Gropa puri prin mai multe metode, de exemplu din N-formil-o-nitro-benzilamina, res- pectiv din amina rezultata prin reducerea acesteia: cH, cy NH -H,0 cp 2 [x] eo “N SAG, CHO Ke 2 Weterl SS 2 Dihidrochinazolina Chinazolind Chinazolina (p. t. 48°; p. f. 243°) este un compus incolor, stabil, cu carac- y bazic, ce dio sare cuaternara cu iodura de metil. Prin reducere cu sodiu si alcool trece in dihidrochinazolina, iar cu o solutie de acid cromic in acid acetic sufera oxidare la grupa CII vecin& cu inelul benzenic, dind 4-hidroxi- chinazolina (4-ceto-dihidrochinazolina). 4. GRUPA PURINEL Grupa purinei cuprinde produsi naturali de importanta fundamental& pentru fiziologia animala si vegetala. O amino-purina, adenina, gi 0 hidroxi- amino-purina, guanina, sint componente ale acizilor nu- cleici, compusi macromoleculari ce nu lipsesc din nici o celula vie. Prin desaminarea si oxidarea biologica a ade- ninei si guaninei se formeazi trei hidroxi-pyvine: acidul uric, xantina si hipoxantina, de asemenea mult raspindite in natura. De la adenina, in sfirsit, deriva o grupa de compusi de cea mai mare importanta: acidul adenosin- trifosforic, codchidrazele si diaforazele. on on xX yANEX | Y-on A i> #07 N HO~ Sy H H Acid uric Xantind “ipoxantina. Acidul uric a fost descoperit de Scheele (1776), in pietre din vezica uri- nara si a fost cercetat, alaturi de alte purine, de Liebig si Wéhler (1837), ce Baeyer (1863) si in sfirsit de Emil Fischer (incepind din 1881). Purina, compusul de baza al intregii grupe, a fost preparata din acid uric, de BE. Fi- scher (1809), dar se giseste si in natura. Purina, dupa cum se vede din formula de mai sus, confine un sistem bi- ciclie condensat, compus dintr-un inel pirimidinic gi un inel imidazolic. In- tocmai ca pirimidina gi imidazolul, purina are caracter aromatic; acest caracler este insi mult atenuat in hidroxi-purine si in amino-purine, aga cum s-a aratat mai sus la hidroxi-pirimidine.Structura. Degradarea acidului_uric 734 Tautomeria lactam-lactimicd, discutata la pirimidine, se manifesta in mod similar gi la purine. Spectrele in infrarogu gi in ultraviolet ale hidroxi- purinelor duc la coneluzia c& acestea au structura —CO—NH— (Brown si Mason, 1957). Dimpotriv’ amino-purinele exist& in forme lactimice. Analiza eristalograficd cu raze X a adeninei, printr-o metoda Fourier perfectionaté care permite determinarea pozitiei atomilor de hidrogen, a ardital ci acest compus are structura aromaticd (cu grupe NH,) ca in o formula de la pagina 743 (W. Cochran, 1951). In cele ce ur- H meazi ne folosim, dup& convenienta, fie de forma lacta- Hf x mic, fie de cea lactimiea. A Te Pe de alt& parte, datorit& tautomeriei azolilor, locul atomulut de hidrogen ramine nehotirit intre pozitiile 7 . Acid uric (lormula lac si 9. (In mod arbitrar se atribuie, in aceasti carte, tamici) atomului de hidrogen imidazolic pozijia 9 gi, in conse- cinta, se serie dubla legiitura intre pozifiile 7 si 8, prin analogie cu for- mulele nucleozidelor, v. mai departe.) Degradarea oxidativé a acidului uric. La stabilirea structurii acidului uric au servit reactii de oxidare. In solutie acida, cu acid azotic sau cu clorat de potasiu gi acid clorhidric, se formeazi aloxan: Acid uric Produs intermediar ipotetic Aloxan, Tree Dupa cum se vede, la oxidarea in mediu acid se pastreaz’ inelul pirimid nie gi se rupe cel imidazolic. Intermediar se admite formarea unui glicol, a carui moleculi se rupe apoi. Prin oxidare cu permanganat, in mediu neutru sau alealin, se obline alan toina, un derivat al hidantoinei, cu inel imidazolic. In aparenta se deschide inelul pirimidinic si se conserva inelul imidazolic. Mecanismul de reactie este ins mai complicat. H u ‘ aN " “5 = 07 Sy N It H Mantoind740 Grupa _purinei Sinteze. 1. O veche sintez& a acidului uric porneste de la acidul bar- bituric gi trece prin urm&toarele stadii, usor de inteles: 2 o. . oO a LNOH Ji " ‘1 _Hoxo, wee aia) wy NSM g — oe i 07 xo 07 x0. oo H H nH Acid barbituric Acid violuric ‘Uramil cad W osu oon _uyeo, HN Neo the. iw - ned =O y a > Oxo 13 oO voy IL u H Acid pseudouric Acid uric Sinteza de mai sus a fost efectuata de Baeyer (1863), pind la acidul pseudo- uric; inchiderea ciclului imidazolic a fost realizata de E. Fischer (1895), prin topire cu acid oxalic sau incilzire cu acid clorhidric. 