Descrierea CIP a Bibliotecii ‘ational a Rominiei SAVATIE, ieromonah Puterea duhovniceascd a deznadejdii/ Jeromonah Savatie Bastovoi - Alba Iulia: Reintregirea, 2005 Bibliogr. ISBN 973-8252-72-5 28 Smerenie si libertate in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul” ‘Am ales s& vorbim despre smerenie gi libertate pentru c& foarte multd lume vorbeste despre smere- nie, foarte multa lume vorbeste despre libertate, dar ‘foarte pufini infelegem ci acestea doud sunt acelasi lucru Nu mi-am propus si fac neaparat 0 tileuire a rugaciunii Sfantului Efrem, dar ma voi folosi de ea in discutia noastra, pentru cd este cea mai reprezen- tativa si cea mai cunoscuté, noua, crestinilor de azi. Chiar si celor care nu avem o cultura destul de boga- t&, in ceea ce priveste scrierile Paringilor despre sme- renie, tofi cunoastem aceasté rugdciune, pentru ca ea se citeste de-a lungul intregului Post Mare. Asa ca, mi voi folosi de ea. Am zis smerenie gi libertate pentru ca, in aceasta st@ toata viata noastra. Noi tori suntem chemati la libertate. Pentru omul contemporan, care este in- demnat si provocat la libertate de toate afigele pe care le vede, de emisiunile si de reclamele de la ra- * Cuvins rostit de Parintele Savatie Bastovoi pe marginea rugaciunit ‘Sfannatui Efrem Sirut fm sata de Cultura a Sindicatetor, tm cadrut Serilor duhovnicesti, Alba lulia, 2004.6 Jeromonah Savatie Bastovoi dio sau de la televizor, smerenia este un lucru res pingiitor, este un lucru care il impiedica si fie liber, sau cel putin ii aminteste c& el nu face ceea ce trebuie. Si totusi, noi crestinii suntem chemati la liberta- te, Tot ce vedem pe strada, tot ceea ce auzim este 0 parodie a adevaratci chemari si a adevaratei libertati. Noi suntem chemati la libertate gi suntem che- mati la smerenie. Apostolul Ioan spune: ,, Cunoastefi adevarul si adevarul va va face liberi". Hristos spune: ,, /nvijagi de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si vefi afla odihna sufletelor voastre”.? Din aceasta noi vedem bine ca in Evanghelie smerenia si libertatea, nu doar c& nu se contrazic, ele sunt acelasi lucru, desi libertatea este mai mult decat smerenia. Noi suntem chemati la libertate prin smerenie. Dar libertatea adevaraté nu o vom cunoaste decat dupa ce vom cunoaste smerenia adevaraté, dup’ ce smerenia ne va elibera. lar libertatea aceasta nu va fi libertatea care sau la care suntem indemnafi in stra- a, ci va fi libertatea cea pe care ne-o da adevarul, Adevarul care este insusi Hristos; libertatea pe care © vom avea in chip si mai desavarsit in ziua cea neinserata a Impiratiei Sale. Ce infelegem cand auzim de smerenie? Mai ales pentru un tanar, acest lucru nu are in el nimic ade- " toan 8, 32 ? Matei 11, 29 Smerenie si libertate 7 menitor. in general se infelege o stare de infrangere, dar nu infréngere buna, o stare de renunjare pentru cei mai mulfi. A fi smerit inseamna a renunta la via- 4, a renunfa la lupta. ,, Mare lucru sd fii smerit cdnd sunt atétea probleme in lume, cand sunt atdtea lucruri nerezolvate! Noi ne smerim, lisém miinile in Jos si mu facem nimic!” Cam aga au pervertit oame- nii smerenia. Noi romanii avem termenul, cuvantul ,, smere- nie” din slavond. ,,Mera” inseamni masuri, iar smeriti” - inseamnA a aduce in masuri. ,,A te smeri” inseamna a-ti veni in masura, a reveni, a deveni ceea ce esti tu. Cu alte cuvinte a fi smerit ‘inseamna a cunoaste adevarul despre tine insuti, a-ti cunoaste masura, a fi realist. Si care este masura noastra? Mdsura noastra este moartea. Dupa calcarea poruncii lui Dumnezeu, dupa ce ne-am desparjit de Dumnezeu, ne-am im- bracat in blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam inainte de a pacatui. , Nu mdnca de aici, pentru ca de vei face asta de moarte vei muri"? Asa cA, noi tofi ast’zi suntem muritori gi iat adevarul despre noi, masura noastra este moartea. Daca n-ar fi venit Dumnezeu, daca n-ar fi venit Hristos Mantui- torul la noi ca s& ne scoat& din moarte, morti am fi rimas in veac. A cunoaste adevarul despre noi este a 3 Facerea2, 178 Teromonah Savatie Bastovoi constietiza acest lucru. A ne smeri inseamni a cunoaste cine suntem. Cel care cunoaste cine este el - iar el este moarte, muritor - isi di seama c4 are nevoie de un Méntuitor. Cunoaste c& el insusi nu este in stare s& iasA din moarte, s4 iasi din suferinta, si iasa din durere, sa iasd din singurdtate, stari pe care tofi le waim, chiar si cei care ne provoaca la libertate prin afigele lor, dar nu ni le putem rezolva. Nu ni le putem rezolva prin libertatea pe care ne-o propun. Ce inseamni a fi liber? inseamna a putea fi tu insuti oriunde gi oricénd, inseamna a putea fi tu insuti indiferent de ceea ce este in jurul tau, de factorii din afar’. Nimic din afara nu-fi poate strémtora libertatea ta. Atunci cdnd libertatea ta de- pinde de niste lucruri exterioare, cum poti oare sa te numesti liber? Da, noi spunem, tinere din liceu, sunt liber si vreau sé ma duc la mare. A fi liber inseamna a-mi putea implini dorinqa asta. Daca nu ia tatal tau salariul, tu nu te pofi duce la mare. Infelegeti? Am zis 0 pildd pe care o putem urmari. E banala, dar cam prin asia infelegem libertatea noastra. Sunt liber daca pot sa fac cutare sau cutare lucru. Dar sunt o multime de factori exteriori care nu depind de tine si care dac& nu se vor indeplini tu nu-ti pofi trai liberta- tea ta, inseamna ca tu nu esti liber. Pai noi avem Sfintii Mucenici care erau liberi si cnd erau legati in lanuri, si cand crau batuti, si cand erau dati la Smerenie si libertate 9 moarte, in groapa cu lei. {gi traiau libertatea din plin si aceasta nu este 0 libertate metaforici. Cu adevarat sufletul lor era liber si traia deplin si desvarsit. ‘Aga ci, libertatea adevarati aceasta este: a putea fi tu insuti oriunde, oricand. Dar la ea nu se poate ajunge prin minciuna. Nu putem trai in iluzii, pentru ca iluzia mai devreme sau mai tarziu se spul- beri, ,, se risipeste ca visul celui care se desteapte cum spune David. $i atunci la ce ne va folosi toati libertatea noastra parelnica. Atunci cand vom desco- peri cA totul a fost o mare ingelaciune. Smerenia este cea care ne trezeste din visul nostru. Ea este dureroasé Ja inceput, ca repugnéi firii noastre. {n fata ei noi dim inapoi, pentru c& este greu omului s& descopere adevarul despre sine. Fste infio- itor si descoperi ci tu esti nimic, desi suntem che- mati la a fi asemenea cu Dumnezeu. Deci, smerenia ne elibereaz4, adevarul ne elibereazi. Smerenia este prima treapti a drumului spre adevar, spre libertate. Acum vreau si vedem cum intelege Sfantul Efrem Sirul, cum inelegem noi, Biserica, pentru c& prin Sffintul Efrem Sirul, Duhul Sffnt pune in inimi- le noastre treptele necesare pe care trebuie sa le par- curga sufletul pana la eliberare. Inc& nu este libertate in rugaciunea Sfantului Efrem, dar ea ne elibereaza. 