4.2.4, Particularitati biologice si relatii cu factorii de vegetatie. Zone ecologice Particularitéqi biologice. Floarea-soarelui este o planti anuala cu 0 crestere viguroasa avand perioada de vegetatie cuprinsd intre 100 si 140 zile (fig. 4.3). Radacina este pivotanta, bine dezvoltata, ajungand la adancimea de 200 cm, iar lateral ramificafiile raspandindu-se pe o raz de peste 70 cm. O parte 39el cu suprafata solului, tag Pi apoi inceP SA patrunda th soy ee numeroase sadicele mai fine, ¢ ‘int cresc orizontal in stratul de so} muticenda te omeHE formand o nese fa inccpul paral dacina pre ficinii, £07" ie de ordinul rale © dintre radacinile distanta de 10 - 40 cm de aproape paralel cu pivot! F ; alti parte din ridacinile laterale Co ra superficial, 1a adincimea de Soe retea foarte deasi de firisoare eel Cand solul este mai uscat ii a. este mai umed se apropic de suprafat te se dezvolté mat in profunzime, cang . eazi numeroase radcinj i oP ma unor ploi, se form ; one ear Neale” care impanzesc aN la suprafata (Morozov, wu .radacint : 00). ALV.Vranceanu, 1974, : 7 ee Ai oni soarelu are o crestere viguroasa inca din See e ramificatii, CU foarte numerogj Sistemul ra ‘ i numeroas a ! ete ae capacitate de solubilizare $1 absorbtie a rangi si ov © mare ” sol. vin de een a radacinilor gi dezvoltarea acestora variaza in nea de pene owigiorarea oo clemenic MUMitVe: Soames a rezerva de apa disponibila, particularitatile cultivarelor, eee ceena irda — enone sa fs perechi de funze, ridacinileajung la 50 ime, Ia i ae eeu: ajung 1a aproximativ 140 cm in Tongime, 1a inceputul infloritulut aju proximativ 140 cm aoe eae 120 om lateral, iar fa inceputul marurdii 'S termina alungirea Semihnenko gi colab., 1960). | Rezistenta la seceta a florii-soarelui se datoreste In primul rand sistemului radicular puternic dezvoltat si care patrunde adane in sol. Floarea- sparelui dezvolté un sistem radicular mai profund decat porumbul, sorgul si soia (Borg si Grimes, 1986; Bremmer si colab., 1986; Sadras si colab., 1989). ‘Tulpina (fig. 4.3) este erecta, groasa, dreapta, neramificata, cilindrica, plina cu parenchim medular in interior, striaf, aspru paroasd, cu exceptia partii bazale unde perii sunt rari sau lipsesc. fnaltimea tulpinii la hibrizii pentru ulei oscileaza intre 60 si 220 cm, in a formele pentru furaj, ramificate, inaltimea oscileaz& intre 300 si 500 adeventive sau 1953, 1959; Rollier, primele faze perigori_ abso elementelor mu Adancit functie de tipul de temperatura solului, timp ce | cm. Diametrul tulpinii la baz este de 2 - 6 cm, crescind treptat in prima optime din inaltime, dupa care se subtiaza spre varf. Cresterea tulpinii este lenta pana cind plantele au 2 - 3 perechi de frunze, apoi se accelereazi pana in faza formarii calatidiului, cdnd inregistreazd cresteri de 2 - 5 cm pe zi, dupa care riumal de crestere scade, pentru a inceta cresterea la sfarsitul inflo Spre maturitate, tulpina se curbeaz spre partea terminala, sub calatidiu. Potrivite sunt cultivarele cu tulpina mijlocie, curbata, iar calatidiu dispus oblic (la circa 135°), cu fata in jos, deoarece florile si fructele nu sunt expuse actiunii directe a razelor solare sia ploilor, iar fructele sunt protejate impotriva pasarilor. eee Lede a tulpinii sub greutatea calatidiului, datorité a {eazA negativ productia cand frangerea are loc 40_— a maturitatea fiziologica Ia inceputul infloritului (accelereazi coacerea fructelor). Fig, 4.3. Planta de floarea-soarelui Frangerea tulpinilor determina cresterea procentului de fructe seci in zona central a calatidiului si in jumatatea inferioara a acestuia. Ramificarea tulpinilor Ja cultivarele de floarea-soarelui pentru ulei este un caracter negativ, deoarece calatidiile secundare se matureazi esalonat si produc fructe mici. Frunzele. Risdrirea plantelor de floarea-soarelui este marcati de aparitia la suprafafa solului a cotiledoanelor. Primele doua frunzulite poarti denumirea de ,,frunze adevdrate”. Frunzele sunt variabile ca marime, perozitate, forma, forma varfului, baza limbului, si margini. Limbul este neted sau gofrat. Primele 2 - 3 perechi de frunze de la baza sunt dispuse opus pe tulpina, iar incepand cu perechea a treia sau a patra, acestea sunt dispuse altern. Frunzele din zona mediana a tulpinii sunt alterne, mari (10 - 40 cm Jungime), trinervate, lung petiolate, lat cordat-ovate sau triunghiular cordate, scurt atenuate in petiol, acuminate, dur dinfate, scurt si aspru paroase pe ambele fefe ale limbului. Frunzele de la baza si de la varful tulpinii au intre 12 si 40 cm (ALV.Vranceanu 1974), in functie de conditiile de cultura, Unii cercetatori indica un numar de pana la 70 de frunze pe tulpina (Knowles, 1978). Ultimele frunze din partea supericaré a tulpinii se transforma in involucru al inflorescentei, Odata cu formarea inflorescentei se definitiveazd $i 4lIpina. Petiolul frunzelor este bine dezvoitat, Litit : sara, petiolul are forma de j locul de prindere pe tulpina. Pe partea spends eee iy prin care apa de ploaie coleetat® de et os a ag ine la radacina ‘a petiolului determin’ poz mn _ TC fla a dercyieator important al eresterii plantelo, gi, 4 rats citate fotosi legata de acumularea de substan{a uscata, transpiratie, capacitate fotosinteticg ei roductie. : ibrizi - is P ats prezent se urmareste obfinerea de bie eeasDn limby ger f com! eet ee indicele supratete! tg activa fotosint gt realizandu-se 0 arhitectura a aparatului foliar cu 0 ae a fori Osintetiog rd a mai mare suprafata foliars de ul Pea co realizeazi la inflorire, adicd la sfargitul luni ee ome Frunzele au proprietatea de a SUpOrta ne enind | le Ofilite revenin la turgescenty a i ‘nsuficienta apei din sol, temporara, determinat de ins' Pe eee 2 