3 METODELE MICROBIOLOGICE DE DIAGNOSTIC 3.1. RECOLTAREA, CONSERVAREA $I TRANSPORTUL MATERIALULUI EXAMINAT Clinicianut cere depistarea unor microorganisme in prelevate patologice de la bolnav, pentru a stabili etiologia unei boli infectioase si, prin aceasta, tratamentul antimicrobian corect. Epidemiologul urmareste prezenja unui microorganism in prelevate patologice de la bolnavi, in probe recoltate de la persoane sinatoase si In probe de mediu (acr, apa, alimente etc.) pentru a stabili filiayia cazurilor unei boli transmisibile, precum si caile de transmitere. Igienistul foloseste microorganisme depistate in prabe de medin ca indicatori sanitari pentru calitatea ambianfei noastre comunale, din scoli, din spitale etc. In acest capitol sunt prezentate metodele de recoltare, conservare si transportul prelevatelor patologice de la bolnavi sau purtatori sinAtosi. Aceleasi probleme legate de prelevarea probelor de mediu le veji urmari in capitolele de Microbiologie sanitara. 3.1.1. Alegerea prelevatelor patologice Microbul infectant, eventual antigeni ai si, este cdutat la poarta de intrare a infectiei, in caile de raspandire in organism, in organele finta si la nivelul cailor de eliminare, apreciate pe baza examenului si rationamentului clinic st In masura In care acestea sunt accesibile prelevarii prin tampon, prin puncjie si aspirafie, biopsie sau ca excrefii. De exemplu la un pacient cu sindrom de febra enterica se vor preleva si examina: materiile fecale (intestinul — poarta de intrare, organ finta si cale de eliminare a bacililor tifici), sangele (calea de raspandire a infecjici in organism), miduva osoasa sau ex- sudatul maculelor cutanate (Jesuturi jint4), urina (calea de eliminare). Pentru depistarea portajului de bacili tifici se examineaza bila si urina. Stadiul boli influenjeaz sansa izolarii microbului. Continuand examenul de mai sus, sansele izolarii bacilulul tific In hemocultura scad de la 80-90% in prima siptimana de boala la numai 10% in saptamana a 4-a; in schimb, in acelasi interval, procentul izolarilor in coprocultura creste de a 10—15 la 75. Prolevatele examinate trebuie 20 reprezinte realul produs patologic, adica material din teziuni care vehiculeaza microbul infectant sau antigenii sai. In sange, in lichidul cefalorahidian sau tn urina microbii antrenaji din leziuni sunt repartizati uniform, Dis- ‘ributia lor in probleme de sputa, materii fecale, exsudate de pe supratata mucoaselor, din plagi s.a. nu este in mod necesar uniform’. Dac’ in loc de sputd se trimite spre examinare saliva, In loc de exsudat amigdalian un tampon imbibat cu saliva, un raspuns util din partea laboratorului este imposibil. 403.1.2. Norme de baza pentru prelevarea probelor destinate examenului microbiologic 1. Prelevarile se fac inaintea instituirit tratamentului antimicrobian. Depistarea microbului infectant devine adesea imposibila inca in primele ore de antibioticoterapic, chiar ineficients, 2. Prelevatele patologice trebuie s& fie in cantitate suficienta pentru efectuarea corecti a examenelor microbiologice. 3. Prelevarile se fac aseptic cu instrumentar si in recipiente sterile. Trebuie: 1 Prevenita contaminarea probelor cu microbi din mediul extern. = Prevenita sau redus& contaminarea probelor cu microbiota indigena. Orice con- taminare a prelevatelor din zone normal sterile este critica (rezultate fals pozitive). Pentru prelevatele care traverscazi zone normal colonizate sau provin din asemenea zone ne limitam la reducerea cit mai eficienta a microbiotei de colonizare prin spalare. Cand metoda nu da rezultate, se poate recurge Ia prelevari care sunteazd caile naturale de jinare si contaminare (aspiratia transtraheald, aspiratia suprapubiana