menialitate de brinzari nu putem avea. Ovicit s-ar inver-| guna in epoca neastré autori, editori si public sd wmileased literatura — reducind-o la nivelul unet simple meserti lucrative, lipsita de orice misiune nobild si atirnind in intregime de tapajul reclamei — gindirea tot va sfirgi prin a invinge dispreful ce-o copleseste si aseimpune. — Am gresit si eu, la inceput, luat de curent. Am ineer- cat marea cu degetul, izolind pe la diversi editort fran- cezi citeva lucrdri, dintre cele mai bune. Rezultatul e cd astizi aceste carfi nu-mi mai produc nimic, ucise inainte de a fi trait, iar lectorul nu mai peate sd si le Pega reeditarea lor izolaté fiind aproupe imposibild. In tard insé n-am ficut nimie ca si merit impristierea! etirtilor mele, asa cum se vad editate azi. N-am alergat dupa nici wn fel de chilipir, ba chiar am propus mereu unr contract de exclusivitate, acceptind bucuros partea mea de sacrificiu. N-amt fost infeles decit, acum in urmd, la ,,Cartea Romdneasci*, de care md leagé un angajament temeinic. Sper cd el va da roadele asteptate : adicd reunirea intregei mele opere intr-o singura colectie, frumos prezentata. Dacd ingratitudinea vremurilor imi va cere, in acest scop, sd fac. concesii materiale justificate, le voi face orieind. Rog si mi se respecte aceastd dorintd si in ziua cind nu voi mai fi, sacrificindu-se interesul material, celui moral. * 4 Ag fi avut multe de spus, in aceasté introducere. Reaua stare a sdndtdtii nu mi-o ingdduie. Lucrez, mdcinat de febra si silit de nevoia de a-mi cistiga piinea. Totusi, citeva explicatii sunt necesare. 4g Dupd cum se vede, volumul de fatd e intiiul dintr-o serie, care ar putea si cuprindd vreo duzind, dacd as avea zile sa-~mi duc opera pind la capdt. : Care e acest capdt ? E Viata lui Adrian Zografi. In jurul acestui personaj graviteazd tot ce-am povestit pind acum si voi mai povesti. El e tipul lucrdtorului idealist, cu oarecare cultura de autodidact, cu oarecare talent de scriitor si cu mult spirit de independenté. Aceastéi din urmd particularitate 12vdrat betegug intr-o0 epocd de totald abdicare « litdfii, cum e a noastra — il pune pe eroul meu in permanent cu acci care ar trebui sa-i fie toverisi oltd, dar care, din motivul sus-numit, ti devin pe ite dugmani inversunaft. Adrian a trait prin multe parti ale pamintului amestecat prinire tot felul de oameni, istoria viefii mai curind un film episodic dectt un roman, mai ales imoasa ,,psihologie® e cu totul absentdé. Ndzuiesc sa sez contemporanilor mei o vastd frescd realistd, prea ilustratd cu acel soi de ,,documentatie* care e la emina oricui si nu dovedeste nimic, ci bizuindu-se mult pe elementul autobiografic, pe faptul trait, cut de toti gi care nu poate fi contestat autorului, ict eroului siu. Acesta din urmd nu va fi deloe modelul lwptétorului alist“ contemporan, asa cum il vedem reprezentat de doud tabere de la extrema stingd si de la cea dreaptd, cum nu va semana nici tipului anost si anacronic de mijlocul acestor extremitafi. Adrian e un exclus al ror curentelor sociale din vremea noastrd, wn singura- Asa ca felul lui de a gindi nu va avea ecou decit muti firziu, atunci cind eatremele de azi tsi vor fi dat arama pe futd, in materie de ,,idealism*, si cind se ve fi nevoia de a reactiona impotriva lor. Din punct de vedere al originalitéfii operei mele, ¢ nt ca nu pretind sd fiu profet in tara mea, nici sd fac de autor roman, Sunt wn autor care e nevoit sa 2 orice forma nationala dat fiind ed scrie intr-o limba dind. Cu. totul altfel as