normala, cand umiditatea se completeaza. Defolierea part saul totaly oductiei; daca ramén 12 frunze la varful tulpinii, influent, determina scaderea pr negativa asupra productici se reduce (BJohnson, 1972). Pentru determinarea suprafetei foliare sunt propuse diferite formule, ung dintre ele fiind a lui Schneiter (1978): S=(LxIx 0,6683) — 2,45 , in care: numarul de frunze de pe W S este suprafata foliara em”); L = lungimea frunzei (cm); [= latimea frunzei (em) in functie de fertilitatea solului, o planta matura de floarea-soarelui are 0 suprafata foliara de 3.000 - 6.000 cm’. ; Inflorescenta si florile. Florile sunt grupate in inflorescente de tip calatidiu (anthodiu), format dintr-un receptacul discoidal cu suprafata dreapti inconjurat de frunze modificate (bractei) care formeaza un concava sau convexa, iametrul calatidiului este de 10 - 40 cm, in functie invelig in jurul calatidiului. Di de soi saw hibrid si conditiile de cultura. Pe discul receptacul, in alveole dispuse in cercuri spirale, se inser florile. Pe marginea receptaculului sunt dispuse florile ligulate pe 1 - 2 rinduri, in numar de 30 - 70, asexuate, rar unisexuate femele, Florile ligulate au formé alungitd, ovoidala sau rotunjita, cu partea superioara catifelata si cea inferioara fin ciliata. Ligulele sunt lungi de 6 - 10 em gi late de 2 - 3 cm, avand culoarea de bazi galbeni-aurie, galbeni-pai, galbena-portocalie si cu rolul de a atrage insectele pentru polenizarea florilor tubuloase hermafrodite. Florile tubuloase, in numar de 600 - 2.500, iar in cazuri izolate pan la 10.000, ocupa restul alveolelor, arcurile spiralé radiind din centrul calatidiului. Florile tubuloase sunt separate intre ele prin palei cu 2 - 3 lobi, galbene-verzui, care depisesc cu lobul cel mai lung floarea inchis4, avnd rol protector asupra tubului corolei in curs de dezvoltare. Aceste palei sunt frunze modificate si pot 42gervi Ia descrierea cultivarelor (Knowles, 1978). La matusitate, pateole devin set tepoase, formand o structurd alveolar’ care fixea7a fructele in calatidiv. ‘liciul florilor tubuloase este format din doua sepale care ca usor. ste formata din cinci petale, unite $1 in incl nectarifer si galben- interioara. tati, Corola actinomorfi, gamopetala tubuloasi " ‘ ge termina cu cinei dinfigori, avénd in interior si la baza un incl atractiv pentru insecte. Tubul corolei este galben pe partca externa Srtocalit, rosu-brun, rosu-cenusiu sau chiar negra pe partea Lungimea corolei fara dintigori este de 9 - 10 mm. , ~“Androceul este format din cinci stamine, cu filamentele libere, e intre ele printr-o pieliti fina elastic. Antera are doi i’ Griunciorii de polen sunt relativ mari (35 albicioase, cu anterele w tobi, fiecare formand doi saci polini _45 w) avand forma sfericd, putin turtita. . Gineceul este format dintr-un ovar inferior, bicarpelar, unilocular, cu 0? singur ovul anatrop. Stilul albicios, in interiorul tubului format de antere, poarta un stigmat bifurcat care ajunge la maturitate mai tarziu ca anterele (protandrie). . Din cercetirile intreprinse la noi in fara rezulté c& inflorescenta incepe $4 se diferentieze cand plantele au 3 - 4 perechi de frunze (19 - 22 zile de la iar primordiile florale dupa ce plantele au 6 - 7 perechi de frunze (27 - 1962). Factorii de mediu din aceste faze Sonditioneaz& marimea calatidiilor si numarul de flori diferentiate. Numarul de flori pe calatidiu este condifionat in mare masura de desimea plantelot aprovizionarea cu api si substanfe nutritive in primele faze de vegetatie (ALV.Vranceau, S.Voinea, 1962). imbobocirea incepe Ja 32 - 38 zile di de la imbobocire (51 - 58 zile de la risarire), iar formarea si maturarea dureazi 34 - 37 zile (Maria Neagu, 1962). inflorirea in calatidiu incepe cu florile ligulate si se continua spre interior, in 6 - 8 zone succesive, a cate 2 - 3 randuri de flori tubuloase. {nflorirea intr-un calatidiu dureaza (5) 7 - 8 (16) zile, iar 0 floare ramane deschisa 24 - 36 ore cand polenul este pus in libertate (Florica Olteanu, 1952). Floarea-soarelui este plant alogama entomofild, la care se manifesta fenomenul de protandrie, din care cauz& autopolenizarea se produce doar la circa 10% din flori. Polenul este transportat greu de vand, fiind lipicios. Fructul este 0 achena (pseudoachena), numiti impropriu_,,samanta”, care atinge lungimea maxima de 25 mm in 9 zile dupa fecundare, iar latimea de 13 mm la 14 zile (AIV.Vranceanu si colab., 1969) Pe masuri ce achenele se maturizeazA, toate componentele florale situate deasupra ovarului se usuci si cad. Culoarea achenelor poate fi alba, cenusie, neagra, cu striatii de diferite culori, neagra cu dungi albe, neagra cu dungi cenusii, neagra cu dungi brune, cafenie, cafenie cu dungi albe, alba cu dungi negre sau cenusii (Knowles, 1978). fn sectiune fructul este alcdtuit din pericarp gi simanti. In secfiune transversala prin pericarp se observa epiderma protejata de cuticula, hipoderma din 2 - 3 randuri de celule, stratul fitomelan sau carbonogen, dispus intre suber si sclerenchim, apoi parenchimul interior. rasarire), 32 zile de la rasarire) (Maria Neagu, ic la rasarire, inflorirea la 10 - 14 zile fructelor 43semingele de atacul moliei Nori Pre . : conta stratului carbonogen protejea74 arelui (Homocosoma nebulella). SAmAnfa (miczul) care atinge marin a i : 7 ytd cu end in 14 - 16 zile, este inveliti intro membrand concrescu lospermy, i nai i de celule, reprezentg Cotiledoanele sunt mari, formate din mat multe stratur 0 le, Teprezenting ubst i nta. intre cele dove Tezerva principala de ulci si s tante re in si ioe jeful ascutit) se alla i vemula (fig. 4-2). cotiledoane, la baza semintel ( Sai in primele 20 - 25 x Uleiul se acumuleaza in sar ile manta in ritm su: Hu acumuleaza mai tarziu cy de la formarea semintei, iar substan! 