezistenĠa la antibiotice
8. alergeni.
În analizarea acestor cazuri trebuie să se includă úi o evaluare a pragului de exprimare
necesar pentru manifestarea activităĠii biologice sau farmacologice.

x Riscuri associate cu receptorul (gazda)

1. Sensibilitatea gazdei
2. Patogenitatea tulpinii gazdă incluzând virulenĠa, infectivitatea úi producĠia de toxine
3. Modificarea spectrului de gazde
4. Statusul imun al receptorului
5. ConsecinĠele expunerii.

x Riscuri generate de modificarea unor caractere de patogenitate existente

Multe modificări nu implică gene ai căror produúi au o nocivitate intrinsecă, dar pot
apărea efecte adverse ca rezultat al modificării unor caractere existente, patogene sau
nepatogene. Modificarea genelor normale poate influenĠa patogenitatea. În încercarea
de a identifica aceste riscuri potenĠiale trebuie răspuns la următoarele întrebări (lista nu
este exhaustivă) :
1. s-a produs o creútere a infectivităĠii sau patogenităĠii ?
2. orice mutaĠie dăunătoare pentru receptor poate fi anihilată ca urmare a inserĠiei unei
gene străine ?
3. gena străină codifică un determinant de patogenicitate provenit de la alt organism ?
4. dacă ADN străin include un determinant de patogenitate, se poate anticipa că această
genă va contribui la patogenitatea OMG ?
5. există vreun tratament ?
6. va fi afectată sensibilitatea OMG la antibiotice sau la alte forme de tratament ca
urmare a modificării genetice ?
7. se poate eradica OMG ?

16.6. Alte consideraġii

Problema utilizării de animale sau plante întregi în scopuri experimentale necesită de
asemenea o atenĠie deosebită. Cercetătorii trebuie să se supună regulilor, restricĠiilor úi
cerinĠelor lucrului cu OMG aplicate în Ġara în care se află úi de instituĠiile acesteia.

3
93
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

ğările pot avea autorităĠi naĠionale care stabilesc ghiduri de lucru cu OMG úi care pot
ajuta cercetătorii să-úi încadreze munca în nivelul de biosecuritate corespunzător. În unele
cazuri clasificarea poate diferi între Ġări sau Ġările pot decide să clasifice cerinĠele de
biosiguranĠă într-un nivel mai scăzut sau mai înalt în funcĠie de apariĠia unor noi informaĠii
referitoare la un anumit sistem vector/gazdă.
Evaluarea riscului este un proces dinamic care Ġine cont de noile performanĠe úi de
progresele útiinĠei. Evaluările corecte ale riscurilor vor permite omenirii să se bucure în anii ce
vin de roadele tehnologiei ADN recombinant.

4
94
17. Substanġe chimice periculoase

Personalul din laboratoarele de microbiologie nu este expus numai unor

microorganisme patogene, ci úi unor substanĠe chimice periculoase. De aceea este vitală
cunoaúterea exactă a efectelor toxice ale acestor substanĠe chimice, a căilor de expunere, cât
úi a pericolului care poate fi asociat cu manipularea úi depozitarea acestora (Anexa 5).
Fiúele ce cuprind precauĠiile recomandate în mânuirea acestor substanĠe, precum úi
alte informaĠii suplimentare care descriu pericolul pe care îl implică utilizarea unei anumite
substanĠe chimice, disponibile de la producători úi/sau de la distribuitori, trebuie să fie prezente
úi uúor accesibile în laboratoarele în care aceste substanĠe sunt utilizate, de exemplu prin
includerea lor în Ghidul de biosiguranĠă sau în Manualul cu procedurile specifice de lucru.

17.1. Definiġii ûi clasificĄri

SubstanĠele chimice periculoase sunt adeseori definite úi clasificate în funcĠie de fiúa
reglementară de însoĠire pentru transportul bunurilor periculoase sau în funcĠie de riscurile úi
gradele de periculozitate pe care acestea le prezintă. Ele pot fi împărĠite în funcĠie de gradul de
reactivitate, instabilitate, riscul de incendiu sau riscul pentru sănătate sau în funcĠie de efectele
toxice.

17.2. CĄi de expunere

Există mai multe căi de expunere la substanĠe chimice periculoase :
1. Inhalare
2. Contact direct
3. Ingestie
4. ÎnĠepare
5. Prin leziuni cutanate

17.3. Depozitarea substanġelor chimice

În laborator se va depozita doar o cantitate minimă de chimicale, necesară pentru uzul
zilnic.
Stocurile de rezervă trebuie păstrate în încăperi/clădiri având în mod expres această
destinaĠie, dotate cu pardoseală din beton úi praguri către exterior pentru a reĠine deversările
accidentale. SubstanĠele inflamabile trebuie depozitate separat, în clădiri situate la oarecare
distanĠă. Pentru prevenirea aprinderii vaporilor inflamabili úi explozivi de la scânteile contactelor
electrice, întrerupătoarele trebuie plasate în afara încăperii iar corpurile de iluminat vor fi
protejate cu globuri etanúe.
Substanġele chimice nu se depoziteazĄ în ordine alfabeticĄ, pentru că astfel
substanĠe chimice incompatibile (vezi lista de mai jos !) pot ajunge în proxima vecinătate, iar
unele substanĠe chimice periculoase pot fi plasate pe rafturi înalte. Toate recipientele mari de
sticlă úi toate recipientele conĠinând acizi/baze puternice trebuie depozitate la nivelul pardoselii
úi plasate în tăvi (pentru prevenirea împrăútierii accidentale). Trebuie asigurate suporturi
protectoare pentru transportul recipientelor mari de sticlă úi dispozitive de sifonare pentru
umplerea unor recipiente mai mici din containere. Scările mobile sunt indispensabile acolo
unde există rafturi înalte.


95
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

17.4. Reguli generale privind incompatibilitĄġile chimice

SubstanĠele figurate mai jos, în coloana din stânga a Tabelului 13, trebuie astfel
depozitate úi manipulate încât să nu poată veni în contact accidental cu substanĠele enumerate
în dreptul lor în coloana din dreapta.

Tabelul 13. Reguli generale pentru incompatibilitĄġi chimice

Categoria de substanġe
- Metale alcaline
(sodiu, potasiu, cesiu úi litiu)
- Halogeni
- Acid acetic, hidrogen sulfurat,
anilină, hidrocarburi, acid sulfuric
Substanġe incompatibile
- Dioxid de carbon, hidrocarburi clorurate, apă
- Amoniac, acetilenă, hidrocarburi
- AgenĠi oxidanĠi (acid cromic, acid azotic, peroxizi,
permanganaĠi)

17.5. Efecte toxice ale substanġelor chimice

Este binecunoscut faptul că unele substanĠe chimice au efecte adverse asupra
sănătăĠii celor care le manipulează sau inhalează vaporii acestora. In afara substanĠelor
reputate ca toxicitate úi încadrate ca otrăvuri, un numar de substanĠe chimice sunt cunoscute a
avea variate efecte toxice. Aparatul respirator, sângele, ficatul, rinichii úi aparatul gastro-
intestinal, ca úi alte organe úi Ġesuturi pot fi afectate în diverse grade. Unele substanĠe chimice
sunt cunoscute pentru efectele carcinogene sau teratogene.
Unii vapori de solvenĠi sunt toxici când sunt inhalaĠi. In afară de efectele toxice
propriu-zise, expunerea la vaporii toxici poate determina úi efecte secundare, ca, de exemplu,
lipsa de coordonare, slăbiciune úi alte simptome similare, care pot duce la producerea de
accidente.
Expunerea prelungită sau repetată la solvenĠi organici în fază lichidă, poate duce la
afecĠiuni ale pielii, datorită degresării acesteia; au mai fost semnalate reacĠii alergice sau efecte
corozive.
Pentru informaĠii detaliate asupra efectelor toxice ale substanĠelor chimice, se va
consulta Anexa 5.

17.6. Substanġe chimice explozive

Azidele, adesea utilizate în compoziĠia soluĠiilor antibacteriene, nu trebuie să vină în
contact cu plumbul sau cuprul (de ex. în instalaĠiile sanitare de evacuare). Azida de cupru va
exploda violent chiar úi la un impact de mică intensitate.
Eterii imbătrâniĠi sau uscaĠi sub formă de cristale sunt extrem de instabili úi potenĠial
explozivi.
Acidul percloric, dacă se usucă pe lemnărie, ceramică sau Ġesături va exploda úi va
arde la impact.
Acidul picric úi picraĠii detonează la căldură úi impact.

17.7. VĄrsarea accidentalĄ de substanġe chimice

Majoritatea producătorilor de reactivi chimici de laborator publică diagrame / postere
care descriu modalităĠile de acĠiune în caz de vărsări accidentale de substanĠe chimice. Pe
piaĠă sunt disponibile diagrame úi truse de intervenĠie. Postere/afiúe adecvate trebuie expuse
în locuri vizibile din laborator. De asemenea, vor fi procurate materiale cum sunt:
x Truse pentru decontaminare chimică


96
 17.17. substanţeCHIMICE
SUBSTANTE chimice periculoase
PERICULOASE

x Îmbrăcăminte de protecĠie (ex: mănuúi groase din cauciuc; galoúi sau cizme de
cauciuc) aparat pentru asistenĠă/protecĠie respiratorie
x LopeĠi úi făraúe
x Pense pentru culegerea fragmentelor de sticlă
x ùtergător de pardoseală (mop), cârpe úi prosoape de hârtie
x GăleĠi
x Sodă de rufe (carbonat de sodiu, Na2CO3) sau bicarbonat de sodiu ( NaHCO3), pentru
neutralizarea acizilor
x Nisip
x Detergent neinflamabil

În cazul unei deversări accidentale a unei substanĠe chimice periculoase trebuie luate
următoarele măsuri:
x Notificarea evenimentului către responsabilul cu biosiguranĠa si evacuarea din zonă a
personalului care nu este necesar.
x Examinarea úi acordarea de îngrijiri medicale persoanelor care ar fi putut fi
contaminate.
x Dacă lichidul deversat este inflamabil, se vor stinge toate focurile deschise, se vor
închide sursele de gaze din încăperea respectivă úi din zonele adiacente úi se vor opri
echipamentele electrice care pot genera scântei.
x Evitarea inhalării de vapori din lichidul deversat.
x Se va conecta ventilaĠia de aerisire, dacă operaĠiunea este lipsită de pericole.
x Se va asigura necesarul de materiale úi echipamente (vezi mai sus !) pentru a
îndepărta substanĠa chimică deversată.

În eventualitatea unei deversări chimice masive, încăperea trebuie evacuată úi

ferestrele vor fi deschise dacă este posibil. Dacă materialul deversat este inflamabil, trebuie
stinse toate focurile deschise din încăperea respectivă úi din cele adiacente; vor fi oprite toate
echipamentele electrice care generează scântei.

17.8. Gazele comprimate ûi lichefiate

InformaĠii privind condiĠiile de păstrare a gazelor comprimate úi lichefiate sunt prezentate în
Tabelul 14.


97
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Tabelul 14. PĄstrarea gazelor comprimate ûi lichefiate

Container Condiġii de pĄstrare
Cilindrii cu gaze comprimate sau buteliile cu x fixaĠi în mod solid de perete ( colier / lanĠ)
gaze lichefiate a,b sau prin intermediul unui suport solid, în
aúa fel încât să nu poată fi dislocate
accidental
x transportaĠi cu capacele proprii montate úi
sprijinite pe inele de cauciuc
x cilindrii de rezervă trebuie depozitaĠi într-o
altă clădire, la distanĠă de laborator. Acest
loc trebuie Ġinut încuiat úi semnalizat ca
atare printr-un afiú.
x nu trebuie să fie plasaĠi în vecinătatea
surselor de căldură, a focurilor deschise
sau lângă echipamentele electrice care
generează scântei úi trebuie evitată
expunerea lor la lumina solară directă.
Cilindrii mici (de unică utilizare) cu gazea,b x nu trebuie incineraĠi

a. Valva principală de presiune înaltă trebuie să fie închisă când echipamentul nu este utilizat úi
când în încăpere nu este personal care lucrează
b. Camerele în care sunt folosiĠi sau păstraĠi cilindri cu gaze inflamabile trebuie marcate prin afiúe de
avertizare pe uúi.

Pentru informaĠii suplimentare vezi referinĠele bibliografice 1 úi 49-51, precum úi Anexa 5.


98
18. Pericole adiġionale în laborator

Personalul laboratoarelor se poate confrunta cu pericole generate de diverse forme de

energie: foc, electricitate, radiaĠii sau zgomot. InformaĠiile de bază despre fiecare sunt
prezentate în acest capitol.

18.1. Pericolul de incendiu

Strânsa cooperare dintre responsabilul cu biosiguranĠa úi responsabilul local cu
prevenirea incendiilor este esenĠială. În afară de pericolele chimice, trebuie luate în
considerare úi efectele unui incendiu sub raportul unei posibile diseminări de material infecĠios.
În funcĠie de aceasta se poate stabili dacă este mai bine ca focul să fie stins sau izolat (limitat).
Este de dorit colaborarea cu responsabilii locali pentru prevenirea incendiilor, pentru
instruirea personalului de laborator cu privire la prevenirea incendiilor, intervenĠia imediată în
caz de incendiu úi utilizarea corectă a echipamentului de intervenĠie împotriva incendiilor.
Avertizările de incendiu, instrucĠiunile úi căile de evacuare trebuie afiúate la vedere, în
fiecare încăpere, pe coridoare úi căi de acces.

Cele mai frecvente cauze de incendiu în laboratoare sunt:

1. Supraîncărcarea reĠelei electrice

2. IntreĠinerea necorespunzătoare a reĠelei/echipamentelor electrice, de ex. izolaĠia
necorespunzătoare úi deteriorată a cablurilor
3. Lungimea excesivă a tubulaturii pentru gaze úi a cablurilor úi prelungitoarelor electrice
aparente
4. Echipamente lăsate inutil în funcĠiune
5. Echipamente care nu au fost concepute să funcĠioneze într-un laborator
6. Focul deschis
7. Conductele pentru gaze deteriorate
8. Stocarea / manipularea necorespunzătoare a materialelor inflamabile sau explozivbile
9. Păstrarea împreună a unor chimicale incompatibile
10. FuncĠionarea unor echipamente generatoare de scântei în atmosferă de substanĠe sau
vapori inflamabili
11. Ventilatie insuficientă sau inadecvată.

Echipamentul de intervenĠie împotriva incendiilor trebuie plasat lângă uúile încăperilor úi

în puncte strategice de pe coridoare úi căi de acces. Acest echipament va include furtunuri,
găleĠi cu apă úi nisip úi un stingător de incendiu. Extinctoarele trebuie inspectate regulat úi
întreĠinute corespunzător; trebuie să nu fie depăúită perioada de valabilitate, inscrisa pe
extinctor. Utilizările diferitelor tipuri de stingătoare de incendiu sunt prezentate în Tabelul 15.


99
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Tabel 15. Tipuri de stingĄtoare de incendiu ûi utilizarea acestora

Tip* Se utilizeazĄ pentru: Nu se va utiliza pentru:
Apă Hârtie, lemn, Ġesături Incendii electrice, lichide
inflamabile, metale arzânde
Dioxid de carbon ( CO2 ) Lichide úi gaze inflamabile, Metale alcaline, hârtie
incendii electrice
Pulbere uscată Lichide úi gaze inflamabile, Echipament reutilizabil, instru-
metale alcaline, mente (rezidiile sunt foarte
incendii electrice greu de înlăturat)
Spumă Lichide inflamabile Incendii electrice
* Stingatoarele cu apă sunt propulsate de dioxidul de carbon; stingătoarele cu dioxid de carbon úi
pulbere trebuie manipulate cu grijă deoarece forĠa jetului poate împrăútia materiale arzânde; încăperile
trebuie bine ventilate după utilizarea stingătoarelor care utilizează / generează dioxid de carbon.

Pentru informaĠii suplimentare consultaĠi referinĠa 49.

18.2. Pericole datorate curentului electric

ùocul electric pune în pericol viaĠa; defecĠiunile electrice pot cauza incendii. De aceea
este esenĠial ca toate instalaĠiile úi echipamentele electrice să fie inspectate úi testate cu
regularitate, inclusiv împământarea de electricieni calificaĠi. Personalul de laborator nu trebuie
sa efectueze nici un fel de reparaĠie a echipamentului electric.
Chiar tensiuni de alimentare joase pot fi uneori periculoase. Trebuie luate întotdeauna
precauĠiuni pentru a asigura între sursa de alimentare úi echipament siguranĠe calibrate corect.
Întrerupătoarele de circuit úi releele de deconectare în caz de absenĠă a împământării trebuie
incluse în circuitele electrice ale laboratoarelor.
Nota. Întrerupătoarele de circuit nu protejează personalul; ele au scopul de a evita
supraîncălzirea conductorilor úi astfel previn incendiile. Împământarea úi releele de
deconectare în caz de absenĠă a acesteia au scopul de a proteja personalul de úocurile
electrice.
Toate echipamentele electrice de laborator trebuie să fie prevăzute cu împământare,
preferabil cu útechere cu trei borne. Echipamentele care nu prezintă împământare din
construcĠie trebuie împământate separat. Un echipament fără împământare poate deveni
periculos prin apariĠia accidentală a unui contact electric accidental nedetectat.
Toate echipamentele electrice trebuie să fie conforme cu standardele úi codurile
naĠionale de siguranĠă electrică.

18.3. Zgomotul
Zgomotul excesiv are efect insidios în timp. Unele tipuri de echipamente de laborator,
cum ar fi anumite tipuri de aparatură cu laser, precum úi facilităĠile pentru creúterea úi
întreĠinerea animalelor de laborator pot expune personalul la zgomote excesive. Trebuie
monitorizată producerea de zgomote pentru identificarea pericolelor ce ar putea fi reprezentate
de acestea. Acolo unde datele concrete o justifică, se pot crea bariere fonice în jurul
echipamentelor producătoare de zgomot sau între zonele zgomotoase úi alte zone ale
laboratorului. De asemenea, atunci când nu se poate reduce nivelul zgomotelor úi personalul
laboratorului este supus constant unor surse sonice nocive se poate recurge la utilizarea unor
protecĠii pentru urechi úi se va instaura un program de monitorizare medicală a efectelor
zgomotelor asupra celor supuúi cronic la efectul lor.


100
 18.18. PericoleADIğIONALE
PERICOLE adiţionale în
ÎN laborator
LABORATOR

18.4. Radiaġiile ionizante

RadioprotecĠia are ca obiect protejarea oamenilor împotriva efectelor dăunătoare ale
radiaĠiilor ionizante, care includ :
1. Efecte somatice, cum sunt simptomele clinice care apar la indivizii expuúi. Printre efectele
somatice se numără cancere induse de radiaĠii (leucemii úi cancere osoase, de plămâni úi
ale pielii), care pot debuta la mulĠi ani de la iradiere, precum úi efecte mai puĠin severe –
afectări ale pielii, căderea părului, tulburări hematologice sau gastrointestinale, precum úi
formarea de cataractă.
2. Efecte ereditare, cum sunt simptomele observate la descendenĠii indivizilor expuúi.
Efectele ereditare ale expunerii gonadelor includ alterări cromosomiale úi mutaĠii genice.
Iradierea celulelor germinale din gonade cu doze mari de radiaĠii pot duce de asemenea la
moarte celulară, ceea ce conduce la infertilitate în cazul ambelor sexe sau la modificări ale
ciclului menstrual la femei. Expunerea la radiaĠii a fătului în curs de dezvoltare, cu
deosebire în săptămânile 8-15 de sarcină, pot creúte riscurile de malformaĠii congenitale,
de retardare mentală sau de cancere induse de radiaĠii care apar mai târziu în viaĠa
extrauterină.

18.4.1. Principiile activitĄġilor de radioprotecġie

Pentru a limita efectele nocive ale radiaĠiilor ionizante, utilizarea de radioizotopi va
trebui să aibe loc în condiĠii controlate úi va trebui să se conformeze standardelor naĠionale
corespunzătoare. Protejarea faĠă de radiaĠii va trebui să fie condusă pe baza următoarelor
patru principii:
1. Reducerea la minimum a timpului de expunere la radiaĠii ;
2. Creúterea la maximum a distanĠei până la sursa de radiaĠii ;
3. Ecranarea sursei de radiaĠii cu un scut radioopac;
4. Substituirea utilizării radionuclizilor cu tehnici non-radiometrice.

18.4.2. ActivitĄġile de protecġie cuprind urmĄtoarele :

1. Timpul. Durata de expunere cu ocazia manipulării materialelor radioactive poate fi redus

prin :
x Recurgerea la practicarea, în perioada de formare, a unor tehnici non-radiometrice;
abia după stăpânirea acestora se vor folosi radionuclizi;
x Practicarea tehnicilor radiometrice fără grabă, în mod ordonat úi la momentul oportun;
x Returnarea în spaĠiul de depozitare a surselor radioactive, imediat după lucru;
x Evacuarea din laborator a rezidiilor radioactive la intervale cât mai frecvente;
x Rămânerea în aria radioactivă numai timpul strict necesar;
x Supravegherea îndeaproape a utilizării timpului úi a planificării corespunzătoare a
operaĠiunilor de laborator care presupun manipulări de substanĠe radiactive

Cu cât timpul petrecut în câmpul de radiaĠii este mai redus, cu atât doza de radiaĠii
primită de o persoană este mai redusă, după cum reiese din ecuaĠia:
Doza = doza per unitatea de timp x timpul

2. DistanĠa. Doza per unitatea de timp este funcĠie de inversul pătratului distanĠei până la
sursă, pentru cele mai multe radiaĠii J úi X :
Doza per unitatea de timp = constantĄ x 1 / distanġa2 ;


101
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Exemplu : Dublarea distanĠei până la sursă va duce la o reducere a expunerii la ¼ în

acelaúi interval de timp. Se pot utiliza diferite sisteme sau dispozitive pentru creúterea
distanĠei de manipulare dintre operator úi sursa radioactivă – cleúti, pense, braĠe
articulate, dispozitive de pipetare, etc.
De notat că o reducere mică a distanĠei va duce la o reducere mare a dozei efectiv
primite.