2. Sinteza nucleului purinic dupd W. Traube (1900). Acidul uric. Se con- denseazd intii uree cu esterul acidului cianacetic, in prezentaé de etoxid de sodiu; produsul obtinut se ciclizeaza cu alcalii, se nitrozeaz& gi se reduce, ob- tinindu-se 5,6-diaminouracil. Pentru a obtine acidul uric, diaminouracilul se condenseaz& cu cloroformiat de etil (R = C,H;): o ° ° nooc i y | L ss ay NH, CH, cn,0Na HN” CH, m7 wy) HINO. bt a Eo | daha] Tokahon om xn, =X 07 SNH, 07 NT SNH 07 S\N NE, H Hi Cian-acetil-uree 6-Aminouracil 9 9 oO NO N, Hy ati), HN NH2 cicoon, HN ~o=0 4 "y _ a pb a Loo BOK Acid urie 07 SN NH 0 NI il oO N NH, a He 5,6-Diaminouracil ‘Uretanul diaminouracilului O serie de variante ale sintezei Traube duc la diferite purine.Sintezele derivatilor purinei TAL 3. Xantina, Condensind 5,6-diaminouracil cu acid formic se obtine un formil-derivat a carui sare de sodiu trece prin inc&lzire in xantind: 9 ° ° T Neon “oc " S ‘i ee ‘NI, iN OF SN NH ON H “ H no oH Xantina 4. Hipoxantina. Din tiouree cu ester cianacetic se obtine intii 2-tio-4- amino-6-hidroxipirimidina. Aceasta se transforma pe calea indicat’ mai jos intr-o tio-hidroxipurind. Eliminarea oxidativa a grupei SH duce la hipoxan- tind: ° ° ROOC. = ™ c a NH, CH TIN MNO, HN oe te 4 y _ | sirxn, oS MS“ Sy~ Nl, us” Sx~ Nit: oO i . N NU, \" qv uN * coon, Hoy | S kL ! kL HS) N NH. 8 i Hipoxantina 5. Adenina se obtine inlocuind in sinteza de mai sus esterul cianacetic prin nitrilul malonic: NC wu NH NHy \ - ; N / x Ni CH, HN x0, "OL K on | >, —> = s\n, o 11sSy ? Ay ’ Le? we : y KAY? t N N HO-P——o | ! OH O desoxiribonucleotid’ (de ex. R-=rest de: Adenina (A) Guanina (G) acid adenosin-3-fosforic, ctnd R = un rest de adenina)748 Acizii nucleici NH, ° ° HO—CH, 0. R - AL : Oxo ory 9 07 07 Sy: oA Ho-P——O OW ! I I OH O ribonucleotida R=rest de: Citosin& (C) Uracil (U) Timina (T) Resturile de pentoze sint continute in nucleotide in form& furanozic& (ceea ce s-a dovedit prin metoda metilarii, ca la monozaharide; Levene, 1932). Bazele purinice gi pirimidinice sint legate prin unul din atomii lor de azot de carbonul din pozitia 1’ al pentozei (legaituri @-glicozidice). Nucleotidele sint deci N-glicozide, ceea ce s-a stabilit intii prin spectrele in ultraviolet (Gulland, 1932) gi s-a dovedit apoi prin sinteze (Todd, Baddiley, 1946). In catena acizilor nucleici, mononucleotidele sint unite intre ele prin hidroxilii din pozifiile 3’ si 5’ ale pentozei, asa cum se arat& in formula ur- matoare (A. R. Todd, 1952). Exist&é enzime care cliveazd acizii nucleici la legitura de la C®’, dind mononucleotide fosforilate la C’, cum sint cele formulate mai sus; alte enzime dau nastere la nucleotide fosforilate la C®’. R = adenin’, guanin’, citosind sau timing | HO-P—O—CH, 0. R t oO | HO-H—0— Clip 0 R ° ° | Porfiune din macromolecula unui acid nucleic (DNA) Acizii desoxiribonucleici din mamifere au greutatimoleculare de 6—8 x 108; dintr-un bacteriofag a fost izolat un DNA cu gr. mol. 120x10°, iar din bacteria Escherichia coli un altul cu gr. mol. 1000x4108 Asadar macromole-Nucleotide. Nucleozide _ 749 culele de DNA de diferite proveniente contin de la citeva mii pind la citeva milioane de resturi de mononucleotide. Asemenea particule uriase pot fi va- zute sub forma de fire lungi, in fotografii luate cu microscopul electronic, DNA poate fi obtinut sub forma de fibre orientate. Spectrul de raze X al acestora prezint& o perioada de identitate de 3,4 A, ceea ce indica o struc- turd in care resturile plane de purine gi pirimidine (R in formula de mai sus) sint situate perpendicular pe axa fibrei, suprapuse ca monedele intr-un figic; inelele de pentoza sint in planuri paralele cu axa fibrei (Wilkins, 1957). Doua asemenea catene sint risucite in forma unei duble elice, avind 0 ax& comunad (Watson si Crick, 1953) (fig. 45). Ambele elice sint de dreapta si au 10 resturi de nucleotide pe spird, iar diametrul moleculei este 20 A. O a treia elice proteinicd este infdguraté probabil paralel cu celelalte doua gi are rolul s& protejeze aceastd constructie labili. Fig. 45. Dubla elice de DNA. In acest model de DNA, cele dou& elice sint orientate cu resturile de pirimidin& si purini spre interior, asa