lace K. Fergusson et al, Now York, 1962, pp- A unin. Acoust woud odifie din Renaplere gi renasieri ii sporeste ia de rectnosting& fafa de amabilul si ingiduitorul titor, dt. Allan Bllenius dela Universitatea din Uppsala. Princeton, octombrie 1964 EP. © recditare german a cirlil mele Idea, confintnd reterinte ta unele publica nemenfionate In traducerea italian din 1952, ‘apérut la Berlinfa 1960; 0 traducere talland a cll mele Meaning inthe Visual _Aits, sub titlul de IU significato nelle arit visive si Dprevizuti cu ilusteatii de mal bund calltate, a fost publicata a ‘Turing in 19625 iar articolul meu ,Die Perspektive als symbolisehe orm, completat eu elteva alte ebeurl sl, mal ales, eu o excelent Irectre tn revista a ,problemel perspectivel de Marisa Dalai (op Tik—141) este accesibil sl ia mba italland: La prospetioa come forma simbotin®e altri sortti, G.D. Neti ed., Milano, 1964. Pentru 0 ‘onteibotie st mal recent 1a acest sublect, veal P.H. yon Blancken~ hnagen si ¢. Alexander, ,-Tho Palntings of Boscotrecase", | Mittet- Thungen ites dewtehen archfologizehen Instituls, Rom. Abie, VE Hirginaungschett, 1962, p- 30, nota 97. Capitolul | »wRENASTEREA" — AUTODEFINITIE SAU AUTOILUZIONARE? Stiinja moderna priveste cu tot mai mult scepti- cism periodizarea, adicX imparfirea istoriei in general gi a proceselor istorice individua’e in spe- cial, in cea ce Oxford Dictionary defineste ca »portiuni identificabile", ‘De o parte sint cei care susfin c& natura umani tinde sii rimini in mare misura aceeasi in toate timpurile“, astfel incit ciutarea unor diferente esentiale gi definibile intre generafiile sau grupu- rile de generafii succesive ar fi inutilé din princi De alta parte sint cei care sustin ci natura umani se schimba in mod atit de implacabil si totodata attt de individual, inoft nu se poate face nici o incereare de a reduce asemenea diferente la un numitor comun, Dupi aceasta teorie, diferentele se datoreazi nu atit unui spirit general al epocii, cit mai degrabi unei solufii individuale a proble- melor®. ,Ceea ce numim_ «perioade» siat pur gi simplu denumirile inovajiilor influente, care s-au manifestat constant de-a lungul... istoriei*, fiind prin urmare mai rezonabil s& denumim perioadele istorice in functie de indivizi (epoca lui Beetho- ven"), dectt, si Incercim a le defini gi ceracteriza in_termeni generali®. Primul argument, cel monist, poate fi respins pentru simplul motiv ci, daci ar fi adevirat, 21 totul ar fi cu putin{ oriunde gi in orice moment,fapt care ar face ca serierea istoriei (,,0 naratie scrisd constituind o inregistrare continua si me- todicd, in ordine cronologicd, a evenimentelor importante“) sa devin imposibili prin definitie. Al doilea argument, cel atomist — reducind ,pe- rioadele* la” ,denumirile inovatiilor influente", iar ,denumirile inovatiilor influente* la realizi” rile” ,indivizilor“ — ne confrunté cu problema modului in care istoricul poate fi in stare si de- termine dac& gi cind are loc o inovafie pur si simplu, faré a mai vorbi de una influenta, O inovatie — ,modificarea a ceea ce ¢ stabi- lit“* — presupune cu necesitate ceea ce ¢ stabilit (indiferent dack ti dim numele de traditie, con- venfie, stil sau mod de gindire) cao constanta in raport cu care inovafia reprezintk o variabilé. Pentru a decide dacé o ,solufie individuali* reprezinti. sau nu o ,inovatie sintem nevoifi si acceptim existenja acestei constante gi s& incercim a-i defini directia. Pentru a decide dack inovatia este sau nu ,influent&* trebuie s& in- cerouim a stabili dact directia constantei s-a modi- ficat sau nu ca réspuns la actiunea variabilei. Necazul este oi atit direcfia originara a constan- tei eit si devierea ei de citre 0 inovatie — nu greu de detectat atita timp cit interesele noastre nu ajung mai departe decit, cum ar spune Aristo- tel, ,poate fi auzit glasul vestitorului* — pot avea loc inuntrul unorfruntarii teritoriale gi eronolo- gice limitate numai de posibilitatea de @ observa interactiunea cultural (aga incit 0 istorie a Eu- ropei din epoca Ini Ludovie al XIV-lea, dar nu gio istorie a Europei din vremea cruciadelor, ar include eu deplin& indreptafire ceea ce s-a intim- plat in America ,,in acelasi timp"). Dac ne intereseazi istoria tiparului la Augs- burg sud domnia impiratului Maximilian vom vedea c& putem lesne considera inventia orna- mentelor mobile drept o ,inovatie influenta* atribuibil& lui Jost de Negker — desi chiar si aceasti afirmatie foarte concrett presupune 0 anumita investigare a starii generale de lucruri din tiparul augsburghez atit inainte eit si dupi 22 aparitia lui Jost de Negker pe scena locali, lar dac& ne preocupa istoria muzicii germane de pe la 1800 pind pe la 1830, ne putem decide foarte bine s& numim aceasti perioadi ,Epoca Tui Beethoven“® — degi, pentru a ne justifica hotart- rea, trebuie si fim in misuri de a demonstra ci nu numai operele Iui Haydn, Mozart gi Gluck, dar gi cele ale altor numerosi compozitori germani, astizi aproape uitati, au in comun atit de multe particularitafi semnificative, incit pot fi cu totii considerati ca manifestiri ale unui ,stil stabilit; c& Beethoven a introdus caracteristici absente din stilul stabilit; si oi toomai aceste inovafii au ajuns 84 fie imitate de etre majoritatea acelor compozitori care au avut prilejul si so familiari- zeze cu operele lui, Daci, pe de