STUDIA UNIV. BABES—BOLYAI, PHILOSOPHIA, XXXi, 1, 1986 JUDECATA DE CONSTATARE, JUDECATA DE VALOARE SI JUDECATA DE GUST ANDREI ROTH* ABSTRACT. — Judgment of Ascertainment, Judgment of Value and Judgement of Taste. The three types of judgement are correlatively examined in point of their peculiarities. The judgment of ascertain- ment poses a trend towardsjand calls for objectivity, hence for im- plied general (universal) validity. By its very structure, the judgment of taste is mere subjective, consequently no general validity does it assume. The judgement of value, on the other hand, blends in its structure objectivity and subjectivity, universality and_ singularity. It does not support by itself, as taste judgment does, but likewise ascertainment judgment, it calls for factual and rational evidence — formulated as ascertainment judgments. O seama de probleme ale stiinjelor socio-umane contemporane im- plica, intr-un fel sau altul, discutia asupra distinctiei dintre judecata de valoare si alte feluri de judecati. Problema raportului dintre obiectivitate si partinitate, dintre stiintific si ideologic sau dintre stiintific si axiologic in stiint&, cu deosebire in stiintele despre societate si despre om necesita, pentru o solutionare lipsité de echivoc, cercetarea relatiei dintre jude- cata de valoare si judecata de constatare; numai pe temeiul distinctiei se va putea lumina legatura, respectiv complementaritatea lor necesara in cunoastere. In esteticd, axiologie, culturologie se pune cu acuitate pro- blema legaturii si deosebirii dintre judecata de valoare si cea de gust. Aceasté problema a fost prinsé — fara a fi, de regula, explicit formulata ca atare — intr-o seama de controverse din istoria cugetarii estetice, aflindu-si expresia chiar in contvadictiile lduntrice ale unor mari sis- teme estetice. Vom incerca deci, in cele ce urmeaza, schifarea specificului jude- c&tii de valoare, punind-o in relatie cu celelalte dou tipuri de judecati mentionate, cu judecata de constatare pe de-o parte si cu judecata de gust pe de-alt& parte , a. Intelegem prin judecata de constatare, in cele ce urmeaza, orice enunt privitor la starea realé — prezent&, trecut sau viitoare — a unui obiect dat, facind abstractie de multitudinea felurilor de judecati de care se ocupa logica. Este felul de judecat&é pe care, spre deosebire de cea de gust, Kant 0 numeste, in estetica sa, logic-determinativa. Judecata de constatare este, in acest sens, orice enunt cu pretentie si valabilitate stiintificd despre lucrurile, fenomenele, procesele naturii si societatii, inclusiv cele despre omul considerat object al cercetarii si al reflectiei, in masura in care fixeazd si comunic& ceva din ceea ce este (sau a fost, devine sau poate 4 devina) obiectul la care se refera enuntul respectiv. In acelasi sens, multe enunturi elaborate in afara stiintei, in sfera con- * Universitatea Win Chuj-Napoco, Catedra de tlosotie, $400 Cluj-Napoca, RoméniaA, ROTH 30 xersare a spiritului sint de a stiintei comune gi in alte domenii de ¢ nea judecati de constatare Judecata de constatare ar feadt i ua aspecte ale uneia gi aceled ants SES Mretenfia de obiectivitate si universalitate. Stim bine, fireste, c& orice idee uma din t than aspect sau un clement subectiv, fiind elaborata a6 un si condifionati de limitele bio-psihice si istorico-sociale ales tatii, Nici un enunt, chiar stiintific, nu poate fi in nd ae lut in sensul literal al cuvintelor de notele subiectivitafii_umane. D judecata de constatare este obiectiva prin menirea ei, ea tinde sa fi mai obiectivé cu putinta si se infatiseazd celor cdrora li se transmit pretentia de a fi obiectiva. Spre a corespunde naturii sale, ea ti in asa fel formulata, incit si reprime in cit mai mare masura no} subiectivitate ce ar putea s& razbeascd in ca, sa fie cit mai lib iluziile, dorintele, temerile si aprecierile subiectului, sa prinda, Xeze $i s& comunice numai o afirmatie privitoare la obiect ca luei sine. Altfel spus, judecata de constatare este dezantropomortizato impiedica — daca e corecté — proiectarea asupra obiectului a cont rilor subiectivitatii. Ea este totodata impersonala: corect formulat buie s& sune identic, enuntatA fiind de persoane