c& fiecare rest de pirimidind st& in fata unui rest de purina s° este legat de acesta prin legiituri de hidrogen (doua intre A si T, trei intre G si C; fig. 46). Timina « ie o Suanina Vf Adening Hop Oy Me HONE citosing we Son x fo ow Mod ed toed : Vid wc Od Fig. 46. Schema indicind Jegiturile de hidrogen dintre bazele pirimidinice si purinice din doud catene paralele de acizi nucleici. Unui rest de adenin&d (A) dintr-o elice ti corespunde in elicea paralela unul de timina (T), iar unui rest de guaninad (G) ii corespunde un rest de citosina (C). Cum perechile de resturi purinice gsi pirimidinice ce se pot lega intre ele sint limitate la dou& (A---T gi G---C), unei anumite succesiuni a750 Acizii_nucleici resturilor purinice si pirimidinice dintr-o elice ii corespunde 0 sitccesiune exact determinata in cealalta; cele dou elice sint complementare gsi au sens opus (fig. 47). S desoxiriboz—adenina =====timint—desoxiribors < Fostat( SFostat _Ddesoxiriboz—timin; adenina—desoxiribozs Fosfat SFosfat _Pdesoxitib ozi—guanina= citosind—desoxiribozi Fosfat Fostat Saesoxiribozd—timin Fadeninii—desoxiriborii Fosfat D¥ostat DAesoxiribozit—citosina =: guanind—desoxiribozi Fostat DFestat Fig. 47. imperecherea resturilor de purine si pirimidine intre cele doud eatene ale dublei elice de DNA, Acidul ribonucleic (RNA) se giseste mai ales in plasma celular’ (cito- plasma), dar apare, in cantitate mica, si in nuclee. In citoplasm& RNA se intilneste in (cel putin) doua forme, o forma sulubild, de greutate moleculara mica, si o forma insolubilé, de greutate moleculara mare. Aceasta din urma este localizaté in anumite particule ale celulei, numite ribosomi (microsomi), care in afara de RNA nu conjin decit proteine; ei sint sediul sintezei pro- teinelor. S-a ardtat mai sus cd in compozitia RNA intri doud pirimidine si doud purine. Proportia dintre acestea (si fireste si succesiunea lor in catend) par sa difere mult intre diferitele tesuturi ale aceluiasi animal, dar tesuturile similare ale unor animale diferite au o compozitie asemanitoare. RNA, in special formele ce compun virusurile gi formele solubile din celulele anima- lelor superioare, sint compuse din catene simple (nu.din elice duble ca DNA). Conform rezultatelor unor cercetiri, existé o largi varietate de RNA in natura (v. mai departe). A fost stabilitd succesiunea completa a unui RNA (RNA pentru transferul alaninei). Catena este construita din 77 de nueleo- tide, printre care uncle diferite de cele obignuite (de ex. a fost identificata o dihidrouridina) (Holley, 1965). De asemenea a fost stabilitA succesiunea nu- cleotidelor din doi RNA de transfer pentru serini. Ambii se compun din 84 nucleotide, dintre care 13 sint de un tip neobignuit (si se deosebese prin trei dintre nucleotidele lor) (Zachan, 1966). «Despre gene gi sinteza biologicd a protetnelor. Atentia biologilor a fost atrasi de mult de faptul ci celulele vii daw nastere prin diviziune la celule identice lor, posedind proteine, In special enzime, identice cu acelea din celula mama. In modul acesta este asigurata identitatea indivizilor in timp. Este de asemenea cunoscut c4 anumite caractere ale organismelor se transmit ereditar, ceca ce asigur& perpetuarea specici. Se mai stie ci aceasti continuitate a caracterelor indivizilor si ale speciei este legaté de anumite componente ale nucleelor celulelor, cu forma de benzi alungite, care fixeaza’ deosebit de usor colorantii organici (ceea ce a ajutat la descoperirea Jor prin observatii_microscopice); din cauza aceasta au fost numite cromosomi (v. §i p. 438). S-a putut stabili, in sfirsit, ci anumite caractere ereditare sint localizate in anumite segmenteSinteza biologic’ a proteinelor 751 bine delimitate ale cromosomilor, care au fost numite gene. Constatarea ci materialul genetic (cromosomii, deci implicit si genele) este constituit din acizi desoxiribonucleici (DNA) gi pro- gresele ficute in cunoasterea structurii acestor compusi au condus la o infelegere mai bund (desi ined departe de a fi completa) a fenomenului ereditatii. Aici trebuie si ne marginim la 0 foarte sumara descriere. Genele indeplinesc o dubla funcfiune. Pe de o parte, ele se reproduc dind nastere unor copii identice Jor (duplicare), care apar in noile celule