19 tele proteice S¢ zile decat acesta. : i aproape intotd i a 5 -eoarelui se gaseste aproaps otdeaung a lorescenta de floarea-soare’”, Og eres ung un te ae seci”, ita lipsei apei in sol si posibilitatii dezvoltar pertearputu chiar daca fecunda er, Fructele seci Se £ASeSC mai ales in centrul inflorescentei- Se sconteazi pen mca maxima si consistenta normay, erea de genotipuri cultivate, cu fructe mar) itrica mai mare de 45 ky tru obtin cu masa_hecto! (MMB=80 - 85 ) si uniforme, ¢ 7 i sstavire si cu peste 56% ulei. i. ein vegetatie. Capacitatea de productie $i continutyy vii de floarea-soarelui umiditatea re! sunt influentate in mod deosebit de Relatiile cu facto jativa a aerului, tipul si fertilitatea in ulei al achenelor de temperatura. umiditate, fumina, ra. Floarea-soarelui are capacitatea de a se solului. raturi scdzute mai ales in Cerintele fat de temperatu' adpta Ja oscilatiile de temperatura, rez! 7 prima parte a vegetatiei si rezista bine la seceti. i. : De la semanat la maturitate, florii-soarelui fi sunt necesare intre 1.600°C rezultate din insumarea mediilor zilnice mai mari de 7°C, ista bine la tempe} si 2.800°C, temperatura minima ja care se insamanteaza. | Temperatura optima de germinare este de 25°C. Dac& exist suficienti esité acumularea a 90 - 135°C. in timpul umiditate in sol rasarirea nec germinatiei rezista la temperaturi de 0 pana la 4°C si chiar de -2°C in stadiul de cotiledoane si de -6°C ...-8°C in faza de 1 - 2 perechi de frunze, dac& nu sunt de fungi durata. Mentinerea acestor temperaturi timp indelungat determina anomalii de crestere (ramificarea tulpinilor, deformarea infloresecentei), provocand pagube desi nu distrug cultura. Brumele tarzii, cand planta si-a diferentiat infloresecenta, ramificd plantele formand numeroase calatidii cu fructe seci (Gh.Bilteanu, 2001). Floarea-soarelui rezista la oscilatii de temperatura, cresterea decurgind normal atat la 25 - 30°C, cat si la 13 - 17°C, dar in ultimul caz se intarzie inflorirea si maturarea. Creste si se dezvolté normal la temperaturi de 14 - 16°C pana la aparitia inflorescentelor, la 18 - 20°C in timpul infloritului si 20-22°C pana la maturitate. in timpul infloririi, temperaturile mai mari de 30°C determina ii polenului, cresterea procentului de fructe seci, se reduce pierderea vitalitit confinutul in acid linoleic din ulei. 44: Temperaturile Prea ridicate asociate cu vanturi uscate si umiditate relativa scdzut& sunt daunatoare florii-soarelui. ; Temperaturile Prea ridicate la umplerea fructelor. chiar in conditii de umiditate suficienta in sol, se considera factor limitiv deoarece determina cresterea procentului de fructe seci, reducerea continutului in ulei, acid linoleic si cresterea acidului oleic. in concluzie, floarea-soarelui are cerinte moderate fata de caldura si reugeste bine in zonele cu temperatura medie a intervalului aprilie-august de 18 - 22°C. Cerintele fata de apa. Consumul specific de apa are valori cuprinse intre 290 si 705 dupa A. Alpatier (1954), iar dupa alti autori peste 600 (Morizet si Merrien, 1990). O planta consuma pe intreaga perioada de vegetafie intre 70 si 80 | ap. La germinare necesita 120 - 130% apa fati de greutatea uscata a semintei. De la rasarire la formarea calatidiilor (circa 30 zile) se consuma 20 - 25% din necesarul total de apa, consum care este satisficut din rezervele solului pana la 60 cm adancime. De la formarea inflorescentei pana la sfarsitul infloritului se consuma circa 50% din necesarul total de apa, consum ce este satisfacut si cu umiditatea existent in straturile de sol mai adanci (60 - 120 cm), daca solul este aprovizionat cu apa. Faza critica pentru apa incepe in perioada de diferentiere a organelor florale cénd diametrul calatidiului este de 1 - 1,5 em si pand la inflorire-maturitate (Robelin, 1967). Randamentul maxim se realizeaza cand sunt acoperite 70% din cerintele pentru apa ale plantei (Merrien, 1992) In intervalul de la diferenticrea organelor florale pan la maturitate (circa doua treimi din perioada de vegetafie) productia de seminte este puternic influentata negativ de seceta care survine cu 20 zile inainte si dupa inflorire (a), iar continutul in ulei de seceta ce intervine la sfarsitul infloririi (b) (fig. 4.4, dupa CETIOM, 1983, citat de Gh.V.Roman, 2006). 400 Productio de seminie co : | £0, | L @ ™ oL32 oe 3 7 2 oan Fig. 4.4. Evolutia in timp a sensibilitatii florii-soarelui la seceti: a. sensibilitate maxima pentru productia de achene; b. _ sensibilitate maxima pentru productia de ulei 454 pana inflorescentei determ scant pind Ia Or miditatea solului este optima. ca de ans? modifica presiung este capabild SA absoarge 4 ing Umiditatea . dar nu osmotica in functie de co P 4 cauz as eee ioral siete tog aceasta cau, Roarea-soarely u a. Calendaristic, de la 5-10 iunig apa in conditiile temperal c se ofileste chiar daca solul are suficienta pana la 25 iulie - 5 august, adicd 0 durata de cele mai mari pentru apa la floarea-soarelui. Cu toate cerintele mari pentru aj A planta rezistenta la seceta datorita sistemului eee perisorilor pe plan ,duc transpir ti acumuleaza cantitat reutilizabt a in condifiile zonei de stepa un rol fnsemnal ae F joada septembrie-aprilie. rezerva de semanat. oa ditate si temperaturi ute re torilor in timpul jnfloritului. La recoltare, factory! il reprezinta umiditatea relativa a aerului, care, dacg tare si indeosebi la depozitarea. greutati la reco! Je se manifest cerinteje floarea-soarelui este consideraty g dicular foarte dezvoltat, prezente; chimului medular care ta care re ri de apa | i mari de 3P mnat are rezerva de apa din soj ia in consideratie jy acumulata in peri