Irak punctul de cotitura in politica internationala americana

De mult timp razboiul din Irak tine capul de afis in stirile internationale. Aproape in fiecare zi aflam despre noi atentate soldate cu multi morti si raniti, escaladarea conflictelor interetnice, descoperiri macabre de cadavre decapitate si avand urme de torturi, intalniri la nivel inalt avand Irakul ca subiect principal, etc. Totodata din surse alternative de informare putem afla despre adevaratele teluri ale prezentei americane in Irak, actiunile degradante pe care unii soldati precum si unitati speciale le inteprind torturand detinuti, violand femei, sau omorand familii intregi in propria lor casa. Din ce in ce mai des comparat cu un nou Vietnam, Irakul devine pe drept cuvand un punct nodal pentru multe evenimente care vor avea loc in viitor. Despre mai multe proiectii posibile ale evenimentelor din Irak vom vorbi in cele ce urmeaza, punctand anumite aspecte pe capitole de interes.

Motivatiile reale ale razboiului din Irak - Scopul oficial pentru care Administratia Bush a invadat Irakul a fost de a-l opri pe Saddam Hussein sa produca si sa foloseasca arme de distrugere in masa. La mult timp dupa ce invazia a avut loc, aceste arme nu au fost gasite si probabil nici nu vor fi gasite niciodata, pentru ca nu exista. Singurele ocazii in care Saddam a folosit arme chimice a fost cand s-a razbunat pe locuitori din diverse sate irakiene. Desi inca de dinaintea invaziei, mai multi specialisti in informatii au atentionat Administratia ca Saddam nu are si nu produce asemenea arme, Bush nu a tinut cont de opiniilor lor avizate ci a preferat sa asculte de irakieni aflati in exil si care ar fi spus orice ca sa-l indeparteze pe Saddam de la putere. Nici Bush de fapt nu punea mare pret pe opiniile lor dar acestea ii serveau de minune propriilor interese, asa ca a preferat sa-si marginalizeze proprii lucratori in serviciile de informatii, generand astfel o foarte primejdioasa ingerinta politica in activitatea serviciilor secrete, care practic au lucrat la ordin ca sa produca dovezile necesare sustinerii tezei ca Saddam ar fi posedat armele respective. Dupa ce acest motiv de atac s-a dovedit neintemeiat, Bush a afirmat doar ca rasturnarea unui dictator este un rezultat suficient de bun care sa justifice razboiul. Este intr-adevar un motiv foarte bun, dar daca aceasta ar fi motivatia principala a interventiei americane, de ce nu au facut-o si nu o fac si in legatura cu alti dictatori, care din pacate exista inca in diverse tari, iar unii dintre ei au chiar rezultate mai sangeroase decat cele ale lui Saddam? Un exemplu simplu este Darfur, in care deja suntem confruntati cu o situatie de genocid la scara mare. Un alt motiv invocat de Administratie pentru razboiul din Irak a fost lupta antiterorista, si in

special eliminarea retelei Al-Qaeda, desi niciodata nu a putut fi demonstrata vreo legatura intre Saddam si acesta organizatie terorista. Pentru oricine care cunoaste macar superficial istoria Al-Qaeda, acest motiv este cel putin hilar. In primul rand multi dintre fondatorii AlQaeda sunt de fapt originari din Arabia Saudita si au familii si legaturi acolo. Dar Arabia Saudita este un foarte bun prieten al SUA in zona, asa ca Bush nu s-a gandit nici o clipa sa o atace. Pe de alta parte in Irak Al-Qaeda a devenit foarte activa abia dupa invazia trupelor americane si de fapt dupa cum chiar serviciile secrete recunosc, la ora actuala Irakul a devenit o pepiniera foarte importanta pentru teroristi, inclusiv pentru Al-Qaeda. Ajungem astfel la motivele reale ale prezentei americane in Irak: 1. Petrolul Irakian Irakul exporta inainte de razboi aproximativ 520 milioane de barili de petrol pe an. La cotatia actuala de aproximativ 65$/baril, asta inseamna aproape 34 miliarde de dolari pe an (fara preturi de productie). In statele arabe pentru firmele extractoare functioneaza sistemul 50%-50%, adica 50% din castiguri revin statului iar 50% firmelor care extrag si exporta. Tinand cont ca practic americanii au controlat atribuirea tuturor contractelor din Irak si in special a celor legate