3. Bariera. Ecranarea, adică amplasarea între operatori sau alte persoane din laborator úi
sursă a unor scuturi / bariere care absorb sau atenuează energia radiaĠiilor va limita
expunerea. Alegerea úi grosimea materialelor din care sunt confecĠionate scuturile depind
de abilitatea/capacitatea de penetrare (tipul úi energia)radiaĠiilor. Bariere din material
acrilic, lână sau metale uúoare, în grosime de 1,3-1,5 cm se utilizează pentru particulele ȕ
de energie înaltă, în timp ce scuturi de plumb, cu densitate înaltă se utilizează pentru
oprirea radiaĠiilor de energie înaltă J úi X .

4. SubstituĠia. Nu se vor utiliza materiale bazate pe radionuclizi, dacă sunt disponibile se

poate recurge la alte tehnici în acelaúi scop. Dacă substituĠia nu este posibilă, se vor
alege radionuclizii cu puterea de penetrare sau energia cea mai scăzută.

18.4.3. Proceduri de siguranġĄ în timpul lucrului cu radionuclizi

În stabilirea regulilor de lucru cu substanĠe radioactive trebuie luate în considerare
următoarele patru domenii:

1. Aria de lucru cu radionuclizi

x substanĠele radioactive se vor utiliza numai în zone special destinate ;
x nu este permisa prezenĠa decât a persoanelor strict necesare;
x se va utiliza echipament de protecĠie personal (halate, ochelari de protecĠie, mănuúi de
unică folosinĠă );
x se va monitoriza expunerea la radiaĠii a personalului ;
Laboratoarele în care se manipulează radioizotopi vor fi astfel concepute úi amenajate
încât să permită restrângerea ariilor de lucru efectiv úi să simplifice la maximum curăĠarea
úi decontaminarea. Aria de lucru cu radionuclizi trebuie să fie amplasată într-o încăpere
mică adiacentă spaĠiilor principale ale laboratorului sau într-o arie special destinată în
interiorul laboratorului dar separată de alte activităĠi. Semne de averizare reprezentând
sigla internaĠională pentru pericolul radioactiv vor fi afiúate la intrarea în aria cu radiaĠii
(Figura 12).

2. Masa de lucru
x Se va lucra în tăvi în care a fost aúternută hârtie absorbantă de unică utilizare ;
x Se vor limita cantităĠile de radionuclizi utilizate ;
x Se vor monta ecrane (scuturi) de radiaĠii pe mesele de lucru úi în ariile de colectare de
deúeuri radioactive ;
x Containerele cu deúeuri radioactive vor fi marcate cu sigla de radiaĠii, precum úi cu
identitatea radionuclidului, activitatea lui úi data testării ;
x Se vor utiliza detectoare/contoare de radiaĠii pentru monitorizare ariilor de lucru,
echipamentelor de protecĠie personal úi a mâinilor, după terminarea lucrului ;


102
 18. 18. PericoleADIğIONALE
PERICOLE adiţionale ÎN
în laborator
LABORATOR

3. Zona de depozitare a deúeurilor radioactive

x Deúeurile radioactive vor fi evacuate frecvent din aria de lucru ;
x Pentru transportul deúeurilor se vor utiliza containere cu ecranare corespunzătoare.

4. Înregistrările úi intervenĠiile de urgenĠă.

x Se vor realiza úi păstra consemnări detaliate privind utilizarea úi evacuarea

materialelor radioactive ;
x Se vor analiza înregistrările dozimetrice pentru materialele care depăúesc normele
admise.
x Se vor alcătui planuri de intervenĠie în caz de urgenĠă úi se vor face periodic exerciĠii
de aplicare ;
x În cazuri de urgenĠă, se va asigura în primul rând asistenĠa persoanelor rănite;
x Ariile contaminate se vor curăĠa úi decontamina cu multă grijă ;
x Se solicită asistenĠa responsabilului cu biosiguranĠa ;
x Se vor consemna úi arhiva toate raportările de incidente;

Figura 12. Simbolul internaġional pentru pericol de radiaġii


103
19. Responsabilul cu biosiguranġa ûi comitetul de
biosiguranġĄ

Este esenĠial ca fiecare laborator să aibă stabilită o politică atotcuprinzătoare, un ghid

de biosiguranĠă precum úi programe de acĠiune pentru aplicarea lor. Responsabilitatea pentru
acestea revine directorului / úefului instituĠiei sau al laboratorului, care poate delega unele
sarcini responsabilului pentru biosiguranĠă sau altui personal specializat.
SiguranĠa muncii în laborator este totodată responsabilitatea tuturor, de la úefi úi
tehnicieni superiori până la ultimul angajat al laboratorului; fiecare membru al personalului este
responsabil atât pentru propria siguranĠă cât úi pentru cea a colegilor de lucru. Fiecare angajat
este obligat să-úi desfăúoare activitatea în condiĠii de siguranĠă úi să raporteze superiorului
orice incident, acĠiune sau situaĠie periculoasă.
Este de dorit să se efectueze periodic audituri pe linia protecĠiei muncii prin specialiúti
proprii sau din afara instituĠiei.

19.1. Responsabilul cu biosiguranġa

Oriunde este posibil trebuie numit un responsabil cu biosiguranĠa pentru a asigura că
politicile úi programele sunt aplicate cu consecvenĠă în tot laboratorul. Responsabilul cu
biosiguranĠa îúi execută atribuĠiile în numele úefului instituĠiei sau al laboratorului. În unităĠile
mici, responsabilul cu biosiguranĠa poate fi un microbiolog sau un membru al personalului
tehnic care îndeplineúte úi aceste atribuĠii, fiind prevăzut că le consacră o anumită parte din
timpul său de lucru.
Indiferent de gradul de implicare în munca de biosiguranĠă, persoana desemnată
trebuie să aibă competenĠa profesională necesară pentru iniĠierea, monitorizarea úi aprobarea
unor activităĠi specifice, în concordanĠă cu procedurile generale de biosecurizare úi
biosiguranĠă.
Responsabilul cu biosiguranĠa trebuie să cunoască úi să aplice legile, reglementările úi
ghidurile naĠionale úi internaĠionale relevante; de asemenea trebuie să asiste laboratorul în
elaborarea propriilor proceduri operaĠionale standard. Persoana desemnată trebuie să aibă o
pregătire de bază în microbiologie, úi cunoútinĠe de biochimie, biologie úi fizică. Sunt de dorit
cunoútinĠe despre practici de laborator, clinice úi de biosiguranĠă, inclusiv despre echipamente
de securizare úi informaĠii tehnologice relevante pentru proiectarea, operarea úi întreĠinerea
facilităĠilor. Persoana respectivă trebuie să fie capabilă să comunice eficient cu personalul
administrativ, tehnic úi din serviciile auxiliare.

ActivităĠile responsabilului cu biosiguranĠa trebuie să includă următoarele:

x ConsultanĠă tehnică, privind biosiguranĠa úi biosecuritatea;

x Efectuarea de audituri interne periodice în domeniul biosiguranĠei, având ca obiect
metodele, procedurile úi protocoalele de lucru, agenĠii biologici, materialele úi
echipamentele;
x Discutarea încălcărilor protocoalelor sau procedurilor de biosiguranĠă cu persoanele în
cauză;
x Verificarea faptului că toĠi membrii personalului au fost instruiĠi corespunzător în probleme
de biosiguranĠă;

1
105
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(N758 laboratoare
LABORATOARE

x Asigurarea unui program de educaĠie continuă în domeniul biosiguranĠei;

x Investigarea tuturor incidentelor care implică o posibilă diseminare de materiale infectate
sau toxice úi raportarea celor constatate úi a recomandărilor catre úeful de laborator úi
Comitetul de biosiguranĠă;
x Conlucrarea cu personalul medical în legătură cu posibilele infecĠii dobândite în laborator;
x Asigurarea unei decontaminări corespunzătoare, în urma unor scurgeri sau a altor
incidente implicând materiale infecĠioase;
x Asigurarea gestionării corecte a deúeurilor;
x Asigurarea unei decontaminări corespunzătoare a echipamentelor înainte de a fi supuse
unor operaĠii de reparaĠii sau întreĠinere periodică;
x MenĠinerea interesului comunităĠii privind problemele de sănătate úi de mediu;
x Stabilirea de proceduri adecvate pentru intrarea / ieúirea în/din laborator a materialelor
infecĠioase patogene în conformitate cu reglementările naĠionale;
x Analizarea aspectelor de biosiguranĠă din toate planurile, protocoalele úi procedurile
operaĠionale din activităĠile de cercetare care implică lucrul cu agenĠi infecĠioúi, înainte de
începerea efectivă a acestor activităĠi;
x Instituirea unui sistem de intervenĠie în caz de situaĠii de urgenĠă.

19.2. Comitetul de biosiguranġĄ

Trebuie înfiinĠat un comitet de biosiguranĠă pentru a elabora politicile instituĠionale în
materie de biosiguranĠă úi codurile de practici în domeniu. Comitetul de biosiguranĠă trebuie de
asemenea să analizeze protocoalele de cercetare care implică utilizarea de agenĠi infecĠioúi,
animale de laborator, ADN recombinant úi materiale modificate genetic. Alte funcĠii ale
comitetului pot include evaluarea riscurilor, formularea unor noi politici de biosiguranĠă úi
arbitrajul în disputele referitoare la probleme de biosiguranĠă.

ComponenĠa comitetului de biosiguranĠă trebuie să reflecte diversele arii de activitate úi

nivelul de competenĠă útiintifică ale instituĠiei.

ComponenĠa de bază a unui comitet de siguranĠă ar trebui să includă :

1. Responsabilul (ii) cu biosiguranĠa;

2. Personal útiinĠific;
3. Personal medical;
4. Veterinar (i) (dacă se lucrează cu animale);
5. ReprezentanĠi ai personalului tehnic;
6. ReprezentanĠi ai conducerii laboratorului.

Comitetul de biosiguranĠă trebuie să solicite sfatul responsabililor pentru siguranĠă din

diferitele departamente (ex. specialiúti în radioprotecĠie, securitatea muncii în industrie,
prevenirea incendiilor, etc.), iar în unele situaĠii se poate solicita asistenĠa unor experĠi
independenĠi din diferite domenii apropiate de activitate, a autorităĠilor locale úi a organismelor
naĠionale de reglementare. Participarea unor membri ai comunităĠilor locale poate fi de
asemenea utilă, mai ales dacă există chestiuni controversate în dezbatere.


106
20. Reguli de siguranġĄ pentru personalul auxiliar

Într-un laborator, desfăúurarea activităĠii în condiĠii optime úi de siguranĠă depinde, în

mare măsură, de personalul auxiliar úi, de aceea, este esenĠial ca acesta să fie bine instruit
asupra regulilor de siguranĠă care trebuie respectate pentru o astfel de activitate.

20.1 Personalul tehnic ûi de întreġinere a clĄdirii

Personalul tehnic care se ocupă cu întreĠinerea úi repararea clădirii, instalaĠiilor úi
echipamentelor trebuie să aibă anumite cunoútinĠe legate de natura activităĠii laboratorului
respectiv, să cunoască normele úi procedurile de biosiguranĠă.
Testarea echipamentului după verificare trebuie făcută úi/sau supravegheată de
responsabilul cu biosiguranĠa (de exemplu: testarea eficienĠei HSB după instalarea unor filtre
noi).
Laboratoarele sau instituĠiile care nu au tehnicieni úi servicii de întreĠinere proprii,
trebuie să-úi asigure colaborarea cu tehnicieni abilitaĠi existenĠi în localitate pe care să îi pună
la curent cu dotarea úi condiĠiile de lucru din laborator.
Inginerii úi personalul de întreĠinere vor avea acces în laboratoarele cu grad de
biosiguranĠă de Nivel 3 sau de Nivel 4 numai cu aprobarea úi sub supravegherea
responsabilului cu biosiguranĠa úi/sau a úefului laboratorului.

20.2. Personalul responsabil cu menġinerea curĄġeniei

În laboratoarele cu grad de biosiguranĠă de Nivel 3 úi Nivel 4, curăĠenia este de
preferat să fie făcută de personalul laboratorului. Personalul angajat pentru curăĠenie va avea
acces în laboratoarele de Nivel 3 sau de Nivel 4 numai cu aprobarea úi sub supravegherea
responsabilului cu biosiguranĠa úi/sau a úefului laboratorului.

1
107
21. Programele de instruire

Un program continuu de instruire privind protecĠia la locul de muncă este esenĠial

pentru menĠinerea vigilenĠei personalului laboratorului úi a personalului auxiliar în domeniul
biosiguranĠei. ùefii de laborator, cu ajutorul responsabilului cu biosiguranĠa úi a altor persoane
calificate au un rol cheie în instruirea personalului. EficienĠa instruirii privind biosiguranĠa, de
fapt întreaga instruire privind protecĠia personală úi menĠinerea sănătăĠii, depinde de implicarea
echipei de conducere, de factori motivaĠionali, instructajul profesional iniĠial adecvat, relaĠiile de
comunicare bune úi, în ultimă instanĠă, de Ġelurile úi obiectivele instituĠiei. În cele ce urmează
vor fi prezentate elementele critice ale unui program eficace de instruire privind biosiguranĠa.

1. Evaluarea necesitĄġilor
Acest proces include definirea sarcinilor identificate, în ordinea importanĠei lor
(frecvenĠă, grad de risc, complexitate) úi anumite detalii privind etapele ce trebuie parcurse
pentru realizarea acestora.

2. Stabilirea obiectivelor instruirii

Acestea sunt deprinderi corecte pe care cel instruit va trebui să demonstreze, după
instruire, că úi le-a însuúit, în timpul muncii. Obiectivele pot preciza condiĠiile în care se
desfăúoară anumite activităĠi sau deprinderi úi nivelul cerut de competenĠă.

3. Precizarea conġinutului ûi mijloacelor de desfĄûurare a instruirii.

ConĠinutul este reprezentat de cunoútinĠele sau aptitudinile pe care persoanele
instruite trebuie să úi le însuúească úi care să-i permită atingerea obiectivelor urmărite în
materie de comportament. Acele persoane, care-úi cunosc cel mai bine profesia úi cerinĠele
acesteia, sunt cele mai în măsură pentru a defini conĠinutul programului de instruire privind
biosiguranĠa. Alte metode folosite trebuie să se concentreze pe includerea unor exerciĠii menite
a înlesni rezolvarea problemelor sau pe imaginarea unor mijloace educative menite să ducă la
corectarea greúelilor constatate la aplicarea unor tehnici. Nu este evident că o anumită metodă
de învăĠare (lectură, cursuri televizate, programe pe calculator, cursuri video interactive etc.)
este mai bună decât alta. Foarte multe depind de necesităĠile specifice ale instructajului, de
componenĠa grupului care este instruit, etc.

4. Stabilirea diferenġelor individuale de instruire

Instruirea efectivă trebuie să Ġină seama de particularităĠile úi calităĠile persoanelor
instruite. Indivizii úi grupurile pot diferi în ceea ce priveúte aptitudinile, gradul de instruire,
cultură, limba vorbită úi nivelul deprinderilor profesionale preexistente instruirii. Modul în care
este perceput programul de instruire de către participanĠi, ca un mijloc de a-úi îmbunătăĠii
performanĠele profesionale sau securitatea personală, va influenĠa substanĠial modalitatea de
instruire. Unii învaĠă mai bine prin metoda vizuală, alĠii prin practica directă, alĠii prin studierea
unor materiale scrise.
Cursurile trebuie să se adreseze în egală măsură angajaĠilor cu probleme speciale, de
aceea trebuie adaptate, de exemplu pentru cei cu defecte de auz. In plus, se recomandă ca toĠi
cei care concep úi desfăúoară programe de instruire pe probleme de biosiguranĠă, să fie
familiarizaĠi cu metodele principiile de pedagogie pentru învăĠare în cazul adulĠilor.

1
109
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

5. Adaptarea modalitĄġilor de instruire

ModalităĠile de instruire: curs, proiecĠii, materiale scrise, etc. nu trebuie să vină în
conflict, să genereze reacĠii negative sau să nu fie adaptate temei abordate. De exemplu, dacă
scopul activităĠii de instruire este acela de a dezvolta capacitatea de rezolvare a problemelor
survenite, atunci ar trebui să fie stimulată mai mult gândirea/judecata/reacĠia promptă în
cunoútinĠă de cauză, decât memorizarea mecanică. Instruirea ar trebui să stimuleze un
comportament practic úi/sau un feedback corespunzător (pozitiv/precis/credibil). În plus,
programele de instruire care furnizează informaĠii pentru practică, în condiĠii similare celor de la
locul de muncă, vor stimula transferul deprinderilor úi cunoútinĠelor dobândite la actualul loc de
muncă.

6. Evaluarea instruirii
Aceasta furnizează informaĠii care ajută să se aprecieze în ce măsură instruirea a avut
efectul scontat. Evaluările instruirilor sunt în general de patru feluri:
- evaluarea reacĠiei cursanĠilor la tematica úi conĠinutul instructajului
- estimarea cunoútinĠelor asimilate úi/sau a noilor performanĠe ale cursanĠilor
- estimarea schimbărilor de comportament la locul de muncă
- evaluarea unor rezultate tangibile obĠinute în raport cu obiectivele úi Ġelurile
organizatorilor
Cea mai completă evaluare a instruirii presupune cumularea celor patru modalităĠi
menĠionate.
Cea mai puĠin eficientă metodă de evaluare este să se ia în cosiderare numai reacĠia
cursanĠilor la tematica instructajului, deoarece aceasta poate să nu coincidă cu aplicarea la
locul muncă a informaĠiilor primite úi deci cu eficacitatea reală a instructajului. Aceasta nu
trebuie să constituie unicul criteriu pentru aprecierea eficienĠei.

7. Revizuirea instruirii
Evaluarea unei instruirii arată rareori că un program de instruire a avut succes deplin
sau a fost un eúec total, datorită utilizării unui număr mare de criterii pentru măsurarea
rezultatelor. De obicei, datele indică o mai bună înĠelegere, reĠinere sau aplicare a unor părĠi
din curs, comparativ cu altele. DiferenĠele sau lipsurile în cunoútinĠele sau competenĠele care ar
fi trebuit să fie însuúite în timpul instruirii, arată necesitatea unei prelungiri a timpului de
instruire, a folosirii unor tehnici alternative sau a unor instructori mai eficienĠi.
OMS furnizează o gamă variată de materiale pentru instruirea în domeniul siguranĠei
microbiologice.


110
22. Lista de examinare privind siguranġa

Prezenta listă-chestionar de examinare este destinată să servească la evaluarea

preocupărilor unui laborator biomedical dat în domeniul biosiguranĠei úi al biosecurităĠii.

ÎncĄperile în care este instalat laboratorul

1. S-au respectat criteriile de calificare úi certificare atunci când s-a construit, respectiv când
s-a reevaluat localul ?
2. Localul corespunde cerinĠelor naĠionale úi locale pentru construcĠii, inclusiv cele referitoare la
precauĠiile în caz de dezastre naturale, acolo unde este cazul ?
3. Căile de acces sunt bine semnalate si accesibile ?
4. Localul este curat ?
5. Exista vicii de structură la nivelul pardoselii ?
6. Pardoseala si scările sunt netede, uniforme úi nealunecoase ?
7. SpaĠiul de lucru permite realizarea activităĠilor în condiĠii de siguranĠă ?
8. SpaĠiile de acces úi coridoarele sunt adecvate pentru deplasarea persoanelor úi a unor
echipamente de mari dimensiuni ?
9. Mesele de lucru, mobilierul si instalaĠiile sunt în stare bună ?
10.SuprafeĠele de lucru sunt rezistente la solvenĠi úi substanĠe corozive ?
11. Exista câte o chiuvetă pentru spălarea mâinilor în fiecare cameră ?
12. Clădirile sunt construite úi întreĠinute astfel încât să prevină pătrunderea úi cuibărirea
rozătoarelor úi insectelor ?
13. PărĠile expuse ale conductelor de abur úi apă fierbinte sunt izolate sau mascate pentru a
asigura protecĠia personalului ?
14. Există un generator electric autonom pentru cazurile de întrerupere a curentului ?
15. Poate fi restricĠionat accesul în laborator, acesta fiind permis numai persoanelor autorizate ?
16. A fost făcută o evaluare a riscului pentru a se asigura că echipamentul úi facilităĠile sunt
adecvate pentru desfăúurarea activităĠilor prevăzute ?