stabilirea desimii Excesul de umi orul polenizat ai important provoacd ute reduc rezistenta la boli sj impiedica 2b climatic cel m: depaseste 80% pastrarea achenelor. Cerintele fata di oarelui este 0 planta iubitoare de Dupa multi cercetAtori nu este le zi scurté si de zi tungs le lumina. Floarea- lumina, avand 0 mare capacitate fotosinteti sensibila la fotoperiodism, existind forme neutre, de (ALV.Vranceanu, 1974; ‘A Bonjean, 1986). oo : : La durata fotoperioadei este mai sensibili. pana la diferenticrea cand devine sensibila la intensitatea luminii (de la formarea scentei pana dupa formarea inflorescentele). Confinutul in ulei este influentat de intensitatea si calitatea juminii. La lumina insuficienta tulpinile se alungesc, suprafata foliard se reduce, se micsoreaza productia. Fenomenul de heliotropism atesta cerintele florii-soarelui fata de lumina si intensitatea acesteia. in procesul fotosintezei, cel mai puternic absorbite de clorofila sunt radiatiile rosii-oranj. Desi specie cu tip fotosintetic C3, floarea-soarelui are intensitatea fotosintezei comparabila cu a plantelor de tip C4, intre 40 si 50 mg CO,/dm’/h (Merrian si Milan, 1992). Desimea plantelor in fan fotosintetica activa in coeficientul de penetrabili vertical al lanului. Cerintele fata de sol. Restrictiile florii-soarelui fata de sol, se refera la textura, pH si aprovizionarea cu elemente nutritive. ‘Avand sistemul radicular dezvoltat si fiind sensibila la excesul prelungit de api, floarea-soarelui prefera solurile profunde, cu texturk lutoasa si Iuto- nisipoasi, cu capacitate mare de retinere a apei. Cu exceptia nisipurilor si solurilor cu un continut mai mare de 35% argila, producti mari se pot ob receptaculului, primordiilor inflore: influenteazi in mare misura radiatia tate a acestei radiatii in profilul tine pe 46toate solurile cu texturd mai grea sau mai soar, care au drenaj natural bun sau sea a ee canale de desecare (A.Bonjean, 1986). Plantcle crese gi se oe ta bine pe solurile cu reactic slab acida, neutra sau slab alcalina (pH=6,4 - 7,2). ____Dupa Slama si Bouzaidi (1978), floarea-soarelui este relativ toleranta la salinitate, aceasta influentand negativ doar talia plantelor, fara a afecta productia de achene, MMB, continutul semintei in ulei, precum gi cantitatea de ulei extras; rezultate similare s-au obfinut gi in cercetirile de la USAMV Iasi. _Dintre solurile zonale, floarea-soarelui_valorifica foarte _ bine cernoziomurile, preluvosolurile (soluri_brun-roscate), aluviosolurile, cu strat arabil profund, fertile, bogate in humus si calciu. _ Nu se recomanda solurile nisipoase, cele compacte si reci, cele erodate, cele pietroase. Antrucat este adaptata la o gami relativ larg de conditii pedoclimatice, in Roménia floarea-soarelui se poate cultiva in toate regiunile, cu exceptia zonei montane $i premontane. _ _ Zone ecologice. in functie de cerintele cultivarelor de floarea-soarelui si le pedoclimatice existente in tara noastri, s-au stabilit sase zone de cultura (fig. 4.5, dupa Cr. Hera si colab., 1989) Zona 1 - cuprinde terenurile irigate din Cémpia Romana, Podisul Dobrogei, Campia de Vest. Se asiguri cele mai bune conditii de crestere si dezvoltare pentru floarea-soarelui. Solurile dominante sunt cernoziomurile profunde, cu textura lutoasa, confinut ridicat in elemente nutcitive, capacitate ridicaté de retinere a apei. Suma temperaturilor egale sau mai mari de 5°C, oscileaza intre 3.800 si 4.000°C, iar precipitatiile intre 380 si 600 mm. Lumina este favorabila, iar nota de bonitare este de 81 - 90 puncte. Factorii limitativi sunt: compactarea secundar, saraturarea solurilor, excesul de apa in zonele depresionare, arsitele din perioada inflorit-umplerea fructelor. Zona a - cuprinde Lunca si Delta Dunarii. Microclimatul este specific, cu insusiri favorabile pentru floarea-soarelui, cu aluviosoluri factorul limitativ fiind deficitul de precipitatii si arsitele din dei de vegetatie. Notele de bonitare sunt intre 71 si 80 predominante, partea a doua a perioa puncte. Zona a 3-a - este format din Campia Romana si Podigul Dobrogei pe terenuri neirigate, Teritoriul este apreciat ca mijlociu de favorabil florii-soarelui, cu un numar de 61 - 70 puncte de bonitare. Deficitul de apa si prezenta preluvisolurilor din Cémpia Romana a determinat reducerea punctelor de bonitare. Zona a 4-a - cuprinde Campia Glivanu-Burdea, Campia Leu-Rotunda, Campia Plenita, Campia Blahnitei; se caracterizeazi prin vertosoluri in Campia Gavanu-Burdea, cernoziomuri cambice gi preluvosoluri in Campiile Rotunda, Blahnitei si Plenitei. Suma anuala a temperaturilor active (mai mari de 5°C) este intre 3,600 si 4.000°C, suma precipitatiilor depaseste 450 mm, cu 1 - 60 puncte de bonitare. 47rabilitate sunt: texturg de umiditate. Brea, Factorii care determina acest grad de favor eroziunea, acidifierea, deficitul sau excesul temporar 1 meena 4 Pama taae ne ay a A florii-soarelui in Romania Fig, 4.5. Zonele de cultura a a de Campia Jijiei, Podigul Barladului, Campia Zona a 5-a - cuprinde Camp ferioard de favorabilitate pentru : ae Pao ransilvaniei. Acest teritoriu se afla la limi ard b e nes uuncte la bonitare, datorita procesului de eroziune, i si floarea-soarelui, cu 41 - 50 pi , date i de de la moderat la excesiv, care afecteazi toate tipurile de sol. In Campia Podigul Barladului se manifesta deficit de apa in perioada de vegetatie, iar in Cémpia Transilvaniei exces temporar de apa, temperaturi mai scdzute si pH mai mic al solului. - Zona a 6-a - cuprinde Podisul Moldovenesc, Piemonturile vestice si Piemontul Getic sudic. Potentialul natural al solului este apreciat fa 31 - 40 de puncte la bonitare, find aproape de nefavorabil. Propunerea de a cultiva floarea- soarelui