de petrol, marea majoritate a firmelor din domeniu sunt americane, si deci aceste firme ar castiga aproximativ 17 miliarde dolari pe an. Din pacate pentru americani costurile razboiului au fost imense si din ultimele estimari se apropie de 350 miliarde de dolari. De fapt se aproximeaza ca daca lucrurile continua in ritmul actual, vor ajunge curand la $400 miliarde. Pentru a ne face o imagine despre ce inseamna aceasta suma, castigurile bugetare ale Romaniei pe anul 2005 au fost de aproximativ $73 miliarde. Facand calculul, rezulta ca o tara precum Romania ar trebui sa lucreze in mod exclusiv si neintrerupt vreo 5 ani si jumatate doar pentru a acoperi costurile acestui razboi. Revenind la calculul castigurilor din petrol, doar pentru a se acoperi costurile razboiului firmele americane ar trebui sa functioneze timp de mai bine de 23 de ani si din sumele rezulate doar o parte se vor reintoarce la contribuabilul american, cel care a platit de fapt pentru razboi, iar cei mai multi bani vor reveni firmelor respective. De fapt situatia este chiar mai proasta decat atat pentru SUA, fiindca evolutia evenimentelor conduce catre o tot mai mare autonomie a Irakienilor fata de americani (si poate chiar o retragere americana din Irak), astfel incat firmele americane nu vor putea dispune de monopol pentru petrolul irakian. 2. Iranul Iranul a fost pus de Bush pe axa raului si de mult timp la Washington se urzesc planuri pentru a ataca aceasta tara. Intr-un fel Iranul este considerat premiul cel mare pentru americani si mult din politica externa americana converge catre a subjuga aceasta tara. De fapt daca ne uitam pe harta, Iranul practic incetul cu incetul a fost incercuit de o prezenta americana militara: Afganistan, Turcia, Arabia Saudita, Pakistan si mai nou Irak sunt toate tari care imprejmuiesc Iranul si care adapostesc baze militare americane sau cel putin au o politica puternic pro-americana. Din oricare dintre aceste tari (sau simultan) se poate lansa o ofensiva impotriva regimului de la Teheran. Aceasta ofensiva ar avea doua mari teluri: acapararea petrolului Iranian (exporturi de peste 900 milioane de barili pe an) si eliminarea amenintarilor pe care Iranul le-a proferat la adresa Israelului, privind stergerea de pe harta a acestuia din urma. Faptul ca mai nou Iranul s-a angrenat intr-o activitate accelerata de generare de combustibili nucleari, nu poate decat sa accentueze presiunea strategilor de la Washington si Tel Aviv de a gasi cat mai repede o solutie la aceasta problema. Cum sunt perceputi americanii in Irak? Daca la inceput americanii au fost perceputi ca niste eliberatori de catre populatia irakiana, din cauza ca l-au indepartat de la putere pe Saddam Hussein, la scurt timp totusi perceptia s-a schimbat radical si acum ei se bucura de o reputatie foarte proasta in randul populatiei locale. De fapt cand americanii au intrat in Bagdad, un locuitor a focut o profetie care s-a dovedit valabila: timp de 6 luni veti fi priviti ca eliberatori, dupa care veti deveni trupe de ocupatie. Si asa s-a si petrecut. Iata cativa dintre factorii care au condus la aceasta:

- cazurile celebre de tortura a prizonerilor aflati in custodie americana la Abu Ghraib precum si in alte locuri de detentie. Ultimele dovezi arata in mod cert ca aceste acte de tortura nu au fost practicate in mod intamplator ci au avut loc ca urmare a politicii Departamentului de Aparare al SUA. - actele abominabile comise de unii soldati americani, cum ar fi violuri urmate de uciderea intregii familii pentru stergerea urmelor, sau masacre in randul populatiei civile ca urmare a uciderii unor camarazi de arme. - desconsiderarea la care sunt supuse obiceiurile si religia locala: exista cazuri in care Coranul, cartea sfanta a Islamului, a fost ars sau aruncat la WC, multe tabu-uri in special sexuale impuse de Islam au fost luate in ras, etc. In randul unei populatii fundamentalist religioase, aceste acte nu au putut decat sa duca la o stare de revolta anti-americana. - razboi purtat in zonele populate sunt zile in care aviatia americana intreprinde peste 30-40 de raiduri impotriva unor cartiere cunoscute ca centre ale insurgentei. In aceste zone sunt bombardate si mitraliate case si chiar oamenii pe strada, evident fara sa se stie daca sunt rebeli sau nu. Armata se plange ca rebelii se ascund printre civili si nu are cum sa actioneze altfel, dar a distruge o cladire intreaga si a omora pe toti care locuiesc acolo doar din cauza ca intrun apartament s-au ascuns niste rebeli, nu este o actiune care sa trezeasca prea multa simpatie. - in Irak aproape nimeni nu mai crede in motivele lui Bush pentru care a fost declansat razboiul. La fata locului se constata foarte clar lupta de interese economice si cum firmele straine si in special americane urmaresc sa puna mana pe resursele tarii. Cel mai adesea acesta se face prin intermediul unor oameni politici Irakieni, care sunt marionetele americanilor. - datorita incapacitatii americanilor de a stabiliza tara, la ora actuala Irakul se confrunta atat cu lipsuri cronice de alimente si chiar de energie, cat si cu un risc tot mai mare al vietii. Cum este perceput Irakul in America? La inceputurile razboiului, pe de-o parte din cauza dorintei de razbunare pentru atacurile de la 11 Septembrie, pe de alta parte datorita intensei politici de manipulare dusa de Administratia Bush pentru a motiva razboiul, americanii au fost in majoritate favorabili interventiei. Confruntati cu realitatea faptului ca nu s-au gasit arme de distrugere in masa, ca populatia locala nu este favorabila prezentei americane si ca din ce in ce mai multi americani mor in Irak, totodata felul in care s-a comportat armata in Irak si chiar faptul ca apar probe ca au fost mintiti in legatura cu razboiul, populatia americana a inceput sa-si schimbe opinia. La ora actuala sondajele indica o sustinere populara doar de aproximativ 35% in favoarea razboiului si in continua scadere. Ca un termen de comparatie, Nixon si-a dat demisia din functia de presedinte cand sustinerea pentru actiunile lui a scazut la 24%, inainte de aceasta avand loc ample manifestatii de protest. Ultimele alegeri legislative din America nu au facut decat sa confirme viziunea publica americana in privinta razboiului. Bush, ca reprezentant al Partidului Republican, a reusit prin sustinerea razboiului sa provoace pierderea alegerilor de catre republicani, in ambele structuri ale legislativului american. Acesta situatie este cu atat mai evidenta cu cat republicanii aveau conducerea legislativului de 12 ani neintrerupt. Pe langa razboi, au mai fost si alte cauze cum ar fi diverse scandaluri sexuale sau politici economice proaste in care republicanii au fost amestecati, dar in principal rezultatul la alegeri este vazut ca fiind o consecinta a pozitiei fata de razboi. Datorita acestor evidente, chiar Bush a fost nevoit sa-si schimbe oarecum politica. Inainte el afirmase ca va continua razboiul din Irak chiar daca ultimii lui sustinatori vor mai fi doar sotia si cainele sau. La ora actuala se incearca o moderare a tonului, astfel incat sa existe o iesire onorabila pentru toata lumea. O prima victima a aceste schimbari de atitudine a fost Donald Rumsfield, fostul Secretar al Apararii si considerat cel mai aprig sustinator al razboiului din Irak. Rumsfield a fost si cel care a a aprobat torturarea prizonierilor din centrele americane. Bush l-a sustinut mereu pe Rumsfield, dar pana la urma presiunea opiniei publice a fost atat

de mare incat a trebuit sa renunte la el si sa permita inlocuirea acestuia cu o figura mai moderata. O alta pierdere a lui Bush dupa alegeri, este demisia lui John Bolton din fruntea delegatiei americane la sediul ONU. Acesta era un alt dur al Administratiei Prezidentiale si a fost numit direct de catre Bush la ONU, eludand procedurile parlamentare. Acum Bolton a trebuit sa demisioneze, fiindca mai mult ca sigur ca Democratii, avand controlul ambelor camere legislative, l-ar fi demis cu prima ocazie. Bolton este recunoscut pentru modul lui dur si fara simt politic de a actiona, el afirmand la un moment dat ca: daca cladirea ONU si-ar pierde zece etaje, nimeni nu ar pierde prea mult din aceasta.

Armata americana Printre cei mai nemultumiti de razboiul din Irak sunt chiar soldatii americani. La inceputurile interventiei americane, oamenii fiind de buna credinta si fiind intoxicati de propaganda Casei Albe in privinta armelor de distrugere in masa si a teroristilor, au fost fericiti ca pot sa dea o mana de ajutor la eliminarea acestora. Dupa ce si-au dat seama ca de fapt razboiul nu are cauzele care le-au fost spuse, militarii americani sau trezit in fata unui adevar dureros: desi ei au fost crescuti in spiritul unor libertati umane fundamentale (care mai ales in America sunt tinute la mare cinste, ele constituind visul american), s-au trezit deodata in postura unor trupe de ocupatie, care nu au deloc sprijinul si sustinerea populatiei locale si care nu difera cu nimic de alte trupe de ocupatie din istorie. In acest fel idealurile lor au fost spulberate. Pe de alta parte specificul de gherila a razboiului din Irak face ca pericolul sa nu fie doar localizat pe campul de lupta ci sa pandeasca peste tot, in orice moment. Oricand o bomba poate exploda la trecerea unui convoi american sau lunetisti pot sa tinteasca in patrule. Cand patrulezi langa un camarad si brusc acesta este impuscat de un lunetist, singurul lucru care iti ramane in minte este ca la fel de bine puteai sa fii tu victima. Toti acesti factori au dus la o scadere dramatica a moralului soldatilor americani, multi dintre ei avand depresii severe sau caderi psihice. In acelasi timp rata sinuciderilor din armata americana este cea mai mare din lume. Un factor mai putin cunoscut de opinia publica este urmatorul: datorita progresului medicinii si a faptului ca se foloseste tot ceea ce este posibil pentru ca soldatii sa primeasca primul ajutor cat mai repede, procentul mortalitatii a scazut foarte mult comparativ cu alte razboaie. In schimb a crescut mult numarul celor care trebuie sa traiasca avand urmele unor rani sau distrugeri ale corpului lor. Multi soldati isi vad camarazii devenind invalizi inca de foarte tineri si spulberandu-li-se multe din visele lor de viitor. In acelasi timp faptul ca multe dintre atacurile impotriva armatei sunt realizate cu incarcaturi explozive, a facut sa apara si un alt fenomen: unda de soc a exploziei trece prin blindajul vehicolelor si prin echipamentul de protectie si are un efect distructiv in special asupra creierului. Este ca si cum capul cuiva ar fi agitat foarte puternic, in asa fel incat creierul se izbeste distructiv de peretii cutiei craniene, suferind leziuni definitive. Din acest motiv multi soldati care au supravietuit exploziei unor bombe au severe leziuni cerebrale, amnezii, scaderea simturilor, paralizii, pierderea memoriei, etc. Din aceste motive armata americana nu mai doreste sa ramana in Irak. Exista chiar strangeri de semnaturi pentru ca trupele sa fie retrase. Un sondaj recent a relevat faptul ca doar 40% din soldati mai cred ca fac un lucru bun, iar 60% doresc sa plece cat mai repede. Nu este vorba

doar de soldati simpli ci si de ofiteri superiori, care in acest sens au luat legatura cu foruri superioare politice si militare pentru ca trupele sa fie retrase. Inca nu este vorba de o rebeliune a armatei, dar este de asteptat ca daca Bush nu va face ceva in acest sens chiar armata sa nu-l mai asculte. Opinia internationala - Un sondaj realizat cu ocazia Revelionului 2006-2007 a revelat faptul ca in toata lumea Bush este cel mai antipazitat lider politic. In Europa cota lui de popularitate nu trece de 20-25% iar in America e in jur de 35%. Premierul britanic Tony Blair, care l-a sustinut pe Bush in campania din Irak, deja a fost fortat sa-si anunte demisia prematur, in 2007. Alti lideri europeni isi reconsidera pozitiile in privinta ajutorului dat americanilor. Angela Merkel si executivul german se folosesc de toate mijloacele pentru a evita trimiterea de trupe germane in zonele fierbinti din Afganistan si urmaresc sa le mentina in zone pasnice. Mai multe tari deja si-au retras trupele din Irak, le-au redus semnificativ sau elaboreaza programe de retragere a trupelor. Practic nu exista nici o tara a carei populatie sa doreasca ramanerea trupelor in Irak. Mai ales dupa dezvaluirea cazurilor de tortura de la Abu Ghraib, precum si alte fapte inumane savarsite de soldati americani, curentul international care cere retragerea din Irak a devenit tot mai puternic si insistent. Consecintele interventiei americane din Irak La ora actuala cea mai presanta problema a Administratiei Americane si a lui Bush in special este sa gaseasca o solutie onorabila de a iesi din situatia irakiana. Singurul motiv valabil pe care Bush il mai poate invoca este faptul ca daca Americanii se vor retrage, tara va ramane victima a razboilui civil dintre suniti si shiiti (cele doua mari curente religioase ale Islamului, analogice ortodocsilor si catolicilor in Biserica Crestina). Bush se agata cu disperare de acest motiv, pentru a convinge americanii sa ramana in Irak, desi istoria a dovedit in marea majoritate a cazurilor ca sub ocupatie straina, tensiunile si revoltele in randul populatiei intotdeauna cresc, nu scad. Motivul e foarte simplu: orice ocupatie se intereseaza in primul rand de nevoile proprii si nu de cele ale tarii ocupate. Pe termen mediu si lung, oricum vor aparea o serie intreaga de fenomene, care vor avea o influenta majora, chiar hotaratoare asupra politicii externe americane si asupra felului in care alte state vor privi America:

1. Trupele americane si-au pierdut o mare parte din statutul de aducatoare de democratie si de civilizatie. Evident soldati care tortureaza, violeaza si ucid in masa oameni nevinovati nu pot fi aducatori de civilizatie. Din acest motiv pe viitor americanii nu vor fi bine veniti in nici o parte a globului, unde ei ar dori sa se manifeste militar. In acelasi timp si altor state care in trecut au cooperat cu americanii din punct de vedere militar, le va fi mult mai greu sa o faca, chiar daca liderii lor vor dori aceasta, din cauza opozitiei propriei opinii publice. 2. Credibilitatea motivelor americane pentru o interventie militara va suferi foarte mult. Deja toata lumea stie cum a mintit Bush pentru ca America sa intervina in Irak. Astfel, in viitoarele interventii credibilitatea motivelor invocate va trebui sa fie dincolo de orice dubiu, altfel americanii din start se vor trezi singuri si etichetati ca demarand un razboi nedrept. In viitorul apropiat aceasta consecinta se va repercuta in special asupra Iranului, pe care Bush demult doreste sa-l atace. Acum nu va mai putea sa faca asta decat cu niste motive foarte bine intemeiate, care deocamdata lipsesc. Iranul inca nu a intreprins in privinta programului sau atomic nici o actiune care sa fie clar dedicata realizarii armei atomice. Tot ceea ce s-a realizat

pana acum de Iran poate fi foarte bine justificat prin dorinta de a obtine energie nucleara in scopuri pasnice, asa ca Bush nu are nici un motiv sa poata sa atace. 3. Opinia publica americana s-a trezit din visul de a fi doriti cu bratele deschise in toata lumea. Inclusiv in Irak, soldatii americani se asteptau sa fie primiti cu flori, cum a fost in Europa eliberata de sub hitleristi. Acest lucru nu s-a intamplat, ci dimpotriva armata s-a vazut tratata aproape imediat ca o armata de ocupatie. Acum le va fi mult mai greu conducatorilor americani sa-si minta propria opinie publica, pentru ca oamenii deja au vazut ca nu sunt bine primiti in alte parti, indiferent de ceea ce le spun proprii conducatori. 4. In cazul unei retrageri, cei care au declansat aceasta invazie vor pierde cele doua mari premii: petrolul irakian si posibilitatea atacarii Iranului. In acelasi timp, multi din Administratia Americana, in frunte cu Bush, vor suferi o infrangere umilitoare si poate chiar se vor vedea pusi in fata unor anchete parlamentare sau procese declansate de organizatii de sustinere a drepturilor omului. Din pacate istoria ne-a furnizat foarte multe situatii in care din cauza orgoliului unui lider incapabil sa-si recunoasca greselile a suferit o tara intreaga. Acum este in joc orgoliul lui Bush si din cauza aceasta intreaga America sufera. Totodata, la fel ca dupa razboaiele din Vietnam si Coreea, o anumita perioada de timp americanii vor sufla si in iaurt si nu vor dori sa mai intervina prea repede militar in diverse situatii. 