face o carte, dacd ag sti cui © ez librarict romanesti. De aci, sciderea fatald ¢ nalitati luerarilor mete, opuse celor iesite din pane atilor mei romani. z. Cite dificultdéftt am de invins, n-o vor sti decii care ur avea ribdarea sa confrunte, linie cu linie, le texte, N-ag putea spune in ce mdsurd am reugit fac sé nu se simté ci e 0 traducere, nici de cite ori am 4Adrian habar n-avea.de toate acestea, dar sim{éay din vreme in vreme, ci. mamé-sa.nu era muljumita de dinsul. EI n-o privea. Sta cu ochii pironi{i in paémint, la picioarele lui, unde mii de amifttiri, mii de sim{aminte felurite, contradictorii, cind vesele, cind triste, se perindan ca in vis. Totusi, el zirea picioarele mame-si, care isi schim- bau-des locul, nerabdatoare. » te pomenesti c-o fi vrind s-astept si eu ca dinsa, in-picioare !* isi zicea el. Din respect pentru cine ? Stapinii — cei doi frati Thuringer — nu pot a la bueatarie. Sunt niste ,domni“ prea mari; si ,,fepeni ea tofi nemfii*. S& fie din respect pentru ,,madam“ Carolina, mama coanei Ana? Sau chiar pentru coana Ana ?- “pr pentru Mitzi, sora acesteia ? Haida-de ! Pe toate trei, astazi stapine de ,,casa one $i femei cumsecade, dealtfel, Adrian le stia de mult, dar pe atunci nu le cunoscuse ca pe niste ,,cucoane mari*. — Cu sase ani in urmé, copil de-abia scdpat din cursul primar, locuise impreuna cu ele in aceeasi casi din Piata- Saraci. In vremea aceea, ,,madam* Carolina tocmai isi pierduse bérbatul, ,,domnul* Miller, fost mecanie pe primele locomotive ‘sosite in Romania, apoi pensionar si paralitic. Adrian admirase mult sravitatea acestui batrin care, infepenit in jilful lui, citea ziua si noaptea Berliner Tageblatt si Frankfurter Zeitung. .Saracia domnea pe-atunci fn familia Miller, dar Adrian observase c& la nemti sdracia putea sa fie demna. Nu se pomenea la ei haine rupte sau murdare, aga cum vedeai la ,,ai nostri‘. lar cirpelile, totdeauna iscusite, greu de descoperit. Cit despre bucatarie, cu sume de _nimic, »madam“ Carolina reugea sj faureased gustoase minca- ruri, ba chiar si prajituri. Totusi, mizeria hdrtuia din ce in ce mai tare pe biata vaduva si pe cei patru copii ai ei, trei fete si un baiat, dintre care nici unul incé nu-si scotea piinea. Traiau cu totti, indatorindu-se pe unde puteau. Se imprumutau pind si la mama lui Adrian, cea mai sirman’ dintre vaduve. Apoi, datornicii, mai ales bacanii si brutarii, devenisera agresivi. A trebuit sa vindaé din mobile, una cite una, ca sa aib& ce minca. 16a Sfirsit, lasind toatA rusinea la o parte, Ana, cea i in virsta, hotari si intre servitoare la fratii Max si ard Thuringer, mari exportatori de cereale, la Braila, s in care se desfiisoaré cronica noastra si, in vremea , port clocotitor de activitate. e e aflim in primii ani ai acestui secol. WNorocul veni fara intirziere si rasplateascé barbafia i si frumoasei Ana Miiller : dupa sase luni-de ser- in casa Thuringer, domnul Max, seful casei, lua in itorie pe blonda guvernanta a gospodariei lui. Acest gest, foarte natural la oamenii civilizati, inchise va usi domnului Max si facu putin scandal printre aitasii de bastind ai urbei, mai toti scoboritori. din i ai boierilor de altadata. ,S-au bosumflat ? — Atita paguba !