etc.). Acestea sunt insd tehnici agresive aceptate numai cAnd relafia risc — beneficiu inclind in favoarea beneficiului. = Prevenitt infectarea pacientului tn timpul prelevarii, infectarea personalului si contaminarea mediului extern cu microbi patogeni. Periculoasa este contaminarea suprafejei externe a recipientelor, spargerea lor. Sangele si alte umori sunt periculoase chiar cand provin de Ia persoane aparent normale (pericolul virusului hepatitei B sau al imunodificientei umane) 4, Prelevatele supuse analizei trebuie sa fie insofite de date informative suficiente. Acestea sunt cuprinse in cererea de analiza, parte component a buletinului de analiza, sau, in cazul anchetelor epidemiologice, in tabele nominale, Semnificasia datelor informa- tive se grupeaza astfel: date necesare identificarii probei: numele, prenumele, varsta pacientului, data recoltei, spitalul, sectia, salonul; u date necesare alegerii cclor mai adecvate tehnici de prelucrare a probei: diagnosticul precumtiv, natura probei, examenul solicitat (in termeni c&t mai precisi), precizarea daca este In catiza un bolnav (inclusiv data debutului bolii), convalescent sau purtator, precizaci asupra terapiei antimicrobiene eventuale; 1 date privind responsabilitatea recoltarii si transportului: ora recoltarii, data si ora primirii in laborator, medicul care a recomandat analiza si persoana care a facut recoltarea sia asigurat transportul Importanta pentru evitarea unor erori este etichetarea probelor. Cea mai sigurd este licheta autoadeziva, In lipsa se poate recurge la eticheta din leucoplast. Pe etichete se noteazé cu creion negru sau pix cu bili: numfrul cererii de analiza, numele si prenumele pacientului, prelevatul si data. 3.1.3. Recipiente si instrumente ___ Pentru prelevari se folosesc, dupa caz, cutii Petri, eprubete, borcane de 200 ml din sticla, prevazute cu capac. Recipientele si instrumentarul destinate prelevarii_probelor pentru examemul microbiologic se sterilizeaza exclusiv prin agenti fizici dupa ce au fost foarte bine spalate pentru indepartarea oriciror urme de eventuale substante antimicrobiene. 41Ehiminarea Obturarea eveatualelor sculul prin ule de er “op de ig 3.1. Tamponol de vath Fig.3.2. Prlovarea 91 wansportl in ering pentru prelevarea exsudatelor 4 probelor de parol destinate lzalr acterlor anaerobe Un instrument des utilizat pentru prelevate si transport de probe este tamponul de vata (figura 3.1), care trebuie sa fie lipsit de inhibitori microbieni (ca acizi grasi din vata, {oni metalici sau subsiante distilate din porttampon in cursul sterilizarii). De aceea: 1 se preferd porttamponul din lemn (au de rasinoase, care congine substante nocive pentru unele microorganisme); 1 tamponul se face din vata hidrofila cu fibra lung’ Dopul trebuie si fie dens, pentru a preveni contaminarea sau desicarea probei. In vederea utilizarii, tampoanele sunt sterilizate la autoclav ambalate cate S—10 in hartie. ‘Tamponul din vata este indicat pentru prelevarea si transportul exsudatelor de pe suprafaja mucoaselor sia fesuturilor denudate. Are insd si dezavantaje, care trebuie cunos- cute pentru o utilizare corecta: Se preleva maximum 0,1 ml produs. = Recuperarea bacteriilor de pe tampon este sub 10% ; cel pugin 10° organisme trebuic prelevate pe tampon, pentru a le putea depista pe frotiul Gram extemporaneu. De aceea se va evita utilizarea tamponului ori de cate ori sunt posibile prelevari in cantitafi mai mari prin aspiratia exsudatelor fluide, produse de chiuretaj sau biopsii. Se vor preleva mai multe fampoane, daca examenul presupune efectuarea de frotiuri i insimanjari pe mai multe medi de cultura. 