alti parte, sintem interesafi de istoria picturii italiene din primul pirtar al seco- Tului al XVIlea, vom constata ci e foarte greu sii atribuim acestei perioade denumiri adecvate. Chiar dac& ne limitim la ccle trei mari centre, Florena, Roma gsi Venetia, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo, Giorgione gi Tifian ar putea pretinde pe drept cuvint si fie recunoscufi ca nagi, iar noi ar trebui si-i comparim cu atit de mulfi predecesori si urmagi— gi, din nou, si punem in lumina atit de multe caracteristici prin care inovatorii diferé de predecesori, fiind insa de acord cu urmagii — init am putea gisi c& este mai convenabil (si, dati fiind existenja unor figuri atit de marginale, desi indispensabile, ca Andrea del Sarto, Rosso Fiorentino, Pontormo, Sebastiano del Piombo, Dosso Dossi sau Correg- gio, c& este mai nimerit) si recurgem la termeni generici gi s& distingem intre o faz a ,,Renagterii timpurii* si una a ,,Renasterii tirzii® in pictura italiana. Iar daci ne intereseazi istoria artei europene occidentale (sau a literaturii, sau a mu- zicii, sau a religiei) in totalitatea ei, nu putem si nu Largim — sau, mai degraba, si nu prelungim —acegti termeni generici in concepte precum 23 ,micenian“, ,elenistic", ,carolingian“, ,.gotic® —si, finalmente, ,clasic*, medi list gi ,modern*. Este inutil si mai spunem o& asemenea ,mega- perioade“ — cum ar putea fi numite spre deose- bire de cele mai scurte — nu trebuie si, fie erjjate in ,principii explicative? sau chiar ipostaziate in ‘entitéti ovasimetafizice. Caracterizarea lor trebuie intreprins& cu cea mai mare grija in lega- turd cu timpul gi locul gi trebuie constant rede- finita in functie de progresul stiintei. Nu vom putea conveni probabil niciodat’ — si, in fapt, nici macar n-ar trebui si inceredm a conveni, fntr-un numar de cazuri—asupra momentului sau locului exact ind o perioada sau o ,mega- perioadé s-a sfirgit gi cind a inceput alta. In is- torie ca gi in fizicd, timpul e 0 functie a spafiu- Iuié gi ixsdgi definirea unei perioade ca fazi mar- cata deo ,schimbare de directic* implici: deopo- trivé continuitate si disociere. Ar trebui, pe Iing& aczasta, si nu uitim c& o asemenea schim- bare de directie se poate produce nu numai sub inriurirea unei realizari revolufionare care poate transforma anumite aspecte ale activitatii cul- turale le fel de hruse gi de profund ca, bundoar’, sistemul copernician in astronomie sau teoria rela- tivit&fii in fizied, dar gi prin efectul cumulativ si, prin urmare, treptat al unor modificdri nume- roase gi comparatiy minore, degi influente, pre- cum acelea care au determinat, bunioar’, evolu- tia eatedralei gotice de la Saint-Denis si Sens la Amiens. schimbare de directie poate rezulta chiar gi din inovafii mai degrab& negative decit pozitive: exact asa cum tot mai mulfi oameni pot accepta gi perfectiona o idee sau o unealta pint atunei necunoscute, tot aga din ce in ce mai multi oameni pot inceta si perfectioneze o idee sau 0 unealt&{ pind atunci familiar’, abandonindu-le in cele din urma; putem cita, de pild’, dispariia treptata a limbii grecesti, a dramei gi a reprezen- Lirii perspectivice a spatiului de pe scena occiden- tali dup pribugirea Imperiului roman, dispari- yia treptatd a diavolului din arta secolelor al val", ,renascen- 24 XVillea gi al XVIIL-lea, sau disparifia treptatit a gravurii cu daltifa din arta celui de-al XTX-lea, Cu toate acestea, se poate spune insi c& o perioadi — constatarea aplicindu-se atit la ,me- gaperioade® ott gi la cele mai scurte — posedi 0 wlizionomie* nu mai pufin definita, desi mu mai putin greu de desoris intr-un mod satisfacitor, decit aceea a unui individ uman. Poate exista un dezacord legitim cu privire la momentul in care ‘si incepe existenta un individ uman (in momentul conceptici? Odaté cu prima biitaie a inimii? Odata ou taierea cordonului ombilical?); asupra momentului cind sfirgeste (odata cu ultima suflare? cu incetarea metabolismului? eu descompunerea completa a corpului?); cind incepe si fie. mai cu- rind baiat dectt copil, batrin decit adult; cite trisituri datoreaza tatalui, mamei, bunicilor sau oricéruia dintre strémogii sai. Totusi, cind il intinim Ja un moment dat in cadrul unui grup dat, nu vom ezita si-l distingem de tovarigii sii, sill caracterizim drept tinar sau bitrin sau de virsté mijlocie, inalt sau scund, inteligent sau prost, jovial sau posomorit, si in cele din urma si ne formam o impresie despre personelitatea lui total si unica’, Tinta principal a acelora pe care i-am putea numi, ca sé intoareem complimentul, ,deperio- dizatori*, este Renagterea — ce poarta o denumire francez& atit in englezd clit gi in germand, din cauzii of toomai in Franfa semnifieafia cuvintulni renaissance a devenit, din limitata, dar nespeci- fied (reinvierea a ceva in orice moment), specific’, dar cuprinziitoare (reinvierea general din peri- oada particular despre care se presupune ef inaugureazi epoca moderni)}®, Aceasta perioada a fost definité cu multa sigu- rant, nu mai tirziu deett in 1933, ea ,,marea resu- rectiea artelor si literelor, sub influen{a mode- 25 lelor clasice, care a inceput in Italia in secolul al 2 —Renastere gi renasteri in artiX1V-lea gi a continuat de-a lungul celor de-al XVea gi al XVLea™™. Nu se poate ins tigedul ch aceastd definifie este deosebit de vulnerabila in ceea ce se