in acest agrosistem are in vedere rezultatele cercetarilor stiintifice de la Statiunile de Cercetare-Dezvoltare Agricola Albota, Secuieni si Livada cu noii hibrizi de floarea-soarelui, cultivafi cu tehnologii adecvate care au realizat productii ridicate si economice. Solurile sunt incadrate in luvosoluri (brune-luvice, Iuvisoluri) si erodosoluri (erodisoluri), clima este umeda si racoroasa, exceptand Piemontul Getic sudic. Fenomene negative sunt: aciditatea, aprovizionarea slaba a solului cu humus $i elemente nutritive, eroziunea, excesul de apa, compactarea, care pot fi atenuate prin masuri corespunzatoare. _ In afara celor sase zone de cultura, rimane spatiul de perimetru al Muntilor Carpati si al Depresiunilor Carpatice, unde floarea-soarelui_ nu poate asigura producti corespunzatoare, 48La nivelul intregii tari, cuprinse intre 422 si 516 mii h rationale. Moarea-soarelui se poate cultiva pe suprafete '@. cu posibilitti{i de introducere in asolamente 4.2.5. Tehnologia de cultivare 4.2.5.1, Amplasarea culturii (rotatia) Fiind sensibil& la agenti patogeni si la diundtori, greu de combitut pe cale chimica, floarea-soarelui necesita 0 rotatie judicioass on alte plante, care sa rezolve urmatoarele probleme: succesiunea cu plante care au radacini superficiala a solului; ~ Plante care consuma apa din straturile de la suprafata solului; - reducerea gradului de imburuienare a solului; ~ _ floarea-soarelui s& nu revina pe acelasi teren decat dupa sase ani; Foe nu urmeze dupa plante cu aceiasi agenti patogeni si diunatori. Revenirea florii-soarelui dup sapte ani fati de cultivarea in monocultura, a determinat reducerea frecventei atacului de mand (Plasmopara helianthi), de la 21.6% la 0,8%, favorizéud cresterea productiei de achene cu 930 kg/ha (Gh.Sin, 1971). Restrictiile fat de planta premergitoare sunt impuse de unele plante cu boli comune. Astfel, floarea-soarelui nu trebuie si urmeze dup’ plante care au agenti patogeni comuni, cum ar fi soia, fasolea, rapita, la care agentul patogen comun este Sclerotinia sclerotiorum, sau fasole, soia, lucemna si capsuni Ia care agentul patogen comun este Botrytis cinerea; la aceste boli, persistenta sub diferite forme de rezistent& a patogenilor, impune revenirea pe sola cultivati cu una din aceste plante, numai dupa un anumit numar de ani, necesar epuizarii in timp a viabilitatii agentilor patogeni (tab. 4.12). dezvoltate in partea Tabelul 4.12 Influenfa asolamentului asupra atacului ciupercii Sclerotinia sclerotiorum i productiei de floarea-soarelui (Gh.Sin si colab. 1987) Freeventa | Productia Diferenta Rotatia atacului de | medic Sclerotinia | pe4ani | kefha % L. (%) (kg/ha) Floarea-soarelui. 3,0 3.200 Mt. 100 Asolament de 6 ani Floarea-soarelui - Grau - Sfecla - 12,1 3.000 = 200 7 Porumb Floarea-soarelui - Soia - Grau = 16,5 2.790 - 410 “13 Porumb Floarea-soarelui - Soia 26.0 2.300 900 =28 Z DLS% = 90 kg/ha 49necesitatea C4 floarea-Soarelyj 55 de cel putin 6 ani, args ® i 12 evident s vat mai lungs fasolea, tC ; cae (Orobanche SP. Precum i in Jupoata ? "I maul atacurilor masive de putrey Rezultatele din tab. 4 cultive in cadrul unor rota! inclusa in acecasi succesiune cv soia. Trebuie evitate, de asemenea, cAnepa gi tutunul care au déundtor comun, cartoful si inal pentru fibre sau i, in 08 cenusiu (Botrytis cinerea). Se recomanda evitare lucermi, sorg, iarba de sudan, hidrice accentuate in sol. 1 1, valorificarea mai sab ‘Consumul ridicat de a m sete istemul Ta dicular cu me ingrasaimintelor comparativ cu 4 te eet etypile se au in Vedere re emergatoarei acesteia, : ui dupa sfecta pentru zapy, syarii florii-soarel altivarii florit-somn . , aw soi dicat al apei, Produc defi rare, prin cons tritive din so) pstantelor mine! capacitate de absorbtie a sul oF eer ili asolament al florii-soarenut $i n stabilirea loculu i posibile pentru are tea-soarelui sunt cerealcle Paiogss Premergato ree mazarea. Desi dUPA porumb se toamna, porum decat dupa grau! ce se constata Tae toamna, floarea-soarelui se cultiyg frecvent 0 puternica imburuienare jy fecki-porumb-floarea-soarelui dec, in primul rind gréul de obtin producti mai mari mai mult dupa gréu, deoare i succesiumile de porumb-floarea-soarelti $i § mazare-gra i (Gh.Sin, 1972)- supa mazire-grau-floarea-soarelui (GhSin, 1972). - : Gta tndal i, Roane ctereni oe SF premergatoare pentru gréy orumb, sfecla pentru zahar si mazare sau alte culturi, cu exceptia soici, fasolei, rapitei, tutunului gi cénepei. : : Floarea-soarelui poate fi inclusa si in rotatii de 4 - 5 ani, caz in care la incheierea ciclului respectiv se efectueaza o regrupare @ solelor, astfel cA floarea- soarelui si fie inclusi in alt asolament cu sole in care aceasta nu s-a cultivat in ultimii 6 ani. 42.5.2, Administrarea ingrasitmintelor Floarea-soarelui reactioneazi contradictoriu la aplicarea ingrasamin- telor, desi este 0 mare consumatoare de elemente nutritive. Probabil ci metabolismul plantei este inca putin cercetat gi sunt mai putin cunoscute mecanismele de nutritie ale acestei plante Pentru o tona de seminte si productia aferenta, se extrag din sol, in medie: 41,3 kg N, 11,8 kg P,Os, 34,3 kg KzO, 17,6 kg Ca, 11 kg Mg, 4,7 kg S, etc. (Robinson, 1973). eens Tabelul 4.13 otasiu in Romania (kg/tona de seminte) <2,5 | 25-30 | 3,0-3,5 | >3,5 Consumul de azot, fosfor si Consum specific Consum specific de N 35 ‘Consum specific de PO, | 2.4 5 3 - F ‘Consum specific de K0__| 45 41 ca 3 3 35. 