1 Leucocitele polimorfonucleare se adsorb in scurt timp pe fibra de vata, alt motiv pentru efectuarea extemporance a frotiulut prin proba prelevata pe tampon. = Prelevarea pe tampon este contraindicata pentru izolarea bacteriilor anaerobe. Probele destinate igolarii anaerobilor stricfi sunt introduse sub atmosfera de azot in flacoane ermetic inchise. In lipsa acestora, o modalitate simpla si eficienta este transportul direct in seringa de recoltare dupa ce a fost indepartata orice bula de aer, iar acul obturat printr-un dop de cauciue (figura 3.2). . 423.1.4, Transportul si conservarea probelor Moartea microbilor infectanji din probele destinate examenului microbiologic este 0 surst de erori. Poate fi cauzata de: razele solare directe; deshidratare; modificari de pl autolizi; oxigenul atmosferic In cazul anaerobilor stricfi. De accea, odata recoltate, probele trebuie examinate in cel mai scurt timp posibil sau conservate prin refrigerare si medii de transport adecvate. Refrigerarea. La O°C (container izoterm cu gheati umeda) sau la 4°C (frigider) ‘majoritatea microbllor patogen! supraviejulesc cele caieva ore nevesare iransportului, iar ‘multiplicarea contaminanfilor este opriti. De exemplu, semiviaja majoritafii virusurilor Gintervalul in care infecfiozitatea suspensiei virale scade cu 50%) se misoara in ore la temperatura camerci, in zile la 4°C si in luni la —70°C. Pusine bacterii nu rezista la refrigerare: meningococul, gonococul, Haemophilus influenzae. Mediile de transport asigura supraviefuirea microorganismelor prevenind desicarea, variajiile de pH, oxidarea si autoliza. Un indicator, cum este rogu fenol, permite monitorizarea vizuala a pH-ului cAnd aceast& condifie este critica pentru supraviejuirea unor microbi (e.g. virusuri. Microbii care sunt izolafi pe culturi de celule sau embrioni de gaind (ca virusurile si chlamidiile) se transporta in medit cu antibiotice (penicilina, streptomicina, nistatina). Cand Ins In acolasi prelevat so urmérese att virusuri, eAt gi bacterii, proba se suspensioneaz’ in mediul de transport fara antibiotice, urmand ca acestea sa fie adaugate diferentiat la prelucrarea probei in laborator. 3.1.5. Tehnici si prelevare (in ordine alfabetica) L.Exsudatele bucale se preleva de la pacienti cu stomatita ulceronecrotica Vincent, margaritarel sau alte infecfi ale gurii.Dupa imobilizarea limbii cu apasator steril, se sterge cu tamponul suprafaja oricarei ulceratii, ari inflamate sau acoperita cu pseudomembrana, Daca se solicita examen microscopic, tamponul se stoarce imediat pe o lama de microscop si se etaleazd frotiul prin rularea tamponului. Frotiul fixat prin cildurd (vezi 5.2.5.1) se expediaza la laborator impreuna cu al doilea tampon destinat cultivarit. 2, Exsudatul cervical uterin se preleva de la paciente cu leziuni la acest nivel sau pentru depistarea portajului de gonococ. Pacienta este plasata in pozitie ginecologica. Dupa examenul vulvei, speculul vaginal steril, umezit cu apa calda (fara alt lubrifiant) este inserat bland pentru examenul colului uterin, Exocolul este ters de 2—3 ori succesiv cu comprese de tifon sterile pentru indepartarea secretiilor stagnante, inclusiv cele de la nivelul orificiului. Daca se observa leziuni, acestea sunt terse cu tamponul de vata sicril Un tampon de vata steril este inserat in’orificiul colului, rotit de c&teva ori pentru a-l Incarca cu exsudat si se retrage cu precausia de a evita contaminarea cu conjinut vaginal, Pentru microscopic, frotiul se face extemperancu cu un tampon scparat. 3. Exsudatul conjunctival. Uzual este suficient un tampon cu care s-a sters exsudatul din unghiul intern al ochiului. Alte prelevari de la nivelul ochiului (raclat conjunctival, cornean) sunt exclusiv de competenta specialistului oftalmolog. 