poate numi ,obiectia de indeterm: nare“ (,istorieii nu ead "de acord nici asupra caracterului oi esential gi nici chiar asupra momen- tului in care a ineeput sii se manifeste si in care a luat sfirsit*)?; 1ar in ultimii patruzeci-cinci- zeci de ani, ,problema Renasterii* a devenit unul dintre cele mai aprig controversate subiecte din istoriografia modernd. Nu mai ¢ necesar si insistém asupra ceea co se poate numi,,romantismul invers al Renasterii*: facea reactio din secolul al XX-lea impotriva slorificdrii Renagttrii, care, bazati pe prejude- cata nationalisté. sau religioast, deplinge navala acelei Diesseitigkeit_mediteranene peste trans- cendentalismul ,nordic* sau cregtin, intr-un_mod foarte asemimator cu cel in care umanistii de odinioara doplinseser& rsturnarea culturii gre- cogti gi romane de cAtre bigotismul ecleziastic sau do citre barbaria ,,gotick, gi care, ocazional, si-a oxtins ostilitatea $i asupra Antichitafii clae- sice insegi"’, Dup& cum nu ne vorn pierde vremea nici cu acsle ridicole teorii rasiale care saluta opora lui Dante, Rafsel si Michelangelo ca. pe un triumf al singelui gi spirituluy germanic'®. E suficient si recunoagtem faptul, stabilit de multe decenii de cercetare serioasi si fecunda, oa Renagterea a fost unitd de Evul Mediu prin mii de legituri; c& mogtenirea Antichitatii clasice, chiar dac&’ uneori firele traditiei s-au subtiat foarte mult, nu s-a pierdut niciodatd in mod ineouperabil; gi ci au existat resureofii minore viguroase anterioare ,marii resurectii* care cul- mineaz cu epoca medicee. S-a pus sub semnul inirebarii daci rolul Ttaliei in aceast& ,mare resurecfie“ a fost intr-adevar atit de insemnat pe cit pretindeau italienii ingisi, iar contribujia Nordului a fost pusé in evidenta gi analizata nu numai in report on sculptura si pictura, ci gi in port cu muzica si poezia. S-a discutat daci terea include sau exclude secolnl al XTV-lea in Italia gi al XV-lea in farile nordice; gi daca cel de-al XVIl-lea trebuie interpreiat cao continuare'a ei sau mai degrabi (aga cum sint inclinat si ored) ca inceputul unei noi cre istorice, a_patra. In ultimul timp ins discutia a luat 0 noua ori- entare. Se manifestd o tendinji tot mai accen- tuata nu atit de a revizui, eft de a elimina con- ceptul de Renagtere, de a-i contesia nu numai unicitatea, ci insigi existenfa. La orice rezerve ne-ar obliga o privire de ansamblu mai larg& citim in contextul unei excelente argumentiiri, viciate numai de ipoteza tacit c& ,medioval™ si ,cregtin® sint cu necesitate unul gi acelagi Ineru —',ele nu vor putea altera conchizia principal’ c& umanismul clasie al Renagterii a fost esential- mente medieval si esenfialmente crestin wAceasta perioada, [Renagterea], nu este decit cel mai faimos gi mai stralucit exemplu de renastere cultural, care coincide si se desfagoari paralel cu o reinviere a culturii clasioe; astzzi ins nu mai e nevoie si dovedim ed de-a lungul ultimului mileniu de civilizatie oocidentalé a existat o tendinfk permanenti de reinviere.“” ,Trebuie si recunoastem eu trie un Iucru gi anume o& marea Renastere nu a fost atit de unick gi nici atit de decisiva pe cit s-a presupus; cantrastul cultural nu a fost neapirat atit de ascafit_ cum lis-a pirut umanistilor gi succesorilor lor moderni, pe cind in cadrul Evului Mediu au existat renag- teri intelectuale... care aveau acelagi caracter ca si mai bine cunoscuta migcare din veacul al XV-lea."8 Si, in sfirgit: ,Nu exista o linie despar- fitoare intre cultura «medievald» gi cea erenas- ceontistit ™, Sintem confruntati, agadar, cu douk intrebari preliminare, c&rora trebuie si le rispundem ina- inte de a putea incerea si discutim problema punde*, oind® gi cum“, tn primul rind, a existat oare un fenomen de Renastere care a inceput in Italia in prima jumitate a secolului al XIVlea, care gi-a extins tendintele clasici- 27 zante asupra artelor vizuale in cel de-al XV-lea,gi care ulterior gi-a pus pecetea asupra tuturor activitajilor culturale din restul Europei? In al doilea rind, dact existenta unei atare Renagteri poate fi dovediti, ce o distinge de acele valuri de resurecfii care, aga cum s-a admis, au avut loc tn decursul Evului Mediu“? Oare aveste resurectii se deosebese una de cealalth numai ca proporfii sau gi ca structur&? Cu alte cuvinte, mai este oare justificatt singularizarea Renagte- rii cu R mare ca fenomen nic, in comparatic cu care diversele resurectii medievale ar repre- zenta tot atitea ,renagteri® cu r mic? In mod destul de ciudat, chiar si coi ce refuai si recunoasck Renagterea ca o perioada sui generis si sui iuris Inclin& s-o accepte ca atare ori de cite ori se iveste un prilej de a o discredita (Intocmai dupa cum un guvern poate denigra sau ameninja un regim pe care nu-l recunoaste): ,Evul Mediu a indragit’ varietatea; Renagterea, uniformita- tea20, Proslivind ceea ce admird in dauna a ceea ce au demonstrat ci nu existi, autorii unor asemenea afirmafi platese tribut fara a-gi da seama insesi perioadei a carei istoricitate o tagdduiese gi ingigi umanigtilor ale odror ambitii ,deconcor- tante gi enervante"#! se striduiesc si le respingi. Silindui pe medievalistii care neagd Renasterea, ca gi pe noi tofi ceilalti, s& gindeasc& gi s4_vor- Deascd despre perioada’ lor“ ca despre ,Evul Mediu‘, se poate spune c& Renasterea s-a raz- bunat pe ei: numai admifind existenta