formate; pe de alta parte, ele joacd un rol in sinteza biologicd a proteinelor, fiecare gen determinind formarea unei anumite proteine, cu structura si activitate biologics specifica. S-a dedus de aici cd genele, sau mai corect acizil des- oxiribonucleici (DNA) cu care acestea au fost iden- tificate, sint sediul unor informatii genetice, pe care le transmit fie noului acid desoxiribonucleic ciruia i dau nastere (conservarea informatiel), fie acizilor RNA implicafi in sinteza proteinelor specifice fie- c drui fesut (utilizarea informatiei).Un cromosom con- st dintr-o dubli elice de DNA, lung de 700—900 yw. Potrivit teoriei Watson-Crick schifata mai sus, informafia confinutd Intr-o elice dubli de DNA const in succesiunea exact determinati a perechilor de pirimidine-purine. Informatia gent licd este deci scrisi Intr-un alfabet de patru litere (AT, T—A, G—C si C—G). Duplicarea unui DNA se produce astfel incit cele doua elice care il compun se despart si fiecare din ele functioneaz& ca un tipar sau o matrice pentru o noua elice de DNA. Cele doua duble elice de BNA care iau nastere sint_ com- puse fiecare dintr-o elice veche si una noua. In fi- gura 48 se arata cum elicea dubl inifiala se desface (sub acfiunea unei enzime), ineepind de jos, si cum fiecare ramura fixeaz& succesiv acea mononucleo- tida din solufie care corespunde purinei sau piri- midinei de la punctul de ramificare. Concepfia aceasta despre diviziunea DNA a fost verificatd folosind bacterii al edror DNA a fost marcat complet si uniform cu ¥N (prin adaugare de purine si pirimidine marcate in cul- tura initial a bacteriei ; acestea sint folosite de bacterie ca precursori; dup mai multe generatii marearea este completa). Daca se creste apoi o astfel de bacterie intr-un mediu continind numai +4N, un timp suficient pentru ca DNA total si se dubleze, s-a gisit cd fiecare elice dubla de DNA. nou format este compusd dintr-o catend marcata cu ™N si o catend nou continind numai MN (Meselson si Stahl, 1958) (fig. 49). A fost realizata 0 sintezi in vitro a unui DNA cu ajutorul unei enzime (o polinucleotid- fosforilaz’) izolata din Escherichia coli (Kornberg, 1957). Drept materie prima serveste un al al celor patru acizi nucleozid-5’-trifosforici (continind cele patru baze purinice si pirimidi Flices nod Flicea veche Fig. 48. Schema procesului de duplicare a unei elice duble de DNA. (Literele re- prezinté cele patru purine si pirimidine ain DNA.) Lumgimea catenet poate atinge 50 A. Fig. 49. Duplicarea unei elice duble de DNA. Liniile pline Teprezinta clicea mama, mareaté cu SN, cele punctate elicea noua, confinind numai 14N,752 Acizii_nucleici naturale) ; se elimina pirofosfat, Pentru ca sinteza si aibi loc trebuie si fie prezenta o cantitate mic& de DNA natural, care serveste ca fipar pentru molecule noi similare. Sinteza nu are loc decit dac& sint prezente toate cele patru baze necesare pentru constructia DNA respectiv si Inceteaza atunci cind una din baze este consumata. Figura 50 reda schematic sinteza unui RNA dupa un tipar de DNA. Tipar DNA Dr}-—P—DR}—P—{DRH-P {DR}? S{Hk}—? Sk}? pk}? SRP = I ., . C " G A A th i ui MWh i tt il it iit " ut i " Wt " it i : x ¥ w x Li U u R fk ry p—R} -P—fk} - Pf y yp y f ~ ¢ ¢ | | | yp P P ———_—— _ RNA in curs de formare- Fig. 50. Reprezentarea schematici a unei sinteze de RNA dupa un tipar de DNA (DR= desoxiribozd; R= ribozi; P= rest de acid fosforic). Acizii nucleozid-5’-trifosforici se ixeaza prin doud sau trei legituri de hidrogen, de baza purinic& sau pirimidinicd corespunzatoare. Se stabilese apoi Jegiturile dintre R si P, folosindu-se energia inmagazinat& in restul de trifosfat. Genele din cromosomii nucleari confin, dup cum s-a mai spus, informatia geneticd sau codul genetic care determina sinteza proteinelor. Aceste sinteze au loc in ribosomii localiza\i in afara nucleelor, n plasma celulara, si constituifi, dupa cum s-a mai spus, din acizi ribonucleici, numiti r-RNA, $i proteine specifice. Informatia este transmis de la gene (DNA) la ribosomi, prin RNA solubil, de greutate molecularé micd, asa-numitul RNA-mesager (Monod si Jacob, 1961), Sinteza acestui m-RNA are loc intr-un mod similar duplicdrii; dubla elice de DNA se desface partial si una din catenele sale serveste ca