50_Consumul specific de azot, fostor si potasiu la o toni de achene, determinat in fara noastri oscileazi in functic de nivelul productici realizate. dupa cum « ele din tab. 4.13 ___Aceste consumuri sunt mai mici decat cele din literatura mai veche, justificate de raportul Imbunauiit intre biomasa totali a plantei si recolta de ee (indicele de recolia a creseut de la 0,16 - 0,25 1a 0,33 - 0,40) (V.Barnaure, 1991). ___ Cantit(i importante de elemente nutritive sunt transferate in achene pe masura formarii si cresterii lor, incat in final, din totalul consumurilor, 65% azot, 35% din fosfor si 10% din potasiu se acumuleaza in achene. | Azotul detine rolul principal in nutritia florii-soarelui. Atat deficitul cat si excesul de azot, in special in fazele timpurii, au repercusiuni negative asupra procesclor de crestere si dezvoltare si implicit asupra productici de achene si continutului in ulei. . Insuficienta azotului incetineste sau chiar opreste cresterea, frunzele riman mici, de culoare verde-gilbuie, cele din partea inferioari se usuci prematur. Ajunse la maturitate, asemenea plante formeaza un procent ridicat de fructe seci si productia de ulei scade foarte mult. Excesul de azot se manifest’ mai. pregnant vizibil, in prima parte a vegetatiei, prin clorozarea accentuata a frunzelor inferioare, necrozarea marginii si varfului limbului si prin piticirea intregii plante. in fazele urmatoare se manifesta 0 crestere luxurianta in detrimentul productiei de fructe, frunzele devin grosiere, foarte suculente, sensibile la agentii patogeni si secet; pe toate tipurile de sol excesul de azot provoaca sciderea confinutului in ulei, iar pe luvisoluri se diminueaz& si productia de achene cu 14 - 28% (Avram, 1970; ALV.Vranceanu si colab., 1974; Cr.Hera si Z.Borlan, 1980). Absorbtia cea mai intensi, de 70 - 92% din necesarul de azot se realizeaza incepand din faza 4 - 5 perechi de frunze si pana la sfargitul infloririi. Consumul de azot este influentat pozitiv de umiditate, mai ales la desimi mai mari. Floarea-soarelui are capacitatea de a reutiliza azotul acumulat, prin translocarea spre fructe, realizandu-se 50 - 90% din productia de achene (la porumb 40 - 60%). Floarea-soarelui nu raspunde intotdeauna favorabil 1a aplicarea ingras3mintelor cu azot in anul de cultura, acesta determindnd_cresterea suprafetei foliare asimilatoare la valori peste 4, crestere care nu este insotits de sporitea corespunzitoare a productiei de achene. Indicele asimilatiei nete scade mult dupA inflorire, in perioada umplerii achenelor; de asemenea, scade activitatea enzimatic’ la nivelul frunzelor. ingrasamintele cu azot sunt valorificate la floarea-soarelui in mod superior daca sunt aplicate la planta premergitoare si in cazul in care fosforul se aplica jumatate din doz toamna gi jumatate localizat la semanat (Cr.Hera si colab., 1989). Fosforul este singurul element chimic capabil de a capta, stoca si furniza energia necesara in procesele de metabolism, jucdind un rol important in S1nentul principal al acizilor nucleici, tor sisteme enzimatice implicate in sintes, za nuit Fipidelr 7 idea UMpIETEA Semin ‘apar pete necrotice intre re Pe fiunze apar f dispersate mat ales cAtre varfyy d fostolpite plantelor, fiind compo! sia lor, fosfoproteinelor $1 mul nsportul glucidelor si in metaboli Insuficienta fosforului_ impiedied fructele riman mici si se intarzie maturarea- neervuri subform de cercuri concentti® limbului frunzelor. ini are | _Acumularea fosforutu in frunze si tule stor and la aparitia calatidiului, dco i Pe iri, maximum inregistrandu-se jy edited reenter ee ite inflorirea deplind, dupa care incePe sae iilor i centei (7 - 8 fru Seatac te onda diferemteri primordilor inflorssee’ mai mare eae eae 1 din achene provine 1 Parte din pana la inflorirea 4972). Absorbtia fosforulyj loc intr-un ritm mai Jen fui din solutia solulu; maxima, Fosforul din 20 ier, translocarea celui din orgsnet vegetative (EO eneziului, calciului si sulfuly, este favorizata ‘| prezenta 2200 Poe tera See arta — rea metabolitilor intr glucidelor si lipidelor Se a merotica si SUTgescen : suturi. Influenta! M : ‘scent orc cin micsorarea transpiratici, potasiul sporeste rezistenta la seceta, prin Cilia ational a apéi, stimuleaz fotosinteza $I participa in reactiile 7 ae de sinteza a amidelor, in procesele de fosforilare $1 fosforeducere. engines nsuficienta potasivlut determini formarea de plante scunde, cu internoduri scurte gi aspect de tufa si pete necrotice Pe heal se eae d le la varf si margini catre mijloc. Sunt afectate mai intal frunzele mat atrane si numai in cazuri de carenti foarte accentuata sunt afectate si frunzele tinere, ‘cumularea potasiului in organcle epigee ale florii-soarelui este mat accentuata jn tulpina fat& de frunze. in frunze ‘fata de calatidiu si in calatidiu fata de achene Potasiul din tulpini si frunze creste intr-un ritm intens pana la inceputul infloririi si atinge concentratia ‘maxima Ia inflorirea deplina, dupa care se mentine constant in tulpina si scade mult fn frunze, find translocat spre calatidii rbe circa 75% din cantitatea necesara de tie, iar pana la sfarsitul inflorii, 88%, magneziu sunt relativ mari, si achene. Pana la inflorire se absoat potasiu pentru intreaga perioada de vegeta’ Cerinfele florii-soarelui fats de calciu si influentind sinteza substanfelor pectice, formarea membranelor celulare in meristeme, permeabilitatea acestora (calcjul), intra in alcatuirea moleculelor de Clorofila si actioneazé numeroase sisteme enzimatice, conditionand producti- vitatea fotosintezei (magneziu). Rolul microelementelor este tot mai pregnant pus in evident, mai sensibilé fiind floarea-soarelui la bor, zinc, molibden si mangan. Elaborarea planului de fertilizare necesita cunoasterea hibrizilor de Losin’ recomandati, productia scontata, productiile realizate in anil = i ae in cel_mai apropiat_punct experimental, planta 2 $i productia realizata, insusirile agrochimice ale fiecarei unititi de 52sol (pH. suma bazelor