4, Exsudatul faringian este prelevat pentru diagnosticul etiologic al anginelor si faringitclor sau pentru depistarea portajului de streptococi piogeni ori de bacilt difterici Prelevarea se face cu tamponul ininte sau la 3—4 ore dups toaleta gurii ori ingestie de alimente. Pacientul agezat, cu gatul in usoara extensie, faringele bine expus prin iluminare 43‘Fig3.3, Prelevarea exsudetuul nazofaringian pe cale pernazala (a 9 pe cale bucala (b) si deprimarea bazei limbii cu apasAtor steril, pronunfa tare vocala A. Cu tamponul introdus in faringe, far& a atinge limba sau palatul, se sterge orice zona inflamata, ulceraté sau cu depozite purulente. Cand exista, falsa membrana este usor desprinsa si tamponata mucoasa subjacent, Tamponul scos cu precaujie se introduce In tubul protector. Pentru ca prelevarea faringiand declanseaz reflex de tuse, este indicat ca persoana care face prelevarea s& se protejeze cu masca de tifon. 5. Exsudatul nazofaringlan se preleva pentru diagnosticul tusei convulsive, a unor pneumonii interstifiale si a portajului de microbi patogeni cum sunt meningococii, strep- tococii piogeni, bacili diftericis. Mai usoara este prelevarea pernazala, Se utilizeaza tampon confectionat pe tija din sarma de crom-nichel cu lungime de 20 cm si grosime de 1 mm. Una din extremitasi este indoita, inmuiata in colodiu si infasurata strans cu vata. Extremitatca libera este indoita in buclA pentru a facilita manipularea. Aceste tampoane se pot obtine din sectia de O.R.L. Capul pacientului este imobilizat si tamponul introdus bland in lungul planseului nazal pana atinge peretele posterior al nazofaringelui. Este lasat cateva secunde pe loc, poi rotit usor, pentru a-l Incdrca cu exsudat, si retras, Cantitatea de prelevat creste cand tamponul se retrage 5i se reinsereaza in aceeasi pozifie, prima tamponare stimuland secretia de mucus nazofaringian (figura 3.3). Prelevarea pe cale bucala se face cand abordarea pernazala nu este posibila. Se utilizeaza un tampon obisnuit cu tija de sarma. Extremitatea care poarti tamponul este indoité in unghi drept in momentul scoaterii din tub. Tamponul, introdus prin guré in faringe, este trecut cu atenfic in spatele palatului moale, pentru a stergc peretele posterior al nazofaringelui (figura 3.3). La introducere si la scoatere se va evita contaminarea tamponului cu secrejiifaringiene gi bucale. 6, Exsudate din plagi si arsuri. Suprafafa denudata, lipsita de sesut necrotic, se spala cu solutie salina izotona sterilé pentru indepartarea exsudatului stagnant hipercontaminat, ‘Tamponul, umezit cu solutie salina izotond si stors pe peretele interior al recipieatului, este rulat peste suprafata tisulara suficient de ferm, pentru a determina o ugoara sangerare din sesutul subjacent, Aceasta da garanjia prelevarii microbului infectant din jesutul viabil. Tamponul imersat in 1 ml mediu de transport este imediat expediat la laborator pentru examinare. “47. Exsudatul vaginal. Pacienta este in pozifie ginecologica. ‘Se examineaza vulva. Daca pe labii sunt leziuni, exsudatul acestora se preleva prin stergere cu tamponul. Se insereaz speculul vaginal (revezi punctul 2). Se examineaz mucoasa vaginala. Daci exista leziuni, acestea se sterg cu tamponul steril. Cand exist numai congestie difuza, prelevarea se face din fundul de sac vaginal posterior. Se prelevd trei tampoane: unul este ctalat prin rotire pe doua lame de microscop curate, al doilea este deschrcat imediat in cca 1 ml solufie salina izotond sterila, incalaita la 37°C, temperatura cu care trebuie sh ajunga imediat la laborator, pentru examenul intre lama si lamelA, al treilea este destinat cultivarii. | Media 8, Fecalele se preleva pentru depistarea agentilor