4 Psalmul 72, 2010 Jeromonah Savatie Bastovoi Rugaciunea Sfantului Efrem este pentru oamenii ‘inca neliberi, asa ca mine, asa ca, poate, mulfi din aceasta sald. Eu ag vrea ca tofi s& fie liberi. Este pen- tru oamenii care incd nu s-au eliberat de patimi, de pacat. Ea, dac& vreti, este o variant’ a rugiciunii domnesti, a rugaciunii Tatal nostru, pentru cei care ‘inca n-au fost infiati. Rugaciunea Tatal nostru, a dat-o Hristos celor infiafi de El. Dar atéta vreme cat nu sun- tem infiafi, nu-L putem numi pe Dumnezeu, Tata. Atdta vreme cat ne aflam in pacat, ct suntem robiti de patimile noastre, patimile si pacatele noastre sunt »tatal” nostru si aceluia ii spunem ,,taid”. Dar lui Dumnezeu nu-i putem spune Tata. Este cutremuritor. Intr-un imn al Sfantului Simeon Noul Teolog, in care sfantul are descoperirea si Insusi Hristos ti vor- beste despre preotie, despre preoti, despre arhierei, Zice: ,,O, voi care afi indrdznit sd stafi inaintea jert- felnicului Meu pentru c& Eu sunt milostiv, pentru ca Eu sunt rabdétor, care neftind chemagi afi intrat aici, care incét neflind fii, care incd necuréitindu-va prin plans ca sé ieyifi din robie, ati intrat la Cina ca niste fii”. Aga cd, pentru a nu auzi cuvintele acestea in ziua Judecitii de la Hristos, Sfantul Efrem ne pro- pune rugaciunea asta. Noi stim si din Evanghelie ca Hristos la urma, multora va spune, ,,plecati de la Mine cei ce afi lucrat farddelegea, nu vi cunosc pe Smerenie $i libertate ul voi”.’ Ca si nu auzim cuvintele astea, Sfantul Eftem ne da o rugiciune care ne va pregaiti pentru rugiciu- nea Tatil nostru. Este aceeasi rugiciune, asa am in- feles-o, dar pentru cei neinfiati. Ce spune Hristos, cum si ne rugam? ,, Tatdil nostru care ne esti in ce- ruri”. Dar Sfantul Eftem nu indrazneste sa-l m meascd pe Dumnezeu, Tat&. El spune: ,, Doamne si ‘Stapénul viefii mele". Oricine poate numi pe Dumnezeu, Domn si Stapn al vietii lui, chiar si cel mai pacatos. Cel care se afl in toata spurcdciunea si in adancimea gi in robirea patimilor lui, nu-L poate numi pe Dumnezeu Tata, pentru c& nu-i di Dubul, fiind treaz, dar il mar- turiseste pe Dumnezeu, Domn gi Stapan al vietii sa- le. Si prin aceasta el se elibereaz’ de tofi ceilalti domni si stapani care incearcd si ne stpdneascd, si duburile necurate, dar si patimile. $i spune mai departe: ,, Doamne si Stdpan al vietii mele, duhul trandaviei, al grijit de multe, al iubirii de stépdnire $i al grairii in desert, nu mi-l da mie”. El nu cere 8G vie Impardjia Ta”. Pentru c& a cere sa vie impa- ratia lui Dumnezeu, inseamna a marturisi cA tu esti gata sd o primesti, inseamna ca tu esti gata pentru ea, pentru ca venirea imparatiei lui Dumnezeu este sféir- situl lumii, este vremea judecdtii si numai fiul cel infiat, cel rscumparat, in inima caruia Duhul a méir- 5 Matei 7, 2312 Teromonah Savatie Bastovoi turisit mGntuirea, cum spune Sféntul Apostol Pavel, numai acela poate chema imparatia lui_ Dumnezeu si pe Dumnezeu, Taté. Dar Sféintul Efrem nu face asta. El spune inainte de a veni imparatia Ta: ,, Ja de Ja mine duhul trandaviei, al grifit de mult cererea asta 0 are ,,ne izbéveste de cel viclean”, dar Sfantul Efrem ne si insiruieste cditeva feluri in care cel viclean ne ispiteste. Dar prin accasté cerere, ‘Sfantul Efrem face si o spovedanie. Din cauza aceas- ta noi ne usuram cand rostim aceasta rugaciune, cand spunem: ,,Duhul rrdndaviei, al grijii de multe, al iubirii de stdipanire si al grdirii in desert, mu mi-l da mie”. Prin aceasta marturisese ca il am, cA sunt stdpénit de ele. Nu mi-I da mie, aceasta inseamna si ia-le de la mine. Pentru cA daca nu le-as fi avut de unde as fi cunoscut c& ele sunt, ci ele exista. Dar prin faptul c& le numese si te rog si Ie ici de la mine, mirturisesc cA sunt stapanit de ele. Sfantul Efrem il mérturiseste pe Dumnezeu nu doar Domn gi Stipin al vietii sale, ci si Domn si Stapan al tuturor acestor duhuri, pe care Dumnezeu este in stare si puternic si le ia de la el si Domn gi Stipan a toate darurile. ,, Duhul curdtiei, al gandului smerit, al rabdarii yi al dragostei, ddruieste-1 mie, slugii Tale”. Sféntul Efrem marturiseste cA nimeni nu poate agonisi nici unul din aceste daruri cu puterile sale, de nu le va Smerenie si libertate 13 primi in dar de la Dumnezeu. Chiar mai mult decat atat: ,, Asa, Doamne, Impiirate, déruieste-mi ca sd-mi vad gresalele mele si sd nu osdndesc pe fratele meu”. Cum suna acelasi lucru in Tatal nostru: ,, $i me iarté noud gresalele noastre, precum si noi iartim gresifilor nostri". Dar Sfantul Efrem ne arata activ cum ajungem noi la starea asta, de a ierta gresalele fratelui, prin vederea propriilor greseli. Sfantul Efrem ne talcuieste ceea ce Hristos ne arati in rugiciunea Tatil nostru $i ne arata felul prin care noi putem sa ajungem sa nu mai fim judecati, sa fim iertati de Dumnezeu asa cum noi iertam. Dar cum iertém noi? Fara vederea propriilor pacate, ni- meni nu poate ierta pe aproapele siu. Dar gi aceasta vedere nimeni nu o poate avea decat in dar de la Dumnezeu. Numai venind Duhul Sfint omul isi des- copera ceea ce este el. Sfantul loan Scararul spune: asa cum printr-un acoperis crapat, raza de lumina descopera toate impurititile, praful ce pluteste in acr, pana atunci nevazut, asa cercetarea Duhului Sfant in inima omului descopera rautatile, patimile si nebunia lui, Toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfant. Tati marturisirea pe care trebuie si o facem inainte de a putea numi pe Dumnezeu Tata si inainte de a chema cu indrazneala imparatia lui. Pentru ca aceast rugiciune Tatal nostru, este o rugaciune care se spune cu indriznealé. Este’ o mare indréizneali14 Ieromonah Savatie Bastovoi sa-L numesti pe Dumnezeu Tata, sa te socotesti pe tine fiu si si chemi imparatia Lui. Din cauza asta in Liturghie, inainte de rugiciunea Tatal nostru, spune preotul: ,, Si ne invredniceste pe noi Stdpdne, cu in- drdzneala, fair de ostinda sé cuteztim a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata si a zice”. A-l numi pe Dumnezeul cel ceresc, Tata, este indraznea- 1& si poate aduce osnda, marturisim noi in Litur- ghie. Din cauza asta minunata este rugaiciunea Sfan- tului Efrem. Ea ne desfasoara rugaciunea Tatal nos- tru, pentru cei care inc nu sunt fii, pentru cei care inc& sunt robiti de pacat. $i in perioada asta a Postu- lui Mare (si nu numai), noi trebuie s ne aducem aminte, ci suntem, — desi rascumparati prin Sngele lui Hristos, desi curdtati si spalaji prin Botez, — totusi intorsi la pacatele noastre cele de dinainte, si intinati in gandurile noastre si in hotrarile noastre gi in toate lucririle noastre. Din cauza asta, in aceasti perioadi mai ales, ne aducem aminte de ceea ce suntem noi, ne spovedim Domnului si ne pregatim ca la Pasti sX-1 numim pe El, Tata. Sigur ca as fi vrut, scurt si putin s4 ma oprese si pentru fiecare cerere, ceea ce ar fi vrut, cred eu, s& insemne duhul trandaviei, al grijii de multe, al grai- rii in desert si asa mai departe, dar poate pe parcur- sul discutiei. Smerenie si libertate 15 intrebare: Rugdciunea Sfaniului Efrem Sirul poate fi peniru noi un program de angajare intr-o viata duhovniceasca? Parintele Savatie: O, sigur c& da. Pai asta si este. Zic cA ea este o rugciune didactic’, ne arata punetele esenfiale ale vietii duhovnicesti. Daca vrem, Rugaciunea Sfaintului Efrem este un exercitiu. Este un exercifiu de smerenie foarte adanc gi foarte cuprinzator. Noi vedem ca Parintii se prih’neau pe ei insisi Trebuie sa stim ca este diferenta intre a ne prihiini pe noi: eu sunt p&catos, cu sunt ultimul om, eu sunt cai- ne, eu sunt asa $i asa si asa. Sigur cA toate acestea sunt bune, dar ele nu neaparat duc la smerenie. Acestea sunt exercitii de smerenie, dar nu sunt smerenie, Smerenia, insdsi, atunci cand ea a fost atinsé nu mai are nevoie de astfel de exercitii. Ea crede $i stic c& aga este: adica si cine si toate rauta- tile pe care le-am numit. Dar sa vedem cum le desfasoara Sfintul Efrem. El ne vorbeste mai intai de duhul trandavirii, un duh care ne cuprinde pe toti. in asta vede el pericole- le mari: dubul trandévirii, duhul grijii de multe. In- teresant cum au tradus romani: duhul grijii de mul- fe, Asta ar fi cred cA, o akedie, pentru cd iertafi-ma eu nu cunose