unuiinter- yal dintre un treent presupus a fi ineoat gi un prezent presupus a fi salvat acest trecut de la ineo, pot ua nagtere termeni ca media aetas sau medium aegum*, Si pe ling& definirea si denu- mirea a ceea ce credea oX a lasat in urmé, acest prezent a conferit un stil gi un titlu, aga zicind, mu numai pentru ceea ce pretindea c& a realizat (renaissance in franceza lui Pierre Belon, rinas- cita in italiana lui Vasari, Wiedererwachsung in germana lui Diirer) *, ci, si poate ined mai surprinziitor, chiar pentru cea ce pretindea a fi restaurat: lumea Antichitatii, nedesemnata (dupa cite stiu) pind atunci printr-un nume colectiv, a ajuns s& fie cunoscuta ca antiguitas, sacra vetus- tas, sancta vetustas, ba chiar sacrosancta vetus- tas™, Acest proces memorabil de autorealizare ‘(prealizare in dubla acceptiune de ,a deveni con- stient* si de a deveni real) a fost descris atit de frecvent gi atit de bine, incit ar putea pirea de prisos sé-l mai recapitulém o data, dack n-am fine seama de faptul cf istoricul de arta, pentru folosu! céruia sint sorise aceste insemniri, are un interes special in aceasta chestiune. ‘Desi Renagterea i-a produs pe strimogii sii, pe umanig- tii ou preooupari artistice si pe artigtii ou preocu- p&ri umaniste din secolele al XIV-iea, al XV-lea si al XVI-lea, acegti strmogi ai lui au jucat un rol important in formarea insigi a conceptului de Renastere. Tar semnificatia gi natura specified a contributiei lor merit o scurtit reexaminare®. Dup& cum e indeobste cunoscut si dupa cum au recunoscut-o ingisi contemporanii sai, ideea fundamentalé a unei ,resurectii sub influenfa modelelor clasice* a fost conceputa gi formulata de catre Petrarca. Migeat ,dincolo de cuvinte de impresia pe care i-au ficut-o ruinele Romei si pe deplin constient de contrastul dintre un trecut a c&rui grandoare strilucea atit din vesti giile artei gi literaturii sale, ott si din amintirea vie a institutiilor sale, gi un prezent ,vrednic de plins“ care-] umplea ‘de mthnire, de indignare si de dispret, el a dezvoltat 0 nou& versiune 2 istoriei. Pe cind tofi ginditorii crestini dina- intea lui o concepusera ca pe o desfagurare con- tinui, incepind cu creatia lumii gi ajungind pind in timpul vietii autorului, el a vizut-o net divizata in doug perioade, cca clasicd gi cea ,re- cent, prima cuprinzind’ historiae antiquae,” ul- tima historiae novae. Si pe cind predecesorii sti 2 igi imaginaserd aceast desfigurare continui cape un progres neintrerupt din bezna pigins pind Ja lumina care a fost Hristos (indiferent dac& nag- terea Lui era considerata ca marcind ultima din- tre ,Cele patrn imparatii* ale lui Daniel sau ul- tima dintre cele ,,gase ere* corespunzitoare celor sase ile ale Creafiei, sau ultima dintre Cele trei ere", prima find dinaintea Legii,a dona cea de sub Lege, a treia cea de sub Har), Petrarca a interpretat periorda in care ,numele ui Hris- tos a inceput si fie celebrat la Roma gi adorat de o&tre tmpirafii romani ea pe inceputul unei epoci ,negre de dectidere gi intunecare, iar peri- oada pracedenta — reprezentind pentru el pur gi simplu perioada Romei regale, republicane gi imperiale — ca pe o epocd glorioasi gi lumi- noasi. Se nsouse prea devreme, simfea el, ca si vadi noua zi pe care o presimtea risirind; pentru tine, ins&*, fgi adreseaza el faimosul poem “Africa, scris in 1338, la un an dup prima sa visita le Roma, ,pentru tine, dac imi vei supra- vietui yreme indelungati, dup cum sper gi doregte snfletul men, mai sint veaenri mai bune; acest somn plin de ‘uitare nu va dainui vesnic. Dupi ce bezna se va fi tmpragtiat, nepotii nostri vor fi in stare si pageascd din nou in strilucirea pura a trecutului“, Petrarca era un prea bun crestin pentru a nu-gi, da seama, cel pujin in anumite momente, ch aceasta conceptie despre Antichitatea clasic’, vaizut& ca ,strilucire pur&, si despre era ince- pind cu convertirea Ini Constantin ca 0 epoci de sumbré ignorant, echivala cu o complet risturnare a valorilor admise, Era insi mult prea profund convins de faptul ef ,istoria nu este nimic altceva decit glorificarea Romei, ca si-gi abandoneze viziunea. $i transferind in ordinea culturii intelectuale tocmai acei termeni pe care teologii, Pirintii Bisericii si Sfinta Scriptura instisi ti aplicaser in ordinea sufletului (lux gi sol in contrast eu nox gi tenebrae, ,trezie“ in opo- rifie ou ,somn', ,vedere" in opozitie ou ,orbire"), si apoi, sustinind c& paginii romani. fusesera soiillagi in Inming in timp ee crestinii pagisers 30 tn bezni, el revolutionase interpretarea istoriei nu mai pufin radical decit, avea si revolutioneze Copernic, cu dou sute de ani mai tirziu, inter- pretarea universului fizic, Petrarca a privit culiura in general, si cultura clasiod in special, cu ochii patriotului, savantului si poetului. Nici’ chiar ruinele Romei nu ajun- geau si trezeasod in el ceea ce noi am numi o Toactie ,estetica. In ciuda admirafiei lui perso- nale pentru marii pictori contemporani, s-ar putea spune, $i nu chiar pe nedrept, ci el a conceput era la care nézuia mai ales in termenii unei re- generdiri politice si, mai presus de toate, ca pe 0 »purificare a diofiunii si gramaticii latine, o reinviere limbii grecesti gi o reintoarcere de la compilatorii, comentatorii si autorii medievali la vechile texte clasice", Aceasta definitie ingusta a Renasterii nu a pre- valat