FacilitĄġile ûi condiġiile de depozitare

1. Locurile de depozitare, rafturile, etc sunt astfel amenajate încât materialele depozitate să nu
alunece sau să cadă ?
2. Se păstrează curăĠenia, se evită acumularea de gunoaie, de materiale úi obiecte de prisos
ce pot reprezenta pericol de accidentare, incendiu sau explozie ?
3. Congelatoarele úi spaĠiile de depozitare se pot încuia ?

Instalatii sanitare si dependinte pentru personal.

1. Încăperile úi dotările sunt menĠinute curate, în ordine úi corespunzătoare din punct de
vedere sanitar ?
2. Există apă potabilă ?
3. WC urile úi duúurile sunt adecvate, curate, în bună stare ? Există WC-uri úi duúuri separate
pentru bărbaĠi úi femei ?
4. Exista apă rece, caldă, săpun úi prosoape ?
5. Sunt vestiare pentru bărbaĠi úi femei ?
6. Există spaĠii (de ex.dulapuri) individuale pentru hainele de stradă ?

1
111
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

7. Exista o cameră în care se poate mânca, bea cafea etc ?

8. Nivelul zgomotului este acceptabil ?
9. Depozitarea úi evacuarea gunoiului menajer se face în mod corespunzător ?

ÎncĄlzire ûi ventilaġie
1. Temperatura la locul de muncă este în limitele confortului termic ?
2 .Ferestrele sunt protejate de soare prin jaluzele ?
3. Este asigurată o ventilaĠie adecvată (ex: minimum 6 schimburi ale aerului /oră), mai ales în
camerele cu sistem mecanic de ventilaĠie ?
4. Sistemul de ventilatie este prevăzut cu filtre HEPA ?
5. VentilaĠia mecanică perturbă fluxul de aer laminar în interiorul sau în jurul hotelor de
securitate biologică sau al hotelor de protecĠie chimică ?

Iluminare
1. Iluminarea este adecvată (ex. 300 – 400 lx.) ?
2. Există iluminare locală la nivelul meselor de lucru ?
3. Este asigurată o iluminare uniformă, fără locuri întunecoase sau slab luminate în încăperi
sau pe coridoare ?
4. Lămpile fluorescente sunt dispuse paralel cu mesele de lucru ?
5. Lumina lămpilor fluorescente este corespunzătoare cromatic (compensată) ?

Servicii
1. Este fiecare încăpere a laboratorului prevăzută cu suficiente chiuvete, apă, prize de
electricitate úi guri de gaz pentru a permite desfăúurarea activităĠii în condiĠii de securitate ?
2. Există programe adecvate de întreĠinere curentă úi inspecĠie periodică pentru siguranĠe,
prize, instalaĠii de iluminat, cabluri, conducte, etc. ?
3. DefecĠiunile sunt remediate în timp optim ?
4. Există un serviciu tehnic propriu de reparaĠii úi întreĠinere, cu personal calificat, care să aibă
cunoútinte referitoare la activitatea specifică de laborator ?
5. Accesul personalului de întreĠinere în diferite zone ale laboratorului este controlat úi
consemnat ?
6. Dacă nu există un serviciu tehnic úi de întreĠinere propriu, au fost contactate firme de
reparaĠii úi întreĠinere care să se fi familiarizat cu echipamentele úi activitatea din laborator ?
7. Există o unitate pentru întreĠinerea curăĠeniei ?
8. Accesul personalului pentru curăĠenie în diferite zone ale laboratorului este controlat úi
consemnat ?
9. Sunt asigurate serviciile IT în condiĠii de securizare ?

MĄsuri de biosecuritate
1. A fost făcută o evaluare calitativă a riscurilor pentru care este necesar un sistem de alarmă ?
2. S-a făcut o evaluare a riscurilor úi au fost stabilite planuri de intervenĠie conform
priorităĠilor ?
3. Intreaga clădire rămâne încuiată în afara programului de lucru ?
4. Uúile úi ferestrele sunt asigurate împotriva spargerilor ?
5. Accesul în încăperile în care se află materiale periculoase sau aparatură scumpă este
controlat úi consemnat ?
6. În afara programului aceste încăperi sunt încuiate ?

2
112
 22.22. listaDE
LISTA deEXAMINARE
examinare privind
PRIVINDsiguranţa
SIGURANğA

Prevenirea ûi combaterea incendiilor

1. Există un sistem de alarmă în caz de incendiu ?
2. Ieúirile de incendiu sunt accesibile ?
3. Sistemul de detectare a incendiilor există, funcĠionează úi este testat periodic ?
4. Există monitorizare din partea echipelor de pompieri ?
5. Ieúirile sunt semnalizate luminos în mod adecvat ?
6. Drumul către ieúire este marcat atunci când nu este evident ?
7. Toate ieúirile sunt, accesibile úi descuiate în timpul programului ?
8. Există ieúiri ascunse de elemente de decor, mobilă sau aparatură ?
9. Accesul către ieúiri este asigurat în aúa fel încât să nu fie necesară traversarea unor zone
periculoase ?
10. Toate ieúirile conduc spre spaĠii deschise ?
11. Coridoarele, spaĠiile de trecere úi holurile sunt libere úi fără obiecte care să împiedice
deplasarea personalului úi folosirea mijloacelor destinate stingerii incendiilor ?
12. Echipamentul pentru stingerea incendiilor este uúor de identificat printr-un cod de culori
adecvat ?
13. Stingătoarele de incendiu portabile sunt încărcate cu regularitate, funcĠionează úi se află în
permanenĠă în locurile special desemnate ?
14. Încăperile cu risc potenĠial de incendiu sunt echipate cu stingătoare úi/sau echipamente
contra incendiilor ?
15. În cazul în care într-o încăpere se folosesc lichide úi gaze inflamabile, ventilatia mecanică
este suficientă pentru a elimina vaporii inainte de atingerea unei concentraĠii periculoase ?
16. Personalul este instruit pentru a interveni în caz de incendiu ?

Stocarea lichidelor inflamabile

1. Depozitul de lichide inflamabile este separat de clădirea principală ?
2. Depozitul de substanĠe inflamabile este clar semnalizat ca zonă cu risc de incendiu ?
3. Are un sistem de ventilaĠie propriu, care să fie separat de clădirea principală ?
4. Comutatoarele electrice sunt protejate sau plasate în afara depozitului ?
5. InstalaĠia de iluminat este asigurată împotriva aprinderii eventualilor vapori prin scânteie ?
6. Lichidele inflamabile sunt păstrate în containere adecvate, ventilate, construite din materiale
neinflamabile ?
7. ConĠinutul containerelor este corect menĠionat pe etichetă ?
8. Stingătoarele, păturile ignifuge úi alte echipamente contra incendiilor există úi sunt plasate în
afara, dar în imediata apropiere a depozitului ?
9. InscripĠiile care interzic fumatul se află la vedere în afara úi în interiorul depozitului de lichide
inflamabile ?
10. În laborator sunt stocate numai cantităĠi minime de substanĠe inflamabile ?
11. Sunt acestea Ġinute în spaĠii special amenajate, destinate substanĠelor inflamabile ?
12. Aceste spaĠii poartă inscripĠiile « Lichide inflamabile-Pericol de incendiu » ?
13. Personalul este instruit pentru manipularea úi folosirea corectă a lichidelor inflamabile ?

Gazele comprimate ûi lichefiate

1.Containerele pentru gaz sunt corect etichetate úi marcate cu coduri de culoare adecvate ?
2. Cilindrii cu gaz comprimat úi valvele acestora pentru presiune înalta úi reductorii de presiune
sunt inspectaĠi periodic ?
3.Valvele de reducĠie sunt întreĠinute corespunzător ?
4. Indicatorul de presiune este conectat când cilindrul se află în funcĠiune ?
5. Capacul de protecĠie este pus în timpul transportului sau când cilindrul nu funcĠionează ?

3
113
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

6. Cilindrii cu gaz comprimat sunt depozitaĠi corespunzător, astfel încât să nu cadă în cazul
unor dezastre naturale ?
7.Cilindrii (buteliile) cu gaz lichefiat úi rezervoarele de produse petroliere lichide sunt ferite de
sursele de căldură ?
8. Personalul este corect instruit pentru a folosi úi transporta corect gazele comprimate úi
lichefiate ?

Pericole de naturĄ electricĄ

1. Toate instalaĠiile electrice noi, înlocuirile, modificările úi reparaĠiile sunt făcute în conformitate
cu normele naĠionale de siguranĠă ?
2. InstalaĠia electrică are împământare ?
3. Sunt protejate toate circuitele din laborator cu siguranĠe, siguranĠe de împământare úi
dispozitive de deconectare de la reĠea ?
4. Dispozitivele electrice existente sunt avizate pentru a fi folosite în laborator ?
5. Cordoanele electrice ale aparatelor au lungime adecvată (sunt contraindicate cablurile prea
lungi), sunt în bună stare úi lipsite de uzuri, crăpături úi tăieturi ?
6. Este fiecare priză destinată unui singur aparat ? (nu se recomandă folosirea de prize
multiple)

Echipamentul de protecġie pentru personal

1. Există echipament de protecĠie specific pentru întreg personalul, ex. mănuúi, halate, úorĠuri,
salopete ?
2. Există echipament special pentru lucrul cu substanĠe chimice, radioactive úi cancerigene
(sorĠuri de cauciuc, mănuúi pentru chimicale); există mănuúi rezistente la căldură pentru
descărcarea autoclavelor úi pupinelelor ?
3. Există ochelari de protecĠie, măúti, scuturi (vizoare) tranparente pentru faĠă ?
4. Există dispozitive pentru spălarea ochilor ?
5. Exista duúuri pentru situaĠii de urgenĠă ?
6. ProtecĠia împotriva radiaĠiilor se realizează conform standardelor naĠionale úi internaĠionale,
inclusiv existenĠa dozimetrelor ?
7. Există măúti de gaze curăĠate, dezinfectate úi controlate cu regularitate; sunt ele păstrate la
îndemână úi în condiĠii igienice ?
8. Există filtre corespunzătoare tipurilor de măúti (ex: filtre HEPA pentru microorganisme, filtre
adecvate pentru gaze sau particule ?
9. Măútile de gaze individuale au fost testate pentru etanúeitate pe faĠa persoanelor respective ?

Protecġia ûi starea de sĄnĄtate a personalului

1. Există un serviciu de medicină profesională pentru personal ?
2. Trusele de prim ajutor sunt plasate în locuri accesibile ?
3. Există personal calificat pentru a acorda primul ajutor ?
4. Aceútia sunt instruiĠi pentru a face faĠă situaĠiilor de urgenĠă specifice laboratorului (contact
cu substanĠe corozive, ingestie accidentală de substanĠe toxice sau infectante) ?
5. Personalul auxiliar (de ex. personalul care face curăĠenia úi cel administrativ) a fost instruit
asupra riscurilor potenĠiale pe care le prezintă laboratorul úi materialele pe care le manipulează ?
6. Sunt afiúate anunĠuri vizibile cuprinzând numele persoanelor care pot acorda primul ajutor úi
telefoanele serviciilor de urgenĠă ?
7. Femeile de vârstă fertilă sunt informate despre riscurile úi conscinĠele posibile pe care le
implică lucrul cu substanĠe carcinogene, mutagene, teratogene úi cu bacterii ?

4
114
 22.22. listaDE
LISTA deEXAMINARE
examinare privind
PRIVINDsiguranţa
SIGURANğA

8. . Femeile de vârstă fertilă care bănuiesc sau sunt sigure că sunt însărcinate útiu că trebuie
să-úi informeze úefii în scopul eventualei schimbări a locului de muncă pe perioada sarcinii ?
9. Există un program de imunizări adaptat specificului laboratorului ?
10. Se efectuează teste cutanate úi radiologice pentru cei care lucrează în condiĠii de risc TBC
sau alte teste specifice pentru alte infecĠii ?
11. Există o evidenĠă a bolilor profesionale úi a accidentelor de muncă ?
12. Există semnale, sigle úi afiúe de avertizare pentru prevenirea úi reducerea riscului de
accidente ?
13. Personalul este instruit pentru respectarea precauĠiilor de biosiguranĠă ?
14. Personalul este încurajat să raporteze expunerile potenĠiale ?

Echipamentul de laborator
1. Întregul echipament a fost certificat ca sigur pentru folosire autorizat sub raportul folosirii în
condiĠii de securitate ?
2. Există proceduri scrise pentru decontaminarea echipamentului înainte de a fi supus
operaĠiunilor de întreĠinere ?
3. Hotele de siguranĠă biologică úi hotele de protecĠie chimică sunt întreĠinute úi verificate
periodic ?
4. Autoclavele úi alte aparate care funcĠionează sub presiune sunt verificate periodic ?
5. Rotoarele úi port-cuvele centrifugilor sunt verificate periodic ?
6. Filtrele HEPA sunt înlocuite periodic ?
7. Se folosesc pipete în locul acelor de seringă ?
8. Sticlăria ciobită sau crăpată este întotdeauna aruncată úi nu refolosită ?
9. Există containere speciale pentru sticlăria spartă ?
10. Se foloseste de preferinĠă material plastic în locul sticlăriei ori de câte ori este posibil ?
11. Se folosesc containere speciale pentru obiecte înĠepătoare/ tăietoare folosite ?

Materiale infecġioase
1. Primirea probelor se face în condiĠii de securitate ?
2. Se păstrează înregistrări ale probelor recepĠionate ?
3. Probele sunt despachetate în hota de siguranĠă biologică cu grija úi atenĠia cuvenite pentru a
evita spargerea úi scurgerea/stropirea ?
4. Se folosesc mănuúi úi alte echipamente de protecĠie pentru despachetarea probelor ?
5.Personalul este instruit în ceea ce priveúte transportul produselor infecĠioase conform
legislaĠiei naĠionale úi/sau internaĠionale ?
6. Este menĠinută ordinea úi curăĠenia pe mesele de lucru ?
7. Îndepărtarea materialelor infecte se face cel puĠin o dată pe zi, iar tratarea úi evacuarea lor
se face fără riscuri pentru personal úi pentru mediul înconjurător ?
8. Au fost instruiĠi toĠi membrii laboratorului asupra procedurilor de urmat în cazul în care se
produce spargerea úi împrăútierea de culturi microbiene úi materiale infecĠioase ?
9. Eficacitatea sterilizării este controlată prin utilizarea de indicatori fizici, chimici úi biologici ?
10. Există o procedură scrisă pentru decontaminarea cu regularitate a centrifugilor ?
11. Cupele sau suporĠii pentru cupe ai centrifugilor sunt prevăzuĠi cu capace etanúe ?
12. Se folosesc curent úi corect dezinfectanĠii indicaĠi ?
13. Personalul care lucrează în laboratoare cu nivel de biosecuritate 3 úi 4 este pregătit în mod
corespunzător prin instructaje speciale ?

Chimicale ûi substanġe radioactive

1. Chimicalele incompatibile între ele sunt stocate úi manipulate separat ?

5
115
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(N758 laboratoare
LABORATOARE

2. Sunt toate chimicalele etichetate corect cu menĠionarea denumirii corecte úi avertizare

asupra pericolelor legate de manipulare ?
3. Sunt expuse la vedere afiúe de avertizare cu privire la riscul de accidentare legat de
manipularea unor chimicale ?
4. Exista truse pentru curăĠarea/neutralizarea chimicalelor vărsate ?
5. Personalul este instruit cu privire la măsurile ce trebuie luate în cazul scurgerilor sau vărsării
de chimicale periculoase ?
6. SubstanĠele inflamabile sunt depozitate corect úi în siguranĠă în cantităĠi minime în locuri
securizate ?
7. Există cărucioare/suporturi pentru transportul sticlelor ?
8. Există un responsabil cu protecĠia împotriva radiaĠiilor, sau un manual de referinĠă la
îndemâna personalului, spre consultare ?
9. Personalul este instruit corespunzător pentru lucrul cu substanĠe radioactive ?
10. Există evidenĠe úi înregistrări corecte ale stocurilor úi consumurilor de substanĠe radioactive
folosite ?
11. Există ecrane de protecĠie împotriva radiaĠiilor ?
12. Este monitorizat gradul de iradiere al personalului ?

6
116
Anexa 1
Primul-ajutor

Primul ajutor în caz de expunere accidentală la material real / potenĠial infecĠios constă
în aplicarea imediat după eveniment, de către o persoană avizată, a tratamentului medical
adecvat chiar la locul producerii accidentului.
Primul ajutor se acordă respectând metoda aprobată pentru o anumită expunere,
urmând ca îngrijirile să fie continuate de către un medic de specialitate pentru tratarea
consecinĠelor accidentului.
Echipamentul minim necesar pentru acordarea primului ajutor constă în:
1. Trusa de prim-ajutor,
2. Îmbrăcăminte de protecĠie úi echipament de siguranĠă pentru persoana care asigură
primul ajutor,
3. Echipament de irigare oculară.

1. Trusa de prim-ajutor
Trusa de prim-ajutor va fi confecĠionată din materiale care să asigure protecĠia
conĠinutului împotriva prafului úi a umidităĠii. Trusa va fi păstrată la loc vizibil, uúor de
recunoscut úi de accesat. Prin convenĠie internaĠională, trusa de prim–ajutor este identificată
printr-o etichetă cu o cruce albă pe fond verde.
Trusa de prim-ajutor trebuie să conĠină:
1. InstrucĠiuni generale de utilizare úi lista de inventar a acesteia
2. Comprese sterile de diferite dimensiuni în ambalaje individuale
3. Comprese sterile oculare cu bandaje de ataúare
4. Comprese triunghiulare
5. Comprese sterile de acoperire a rănilor
6. Ace cu siguranĠă
7. Feúe sterile simple
8. Ghid / manual de acordare a primului-ajutor de calitate, de exemplu, editat de Crucea
Roúie InternaĠională.

2. Echipamentul pentru protecġia celui care acordĄ primul-ajutor

1. Piesa pentru respiraĠia „gură-la-gură”
2. Mănuúi de cauciuc úi alte mijloace de protecĠie împotriva expunerii la sânge.
3. Trusa de curăĠenie/neutralizare a dispersărilor de sânge (vezi Capitolul 14).

3. Echipamentul de irigare ocularĄ

Echipamentul de irigare oculară trebuie să fie la îndemână, iar personalul bine instruit
pentru utilizarea sa corectă.

117
117
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

Procedurile de prim ajutor dupĄ expunerea accidentalĄ la material infecġios

1. Înġeparea, tĄierea, zgârierea, abraziunea accidentalĄ
x Consideră ca fiind un risc de expunere semnificativ orice leziune cu corpuri ascuĠite,
tăioase, chiar dacă nu sunt urme de sânge vizibile la locul leziunii úi tegumentul nu
pare a fi fost lezat serios.
x Spală imediat abundent zona afectată cu un jet de apă, apoi cu apă úi săpun.
x Dezinfectează zona cu un antiseptic activ, eficient, proaspăt preparat; aplică un
pansament steril dacă este necesar.
x Raportează incidentul úefului de laborator úi medicului epidemiolog-infecĠionist.

2. Contactul accidental cu material infecġios

Categoria include orice contact neprotejat al tegumentului prezentând soluĠii de
continuitate, a mucoasei bucale, nazale sau a globului ocular cu material potenĠial infecĠios.
x Spală abundent imediat zona tegumentară cu jet de apă úi săpun. Foloseúte doar apă
pentru cavitatea bucală úi, respectiv, ser fiziologic steril pentru globul ocular.
x Raportează imediat incidentul úefului de laborator úi medicului epidemiolog /
infecĠionist.

3. Acġiuni imediate dupĄ expunerea accidentalĄ

Indiferent de potenĠialii agenĠi microbieni patogeni, conĠinuĠi de materialul infecĠios
implicat în expunerea accidentală potenĠial infectantă, se impun câteva măsuri imediate:
x Se va preleva o probă de sînge de la accidentat pentru testări de bază (afirmarea /
infirmarea unei / unor infecĠii preexistente accidentului cu etiologie: HBV +/- HDV,
HCV, HIV, Treponema pallidum, etc.).
x O contraprobă de ser se va păstra în congelator pentru investigaĠii suplimentare.
x Se va preleva (dacă este posibil) o probă de sânge de la subiectul de la care provine
materialul biologic potenĠial infectios (teste paralele cu accidentatul).
RaĠiunea pentru care se fac aceste prelevări este de :
o a stabili caracterul profesional / neprofesional al unei / unor imbolnăviri ulterioare;
o a se adopta o atitudine terapeutică imediată, raĠională úi eficientă faĠă de
accidentat;
o a stabili durata de urmărire/ supraveghere clinică úi de laborator a accidentatului (în
general, pe durata maximă de incubaĠie a agentului/ agenĠilor infecĠioúi potenĠial / real
existenĠi în materialul infecĠios implicat în accident.
x În cursul investigării unei izbucniri epidemice, trebuie stabilite proceduri adecvate,
specifice de prevenĠie úi tratament úi de urmărire pe durata maximă de incubare
(pentru agentul etiologic incriminat) a personalului implicat în acĠiune.
x În cursul unei izbucniri epidemice suspectate de a fi o febră hemoragică, personalul
implicat în investigarea focarului va fi monitorizat de două ori pe zi, timp de trei
săptămâni pentru starea generală úi temperatură.
x Dacă un detaliu procedural este identificat drept cauza generatoare a accidentului,
este necesar a se întreprinde o acĠiune corectivă.

118
118
Anexa 2
Imunizarea personalului

Evaluarea riscurilor pe care le implică lucrul cu diferiĠi agenĠi microbieni trebuie să facă
obiectul unor discuĠii amănunĠite cu specialiútii în domeniu.