greaca, dar din cfite stiu de la oamenii care stiu greaca, slavona traduce foarte exact. Si aici16 Jeromonah Savatie Bastovoi ar fi un fel de akedie, dar grija de multe este rod al akediei. Dar mai are si altele. Are starea asta a sufle- tului in care omul nestiind ce s& mai faci, se apucd de multe, in care lasim rugéciunea, lasam toaté pa- cea inimii, si ne simfim asaltati de o gramada de griji $i grijulite: trebuie sa fac aia, trebuie sa merg dinco- lo, aia am uitat-o, toate gandurile care ne vin la ru- gaciune, Cand ne asezim la rugaciune, afi vazut cat de degraba ne vin ideile care mai inainte nu le aveam, cum s& rezolvam un lucru, réspunsuri extra- ordinare la anumite treburi. Ne aminteste indata lu- cruri uitate, unde trebuia si mergem si ce trebuia si facem. Ei, astea toate, grijile astea de multe ne des- part de Dumnezeu. wz @l iubirii de sttpanire - toti suntem iubitori de stipanire atunci cand poruncim fratelui nostra, atunci cand ne credem mai mare decat el. in special, astea toate cred ca le infelegem — si trindavirea si grija de multe si iubirea de stapanire. Dar ¢ intere- santa grdirea in desert. Stim ce-i asta, a vorbi mult, dar mie imi pare un lucru important, o forma de vor- bire in desert, cea mai periculoasa. Si glumele, si pentru toate acestea vom da rdspuns, dar ma gandesc ca in primul si in primul rand atunci cand Dumnezeu ne-a spus cA pentru orice cuvant desert vom da sea- ma, eu cred ca s-a referit mai ales la cuvintele sfinte, Inainte de a veni porunca si amenintarea ci pentru Smerenie si libertate 17 orice cuvant desert vom da seama, a fost aceea: ~blestemat este cel ce cheamé numele Domnului in desert”: va dati seama, pana si rugaciunea poate deveni numire in desert, pana si numirea Domnului este vorbire degarta si este mai infticosator pacat, decét toat gluma. Parintele Sofronie spune ca, ruga- ciunea inimii Doamne lisuse..., fi-0 cu mare bagare de seama si atentie si cu constiina cd Hristos este Pretutindeni si aici langa tine, cel care rostesti cuvin- tele, ca nu cumva rostind cuvintele, fr constiinta asta, fird bagare de seama, s& te faci vinovat de pa- catul celui care cheama numele Domnului in desert. Va dati seama unde ajungem noi, daca putem citi un ceas de rugiiciune, fara si luam seama la ceea ce ros- ‘im, ceea ce se intimpla de multe ori, in locuri mult mai sfinte decat chilia noastra si cu oameni cu mai inalté chemare la Dumnezeu decit a oamenilor simpli, ma refer la preoti si la toata lumea, Aga ca, mai ales ma gandesc, si fim cu mare bagare de seam la toate cuvintele astea. Socotesc ca aici intra si blestemele si chemarea in rugiciune a celor care nu credem ca se vor implini. Acestea, ne spune Apostolul Jacob, sunt ispitiri ale lui Dumnezeu. Cand cer de la Dumnezeu ceva si nu cred c& El implineste, Apostolul Iacob spune ca asta “Desteronom 3,1118 Teromonah Savatie Bastovoi este ispitire a lui Dumnezeu, este vorbire in desert. SA ne ferim sa rostim astea. Sfantul Paisie oprea pe frafii certati sA spund rugiciunea Tatdl nostru, pant se impaca, ca sé nu cumva s& se osandease4 cA spun: ,,Si ne iartd noud gresalele noastre, precum si noi iertiom gresijilor nostri”. Aceca era vorbire in degert, era luare in de- sert a numelui Domnului. Cati dintre noi fin manic si spun Tatal nostru. Aceasta va fi mai greu pacat asu- pra lui, socotesc c& nu este decét o gluma, care gluma, desigur c& bate in ochi mai tare. ‘Aga c&, sa fim cu bagare de seam la cuvintele sfinte, la Scripturi, s4 nu facem glume pe Scripturi cu parafraze si tot felul de jocuri de calambururi pe care si le permit multi. Le pare c& sunt inteligenti, ca au ascutime de spirit. $4 ne ferim de lucrurile astea. Astea sunt primele si cele mai grave vorbe in desert. As fi spus mai multe, dar cu prere de rau ne aflim in vremea in care atat de adanc trim golirea cuvantului lui Dumnezeu de sens, ineat mi-i si grew s4 spun. Chemarea la Liturghie cénd o spunem si stim c& nu este nimeni, cdnd spunem: ,Luafi, man- cafi!” si stim c& nu este nimeni (care sa se tmparta- seased) in Bisericd, nu stiu cum ne vom indreptiti la Dumnezeu. Cand {l punem pe Hristos insusi s& vor- beasc, si rosteasca cuvintele astea in desert, noi il punem, Noi il punem si rosteasca cuvintele astea in Smerenie $i libertate 19 desert, stiind dinainte ci nu Si i se va apropia nimeni Astea mi se par cele mai grele si pentru asta vom da socoteald. Asta este griirea in desert, pe lang de acum celelalte. Dumnezeu sa ne pazeasca de toate astea gi de toate picatele care mai sunt. Dumnezeu sine dea di ici i ndului Sa luhul curafiei, al dragostei si al gandului intrebare: Noi cand spunem a 4 Sfintului Efrem Sir, fcom si metanit Veet mult sé ne spuneti care este legdtura si care a ran ilo in rugaciunea Sfantului Efrem Sirad, Arintele Savatie: Pot s& zic si Prin, pentru c& noi find trap $f cull, ages ca avem starea sufletului si inguirea lui care striga, dar 31 trupul se roaga. Pentru ca la David, gasim: , Inima mea $i trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viue”.” $i trupul se poate bucura de Dumnezeul cel viu, ca $i inima. Metaniile sunt un gest al trupului care nu este despiifit de cel al sufletului. El il inso- feste. Parinfii ne talcuiesc asa, c& atunci cdnd cad cu fata la pamént, suntem ceea ce suntem aie, Cand ne ridicdm suntem ceea ce devenim dup ce ridica Hristos. Deci cizdnd si ne géndim cf nol an. guri cidem, dar de ridicat Hristos ne ridica. Noe ” Psalmul 83, 220 Teromonah Savatie Bastovol 2 CLC dim la asta. Metaniile, vedeti, nu se fac far rugdciu- ne. Am inteles c& mulfi fac metanii {ari rugaciune. Nu se fac fird rugiciune. Spune in gandul tau. |Doamne lisuse Hristoase, miluieste-md pe mine, pacdtosul!”, sau ,,Preasfantd Nascdtoare de Dumnezeu, mintuieste-ma”. Toate metaniile sunt insotite de rugiciune, daca nu, ele devin gimnas- tica. E bund gimnastica, am injeles ca lucreaza toti mugchii, dar s nu rman doar aici. Asa cA, asta este, s& ne si rugim atunci cand facem metanii. Parintii mai faceau pentru domolirea sangelui. De multe ori noi prin mult mancare, prin somn, prin celelalte avem un surplus de energie. Acestea de multe ori ne impiedica la rugciune. Atunci Parintii fac cAteva metanii, pana cand trupul vine intr-o stare de cumintenie, cdnd sangele nu mai zburdi aga de tare. Sigur c& dupa asta ne oprim putin. Ne oprim, ne incalzim putin, vine linistea, se linistesc simfurile, nu mai bate inima aga de tare si atunci putem incepe a ne ruga. Sunt niste exercifii exterioare care nu neapirat c& ne vor duce la smerenie si cA vor atrage harul Jui Dumnezeu. Nimeni s nu creada c& batdind metanii, doar pentru asta va atrage harul, sau pentru post sau pentru altceva, dar ele ne pot ajuta. ‘$4 avem gandul smerit si atunci pentru gandul smerit Dumnezeu ne di de toate. Sunt bune. Toate Smerenie si libertate 21 sunt bune, si metaniile, numai si fie fficute din dragoste, din toata inima Intrebare: Cum putem domoli, cum putem sca- pa de vorba multa gi de grairea in desert? Parintele Savatie: Cu gandul Ja moarte. Asa fac Parintii. Cum seapim? ,.4sa Doamne Impeirate daruieste-mi sai vad gresealele mele". De va avea omul darul acesta, de va vedea gresealele lui, el va sepa de celelalte. CA vazdndu-si gresalele, — ei Doamne fereste, - c& Dumnezeu ne-o mai dat nidej- de, c& mulfi dintre noi, uitindu-ne la gresealele noastre intrim in deznadajduire. Din cauza asta ne ferim si le vedem, cf ¢ infticosator. Omul singur nu rezista in fafa vederii propriei tiedlosii, Einfiordtoare. De nu-l va méngaia Dumnezeu cu Duhul Sfaint, sii