insi printre mostenitorii si succesorii lui Petrarca. Pe la 1500, conceptul de mare resurec- fie ajunsese sf cuprindi aproape toate domeniile efortului intelectual, iar aceasta Kirgire a semnifi- catiei Ini a inceput, chiar sub ochii lui Petraroa, prin includerea artelor vizuale gi in primul rind a picturii. Tdeea, condensat& in horafianul ut pictura poesis, ci intre poezie 51 picturd exist o analogie gi chiar o afinitate naturalé®, este foarte veche gi fusese menfinuti in atentia public prin polemica recurenti asupra admisibilitapii sau. non-admisi- ilitafii imaginilor sacre. La inceputul Trecento- ului, Ins&, aceasti idee a fost coneretizata gi, aga ‘zioind, incdreata cu o semnificafie de mare actualitate prin faimoasele versuri ale lui Dante despre efemeritatea gloriei omenesti. Aceste ver- suri, se cuvine $-0 reamintim, sint rostite de citre un miniaturist, Oderisi da Gubbio, pe care poetul {i intilneste in primul briu al Purgatoriului, unde sufletele se purified de trulie. Cind Dante tl salut pe Oderisi ca pe ,gloria® oragului siu natal si a profosiei sale, acesta din urmi — recunos- cind cu sinceritate ci in timpul vietii nu fusese 31 atit de modest —refuzi complimentul, ficindobservatia e& un alt miniaturist, Franco din Bologna, a fost mai bun deeit el, iar apoi continua spunind: aE glorie goalé-a omului putinga! Spre virf verdeat-abia i-o vezi gi nu e, de n-o ajung si timpi de nepriinga. Cremu-n picturd-a fi gi Cimabue stapin a tot, gin umbra e ramasi azi faima lui, de Giotto cel ce suie. ‘Aga gi-un Guido celuilalt ti last al limbii-Olimp, gi poate-i gi nascut cel ce pe ambii-i va goni din casi.“ [Trad. G. Cogbue). Comparind relafia dintre doi poefi binecunos- cufi, un Guido mai batrin, celebru cindva, dar acum invechit (probabil Guido Guinicelli) si un Guido mai tinir, celebru acum (probabil Guido Cavalcanti), cu relajia dintre doi binecunoscuti pictori, Cimabue gi Giotto, acest pasaj a conferit, atit autoritate cit si actualitate vechii idei od poezia si pictura sint arte surori. $i evocind, in ‘acest context, spectrul unor ,timpi de nepriinti (etati grosse), el era in misura si sugereze 0 osci- lafie intre fazele rafinate si brute, productive si neproductive, ale istoriei culturale; aceasta, cel putin, a fost interpretarea data observafiilor lui Oderisi de catre Benvenuto da Imola: ,,Daci, in deoursul vremurilor, ar fi fost mai multi Virgili, seriind deopotrivi de bine despre subiecte iden- tice sau aseménatoare, gloria lui nu s-ar fi mon- finut pe un loc atit de inalt’ timp de atitea veacuri*, Pentru un cititor familiarizat cu conceptia despre istorie a Iui Petrarca e aproape inevita- bil si pun& semnul egalitajii intre perioada de stagnare sau de dec&dere, implicata, dar, fireste, nespecificaté ca atare in cuvintarea lui Oderisi, gi tenebrae-le lui Petrarea, aclamindw-l astfel pe Giotto, mentionat nominal ca inlocuitorul lui Cimabue, ca pe reformatorul picturii dupa aveourile negre“. Acost pas —neintrezirit de Petrarea insugi, ale cirui simpatii personale par 2 8 se indrepta ciitre ,,transcendentelistul* Simone Martini mai degrabi decit citre Giotto™ — i-a fost dat si-l facd lui Giovanni Boccaccio, disci- polul devotat al Iui Petrarca gi totodatt inter- pret profesionist al lui Dante. Giotto", spune Boccaccio, fu inzestrat de la natura c-o minte aga de ascufita, ineit din cite lucruri a z&mislit natura —muma gi fécditoarea intregii lumi prin mijlocirea vesnicei invirtiria bolfilor ceresti — nici unul n-a ramas nezugrévit de dinsul cu pana, cu condeiul ori cu penelul, aga de aidoma cu modelul in sine, incit nu-fi vine a zice cf sea- mana cu el, ci mai degrabi ai fi indemnat si zici c& e modelul insugi; ba chiar intr-aga masurd seamang, ineit de multe ori in cele zugrivite de el vederea roastrii s-a ingelat gi a Iuat drept Iucru aievea ceva ce nu era decit pictat pe pinz& gi, fiinde& Giotto e acela care a adus iar la lumina arta ce atitea veacuri zicuse ingropati sub ritdcirea unora care zugriveau mai mult spre a desfita ochii prostimii decit spre a muljumi minfile celor injelepti, pe drept cuvint se poate spune c&-i una din luminile m&ririi florentine“*? (Trad. Eta Boeriu}. Giotto e, agadar, tnfipigat aici nu numai ca un barbat « cérui faima a intunecat-o pe accea a unui confrate mai bitrin, ci ca bArbatul care scosese arta picturii, dup& atitea secole, din mormintul in are zicea; gi se spune ci a infap- ‘tuit acest lucru datorit® unui naturalism radical —atit de radical, incit nu numai ci a ingelat ochi! multor privitori experi, cia socat si gus- tul publicului larg. Insugi elogiul lui Boccaccio presupune c& Giotto era criticat de ,ignoranjii* contemporani ou el, iar din alte surse putem de- duce eX a fost criticat de reprezentantii rafinati ai unei generafii mai tinere®®, Astfel, acelasi Boccaccio care afirmase in mod axiomatic ci ,faimosul siu invitator“, Petrarca, oil reinstalase pe Apolo in sanctuarul lui antic“, ,reinvesmintase muzele, pingirite de rusticitate, ou antica lor frumusefe" si ,reinchinase romani- 33 lor Capitoliul nemaivenerat de o mie de ani“,stabilea doctrina dup’ care Giotto —ca gi So: crate, un mare om, in ciuda urifeniei ui nem: pomenite® —resuscitase arta picturii, moarté $i ,ingropata“. Aceasta doctrini a fost si ea una- him acceptata. Inceputul epitafului dedicat de Poliziano lui Giotto are inc rezonanta