Disponibilitatea úi existenĠa autorizaĠiilor de punere pe piaĠă locală, avizarea de către

Ministerul SănătăĠii úi utilitatea unor vaccinuri úi/sau medicamente (în special antibiotice) pentru
cazurile de expunere accidentală trebuie să fie evaluate úi luate în considerare atunci când se
intenĠionează a se lucra cu anumiĠi agenĠi microbieni.
De asemenea, screening-ul serologic prealabil al personalului expus la un anumit risc
infecĠios (când este disponibil un vaccin specific) se impune înaintea unei vaccinări, deoarece
poate depista starea de imunitate dobândită (vaccinări, infecĠii anterioare) a unei părĠi a
personalului pentru care vaccinarea este inutilă.
Dacă un vaccin / anatoxină este avizat de Ministerul SănătăĠii úi este disponibil,
vaccinarea personalului va fi efectuată abia dupa evaluarea riscului unei posibile expuneri
accidentale úi după evaluarea clinică a stării de sănătate a personalului vizat.
Va fi luată în considerare úi existenĠa / accesibilitatea la servicii clinice de specialitate pentru
managementul cazurilor posibile de expuneri accidentale la agenĠi microbieni.

119
119
Anexa 3
Centre colaboratoare ale OMS în domeniul
biosiguranġei

InformaĠii în privinĠa cursurilor de instruire úi a materialelor informative de profil

disponibile pot fi obĠinute prin solicitare în scris de la oricare dintre următoarele:

• Biosafety programme, Department of Communicable Disease Surveillance and

Response, World Health Organization, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Switzerland
(http://www.who.int/csr/).

• WHO Collaborating Centre for Biological Safety, Swedish Institute for Infectious
Disease Control, Nobels Väg 18, S-171 82 Solna, Sweden
(http://www.smittskyddsinstitutet.se/English/english.htm).

• WHO Collaborating Centre on Biosafety Technology and Consultative Services, Office

of Laboratory Security, Health Canada, 100 Colonnade Road, Loc.: 6201A, Ottawa, Ontario,
Canada K1A 0K9 (http://www.hc-sc.gc.ca/pphb-dgspsp/ols-bsl).

• WHO Collaborating Centre for Applied Biosafety Programmes and Training, Office of
Health and Safety, Centers for Disease Control and Prevention, 1600 Clifton Road, Mailstop
F05, Atlanta, GA 30333, USA (http://www.cdc.gov/).

• WHO Collaborating Centre for Applied Biosafety Programmes and Research, Division
of Occupational Health and Safety, Office of Research Services, National Institutes of Health,
Department of Health and Human Services, 13/3K04 13 South Drive MSC 5760, Bethesda, MD
20892-5760, USA http://www.nih.gov/).

• WHO Collaborating Centre for Biosafety, Victorian Infectious Diseases Reference

Laboratory, 10 Wreckyn St, Nth Melbourne, Victoria 3051, Australia. Postal Address:Locked
Bag 815, PO Carlton Sth, Victoria 3053, Australia (http://www.vidrl.org.au/).

121
121
Anexa 4
Siguranġa microbiologicĄ a echipamentelor

În cursul utilizării, anumite echipamente pot genera pericole de contaminare

microbiologică.
Alte echipamente sunt concepute special pentru a preveni sau reduce riscurile de
contaminare microbiologică (vezi Capitolul 11).

Echipamente care pot genera pericole de contaminare microbiologicĄ

În Tab. A4-1 sunt cuprinse echipamentele úi operaĠiunile care pot genera pericole de
contaminare microbiologică precum úi sugestii privind modul în care pot fi eliminate sau reduse
aceste riscuri.

Tabel A4-1. Echipamente úi operaĠiuni care pot genera pericole

Echipament Riscul MĄsuri de eliminare sau reducere a riscului
Ace de Inoculare x Nu reacoperiĠi acele úi nu retezaĠi acele
seringă accidentală, x Folositi seringi cu sistem tip baionetă de blocare a
aerosoli, stropire acului sau seringi de unică utilizare la care acul este
parte integrantă a seringii pentru a preveni detaúarea
acului de seringă.
x Folositi tehnici corecte de laborator, ex :
- umpleĠi seringa cu atenĠie pentru a reduce la minimum
cantitatea de bule de aer sau formarea de spumă în
inocul
- evitaĠi folosirea seringilor pentru a amesteca lichide
infecĠioase; dacă totuúi le folosiĠi asiguraĠi-vă că vârful
acului este imersat în lichid úi evitaĠi expulzarea din
seringă cu forĠă excesivă
- înfăúuraĠi acul úi amboul într-un tampon de vată
imbibat în dezinfectantul corespunzător înainte de a
extrage acul din capacul/dopul de cauciuc al unui flacon
- eliminaĠi excesul de lichid úi bulele de aer Ġinând
seringa vertical într-un tampon de vată imbibat în
dezinfectant sau într-un flacon
x EfectuaĠi toate operaĠiunile cu material infecĠios într-o HSB
x ImobilizaĠi animalele în timpul inoculării. FolosiĠi ace
boante sau canule pentru inocularea intranazală sau
orală. LucraĠi într-o HSB.
x AutoclavaĠi acele de seringă după utilizare úi
asiguraĠi-vă că evacuarea lor se face corect. Dacă acul
úi seringa nu formează un dispozitiv unitar, nu le
dezasamblaĠi înainte de autoclavare
Centrifuga Aerosoli, stropire x FolosiĠi cupe cu capac sau rotoare cu capac etanú.
úi spargerea DeschideĠi cupele sau rotoarele după ce aerosolii s-au
cupelor depus (30 min) sau în HSB

123
123
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRUpentru laboratoare
LABORATOARE

Echipament Riscul MĄsuri de eliminare sau reducere a riscului

Ultracentrifuga Aerosoli, stropire x InstalaĠi un filtru HEPA între centrifugă úi pompa de vid
úi spargerea x ÎnregistraĠi orele de functionare pentru fiecare rotor úi
cupelor respectaĠi un program preventiv de supraveghere a
funcĠionării (service) pentru a reduce riscul unor
defecĠiuni mecanice.
x UmpleĠi úi goliĠi cupele într-o HSB
Exicatoare Explozie, răspân- x AsiguraĠi-vă de integritatea capsulei din sârmă din
pentru dire de materiale jurul catalizatorului
anaerobioză infecĠioase
Desicatoare Implozie, x AúezaĠi-le într-o cuúcă rezistentă din plasă de sârmă
dispersarea
fragmentelor de
sticlă úi materiale
infecĠioase
Omogeniza- Aerosoli, scurgeri x EfectuaĠi operaĠiunile úi deschideĠi echipamentul în
toare, aparate úi spargeri ale HSB
pentru containerului x FolosiĠi modele special concepute care previn
fragmentarea scurgeri pe la garniturile pieselor rotative sau ale
Ġesuturilor capacelor sau folosiĠi aparate cu incinte etanúe
x Înainte de a deschide omogenizatorul aúteptaĠi 30
min, pentru a permite aerosolilor să se depună.
Refrigerarea condensează aerosolii
x Dacă folosiĠi un omogenizator manual, înfăúuraĠi
tubul într-un material absorbant
Sonicatoare úi Aerosoli, tulburări x EfectuaĠi operaĠiunile úi deschideĠi echipamentul în
băi cu auditive, dermatite HSB
ultrasunete x AsiguraĠi izolarea împotriva ultrasunetelor
x UtilizaĠi mănuúi pentru a vă proteja împotriva
efectelor chimice ale detergenĠilor
Agitatoare Aerosoli, stropire x EfectuaĠi operatiunile în HSB sau în niúe speciale
pentru culturi, vărsare x UtilizaĠi pentru culturi recipiente solide, închise etanú,
shakere, cu capac înúurubat, prevăzute cu filtre protectoare dacă
mixere este necesar, úi bine securizate.
Liofilizatoare Aerosoli úi x UtilizaĠi filtre de aer pentru a proteja dispozitivul de vid
contaminare prin x UtilizaĠi o metodă eficientă de decontaminare, de ex.
contact direct chimică
x AsiguraĠi-vă de existenĠa unor capcane pentru
umezeală úi a unui condensator de vapori.
x InspectaĠi atent toate recipientele din sticlă pentru vid
pentru a observa eventuale zgârieturi sau crăpături
UtilizaĠi numai sticlărie special concepută pentru vid
Băi de apă Creúterea x AsiguraĠi curăĠarea úi dezinfecĠia periodică
microorganismelor x Nu utilizaĠi azida de sodiu pentru a preveni creúterea
Formarea de microorganismelor
compuúi explozivi
ai azidei de sodiu
cu anumite metale

124
124
 Anexa
Anexa 4. siguranţaMICROBIOLOGICĂ
4. SIGURANğA microbiologică aAechipamentelor
ECHIPAMENTELOR

Pe lângă riscurile microbiologice, riscurile produse de echipament trebuie anticipate úi

prevenite. Tabelul A4-2 prezintă câteva cauze ale accidentelor generate de echipamente.

Tabel A4-2. Cauze mai frecvente ale accidentelor generate de echipamente

Accident Cauza accidentului MĄsuri de reducere sau eliminare
a riscului
Concepere sau construcĠie greúită
Fire electrice in incubatoare Creúterea necontrolată x Respectarea standardelor
a temperaturii. naĠionale
Electrocutări Împământare
defectuoasă
Utilizare improprie
Accidente de centrifugare Neechilibrarea cupelor x Instruirea úi supravegherea
personalului
Explozia incubatoarelor Utilizarea unui gaz x Instruirea úi supravegherea
pentru anaerobioza necorespunzător personalului
Adaptare improprie
Explozie în recipiente sub Transportul impropriu al x Utilizarea unui echipament
vid de uz casnic azotului lichid corespunzător
Explozie în frigidere de uz Chimicale periculoase x Păstrarea solvenĠilor úi extractelor
casnic depozitate in containere cu punct de aprindere scăzut numai
nerezistente la aprin- în frigidere úi containere rezistente
dere úi explozii. Ex : eter la aprindere úi explozii
în recipient cu dop
înúurubat care permite
scurgerea
ÎntreĠinere incorectă
Foc în flam-fotometru Incorecta reasamblare a x Instruirea úi supravegherea
componentelor cu ocazia personalului
reparaĠiilor úi operaĠiunilor
de întreĠinere

125
125
ANEXA 5

SubstanĠele chimice: pericole

úi precauĠii

Această anexă cuprinde informaĠii de bază cu privire la sănătate úi siguranĠă, informaĠii

úi precauĠii de protecĠie referitoare la o listă selectată de substanĠe chimice folosite în mod
obiúnuit în laboratoarele de sănătate publică úi în cele de cercetare medicală. Această listă nu
este exhaustivă, absenĠa din ea a unei anumite substanĠe chimice nu implică úi faptul că
aceasta nu este periculoasă. Toate substanĠele chimice din laborator trebuie manipulate cu
atenĠie úi de o manieră care să minimalizeze riscurile de expunere.

127

127
 Tabel A5-1. SubstanĠe chimice: pericole úi precauĠii

SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE
GHID

Acetaldehida Lichid incolor sau IritaĠie moderată a Extrem de inflamabil ; Se vor evita flacăra deschisă, În contact cu aerul poate forma
ghid

CH3CHO gaz cu miros ochilor úi tractului amestecul vapori / aer scânteile, fumatul, contactul peroxizi explozibili. Poate
înĠepător, aromă respirator. Afectează este explozibil ; cu suprafeĠe fierbinĠi. Se polimeriza sub influenĠa acizilor,
de fructe; SNC, tractul respirator, punct de aprindere - stochează în recipiente materialelor alcaline,în prezenĠa
NAğIONAL

punct topire - rinichii. Posibil 39ºC, interval închise ermetic, la distanĠă de urmelor de metale. Agent puternic
naţional

121ºC, carcinogen. inflamabil 4-57%.. oxidanĠi; se stochează doar reducător, reacĠionează violent cu
DEde

punct fierbere dacă este stabilizat. Se va oxidanĠii, cu variate substanĠe

21ºC. lucra în niúa de protectie organice, cu halogenii, acidul
chimică sau în spaĠii bine sulfuric úi amine.
ventilate, cu mănuúi din
cauciuc, ochelari de protecĠie

128
úi protecĠie respiratorie.
BIOSIGURANğĂ

Acetat de Cristale albe, Extrem de toxic prin Se păstrează în recipiente

taliu delicvescente ; ingestie, cu posibil efect bine închise. Se lucrează în
biosiguranţăPENTRU

TIC2H3O2 punct topire cumulativ. Afectează niúa de protecĠie chimică, în

110ºC; sistemul nervos úi hotă sau cu ventilaĠie cu
foarte solubil în cardiovascular. exhaustarea aerului ; cu
apă. Vătămător în caz de îmbrăcăminte de protecĠie
contact cu ochii sau cu incluzând filtru respirator
pielea. pentru pulberi, ochelari de
laboratoare
pentru LABORATOARE

protecĠie chimică, mănuúi din

cauciuc sau plastic, protecĠia
ochilor.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Acetilena Gaz incolor, cu Asfixiant ; cauzează Deosebit de Pentru protecĠia pielii se Agent puternic reducător ;
HCŁCH miros slab eteric degerături la contactul inflamabil ; folosesc mănuúi izolatoare, reacĠionează violent cu oxidanĠii úi
sau de usturoi ; se cu pielea. interval inflamabil 2,5- ochelari de protecĠie úi scuturi cu florurile úi clorurile în prezenĠa
livrează în 100%. transparente pentru faĠă. Se luminii. ReacĠionează cu cuprul,
containere sub vor evita flacăra deschisă, argintul úi mercurul sau cu
presiune, dizolvat scânteile úi fumatul. Se sărurile acestora, formând
Anexa

în acetonă ; lucrează cu ventilaĠie locală compuúi sensibili la úocuri (pericol

ANEXA

punct topire -81ºC, de exhaustare, echipamente de explozii).

sublimează la electrice úi sisteme de
-84ºC. iluminare protejate contra
exploziei.
5. substanţele

Acetona Lichid incolor Uúoară iritaĠie a ochilor, Deosebit de Recipientele care o conĠin se ReacĠionează violent cu oxidanĠii Se stochează în
volatil cu miros nasului úi gâtului. inflamabilă ; stochează în zone bine (acid cromic úi acid nitric) úi cu recipiente úi vase
5. SUBSTANğELE

CH3COCH3
dulceag ; Inhalarea poate cauza punct de aprindere - ventilate, la distanĠă de surse cloroformul în prezenĠa bazelor. mari, cu împămân-

129
chimice:

punct topire -95ºC, ameĠeli, narcoză úi 18ºC, de foc. Se va evita inhalarea Incompatibil cu amestecuri tare pentru a
punct fierbere comă. limite explozibile 2,2- vaporilor. Se manipulează cu concentrate de acid sulfuric úi preveni acumu-
CHIMICE:

56ºC ; 12,8%. protecĠie respiratorie úi nitric. lările úi descărcă-

miscibil cu apa. oculară. rile de electricitate
statică.
pericole

Acetonitril Lichid incolor cu Iritare a căilor Deosebit de Se vor evita flacăra deschisă, ReacĠionează cu soluĠii apoase
PERICOLE

CH3CN miros aromatic; respiratorii, a ochilor úi inflamabil ; scânteile, fumatul úi contactul acide úi bazice, producând gaze
punct topire -46ºC, pielii. Expunerea poate punct de aprindere cu oxidanĠi. Se manipulează úi vapori toxici. ReacĠionează cu
punct fierbere determina convulsii, 12,8ºC, limite numai în spaĠii fără sursă de oxidanĠi puternici. Atacă anumite
şi precauţii

82ºC. pierderea cunoútinĠei, explozibile 3,0-16%. foc. Se stochează în feluri de plastic, cauciuc úi
intoxicare cu cianuri. recipiente închise etanú, Ġesături. Descompunerea prin
ùI PRECAUğII

separat de oxidanĠi. Se ardere produce acid cianhidric úi

lucrează cu ventilaĠie de oxizi de azot.
exhaustare. Se evită contactul
cu pielea, ochii úi mucoasele.
Se foloseúte protecĠie respira-
torie úi mănuúi din cauciuc.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Acid acetic Lichid incolor cu Coroziv; produce arsuri Inflamabil ; Se va evita inhalarea ReacĠionează violent sau exploziv
CH3CO2H miros înĠepător ; severe; vaporii sunt punct de aprindere vaporilor. În cazul contactului cu oxidanĠii.
punct topire 17ºC, iritanĠi. Efectele pot fi 40ºC, cu ochii se clăteúte imediat cu
punct fierbere tardive. interval inflamabil 5,4- apă úi se solicită asistenĠă
118ºC ; 16%. medicală. Se manipulează cu
miscibil cu apa. mănuúi din nitril úi cu
asigurarea protecĠiei oculare.
GHID NAğIONAL

Acid Lichid incolor, Coroziv pentru ochi, Se va evita inhalarea ReacĠioneaza violent cu bazele La foc eliberează
ghid naţional

clorhidric fumegând, cu sistemul respirator úi vaporilor; se asigură protecĠie (solide úi soluĠii concentrate), emanaĠii de vapori
(10-37%) miros înĠepător ; piele ; inhalarea repetată respiratorie. În caz de contact exploziv în contact cu úi gaze foarte
HCl punct fierbere - a vaporilor poate cauza cu ochii, se clăteúte imediat permanganatul de potasiu solid. toxice.
121ºC ; bronúită cronică. cu apă úi se solicită asistenĠă La contactul cu numeroase
miscibil cu apa. medicală; în caz de contact cu metale generează gaze toxice
DE BIOSIGURANğĂ

pielea, se spală imediat cu sau explozive.

130
apă din abundenĠă. Se
de biosiguranţă

lucrează în niúa de protecĠie

chimică, cu mănuúi din
PENTRU

cauciuc sau plastic úi protecĠie

pentru

oculară (ochelari de lucru sau

ochelari de protecĠie)

Acid cromic Fulgi sau pudră Iritant pentru ochi, piele úi Se descompune la Se previne contactul cu In soluĠie apoasă este un acid
CrO3 roúu-închis utilizat tractul respirator. temperaturi de peste tegumentele úi ochii, úi puternic ce reacĠioneaza cu
LABORATOARE

frecvent în soluĠie Contactul prelungit sau 250ºC în oxid cromic úi inhalarea prafului fin. Se bazele úi este coroziv. Oxidant
apoasă ; repetat cu pielea poate oxigen, cu pericol lucrează în spaĠii cu ventilaĠie,
laboratoare

punct topire 197ºC. cauza dermatite, ulcer
cromic úi sensibilizare a
pielii. Inhalarea poate
cauza reacĠii de tip ast-
matiform. Poate produce
perforare a septului nazal.
Carcinogen pentru om.
puternic, reacĠionează cu
crescut de aprindere. exhaustare locală sau substanĠe combustibile, materiale
Numeroase reacĠiii pot protecĠie respiratorie. organice sau alte materiale uúor
genera pericole. oxidabile (hârtie, lemn, sulf,
aluminiu , plastic, etc.). Coroziv
pentru metale.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Acid fosforic Lichid incolor, Coroziv, cauzează arsuri Atacă multe metale In caz de contact cu ochii, se
H3PO4 vâscos sau cristale ale pielii úi ochilor. producând hidrogen. clăteúte cu apă úi se solicită
albe higroscopice ; Eliberează gaze toxice asistenĠă medicală. Se
punct topire 42ºC, prin expunere la foc. lucrează cu mănuúi din nitril úi
se descompune protecĠie oculară.
sub punctul de
fierbere la 213ºC ;
solubil în apă.

Acid nitric Lichid »fumegând Coroziv, cauzează arsuri Oxidant ; contactul cu Se evită inhalarea vaporiilor ; Acid acetic, acid cromic, acid Acidul nitric
(50-70%) » incolor sau severe ale ochilor sau materiale combustibile se foloseúte protecĠie hidrocianic, anilină, carbon, concentrat este
HNO3 galben pal ; pielii. Inhalarea vaporilor poate produce foc. respiratorie. În caz de contact hidrogen sulfurat, baze, metale úi implicat în mai
punct topire -42ºC, poate cauza edem Eliberează gaze toxice cu ochii se spală imediat úi se multe alte substanĠe. multe reacĠii

131
punct fierbere 83ºC pulmonar. prin expunere la foc. solicită asistenĠă medicală; în periculoase decât
-121ºC; miscibil cu caz de contact cu pielea, se oricare altă
apa. spală imediat; se substanĠă chimică.
îndepărteaza îmbrăcămintea
contaminată. Se lucrează în
niúa de protecĠie chimică, cu
mănuúi din PVC, úorĠ de
plastic úi ochelari de protecĠie.