spund: ..Lasd, cd este nddejde si pentru tine”, omul de este sincer, de este om bun, vazéndu-si ticdlosia, nu rabda, deznadajduieste. Poate s& moar& de necaz. Asta este adevarul despre noi, daca este vazut in adevar, in Duhul Sfant. Din cauza asta auzim de la PSrinfi strigit de mare deznadejde, nu numai la proorocul David, la tofi il aflam, la Sfantul Efrem, la Sfantul Simeon Noul Teolog, Parinti care vedeau pe Dumnezeu, De mai este niidejde de mdntuire pentru mine” spune Sfantul Simeon Noul Teolog la rugaciunea pentru Sfanta Impartaisani:2 Ieromonah Savatie Basiovoi ‘Asa cA, prin vederea a ceea ce suntem noi sca- pam si de vorbire, sc&pam de toate patimile, intr-un cuvant, ne spun Parintii prin gandul la moarte, prin intoarcerea la noi ingine, acolo vine gandul smerit si prin gandul smerit toate celelalte. Dar este si un exercitiu bun, cfind trebuie si ne punem un pic de stavilé. De exemplu, hai s incep micar si nu pun intrebari, sA nu ma interesez: unde ai fost, dar ce-ai facut acolo, dar cum o fost cutare? E un bun exerci- tiu. Asta era de la Sfantul Pahomie randuiala lui. Cand fratii se int4lnean unii cu alfii, nu aveau voie s& intrebe: Ai fost la Ierusalim? Cum a fost la leru- salim, aga g-aga, $-aga... Sigur ca pana la un punct, noi oameni find, ur- marim gi o politefe, pentru c& putem méhni pe multi asa, dar in gindul nostru si avem c& nu este de mare treaba lucrul acesta, nu este chiar asa de bun s& ne interesim cu toate amanuntele despre om. Aga c&, s& nu prea punem intrebari. Este de acum o treapti. Si- gur c& noi insine fiind provocati putem s4 vorbim prea mult, dar incet, incet s4 nu contrazicem, alt treapta. A zis omul, azi asa, si méine altfel, céte-un pic si asa ca s& mai stamnesti vorba. Dar asa cu in- crdinceniri cA ,,eu de luni nu mai vorbesc”, nu prea fac mare treaba. Cate-un pic, cAte-un pic si rugaciu- nea si gandul la cea ce suntem. Asa si restul pe care le stim, fiecare cum credem. Smerenie si libertate 23 intrebare: Dacd ne rugcm faird atensie, vorbim in desert. Atunci mai bine este, sd ne rugdm mai putin, de exemplu sd spunem doar rugéciunile ince- patoare? Pirintele Savatie: Asa spun multi Parinti, Pé- rintele Porfirie ne aducea aminte. Spune ca o rugaci- une de cinci minute poate face mai mult decat o noapte de priveghere. De ce? Nu cantitatea, ci calita- tea ei conteaza. De unde-o vedem? Vedem pilda care © gisim in Pateric, cand se intélnesc doi monahi, si unul il intreaba: “. Cum vd mai merg treburile? Greu. E seceté la noi, mare. BY mu v-ati rugat la Dumnezeu ca sa vind ploa- ia! Ne-am rugat, dar nu ploud. Ei, inseamnd cit nu y-ati rugat bine, Vite cum!" ‘Se roagai $i vine nor $i vine ploaie. Ai vétzut cum? $i pleacti mai departe”. Prin asta ne arat& ca intensitatea rugaciunii con- teaza. De aceea, incepitorilor, vedem prin m&néstiri, ca li se daideau pufine rugaciuni. Aveau pravil& scur- 14 si Sfantul loan Gura de Aur spune: mai bine timp de rugdciune scurt, rugdciuni scurte spuse mai des in parcursul zilei, Dimineata mai am vreme mai spun o rugiciune scurta, peste 0 ora inca 0 une mica, dect rugdciuni lungi spuse o data cee Ze24 Teromonah Savatie Bastovoi cem ca ajung seara si fac trei ceasuri si toata ziua sunt imprastiat, pentru c& cel care nu se roaga intot- deauna sau mai des, cu greu s¢ va ruga atunci 0 da- tA mult. Pentru cd de s-ar ruga atunci mult, ar avea dragoste de rugdciune. Dar daca ar avea dragoste de rugdciune, n-ar putea si nu se roage si peste zi mai des. Asa c&, n-o lisim, dar mai bine, mai scurta si cu traire, mai des, fiecare isi poate cunoaste masura sa, dupa durata cat poate sta in rugiciune, in intensitate, in stare buna. Atunci cand incepe sa se flescaiasca si mintea sa i se imprastie, asta e masura lui, trei minu- te, cinci minute, si s4 nu ne speriem ca masura noas- tra este de /mpdrate ceresc si Sfinte Dumnezeule. Noi stim ca Parintii citeau nu stiu cate catisme din Psaltire sau c& au asa randuieli si noi incercim sa le facem gi ne mira si ne tulburam: Parinte, nu pot s& stau la rugaciune. Nu este inc’ masura ta si te rogi atata. Daca ingerul i-a spus Sfantului Pahomie s& faci doudsprezece rugaciuni pe zi un calugar. Ce-i aia doudsprezece rugdciuni? De doudsprezece ori Psalmul 50 de-a lungul zilei. $i Pahomie a zis: Cum pravild asa de mica? Da, ca incepatorul sa 0 poata face si si aiba méngaiere, dar cei destivargiti se roa- ga neincetat, Asa cA ingerul stia masura incepatoru- lui, a c&lugarului incepator, de pe vremea lui Pahomie. Atunci, noi cum suntem? Aga cd, mai bine mai scurt, si iubesti pe Dumnezeu din tot cugetul Smerenie si libertate 25 tau, din toat& inima ta, din toata vartutea ta, din toati puterea ta. Daca nu facem asta, nu prea aver mare folos si vedem la ce ajungem. Asa ne spun Parintii. intrebare: Daca atunci cand ne rugdim ne vin in minte idei sau rezolvarile unor probleme, ce sa Jacem? Sa continudm rugdciunea sau sé ne oprim ? Parintele Savatie: Pai, ¢ mai bine si continui, pentru ca dacé te vei duce sd implinesti atunci ideea, vrijmasul iti va da de fiecare data idei. L-am intrebat pe parintele Selafiil: ,,Parinte Selafiil, cum oare mie numai imi vine in cap o tréznaie, ma apuc sd fac un lucru bun, mia gandese uite de acum fac asa, cdnd méi trezese de acum ispitit. Oare stie diavolul gandu- rile omului?” Zice: Nu.” , Dar atunci de unde afla? Din fapte”. Deci, el daca imi da in gand ideea, in timp ce eu ma pun la rugiciune. Mai, uite ce treabd, uite aia acolo ai uitat-o. De scris aia, n-ai terminat, {i-o venit ideea”. Ce pitesc eu. Atunci cu dacd ma ridic, inchid Psalmii si ma due gi scriu, de fiecare data 0 si-mi dea idei, i una mai genial decat alta. infele- geti? Asa si noi, s& lasim sa ribdim pana la urma, atunci diavolul nu poate vedea ce efect 0 avut gandul lui in mintea noastri. El poate erede ed noi nu ne-am tulburat deloc, degi noi am fost plini de génduri. S stim un pic, si zicem: Doamne izbaveste-ma de ispi-26 Ieromonah Savatie Bastovoi Smerenie si libertate 27 ta asta. Apoi adu-ti aminte ca esti muritor si Poti muri pana ajungi a indeplini ideea aia. Inchizénd Psaltirea si mergand si-i faci ideea, poi muri. Gan- dind aga, citeste pind la urma si spune: Doamne si stapanul vietii mele sc nu fie asta. Mai bine citesc pénd la capat si Tu pofi séi-mi dai viayd, chip si infe~ lepeiune ca sai fac ideea pe care mi-o venit. lar daca eu lepidéndu-Te pe Tine, lucrez un lucru, ce folos am eu de lucrul dsta, cét singur ai zis: ,Cine nu adu- nd cu Mine, risipeste”.