unei traduceri abreviate a elogiului facut de Boe- caccio (,Llle ego sum per quem pictura extincta revixit"}®, iar reputafia lui Giotto ca mare refor- mator a picturii s-a réspindit in stréindtate atit de departe gi atit de iute, incit un benedictin german de la inceputul seeolului al XVI-lea, re- zumind istoria picturii pentru o cilugérija care so ocupa cu miniaturile de carte, putea atribui unui Mester Zetus* (form evident corupta din ,Zovus", datorat la rindu-i unei lecturi gre- site & formelor Jootus sau Jottus) faptul de a fi “restaurat arta picturii pind la demnitatea anti- cilor“*”. Singurul aménunt ce trebuia introdus in ta- ploul sehifat de Boccaccio era figura lui Cimabue fn relafia sa cu aceea a lui Giotto. Pentru Bocoac- cio, Cimubue era inexistent, iar comentatorii timpurii ai Tui Dante i-au redus rolul la acela sugerat do textul fundamental: a fost un pictor bun, din nefericire intreout de altul gi mai bun, si care fie ok gi-a acceptat soarta ou noblefe si chiar |-a ajutat prieteneste pe tindrul geniu in fasoensitne, fie c& s-a lep&dat in mod trufag de orice opera intimpinata cu obiectii. Dar in perspeciiva mai largi a unei generafii ulterioare, tare privea pe Giotto mai degrab& ca pe un strdimos decit ca pe un pirinte, distanja dintre el si Cimabue pare a se fi micgorat: in loc si fie dat la o parte ca un artist umbrit — sau, dupa Boccaccio, in fntregime anulat —de catre un mare inovator, Cimabue a ajuns sé fie considerat, drept un precursor care netezise drumul in vede- rea implinirii marelui inovator: , Johannes, pore- clit Ciabue*, spune Filippo Villani, soriind chiar in preajma lui 1400, ,a fost cel dintii care prin arta gi geniul siu (arte et ingenio) a inceput sii heme inapoi cdtre verosimilitate arta invechita 4 f a picturii ce ajunsese, datoritt ignorantei pieto- rilor, dezmafati si capricioasé, aga zicind, gi se departase copilireste de naturd.... Dupa el, calea c&tre lucrurile noi find deja netezita, Giotto — nu numai comparabil pietorilor clasici ea faim, ci chiar superior lor in arta si goniu — a readus pictura la demnitatea dinainte si la marele ei renume“*. Cimabue a fost astfel stréimutat intr-o regiune de penumbra intre noaptea ,,veacurilor negre‘ si noua zi despre care se spunea c& a risti- rit odata cu Giotto; gi acolo a ramas — dupa o incercare zadarnic& de a-l relega in t&rimul purei legende — de atunei incoace, constituind 0 in- curetituré pentru Vasari si o problem pentru istoricii de art& din zilele noastre®*, A pretinde ci Boccaccio a fost acela care, apli- cind teoria despre istorie a lui Petrarea la rele- Tinfa la Giotto a lui Dante, a revitalizat ideea c& pictura s-a degvoltat pari passu cu literatura gi ca, in felul acesta, a extins coneeptul marii resurectii de la domeniul cuvintului rostit gi scris la acela al experientei vizuale poate prea o extravaganta. Dar nu intimplitor Aeneas Syl- vius Piccolomini, cind formuleaz& insigi aceasta notiune expressis verbis cu aproape un veac mai tirziu, procedeazA la fel, explootind paralela Tui Boccaccio dintre ,faimosul tnvatator“ al acestuia, Potrarca, gi Giotto: ,Aceste arte [elocinta’ gi pictura}*, spune el, se iubeso cu 0 afectiune mutuala. Atit elocinfa oft si pictura neeesité o inzestrare spirituala (ingenium), gi nu una mérunt&, ci una tnalt& sau supremé. E minunat de spus c& atita timp cit a inflorit clocinta, pictura a inflorit gi ea, aga cum ne invats vremurile lui Demostene 5 Cicero. Cind a inviat. cea dintti, gi-a ridicat si cealalt’ eapul. Picturile produse acum douit sute de ani nu erau rafinate, dup& cum putem vedea, de nici o arti; ceca oe 5-a soris in vremurile acelea e [la fel] de grosolan, inept, neglefuit. Dup& Petrarca, literele au iegit din nou la lumina; dupa Giotto, miinile picto- rilor s-au ridicat inci o data, Azi putem vedea c& 35 artele acestea amindoua au atins desivirsirea™,im Lorenzo Vella, extinzind analogia de la pictur Ja sculptura gi la arhitecturd si intregind in felul acesta triada cunosouta inca si nouk drept arte framoase“®, a primit aceasta triad& dac& nu in sanetuaral, cel pufin in pragul templului care ada- posteste artele liberale (artes liberales): Nu gtiu de ce oare artele cele mai apropiate de artele liberale — pietura, sculptura in piatré si in bronz si athitectura — au cunoscut un declin atit de indelung gi de profund si aproape au murit impreuné cu literatura insigi; nici de ce au ajuns si fie trezite si si revind la vag in aceasta epoci; nici de ce acum e o recolti aga de bogata, atit de buni artigti cit gi de buni seriitori“®. Vespasiano da Bistioei fi Marsilio Fisino,— acesta din urmi adiugind elocinfei gi artelor fru- moase gramatica si muzica — au salutat resurec- {ia eulturii pe un ton similar. Chiar gi Erasmus din Rotterdam, degi interesat in mod normal numai de coca ce poate fi exprimat in cuvinte, nu de ceea ce se adreseazd ochiului, s-a bucurat, intr-o scrisuare scris’ pe la 1489, de noua inflorire a soulpturii in motal gi in lemn, a picturii, a arhi- tocturii gia tuturor soiurilor de arte, concomitenta cu aceea a ,elocinjei“*, In cele din urmi, te- ritoriul a e&rui cucerire era glorificata in pea~ nurile triumfale umaniste a ajuns si includ’ si Stiinfele natarale pe lingx ,umanitafi* si arte. "Toate bunele stiinte s-au reintors acasii din sur- Ghiun prin favoarea deosebit& a zeilor“, seria Ra~ belais in 1532, referindu-so in mod special la me- dicin&, Pierre de Ramée (Petrus Ramus) se bu- cura de faptul c& doctorii ti pot citi acum mai d grabi pe Galen gi pe Hipocrat decit pe arabi, jar filosofii pe Aristotel si pe Platon mai degrabi decit pe scotisti gi pe adeptii lui Petrus Hispanus‘*. Pierre Belon, naturalist in primul rind, desi foarte interesat de Antichitatea clasicd, prosliivea aceasta eurouse et desirable renaissance“ a toutes especes de bonnes disciplines”, lar un matemati- ian german, Johannes Werner, isi proclama de fitarea oe o gisea in noile idei gi probleme — in 6 37 special scojiunile conice — care ymigraseri de curind din Grecia spre geometrii Jatini din timpul nostru“4, v Aceasti expansiune treptaté a universului uma- nistio de la literaturd la pictura, de la pictura la celelalte arte gi de la celelalte arte la stiinfele na- turale, a produs o mutafie semnificativa in inter- pretarea originar& a procesului cunoscut sub di- verse denumiri ca ,reinviere", ,restaurafie’, ,re- degteptare“, ,,resurectie“ sau_,,renagtere. Cind Pettarca exclama: Cine se indcieste oare ci Roma s-ar putea inalja iarési daca ar fi con- stienti de sine“? gi, intr-un mod mai general, spera ca viitorul si fic in stare ,s pageasc’ din nou in stralucirea puri a treoutului*, el concepea fara indoialé aceasta noua inflorire ca pe o intoarcere la Antichitatea clasie’ — dupa parerea Ini, ro- mani. Acest punct de vedere a prevalat, in genere, in rindul tuturor acelora a ciror atentie se con- centrase asupra .reinvierii" literaturii si stiinfei, gindivii filosofice gi ideilor politice. Umanisti pasionafi ca Niccold Niccoli sau Leonardo Bruni au mers alit de departe ineit au privit plini de dispref intreaga poezie in limb& vulgari, inclusiv sacrul Dante gi chiar gi mai sacrul Petrarca — cu toate of nu trebuie si uitém od insugi extremis- mul lor a slujit,si-i facd pe ceilalfi mai acut con- stienti de posibilitayile proprii limbilor lor mater- ne", Poezia in limba vulgard a atins o noua inal- fime nu atit in ciuda cit datorita faptului o& era provocaté de clasicismul neolatin, iar 0 reactic excesiv de viguroasi tmpotriva acestei provocari a niscut un fel de purism nationalist chiar gi in rindul celor mai ferventi admiratori ai Antichi- t8fii clasice. Intr-o traducere din Hesiod gi-a expus ‘Antoine de Baif curioasa ortografie fonetic’ me~ nit& sX pun& in eviden}i independenta limbii franceze gi a redat numele de Pandora (,darul a toate*) sub forma de ,Toutedon*; in contact di-rect cu Apollonius si Sporus a n&scocit Diirer denumiri ca ,Eierlinie* (linia ovala) pentru elipst, »Brennknie*” (linie eu focar) pentru paraboli, ;Muschellinio* (linia scoicii) gi _,Spinnenlinie® Ginia piianjenului) pentru concoida si epiciclo- id’, Aceia ins care igi concentrau atentia asupra artelor vizuale — incepind, lucru pe care nu tre- buie sé-] uitaim niciodata, cu pictura — nu puteau saluta ir primul moment’ marea resurectie ¢a pe 0 intoarcere la izvoarele clasice. Boceaccio putea spune ci Giotto ,a adus iar la lumin& arta ce 2i- cuse ingropata, iar Filippo Villani — comparin- du-gi in ship explicit relatarea despre pictorii {lo- rentini cu ceea ce autorii clasici gasiserd de spus despre Zeuxis gi Policlet, despre Apelles si Fidias, ca si nu mai amintim de’ Prometeu—putea susjine cutezitor of Giotto e mai degraba superior decit egal pictorilor din Grecia si Roma antica. Dar nici Boceaccio gi nici Villani nu erau in masurd si afirme of Giotto — sau, in aceasti privint oviee alt pietor cunosout lor’— igi formase stilul imi- tind sau incercind s& intreaci prototipuri clasice. Cea ce i se putea recunoagte Ini Giotto — gi, intr-o mai mic mésura, lui Cimabue — era nu. mai o reformé a picturii ad naturae similitudinem. Includerea picturii in teoria resurectiei a dus astfel — problema, dup% mine, destul de impor- tant — la un fel de bifurcare sau dicotomie in cadrul a ceea ce se poate numi sistemul petrarchist al istoriei. Temei principale a lui Petrarca, ,ina- poi la clasici*, Boccaccio si Villani (urmati de multi alfi scriitori despre pictur, ca, bungoard, Bartolommeo Fazio sau Michele Savonarola)* i-au opus, ca un contrapunct, tema ,inapoi la natura“; iar intrefeserea acestor doud teme avea joace un rol decisiv in gindirea umanista, nu numai in legiturd cu relatia dintre artele vizuale giliteraturd, ei gi, pe masura ce se seurgea timpul, in legitturd cu relatia dintre artele vizuale insegi. Caoi dact a doua tema (redescoperirea naturii) a fost introdust in raport cu resurectia picturii do la ineeputul secolului al XTV-lea, prima temé (re- 38 descoperirea Antichitapii) a fost viguros reafir- mati in raport eu resurectia soulpturii — si, ba chiar mai mult, a arhitecturii — la inceputul celui de-al XV-lea*, Pe oind Giotto fusese laudat ca naturalist, Donatello era inféfigat atit ca un egal cit gi ca un imitator al anticilor: dupi Christo- foro Landino, care serie pe la 1480, el era nu nu- mai un artist remarcabil prin varietatea, vioiciu- nea gi ordonarea potrivit’ a compozifiilor, prin stipinirea spafiului gi prin capacitatea de a insu- fla migoare tuturor figurilor sale, ci si un grande imitatore degli antichi*®, $i ceca ce-i impresiona po observatori ca ,imitatie“ in sculptura ii impresiona ca o retnnoire, ba chiar (in sens strict literal) ca 0 yre-formare“, in arhitecturd. Si eu obignuiam s% gisese pe placul meu cli- ditile moderne [citeste: gotice}*, spune Antonio Filarete, cultivator atit al arhitecturii cit gi al soulpturii, in tratatul situ despre arhitectura com- pus intre 1460 gi 1464; ,Dar oind am inceput si Te apreciez (gustare) pe cele olasice, am ajuns si-mi fie sili de cele moderne... Auzind c& la Florenta s-au puruil si clideaso& in aceasta manierd ola- sick (a questi modi antichi) m-am hotirit s ‘giseso pe unul dintre cei care-mi fuseser pomenii si dupa ce m-am alaturat lor, mi-au desohis ochii in aga fel, incit acum n-ag mai putea face nici cel mai mic Tueru decit in maniera clasici.