tipar. In catena de RNA care ia nastere, desoxiriboza este inlocuita cu riboza, iar in dreptul adeninei din DNA apare, In loc de timina, uracil (de ex. suecesiunea TGAACT din DNA devine ACUUGA in RNA). Sinteza este catali- zat de enzima RNA-polimeraza. Un al treilea tip de RNA implicat in sinteza proteinelor este RNA de transfer (t-RNA), care transporta amino-acidul spre ribosomi, unde are Joc sinteza proteinei. Pentru fiecare amino-acid, RNA este specific, Ordinea in care {-RNA aduce si cl bereazi amino-acidul este hotarit’ de m-RNA, Proteinele sint compuse ins&, in marea lor majoritate, din 20 de amino- acizi, agezati intr-o succesiune bine determinat& in catena polipeptidic’. Se pune intrebarea: cum este determinat locul fiecdruia din cei 20 amino- acizi in catend, pe baza unui cod genetic scris cu un alfabet de numai patru litere? Cercetarea amiinuntit& a acestor probleme a dus Ja concluzia cd incorpo- rarea unui anumit amino-acid intr-o catend polipeptidicd este determinata de o succesiune definitai de trei baze pirimidino-purinice in catena de RNA- mesager. Cum sint posibile 64 de combinatii diferite ale celor patru bazeSinteza biologic’ a proteinelor. Codul genetic 753 luate cite trei (cuvintele codului; codoni) gi numai 20 de amino-acizi, tre- buie s4 admitem c& unui anumit amino-acid {i corespund mai multi codoni. De exemplu pentru alanind corespund urmatoarele succesiuni de baze: GCU, GCC, GCA, si GCG. Deci codul genetic inscris in DNA este ,,transcris“ in catena de RNA-mesager gi este ,,tradus“ apoi intr-o succesiune specifica de amino-acizi care constituie catena proteinei. Tabela 30 arat& codonii corespunza&tori diferi lor amino-aci: Tabela 30 Codul genetic in sinteza proteinelor | Baza pirimidinicd sau purinicd din: ti iti Poziti | Peat tia | Potitia a doua | Peztta | c a | G \ | Fen Ser Tir Cis | U | ; “en Ser Tir Cis c | U Lew Ser (Oprire) Trip A | Leu Ser (Oprire) Trip | G | | | Leu Pro His arg | ou é Leu Pro His Arg | oC | Leu Pro Glu-NH, Arg A Leu Pro Glu-NH, Arg G | Tleu Tre Asp-NH, Ser U & Tew Tre ‘Asp-NH, sr | Neu? Tre Lis Arg A Met? ‘Tre Lis | Ate | G Val Ala Asp Gti U ¢ Val Ala Asp Gli c Val =| Ala Giu Gi A Val | Ala Gh Gli G 2 Numai 1a inceputul catenei. Mono- gi dinucleotide eu functiune de coenzime. In organismele vii se gasesc nucleotide libere care indeplinesc importante functiuni catalitice. Prin- tre acestea se numara coenzimele reactiilor de transfer de resturi de fosfat, de transfer de acetil, de transfer de hidrogen si altele. Acizii adenosin-5’-mono-, di- gi trifosforici. Din extractul de mugchi a fost izolat (G. Embden, 1927) un acid adenosin-fosforic, izomer cu acidul754 Acizii nucleici adenosin-3’-fosforic ob{inut din acizi nucleici prin hidrolizi. Acest acid ade- nilic din mugchi, izolat mai tirziu din cele mai variate materiale animale si vegetale, este acidul adenosin-5'-fosforic (v. in formula de mai jos). NH, Adenosini (adenil-1’-p-riboza): X =H ° Acid adenosin-5’-fosforic: = X = —P—OH (acid adenilic) OH o 0 st Acid adenosin-b’-difosforie: |X = —P—O—P—OH | OH OH ° ° ° . . secre t + + Acid adenosin-5’-trifosforie: X = —P—O—P—O—P—OH | OH OH OH Acidul adenosin-5’-fosforic nu se gaseste ca atare in mugchi, ci este un produs artificial ce se formeaz& din acidul adenosin-trifosforic, in cursul procesului de izolare. Acidul adenosin-trifosforic (ATP) a fost izolat de asemenea din extractul de muschi (Lohmann, 1929). Prin hidroliz& cu alcalii diluate, acidul adeno- sin-trifosforic trece in acidul adenosin-5'-fosforic gi in pirofosfat anorganic; prin hidrolizi cu acid diluat, el di adenin&, acid p-ribozo-5-fosforic gsi doi moli de acid ortofosforic. Rezulté de aici si din alte observatii c& cele trei resturi de acid fosforic sint legate intre ele sub forma de acid trifosforic, iar acesta este esterificat cu grupa OH primara din pozitia 5 a restului de p-ri- boza (legdtura B-glicozidicd), aga cum se formuleazi mai jos. Structura acizilor adenosin-fosforici a fost confirmataé prin sinteze (Bad- diley si Todd, 1947). A fost sintetizat intii acidul adenosin-5’-fosforic (III), prin condensarea 2’,3’-izopropiliden-adenosinei (I) cu clorofosfonat de di-Acizii adenosin-fosforici 755 benzil; indepartarea resturilor de benzil a fost efectuata prin