diferite. Este adica liber de orice incdrcatura afectiva sau pasionala vl Fiind destinata de a fi obiectiva, judecata de constatare nu s tine prin sine insdsi: spre a fi recunoscuta ca atare, ea are m probe. Trebuie sa fie sustinuté cu argumente rationale, coerente, struite in conformitate cu regulile logicii; trebuie sa fie verificabil efectiv verificat& prin in procesul practicii sociale. i Atributul obiectivitajii se asociazd in chip necesar cu cel al g litdtii_ si universalitatii. Enuntul constatativ fixeazd un adevar deo} valabil pentru oricine si pentru toati lumea, il comunicd tu enunt poate fi, in principiu, receptat si acceptat de c&tre toti o indiferent de raportarea lor subiectiva 1a obiectul enuntului (cu condifia, fireste, ca receptorii s& cunoasc limbajul in car formulat enuntul respectiv si si aiba capacitatea si pregati tualé necesara pentru a-I pricepe, dar aceasta este o ait Probele logice si faptice care sustin i piu, refaicut iS in enunful constatativ pot fi, Ay e, repetate de catre oricine; daca sint corecte, sin universal valabile. Rezultatele obiectiy octet are dowd caracteristici, sau, mai bine, acteristici fundamentale; totodata, de generalitate { are, in mod implicit si <SUDECATA DE CONSTATARE, DE VALOARH $I DE GUST 3 domeniu, ci peste tot unde este vorba de alegeri preferentiale dup& erl- erii personale: in relafiile interindividuale nemijlocite, in alegerea par- renerului de viata si a prietenilor, in sfera modului sau stilulul de viata sam.d, Inclinatiile individuale, preferin{ele pentru un domentu de acti vitate sau pentru o profesiune, optiunile personale intre ereatii culturale recunoscute ca fiind de valoare aproximativ egalé se enunjé prin jude- cati de gust Judecata de gust este pur subiectivaé prin structura ei; nu are nimic atributul obiectivitatii, Ea nu surprinde o stare a obiectului la care se ci enunfa si comunicd o stare a subiectului, modul in ¢ A el la obiectul respectiv: placerea sau neplacerea, 4 psa de atractie resimtita de subiect fata de obiect, preferinta sau nepre- nta sa fata de acesta. Fiind totalmente lipsita de atributul obiectivitafii, judecata de gust nu poate avea, logic, nici o pretentie de universalitate, Din faptul c4 mie imi place sau nu-mi place cutare tablou, cé eu prefer un gen de muzicé, ca ma simt atras de persoana cutare nu rezulta nimic pentru alfii, necum pentru toti oamenii. Fiind, cum ziceam, pur subiectiva in structura ei, judecata de gust nu poate fi si nu trebuie sustinata nici cu argumente rationale, nici cu dovezi faptice. Atractia, simpatia, preferinja, placerea resimfité de su- biect in raport cu un obiect dat pot avea componente rationale, dar pot avea si componente irationale, sentimentale, temperamentale etc. Su- biectul insusi uneori si le poate explica, alteori nu; el isi poate motiva, uneori, opfiunile, alteori insé nu; oricum, explicafia sau motivatia nu este argument sau dovada. La 0 judecaté de gust nu este nimic de dove- dit; implicit, judecata de gust este logic inatacabila. Numai $i numai subiectul este autorizat sé formuleze si sé comunice ce-i place sau ce-i displace lui; nimeni nu poate sti mai bine decit subiectul ce anume {i place si ce fi displace acestuia sau cit de mult (cit de putin) fi place aces- tuia un anumit obiect. Orice om poate emite judecati de gust, cu temei, doar in numele su propriu, la persoana intiia singular, Judecata de gust se sustine prin sine insasi, in mod suveran, dar tocmai de aceea valabi- litatea ei se restringe la subiectivitatea singulara a celui care o enunfa. Si totusi: gustul are si componente sociale, caci insdsi subiectivitatea umana are si determinatii sociale. Persoana umana poarté nu numai note bio-psihice ‘ereditare singulare si irepetabile, ci si amprente ale unor determinafii sociale, note rezultate din experienta sa de viata, dobindite ambianta sociala data. Comunitatea acestei ambiante sociale si a ©xperientei de viata cistigate in cadrul ei imprim& note comune de gust indivizilor componenti ai unor grupuri si unitati sociale de feluri diferite. Preferinta pentru folclorul propriu este gustul comun al indivizilor unei omunitafi etnice. Existé note de gust specifice unor categorij socio-pro- esionale, ale grupurilor de virsté §.a.m.d. Intrucit are determinatii so- “ale, gustul este influentabil, educabil. Gustul pentru valorile autentice, ‘nalte ale artei, stiinfei, filosofiei se poate dezvolta numai prin contactul “u asemenea valori, iar posibilitatea acestui contact este socialmente con-A, ROTH 32 ditionata, depinzind de o seama de imprej OT direa unei instructii sii educatii corespunzdtoare fe. capacitatea cle a formula judecdti de gust in favoarea unor valerie dos godeassipeace. 