* ‘Asa ca, sti nu risipim, cici in zadar vom face tot binele de pe lume, daca el ne va desparti de Hristos. Cu ganduri de-astea scapim. S4 nu ne ridicim. Nu-i bine si te ridici atunci de la rugiciune, c& de fiecare data ne va ridica. $i o singuré dati daca ne-a ridicat, o-ho, cat timp vom fi ispititi. Ca un caine, daca ai lisat ‘o dati mancare la usa, poti sa nu-i dai cu lunile acolo mancare, el tot va veni, chiar daca il bati cu batul. Aga si duhul viclean, daca i-ai indeplinit 0 data vointa, i-ai dat mancare si o vazut c& este loc de prada acolo, chiar dac& nu vei vrea si mai faci lucrul ala, mult timp te va mai ispiti, chiar daca fl vei bate cu baful (rugaciunii). intrebare: Cum poate ajunge omul de rand la calitatea rugdciunii? Se poate ajunge la calitate, prin cantitate? Parintele Savatie: Nu cred c se poate ajunge, nu cred, dimpotriva, cred c& prin cantitate poti pier- de orice dragoste de rugaciune. Asta o gasim la Parintele Porfirie. El foarte frumos vorbeste despre lucrurile astea. O gasim si la alti Parinti, dar el dezvolta larg. S4 vedeti ultima carte care o aparut cu Parintele Porfirie. Are despre rugiciune, minunat, El spune c&, chiar Rugaciunea lui Iisus si n-o faci din forfare, s& nu ne forjm pe noi ingine, pentru cd asta provoact revolt launtrica gi noi vom urd rugiciu- nea. Dar prin dragoste, prin ganduri bune, prin gan- dul c& suntem muritori si prapaditi si ffiré Dumnezeu nu facem nimic: Tu, Doamne ne-ai iubit pe noi, pa- nd in sfarsit, Tu esti in putere sa ne scofi din starea asta. Noi venim la Dumnezeul Asta, atunci noi ne rugam cu mai mare dragoste. Dar, sa facem asa, s4 bombinim ca mantrele la yoghini, nu-i bun lucrul asta, Parintele Sofronie spu- ne c& asta e graire in desert, pomenirea numelui Domnului tn desert si ¢ foarte periculos. Eu cred c& la incepator vine prin ginduri bune, s& citeasc din Psalmi. Psalmii ne educa, ne si invaffi rugaciunea. Ei sunt rugaciune, dar sunt $i manual de rugaciune. Azi un Psalm, maine un altul si prin ascultare. Prin28 Jeromonah Savatie Basiovoi ascultare si smerenie de duhovnic, Dumnezeu va va da bucuria ragéciunii. Asta este un mare dar. Este un dar. Nimeni nu poate s& faca exercifii ca si doban- deasci rugiciunea. Cei care au dobindit-o, 0 pot pierde pentru un gand. Ca s nu mai zic la Gheronda Efrem, ucenicul Sfantului Iosif, cénd spune: O, de cate ori mA sculam noaptea si stateam, parca le fi- ceam pe toate bune: ,.Doamne, lisuse..”, ,Doamne, Tisuse...” si nu-mi venea harul si cénd mé ridicam, ma duceam si fac vreo treabd, buf, venea harul pes- te mine si nu stiam ce s-a intdamplat. Zice, pentru un gdnd de méndrie, Dumnezeu poate lua rugdciunea. Dar céind iti va fi luatd rugdciunea, sé nu te miri cd n-ai avut nici un gdnd de mandrie. Si zici: Doamne, pentru ce? Parcd nici nu m-am ménarit, parca nimic aliceva n-am facut, dar mi-ai luat-o. Asta 0 face Dumnezeu ca sci cunosti cét El fi-o ia cand vrea, chi- ar dacé nu te-ai mandrit”. Ce mare treaba, dacd nu te-ai mfndrit? Inseamna ci Dumnezeu e dator si-ti dea rugiciune? Cand omul va cunoaste ci este ni- mic, cind cunoaste cd singur nu poate face nimic si cA rugiciunea este dar si ca se da ,,celor smeriti si infrdngi cu inima”, atunci rugiciunea vine peste el. Ci-i la incepator, ca-i la invafat, asta n-are nici o treabi. Asa cd, prin smerenie, cu ganduri bune, prin ascultare, gi aga s4 nu voiesti s4 fi mai presus de tine, Dumnezeu da rugiciunea. Smerenie si libertate 29 intrebare: Cum s/tituifi sd se roage oamenii ca- re au un program foarte incdrcat: scoald, facultate, servici. Parintele Savatie: Scurt si des. Asta e. Cand? N-ai timp? Tofi avem timp sa iesim s& mancim. Pai inainte de a méanca: cinci_ minute, cinci minute. Credefi-ma chiar si rugaciunea care o spui, Tavdl nostru inainte de masa, dar ce ¢ grou si mai adaugi si Ampéirate ceresc la asta? Aduni-te si fi-o ca peo inchinare Domnului: /mpdrate cerese, Mangdietoru- de... Zi-0 cu toata dragostea si cu puterea ta, stiind c& nu prea ai timp sé te rogi, mulfumeste Domnului ca ai méncat si in timp ce multumesti Domnului zi si gandeste: Doamne, eu toati ziua mi-o pierd in de- sert, si acuma Tu mé& hrdnesti pe mine, toate cele bune mi le dai mie. Ganduri bune, de rugiciune. Dupa aia, te-ai sculat, mulfumeste Lui. Mai ai cinci minute, nu alerga! Ce alergam? Unde alergam? Scoali-te cinci minute si zi, dar dacd mai ai lang’ masa unde minanci, o psaltire, din care poti si ci- testi un psalm. Pai nu este? Unde este? Cred ca la Lavsaicon 0 pilda cu faranul care ara si avea Psalti- rea la capatul brazdei si cénd ajungea acolo, citea un psalm si iar ara, si iar un psalm. intelegeti, cam asta este gi starea noastra. Nu trebuie multi deodata, daca avem program inedrcat. $i Dumnezeu vazand stridu- infa noastra, dragostea noastra, pentru rugaciunea aia30 Ieromonah Savatie Bastovoi Smerenie si libertate 31 mic de cinci minute va pastra harul Sau asupra noastri pe toati vremea cét noi vom fi ocupati cu treburile, cd Dumnezeu nu ne-a zis s{ ne agezim pe piatré ca la taoisti si sa indeplinim nefaptuirea. Ne-a zis cd prin truda si sudoare ne vom manca painea noastra. Asta nu ne impiedica de la rugiciune, ca sa nu mai zic, Sfintul Vasile spune ca ,ymunca este ca rugdciunea”. Da, dac’-i ficut& cu dragoste, cu gan- dul Ja Dumnezeu, nu cu gandul cA asta ma incurcd s& m4 rog. Of, munca asta m& impiedicd si ma rog. Daca cértesti asa lui Dumnezeu, nici n-ai si mun- cesti, nici n-ai s& te rogi. ,,Muncesc Doamne, bine- cuvinteazd Tu munca mea si sd nu fie spre pierzanie si binecuvinteazé toate care le fac eu. lartd-ma cd om sunt si asta am ales, si pe pdmdnt pribegi suntem. Tu ai zis ca in sudoare ne vom dobandi pdinea”. $i f munca ta pentru Dumnezeu si vei avea rugaciune si vei avea pace, vei avea har mai mare decat multi care stau toati noaptea in rugdciu- ne, dar trandavesc in inima lor. Asta zic, mintea la Dumnezeu, nimic nu poate si ne impiedice ca sa ti- nem mintea la Dumnezeu. S$tiu batrénelele noastre care sunt prin sat si stau la oald, sau stau acolo si mulg vaca $i zic: Maica Domnului, Preasfanta Nas- cdtoare de Dumnezeu, iarta-ma pe mine pacdtoasa. Of, iarté-md Doamne si md binecuvdnteaza’, Ei, ce mare rugéciune, asta ¢ rugiiciunea, asa ca incet. fntrebare: Ayi spus cai cei pécatosi nu-L pot numi pe Dumnezeu, Tatd. Si noi, cei pdcatosi nu putem spune Tatéil nostru? Parintele Savatie: Din cauza asta, inainte de Tatal nostru, noi spunem ,, /mpdirate ceresc, Mangd- ietorule, vino si ne curdfeste pe noi de toata spurcd- ciunea”’. intai cerem Duhului Sfant si ne curdteasca de spurcdciune, de toata deserticiunea noastr. fl miarturisim pe Dumnezeu. Nu vedeti ci ¢ mérturisire rugiciunea intéi, apoi dup& asta iarasi spunem: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi” ne marturisim, iaragi ne marturisim, i] slivim si ne marturisim cu ajutorul Lui si abia dupa asta spunem Tatal nostru. in Biseri- c& niciodaté nu spunem Tatil nostru, aga dintr-o da- t8, buf. intéi ne spovedim, ca peste zi in multe chi- puri gresim. Din cauza asta spunem rugiciunile as- tea de spovedanie, de chemare a numelui lui Dumnezeu, gi El puternic este si ne curifeasca de toat’ spurediciunea, ca si ne facd vrednici si-L nu- mim pe El, Tata. intrebare: Cat de primita este sau nu rugdiciu- nea simpia, pe care omul o spune potrivit necazului Iui, nu este o rugdciune scrisd din cdirtile de rugtici- uni. P&rintele Savatie: Sfintul Macarie Egipteanul ne spune cAt e de primiti. E cea mai primit’. Sfantul32 Teromonah Savatie Bastovoi Macarie spune: ,u inmulfi cuvintele, Dumnezeu stie de cele de care ai nevoie inainte ca tu sa le spui. Rugiciunea ta sd fie: Doamne iartd-md, Doamne ajutt-ma, Mulfumesc, Doamne, Slava Tie, Doarane. Asta € Macarie Egipteanul si cu asa o rugicine ne putem méntui, daca este adincé. Dumnezeu stie toa- te, Nu El a zis ,sd mu inmultim cuvintele ca piigdnii, care cred cat in mulia lor vorbtiraie vor fi auzifi’” Astea pana azi rimén, rimén gi noua. .Mild voiese gi nu jertfa’.'