hidrogenolizi, iar a restului de izopropil prin hidrolizi blindd (A = restul de adenina, ° ° t CH,OH AO. CH. 0-P-OCH Cis + CWP OCHCoHs —- OCH,C.H; OCH, CsH, oO. 0 og 1" H;C” “CH | 9 t ° t 4 AO. Cli 0-P-OH A (0. CH,-O—P—OH OH i OCH; CH HO OH oO 9 m Sof Vv HC” “CH, Prin hidroliza foarte blindi a intermediarului II s-a_obfinut esterul raonobenzilic IV care, condensat cu clorofosfonat de dibenzil, a dat nagtere unui ester difosfo-tribenzilic, din care prin hidrogenoliz& si hidroliz& s-a ob- finut acidul adenosin-difosforic. Prin repetarea acestor operatii s-a putut obtine gi acidul adenosin-trifosforic. Funefiunea fiziologicd a acidului adenosin-trifosforic este aceea a unei coenzime tn reactii de transfer ale resturilor de acid fosforic, o cofosforilazd, Reacfiile acestea enzimatice sint In ace- lagi timp insofite de un transfer de energie si de aceea sint de cea mai mare important bio- logica, Reactia de transfer al restului de acid fosforic are loc dup& urmAtoarea schemi (A= rest de adenosind) : ° ° ° ° ° ° i + + t t + A—P—0—P—O—P—OH + RH => A—P—O—P—OH + R—P—OH | | I | | OH OH ba OH OH OH Acid adenosin-trifostoric _ Acceptor Acid adenosin-difosforic —_-Produs (ATP) entry restul (ADP) fosforilat Je fostal Un exemplu al unel asemenea reactii este formarea 6-fosfatului de glucozi din glucozi, un altul este formarea fosfocreatinei din creating ; multe alte substante sint fosforilate in orga- nismele vii tn acelasi mod, Enzimele care catalizeazé aceste reactii si care sint specifice pentru fiecare acceptor se numese fosfokinaze (dupa cea dintli enzima de acest tip cunoscutd, hexo- Kinaza; v. p. 252). Dupa cum s-a aritat in alt loc (p. 254), acidul adenosin-trifosforic contine doua legiturl bogate In energie. Energia uneia dintre ele se transfer tmpreunX cu PO,H, in noua moleculd fosforilata ce ia nastere, care devine astfel bogatd in energie i capabili de reactii sintetice endoergice noi, S-a aratat de asemenea mecanismul prin care se resintetizeazi necontenit ATP756 Acizii_nucleici din ADP, prin folosirea entalpiei libere degajat& in unele reactii catabolice anaerobe si aerebe si in unele reactii secundare ale fotosintezei (p. 264). Rolul biologic esential al acidului adeno- sin-trifosforic constA deci In a inmagazina, sub forma de legituri bogate in energie ale turilor de fosfat, entalpia liber& a unor reacfii (energie care altfel s-ar risipi sub forma de c dura) si care devine astfel disponibild pentru sinteze endoergice ale organismului, in toate aceste reactii intervin enzime specific Entalpia liber& inmagazinal in acidul adenosin-trifosforie nu_serveste Ins& numai pentru sinteze chimice, ci ea mai poate fi transformata in energie mecanic& in muschi, In energie elec- tried In organele electrice specializate ale anumitor pesti (Gymnotus, Raia si alii) sau in energie luminoasa in organul Juminofor al licuriciului si al altor insecte. in timpul contractici musculare, acidu] adenosin-trifosforic, con{inut in muschi, se desface in acid adenosin-difosforic si fosfat anorganic. Enzima care catalizeazi aceasta reactie (adenosin- trifosfataza din muschi) este insisi miosina (p. 430), una din componentele cu proprietiti con- tractile a mugchiului (Engelhard, 1939). Muschiul este deci un_,transformator” al energiei chi- mice, continuta in legiturile resturilor de fosfat din ATP, in energie mecanici, In perioada de repaus al muschiului se regenereazi ATP, din ADP si fosfat anorganic, folosindu-se pentru aceasta energia glicolizei, Cum muschiu) nu conjine decit cantitati relativ mici de ATP si regenerarea sa este o reactie relativ lent, muschiul ar ajunge la epuizare dupa un numar mic de contractii, daci nu ar dispune de un acumulator de energie, Un asemenea_acti- mulator este fosfocreatina, care se formeazd din creatind si ATP, printr-o reactie reversibila. In momentul cind, in urma unui travaliu muscular, ereste concentrajia de ADP, acesta se re- transforma in ATP, pe socoteala resturilor de acid fosforic cedate de fosfocreatina (Lohmann). Piridin-nucleotide (DPN si TPN). S-a ardtat in alt loc modul in care extractul de drojdie, care contine enzimele fermentatiei alcoolice, a fost se- parat intr-o solutie continind enzimele propriu-zise (proteinele) si alt solutie continind