bolii diareice, _— a febrelor tifoid si paratifoida, a purtatorilor sinAtosi ai patogenilor respectvi si pentru depistarea oualor de viermi intestinali. Uzual se examineazA probe de scaun emis spontan. Se pot folosi, la pacienfi Fle. 3-4. Coprocultorul cu sindrom dizenteriform, si prelevari pe tampon rectal. = Probe de scaun emis spontan, metoda de electic. Pacienul mai intai mictioncazs, pentru a evita contaminarea probei cu urina. In spital defect in bazinet sterilizat prin autoclavare sau dezinfectat prin fierbere. La domiciliu se foloseste o oala de noapte dezin- fectata prin oparire repetata cu apa clocotitd. Imediat dupa defecare se preleva cu o spatula sterilé de lemn sau cu lingurita coprocultorului fragmente mucopurulente, flacoane riziforme, cand acestea exista, sau portiuni din diferite puncte ale unui scaun omogen. Proba, cat un bob de mazire, este suspensionata in mediul de transport din coprocultor (figura 3.4), Mediu! de transport nu este necesar pentru depistarea oudlor de viermi intestinali sau protozoarelor. De la sugari se preleva porjiuni din scaunul de pe pelinca. « Probe de scaun provocat prin purgare sunt indicate pentru depistarea portajului de enterobacterii patogene sau 1a pacienfi cu diaree cronic&. Pentru aceasta un adult ingereaz 15 g sulfat de magneziu solvit in 250 ml apa. Doza la copii se adapteaz in raport cu varsta, = Prelevarea pe tampon rectal. Tamponul de vata steril, montat pe o tija de lemn, se trece prin orificiul anal, se sterge cu grija mucoasa rectala, se retrage si imediat este imersat In mediul de transport, Tija este relezalé gi se adapteaza capacul coprocultorului, = Prelevarea direct din colonul sigmoid. O sond& Nélaton, dezinfectat& prin fierbere, este introdusa prin orificiul anal gi rect, cca 15—20 cm la adult si 10—12 cm la copil, pan’ in colonul sigmoid, al c4rui confinut este aspirat cu o seringa de 10 ml, adaptata la capatul sondei. Proba este imediat descarcata si omogenizata in mediul de transport. <9. Hemocultura, Material necesar. Hemoculturile sunt cel mai frecvent urgenjc medi- cale. De aceea in serviciile unde se interneaz& pacienfi cu septicemii sau cu condifii bac~ teriemice (pneumonii lobale acute, arsuri intinse infectate, avorturi septice, endocardite etc.) trebuie 88 existe, pregatite in permanent’, truse pentru hemoculturi, care cuprind: = Solutii decontaminante pentru tegument: spun lichid, alcool iodat 2%, eter. = Tampoane sterile din tifon de 5 x 5 cm, la nevoie pot fi inlocuite cu tampoane sterile din vats. = Bucata de musama de 40 x 40 cm. = Seringa sterila de 20 ml (corespunzator mai mica pentru copii), de preferat tip Lucr din sticla pentru a fi sterilizat4 gata montata. La nevoie pot fi folosite seringi de unica folosinja cu volumul indicat. Ac de rezerva = Pens& pentru demontarea acului de punctic si montarea celui de rezerva. 45«Garou. = Lampi de spirt. = Flacoane cu bulion nutritiv preincalzite la 37°C in termostatul din laboratorul sectici. Zone de punetie. Electiv: venele de la plica cotului. Alternativ: venele antebrajului inferior sau dorsale ale mainli. La sugar se puncfioneaza vena jugulara. ‘Momentul pretevarii. O singura hemocultura, chiar la un pacient cu septicemie, poate vimane negativa. De aceea, Ia fiecare pacient cu indicajie pentru hemocultura se efectueaza trei hemoculturi. Cand terapia antimicrobiana se impune urgent, aceste hemoculturi pot fi practicate la intervale de 30 minute—I ord inainte de administrarea oricarui chimioterapic. Cand terapia antimicrobiand nu este urgenta, hemoculturile se pot face si la intervale de 12—24 ore. Daca pacientii au frisoane, este indicata efectuarea hemoculturii imediat ce pacientul semnaleaza aparitia