° N-are nevoie Dumnezeu de jertf de cuvinte multe. Mild sé avem, inima buna si gandul smerit. intrebare: Cum sci ne rugdm cu trezvie? Parintele Savatie: Tarisi trezvia vine. M-am gandit o data, din toate gandurile: Dumnezeu este bun, Dumnezeu este puternic, Dumnezeu este milostiv yi asa mai departe. Cel mai bun gand: Dumnezeu este aici. Daci noi gandim si traim ca, Dumnezeu este aici, simfurile noastre dintr-o data se linistesc. Numai gandul Asta este suficient, ca si inceteze gu- voiul gandurilor si noi s& incepem a vorbi cu El. Atat, trebuie si avem mai multa profunzime. Si tae rasi gandul la moarte. Gfindul la moarte este gin- dul intalnirii noastre cu Dumnezeu, Ca multi s-ar ° Matei 6,7 1 Matei 9, 13 Smerenie $i libertate 33 gindi, ce este aia moartea. Ce ne trebuie si ne gan- dim la moarte. Moartea inseamni ziua intalnirii, cea- sul intalnirii, Atunci nu va fi ca acum. Atunci, ne vom intalni fata in fata. Asta e gandul la moarte. Sa ne gandim la ceasul cdnd ne vom intalni cu El si avand ganduri d-astea, si stiind ci ,prerutindenea esti si toate le implinesti”, dintr-o dati gandurile se aduna. /mparare ceresc, rugiciunea asta ne si invati cum este Dumnezeu. Ni-l descoperi aici, si pretutindenea esti, pe toate le implinesti, est aici, si in mine, si pentru mine si cu mine. Jartd-md, curdteste-ma, salasluieste intru mine. Cand fl chem asa sigur, mi se linistese gandurile. Ins& sa le rostim din toata inima stiind cd astea nu sunt cuvinte degar- te. Fiindca cel care nu crede si le rosteste, acela gra- ieste in desert. $i acela ia numele Domnului in de- sett, ispiteste pe Dumnezeul sau gi in loc de mild se osandeste pe sine, saracul. Prin cuvinte sfinte se osandeste. Nu va mirafi ci multi dintre crestini sunt iritati, se tulburd. El s-a rugat si iese mai tulburat de- cat mai inainte. Probabil ca a ficut-o in tulburare, a ispitit, n-a rostit cuvintele din toata inima, cu nadej- de, cu dragoste si si-a adunat osinda. Asta zic, trezvia vine din gandul c& Dumnezeu este aici, si pretutindenea, cA ne asculta, ci ne aude. El ne-a poruncit s ne rugdm. Nu de la noi facem gandul asta, ,Teromonah Savatie Bastovoi fntrebare: Ce putem face dace am vazul rauta- tea ce zace in noi, dar nu mai avem putere nici a ne facem rugdciunile? Cum sa iesim din aceasta star' be Parintele Savatie: Asta este tot ° cercetare a lu Dumnezeu, atunci cand omul este mandru peste ma- sura, Dumnezeu ii trimite ispite peste puterile lui. ‘Asa spune si $fantul losif Isihastul. fi da ispite ies puterile lui. $i tu vezi ch esti nimic si mu pott Iuera nici © poruncd, nu poti luera nimic, tu esti asa a . esti. Ei, asta aduce smerenie. Tu infelegi ca eu nu poti face nimic. - CEN erin Poti s& te rogi! Intdi ne spove- dim: Doamne ridictt de la mine asta ca nu pot, si plingi. Daca tu ine nu plangi, inca n-ai infeles ni- mic. Noi stim in deznadejdea asta, dar noi ole noi ne amigim pe noi insine, De vreme ce n-a venit plansul, ce-ai infeles tu? Tu numai te joci asa, iti Pe re saga. Dar, ia-te in serios! Cunoaste ca ai eat ne slava lui Dumnezeu, ca esti lepidat, c esti inouiat in afara imparatici, si strigd pentru ci mai este vreme. ‘u iti va da plans. ; | gare ies Danneel iti aduce nadejdea si ruga- ciunea inapoi. Nimeni, nimeni, fara lacrimi nu poate Smerenie $i libertate 35 pe mine ca pe lacrimile curvei”. Dar unde sunt la- crimile noastre? Sau auzim: ,,cu lacrimi am udat as- ternutul meu”, Dar unde sunt lacrimile noastre? Sa nu ne para ca astea sunt simple cuvinte. In chiliufa noastré, in camera noastra, acolo, cAnd stim singuri, si ne rugim la Dumnezcu si el o sd ne dea de toate, Dar daca ele nu vin, noi colcdim si nu spargem zidul asta al ignorantei noastre, al ne- stiintei, al caldicimii noastre. Da, trebuie s& strigam c&tre Dumnezeu. Trebuie si-L imblanzim in tot fe- lul. Desi El fi bland prin fire, c& El a zis, dar noi in- sine devenim blanzi atunci cdnd il imblanzim pe El Infelegeti? Noi, cénd incercim si-L. imblinzim pe Dumnezeu, noi insine devenim blanzi. Pentru asta avem nevoie, pentru ca E] ii bland intotdeauna. Prin urmare, cu mai multi putere, si chemim numele Domnului. ,,Nu se ya rusina tot cel ce chea- ma numele Domnului”."' Nu este aga ceva, cA nu este rugaciune. Ea poate s& nu fie un ceas, dowd, trei. SA nu ne ridicdm niciodata de la rugaciune, pana dnd nu vom fi cercetati de Dumnezeu. Daca noi vom avea credinfa asta, nidejdea asta: Doamne aju- 1d-md, nu md piiréisi! Cum set méi ridic de aici daca fimeni crimi ‘A tu ined n-ai venit la mine? Impéirate ceresc, dac& Tu cd. Nimeni fri lacrimi nu poate si 4 Brant a sh fie in, Niolodath. Tosi PArintily Tosa! sdlaehtr intr mine, unde ma vide, une reaet au plan. Tof au plins. Nu vedeti ugiciunilema duc? $i daca vom sta aga, Dumnezcu, vind sunt pline de lacrimi? Noi le citim: ,primeste-md si ” Psalmul 24,336 Teromonah Savatie Bastovoi nebunia noastri, nidejdea noastri care o avem in El, vine gi se salasluieste. Dar daca vom pleca, neimpliniti, vrijmagul va veni si alti dati si ne va scoate de la rugiciune inainte de a veni Dumnezeu. Asa ca, stai! Am cunoscut c4 nu ne putem ruga, acolo stam $i tacem inaintea Domnului. Ca un dobitoc m-am facut inaintea ta’, spune David. Stai asa ca un dobitoc jnaintea lui Dumnezeu. Cunoaste cd esti un dobitoc si c& mai ficut nimic si Dumnezeu pentru gindul asta poate si ne daruiasct noua har si sd aprinda in noi rugiciune si atunci si-L stivim pe el. Asa vedem in Psalmi, dar si in toate rugaciunile Perintilor. Nu vedeti, de multe ori incep cu o spovedanie de asa nidejde: Eu curvarul, eu malaheul, eu sodomleanul, eu betivul, eu risipitorul. Nu vedeti rugiciuni de felul asta la Parinti? Pai acolo spune: ew deznddijduitul. $i spre sfirsitul rugiciunii: Dar cred milei tale ci ai primit pe talharul, care ai primit asa, pofi sd faci si cu mine aceasta, deci nu deznadajduiesc, citci din faptele mele nu este cu putintdé a pune alifie pe ranele mele. Aga ayem multe rugaciuni. ; Deci cum se intoarce spovedania dacd este ficuta din toatA inima. Numeste-te pe tine asa cum’ esti, Daci suntem impietrii, inscamni ci nu ne-am spovedit, c& ne-am ascuns dup’ deget. Ai curvit, ai judecat, te-ai maniat. Nu spune in gandul tau: Ei, n-o 12 psalmul 72, 22 Smerenie si libertate 37 fost vina mea. Pune inaintea lui Dumnezeu gi pentru © revarsare sinccré a inimii, Dumnezeu indata da harul si rugaciunea merge. Din toate stirile este cu putin{A s& ne putem ridica. El e puternic. El ne-a chemat s& ne rugim Lui, nu noi singuri. Asta e cu- ‘vantul Lui. Sa ne gandim ca la porunca Lui chemam. Nu doar cd facem o porunca a sufletului nostru, ci la porunea Lui. Dumnezeu ne-a dat porunci dupa nevo- ile sufletului nostru. Foarte interesant. Nu ne-a dat nimic din cele care nu sunt proprii inimii noastre. Tubiti-va unii pe altii, iertati si vi se va ierta, toate asa de bune, toate pentru noi. Ceea ce noi din fire trebuie s facem, El ni le-a dat ca niste porunci. Asa e El de bun. Da, si-I mulfumim Lui. Multumirea atrage harul. intrebare: Afi spus ca nu trebuie multé rugdciu- ne, ci de calitate. Multi invocd acest lucru Parintele Savatie: N-am spus ci nu trebuie multi rugiciune, mult rugaciune trebuie. Dar nu (neaparat) multa citire, multe euvinte. Da. intrebare: Mulji invocd acest fapt pentru a nu merge la Biserica susfindnd ci slujbele sunt prea lungi, inclusiv Sfinta Liturghie. E de ajuns rugéiciunea pe care 0 facem acasti? Parintele Savatie: Rugdciunea care 0 facem acas& este foarte buna. Dar, dacd noi nu iubim Bise-38 Ieromonah Savatie Bastovoi rica, apoi cu nu stiu la ce ne foloseste. Nu stiu ce ne vom face noi cu rugaciunea aia de acasa, Ce in- seamna asta? Ce-ar fi insemnat, Noe isi face corabia, si unii se apucd si isi fac de-a lor butoaie cu care se vor salva pentru c& vine potopul. Vino gi urea aici, mai sigur. Nu faci tu cu o sedndura, vapor de méntu- ire, corabie dintr-o scdndurd nu prea faci. Cel care nu iubeste Biscrica, cel care nu iubeste Liturghia, sa nu se amageasc cd El se roaga. Nu stiu ce duh il invat& pe el rugaciunea aia, da- c& cl nu iubeste Liturghia, Nu poate fi aga ceva. Cum poate fi asa ceva? Ce rugiciune e aia? Rugaciunea, daca este dreapta