coenzimele (p. 251). Din aceasta solutie din urma a fost izolat un compus numit codehidraza I (uneori si codehidrogenaza I) (Euler si Myrbick, 1933). O substanti mult asem&ndtoare, in ce priveste structura gi activi- tatea biologic’, a fost izolata din globulele rosii ale singelui, dar ea apare in concentratii_ foarte mici si in multe alte materiale biologice. Aceasta a fost numita codehidraza II (Warburg, 1935). Codehidraza I da prin hidrolizi: adenin&d (1 mol), nicotinamida (1 mol), pD-riboz& (2 moli) si acid fosforic (2 moli); codehidraza II are aceeasi com- pozitie, cu diferenta ci da nastere la trei moli de acid fosforic. Codehidraza I este deci o difosfopiridin-dinucleotid& (simbol DPN ; numita si nicotinamid- adenin-dinucleotida, simbol NAD). Codehidraza II este o trifosfopiridin-di- nucleotid’ (TPN; sau nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat, simbol NADP). Cel de-al treilea rest de fosfat din codehidraza II este legat de grupaOH din pozitia 2’ a restului de adenosina. HO OH HO oOo” 1 | 0 0. CH,—O—P—O—P—O— CH, a4 oO oO HO OH Codehidraza I (DPN)Codehidrazele I si II. Coenzima A 757 Codehidraza I a fost sintetizat& prin combinarea enzimatica a mononu- cleotidei nicotinamidei cu acid adenosin-trifosforic (Kornberg, 1950) Mononucleotida nicotinamidei + ATP = DPN + pirofosfat anorganic Sinteza chimica a difosfopiridin-dinucleotidei a fost realizaté prin con- densarea nucleotidei nicotinamidei cu acid adenosin-5’-fosforic, in prezenta unui exces de diciclohexil-carbodiimida (v. p. 401) (Todd, 1957): ° ° + + RO—P—OH + HO—P—OR’ + CgHyN =NC Hy, —> DPN + HO CgH,,NH—CO—NHC HH, Acid adenosin- inucleotidd b’-fostoric Toate componentele codehidrazelor pot fi sintetizate de organismul ani- mal afari de una, amida acidului nicotinic, pe care unele animale (om, cline, pore) nu o pot produce. Amida acidului nicotinic trebuie deci introdusa in organism o data cu hrana gi este pentru aceste animale o vitamina. Intil- nim a yroveasi relatie intre o vitamin& gi o coenzima ca la cocarboxilazd (v. acolo). Funefiunea codehidrazelor I si I1 in reactiile enzimatice consti in aceea ci ele fixeaza hidro- gen cedat de substrat trecind in hidrocodehidraze. Acestea cedeaz mai departe hidrogenul unor ac- ceptori, printre care se numér sistemul enzimatie al diaforazei (v. acolo), regencrind codehi- drazele respective. Codehidrazele nu reactioneaz in acest sens decit numai daca sint prezente proteine specifice (enzime), dup cum se va ardta mai departe (cap. ,Enzime si reactii enzi- matice”). ‘Transferul de hidrogen de la substrat (AH,) la codehidrazi decurge astfel: un ion de hidrur& (H:-) se fixeazi in pozitia 4 a inelului piridinic, iar un proton trece (sub forma de ion de hidroniu, H,0*) in solutie. La regenerarea codehidrazel, ionul de hidrurd este cedat unui alt acceptor, care fixeaz simultan si un proton din solutie, in total se transfer& deci doi atomi de hidrogen. H HOH “S-CONH, CONH, ‘. | + AH, = || J +A+H Z wT te i Ribozi—P—O-R Ribozi—P—O-R é é Codehidraz& Hidrocodehidrazi (DPN sau TPN) (DPNH sau TPNH) Spectrul de absorbtie in ultraviolet a codehidrazelor prezintd o banda intensa la 260 my; In spectrul hidrocodehidrazelor, aceasta banda este atenuati, dar in schimb apare 0 bandd noua, de intensitate mai mici, la 340 mp. Coenzima A. Acidul acetic serveste organismelor vii ca materie prima pentru sinteza grisimilor, fosfatidelor, proteinelor, colorantului_singelui, colesterolului, acizilor biliari si a diferitilor compugi acetilafi izolati din ani-758 Acizii_nucleici male. S-a dovedit participarea acidului acetic in asemenea sinteze prin hranirea unor animale de experient& cu acetat marcat cu deuteriu, cu ®C sau cu 4C gi urmarirea atomilor marcati in compusii respectivi izolati din animale. Din anumite observatii s-a dedus ca, inainte de a servi in sinteze, ionii de acetat sint transformati intr-un intermediar reactiv, care a fost numit la inceput, in necunostinta structurii sale, ,,acid acetic activ“. Pentru detoxicarea anumitor substante straine, cum sint anilina gi sulf- anilamida, acestea sint acetilate in organism inainte de a fi eliminate. Se stia mai de mult c& aceste reactii de acetilare au loc in ficat. Din ficatul de porumbel au fost izolate prima oara o enzima