Acid oxalic Cristale incolore ; Vătămător dacă vine în Combustibil. Produce Se evită contactul cu pielea úi AgenĠi oxidanĠi; de asemenea
HO2CCO2H solubil în apă ; contact cu pielea sau gaze iritante sau toxice ochii ; se manipulează cu argintul úi mercurul úi compuúii
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

punct topire este ingerat. Pulberea prin expunere la foc. protecĠia ochilor úi cu mănuúi. acestora.
190ºC ; irită tractul respirator úi
se descompune. ochii. Solutia irită ochii úi
poate cauza arsuri ale
pielii.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Acid percloric Lichid incolor ; Coroziv, cauzează arsuri Agent puternic oxidant. Se va evita inhalarea Materiale combustibile úi agenĠi Agent puternic
HClO4 miscibil cu apa. severe ale ochilor úi Nu este combustibil, vaporilor úi orice altă reducători ; anhidrida acetică, oxidant ; poate
pielii; de asemenea dacă dar stimulează expunere ; se lucrează cu bismut úi aliajele acestuia, alcool, forma produúi
este ingerat. Vaporii sunt combustia altor îmbrăcăminte de protecĠie, metal, hârtie, lemn úi alte explozivi dacă vine
corozivi pentru ochi, substanĠe. incluzând mănuúi din nitril, materiale organice. în contact cu mai
piele úi tractul respirator. protecĠia ochilor úi protecĠia multe materiale
Inhalarea vaporilor poate feĠei. SoluĠiile fierbinĠi se anorganice sau
cauza edem pulmonar. manipulează în niúa de organice ;
protecĠie chimică sau sub contaminează
hotă. pardoselile de
lemn, băncile, etc.
Poate exploda la
percuĠie.

Acid picric Cristale galbene, Toxic prin ingestie, Exploziv când se Se menĠine tot timpul umezit Formează săruri cu numeroase Colorează pielea în
C6H2 umezite cu apă inhalare sau contact cu ususcă. cu apă sau se foloseúte doar metale, care sunt mult mai galben.

132
(NO2)3OH sau dizolvate în pielea. Ingestia poate în soluĠie alcoolică. explozive decât acidul în sine.În
2,4,6, - alcool ; produce cefalee, greaĠă. contact cu cimentul poate forma
trinitrofenol punct topire Iritant pentru ochi. picratul de calciu, care este un
122ºC, exploziv sensibil la frecare. Poate
puĠin solubil în apă. reacĠiona cu agenĠi reducători.

Acid sulfuric Lichid vâscos, SoluĠia concentrată Poate emana gaze În caz de contact cu ochii se Este un desicant oxidativ puternic Dacă se adaugă
H2SO4 incolor, inodor ; (15%) corozivă , toxice prin expunerea clăteúte imediat úi se solicită úi reacĠionează violent cu mulĠi acid concentrat în
punct topire 10ºC, cauzează arsuri severe ; la foc. Nu este asistenĠă medicală; în cazul reactivi incluzând compuúi apă poate aparea
punct fierbere vaporii sunt foarte combustibil. Multe contactului cu pielea se spală organici ai azotului, permanganat fierbere localizată.
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

340ºC (cu corozivi prin inhalare ;
descompunere). soluĠiile diluate sunt
iritante pentru ochi úi
piele ; cauzează arsuri úi
dermatite.
reacĠii pot cauza foc imediat úi se înlătură de potasiu, alcali metalici úi
sau explozie. Diluarea îmbrăcămintea contaminată. percloraĠi, materiale combustibile,
cu apă generează Se manipulează cu mănuúi oxidanĠi, amine, baze, apă, exces
căldură úi poate apare din nitril, asigurându-se de căldură úi majoritatea
fierberea. Întotdeauna protecĠia ochilor úi a feĠei. Nu metalelor.
se adaugă acidul în trebuie sĄ vinĄ în contact cu
apă, niciodata nu se substanġe inflamabile.
adaugĄ apĄ în acid.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE
Acid triclor Cristale albe Coroziv, cauzează arsuri Nu este Se evită contactul cu ochii úi ReacĠionează violent cu Se stochează în
acetic higroscopice, cu severe pentru ochi, combustibil.Poate pielea ; se lucrează cu mănuúi amestecuri de cupru / dimetil spaĠii uscate.
CCl3COOH miros pătrunzător ; piele, tractul respirator. emana gaze toxice din cauciuc sau plastic úi sulfoxid úi în contact cu baze, SoluĠiile apoase
punct topire 58ºC, prin expunere la foc. ochelari de protecĠie chimică agenĠi oxidanĠi puternici úi metale concentrate se pot
punct fierbere sau scut transparent pentru precum fierul, zincul, aluminiul. descompune
197,5ºC; protecĠia feĠii combinat cu violent.
solubil în apă, protecĠie respiratorie. În caz
etanol, dietileter. de contact cu ochii, se
clăteúte imediat úi se solicită
asistenĠă medicală.

Acroleina Lichid incolor sau Lăcrimare. IritaĠie severă Extrem de inflamabil ; Se va evita contactul cu OxidanĠi, acizi, alcali, amoniac,
CH2=CHCHO galben, cu miros respiratorie ; edem punct de aprindere - tegumentele sau cu ochii. Se amine. Polimerizează rapid dacă
înĠepător, pulmonar la nivele 26ºC, limite explozibile lucrează în niúa de protecĠie procesul nu este inhibat, în mod
dezagreabil; ridicate de expunere. 2,8-31%. chimică sau cu o bună obiúnuit cu hidrochinonă. Poate
punct topire -87ºC, Efectele pot fi tardive. ventilaĠie. forma în timp peroxizi sensibili la
punct fierbere 53ºC úocuri (pericol de explozii).

133
Amoniac Lichid incolor cu Coroziv pentru ochi, Sub forma de gaze Se stochează în recipiente ReacĠionează violent cu metale
(SoluĠii miros înĠepător ; tract respirator úi piele amoniacale ; închise etanú. În cazul grele, cum ar fi mercurul úi
amoniacale) Pentru forma sau în cazul ingestiei; interval inflamabil 15- contactului cu ochii, se spală sărurile acestuia formând produúi
gazoasă: cauzează edem 28%. imediat cu apă úi se solicită explozivi.
punct topire -78ºC, pulmonar în cazul asistenĠă medicală. Se
punct fierbere - expunerii masive la gaze lucrează în niúa de protecĠie
33ºC ; sau vapori. chimică, cu mănuúi din
pentru soluĠie 25%: cauciuc sau plastic úi ochelari
punct topire -58ºC, de protecĠie chimică.
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

punct fierbere 38ºC

miscibil cu apa.
Anhidrida Lichid incolor cu IritaĠie severă a ochilor úi Inflamabil, dezvoltă prin Se vor evita flacăra deschisă, ReacĠionează violent cu apa în
acetică miros puternic a tractului respirator expunere la foc vapori scânteile, fumatul. Se previne fierbere, cu aburii, oxidanĠii
(CH3CO) 2O înĠepător de oĠet ; superior; acĠiune sau gaze iritante sau contractul cu pielea sau ochii. puternici, alcooli, amine, baze
punct topire -73ºC, corozivă. Efectele pot fi toxice ; punct de apri- puternice úi multe alte substanĠe
punct fierbere 139ºC tardive. dere 49ºC, limite chimice. Atacă multe metale în
inflamabile 2,7-10,3%. prezenĠa apei
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Anilina Lichid uleios, de la Cianoză cauzată de Combustibil; Se stochează în recipiente OxidanĠi puternici, acizi tari.
C6H5NH2 incolor la cafeniu, methemoglobinemie. punct de aprindere închise etanú, în spaĠii
cu miros de amine IritaĠie a ochilor úi pielii. 70ºC, interval exploziv separate de oxidanĠi. Se
aromatice ; Poate fi absorbită prin 1,2-11%. previne contactul cu pielea
punct topire -6ºC, piele; expuneri repetate sau cu ochii. Se lucrează în
punct fierbere sau prelungite pot cauza spaĠii cu ventilaĠie locală sau
185ºC. sensibilizare. protecĠie respiratorie, mănuúi
úi îmbrăcăminte de protecĠie,
scuturi transpa-rente pentru
faĠă.

Argint Metal alb, se Inhalarea unei cantităĠi Nu este combustibil, Se lucrează cu exhaustarea Incompatibil cu acetilena,
Ag înnegreúte dacă mari de vapori de argint cu excepĠia pulberii. locală a aerului, cu mănuúi úi compuúii de amoniu, acidul oxalic
este expus la ozon, metalic poate cauza ochelari de protecĠie sau úi acidul tartric.
hidrogen sulfurat afectarea plămânilor cu protecĠia ochilor combinată cu

134
sau sulf ; edem pulmonar. Poate protecĠie respiratorie pentru
punct topire cauza colorarea gri- pulberi sau gaze toxice.
962ºC, albăstruie a ochilor,
punct fierbere nasului, gâtului úi pielii,
2212ºC. în condiĠiile expunerii
îndelungate sau repetate
(argiria).

Auramina Fulgi sau pudră Vătămător în caz de Se evită contactul cu pielea AgenĠi puternic oxidanĠi.
4,4ƍ-Carbono- galbenă ; ingestie, inhalare sau sau inhalarea pulberii. Se
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

imidoil bis punct topire contact cu pielea. Poate manipulează cu mănuúi din
(N, N-dimetil- 136ºC ; cauza iritaĠie a ochilor cauciuc sau plastic úi cu
benzenamina) insolubilă în apă. sau a pielii. Posibil ochelari de protecĠie chimică.
carcinogen. Se lucrează în niúa de
protecĠie chimică sau cu filtru
respirator pentru praf.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Azida de Solid, cristalin, Foarte toxică prin Se descompune In caz de contact cu pielea, se ReacĠionează exploziv cu bromul,
sodiu incolor ; ingestie, inhalare sau exploziv când este spală imediat. Se evită sulfura de carbon úi clorura de
N3Na punct topire contact cu pielea ; încălzită peste punctul inhalarea pulberii. Se crom. Sub forma solidă
300ºC; poate cauza arsuri. de topire. Eliberează manipulează cu mănuúi din reacĠionează cu metale grele,
solubilă în apă. Praful úi soluĠia irită ochii gaze toxice când este cauciuc sau plastic úi cu incluzând cuprul, plumbul úi
úi pielea ; poate fi încălzită ; nu se protecĠie oculară. mercurul, formând săruri metalice
absorbită prin piele. foloseúte apa pentru ale azidelor, compuúi explozivi. La
stingerea focului. contactul cu un acid, eliberează
gaze deosebit de toxice sau
explozive.

Benzen Lichid incolor, Inhalarea vaporilor Deosebit de Se stochează recipientele în Poate reacĠiona violent cu
C6H6 volatil, cu miros afectează SNC cauzând inflamabil ; spaĠii bine ventilate, la oxidanĠii, incluzând acidul cromic,
aromatic vertij úi cefalee, iar la punct de aprindere - distanĠă de sursele de foc. Se permanganatul de potasiu úi
caracteristic ; concentraĠii mai mari 11ºC, interval lucrează în niúa de protecĠie oxigenul lichid.

135
punct topire 6ºC, pierderea cunoútinĠei úi
punct fierbere moarte. Risc de anemie
80ºC. aplastică, leucemie,
leziuni hepatice după
expunere prelungită sau
cronică. Poate fi absorbit
prin piele.
inflamabil 1,3-8%. chimică sau în hote cu
ventilaĠie adecvată; cu
protecĠie oculară úi mănuúi din
PVC sau nitril. Se previne
formarea de acumulări sau
descărcări electrostatice, prin
împământare.

Benzidina Pudră galben Poate fi absorbită prin Combustibil, produce Se evită ori ce tip de In multe Ġări, utilizarea sa este
1,1ƍ- Bifenil- deschis ; piele. Poate cauza gaze toxice prin expunere. Se lucrează cu interzisă sau controlată prin lege.
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

4,4ƍ -diamina punct topire cancer de veziculă expunere la foc. protecĠia ochilor úi a pielii, în
128ºC, biliară. Se evită orice tip niúa de protecĠie chimică cu
punct fierbere de expunere. ventilaĠie de exhaustare.
400ºC ;
puĠin solubilă în
apă, dar foarte
solubilă in acizi sau
solvenĠi organici.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Biselenit de Pulbere cristalină, Toxic prin ingestie úi Se manipulează purtând AgenĠi oxidanĠi.
sodiu albă, incoloră ; inhalare de pulberi ; îmbrăcăminte de protecĠie.
NaHSeO3 Solubil în apă. posibil pericol prin efecte
cumulative. Teratogen
experimental. Contactul
prelungit cu pielea
cauzează dermatită.

Brom Lichid fumegând, Coroziv. Vaporii sunt Nu este combustibil Se utilizează în sistem închis Oxidant puternic, reacĠionează Atacă unele feluri
Br2 roúu-maroniu, cu corozivi pentru ochi úi dar stimulează úi cu ventilaĠie. Se lucrează cu violent cu materialele de plastic, cauciuc
miros înĠepător ; pentru tractul respirator ; combustia altor mănuúi úi îmbrăcăminte de combustibile úi reducătoare. úi Ġesături.
punct topire -7,2ºC, inhalarea poate cauza substanĠe. Multe protecĠie, ochelari de ReacĠionează violent cu soluĠia
punct fierbere edem pulmonar úi poate reacĠii pot cauza foc protecĠie, scut transparent apoasă de amoniac, cu oxidanĠi,
58,8ºC. afecta SNC. Contactul sau explozie. pentru faĠă sau protecĠia metale, compuúi organici úi fosfor.
cu ochii poate cauza Încălzirea poate cauza ochilor combinată cu protecĠie

136
tulburări de vedere, creúterea presiunii cu respiratorie.
roúeaĠă, durere, arsuri risc de ardere.
severe ale Ġesuturilor.

Clor Gaz galben-verzui, Coroziv pentru ochi, Nu este combustibil Se lucrează în condiĠii de SoluĠia apoasă este un acid Atacă multe metale
Cl2 cu miros inĠepător, piele úi tractul respirator. dar stimulează sistem închis úi ventilaĠie; cu puternic, reacĠionează violent cu în prezenĠa apei.
punct topire - Inhalarea de gaz poate combustia altor mănuúi izolatoare úi bazele úi mulĠi compuúi organici: Atacă materialele
101ºC, cauza pneumopatie, substanĠe. îmbrăcăminte de protecĠie, acetilenă, butadienă, benzen úi plastice, cauciucul
punct fierbere - edem pulmonar condu- ochelari de protecĠie sau alte fracĠiuni petroliere, amoniac, úi Ġesăturile.
34ºC. când la sindrom de protecĠie oculară combinată hidrogen, carbură de sodiu,
disfuncĠie reactivă a cu protecĠie respiratorie. terebentină úi pulberi metalice
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

căilor aeriene. Evapo- fine, generând pericol de foc úi

rarea rapidă a clorului explozie.
lichid poate cauza
degerături. Expunerea
masivă poate cauza
moarte. Efectele pot fi
tardive; se recomandă
supraveghere medicală.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Cloroform Lichid incolor Vătămător prin inhalare, Se lucrează în niúă de Baze tari; unele metale cum ar fi Dacă se încălzeúte
CHCl2 volatil cu miros ingestie úi contact cu protecĠie chimică purtând aluminiul sau magneziul, zincul până la descom-
caracteristic ; pielea ; iritant pentru îmbrăcăminte de protecĠie, pulbere ; oxidanĠi puternici. punere formează
punct topire -63ºC, piele. Poate cauza mănuúi din nitril úi protecĠie fosgen gaz. Atacă
punct fierbere afectare hepatică, renală oculară. materialele plastice
61ºC. ; úi a SNC conducând la úi cauciucul.
puĠin solubil în apă. cefalee, greaĠă, icter
slab, inapetenĠă,
confuzie. Expunerea
prelungită sau cronică s-
a dovedit carcinogenă la
animale ; suspect a fi
carcinogen la om.

137
Cianobrom Cristale incolore Afectează ochii, pielea úi Nu este combustibil Se lucrează în sistem închis Se descompune prin încălzire úi
Bromcian sau albe, cu miros tractul respirator; dar formează gaz cu ventilaĠie ; cu mănuúi úi la contactul cu acizii producând
BrCN înĠepător ; inhalarea vaporilor poate inflamabil la încălzire. îmbrăcăminte de protecĠie, acid cianhidric, foarte toxic úi
punct topire 52ºC, cauza edem pulmonar Prin expunere la foc ochelari de siguranĠă, cu scut inflamabil, úi acid bromhidric,
punct fierbere generând convulsii, produce emanaĠii transparent pentru protecĠia foarte coroziv. ReacĠionează cu
61ºC. pierderea cunoútinĠei, gazoase iritante sau feĠii sau protecĠia ochilor oxidanĠi puternici. ReacĠionează
insuficienĠă respiratorie, toxice. combinată cu protecĠie încet cu apa úi umezeala
moarte. respiratorie. producând acid bromhidric úi acid
cianhidric. Atacă multe metale în
prezenĠa apei.
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Cianura de Pudră albă Extrem de toxică prin Poate elibera gaze Se va evita inhalarea de Eliberează, în contact cu acizii Se tratează stropii
sodiu cristalină cu miros ingestie, inhalare sau toxice prin expunere la pulberi; se foloseste protecĠie sau cu apa ce conĠine dioxid de de soluĠie cu
NaCN de migdale ; contact cu pielea ; iritant foc. respiratorie. Se evită contactul carbon dizolvat, gaze deosebit de înălbitor pulbere
punct topire sever pentru ochi. Poate cu ochii sau pielea ; în cazul toxice de acid cianhidric (HCN). (hipoclorit de
563ºC, fi absorbită prin piele. contactului cu pielea se spală Poate forma amestecuri explozive sodiu) úi se lasă în
punct fierbere Expunerea repetată imediat cu apă úi se cu nitriĠii. contact 24 ore.
1496ºC; poate afecta tiroida. îndepărtează îmbrăcămintea SubstanĠa solidă
foarte solubilă în contaminată. Se lucrează cu vărsată se úterge
apă. ochelari de protecĠie chimică cu grijă cu o lavetă
úi mănuúi din cauciuc sau care se va
plastic. Se păstrează sub scufunda apoi în
cheie, în spaĠii ventilate. apă cu înălbitor
pulbere; se lasă 24
ore înainte de a fi
aruncat. În laborator
se păstrează la

138
îndemână antidotul
cianurii.

Citochalazina Pudră albă ; Toxică prin ingestie, Se evită contactul cu ochii, AgenĠi puternic oxidanĠi.
(A-J) punctul de topire inhalare sau absorbĠie pielea úi îmbrăcămintea. Se
variază. prin piele. Poate cauza vor purta ochelari de protecĠie
malformaĠii congenitale chimică úi mănuúi din cauciuc
la făt. sau plastic.

Cupru Solid roúiatic, Inhalarea emanaĠiilor Combustibil. Se lucrează cu exhaustare Formează cu compuúii acetilenici,
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

Cu lucios, maleabil, gazoase de cupru poate locală a aerului sau protecĠie etilen oxid azidă úi peroxidul de
inodor ; pudra roúie cauza « febra fumurilor respiratorie, cu mănuúi úi oxigen, produúi sensibili la úocuri.
devine verde după de metal ». ochelari de protecĠie . ReacĠionează cu oxidanĠii
expunerea la aer úi puternici, cum ar fi cloraĠii,
umezeală; bromaĠii sau iodaĠii, generând
punct topire 1083ºC pericol de explozie.
punct fierbere
2567ºC.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Dietil eter Lichid incolor, Iritant pentru ochi úi Foarte inflamabil ; Se păstreaza recipientele în Expunerea la aer úi lumină poate
C2H5OC2H5 foarte volatil, cu tractul respirator. Poate punct de aprindere - spaĠii bine ventilate, la conduce la formarea de peroxizi
miros dulceag afecta SNC cauzând 45ºC, interval distanĠă de sursele de foc ; în explozivi. Poate reacĠiona violent
caracteristic ; somnolenĠă úi pierderea inflamabil 1,7-48%. containere cu împământare cu oxidanĠii úi halogenii.
punct topire - cunoútinĠei. Inhalarea pentru a preveni acumulările
161ºC, repetată poate cauza úi descărcările de electricitate
punct fierbere dependenĠă. statică. Se lucrează în niúa de
34ºC ; protecĠie chimică, cu mănuúi
puĠin solubil în apă. din nitril pentru a preveni
degresarea pielii.

Dimetilamina Gaz lichefiat IritaĠie severă a ochilor úi Foarte inflamabil ; Se Ġine la distanĠă de sursele Poate reacĠiona cu oxidanĠii úi cu
CH3)2NH incolor úi volatil, cu sistemului respirator; punct de aprindere - de foc ; în cazul contactului cu mercurul.
miros înĠepător ; inhalarea poate cauza 25ºC, limite inflamabile ochii se spală imediat úi se

139
punct topire -93ºC, edem pulmonar.
punct fierbere 7ºC ; Evaporarea rapidă poate
miscibil cu apa. cauza degerături.
SoluĠiile sunt corozive
pentru piele úi ochi.
2,8-14% . solicită asistenĠă medicală. Se
Foarte inflamabil ca lucrează în niúa de protecĠie
soluĠie, chimică, cu mănuúi din nitril úi
punct de aprindere - ochelari de protecĠie chimică.
18ºC.