“* $i Mi se pare o& vid, seniore, [in noile construchii clidite dup& modi antichi] acele nobile edificii care erau in Roma in vremurile clasice gi acelea care, dup’ cum citim, erau in Egipt; mi se pare ci re- naso cind vid aceste nobile edificii gi mie inet [an- ora] mi se par frumoase“**. Se infelege de la sine cit in Floren{a ,,s-au por- nit si cl&deasod in aceasta manierd clasici dato- rit influenfei unui om care, degi considerat un al doilea Giotto jinind seama de geniul, de univer- salitatea gi de infafigarea sa neatrigttoare™, era tinut la mare einste fiinded facuse pentru ar- 39 hitecturd cea ce Petrarca ficuse pentru litera- / |turd: Filippo Brunelleschi. Cu vorbele Iui Filarete, el ,reinviase modul clasic de a construi* (questo modo antico delledificare), care ar fi trebuit si fie adoptat pretutindeni in loc de usanza moderna; si afirmatia lui Filarete este reluati, cu indoita forja, ce biograful entuziast al Ini Brunelleschi, Antonio Manetti, dup& care eroul situ ,,reinnoise gi scosese la lumini acel stil arhitectural care se numeste roman gi clasic* (alla Romana et alla antica ), pe cind ,tnaintea lui toate clidirile eran germane gi erau numite moderne”, Agadar, de indati ce ,,resurectia* celor trei arte vizuale a putut fi perceputa ca un tablou coerent, istoriografii au cdzut de acord c& motivele com: plementare ale acestei ,resurectii*, intoarcerea la natura gi intoarcerea 1a Antichitatea clasica, de- veniser’ efective la momente diferite gi, fapt gi mai important, cu forte diferite in functie de mij- loace: of intoarcerea la naturé a jucat un rol maxim in picturd; c& intoarcerea Id Antichitatea clasicd a jucat un’ rol maxim in arhitectura; si c& echilibrul dintre aceste dou extreme a fost, atins de seulpturd. Am auzit mai sus ce avea de spus Menetti despre Brunelleschi gi ce avea de spus Landino despre Donatello. In legaturé cu Masaccio, ins acelasi Landino nu face nici o menfiune des- pre Antichitate, spunind numai ci era jun exoe- lent imitator al naturii, de mare insemnitate in general vorbind, bun in compozitie, pur fara o nament, consacrindu-se in invregime imitarii realitafii gi reliefului figurilor, find la fel de ex- pert in perspectiva ca oricare dintre contempora- nii s4i®8, Trei generatii mai tirziu, Vasari reia inc aceasta tricotomie, afirmind, in unul gi ace- lagi paragraf, ci Brunelleschi a redescoperit ma- surile gi proporfiile celor vechi; e& operele lui Do- natello sint egale ou ale acestora; gi cli Masaccio — privit iargi fra nici referire la arta clasicd — a excelat in 0 now manierd in ceea ce pri- veste coloritul, perspectiva, atitudinile firesti, iar frdmintirile sufletesti si misetirile trapului sint redate mult mai expresiv's!, v Faptul c& atit noutatea cit si implicatiile clasice ale noului stil eran cu mult mai vadite in arhitec- turd decit in artele reprezentationale® — gi, mai presus de toate, faptul of prezenta fiziod « edifi ciilor romane, reduse la ruine de evenimentele din trecut, dar eapabile ined si transmit prezentului spiritul acestui trecut, demonstrau atit de viv ideea de deckdere gi resurectie — explick poate de ce scriitorii preocupati de arhitecturé au fost mai inclinati si-si dezvolte experienta intr-o ,Ge- schichtskonstruktion* dectt soriitorii preocupafi de pictura si sculptura. Prima relatare cunoscuti a acestei ,,Geschicht: konstruktion®, cdireia ine ii aducem omagii cind vorbim despre ,stilul gotie* (termen restrins inifial 1a arhitectur& gi la ornamentul arhitectu- ral®, dar extins ast&zi la toate artele frumoase)*?, © gisim in tratatul, mentionat ceva mai sus, al lui Filarete; dar insugi schematismul gi stingdcia prezentirii lui stau marturie faptului c& autorul nu incearcé decit s% rezume ceea ce devenise in vremea sa o parere acceptata: ,,Cum literele au decaaut in Itelia, adic oamenii au devenit gro- solani in vorbire gi in [folosirea] latinei gi a urmat © grosolinie generala (incit abia acum cincizeci salt poate gaizeci de ani s-au ascutit gi s-au trezit, din nou minfile)..., aga a fost gi cu aceasta arti a arhitecturii, din pricina invaziilor ruin&toare su- ferite de Italia si din pricina razbosielor acelor barbari care in mai multe rinduri au pustiit-o si au subjugat-o". S-a intimplat apoi, continua el, cd Italia a fost inundaté de ,obiceiuri gi tradifii din nordul Alpilor, aduse nu’ de arhitecti adevarati, ci de pictori, zidari si mai ales aurari care Iucrau, dup placul si priceperea lor“ — astfel incit (0 remarca destul de fina) cladirile mari ,au ajuns s& fie plismuite dup% asemanarea tabernacolelor gi cidelnifelor“. $i aceasta manier& sau modi au fost luate de la’ locuitorii de dincolo de Alpi (tramontani ), adie& de la germani gi de la fran- M1 cezi*e,