schimbabite, gradul de saturati pas net de 2% omit otal de pte scab solului si dotare: cu ee @ realizata dupa ultima cartare agrochimica a resurselor termice, hidrice - cchipamente de fertilizare, pana la cunoasterea $1 de cnergic Iuminoas’ pe fenofaze. Calculul dozei minte se efectueaz’ pri F A prin mai cedee, insi folosese metode in care se imbind metodele ennt ee eee in general, dozele de azot oscile indicele de azot al solului. La o prod eT ja scontaté $i ‘leaz intre ar noee ie scontata de 3.500 kg/ha dozele de az a Sie Bae la indicele de azot 1,5 si 94 kg/ha ia indieele azot 4,5 (Cr. RT aisooIEsy 80). Dozele de fosfor optime economic, la o productie scontati de 3.500 kg/ha oscileaza intre 146 kwh la 15 ; ‘si 81 kg/ha la 50 mg P,Os la 100 eae a la 15 mg P2Os la 100 g sol si me K:0 in 100 g sol (Cr-Herm #2 eee sunt de 151 kg K2O/ha la 40 pa stabilirea dozelor optime ex i ; ny o ptime economic de ingrasa izeaza epocile si metodele de aplicare a fiecirui sortiment de murigamant. 7 an cu fosfor si potasiu se aplicé vara sau toamna sub ariitura de baza, dar pot fi aplicate sub forma de ingrasiminte complexe primavara devreme prin incorporare cu grapa cu discuri. Ingrisdmintele complexe NPK, in doze reause (cu 20 - 25% mai mici decét in cazul aplicirii pe toati suprafata) pot fi ap! licate odata cu semanatul. Ingrasimintele cu azot se aplicd fractionat, jumatate din doza la pregatirea patului germinativ sau concomitent cu semanatul, iar restul la prima sau a doua prasila mecanica, sau chiar in trei etape. Carenta de molibden poate fi prevenita prin aplicarea a 2 kg/ha molibdat de amoniu la pregitirea patului germinativ sau prin aplicarea extraradiculara cu solutie avand concentratia de 0,1%, la inceputul vegetatici. Caren{a de bor se combate folosind 1,5 - 4,5 kg/ha bor sub forma de acid boric sau borax (Al.V.Vranceanu, 2000). ingrasimintele organice se aplicd la planta premergatoare sau atepre- mergatoare sau ca ingrasimant de baz4, vara sau toamna, prin impristiere uniforma si incorporarea imediat&, in doze de 20 - 30 t/ha. 3. Lucrarile solului 4.2. joarele: Obiectivele urmarite prin lucrarile solului sunt urms - imbunititirea regimului de apa, aer si cAldura din sol; - inlaturarea hardpanului; - distrugerea buruienilor; ~ incorporarea in sol a resturilor vegetale, ingrasmintelor, amenda- mentelor si pesticidelor: ~ distrugerea si incorporarea cuiburilor de insecte, larve, focare de infectii ale agentilor patogeni, semintclor de buruieni; - obtinerea unui strat afanat de sol, bine maruntit si nivelat, care sd permit condifiile optime pentru seminfe Ia rasarire. 53ee Lucrarea de bavi a solului trebuie si influento7e Procesele fi, SUmice si biologice din sol, pentru a realiza un schimb de gaze eficient, ce, contribuie ta inedlvirea si cresterea umiditatii solute favorizand activitat® echin re, contribuind la solypa® Microorganis: . jtrificatoal ganismelor, eu deosebire a color nitrificate? , im fos! i si ‘ , 1 dicular al plantel he Zarea fosforului gi caleiului gi la erester gemului 12 Plantelor tiner, igul, a izelul, etc. In ea aceasta se poate realiza cu ply araplow, Com cS In preven primul foe se alla sistemul de Inerarea a solulul PU aratura, sb jncorporarea restut! lor vegetale, gaz combaterea agentilor patogeni prin > Garde aj , had “ ebi elor perene, cu it e unor ciuperci, combaterea buruicniler, ndeosebi a celor P U inmubirg vegetativa prin mugurii de pe rizomi $i stoloni, nt, evits Epoca de efectuare a aratuii are 0 deosebita eae tees er desivarsire aratura de primavaré. inlocuirea tee sicolab oat ei discur grea este de peferat ast SP rime CC plugulu paroplow, a izetulul far "Afinarea solului cu ajutor 7 ‘I cu 20 - 30% ra ii 4 I de combustibil cu 0%, asi intoarcerea brazdei, micsorea7’ consumd,. . asigu, randu-se producti asema celor din terenul arat obisnuit (Gh. Sin ‘ inatoare colab., 1996). it. oa : a terenului se realizeaza pe 0 adancime a 20 - 25 em, fing justificata adancimea mai mare numai pe terenurile imburuienate cu spegj gi impermeabil format prin ilor agricole, afanarea adanca, 0 - 80 cm, distantat la 1 - 2 m, a perene. / ; Pentru inlaturarea stratului compa torului si masi numeroasele treceri ale tract oa i izeazi la adancimi de partiala a solului se realizeazd in i 5 ani, in vara sau in toamna (cu MAS-60 sau MAS-80). esc nivelarea terenui, Jui germinativ urmar ‘at de sol maruntit, afanat si reavan, pe ervarea apei in sol, trebuie lucrat superficial, cu un numar cat mai mic de treceri. Solele arate din vara, fara resturi vegetale si nivelate se lucreaza cu combinatorul sau cultivatorul de cultivatie total si cu grapa elicoidala, iar cele arate in toamna, care prezinta denivelari si incomplet incorporate se lucreazA cu grapa cu discuri unele resturi vegetale ii tisoard la adancimea de seménat, in agregat eu grapa cu colti. data la 4 - Lucrarile de pregatire a patu distrugerea buruienilor, crearea unui str adancimea de seménat, Pentru retinerea si cons 42,54. Simanta si semanatul a ‘Samanta trebuie sa provina din loturi semincere certificate, din categorii biologice superioare sau samanta hibrida F1, cu indicii valorii utile de minimum 98% pentru puritate si 85% pentru capacitatea germinativa, avaind masa a 1.000 de boabe, cat mai mare. _ Materialul de semanat se trateaz’ impotriva agenfilor patogeni si Cee on i gama Jarga de preparate, mai utilizate fiind eeatcle Foe ae Ais’ etiam 30%), 2,5 ut siman{a; TIRADIN 70 PUS (tiradia Es an saman{a; ae 50 DF (carbendazim 50%), 2 kg/t; LUMIL (procimidon 50%), I kg/t; TIRAMET 600 SC (tiram 40% + metil tiofanat 5420%). 