2,4-Dinitro- Pulbere cristalină Iritant pemtru piele úi Se păstrează umed pentru a Poate reacĠiona violent cu
fenil- portocalie- ochi. Vătămător prin reduce riscul de explozie. Se compuúii oxidanĠi úi reducători.
hidrazina roúiatică ; ingestie, inhalare úi manipulează cu filtru
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

C6H3(NO2)2 - punct topire 200ºC, contact cu pielea. respirator pentru praf, mănuúi
NHNH2 puĠin solubil în apă. din cauciuc sau plastic úi
1-Hidrazin- ochelari de protecĠie chimică.
2,4-dinitro-
benzen
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Dioxan Lichid incolor cu Iritant pentru ochi úi
C4H8O2 miros caracteristic ; tractul respirator. Poate
Dietilen punct topire 12ºC, afecta SNC cauzând
dioxid punct fierbere cefalee; greaĠă, tuse,
101ºC . durere de gât, dureri
abdominale, ameĠeală,
somnolenĠă, vomă,
pierderea cunoútinĠei.
Poate fi absorbit prin
piele. Afectează rinichii
úi ficatul. Probabil
carcinogen pentru om.
Foarte inflamabil ; Se lucrează cu ventilaĠie cu Poate forma peroxizi explozivi.
posibilă aprinderea la exhaustare locală. Se vor ReacĠionează viguros cu oxidanĠii
distanĠă ; ca rezultat al evita flacăra deschisă, puternici úi acizii tari concentraĠi.
curgerii, agitării, etc, scânteile, fumatul sau ReacĠioneaza exploziv cu unii
pot fi generate contactul cu oxidanĠii sau catalizatori. Atacă multe feluri de
încărcări suprafeĠe fierbinĠi. Nu se plastic.
electrostatice. foloseúte aer comprimat
pentru umplere, evacuare sau
manipulare ; se folosesc
dispozitive ce nu produc
scântei. Se lucrează cu
mănuúi úi îmbrăcăminte de
protecĠie, scut transparent
pentru faĠă sau protecĠia
ochilor combinată cu protecĠie
respiratorie.

140
Dioxid de Solid, alb Risc de asfixiere în spaĠii Se manipulează cu mănuúi Alcali metalici, baze puternice.
carbon translucent la - închise sau prost izolatoare. Se depozitează
(solid ; 79ºC ; ventilate ; contactul cu numai în camere sau spaĠii
ƎgheaĠă Sublimează la gaz forma solidă de ƎgheaĠă ventilate, în containere
carbonică, la temperatura carbonicăƎ cauzează deschise.
gheaĠă mediului ambiant. degerături
uscatăƎ) CO2

Dioxid de clor Gaz de la galben la Iritant sever pentru ochi, Nu este combustibil Se lucrează în condiĠii de Oxidant puternic ; reacĠionează
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

ClO2 roúu sau lichid piele úi tractul respirator; dar stimulează sistem închis cu ventilaĠie. ; cu violent cu materialele
roúu- maroniu ; inhalarea gazului poate combustia altor mănuúi izolatoare úi combustibile sau reducătoare.
punct topire -59ºC, cauza edem pulmonar. substanĠe ; poate îmbrăcăminte de protecĠie, ReacĠionează violent cu fosforul,
punct fierbere Efectele pot fi tardive; se exploda când este ochelari de protecĠie sau hidroxidul de potasiu, sulful,
10ºC. recomandă încălzit, la expunerea protecĠie oculară combinată amoniacul, metanul, fosfina úi
supraveghere medicală. la soare sau când este cu protecĠie respiratorie. hidrogenul sulfurat.
expus la úocuri sau
scântei.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE
Lichid incolor,
Etanol volatil, cu miros fin Dăunător dacă este Foarte inflamabil ; Se păstrează în recipiente ReacĠionează violent cu oxidanĠii
CH3CH2OH caracteristic ; înghiĠit. Iritant pentru punct de aprindere bine închise, la distanĠă de puternici.
punct topire - ochi. Poate afecta SNC. 12ºC, limite inflamabile sursele de foc.
117ºC, 3-19% .
punct fierbere
79ºC ;
miscibil cu apa.
Etanolamina Lichid vâscos, Coroziv pentru ochi, Punctul de aprindere Se manipulează cu mănuúi ReacĠionează cu oxidanĠii
H2NCH2CH2O incolor, nevolatil, tractul respirator úi piele. 85ºC. din cauciuc sau plastic úi puternici.
H cu miros Poate cauza protecĠie oculară
2-Amino- amoniacal ; sensibilizarea pielii.
etanol punct topire 10ºC,
punct fierbere
171ºC ;
miscibil cu apa.

141
Fenol Cristale incolore SubstanĠele úi vaporii Punct de aprindere Se va evita inhalarea ReacĠionează cu oxidanĠii
C6HcOH sau roz pal, cu sunt corozivi pentru ochi, 80ºC ; vaporilor, se foloseúte cauzând foc úi pericol de
miros caracteristic ; piele úi tractul respirator, interval inflamabil1,7- protecĠie respiratorie. Se evită explozie.
punct topire 41ºC, cauzând arsuri severe ; 6%. contactul cu ochii úi pielea. Se
punct fierbere se absoarbe prin piele. lucrează cu mănuúi din nitril úi
182ºC ; Tulburări ale SNC, protecĠie oculară. În cazul
solubil în apă. comă. Afectează rinichii contactului cu ochii se spală
úi ficatul. Simptomele imediat cu apă úi se solicită
includ dureri asistenĠă medical. In cazul
abdominale, vărsături, contactului cu pielea, se
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

diaree, iritaĠii ale pielii, indepărtează îmbrăcămintea

dureri oculare. Contactul contaminată úi se úterge zona
prelungit cu soluĠii contaminată cu glicerol,
diluate poate cauza polietilen glicol 300 sau un
dermatite. amestec de polietilen glicol
lichid (70%) úi spirt metilat
(30%) úi apoi se clăteúte cu
apă.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Formaldehida Lichid incolor cu Iritant puternic pentru
soluĠie miros înĠepător; ochi úi piele; iritant al
(37-41% punct fierbere tractului respirator.
formaldehidă 96ºC ; Expunerea prelungită la
cu 11-14% miscibil cu apa. vapori poate cauza
metanol) simptome de tip
HCHO astmatiform,
conjunctivită, laringită,
bronsită sau
bronhopneumonie.
Contactul cu pielea
poate cauza
sensibilizare. Posibil risc
de afectare ireversibilă a
stării de sănătate.
Posibil carcinogen.
Punctul de aprindere Se lucrează purtând haine de
50ºC. protecĠie de tipul úorĠului de
cauciuc, mănuúilor din
cauciuc sau plastic, úi ochelari
de protecĠie chimică ; în niúa
de protecĠie chimică sau în
spaĠii bine ventilate.
Poate reacĠiona viguros cu SoluĠia concentrată
oxidanĠii, cu nitrometanul formând de formaldehidă
produĠi explozivi ; cu acidul devine tulbure
clorhidric formând bis(clormetil) dacă este stocată
eter, un puternic carcinogen. sub 21ºC úi trebuie
stocată la 21-25ºC.
SoluĠia diluată (1-
5%) úi soluĠia de
concentraĠie medie
(5-25%) păstrează
multe dintre
pericolele formei
concentrate.

142
Glutaraldehida SoluĠie incoloră Iritant sever pentru ochi Se lucrează în niúa de Poate reacĠiona viguros cu Este livrat frecvent
OHC(CH2)3CHO sau galben pal, cu úi tractul respirator protecĠie chimică sau spaĠii oxidanĠii. sub forma de
miros înĠepător ; superior ; expunerea bine ventilate, cu mănuúi din soluĠie apoasă în
punct topire -14ºC, prelungită prin inhalare cauciuc sau plastic úi protecĠie diferite
punct fierbere sau contactul cu pielea oculară. concentraĠii, adiĠi-
189ºC ; pot cauza sensibilizare. onat cu stabilizatori
miscibil cu apa. pentru creúterea
stabilităĠii.
Hidrogen Gaz incolor cu Poate afecta SNC Foarte inflamabil ; Se lucrează cu ventilaĠie cu OxidanĠi puternici úi acid nitric
sulfurat miros neplăcut, cauzând cefalee, limite explozibile 4,3- exhaustare locală. Se poartă puternic. Atacă multe metale úi Acuitatea olfactivă
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

H2S puternic, de ouă ameĠeala, tuse, durere
stricate; în gât, greaĠă, dispnee,
punct topire -85ºC, pierderea cunoútinĠei úi
punct fierbere - moarte. Inhalarea poate
60ºC . cauza edem pulmonar.
RoúeaĠă, dureri, arsuri
profunde, severe ale
ochilor.
46%. ochelari de protecĠie sau
protecĠie oculară combinată
cu protecĠie respiratorie.
materiale plastice. scade rapid úi nu
se poate pune
bază pe aceasta
pentru avertizarea
asupra continuării
prezenĠei gazului.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Hidroxidul de Fulgi, pulbere, Coroziv pentru tractul In caz de contact cu ochii, se ReacĠionează violent cu acizii, cu Atacă unele metale
potasiu pastile sau bare ; respirator, ochi úi piele; spală imediat cu apă úi se nitrobenzenul úi cu mulĠi alĠi (aluminiu, zinc,
KOH punct topire inhalarea prafului solicită asistenĠă medicală ; în detergenĠi. Eliberează o cantitate cositor) în condiĠii
360ºC, cauzează edem caz de contact cu pielea, se crescută de energie termică când de umezeală.
punct fierbere pulmonar. spală imediat ; se inlătură se amestecă cu apa. Se
1320ºC; îmbrăcămintea contaminată. păstrează în recipiente închise
foarte solubil în Se lucrează cu mănuúi din etanú.
apă. cauciuc sau plastic úi protecĠie
oculară chiar în cazul soluĠiilor
diluate.

Hidroxidul de Fulgi, pulbere, Solid sau soluĠie Nu este combustibil. In cazul contactului cu ochii, Eliberează o cantitate crescută de Se stochează în
sodiu pastile sau bare ; concentrată. Inhalarea Contactul cu umezeala se clăteúte imediat úi se căldură atunci când este recipiente inchise
NaOH punct topire pulberii afectează tractul sau apa poate genera solicită asistenĠă medicală; în amestecat cu apa. ReacĠionează etanú, în spaĠii
318ºC, respirator, până la edem suficientă căldură cazul contactului cu pielea, se viguros cu amestecul cloroform – uscate.

143
punct fierbere pulmonar. Coroziv prin pentru a aprinde spală imediat cu apă úi se metanol úi cu acizii puternici.
1390ºC; ingestie. SoluĠia diluată substanĠele indepărtează îmbrăcămintea
solubil în apă. este iritantă pentru ochi combustibile. contaminată. Se lucrează cu
úi poate cauza leziuni mănuúi din cauciuc sau plastic
severe în condiĠiile unui úi cu protecĠie oculară chiar în
contact prelungit. cazul soluĠiilor diluate.

Hipoclorit de SolutĠie incoloră Coroziv pentru ochi úi Oxidant puternic. În cazul contactului cu ochii se Eliberează gaze foarte toxice în Pe parcursul
sodiu, soluĠie sau galben pal, cu piele ; coroziv prin Poate elibera gaze clăteúte imediat cu apă úi se contact cu acizii. Poate reacĠiona stocării pierde
(10-14%clor) miros de clor ; ingestie, pentru tractul toxice prin expunerea solicită asistenĠă medicală; în viguros cu produúii combustibili úi treptat clorul ;
NaOCl miscibil cu apa. respirator ; inhalarea la foc. caz de contact cu pielea, se reducători. Poate reacĠiona cu soluĠiile diluate
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

poate cauza edem spală imediat. Se evită compuúi ai azotului formând folosite ca
pulmonar. Expunerea inhalarea vaporiilor, se compuúi N-cloro explozivi. Poate dezinfectant se
repetată poate cauza foloseúte protecĠie reacĠiona violent cu metanolul. deteriorează rapid.
sensibilizarea pielii. respiratorie. Se manipulează Se păstrează la
în spaĠii bine ventilate, cu distanĠă de acizi, în
mănuúi din cauciuc sau plastic spaĠii întunecoase,
úi cu protecĠie pentru ochi. răcoroase, bine
ventilate.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Iod Solid negru Iritant al ochilor, al Nu este combustibil Se va evita inhalarea vaporilor ReacĠionează violent cu metalele,
I2 albăstrui, cristalin, tractului respirator úi al dar poate stimula úi se va evita contactul cu incluzând aluminiul, potasiul úi
cu miros pielii. Expunerea combustia altor ochii. Se lucrează cu mănuúi sodiul úi amestecul etanol/fosfor,
caracteristic ; repetată poate cauza substanĠe. Multe din nitril. acetilenă úi amoniac.
punct topire 114ºC, sensibilizarea pielii. reacĠii pot cauza foc
punct fierbere Poate afecta tiroida. sau explozie. Prin
184ºC ; expunere la foc emană
practic insolubil în gaze iritante sau
apă. toxice.

Mercur Lichid argintiu Poate fi absorbit prin Nu este combustibil. Se păstrează în recipiente Acetilena, acidul fulminic. Recipientele se

144
Hg greu ; piele. Expunerea Prin expunere la foc bine închise. Se lucrează în ReacĠionează cu amoniacul, stochează úi se
(Ǝargint viuƎ) punct topire -39ºC repetată poate afecta emană gaze iritante niúa de protecĠie chimică sau azidele úi oxidul de etilenă, pentru manipulează pe
punct fierbere rinichii úi SNC; poate sau toxice. în spaĠii bine ventilate. Se vor a forma produúi explozivi. tăvi de siguranĠă
357ºC; cauza vărsături, diaree, preveni stropirile. Se poartă ReacĠionează violent cu bromul. pentru a preveni
insolubil în apă. cefalee, greaĠă, mănuúi din nitril. Formează amalgamuri cu multe stropirile ; picăturile
inflamarea gingiilor, metale. răspândite se
căderea dinĠtilor. absorb într-un
flacon de aspirare
cu un tub capilar úi
conectat cu o
pompă de vid;
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

suprafeĠele stropite
se tratează cu praf
de zinc pentru a
forma un amalgam.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE
Lichid incolor, Afectează SNC, Deosebit de Se păstrează în recipiente Poate reacĠiona viguros cu
Metanol volatil, cu miros determinând pierderea inflamabil ; bine închise, la distanĠă de oxidanĠii. ReacĠiile cu magneziul
CH3OH caracteristic ; cunoútinĠei ; iritant punct de aprindere - orice sursă de foc. Se evită sau bromul pot fi violente, iar cele
punct topire -98ºC pentru mucoase. 16ºC, intervalul inhalarea vaporilor úi contactul cu oxidanĠi puternici, cloroform
punct fierbere Expunerea cronică inflamabil 7-37% . cu pielea. Se lucrează în niúa sau sodiu pot fi explozive.
65ºC; poate leza retina úi de protecĠie chimică sau în
miscibil cu apa. nervul optic. Contactul spaĠii bine ventilate, cu
prelungit cu tegumentele mănuúi din cauciuc sau plastic
poate cauza dermatita. úi protecĠie oculară.
Poate fi absorbit prin
piele.
Cristale de la alb la Ambele forme sunt Se evită ori ce fel de
Naftilamina roz, cu miros foarte toxice dacă sunt Combustibilă expunere ; se manipulează Utilizarea sa este
(Į si ȕ) caracteristic ; inhalate, ingerate sau purtând îmbrăcăminte de interzisă sau
C10H9N Į : punct topire vin în contact cu pielea. protecĠie, în niúa de protecĠie controlată legal în
N-fenil Į- 50ºC, Carcinogenă pentru om, chimică sau sub hotă, sau cu multe Ġări.
naftilamina úi punct fierbere producând cancer de ventilaĠie de exhaustare .

145
N-fenil-ȕ- 301ºC; veziculă biliară.
naftilamina Experimental, este
ȕ : punct topire
mutagenă úi teratogenă.
113ºC,
Se absoarbe prin piele.
punct fierbere
305ºC;
putin solubilă în
apă, dar
hidroclorura este
solubilă în apă.
SubstanĠă solidă Vătămător prin ingestie Inflamabil, combustibil Se evită inhalarea spray-ului Contactul cu pielea
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

Ninhidrina galben-pal, ce se úi inhalare. Iritant pentru solid; punct de sau vaporilor úi contactul cu determină apariĠia
C9H6O4 descompune ochi, sistemul respirator aprindere 39ºC. ochii. Se manipulează cu unei culori violete
înainte de topire la úi piele. Expunerea mănuúi din cauciuc sau plastic persistente.
121ºC. Livrat în repetată poate cauza úi ochelari de protecĠie
recipiente de tip sensibilizarea pielii. chimică.
spay 0,5% soluĠie
în butanol ; solubilă
în apă.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Nitrat de Cristale albe ; Poate cauza iritaĠii Nu este combustibil Se va evita dispersia SoluĠiile amoniacale pot precipita
argint punct topire severe úi arsuri ale dar stimulează pulberilor. Se respectă strict exploziv nitratul de argint în
AgNO3 212ºC, ochilor úi pielii. Coroziv combustia altor regulile de igienă. Se prezenĠa bazelor sau a glucozei.
punct fierbere prin ingestie. Poate substanĠe. manipulează cu mănuúi din Poate forma compuúi explozivi cu
444ºC; cauza colorarea roúu- cauciuc sau plastic úi scut etanolul úi poate cauza
solubil în apă. albăstruie a pielii în transparent pentru faĠă sau polimerizarea explozivă a
cazul expunerii protecĠia ochilor combinată cu acrilonitrilului. Poate cauza
prelungite sau repetate protecĠie respiratorie. În caz explozie cu aprindere dacă este
(argiria). de contact cu ochii, se spală amestecat cu cărbune, magneziu,
cu apă úi se solicită asistenĠă fosfor sau sulf.
medicală.

Nitrobenzen Lichid uleios, Methemoglobinemie cu Combustibil ; risc de Se lucrează cu ventilaĠie cu Prin combustie generează
C6H5NO2 galben pal, cu cianoză, leziune foc úi explozie ; exhaustare locală sau emanaĠii gazoase corozive,

146
miros caracteristic ; hepatică; simptomele punct de aprindere protecĠie respiratorie, cu incluzând oxizi de azot.
punct topire 6ºC, includ cianoza buzelor 88º. mănuúi, îmbrăcăminte úi ReacĠionează violent cu oxidanĠii
punct fierbere sau a unghiilor, cianoza ochelari de protecĠie. puternici úi agenĠii reducători,
211ºC. pielii, vertij, greaĠă, cauzând pericol de foc úi
vărsături, astenie, explozie. Atacă materialele
pierderea cunoútinĠei. Se plastice. Formează substanĠe sau
absoarbe prin piele. amestecuri explozive (instabile
termic) cu mulĠi compuúi organici
úi anorganici.
Oxigen Gaz incolor La concentraĠie foarte Nu este combustibil, Se vor evită flacăra deschisă, Oxidant puternic, reacĠionează cu
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

O2 comprimat ; ridicată, iritant pentru dar stimulează sursele de scântei, fumatul, materialele combustibile úi
punct topire - tractul respirator. combustia altor contactul cu substanĠe reducătoare, cauzând pericol de
218,4ºC, substanĠe. Încălzirea inflamabile. foc sau explozie. ReacĠionează cu
punct fierbere - creúte presiunea în uleiuri, grăsimi, hidrogen, úi
183ºC . recipiente, cu risc de lichide, solide úi gaze inflamabile.
explozie.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Pentoxid de Cristale sau Coroziv pentru ochi,
fosfor pulbere albă, piele, tractul respirator,
P2O5 higroscopică ; producând durere în gât,
punct topire tuse, senzaĠie de arsură,
340ºC, dispnee, arsuri ale pielii,
punct de sublimare durere, vezicule, arsuri
360ºC. oculare. Inhalarea poate
cauza edem pulmonar.
Ingestia poate cauza
crampe abdominale,
senzaĠie de arsură,
diaree, disfagii, vărsături.
Nu este combustibil, Se lucrează cu exhaustare SoluĠia apoasă este un acid
dar stimulează locală a aerului pentru puternic ; reacĠionează violent cu
combustia altor protecĠie, cu mănuúi úi bazele úi este coroziv.
substanĠe. Multe îmbrăcăminte de protecĠie, cu ReacĠionează violent cu acidul
reacĠii pot provoca foc scut transparent pentru faĠă percloric, cauzând pericol de foc
sau explozie. sau protecĠia ochilor úi explozie. ReacĠionează violent
Eliberează gaze toxice combinată cu protecĠie cu apa formând acid fosforic.
prin expunere la foc. respiratorie. Atacă multe metale în prezenĠa
apei.

Permanganat Cristal pupuriu ; Coroziv dacă este Agent oxidant puternic; Se lucrează purtând ReacĠionează violent sau exploziv
de potasiu punct topire 240ºC înghiĠit sau dacă praful poate aprinde îmbrăcăminte de protecĠie, dacă este amestecat cu o largă
(se descompune). este inhalat. Deosebit de materialele protecĠie oculară úi filtru varietate de compuúi anorganici

147
KMnO4
Se dizolvă uúor în iritant pentru ochi úi combustibile. respirator dacă se produce sau organici sau cu pulberi de
apă. tractul respirator, praf. metale.
inhalarea prafului poate
cauza edem pulmonar.