“ isi zise ferici- sot, foarte ,,filozof* si nicidecum veninos, cu atit mai it cu cit era amarnic de miop si-] lasau rece toate betele batjocoritoare ce-ar fi putut sa-l-intimpine prin . El isi purta mindra peste tot si o duse s-o plimbe ar la Viena, la Berlin, la Venetia si pe Coasta de Azur. Doamna Thuringer, din parte-i, stiu sa-si . pastreze matatea si modestia. Ca si mai inainte, ea nu lipsi o zi - a-si face singura ,,cosni{a*, se mulfumi numai cu o vitoare, pe care o ajuta voiniceste sa duca la bun irsit treburile unei gospodarii atit de mari si facu din opria-i mama bucatireasa casei, cu toate opunerile ytuluisiu. _Netagaduit, »madam*“ Carolina nu fu singura care isi 4 fiica la Thuringer, indata dupa casdioria acesteia, aproape toati familia Miller veni si-si gaseasci lingad mai mult un azil decit o ocupatie. Acest eveniment se in miscare mecanismul imbicsit al viefii monotone celor doi holtei. Un mare numar de fuste voioase, miro- sind a cura{enie, aeriseau toati casa cu neincetatele lor la, miroseau placut, afara de aceea a batrinei bucAta- , care, neavind decit una si iubind mult ,,schnapsul“, ‘cam scapa pe poalele rochiei, cu care mailura cimen- _bucitariei. Dar ,,madam* Carolina nu piarasea. dome- 1] ei decit ca s& se ducad s& se culce, asa ca nu facea suparare nimanui. E vimitilor bogati poate si le trdsneasci prin cap. Dar al ei trebuia si se cdsdtoreased cu o fata ,,de “ si cu zestre. In privinta asta, ciocoi ori calic, ,lumea la noi gindeste la fel. e n privinta asta, Adrian nu gindea nimic, n-avea nici 0 e preconceputé Ba chiar se intreba uneori de ce enii amestecd ideile cu carnea poftitoare ? Cum poti -vorbesti de casatorie, de zestre, de conditie sociala, _inteligen{i si de cultura, cind nu-i vorba decit de ie padtimasa ? Netdgaduit, din dle earnii femeiesti, Adrian nu “cunos- ineé decit culoarea si mirosul, dar acestea ti ajungeau ‘si-si dea seama ci, desi avea capul plin de ginduri, venea un mic animal supus, de indaté ce o femeie rd ii biciuia vederea cu stralucitoarea ei comoar& tru- 4. Ah, in asemenea momente, la atingerea acelei i nevizute, el se simtea gata si lesine de placere. bogata parte din el se golea cu violenta, ca sa faci loc alte parti, cu totul deosebita, dar la fel de bogata. nimicea in el o grea comoara de ginduri tumultuoase, re forma baza vietii sale intime : frumusefile din cirti din natura, prietenie, nazuinti, idei de dreptate sociala, aga-i avere, adunati cu doud brate de baiat sdirac, se psa pe loc. Pentru un moment. Si ca s& faced loc unei ii devastatoare ce debuta cu gingasie, ca o adiere de mingiieri: avintul impetuos caitre aceasta ara trupeascé a femeii. S-o atingA doar cu un deget ; mene, si uneori, poate, sd-si lipeased de ea obrazu-i Nu cerea nimic mai mult. Nici nu stia din ce era t acest ,,mai mult“. Caci firea lui pasionat& nu admitea ,totul si se redued la acea experientd vulgara cu care si se laude orice puslama si pe care el o judeca banal’, prea miarginité, prea lipsita de exaltare. Camarazii Ini, ori nu stiau nici ei nimic, ori erau bili si-l faci sii intrevadi intinderea pasionald a tui act final. Oricum ar fi fost, él respingea cu dez- st descripfiile ce i se faceau. Ele erau prea grosolane, josnite si, uneori, chiar injurioase, Femeia era redus&é la rangul de obiect de placere, sclava i. Sau se fiicea din ea un dusman, un tiran. igEa nu era nici_una, nici cealalté. Pentru Adrian, femeia era o tovardsi a omului, voioasa lui complice ori parteneré. Si mult, mult. mai-dragu{a decit el, in- ciuda tuturor mizeriilor pe care aceasta pastune le comporta. El o vedea bogat& de culori, de linii delicate, de forme voluptuoase, de finete senzuala. Ea era giuvaerul existentei barbatului. Acesta putea.sa fie bun, puternic, viril, viteaz, dar ii. lipsea prima calitate a fiintei umane, in materie de senzualitate : gratia. O femeie, trecind pe lingd un barbat, putea sa-] fac& ferieit si si-i lase o amintire nestearsdé, numai invaluin- du-l cu gratia ei. Risul si plinsetele unei femei amintesc neincetat cea mai frumoasa virsta a vietii umane : copila- ria. Pina si furia ei te face sa simti.cé femeia nu e facuta pentru truda care sluteste. Astfel, Adrian vedea in femeie cea mai vie dintre toate operele de arta. Si adesea, fericit de locul enorm pe care femeia il ocupa in sufletul lui, el se intreba daca bucuria ce i-o aducea dinsa nu facea cit mul{umirea ‘ce-o simfea citind cutare pagina de Balzac, ori iubind cu toata pasiu+ nea-i-amicala pe Mihail, sau. desfatindu-se intr-o zi de libertate totala pe malul Dunarii lui dragi. In. fond, aceste mari ramuri ale existentei pasionate trebuie si aiba acelasi trunchi si aceeasi radacina, isi zicea el. Caci incepea si simtd cA toate il incalzeau si-] bucurau deopotriva. O iubire, cedind locul alteia, nu-i micsora fiinta, dimpotriva, completindu-se amindoua, il imbogateau. Ceva si mai mult, prin natura lor profund deosebita, aceste pastuni inlaturau. spinul rivalitatil, a earei intepatura otraveste inima, umilind-o. Adrian observA ca servitoarea n-avea nici o grafie. Era numai atitatoare, cu tinara ei carne alba. El] o dori un moment, apoi cochetiriile ci. putin grafioase 1 lasara nepasator. El se ghemui si mai mult pe scaunel si-se gindi Ja Mihail, la ultima lui lectura, la libertatea-i pe care avea s-o piarda peste un moment. Gindul c&i.o s& fie servitor il intristé putin, dar el cauta sd-si facd inima.buna. La urma urmei, trebuia. sa-gi cistige piinea. Si apoi, ca baiat de alergatura, n-o si fic ca in puscarie, ci mai mult pe-afaraé, prin oras, prin port, 20in¢a-o Ia gunoi. Curge mereu gazul din ea, desi o fiecare saptamina. 4 mA ocup eu de ea, doamna, zise Adrian. Am en, bun tinichigiu. El 0 si-i vie de hac, pement si mincati, barem ? intreba Ana. pe oe ! Nici Bernard, nici eu. Cum sa mineaim, ele miroase a gaz ? Si murim de foame amindoi ! itoarea tocmai trecea pe linga ei. Ana ii trase un abecilo ! Stii bine cd lampa din sufragerie curge : ui cana cu lapte sub policandru ? o dezmierda pe obraz : fu te ‘supdra, Maus’! De asta data, ne vom multumi mt si cafea neagra. Cine e tindrul acesta ? Adrian, despre care ti-am vorbit, fiul spaldto- stre. Ji-l prezint: el va fi baiatul nostru de Phe + Thuringer era un om inalt, voinie, cu privirea : si pirul cérunt. Ca sa distinga trisdturile fetei lui , el trebui s&-i vire aproape sub nas cele doua le ochelari ce purta in permanenta : arte bine, aprobaé el cu bundtate. Cauta, baiete Si ne scapi de pacostea asta de gaz care curge prin ri. j trada Gradinii Publice, ca s& se ducd in Pia{a na 0 lua pe bulevardul Carol. Nu e drumul cel mai v bulevardul acesta e poate unic in lume, prin acr, de cer si de spatiu pe care o cuprinde. Larg piile Elyzee din Paris si inci pe-atita de lung, el e le doud nesfirsite siraguri de cisute, aproape nici j pe atunci, dar avind fiecare fizionomia ei pro- ala ei, zorzoanele ei. Ai fi zis cd erau-niste lelite stind una ling’ alta de-a lungul trotuarului. In rile cu zile frumoase, soarele, cerul albastru, isi aci leaganul, intirziind cit mai mult timp cu pu- jan fu recunoscitor Anei de-a fi luat calea aceasta, ‘drag lui, din cite avea Briila. Mergind spre tirg de stapina si prietena tui, el nu stia cum s&-i mul- 25once din ochi, reluind drumul, faré s& mai xc! té gindi Ana. Spunea drept ma-sa cind ne ea cum isi petrece noptile citind. Se vede !“ A vedea nimic, bineinteles, dar tindra stapina nu-si ica altfel caracterul prietenului ei servitor. — isi zise Adrian, rectificind 0 gindire din dimi- a — da, nimie nu poate intrece fericirea pe care femeie gratioasa. Si totusi... Cite mn-o intrec ! fea o lovitura in iniméa, de cite ori constata zidar- i sentiment. Lui ii placea si vada in toate absolu- radarea vreunuia dintre avinturile lui, ii lasa in uri a cdror amaraciune n-o Biiteh, invinge. Rana de nevindecat. el, de ce trebuia ca Ana sh vorbeasci de acea stu- hestiune de ,,leafa“, tocmai in clipa in care ea il de fericit ? El nu-i cerea nimic, nici macar s&-l sdrute m&nusa ori o minec& a bluzei. Dealtfel, utut sé-i sdrute, cu aceeasi placere, vestmintele se- de corp. Caci, venind de la ea, care era un model cel mai neinsemnat Iucru il facea fericit, De ce, beasca de ,,leafa* ? spulbera aceste ginduri triste, pe care, dealtmin- ora. Observind tacerea lui prelungita, ii zise : ii de ce era mama aga de furioas& ? Are necaz pe dca ma banuieste. banuiala ? Un amant. ai, intr-adevar ? r de unde ! Un flirt, asta-i tot; iti jur ! a cine-i flirtul acesta ? sa-] vezi numaidecit la piafaé. E un profesor de a. er ci n-o si te acosteze pe stradi! In cazul fer si nu fiu de. fa{a, ma intore acasa. opri. puca de braf, rizind : cumva esti amorezat de mine ? ezat ? Nu! Amorezat e profesorul d-tale de asa cum ar putea si fie amoreza{i cdrutasii 27de adineauri, de ce nu ? Pentru mine, d-ta esti cu totul alt- ceva. Ceva ce n-ai putea fi pentru ei. D-ta esti, vei fi in curind, izvorul de energie care ma face si suport stares mea de servitor in casa d-tale, si aceasta, c-o vei voi sau nu vei voi-o, cdci nu-ti cer nimic. Ceea ce iau eu, nimeni nu mi-o poate refuza. i De data asta, Ana fu inciudataé ca nu putea sa-si dea seama daca Adrian ii facea complimente ori isi ridea de ea. Totusi, comparindu-] cu numerosii ei curtezani, putu si eonstate ci Adrian era singurul tindr care fi vorbea cu 0 faa atit de inspirata, o privire atit de profunda. Se simti magulita, caci il considera ca pe un baiat foarte instruit. desi servitor. Si voind sa-1 minuneze, opunindu-i pro- priile ei cunostinte, fi zise surizind si atingindyu usor obrazul cu virful degetelor inmanusate : — Tu imi amintesti un personagiu dintr-un roman) intitulat Majestatea Sa Banul si Alteta Sa Amorul. ‘ Adrian o privi aiurit si gindi : ] ,Nu-ti amintese nici pe. dracul, dar chiar si casa, tot imi. “esti draga cind imi surizi eu ochil tai mari, albastri, cu gropitele din obraji si cu cele douad rinduri de mart’ i-] tare ale dinfilor tai. Iaté de ce-as munci si la ocna, da‘:i m-ai trimite, ba sunt gata sa rabd sa fii acostata si ‘de toti profesorii de gimnastic&i din lume“. — Daca ifi plac romanele, fi-zise el, da-mi voie si ti le procur eu, dar nu mai pune mina pe toate ,,Majestatile si Altetele* astea in fascicole. Astea-s romane pentru birjari sau baieti de pravalie. : In‘epoca aceea, cam pe la 1900, Piata-Mare din Braila) oferea un spectacol demn de penelul unui pictor gsi de avintul lirie al unui poet. Nu produsele meritau acest omagiu artistic, ci vinzdtorii, sau mai curind vinzatoarelec. Tarance, toate. Batriioare, cu umerii obrajilor inca fra- mosgi, cu privirea strengareasca’, gata s& te iscodeasci, gi cu buzele incretite si fuguiate, usor pornite pe lauda dar si pe ocara. Tinere maritate, cu frumosi sini, doldora de laptc. scogi la lumina zilei si virifi in gura lacoma a unui prunc. Acestea aveau ochi reci si rautaciosi, gonind privirile indis- erete. