Economia si stiinte economice Geneza stiintei economice Termenul economicos legi de gospodarie, a fost introdus de Xenofon.

. Prima opera tratat de economie politica Ant de Montehretien. Astfel economia politica s-a dezvoltat intr-o stiinta sociala ce studiaza relatiile si interdepentiile existente intre agentii economici(firme, intreprinderi, banci). Curentele economice: n secolul XV se produce un salt epistemologic rezultand astfel mercantilismul. Nu este vorba de judecarea morala, ci de a recomanda guvernantilor masuri politice in vederea imbogatirii tarii. Economia mondiala este vazuta ca un joc de suma zero in care imbogatirea unuia implica in mod necesar saracirea altuia. Este vorba de intarirea productiei interne si de slabirea protectionismului celorlalte tari. Este in favoarea acumularii de metale nobile (Bullionismul) si studiaza banii, pe care ii considera pentru prima data ca o marfa ca oricare alta a carei valoare este data de lipsa sau abundenta relativa. Apare astfel teoria cantitativa a banilor in care pionieri sunt autorii Scolii din Salamanca: Martn de Azpilicueta (1493-1586) si Tomas de Mercado (?-1575). La mijlocul secolului XVIII un grup de intelectuali francezi condusi de F. Quesnay, propun pentru prima data o schema coerenta a functionarii sistemului economic, tabloul economic. Acesti fisiocrati considerau ca bogatia circula intre trei grupuri sociale: clasa productiva (agricultorii), clasa sterila (mestesugari si comercianti) si proprietari (nobilimea, clerul si functionarii). Statul trebuie sa mentina aceasta Ordine Naturala prin intermediul a trei reguli: dreptul la proprietate, libertate economica (laissez faire, laissez passer) si siguranta in momentul beneficierii de aceste drepturi si libertatii. Publicarea cartii "Bogatia natiunilor" lui Adam Smith in 1776, este considerata a fi originea Economiei ca stiinta. Clasicii scriau intr-o epoca in care industria cunostea o dezvoltare fara precedent. Preocuparea lor principala a fost cresterea economica si teme relationate cum ar fi distributia, valoarea, comertul international, etc. Unul din obiectivele principale a fost denuntarea ideilor mercantiliste restrictive ale liberei concurente care erau inca si mai extinse in vremea lor. Pentru Adam Smith, statul trebuia sa se abtina sa intervina in economie deoarece atunci cand oamenii actioneaza liber in

Economia ca forma de activitate 1) Nevoile sau necesitatile sau trebuintele exprima dorinte, aspiratii, idealuri si visuri ale oamenilor; sunt conditionate obiectiv de mediul in care traieste omul si de gradul de dezvoltare al societatii si sunt conditionate subiectiv de personalitatea indivizilor si de gradul de dezvoltare a lor. Caracteristicile nevoilor: 1.sunt nelimitate ca numar 2.sunt limitate in capacitatea de sadisfacere 3.sunt concurente 4. sunt complementare 5. formeaza un sistem 2) Resursele economice. Def.: Reprezinta ansamblul potentialului natural, material, stiintific si tehnologic, informational, financiar si uman de care dispune societatea la un moment dat. Resursele pot fi: a.naturale b.derivate (obtinute prin munca omului) In functie de posibilitatea de recuperare a resurselor in urma procesului de productie, acestea pot fi: - recuperabile - partial recuperabile -nerecuperabile: sunt cele derivate, bunuri de consum. In raport cu nevoile resursele economice sunt limitate. 3) Alegerea in economie Pentru sadisfacerea nevoilor se utilizeaza resursele economice. Nevoile constientizate reprezinta interesul economic ce constituie mobiluri pentru realizarea activitatii umane.Actiunea umana reprezinta un mod concret de manifestare a omului pentru a-si asigura sadisfacerea nevoilor.Actiunea umana se imparte in: actiuni practice si actiuni teoretice.Actiunile umane practice reprezinta un raport intre om si natura prin care omul urmareste sadisfacerea nevoilor prin utilizarea resurselor economice.Actiunea umana teoretica reprezinta tot in raport intre om si natura prin care omul urmareste sa invete si sa desprinda modul de utilizare eficienta a resurselor economice.Cea mai importanta componenta a activitatii umane este activitatea economica. Activitatea economica reprezinta

Formele de organizare a economicsului Sistemul economic constitue o anumita modalitate de organizare a vietii economice si sociale a unei tari. 2. Sisteme economice Literatura de specialitate consemneaz 3 sisteme economice: - economia naional, - economia de schimb, - economia planificat (centralizat birocratic). Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form de organizare a economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima diviziune social a muncii. Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber cu o concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii monopoliste i din ce n ce mai mult a statului. Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt: - multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic); - descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune; - de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional; - de calcul n expresie monetar; - statul exercit o influen indirect i global; - profitul reprezint mobilul central al unitii economice. Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia de mrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii: - autonomia (independena productorilor) Diviziunea social a muncii este procesul obiectiv i permanent de desprindere, difereniere i separare a diferitelor categorii de munci din ansamblul muncii i fixarea acestora ca activiti independente. Istoriografia i literatura economic au reinut:

cautarea propriului interes exista o mana invizibila ce transforma eforturile in beneficii. Adam Smith a avut multi discipoli ce au format scoala clasica. In epoca clasicilor economia a primit calificativul de stiinta lugubra. Studiind populatia, Malthus si Ricardo, in domeniul veniturilor, au ajuns la concluzii foarte pesimiste. Considerau ca faza cresterii ar lua sfarsit intr-un stat stationar in care muncitorii ar primi ca salariu o cantitate strict necesara subzistentei.Clasicii incearca sa inteleaga de ce diamantele au un pret superior apei in ciuda faptului ca ultima este mult mai utila vietii omului. Disting astfel intre valoarea de uz si valoarea de schimb. Aceste concepte vor fi baza utilizata in Capitalul lui Karl Marx. Dar curentul principal emanat de clasici a fost marginalismul numit si neoclasicism. Incepand cu decada lui 1870 trei mari economisti au initiat acest curent: Carl Menger, in Viena, in jurul caruia se creaza Scoala Austriaca; Leon Walras, creatorul Scolii de la Lausanne; si William Stanley Jevons. Aporturile sale in ceea ce priveste costul marginal, utilitatea marginala si echilibrul pietelor vor fi studiate in detaliu in paginile ce urmeaza. Sunt comportamentele producatorilor si consumatorilor incercand sa-si maximizeze beneficiile si utilitatea sa ceea ce conduce la o situatie de echilibru general. Prima mare sinteza este realizata de A. Marshall a carui carte Principii de Economie a fost primul manual modern de economie elaborat pe criterii pedagogice. Neoclasicii sunt cei care explica satisfacator problema pretului diamantelor si apei. Pretul tuturor lucrurilor este rezultatul echilibrului dintre oferta si cererea lor. Institutionalismul este format dintrun grup de economisti americani de la sfarsitul secolului XIX inceputul secolului XX. Acesti autori evidentiaza rolul pe care il au in sistemul economic obiceiurile de comportament si gandire ale comunitatii, ce raman intiparite in institutiile sociale. Criticile lui T. Veblen asupra conductei tipice a capitalismului sunt imbracate intr-un acerb si amuzant sarcasm. Chiar daca se considera ca este un curent de gandire "extinsa", influenta sa continua sa fie prezenta in mai mare sau mai mica masura la un mare numar de economisti contemporani. De-a lungul anilor treizeci tarile occidentale au suferit cea mai grava criza criza economica cunoscuta pana atunci: Marea Recesiune.

activitatea fundamentala concreta de lupta a omului cu raritatea resurselor. Totalitatea actiunilor economice desfasurate la un moment dat formeaza economia.Economia, privita in ansamblul ei, cuprinde urmatoarele activitati economice: 1. productia 2. distribuirea sau redistribuirea veniturilor intre participantii la activitatea economica 3.schimbul sau vanzarea-cumpararea 4.consumul ; In cadrul realizarii activitatii economice agentii economici, atat in calitate de consumatori cat si de producatori sunt obligati sa lupte pentru sadisfacerea nevoilor cu resursele limitate. Astfel spus, viata este guvernata de legea raritatii resurselor.Legea raritatii resurselor exprima starea de tensiune dintre dinamica nevoilor si dinamica resurselor.Conform legii raritatii resurselor dinamica structurii si calitatea resurselor se modifica mai incet decat dinamica structurii si intensitatea nevoilor.In alegerile efectuate pentru sadisfacerea nevoilor cu resurse limitate trebuie sa tinem cont de urmatoarele principii economice: a) principiul rationalitatii - conform acestui principiu oamenii actioneaza in functie de propriul interes urmarind fie obtinerea utilitatii totale maxime, fie obtinerea profitului maxim. b) principiul eficientei si optimalitati - eficienta economica presupene ca raporturile efect supra efort sa fie maxim (supraunitar) sau efort/efect sa fie minim (subunitar).Orice individ maximizeaza efectele obtinute la un efort dat sau minimizarea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea rezultatelor dorite. c) principiul ecologic - atat in calitate de consumator cat si in calitate de producator oamenii sunt obligati, datorita resurselor limitate, sa aleaga dintre multitudinea variantelor avute la dispozitie cea mai buna alternativa. Sacrificarea unei alternative in favoarea alteia presupune un cost numit cost de oportunitate sau cost al alegerii sau cost al sanselor sacrificate.Costul de oportunitate reprezinta costul celei mai bune dintre alternativele sacrificate. Costul de oportunitate (CO) este un cost relativ pentru ca masoara castigul prin pierdere si real

diviziune naional a muncii, diviziune social a muncii: - prima mare diviziune social a muncii (diviziunea triburilor de pstori) -a doua mare diviziune social a muncii (desprinderea meseriailor din ansamblul social agricol) -a treia mare diviziune social a muncii (desprinderea negustorilor, apare schimbul) Autonomia sau independena productorilor are la baz proprietatea privat asupra mijloacelor de producie. Producia de mrfuri nu trebuie a se confunda cu producia material ntruct prima a aprut n momentul existenei celor 2 condiii amintite, iar cea de-a doua, odat cu apariia civilizaiei pe pmnt. n concluzie, sfera de cuprindere a produciei materiale este superioar celei a produciei de mrfuri Economia de pia este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privat asupra mijloacelor de producie. Este un sistem cooperativ n care fiecare individ se integreaz din i n vederea propriului interes. Statul nu intervine n aciunile ce fac obiectul pieei. n viziunea lui Mises, virtuile economiei de pia sunt: 1.se sprijin pe proprietatea privat , 2.suveranitatea consumatorului (esena capitalismului este dat de punerea produciei economice la dispoziia consumatorului), 3.capitalismul, prin sistemul concurenei sociale i asigur proprii stimului (concurena catalactic), 4.aeaz libertatea la baza edificiului economic i social (individul este n msur s aleag felul n care dorete s se integreze n ansamblul societaii, libertatea economic include i libertatea de a grei), 5.face din profit i urmrirea acestuia de intreprinztor o fora motric perpetu, 6.i asigur dinamica i vitalitatea printr-un permanent proces de selecie. Piaa nu nseamna un loc, ci un proces, modul n care, prin vanzare i cumprare, prin producie i consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societii (Ludwig von Mises, "Capitalismul i dusmanii si")O viziune opusa lui Mises este cea

Marginalismul nu era capabil sa explice acest fenomen. In 1936 J.M. Keynes publica "Teoria generala a mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", carte care fara nici o indoiala a influentat in cea mai profunda forma modul de viata al societatilor industriale in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Deciziile de economisire le iau indivizii in functie de veniturile lor, in timp ce deciziile de a investi sunt luate de intreprinzatori in functie de asteptarile lor. Nu exista nici un motiv pentru care economiile sa coincida cu investitiile. Cand asteptarile oamenilor de afaceri sunt favorabile, un volum mare de investitii va produce o faza expansiva. Cand asteptarile nu sunt favorabile, contractarea cererii poate duce la o depresiune. Statul poate impiedica caderea cererii crescandu-si propriile cheltuieli. Luand in considerare propunerile keynesiene, guvernele tarilor industriale au initiat o activitate politica de interventie crescandu-si progresiv cheltuielile si totodata rolul sectorului public. Keynesismul a fost adoptat ca paradigma dominanta de catre toate universitatile occidentale. Doar un mic grup, monetaristii, strans in ceea ce s-a numit Scoala de la Chicago sub conducerea lui Milton Friedman, au avut un spirit critic condamnand discretia in politica economica, excesivul rol al statului si propunand alternative bazate pe cele mai traditionale masuri de tip monetar. Criza economica din anii saptezeci s-a confruntat simultan cu inflatie si somaj, ceva inexplicabil pentru schemele keynesiene, le-a dat dreptate in multe ocazii. Toate guvernele tarilor occidentale si-au adoptat deciziile de politica economica bazandu-se pe scheme provenite din keynesianism modificate de catre propunerile monetariste. Microeconomia se ocup cu studiul comportamentului economic al diferiilor consumatori (teoria bugetar), al firmei (teoria produciei) si problematica mpririi bunurilor limitate si a venitului limitat. n cadrul microeconomiei indivizii sunt vzui ca for de munc, ca i consumatori ai bunurilor produse, pe care acetia le consum cu scopul de a-i maximiza folosina. Unitile de producie utilizeaz factorii de producie cum ar fi munca, capitalul, progresul tiinific cu scopul de a maximiza profitul. Macroeconomia este un domeniu al tiinelor economice. Spre deosebire

pentru ca se exprima prin valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate. Bunurile i serviciile ca rezultat ale activitii economice: esena iclasificri. Bunurile economice: Orice entitate, rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac onevoie economic dat Clasificare: dup origine:bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurarebunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare dup modul de circulaie:bunuri marf trec de laproductor la consumator prin piabunuri nonmarf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei dup scopul consumului:bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau deinvestiii) dup sectorul economic n care sunt produse:bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale) dup tangibilitate:bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentulconsumuluiservicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentulconsumului Trsturile bunurilor economice: sunt rezultat al aciunii (activitii) umane sunt utile sunt disponibile (accesibile) sunt rareRaritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raportcu nevoia sau nevoile economice generatoareRaritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat() Activitatea economic: ansamblul de aciuni umane, individuale sau

a lui Karl Marx. Economia mixt contemporan constituie o mbinare organic a sectorului privat cu sectorul de stat,a mecanismelor pieei cu reglementarea proceselor economice de ctre stat,a micilor ntreprinderi cu marile corporaii,caracterizate prin tendine monopoliste i oligopoliste, o mbinare a mecanismelor de difereniere social cu garaniile sociale. Cele mai cunoscute modele ale economiei mixte sunt: modelul american,modelul german, modelul suedez,modelul francez i modelul japonez. Modelul american este un model liberal,cu un nivel nalt al diferenierii sociale i cu o pondere redusa a sectorului de stat n economie.El se caracterizeaz prin crearea de ctre stat a condiiilor optimale de dezvoltare a antreprenoriatului,de stimulare a iniiativei private.Modelul american se definete de asemenea ,printr-un amestec minimal al statului n activitatea economic.n politica economic statul acord prioritate susinerii sectorului privat,ncurajrii concurenei,reglementrii proceselor economice prin mecanismul pieei. O trstur specific a acestui model este o difereniere enorm a sqalariilor.Un conductor de firm poate aveau un salariu de 110 ori mai mare dect un simplu funcionar al acesteia. Modelul francez,sau etatist,intermediar ntre modelul american i cel german,se deosebete printr-o pronunat tent dirijist.Sectorul privat se mbin cu un puternic sector public,rezultat n cea mai mare parte din mai multe naionalizri a ntreprindelor de stat.O alt trastur a acestui model este mbinarea mecanismelor pieei cu un sistem special de planificare indicativ. Modelul german,intitulat de obicei economia social de pia, se caracterizeaz printr-o mbinare reuit ntre exigenele pieei cu protecia social a populaiei,politica economic fiind plasat n spaiu ntre un liberalism tradiional i un dirijism statal forat.Sectorul de stat n economie se ridic pn la 30 % .Totodat n modelul german ,spre deosebire de cel american ,asistena medical i nvmntul snt gratuite.Un rol deosebit este acordat sistemului bancar,banca central beneficiind de o autonomie deplin i servind drept mecanism de reglementare a activitii economice. n fine,n modelul german ntre salariul unui ef de firm i funcionarii

de microeconomie, macroeconomia lucreaz cu mrimi agregate, cerceteaz comportamentul economiei n general, cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forei de munc, rata inflaiei sau oscilaiile conjuncturale. Macroeconomia ncearc s gseasc explicaii pentru aceste oscilaii, s gseasc factorii de control relevani i s stabileasc dependenele acestora. n centrul ateniei teoriilor macroeconomice se afl, n final, rolul pe care statul l are n ntreg contextul economic; din aceste teorii deriveaz cerine adresate politicii economice. Guvernele ncearc s modifice mrimile care sunt semnificative din cauza considerrii ex-post. Astfel, prin modificri ale impozitelor, dobnzilor sau a cererii statului, scopuri definite politic, se urmresc alte scopuri cum ar fi stabilitatea nivelului preurilor, gradul de ocupare complet a forei de munc sau creterea economic. Mrimile macroeconomice joac un rol important n procesul politic de legitimare, deoarece pot fi interpretate de alegtori ca un indiciu asupra calitii muncii guvenului. Mondoeconomie , presupune o abordare globala a fenomelor si proceselor economice. In cadrul lui se solutioneaza asemenea probleme ca : comertul international, transportul, turismul, organizatiile internationale, coopararea internationale, relatiile economice internationale, campanii internationale.

socializate,destinate s obin bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice Forme ale activitii economice: dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective) dup gra dul de prelucrare a bunurilor de consum:sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipients e c t o r u l secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare s u p e r i o r sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor dup transparena n raport cu contabilitatea naional:activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea publicproductoare de mrfuri: agenii economici propriuziiproductoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice

acesteia diferena de salariu este relativ mic ,doar pin la la 24 ori. Modelul suedez se definete prin accentul pus pe politica sociala care urmrete scopul reducerii inegalitii de avere.Acest obiectiv se realizeaz printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor n favoarea pturilor nevoiae.Stabilind o rat nalt a impozitelor,statul acvumuleaz n minele sale pn la 60-70 % din PIB,mai bine din jumtate care este folosit apoi n scopuri sociale.Sectorul de stat joac un rol important.Cea mai mare parte a serviciilor(medicin,nvmnt..) sunt gratuite. Modelul japonez (paternist) s-a format dup cel de-al doilea rzboi mondial,n condiiile cnd statul nipon ,avind nite cheltuieli militare nensemnate,n cuatarea cilor de valorificare a avantajelor sale corporative, a purces la procurarea masiv a patentelor i licenelor noilor descoperiri i tehnologii americane i europene.Acest model se caracterizeaz printr-un rol important jucat n viaa economic de marile coorporaii susinute de ctre stat i aflate ntr-o competiie puternic ntre ele i un rol activ jucat de stat n programarea economic.O trstur deosebit a modelului japonez const n faptul c nivelul salariului rmne mereu n urma creterii productivitii muncii.Acest fapt permite reducerea permanent a costurilor i ca urmare o competitivitate sporit a mrfurilor japoneze pe pieele internaionale.Salariile efilor de corporaii japoneze sint doar de 17 ori mai nalte dect salariile funcionarilor simpli.