Peroxid de Lichid incolor ; Coroziv la concentraĠii Agent oxidant ; In cazul contactului cu pielea, ReacĠionează viguros cu o gamă Se poate
hidrogen punct topire -39ºC mari (60%), precum úi la contactul cu materiale se spală din abundenĠă cu variată de substanĠe chimice, descompune
H2O 2 (70%), concentraĠii scăzute combustibile poate apă. Dacă concentraĠia incluzând oxidanĠi úi baze. Atacă generând oxigen
punct fierbere (6%) în cazul contactului provoca foc. depăúeúte 20% se impune majoritatea metalelor úi sărurile liber, determinând
125ºC prelungit cu cu pielea. protecĠie cu mănuúi din nitril úi acestora, lichidele inflamabile úi creúterea presiunii
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

(70%); SoluĠiile diluate sunt protecĠie oculară. alte materiale combustibile în container. Se
miscibil cu apa ; iritante pentru ochi, (hârtie, textile), aniline úi păstrează în locuri
este furnizat sub tractul respirator úi piele. nitrometan. întunecoase úi reci.
formă de soluĠie Nu se folosesc
concentrată în recipiente sau
variate echipamente din
concentraĠii. metal, ex. bronz,
cupru, fier.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Piridina Lichid incolor, cu Afectează SNC Deosebit de Se lucrează cu ventilaĠie cu ReacĠionează violent cu oxidanĠii
C5H5N miros caracteristic ; determinând ameĠeală, inflamabil ; exhaustare locală sau cu puternici úi acizii tari.
punct topire 42ºC, cefalee, greaĠă, dispnee, punct de aprindere protecĠie respiratorie ; cu
punct fierbere pierderea cunoútinĠei. 20ºC, limitele mănuúi úi îmbrăcăminte de
115ºC. Poate fi absorbit prin explozibile 1,8-12,4%. protecĠie.
piele cauzând roúeaĠă úi Produce gaze iritante
senzaĠie de arsură. sau toxice prin
Ingestia determină dureri expunere la foc.
abdominale, diaree, Vaporii/amestecurile
vărsături, astenie. Expu- sunt explozibile.
nerea repetată afectează
ficatul úi rinichii.
Iritant pentru ochi úi SoluĠia apoasă
Propan-2-ol Lichid incolor cu tractul respirator. Poate Foarte inflamabil ; Se păstrează în recipiente Poate reacĠiona viguros cu 70-85% de
(CH3)2CHOH miros alcoolic ; afecta SNC cauzând punct de aprindere închise etanú, la distanĠă de oxidanĠi, pentru a forma peroxizi propan-2-ol,
izopropanol punct topire -89ºC, cefalee, ameĠeală, 112ºC, interval sursele de foc. Se lucrează în instabili în cazul expunerii utilizată ca spray

148
punct fierbere greaĠă, vărsături úi inflamabil niúa de protecĠie chimică, cu prelungite la aer úi lumină. dezinfectant,
82ºC ; comă. 2,3-12,7% . mănuúi din nitril úi protecĠie rămâne un pericol
miscibil cu apa. oculară. de incendiu úi nu
trebuie utilizată în
vecinătatea
surselor de foc.
Solid inodor în Iritant pentru piele úi Combustibil. Produce Se va evita dispersia pulberii. ReacĠionează violent cu oxidanĠii
Seleniu diferite forme, solid ochi. Inhalarea prafului gaze iritante sau toxice Se urmăreúte respectarea úi acizii puternici. ReacĠionează
Se amorf cafeniu- poate cauza edem prin expunere la foc. strictă a igienei. Se lucrează cu apa la 50ºC formând hidrogen
roúcat închis până pulmonar. Expunerea cu ventilaĠie cu exhaustare úi acid selenios inflamabile.
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

la negru albăstrui, repetată poate cauza locală, cu mănuúi, ReacĠionează cu incandescenĠă

sau cristale roúii căderea unghiilor, îmbrăcăminte úi ochelari de după o încălzire uúoară în contact
transparente, sau afectare gastro- protecĠie. cu fosforul úi metale precum
cristale gri intestinală. nichelul, potasiul, platina, sodiul úi
metalizat până la zincul.
negru ; punct topire
170 – 217ºC,
punct fierbere 685ºC.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Telurit de Cristale albe, Toxic prin ingestie sau Se manipulează purtând

potasiu foarte solubile în inhalarea de praf. Iritant îmbrăcăminte de protecĠie.
K2TeO3 apă. pentru piele úi ochi.

Tetraclorura Lichid incolor cu Poate fi absorbită prin Nu este combustibil. Se evită ori ce contact. Se La contactul cu suprafeĠe fierbinĠi
de carbon miros eteric piele ; expunerea Prin expunere la foc lucrează cu ventilaĠie, cu sau flacără, se descompune
CCl4 caracteristic ; prelungită poate cauza produce vapori sau exhaustare locală sau formând vapori úi gaze toxice úi
punct topire -23ºC, dermatite. Iritant ocular. gaze iritante sau protecĠie respiratorie ; cu corozive (acid clorhidric, clor,
punct fierbere Poate cauza leziuni toxice. mănuúi din nitril úi fosgen). ReacĠionează cu unele
76,5ºC. hepatice sau renale, îmbrăcăminte de protecĠie, metale cum ar fi aluminiu,
tulburări ale SNC scut transparent pentru faĠă magneziu, zinc.
reprezentate de cefalee, sau protecĠia ochilor
greaĠă, icter slab, combinată cu protecĠie

149
inapetenĠă úi confuzie. respiratorie.
Carcinogen pentru
animale.

Tetrahidrofur Lichid incolor cu Inhibitor pentru SNC, Deosebit de Se lucrează cu ventilatie, cu ReacĠionează violent cu oxidanĠii
an miros caracteristic ; cauzează narcoza. inflamabil ; poate exhaustarea locală a aerului, puternici, bazele tari úi unele
C4H8O punct topire - Iritant pentru ochi, piele forma peroxizi sau cu protecĠie respiratorie, halogenuri ale metalelor, cauzând
Dietilen oxid 108,5ºC, úi tractul respirator. explozivi ; punct de mănuúi úi ochelari de pericol de foc úi explozie. Atacă
Tetrametilen punct fierbere 66ºC aprindere -14ºC. Apa protecĠie. unele forme de plastic, cauciucul
oxid . poate să nu fie eficace úi tesăturile. Tetrahidrofuranul
în stingerea unui poate polimeriza în prezenĠa
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

incendiu cu implicarea inhibitorilor cationici. Contactul cu

tetrahidrofuranului, dar hidroxid de calciu poate cauza
poate fi utilizată pentru explozie.
a răci recipientele
expuse la foc.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Tetraoxid de Cristale galben pal, Foarte toxic prin Agent oxidant puternic. Se păstrează containerele
osmiu cu miros înĠepător ; inhalare, ingestie úi Nu este combustibil bine închise, în spaĠii bine
OsO4 punct topire 40ºC, contact cu pielea, dar stimulează ventilate. Forma solidă sau
punct fierbere provocând arsuri úi combustia altor soluĠiile se manipulează în
130ºC ; iritaĠie severe. Sub substanĠe. niúa de protecĠie chimică sau
sublimează sub forma de vapori, solid hotă, cu ochelari úi mănuúi de
punctul de sau în soluĠie este protecĠie. Prepararea soluĠiei:
fierbere ; solubil în coroziv pentru piele úi se adaugă o fiolă nedesfăcută
apă. tractul respirator. la volumul propus de apă, se
Inhalarea poate cauza astupă úi se agită puternic
edem pulmonar. până la spargerea fiolei.

150
Toluen Lichid incolor cu Inhibitor pentru SNC. Foarte inflamabil; Se păstrează în recipiente Poate reactiona cu acizii tari,
C7H8 miros caracteristic ; Iritant pentru ochi, vaporii pot cauza bine inchise, la distanĠă de alcali úi oxidanĠi.
Metilbenzen punct topire -95ºC, mucoase úi piele. La om, aprindere ; sursele de aprindere ;
punct fierbere expunerea repetată punct de aprindere Recipientele să fie cu
111ºC; poate fi toxică pentru 4ºC, interval inflamabil împământare pentru a preveni
nu este miscibil cu funcĠia reproducătoare úi 1,4-7%. Stingerea în acumulările úi descărcările de
apa. pentru dezvoltare. cazul focurilor mici se electricitate statică. Se va
face cu: substanĠe evita inhalarea vaporilori ; se
chimice uscate, dioxid foloseúte protecĠie
de carbon, spumă, respiratorie. Se lucrează în
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

vapori de apă sau gaz niúa de protecĠie chimică sau

inert (nitrogen). în spaĠii bine ventilate. Se
poartă mănuúi din nitril.
 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Cristale incolore ; Vătămătoare prin Combustibilă. Se evită contactul ; se AgenĠi oxidanĠi.

punct topire contact cu pielea sau Eliberează gaze lucrează cu protecĠie oculară
131ºC, prin ingestie. Pulberea iritante sau toxice prin úi cu mănuúi.
punct fierbere irită tractul respirator úi expunere la foc.
200ºC; ochii. Probabil
puĠin solubilă în carcinogen uman.
apă.

o – Toluidina
(C6H3-(3CH3)-(4NH2)) 2
3,3ƍ - Dimetil- (1,1ƍ - bifenil)
– 4,4ƍ - diamina

151
Tricloretilen Lichid incolor, cu Iritant pentru ochi, piele; Combustibil în condiĠii Se lucrează cu ventilaĠie sau Se descompune în contact cu
CHClCCl2 miros caracteristic ; expunerea prelungită particulare. cu exhaustare locală ; cu suprafeĠe încinse sau flacără,
punct topire -73ºC, poate cauza dermatită úi mănuúi, ochelari de siguranĠă formând gaze toxice úi corozive
punct fierbere poate afecta SNC sau alte mijloace de protecĠie (fosgen, acid clorhidric). Se
87ºC. conducând la pierderea a ochilor combinată cu descompune în contact cu alcali
memoriei. Poate afecta protecĠie respiratorie. puternici producând diclor-
ficatul úi rinichii. Probabil acetilena; reacĠionează violent cu
carcinogen uman. pulberi de metale precum
aluminiu, bariu, magneziu sau
titan; se descompune încet în
prezenĠa luminii úi a umezelii,
Anexa 5. substanţele chimice: pericole şi precauţii

formând acid clorhidric.

 SUBSTANĠE PROPRIETăĠI PERICOLE PENTRU PERICOLE DE FOC PRECAUĠII DE SIGURANĠă INCOMPATIBILITăĠI CHIMICE ALTE PERICOLE
CHIMICE FIZICE SăNăTATE

Xilen (izomeri Lichid incolor cu Poate afecta SNC, Lichid inflamabil ; Se evită contactul cu ochii. Se Poate conĠine etil-
mixti) miros aromatic ; conducând la cefalee, Punct de aprindere 27- manipulează cu mănuúi din benzen ca
C6H4(CH3)2 punct topire -95ºC ameĠeală, astenie úi 32ºC. nitril úi protecĠie oculară. Se impuritate.
la -13ºC, greaĠă. Lichidul úi vaporii stochează în recipiente bine Etilbenzenul este
Dimetil- punct fierbere 136 irită ochii, pielea, închise, la distanĠă de surse un posibil
benzen - 145ºC ; mucoasele úi tractul de aprindere. carcinogen uman.
insolubil în apă. respirator. Vătămător úi
prin ingestie.
Degresează pielea prin

152
contact prelungit.
Afectare neurologică
nespecifică. Expunerea
poate amplifica
pierderea de auz
cauzată de expunerea la
zgomote. Teste pe
animale sugerează
toxicitate pentru funcĠia
reproductivă umană úi
ghid naţional de biosiguranţă pentru laboratoare

pentru creútere.
Anexa 6
Lista agenġilor biologici
CONFORM ANEXEI III ( CLASIFICAREA COMUNITăĠII)
din :
DIRECTIVA 2000/54/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN úI CONSILIULUI
din data de 18 Septembrie 2000
referitoare la protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor presupuse de expunerea la agenĠi biologici
la locul de muncă

Note introductive

1. În lista de clasificare sunt introduúi doar agenĠii care sunt cunoscuĠi a infecta fiinĠele
umane.
Acolo unde este cazul, sunt furnizaĠi indicatori ai potenĠialului toxic úi alergic al acestor
agenĠi. AgenĠii patogeni despre care se útie că nu afectează omul sunt excluúi. În întocmirea
acestei liste nu au fost luate în considerare microorganismele modificate genetic.
2. Lista agenĠilor clasificaĠi are la baza efectul acestor agenĠi asupra lucrătorilor
sănătoúi.
Nu se acordă deosebită atenĠie efectelor particulare asupra celor a căror
susceptibilitate poate fi afectată dintr-un motiv sau altul, cum ar fi existenĠa unei boli, tratament,
imunitate compromisă, sarcină sau alăptare.
Riscurile suplimentare implicate de aceúti lucrători vor fi luate în considerare în
evaluarea riscului cerută de Directivă (52).
În anumite procese industriale, lucrări de laborator sau lucrări cu animale care implică
expunerea efectivă sau potenĠială la agenĠi biologici din grupele 3 sau 4, măsurile tehnice de
precauĠie trebuie să respecte Articolul 16 al prezentei Directive.
3. AgenĠii biologici ce nu au fost incluúi în lista în grupele 2 - 4 nu sunt incluúi implicit în
grupa 1.
Pentru agenĠii care au mai multe specii cunoscute ca agenĠi patogeni pentru om, lista
va include acele specii care sunt cele mai frecvente cauze ale bolilor, alături de o referinĠă
generală la faptul că úi alte specii ale aceluiaúi gen pot afecta sănătatea.
Când în listă se menĠionează un gen întreg, se subînĠelege că speciile úi tulpinile care
sunt non-patogene au fost excluse.
4. Atunci când o tulpină este atenuată sau úi-a pierdut genele de virulenĠă, securizarea
necesară pentru tulpina parentală nu mai trebuie aplicată, subiect al evaluării corespunzătoare
a riscului la locul de muncă.
Acesta este cazul, de ex., când o astfel de tulpină este utilizată ca un produs sau parte
a unui produs în scopuri profilactice sau terapeutice.
5. Terminologia agenĠilor clasificaĠi utilizată pentru a întocmi aceasta listă reflectă úi
este în conformitate cu cele mai recente acorduri internaĠionale legate de taxonomia si
terminologia agenĠilor la momentul întocmirii sale.
6. Lista agentilor biologici clasificaĠi reflectă nivelul de cunoútinte la momentul întocmirii
sale.
Ea va fi reactualizată imediat ce nu va mai reflecta cel mai recent nivel de cunoútinte.

151

153
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRU pentru laboratoare
LABORATOARE

7. Statele Membre se vor asigura ca toĠi viruúii ce au fost deja izolaĠi la oameni úi care
nu au fost evaluaĠi úi incluúi în aceasta Anexă vor fi clasificaĠi cel puĠin la grupa 2, cu excepĠia
cazului în care Statele Membre deĠin dovada că este improbabil ca aceútia să cauzeze boli în
rândul oamenilor.
8. AnumiĠi agenĠi biologici clasificaĠi în grupa 3, care sunt însoĠiĠi de două asteriscuri
(**), pot prezenta un risc limitat de infecĠie pentru lucrători, întrucât în mod obiúnuit ei nu sunt
infecĠioúi pe calea aerului.
Statele Membre vor determina măsurile de securizare ce vor fi aplicate unor astfel de
agenĠi, Ġinând cont de natura activităĠilor specifice implicate úi de cantitatea agenĠilor respectivi,
determinându-se dacă, în condiĠii particulare, unele dintre aceste măsuri pot fi excluse.
9. CondiĠiile necesare izolării conform clasificării paraziĠilor se vor aplica doar în stagiile
de viaĠă ale paraziĠilor în care aceútia pot cauza infecĠii oamenilor la locul de muncă.
10. Aceasta listă ofera de asemenea un indiciu separat pentru cazurile în care agenĠii
biologici pot cauza reacĠii alergice sau toxice, în care se dispune de un vaccin eficient, sau
dacă se recomandă ca lista lucrătorilor expuúi să fie păstrată mai mult de 10 ani.

Aceúti indicatori sunt ilustraĠi prin următoarele litere:

A: Posibile efecte alergice
D: Lista lucrătorilor expuúi la acest agent biologic trebuie păstrată mai mult de
10 ani de la încheierea ultimei expuneri cunoscute
T: Producerea de toxine
V: Vaccin eficient disponibil
Efectuarea vaccinării preventive trebuie să respecte codul de practică menĠionat în
Anexa VII.

BACTERII ûi organisme similare

NB: Pentru agenĠii biologici din listă, ‘spp.’ indică úi alte forme care sunt agenĠi patogeni pentru
oameni.

Agent biologic (Clasificare) Observatii

Actinobacillusactinomycetemcomitans 2
Actinomadura madurae 2
Actinomadura pelletieri 2
Actinomycesgerencs eriae 2
Actinomycesis raelii 2
Actinomycespyogenes 2
Actinomyces spp. 2
Arcanobacterium haemolyticum
(Corynebacterium haenolyticum) 2
Bacillusanthracis 3
Bacteroidesfragilis 2
Bartonella bacillifonnis 2
Bartonella quintana (Rochalimaea quintana) 2
Bartonella (Rochalinea) spp. 2
Bordetella bronchiseptica 2
Bordetella parapertussis 2
Bordetella pertussis 2 V

152

154
 Anexa
Anexa6.6.Lista
LISTAagenţilor
AGENğILORbiologici
BIOLOGICI

Borrelia burgdorferi 2
Borrelia duttonii 2
Borrelia recurrentis 2
Borrelia spp. 2
Brucella abortus 3
Brucella canis 3
Brucella melitensis 3
Brucella suis 3
Burkholderia mallei (Pseudomonas mallei) 3
Burkholderia pseudomallei (Pseudomonas pseudomallei) 3
Campylobacter fetus 2
Campylobacter jejuni 2
Campylobacter spp. 2
Cardiobacterium hominis 2
Chlamydia pneumoniae 2
Chlamydia trachomatis 2
Chlamydia psittaci (tulpini aviare) 3
Chlamydia psittaci (alte forme) 2
Clostridium botulinum 2 T
Clostridium perfringens 2
Clostridium tetani 2 T, V
Clostridium spp. 2
Corynebacterium diphtheriae 2 T, V
Corynebacterium minutissimum 2
Corynebacterium pseudotuberculosis 2
Corynebacterium spp. 2
Coxiella burnetii 3
Edwardsiella tarda 2
Ehrlichia sennetsu (Rickettsia sennetsu) 2
Ehrlichia spp. 2
Eikenella corrodens 2
Enterobacter aerogenes/cloacae 2
Enterobacter spp. 2
Enterococcus spp. 2
Erysipelothrix rhusiopathiae 2
Escherichia coli (cu exceptia formelor non-patogene) 2
Escherichia coli, formele verocitotoxigene
(de ex. O157:H7 sau O103) 3(**)
Flavobacterium meningosepticum 2
Fluoribacter bozemanae (Legionella) 2
Francisella tularensis (Tip A) 3
Francisella tularensis (Tipe B) 2
Fusobacterium necrophorum 2
Gardnerella vaginalis 2
Haemophilusducreyi 2
Haemophilusinfluenzae 2
Haemophilus spp. 2
Helicobacter pylori 2
Klebsiella oxytoca 2
Klebsiella pneumoniae 2

153

155
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRU pentru laboratoare
LABORATOARE

Klebsiella spp. 2
Legionella pneumophila 2
Legionella spp. 2
Leptospira interrogans (toate serovars) 2
Listeria monocytogenes 2
Listeria ivanovii 2
Morganella morganii 2
Mycobacterium africanum 3 V
Mycobacterium avium/intracellulare 2
Mycobacterium bovis (exceptând forma BCG) 3 V
Mycobacterium chelonae 2
Mycobacterium fortuitum 2
Mycobacterium kansasii 2
Mycobacterium leprae 3
Mycobacterium malmoense 2
Mycobacterium marinum 2
Mycobacterium microti 3(**)
Mycobacterium paratuberculosis 2
Mycobacterium scrofulaceum 2
Mycobacterium simiae 2
Mycobacterium szulgai 2
Mycobacterium tuberculosis 3 V
Mycobacterium ulcerans 3(**)
Mycobacterium xenopi 2
Mycoplasma caviae 2
Mycoplasma hominis 2
Mycoplasma pneumoniae 2
Neisseria gonorrhoeae 2
Neisseria meningitidis 2 V
Nocardia asteroides 2
Nocardia brasiliensis 2
Nocardia farcinica 2
Nocardia nova 2
Nocardia otitidiscaviarum 2
Pasteurella multocida 2
Pasteurella spp. 2
Peptostreptococcus anaerobius 2
Plesiomonas shigelloides 2
Porphyromonas spp. 2
Prevotella spp. 2
Proteusmirabilis 2
Proteuspenneri 2
Proteusvulgaris 2
Providencia alcalifaciens 2
Providencia rettgeri 2
Providencia spp. 2
Pseudomonas aeruginosa 2
Rhodococcusequi 2
Rickettsia akari 3(**)
Rickettsia canada 3(**)

154

156
 Anexa6.6.LISTA
Anexa Lista AGENğILOR
agenţilor biologici
BIOLOGICI

Rickettsia conorii 3
Rickettsia montana 3(**)
Rickettsia typhi (Rickettsia mooseri) 3
Rickettsia prowazekii 3
Rickettsia rickettsii 3
Rickettsia tsutsugamushi 3
Rickettsia spp. 2
Salmonella arizonae 2
Salmonella enteritidis 2
Salmonella typhimurium 2
Salmonella paratyphi A, B, C 2 V
Salmonella typhi 3(**) V
Salmonella (alte serovars) 2
Serpulina spp. 2
Shigella boydii 2
Shigella dysenteriae (Tip 1) 3 (**) T
Shigella dysenteriae, altele decât Tip 1 2
Shigella flexneri 2
Shigella sonnei 2
Staphylococcusaureus 2
Streptobacillusmoniliformis 2
Streptococcuspneumoniae 2
Streptococcuspyogenes 2
Streptococcus suis 2
Streptococcus spp. 2
Treponema carateum 2
Treponema pallidum 2
Treponema pertenue 2
Treponema spp. 2
Vibrio cholerae (inclusiv El Tor) 2
Vibrio parahaemolyticus 2
Vibrio spp. 2
Yersinia enterocolitica 2
Yersinia pestis 3 V
Yersinia pseudotuberculosis 2
Yersinia spp. 2
(**) Vezi paragraful 8 al notelor introductive.