si facut cdtre Dumnezeu gi Duhul Lui il cerceteazi pe om, primul loc unde fl va duce, va fi Biserica. ,Domnul este in sdlasul Sau cel sfant”.” Acolo il va duce de se va ruga cineva drept Primul loc, dar dacd rugaciunea lui nu-I duce acolo, pai iertafi-ma, dar sunt atatia care spun ca se roaga, dar nu tot cel ce spune ,,Doamne, Doamne” va fi pri- mit, ne spune Hristos.' Prin urmare, asa si ne masuram calitatea rugiciunii noastre: daca ea ne du- ce in Casa Domnului, acolo unde El salasluieste, acolo unde El insusi vine, Se jertfeste, acolo unde frajii nostri se roag’ impreund, ca unde-s doi sau trei si El este intre noi. Noi care ne-am osebit de fratii Ps. 104 Matei 7,21 Smerenie $i libertate 39 nostri din ingamfare, din mandrie, din dispret, cum credem ca-L atragem pe Cel care este blind, smerit si care ne-a dat porunca sa ne iubim unii pe alii? Niciodats n-o s& vind la asa fel de oameni, rugaciu- nea. Dar, poate veni cu o cercetare puternicd, chiar asa descoperindu-le c4 nu fac bine, ci nu-i bun gan- dul care il au si sa ne intoarcem, s ne intoarcem in Biseric’. Acolo ne méntuim, pentru c& acum avem Biserici, slava Domnului si Dumnezeu in chip desi- vargit se da tuturor celor care-L voiese pe Dénsul. Si mergem la Bisericai. intrebare: Car de des irebuie sd mergem la Biserica? Parintele Savatie: O, cum spune David: ,,Una singurd am voit de la Dommuil, ca si locuiese in casa Ta in toate zilele viefii mele”. Taca, cat de des tre- buie s& mergem. Dar fiecare cum poate si impli- neasca. Sufletul care a iubit pe Domnul, asta vrea, in toate Zilele vietii Sale sA stau in casa Lui. Nu este binecuvantare mai mare pentru el. El a cunoscut as- ta. Dar nu tofi pot indeplini. Sa meargd macar cand este slujba. Biserica ne-o lasat duminecile, si mer- gem la praznicele mari care le avem. Daca cineva are dragoste si are o vreme liberd, 0 2i, poate si mearga si peste saptiména, foarte bine. Daca cineva % Psalmul 26,740 Jeromonah Savatie Bastovoi are Biserica nu departe, poate s4 treaca macar sa se inchine. E mare binecuvantare dacd cineva in drum spre serviciu sau eu stiu spre altele, intra si face o inchinaciune si cere la Dumnezeu binecuvantarea Lui, pentru cA acolo este harul. $i n-ati vizut cét de repede si dintr-o data ne astémpara simurile numai cnd intrém in Biscric’, mai mult decat dacd ne ru- gdm un ceas in camera noastrA, pentru cd aici este rugiciunea nu doar a unui om, aici este Duhul Sfant care se pogoara in inimile noastre si El se pogoara la noi. Pentru c& El insusi ne-a lasat cuvantul ca unde-s doi sau trei va fi si El; pentru ca El insusi se silaislu- ieste in Biserica asta in chip desAvarsit, in Séngele care st pe prestol si st intotdeauna. Aga c&, numai intrand, fara efort prea mare din partea noastra do- bandim liniste, impicarea simfurilor. E foarte bine, macar scurt, dar fiecare cit poate, dupa dragoste. Daci vrei si cunosti mésura dragostei tale citre Dumnezeu afli cA e pe cat esti tras de Biserica Lui. Dar noi trebuie si fim trasi ca un cerb care inse- teaza dupa izvoarele apelor. Asta-i starea bund a ini- mii, asta-i chemarea Duhului, asta-i starea omului, a fiului care jubeste pe Tatal si-L poate chema sie ga- ta $i asteapta impairatia Lui. Restul inci suntem orbi. Smerenie si libertate 4 intrebare: Cum putem face niste oameni care au fost smintiti de fete bisericesti sé mai meargé la Biserica? Parintele Savatie: Dumnezeu sa facd cu ci. Oamenii care se smintesc au mandrie in ei. SA se roage la Dumnezeu sa-i izbaveasca, sa le dea gand smerit. SA va spun un caz cu gandul smerit. Eu eram diacon si nu eram mai bun decét acuma, ma gan- deam c& sunt foarte destept. $i eram la Iasi si am ‘vrut si merg la Biserica la slujb’. Era simbati. Eram Ja sora mea. Am sora in Iasi si alaturi era o bisericu- {4 Si ies, dar ma chemasera parintii si merg la ,,Trei Terarhi” sa slujesc. De acum aveam in plan si cand ajung pe la bisericuta, trecdnd pe lénga ea, in ‘intimpinare vine preotul de la bisericd cu o femeie cam la treizeci de ani, care cam radea ea aga si era cam vopsita. Eu om foarte smerit, de monah silitor, ma gndese: O, preotul umbla cu femeile asiea hizlite, face smintealé. Ajung in dreptul lui, mi gandese: Da nici sé nu-l mai salut, aga fel de preot care wite in vazul tuturor se chicoteste cu frumoasa asta. Ajung in dreptul lui, la care parintele zice: Ce faci frate? Unde slujesti diseara? $i ma ia, ma ia in brate asa, dar eu ma gandesc, o si omul asta si cand ma uit, inci mai si miroase a vin, Zic (in gand): Taca-i bund, frate. Nu-i destul c& umbla cu cine umbla, inc mai si bea. Foarte bine piirinte. Asa 0 sG atragem noi oamenii in Bisericé cu astfel de42 Teromonah Savatie Bastovoi menii in Bisericd cu astfel de preogi si de fapte. Dar, el cu mare dragoste ma ia in brate si zice: Vino sa slujim impreund, Dar eu: Jaca, cu cine n-am mai slujit eu impreund. Nu, parinte. Eu ma duc la Trei Ierarhi, Eu nus orice fel de om. Si vedeti lucru, gandul meu de om nebun. Sa vedeti parintele asta, cu o desAvarsitd dragoste si pu- tere, ma ia asa, ma strange si-mi spune: Gandul cel bun, parinte. $i aga ne despartim. $i atunci m-am trezit eu ce-am facut. Omul asta, era preot al Dumnezeului celui viu, si pentru cd el era asa, Dumnezeul Lui j-a dat si el a vazut toat& starea mea, toatd nebunia mea. $i Dumnezeu s-a milostivit de mine si nu m-a lisat aga, dar Dumnezeu mi-a zis: Géndul cel bun, parinte. Gandul Asta il cerem noi si-n Rugdciunea Sfantului Efrem, gandul cel smerit. Dacd noi vor. avea gandul smerit, o cum vom vedea pe toti sfinfi cu adevarat! Pentru rugaciunile parintelui aceluia, o, dac& m-as mantui! Adevarat va spun, cine se smin- teste, cel care are in sine stricdciune, cel care stra- cul, of, nu-i bund starea asta. Dumnezeu sa ne dea la toti s cunoastem: ,.Asa, Doamne, Impéirate, daru- ieste-mi sd vad gresealele mele i si nu osdndesc pe ‘fratele meu, cd binecuvantat esti in veci. Amin.” Dar cei care vor judeca pe preoti si pe toate cele- lalte. O, fericiti cei care s-au izbivit de asta. Stiti Smerenie si libertate 43 cum vad ei lumea, cum se bucura tot timpul, cum tresalt cAnd vad un preot? O, nu stiti ce bucurie au, ca pe Dumnezeu, pentru cd Dumnezeu le-a dat gan- dul bun. Stifi cata binecuvantare au ei pentru asta? Ei de acum traiesc in Imparatia care va s4 vind. Cu adevarat va spun. S& ne dea Dumnezeu vederea asta. Sa ne dea Dumnezeu, dar asta se incepe de la a nu vorbi de rau. Niciodata s4 nu credem nimic de rau, nici despre preoti, nici de vom vedea, niciodatd s8 nu spunem si Dumnezeu ne va da gandul cel bun si vom fi foriciti si pe altii i fericim. Asta zic pentru cei care se smintesc de fefele bisericesti Intrebare: De cand m-am indragostit nu mai imi st gandul la rugdciune, ci numai la fata aceea. Ce pot sd fac sé scap de aceasta stare? Parintele Savatie: Vedeti cum, deci poate fi asa fel de dragoste in care géndul sa fie tot timpul la per- soana iubiti. Cu adevarat asa este omul care il iubes- te pe Dumnezeu. Dumnezeu sa ne dea puterea asta. Dumnezeu si ne dea. Poate fi si asa ceva. Pai, ce s& zic eu, nu stifi cum ¢ asta? Rugafi-va! Am avut gi eu asa. Da, sti- team in chilie si tare mai plangeam si-am zis asa: ~Doamne, Tu stii cd eu am venit la Tine, eu nu inte- leg si nu am tragere catre Tine. Dar, Tu stii cd toatd viaja mea Ti-am dat-o Tie, de ce sunt asa de tare chemat inapoi? Ajuté-md si izbdtveste-ma. Vino Tu, cd4 Teromonah Savatie Bastovoi eu nu pot, De ce sunt asa de tare sfasiat? Tu cunosti cd eu pe Tine Te-am iubit si Tie voiesc sa dau viaja mea”. Si Dumnezeu