86 functioneze totodata ca judecati de valoare fn iate, Se intimpla ins uneori ci o simpla judecaté de gust este p prin contrabanda, drept judecatd de valoare — dupa modelul: imi deci e frumos, sau nu-mi place, deci nu e frumos — incercinduse ao impune si altora, fara alt temei decit propria placere sau/m Este procedeul celor insensibili la valorile autentice. , Judecata de valoare se deosebeste atit de judecata de constal cit si de cea de gust. Ea joacé rol central in sfera creatiei artistice: receptarii artei, dar nu numai in aceasta sfera. Cele mai importante ; geri preferentiale in domeniul politicului sau in cel al moralei se | meiaz& pe judecafi de valoare. In orice domeniu, creatia, receptar lorilor implicé distinetii dintre valoare si antivaloare sau pseudo implica ierarhizari ale valorilor autentice, iar toate aceste opera faptuiesc prin formulareea unor judecati de valoare. i Judecata de valoare este fie judecaté de recunoastere ca atare a un valori (sau de refuz al unei atari recunoasteri), fie judecata despre 1 sara unei valori, despre locul acesteia in ierarhia valorilor. " _In structura judec&tii de valoare, obiectivitatea si subiectivit universalitatea si singularitatea se impletesc. Precum am ardtat in lucrari anterioare, insasi notiunea de v: designeaza o impletire sui generis a unui moment obiectiv si a unuia biectiv. Voi porni de la un exemplu ipotetic deseori folosit, cu unele riafii, fn literatura axiologicé. O bucata de lemn, cioplita fat indi fel, gasitA cu ocazia unei sipituri arheologice, poate fi ree ae valoare din unghiuri de vedere foarte diferite. Ponte avea, mat tot loarea’ de intrebuintare a lemnului: pentru omul care ee Coa de cioplitura data, bucata poate avea, pur si simplu, valeaonen de foc, masura valorii sale find in acest cay epaty ay oe gie caloric& pe care o poate degaja. De asemenea, accor wey poate fi apreciaté pentru posibilitatea prelucraviy cae an Coca rit unui oarecare obiect de uz casnic, gospodarese ty neeeeres idei, ipotetica noastra bucat& de lemn apreciaia | aaa si contemplatorului de astari. | fionate. Atit in calitatea de documere neent, dea ticd si cea de lucrare artistic toric, elt si in ¢ 2 ‘4, pi aceasta este iardsi straina, in fond, asides sJUDECATA DE CONSPATARE, be VALOARE si DE GUST 33 Ce rezulta din aceste multiple posibilitaji? Pe de-o parte, obiectul se impune ca valoare, intr-un anumit domeniu, numai in raport cu un subiect capabil de a-l valoriza, de a-] recunoaste si afirma ca atare prin- tr-o judecata de valoare. In afara relatiei cu un asemenea subiect, lucrul este un'simplu obiect neutru din punct dé vedere axiologic, 0 parte oare- care a lumii materiale. Pe de alté parte, subiectul valorizeaza, din unghi de vedere stiintific, religios sau estetic niste note ce apartin efectiy obiec- tului dat. De unde provin ins aceste note ale obiectului? Ele sint rezultatul unei activitafi omenesti creative: cineva, cindva, a cioplit bucata de Jemn, dindu-i infatisarea sub care a fost gasité. Valoarea este rezultatul unei cheltuieli de energie omeneasca subiectiva; valoarea esteticd a lemnului ioplit este data de artistul cioplitor si nu rezida in notele fizico-chimice si biologice ale piesei. Totodatd, cheltuiala de energie subiectiva ome- neased devine valoare numai prin obiectualizare, prin exteriorizarea si incorporarea acestei energii intr-o materie oarecare, indiferent de forma concreta a acesteia. In infatisarea sa obiectualizata, creatia dobindeste existenta de sine st&tatoare, supravietuieste creatorului, intra intr-un’ cir- cuit social, se poate afirma ca valoare pentru alti, pentru un grup de cameni sau pentru intreaga omenire. Creatia neobiectualizaté — sculptu= va aflaté numai