5. S-a demonstrat clar ca pentru castiga un razboi nu conteaza doar forta militara. Desi armata americana ar surclasa practic orice oponent din Irak pe campul de lupta, intr-un razboi purtat in zone civile si cu inamici ascunsi, aceasta putere militara nu-i serveste la nimic. Aproximativ la fel s-a petrecut si in razboiul Israel-Hezbollah in care o miscare de gherila practic a oprit una dintre cele mai puternice armate din lume. Deja in academiile militare americane se pun la punct alte metode de a purta razboaiele viitorului, in care un accent tot mai mare va fi pus nu pe actiunile militare in sine ci pe convingerea populatiei locale ca se petrece un lucru bun. In acest sens se preconizeaza ca armata sa intreprinda actiuni de constructie in zonele ocupate, distrugerile civile sa fie tinute la minim, populatia civila sa fie pe cat posibil ajutata, programe internationale de dezvoltare sa fie demarate cat mai repede in zona, etc. In acest fel intr-adevar o armata ar putea aduce un progres real intr-o zona de conflict. Daca aceste planuri strategice intr-adevar vor fi puse in practica, ar fi foarte bine. Din pacate inconvenientul lor major este urmatorul: de cele mai multe ori o interventie militara nu este una altruista, purtata spre binele populatiei ocupate, ci urmareste anumite scopuri precise, cum ar fi accesul la resurse sau la o situatie geopolitica si strategica mai buna. Aceste scopuri vor fi aproape imediat observate de populatia locala care ii va trata pe ocupanti ca pe niste hoti de resurse sau ca pe niste straini care le dicteaza lor politica nationala. Noua strategie va putea fi pusa cu adevarat in aplicare doar daca scopul real al interventiei este unul umanitar, de exemplu pentru a opri epurari etnice, dislocari fortate ale populatiei, etc. Din cele prezentate mai sus Irakul este in mod cert un punct de cotitura pentru politica externa americana. Primul rezultat major este ca disponibilitatea Americii de interventie externa directa a scazut foarte mult. De acest lucru este foarte constient Iranul, care a indraznit mult mai mult sa joace un rol activ in zona. La fel Coreea de Nord poate fi mai linistita ca nu va fi atacata curand. Pe de alta parte Israelul, care se bazeaza foarte mult pe sustinerea americana se vede acum nevoit sa se descurce din ce in ce mai mult singur, in special in privinta Iranului. Imaginea Americii a avut foarte mult de suferit in lume, iar multi lideri politici ezita sa mai faca orbeste pe placul americanilor. Populatiile locale au vazut pentru a doua oara in 2006 ca intr-o lupta de gherila o forta mica poate cu succes sa reziste unui ocupant mult mai puternic, daca are sprijinul populatiei locale. Astfel mult mai multe tari si regiuni vor avea curajul sa-si ridice mai mult vocea in privinta diverselor aspecte internationale. Deja organizatii internationale paralele ONU sau chiar specific anti-americane au fost create. Razboiul impotriva terorismului s-a dovedit a fi in primul rand o minciuna pentru a justifica

actiuni militate de acaparare de resurse sau de a obtine controlul. Terorismul international de fapt chiar a inflorit din Septembrie 2001, fiind alimentat in special de nemultumirile populatiei asuprite direct de catre americani sau de catre marionetele acestora. Sa speram ca lectia razboiului din Irak va fi bine invatata de catre toata lumea, in asa fel incat istoria sa nu se mai repete, cel putin nu prea curand. Oricum istoria americanilor in Irak inca nu s-a incheiat si Irakul este foarte posibil sa rezerve si alte surprize.