VIRUSURI (*)
Agent biologic Clasificare Observatii
Adenoviridae 2
Arenaviridae
Complexul de virusi LCM-Lassa (virusii lumii vechi):
Virusul Lassa 4
Limfocitic (forme) 3
Virusul coriomeningitei limfocitice
(alte forme) 2
Virusul Mopeia 2
Alti virusi ai complexului LCM-Lassa 2
Complexul de virusi Tacaribe-Virus (virusii lumii noi):

155

157
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRUpentru laboratoare
LABORATOARE

Virusul Guanarito 4
Virusul Junin 4
Virusul Sabia 4
Virusul Machupo 4
Virusul Flexal 3
Alti virusi ai complexului Tacaribe 2
Astroviridae 2
Bunyaviridae
Belgrade (cunoscut si ca Dobrava) 3
Bhanja 2
Virusul Bunyamwera 2
Germiston 2
Virusul Oropouche 3
Sin Nombre (fostul Muerto Canyon) 3
Virusul encefalitei Californiene 2
Hantavirusi:
Hantaan (febra hemoragica coreeana) 3
Virusul Seoul 3
Virusul Puumala 2
Virusul Prospect Hill 2
Alti hantavirusi 2
Nairovirusi:
Febra hemoragica Crimean-Congo 4
Virusul Hazara 2
Flebovirusi:
Febra Rift Valley 3 V
Febra mustei-de-nisip 2
Virusul Toscana 2
Alti bunyaviridae patogeni 2
Caliciviridae
Virusul Hepatitei E 3(**)
Virusul Norwalk 2
Alti Caliciviridae 2
Coronaviridae 2
Filoviridae
Virusul Ebola 4
Virusul Marburg 4
Flaviviridae
Encefalita Australiana
(Encefalita Murray Valley) 3
Virusul encefalitei capusei Central-Europene 3 (**) V
Absettarov 3
Hanzalova 3
Hypr 3
Kumlinge 3
Virusul Dengue tip 1-4 3
Virusul Hepatitei C 3(**) D
Virusul Hepatitei G 3(**) D
Virusul encefalitei japoneze B 3 V
Kyasanur Forest 3 V

156

158
 Anexa6.6.LISTA
Anexa Lista AGENğILOR
agenţilor biologici
BIOLOGICI

Louping ill 3(**)

Omsk (a) 3 V
Powassan 3
Rocio 3
Encefalita ruseasca primavara-vara (TBE) (a) 3 V
Encefalita St Louis 3
Virusul Wesselsbron 3(**)
Virusul febrei West Nile 3
Febra galbena 3 V
Alti flavivirusi patogeni 2
Hepadnaviridae
Virusul Hepatitei B 3(**) V, D
Virusul Hepatitei D (Delta) (b) 3(**) V, D
Herpesviridae
Citomegalovirus 2
Virusul Epstein-Barr 2
Herpesvirus simiae (Virusul B) 3
Virusul Herpes simplex tipurile 1 si 2 2
Herpesvirus varicella-zoster 2
Virusul B-limfotropic uman (HBLV-HHV6) 2
Virusul herpes uman 7 2
Virusul herpes uman 8 2 D
Orthomyxoviridae
Virusurile gripale tip A, B úi C 2 V(c)
Orthomyxoviridae capuúei: Dhori úi Thogoto 2
Papovaviridae
Virusurile BK úi JC 2 D(d)
Papillomavirusuri umane 2 D(d)
Paramyxoviridae
Virusul pojarului 2 V
Virusul oreionului 2 V
Virusul bolii Newcastle 2
Virusurile paragripale tipurile 1 - 4 2
Virusul respirator synciĠial 2
Parvoviridae
Parvovirusul uman (B 19) 2
Picornaviridae
Virusul conjuctivitei hemoragice acute (AHC) 2
Virusul Coxsackie 2
Echo virusuri 2
Virusul Hepatitei A
(enterovirusul uman tip 72) 2 V
Poliovirusuri 2 V
Rinovirusuri 2
Poxviridae
Virusul Buffalopox (e) 2
Virusul variola taurinelor 2
Virusul Elephantpox (f) 2
Virusul Milkers' node 2
Molluscum contagiosum virus 2

157

159
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRUpentru laboratoare
LABORATOARE

Virusul Monkeypox 3 V
Virusul Orf 2
Virusul Rabbitpox (g) 2
Virusul variolei 2
Virusul Variola (major úi minor) 4 V
Virusul Whitepox (‘Variola virus’) 4 V
Virusul Yatapox (Tana & Yaba) 2
Reoviridae
Coltivirus 2
Rotavirusi umani 2
Orbivirusi 2
Reuvirusi 2
Retroviridae
Virusurile imunodeficienĠei umane 3(**) D
Virusurile limfotropice ale celulelor T umane
(HTLV), tipurile 1 úi 2 3(**) D
SIV (h) 3(**)
Rhabdoviridae
Virusul rabiei 3(**) V
Virusul stomatitei veziculare 2
Togaviridae
Alfavirusuri
Encefalomielita cabalină estică 3 V
Virusul Bebaru 2
Virusul Chikungunya 3(**)
Virusul luncii 3(**)
Virusul Mayaro 3
Virusul Mucambo 3(**)
Virusul Ndumu 3
Virusul O'nyong-nyong 2
Virusul Ross River 2
Virusul Semliki Forest 2
Virusul Sindbis 2
Virusul Tonate 3(**)
Encefalomielita cabalină venezueleană 3 V
Encefalomielita cabalina vestică 3 V
Alte alfavirusuri cunoscute 2
Rubivirus (rubeola) 2 V
Toroviridae 2
Virusuri neclasificate
Virusul pojarului cabalin 4
Virusi hepatitici încă neidentificaĠi 3(**) D
AgenĠi neconvenĠionali asociaĠi cu encefalopatiile spongiforme transmisibile
(TSEs)
Boala Creutzfeldt-Jakob 3(**) D(d)
Variant Creutzfeldt-Jakob disease 3(**) D(d)
Encefalopatia spongiforma bovină (BSE) úi alte encefalopatii spongiforme
animale (i) 3(**) D(d)
Sindromul Gerstmann-Sträussler-Scheinker 3(**) D(d)
Kuru 3(**) D(d)

158

160
 Anexa6.6.LISTA
Anexa Lista AGENğILOR
agenţilor biologici
BIOLOGICI

(*) Vezi paragraful 7 al notelor introductive.

(**)Vezi paragraful 8 al notelor introductive.
(a) Encefalita căpuúei.
(b) Virusul hepatitei D reprezintă un agent patogenic pentru lucrători doar în prezenĠa unei
infecĠii simultane sau secundare cauzată de virusul hepatitei B.
Vaccinarea contra virusului hepatitei B va proteja deci lucrătorii care nu sunt afectaĠi de virusul
hepatitei B împotriva virusului hepatitei D (Delta).
(c) Doar pentru tipurile A úi B.
(d) Recomandat pentru lucrările care implică contactul direct cu aceúti agenĠi .
(e) Sunt identificate două virusuri: unul de tip buffalopox iar celălalt o variantă a virusului
Vaccinia.
(f) Variantă a virusului cowpox.
(g) Varianta a Vaccinia.
(h) În prezent, la fiinĠe umane nu există probe ale bolilor provocate de retroviruúi de origine
simiană. Ca măsură de precauĠie, pentru ei se recomandă izolare de gradul al treilea.
(i) La fiinĠele umane nu există probe ale infecĠiilor cauzate de agenĠi responsabili pentru alte
encefalopatii spongiforme transmisibile animale. Cu toate acestea, ca măsură de precauĠie
pentru lucrările de laborator se recomandă măsuri de izolare pentru agenĠii incluúi în grupa de
risc 3 (**), cu excepĠia lucrărilor de laborator care implică un agent scrapie pentru care nivelul
de izolare 2 este suficient.

PARAZIĠI
Acanthamoeba castellani 2
Ancylostoma duodenale 2
Angiostrongylus cantonensis 2
Angiostrongylus costaricensis 2
Ascaris lumbricoides 2 A
Ascaris suum 2 A
Babesia divergens 2
Babesia microti 2
Balantidium coli 2
Brugia malayi 2
Brugia pahangi 2
Capillaria philippinensis 2
Capillaria spp. 2
Clonorchis sinensis 2
Clonorchis viverrini 2
Cryptosporidium parvum 2
Cryptosporidium spp. 2
Cyclospora cayetanensis 2
Dipetalonema streptocerca 2
Diphyllobothrium latum 2
Dracunculus medinensis 2
Echinococcus granulosus 3(**)
Echinococcus multilocularis 3(**)
Echinococcus vogeli 3(**)
Entamoeba histolytica 2
Fasciola gigantica 2
Fasciola hepatica 2

159

161
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ PENTRUpentru laboratoare
LABORATOARE

Fasciolopsis buski 2
Giardia lamblia (Giardia intestinalis) 2
Hymenolepis diminuta 2
Hymenolepis nana 2
Leishmania brasiliensis 3(**)
Leishmania donovani 3(**)
Leishmania ethiopica 2
Leishmania mexicana 2
Leishmania peruviana 2
Leishmania tropica 2
Leishmania major 2
Leishmania spp. 2
Loa loa 2
Mansonella ozzardi 2
Mansonella perstans 2
Naegleria fowleri 3
Necator americanus 2
Onchocerca volvulus 2
Opisthorchis felineus 2
Opisthorchis spp. 2
Paragonimuswes termani 2
Plasmodium falciparum 3(**)
Plasmodium spp. (human and simian) 2
Sarcocystis suihominis 2
Schistosoma haematobium 2
Schistosoma intercalatum 2
Schistosoma japonicum 2
Schistosoma mansoni 2
Schistosoma mekongi 2
Strongyloides stercoralis 2
Strongyloides spp. 2
Taenia saginata 2
Taenia solium 3(**)
Toxocara canis 2
Toxoplasma gondii 2
Trichinella spiralis 2
Trichuris trichiura 2
Trypanosoma brucei brucei 2
Trypanosoma brucei gambiense 2
Trypanosoma brucei rhodesiense 3(**)
Trypanosoma cruzi 3
Wuchereria bancrofti 2
(**) Vezi paragraful 8 al notelor introductive.

FUNGI
Aspergillus fumigatus 2 A
Blastomyces dermatitidis (Ajellomyces dermatitidis ) 3
Candida albicans 2 A
Candida tropicalis 2
Cladophialophora bantiana (fosta: Xylohypha bantiana,

160

162
 Anexa6.6.LISTA
Anexa Lista AGENğILOR
agenţilor biologici
BIOLOGICI

Cladosporium bantianum sau trichoides) 3

Coccidioides imitis 3 A
Cryptococcus neoformans var. Neofonnans
(Filobas idiella neofonnans var. neofonnans) 2 A
Cryptococcus neoformans var. gattii
(Filobasidiella bacillispora) 2 A
Emmonsia parva var. parva 2
Emmonsia parva var. crescens 2
Epidermophyton floccosum 2 A
Fonsecaea compacta 2
Fonsecaea pedrosoi 2
Histoplasma capsulatum var. capsulatum
(Ajellomyces capsulatus) 3
Histoplasma capsulatum duboisii 3
Madurella grisea 2
Madurella mycetomatis 2
Microsporum spp. 2 A
Neotestudina rosatii 2
Paracoccidioides brasiliensis 3
Penicillium marneffei 2 A
Scedosporium apiospermum (Pseudallescheria boydii) 2
Scedosporium prolificans (inflatum) 2
Sporothrix schenckii 2
Trichophyton rubrum 2
Trichophyton spp. 2

161

163
Bibliografie

1. Safety in health-care laboratories. Geneva, World Health Organization, 1997,

(http://whqlibdoc.who.int/hq/1997/WHO_LAB_97.1.pdf).
2. Garner JS, Hospital Infection Control Practices Advisory Committee. Guideline for isolation
precautions in hospitals. American Journal of Infection Control, 1996, 24:24–52,
(http://www.cdc.gov/ncidod/hip/isolat/isolat.htm).
3. Hunt GJ, Tabachnick WJ. Handling small arbovirus vectors safely during biosafety level 3
containment: Culicoides variipennis sonorensis (Diptera: Ceratopogonidae) and exotic
bluetongue viruses. Journal of Medical Entomology, 1996, 33:271–277.
4. National Research Council. Occupational health and safety in the care and use of research
animals. Washington, DC, National Academy Press, 1997.
5. Richmond JY, Quimby F. Considerations for working safely with infectious disease agents in
research animals. In: Zak O, Sande MA, eds. Handbook of animal models of infection.
London, Academic Press, 1999:69–74.
6. Biosafety in microbiological and biomedical laboratories, 4th ed. Washington, DC, United
States Department of Health and Human Services/Centers for Disease Control and
Prevention/National Institutes of Health, 1999.
7. Class II (laminar flow) biohazard cabinetry. Ann Arbor, MI, National Sanitation
Foundation,2002 (NSF/ANSI 49–2002).
8. Richmond JY, McKinney RW. Primary containment for biohazards: selection, installationand
use of biological safety cabinets, 2nd ed. Washington, DC, United States Department of
Health and Human Services/Centers for Disease Control and Prevention/National Institutes
of Health, 2000.
9. Microbiological safety cabinets. Recommendations for information to be exchanged between
purchaser, vendor and installer and recommendations for installation. London, British
Standards Institution, 1992 (Standard BS 5726–2:1992).
10. Microbiological safety cabinets. Recommendations for selection, use and maintenance.
London, British Standards Institution, 1992 (Standard BS 5726–4:1992).
11. Biological containment cabinets (Class I and II): installation and field testing. Toronto,
Canadian Standards Association, 1995 (Standard Z316.3–95 (R2000)).
12. Collins CH, Kennedy DA. Laboratory acquired infections: history, incidence, causes and
prevention,
4th ed. Oxford, Butterworth-Heinemann, 1999.
13. Health Canada. Laboratory biosafety manual, 2nd ed. Ottawa, Minister of Supply and
Services
Canada, 1996.
14. Biological safety cabinets – biological safety cabinets (Class I) for personnel and
environment protection. Sydney, Standards Australia International, 1994 (Standard AS
2252.1–1994).
15. Biological safety cabinets – laminar flow biological safety cabinets (Class II) for personnel,
environment and product protection. Sydney, Standards Australia International, 1994
(Standard AS 2252.2–1994).

1
164
 ghid naţional
GHID NAğIONAL de biosiguranţă
DE BIOSIGURANğĂ pentru
3(1758 laboratoare
LABORATOARE

16. Standards Australia/Standards New Zealand. Biological safety cabinets – installation and
use. Sydney, Standards Australia International, 2000 (Standard AS/NZS 2647:2000).
17. Advisory Committee on Dangerous Pathogens. Guidance on the use, testing and
maintenance
of laboratory and animal flexible film isolators. London, Health and Safety Executive, 1990.
18. Standards Australia/Standards New Zealand. Safety in laboratories – microbiological
aspects and containment facilities. Sydney, Standards Australia International, 2002
(Standard AS/NZS 2243.3:2002).
19. Centers for Disease Control and Prevention. Recommendations for prevention of HIV
transmission in health-care settings. Morbidity and Mortality Weekly Report, 1987, 36
(Suppl. 2):1S–18S.
20. Bosque PJ et al. Prions in skeletal muscle. Proceedings of the National Academy of
Sciences of the United States of America, 2002, 99:3812–3817.
21. Bartz JC, Kincaid AE, Bessen RA. Rapid prion neuroinvasion following tongue infection.
Journal of Virology, 2003, 77:583–591.
22. Thomzig A et al. Widespread PrPSc accumulation in muscles of hamsters orally infected
with scrapie. EMBO Reports, 2003, 4:530–533.
23. Glatzel M et al. Extraneural pathologic prion protein in sporadic Creutzfeld-Jakob disease.
New England Journal of Medicine, 2003, 349:1812–1820.
24. Brown P, Wolff A, Gajdusek DC. A simple and effective method for inactivating virus
infectivity in formalin-fixed tissue samples from patients with Creutzfield-Jakob disease.
Neurology, 1990, 40:887–890.
25. Taylor DM et al. The effect of formic acid on BSE and scrapie infectivity in fixed and unfixed
brain-tissue. Veterinary Microbiology, 1997, 58:167–174.
26. Safar J et al. Prions. In: Richmond JY, McKinney RW, eds. Biosafety in microbiological and
biomedical laboratories, 4th ed. Washington, DC, United States Department of Health and
Human Services, 1999:134–143.
27. Bellinger-Kawahara C et al. Purified scrapie prions resist inactivation by UV irradiation.
Journal of Virology, 1987, 61:159–166.
28. Health Services Advisory Committee. Safe working and the prevention of infection in
clinical
laboratories. London, HSE Books, 1991.
29. Russell AD, Hugo WB, Ayliffe GAJ. Disinfection, preservation and sterilization, 3rd ed.
Oxford,
Blackwell Scientific, 1999.
30. Ascenzi JM. Handbook of disinfectants and antiseptics. New York, NY, Marcel Dekker,
1996.
31. Block SS. Disinfection, sterilization & preservation, 5th ed. Philadelphia, PA, Lippincott
Williams & Wilkins, 2001.
32. Rutala WA. APIC guideline for selection and use of disinfectants. 1994, 1995, and 1996
APIC Guidelines Committee. Association for Professionals in Infection Control and
Epidemiology, INC. American Journal of Infection Control, 1996, 24:313–342.
33. Sattar SA, Springthorpe VS, Rochon M. A product based on accelerated and stabilized
hydrogen peroxide: evidence for broad-spectrum germicidal activity. Canadian Journal of
Infection Control, 1998, 13:123–130.
34. Schneider PM. Emerging low temperature sterilization technologies. In: Rutala WA, eds.
Disinfection & sterilization in health care. Champlain, NY, Polyscience, 1997:79–92.


165
 Bibliografie
BIBLIOGRAFIE

35. Springthorpe VS. New chemical germicides. In: Rutala WA, eds. Disinfection & sterilization
in health care. Champlain, NY, Polyscience, 1997:273–280.
36. Steelman VM. Activity of sterilization processes and disinfectants against prions. In: Rutala
WA, eds. Disinfection & sterilization in health care. Champlain, NY, Polyscience, 1997:255–
271.
37. Taylor DM. Transmissible degenerative encephalopathies: inactivation of the
unconventional causal agents. In: Russell AD, Hugo WB, Ayliffe GAJ, eds. Disinfection,
preservation and sterilization, 3rd ed. Oxford, Blackwell Scientific, 1999:222–236.
38. Infection control guidelines for hand washing, cleaning, disinfection and sterilization in
health care, 2nd ed. Ottawa, Laboratory Centre for Disease Control, Health Canada, 1998.
39. Springthorpe VS, Sattar SA. Chemical disinfection of virus-contaminated surfaces. CRC
Critical Reviews in Environmental Control, 1990, 20:169–229.
40. Recommendations on the transport of dangerous goods, 13th revised edition, New York
and Geneva, United Nations, 2003, (http://www.unece.org/trans/danger/publi/unrec/rev13/
13files_e.html).
41. Technical instructions for the safe transport of dangerous goods by air, 2003–2004 Edition.
Montreal, International Civil Aviation Organization, 2002.
42. Economic Commission for Europe Inland Transport Committee. Restructured ADR
applicable as from 1 January 2003. New York and Geneva, United Nations, 2002,
(http://www.unece.org/trans/danger/publi/adr/adr2003/ContentsE.html).
43. Infectious substances shipping guidelines. Montreal, International Air Transport
Association,2003, (http://www.iata.org/ads/issg.htm).
44. Transport of Infectious Substances. Geneva, World Health Organization, 2004,
(http://www.who.int/csr/resources/publications/WHO_CDS_CSR_LYO_2004_9/en/).
45. Berg P et al. Asilomar conference on recombinant DNA molecules. Science, 1975,
188:991–994.
46. European Council. Council Directive 98/81/EC of 26 October 1998 amending
Directive90/219/EEC on the contained use of genetically modified microorganisms. Official
Journal, 1998, L330:13–31.
47. O’Malley BW Jr et al. Limitations of adenovirus-mediated interleukin-2 gene therapy for oral
cancer. Laryngoscope, 1999, 109:389–395.
48. World Health Organization. Maintenance and distribution of transgenic mice susceptible to
human viruses: memorandum from a WHO meeting. Bulletin of the World Health
Organization, 1993, 71:497–502.
49. Furr AK. CRC handbook of laboratory safety, 5th ed. Boca Raton, FL, CRC Press, 2000.
50. Lenga RE. The Sigma-Aldrich Library of Chemical Safety Data, 2nd ed. Milwaukee, WI,
Aldrich Chemical Company, 1988.
51. Lewis RJ. Sax’s dangerous properties of industrial materials, 10th ed. Toronto, John Wiley
and Sons, 1999.
52. DIRECTIVE 2000/54/EC of The European Parliament and of The Council of 18 September
2000 on the protection of workers from risks related to exposure to biological agents at work
(seventh individual directive within the meaning of Article 16(1) of Directive 89/391/EEC)


166