o auzit, dupa un timp. Asa sd ne rugim. Sa ne rugim: ,,Doamne, eu al Tau sunt. Te miérturisese pe Tine Dumnezeu, Méntuitor, Tu sti cum Te-am iubit pe Tine mai ina- inte, Eu aga putin cum mé rugam, dar Te cétutam. Ce s-a intémplat cu mine? Dé-mi Doamne, invasd-md s-0 iubesc frumos, drept, ca n-ai lasat Tu dragostea intre barbat si femeie ca ea sa strice dragostea cu Tine, Tu ne-ai lcisat unii cu altii ca noi iubindu-ne sd ne apropiem de Tine, nu sd ne depéirtim Invatéi-ma Doamne sé 0 iubesc drept. Departeaza de la mine toaté starea nedreapta si vederea nedreapta pe care 0 am despre ea, pentru ca sigur fi nedreapti pentru ca Te pierd pe Tine, Ajuta-ma, vino Tu si ne invatd sci ne iubim dupa cum Tu Insuti ai voit ca sa mune pierdem, ca ai Tai suntem. Tu ne-ai zidit pe noi, si pe mine si pe ea, Tu invafi-ne si ne iubim drept”. ‘SA ne rugam asa lui Dumnezeu. Sa-i spunem Lui necazul. Tu stii Doamne firea noastra spre ce trage, grabnic Te uité si grabnic aleargé spre lucrurile veizwe, dar trecdioare. Ajutdi-mé, vino intre noi, nu ne lepada pe noi. $i Dumnezeu ne invati si iubim frumos, drept. Sigur cd da, cum si nu ne invete. El Smerenie si libertate 45 toate stie si le binecuvanteze si si le intoarce in frumusete si in bucurie. intrebare: Pe langa rugdciune, mai exista 0 ca- le prin care putem afla care e voia lui Dumnezeu cu noi, excluzdnd voia ca tofi oamenii sd se mdntuias- cdi, céi aceasta este evidentd? Si prin rugdciune, cum putem afla acest lucru? Parintele Savatie: Eu nu stiu cum fi prin ruga- ciune. Mai sigur este prin duhovnic, Putini, foarte Putini sunt cei care pot afla voia Domnului prin rugaciune. $i Astia sunt foarte mari si foarte putini. Mai sigur este prin duhovnic ca sa nu ne inselam gi sA nu intram in mari suferinte. Aga aflam voia Lui, e mai sigur. intrebare: Cand rostim anumiji psalmi, cum este de exemplu Psalmul 7, unde ajungem la verse- tul, dact am ftcut aceasta, nu ne blestemam pe noi insine? Parintele Savatie: Ne rugim la Dumnezeu sa ne izbiveasc& de blestem. De asta ne spovedim ina- inte de asta, inainte de a incepe Psalmii. Cand spu- nem: cercefeazd, vezi dacd este viclesug intru mine. Sigur ca este. Sunt plin de viclesug. Dar inainte de a citi psalmii, ne spovedim: imparate cerese, Tatil nostru, si Psalmul 50. Ne spovedim inti, Prin Psalmul 50 spovedindu-ne Dumnezeu poate si ne46 Jeromonah Savatie Bastovoi curafeasci cu harul Siu ca s& fim cuviosi. Cum spune si David: ,,Cerceteazéi cdci cuvios sunt”. Cuvios, dar mai inainte spovedeste ce fel de fapte a facut si ce stiri mai are. Asa si noi, si ne spovedim inti _ Domnului gi apoi putem rosti multe cuvinte si cele care sunt in Psalmi. S4 nu ne rugim niciodaté fara spovedanie. Preotii mai stiu: —,,Dumnezeule curdfeste-md! Dumnezeule, miluieste-mda!”. \ntai fa- cem niste inchinaciuni la Dumnezeu prin care cerem 34 ne curditeascd, sd ne miluiascd $i dupa asta zicem: Slava Tie Dumnezeule, Slava Tie! Imparate ceresc, Mangéietorule..."" Sa ne spovedim inti, s& nu intram asa in rugaci- une, pentru cd intram la Cind fara hain’. Nu trebuie asa. Toti Parintii aga ne indeamna. intai ne spove- dim, apoi cerem la Dumnezeu iertare, cerem mila c& suntem p&c&tosi, intinati, nevrednici si chemam numele Lui, ca el sa ne facd vrednici si-L chemam. Asa sa ne apropiem de rugaciune. Intrebare: Dacd md uit la televizor, apoi il inchid si mé apuc de rugaiciunile de seart, imi vin in minte cele ce am védizut. Ce sa fac? Parintele Savatie: SA nu te mai uifi la televizor inainte de rugaciunile de seara! Smerenie si libertate 47 Intrebare: Dar, dupa? Parintele Savatie: Cu atat mai mult, dupa! Stiti de ce? Pentru c& primim harul lui Dumnezeu, care ne da har din dragostea Lui, iar noi il batjocorim si dam cele sfinte porcilor, dracilor. Batjocorim si Pi- rinfii din cauza asta nici macar nu vorbeau dupa ru- gaciunea de seara, ca sé nu piarda harul. Ei nu aveau televizoare, dar ce ne-ar rispunde ei? Asa ca batjo- corim harul care Dumnezeu ni-l di din dragostea Lui, pe care nu suntem vrednici si-L primim si cu att mai mult dupa ce-I primim fl batjocorim. intrebare: Smerenia $i iubirea aproapelui sunt daruri ale Duhului Sfaint $i nu se dau pentru vreun merit. Atunci de ce este omul vinovat dacé mu le poate avea, desi le doreste? Parintele Savatie: Ele nu se dau pentru vreun merit, dar se dau pentru silinta. Ele nu se dau unui om pentru cd el a postit mult, sau pentru ci n-o dormit. Nu. Ele se dau din dragoste, dar se dau unei inimi ca- re ca insasi cauta dragostea. Parintele Porfirie spunea un Iucru tare interesant, Zice cd: ,,.Dumnezeu iubeste pe cei pe care il iubesc pe El. Si nimeni mu-L poate iubi pe Dumnezeu inainte ca El sci nu-l fi iubit pe el”. Ce lucru interesant este! $i spune: ,,Dumnezeu trebuie sd gdseascdi fn. om vreun lucru vrednic de-a fi iubit”. In Pavel a gasit o mare ravna. Pavel ficea lucrul pe dos, el prigonea pe Hristos, omora crestinii. Ce-a48 Ieromonah Savatie Bastovoi Smerenie si libertate 49 facut el? Dumnezeu a gasit in acest om ca este vred- | tam, noi facem ceea ce avem acuma la indeména: nic de iubire si l-a facut vas al Sau. Ravna asta a lui, post, rugiciune, ticere. Plinim poruncile Lui. desi era indreptati impotriva lui Hristos, a plicut | Dumnezeu ni se descopera dupa poruncile Lui. Cand Domnului. Domnul |-a chemat $i i-a zis, uite ce poti| incepem a lucra poruncile, in masura in care lucram face tu cu révna asta, un lucru mult mai bun. ,, Usor | il descoperim pe Dumnezeu dupa ele. Aga ca, iti este fie sit dai cu piciorul in tépusd, Saul. De ce | nimeni pentru cuvantul ci Dumnezeu nu da daruri mergi impotrivd? Cu aceeasi ravnd acuma stii ce ai| pentru merite s§ nu se lase de lucru. Sa lucreze de facut”. poruncile si Dumnezeu stie cum fi va da. ‘Asa ca, nimeni nu poate iubi, inainte de a fi iubit de Dumnezeu si Dumnezeu iubeste doar pe cei in care gaseste ceva vrednic de iubit. Asta Dumnezeu stie ce vede El vrednic de iubit. Nu dit har, mild pen- tru merite, dar da pentru tragerea noastra cdtre El, ca vreau sa-L cunose, ed vreau sd fac cea ce spune El, desi nu-mi prea iese, dar omul are rdvné, are tragere $i atunci Dumnezeu tl cerceteazd $i ti da da- rari. Din cauza asta si nu ne miram cA unul nici nu a apucat s& posteasc’, si faci ceva vrednic sau le-a stricat pe toate cdnd s-a apucat si Dumnezeu totusi i-a dat dar. Dar un lucru. Dupa ce primeste darurile, omul incepe a lucra cu mare ravna, asa ci, Dumnezeu le da gi pentru cele viitoare. Dumnezeu vede ce va fi omul acesta, vede schimbarea lui Pavel. Asa ca, si nu lisim nevointa cu géndul ci oricum nu pentru asta ni se da. Nu pentru cA postim ni se da, dar pen- tru c4-L cautim pe Dumnezeu. $i pentru ca-L cau- {ntrebare: Dumnezeu ne-a creat cu multi iubire. Trebuie sd ne considertim o viata imtreaga Pacitosi, chiar dacé am facut tot posibilul sa nu pacéituim? _Parintele Sayatie: Da, nu ¢ problema de paca- fosi, v-am spus, muritori, netrebnici. Dar, cine a ficut tot posibilul ca si nu pacdtuiasc’? Nu spune Apostolul Pavel in lupta voastrd cu paicatul, inca mu v-afi luptat panei la sange”. Cine poate spune asa 4a facut tot posibilul? Oh, sa nu mai spun nimeni esa. Gandurile astea nu sunt bune deloc. Numai gandul Asta e destul ca si nu te mantuiesti. Doamne fereste! Gand smerit si ne vin& de la Dumnezeu. Cine a ut, cine s-a luptat cu picatul pana la singe? Cel © cunoscut frumusetea smereniei nu se tulbura la Randul cd este pacatos, ci gaseste in el izvor de i. Din cauza asta avem paradoxul: ,,Fericifi cei plang”. Noi plangem, dar asta este o fericire. nu