lor. Procedura: Se lucreaza la adapost de curengi de aer. Cel care efectueazi hemocultura trebuie si lucreze cu mAinile bine spalate, antiseptizate si uscate. Masca nu este obligatorie. a) Pacientul in decubit dorsal. Sub brat in zona de punctic se asaza bucata de musama, pentru a preveni patarea lenjeriei de pat cu solusii decontaminante. ) Se aplica garoul la cca 10 cm proximal zonei de punctie si se strange, pentru a putea aprecia prin palpare dimensiunea gi elasticitatea venei de punctionat. Simpla inspectie ‘vizuald frecvent nu depisteaza vencle profunde excelente pentru punctie. La nevoie, vencle sunt evidenjiate mai bine daca pacientul strange si relaxeazA de cAteva ori pumnul. Nu se ‘maseaza si nu se frageleaza brajul. ©) Se di drumul la garou. 4) Se decontamineaza larg, concentric, zona de punctie mai intai prin spilare cu apa si spun lichid, apoi prin badijonare cu alcool iodat de 2%. In final zona este badijonata cu efer, pentru a indepdrta iodul si a lisa tegumentul perfect uscat. Puncfia si aspirarea sangelui prin tegument umed expune proba contaminarii cu bacteriile rezidente in porozi- 1atile epidermei. ©) Se reaplica garoul. f) Se fixeaza tegumentul deasupra punctului de punctie prin tensionare pe brat cu degetcle mainii libere, ) Cu seringa pozifionata in axul venei, pentru a forma un unghi de cca 30° cu tegumentul, acul fiind cu bizoul in sus, se punctioneaza piclea si vena subiacenta cu 0 miscare moderat de brusca. O cedare usoara este uzual resimfita la patrunderea acului in vena, Se patrunde cu acul distanfa estimata, pentru a plasa In vena bizoul cu o parte din Iumenul acului. h) Se exercita o usoara presiune negativa prin retragerea pistonului. Sangele trebuie sa patrunda liber in sering®. Cand scurgerea este neregulati, sc roteste usor seringa, pentru a repozisiona bizoul In vena. Sangele nu se mai scurge in seringa, cand varful acului perforeaza vena $i intra in fesuturi, Este suficient 4 se retraga pufin acul, pentru a objine sange din now. i) Cand sangele incepe sa se scurea in seringa. se da drumul Ia garou, pentru a preveni formarea unui hematom la locul puncfiei. La adult se extrag 15—20 ml sAnge, iar Ja sugar 1—3 mi, i) Proba odata recoltata, se retrage acul din vend si imediat se preseaz4 punctul de puncsie cu un tampon steril, Pacientul continua compresia prin tampon, pana ce hemostaza ‘este completa. In final, peste zona puncfiei se aplici un tampon antiseptic autoadeziv. k) Imediat se schimba acul de punctie cu acul de rezerva si se insamanteaza aseptic cate § m! sange (cca 1/3 din volumul prelevat) in doua flacoane cu $0 ml bulion nutritiv 46si un tub de 25/250 mm cu 50 mi bution special pentru izolarea bacteriilor anacrobe in prealabil fiert 20 minute in baie de apa si racit brusc la curent de apa, Imediat dup instmanjare, flacoanele si tubul sunt agitate cu atentie pentru omogenizarea con}inutului. ‘Atentie! Inainte de a aprinde lampa cu spirt pentru insamantarea aseptica a probei de sange, flaconul cu eter trebuie pus in siguranta la distanta de patul bolnavului. 1 Toate flacoanele insamanjate se transporta la laborator pentru incubare imediata. NOTE. Contaminarca cu osingurd bacterie din epiderma sau din ser compromite hemocultura (rena fais pozitiy. 10. Lichidul cefalorahidian. Prelevarea probei este de competenta clinicianului infectionist si, data fiind gravitatea contaminarii meningelui, impune masuri drastice de antisepsie si asepsie. Proba prelevata in 2 tuburi sterile (cca’2 ml/tub) este transportata imediat la laborator, fara refrigerare. 11. Parul, Pentru diagnosticul pilomicozelor, se preleva cu pensa bonturile firelor de par rupte si firele de par cu aspect modificat (fara iuciu, cenusii, prafoase). De mare ajutor este examinarea parului la lampa Wood: in radiajia ultravioleta firele de par infectate au fluorescenja verde strlucitoare sau gri-albs, 12. Puroiui din colecti se aspira cu seringa prevazuta cu un ac gros si se expediaza Ja laborator intr-un tub steril. Cand se suspecteaz4 o infectie cu bacterii anacrobe proba va fi expediati ta laborator direct in seringa (reveri figura 3.2) 13, Spalatura gastriea se preleva pentru depistarea bacililor tuberculozei la pacienti care nu expectoreaza (uni copii, femei). Pacientului, pe nemancate, i se introduce o sonda Einhorn pana in stomac. Prin sonda se injecteaza cca 10 ml solufie salina izotona sterila si se aspira. Se neutralizezé imediat prelevatul cu o solutie 10% bicarbonat de sodiu in prezenfa unui indicator de pH. 14, Sputa, Pacientul trebuie facut s& injeleaga diferenta dintre a sile individualizam numai printr-un numar (umarul de inregistrare al prelevatului din care au fost izolate), eventual urmat de initialele pacientului de ta care provine proba (e. g. tulpina 273 M.1.). 3.2.4.2, Studiul si numirea izolatelor Studiul caracterelor constante ale izolatelor se efectueazd in etape succesive: 1 Studiul caracteretor microscopice: forma, asezarea, reactiile de culoare, par- ticularitaji structurale (pentru amanunte a se vedea capitolul 4) 1 Studiul caracterelor de cultura: exigentele nutritive si de incubare a culturi, inter- valul necesar aparitiei culturii, aspectul coloniilor (pentru amanunte a se vedea capitolul 5. 1 Studiul spectrului activitayii biochimice. Asemenca caractere constante utile pentru identificare sunt numite caractere cheie gi sc comparé cu caractercle speciilor tip Inscrisc in determinatoare. Pentru © comparare facila, microbiologul are la dispoziie chei dihotomice de identificare. Asemenea chei sunt instrumente de analiza antitetica: pun intrebari la care se raspunde prin DA sau NU (tabelul 3.1). Caracterele cheie pozitive devin caractere de diagnostic, Tabelu! 3.1. Exempla de viiizare a cheii dihotomice Ia identificarea unel bacteril gramnegative Caractere chele Genurt mal importante cu Imeres medical 1, Parazt obliga intracetular Rickettsia, Rochaliaca, Coxiella 2. Difert de 1 Spirllun, Campylobacter a. Spirit a Ditert de a b. Bacil , Aerob Pseudomonas ce, Facultativ anaerobi Escherichia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, ‘Shigella et Vibrio Haemophilus Pasteurella Bacteroides, Fusobacterium, Neisseria, Moraxella, Brucella, Bordetella, Pranctella Veillonelta Progresiv, izolatele sunt Incadrate In unitajile taxonomice cu care au cele mai multe caractere in comun si capita denumirea acestor unitati: de familie, apoi de gen si in final de specic. De exemplu izolatul 273 M.l. este 0 Enterobacteriaceae (familia), din genul Escherichia, specia Escherichia coli. Este deci tulpina 273 M.l. de Escherichia coli. 523.2.4.3. Markeri de tulpina infraspecifici Clinicianul este interesat sa cunoasca anumite caractere ale tulpinilor infectante cum sunt patogenitatea (e. g. toxigeneza, capacitatea enteroinvaziva) sau antibiograma (spectrul de sensibilitate la antibiotice). Epidemiologul trebuie s4 cunoasca o serie de caractere infraspecifice ale tulpinilor prin care poate stabili filiafia cazurilor unei boli_transmisibile. Asemenea caractere in- fraspecifice sunt numite markert epidemiologici. Dintre markerii epidemiologici frecvent utilizafi a se reyine: 1 serovarul (© anuraita structura antigenica a tulpinil, identificata prin reactii an- tigen-anticorp cu seruri imune de referinta, vezi capitolele 10 gi 13); 1 Wzovarul (un anumit spectru de sensibilitate la bacteriofagi, vezi capitolul 8); = biovarul (activitayi biochimice particulare).