a acetilarii gi 0 coenzima (Lipmann, 1945). Coenzima acetildrii sau coenzima A s-a dovedit de raspin- dire universal si necesara celor mai variate procese biologice in care inter- vine ionul acetat (v. p. 258). Molecula coenzimei A cuprinde molecula unei vitamine, acidul pantotenic, sau mai exact a panteteinei (v. p. 388), compusul cu caracter amidic al acidului pantotenic cu $-mercapto-etilamina. Organismul mamiferelor nu sintetizeaza acid pantotenic. Tulburdrile provocate de lipsa acidului pantotenic din hrana mamiferelor superioare se datoresc incetarii productiei de coenzima A. In coenzima A, panteteina este legata de adenosina, prin intermediul unui rest de acid pirofosforic. Un al treilea rest de acid fosforic este legat de restul de riboza, asa cum se arat& in formula de mai jos. NH—CH,—CH,—SH bs Cisteamina I rt ot NH by Acid pantotenic > Pante> HoH ey ° Hy0-¢-CH, 0. t4¢-0-f-0-b-0-——tn OH OH ou Coenzima A Pentru activitatea coenzimei A este responsabild, in primul rind, grupa SH din restul marginal de cisteamind (F. Lynen, 1951). De aceasta grupa se leaga acetilul, sub forma de tioester, formind asa-numitul ,acid acetic activ”, care nu este altceva dectt acetil-coenzima A. Reactiile de acetilare biologica constau deci din transferul unei grupe acetil de Ja un donor ja un acceptor, prin intermediul coenzimei A (formulaté prescurtat CoA—SH): Donor de CH,CO + CoA—SH —» CoA—S—COCH, CoA—S—COCH, + Acceptor —>» CoA—SH + Acceptor—COCH,Coenzima A. Pteridine 759 Drept donor de acetil pot servi ionii de acetat, asa cum s-a mai spus, formarea acetil- coenzimei A din acesti ioni necesitind interventia acidului adenosin-trifosforic, Sursa cea_mai importanta este Ins& acidul piruvie provenit din glicolizd. Acesta se_ transforma in acetil-coen- zim& A printr-o reacfie complex, la care particip’ codehidraza I, cocarboxilaza si enzimele (proteinele specifice) corespunzaitoare, Important este faptul ci legdtura dintre acetil si restul Ge coenzima A este o legitura bogald in energie (circa 8 200 cal/mol), Atunci cind grupa acetil este transferata de Ja acetil-coenzima A la un acceptor pentru acetil, aceasta energie nuse pierde, reactia aceasta fiind cuplati cn formarea unei molecule de ATP din ADP si fosfat anorganic, dup cum s-a arfat in alt loc (p. 258 — 259). Coenzima A mai indeplineste si alte funcfiuni biologice dectt cele schitate mai sus: ea nu activeazi numai grupa acetil ci si alte grupe acil (de ex. grupa succinil, la decarboxilarea oxi- dativa a acidului a-cetoglutaric in. cursul ciclului acidului citric, precum si acili superiori in cursul metabolismului_grasimilor, vol, 1). Important si neasteptat este faptul cA in acetil-coenzima A este activata si grupa CH, a acetilului, care devine prin aceasta reactivi in reactii de conden- sare neobignuite (cum este, de ex., formarea acidului citric; p. 260). 6. PTERIDINE. ALOXAZINE. FLAVINE Aseminatoare purinelor, desi mai putin raspindite in natura, sint pteri- nele, al cdror compus de bazi, pteridina, contine un nucleu biciclic alcdtuit dintr-un inel pirimidinic condensat cu un inel pirazinic. Peeridina a fost obtinuta prin sintezd din 4,5-diaminopirimidina gi glioxal (A. Albert, 1948): 4 N Cr 4 ONE not Sse — OHC aS gi N~ NH, \y Nw Pteridind Pteridina este o substanf& solid’, galbend, cu p. t. 139,5°, volatila dar inoderd, foarte usor solubild in apa, greu in eter. Hidroxi- si amino-pteridinele au, intocmai ca analogii lor din grupa purinelor, puncte de topire ridicate (peste 350°, cu descompunere) gi sint greu solubile, ceea ce dovedeste prezenta unor legaturi de hidrogen puternice intre molecule. Hidroxi- si amino-pteridinele prezinta tautomerie lactam- lactimicd de acelasi tip cu aceea intilnita la pirimidinele monociclice gi la purine. In cele ce urmeazi vom utiliza numai formule lactimice. Se cunose, inci din 1895, doi derivati ai pteridinei, izolati din solzi' de pe aripile fluturilor: Jeucopterina fluturelui alb obigsnuit (albilita, Pieris brassicae) si xantopterina, galbena, a fluturelui galben (Gonopterix rhamni), izolat&é si din benzile galbene ale viespilor. Structura acestor compugsi a fost studiata de H. Wieland gi stabilit’ prin degradare si sintezi de Purr- mann (1940). 50 — Chimia organici vol. I — c. 1424