25 Vt = pentru combaterea agentilor patogeni Sclerotinia sclerotiorwn 3 pee is cincrca; GALBEN 35 SD (benalasil 35), 4 ket - pentru ee manei (Plasmopara helianthiy; GALBEN SUPER SD (benalaxi an mnancozeb 23%), 4 kg/t; MAXIM XL 0.35 FS (fudioxonil 25 g/1 + mefenox 10 21). 5 lit - pentru combaterea manei (Plasmopara helianthi) $1 purre {Sclerotinia sclerotiorum). a od Dintre insecticidele recomandate se amintesc urmatoarele: CRUISER 350 FS (tiametoxam 350 g), 10 Lit; NUPRID AI 600 FS (imidacloprid 600 g). io vt; MOSPILAN 70 WP (actapirid 70%). 12,5 kg/t - pentru combaterea ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis) si viermilor sarma (Agriotes sp). precum si COSMOS 250 FS (fipronil 250 g/l). 5 Mt; SIGNAL (cipermetrin 30 wi), 2); TONIC 20 CS (teflutrin 200 g/l), 2,5 Vt - pentru combaterea viermilor sarma. Fungicidele asigura protectia semintei in sol, favorizind mentinerea viabilitatii acesteia in conditiile in care, dup’ semanat, urmeaz o perioada rece si umeda. Acest efect sta si la baza tratamentului numit ,,hidrofolizare” prin care se realizeazA o pelicula pe samanta continand substante fungicide cu rol protector si care se dizolva numai cand se realizeazi temperatura minima de germinare (Gh.Sin, 1982). | : Insecticidele cu care se trateazi simanta combat daunatorii tericoli. viermii sarma, ratisoara sau gérgarita porumbului, in perioada de rasarire. Daca nu se efectueaza aceste tratamente la seminte, se pot inregistra pierderi de productie de: 10 - 15% din cauza manei; 15 - 20%, din cauza putregaiului alb si cenusiu; 20 - 35%, din cauza gargaritei frunzclor; 20 - 25%, din cauza viermilor sarma. Epoca de seménat. in conditiile din tara noastra epoca de sem&nat coincide cu realizarea pragului biologic de temperatura necesar germini seminfelor de floarea-soarelui, care este de 7°C. Pentru ca durata de la semnat pana la rasirire s& fie cat mai scurti (10 - 12 zile) se ia in considerare temperatura medie din sol de 11 - 12°C Ja care posibilitatea de a cobora temperatura sub limita biologicé de germinare este minima (LPicu, 1984). Calendaristic, seminatul trebuie si se incheie la 15 aprilie (la 25 martie incepe semfnatul), durata optima de semanat find de 5 - 6 zile. Dac’ se seamani mai devreme, eventualele temperaturi scazute prelungesc perioada germinarii gi rasaririi hibrizilor actuali si se inregistreazi goluri in Jan. intérzierea semanatului determina neajunsuri la fel de mari Straturile superficiale ale solului se usuca, absorbtia apei necesar& imbibarii achenelor si germinarii seminjclor se realizeaza cu dificultate si rasarirea se esaloneaza, favorizandu-se atacul daunatorilor si al manei. De asemenea, Ia intarzierea rAsaririi, se deplaseaz& fenofaza infloririi in perioada de seceté din a doua parte a lunii iulie, cu sc&deri importante de productic. in Campia Romana semAnatul in ultimele zile ale lunii aprilie a determinat scaderi drastice de recolta (Gh.Bilteanu, Gh.V.Roman, 1986). 55area productillor maxime PFN core, arspilicayle de aprovizionare ou a ful productiv al solulys ec conditii de aparigig : i one _Desimea plantelor permite reali7: i APacitatii de productie a hibrizilor et P“ hrana din sol. La o desime sub cea optima porent Cnergia luminoasi sunt incomplet utilizate, cercdndu-s' dezvoltare a buruienilor. Depasirea desimii optime 4 Pentru hrana gi apa, scade rezistenta onereaza npetitie intre lor genereazi com oa plantelor 8 digiile favorabile yn 7 la cadere, cres® cont boli. yl -soarelui ce se ive Cercetarite din Rominia ta hibrizii de Soar aa as ie in diferite zone, au stabilit c& desimea oP a Baas hectar in conditii de cults ii ri neirigata si 45 - 4 0 - 65 mii con declare men se mares 60 65 mi lame Gr decid paste acest Timulle’ OS Insole : lucere ee rea rezistengei 1a cadere si frangere in cazul uno, ee eee productivitatii, cat si sca zistenet cu, 1984). precipitatii abundente, irigare =. ae x ‘icy fate, depageste 0 ie redusi i in primavard, de! , d : eee Goa desimea plantelor se micsoreaza CU 3.000 - 5.000 Plante ome a semanat (boabe germinabile/ha) si cea g ‘in ceea ce priveste desimea I ninabile/ha) lantelor ert rezulté o diferent de 4 - 13%, ape oe © se fnregistreazi de la germinarea seminfelor la risarinea P ante, iar ulterior, datorita bolilor, daunatorilor, pierderilor de plante cu ocazia lucrarilor de 1 mi a plantelor recoltabile se vor ingrijire. Pentru realizarea unei anumite desi ' te s aa cu 10 - 15% mai multe seminte germinabile la unitatea de suprafati. O importanta deosebits prezinta, la aceeast desime, distributia uniformg in spatiu a plantelor, care permite valorificarea eficienté a energiei solare sj fertilitatii solului. : i anduri este de 70 cm, sau 80 cm in cazul irigarii prin Intervalul dintre rai brazde. in Franta reducdnd distanta intre randuri de la 80 cm Ia 50 cm s-a realizat un spor de productie de 240 kg/ha (A.Pouzet, 1987). Cantitatea de samanta folosita la hectar oscileaza intre (3,5) 4 si 5,0 (5,5) kg, in functie de desimea si indicii calitativi ai semintelor. in Italia s-a obtinut in cultura irigata o productie de 4.500 kg/ha cu 80 mii plante/ha, iar la hibrizi cu talie mic’, pand la 100 mii plante/ha (Vannozzi si Boldini, 1988). in culturd neirigata, in Italia, se recomanda desimea de 45 mii plante/ha (Pirani, 1984). in Franta desimea optima este considerata de 60 - 65 mii plante/ha, cu distanta intre randuri de 60 cm (Denian, 1986). in SUA, productii mari se obtin fa desimi cuprinse intre 44 si 70 mii plante/ha (Miller si colab. 1984), iar in zonele secetoase, de 30 - 35 mii plante/ha (Alessi si colab., 1977; Hashim gi Schneiter, 1987). — Adéncimea de semédnat trebuie stabilita cu multa atentie, deoarece ee trebuie sa beneficieze de apa, cdldura, aer pentru a germina si a asigura sarirea rapida si uniforma a plantelor. Aceasta se stabileste in functie de 56 eared