in mintea artistului — nu existé ca atare, ca valoare sesizabila si asimilabild de altii. In concordanta'cu dublul caracter — obiectiv si subiectiv — al-va+ lorii se afla si dualitatea masurii sale. In calitatea sa de creatie umana, masura valorii este masura interna a omului; in calitatea sa de obiec- tualizare a subiectivitatii omenesti, masura valorii este masura interna 1 obiectului, adicé a domeniului in care se manifesta subiectivitatea crea- toare si totodaté a materiei in:care se obiectualizeaz& aceasta. Dar chiar in m&sura interna a omului, subiectivul si obiectivul se impletesc. Caci omul, cum am mai spus-o $i se stie foarte bine, este fiinta sociala. In persoana umana se ingemaneaza notele irepetabile ale individualitatii cu cele particulare ale variatelor grupuri sociale de care apartine individul si cu cele universale ale speciei umane. Masura interna a omu! re drept componente obiective notele fiintei noastre generice, ‘EEE In acest sens, recunoscind lucrul in calitate de valoare, ii atribuim aceasta calitate nu numaj in raport cu propria noastra persoana, ci $i in vaport cu grupul sau grupurile de care aparinem si, in cele din urma, in raport cu omenirea, Judecata de valoare este una subiectiva si obiec- tiva in acelasi timp: ea valorizeazd obiectul din unghiul de vedere al subiectului uman, dar acest subiect/se considera — implicit — ca mem-= bru al unor unitati sociale si al speciei umane. Valoare constituie ceea potenteaz omenescul, ceea ce contribuie la des&virsirea umand a omu- lui, la ridicarea sa deasupra individualitatii si particularitatii sale si im- plicit la dezvoltarea sistemicd a societatii, la progresul istoric general. Prin latura sa obiectiva, judecata de valoare este si universala. Afir- ™matia conform careia sculptura daté — ca si raminem la exemplul nos- tru ipotetic — este frumoast depaseste substantial judecata de gust care Saunt doar placerea subiectiva pe care 0 provoaca piesa respectiva (desi 3 Philosophia 1/1986A, ROTH. 34 ‘ sspre frumusetea lucrarii r¢ continé tacit si acest enunt). Afi de Baca riingoall tive include ideea ci ea este frumoasd nu numel pen’ care formuleazi judecata, ci este dramas dn ine cin ee — pentru oricine. Judecata de valoare es m Sore ee tentia de obiectivitate si valabilitate general i De esen ee ae biectiva pentru idealurile morale ale cinstel, demnithttl, cmetttet et meiaza pe convingerea ca aceste idealuri trebuie ul ‘rr ideale in toate relatiile vietii. Tot astfel, optiunea politica pen cal tatii si echi sociale, pentru construirea societatii desi buie s-o adoptim personal, pe temeiul unor convingel oprii, sideram valabila pentru toti oamenii, pentru intreaga societate. Datorita pretentiei sale de obiectivitate si universalitate, judecat valoare nu se sustine singura, ca judecata de gust, ci are nevoie, judecata de constatare, de argumente. Jar argumentele pot gi trebui fie, la rindul lor, judecati de constatare. O judecaté da valoare’ e atit mai obiectiva si are o valabilitate cu atit mai generala, cu cit spl judecati de constatare mai temeinice. Optiunea noastra ‘pel ‘GUN © sustinem prin argumente de ordin sociologic, economic, | litic ete.; optiunea pentru idealul moral al cinstei o sustinem prin arg mente privind cerintele convietuirii omenesti; optiunea pentru o lucrare artistica data o sustinem prin judecati de constatare privind modul gradul realizarii sale, privind calitatile continutului si formei sale. asemenea argumente, optiunea valoricd subiectiva este impletita ¢ rinfele functionarii optimale si dezvoltarii sistemice a societitii $i cu: ale perfectionarii fiintei umane. A oe In opozitie cu judecata de constatare, judecata de valoare este 2c da% are o incarcatura subiectiva, afecti: -pasionala, atitudinala. dinea personala involva, de la caz la caz, interesele, dorintele, persoanei, respectiv grupului. Spuneam cA apreciind ceva drept. persoana fi confera aceasta calitate, in mod implicit, tn ultima Pentru intreaga omenire. Ins& ficcine se ridicd spre umaniters de la individualitatea si particularitatea sa, putind intelege in- diferite, in functie de determinatiile’singulare si grupale ale p si mai discutata decit judecata de cons ji i ir alte Jot en a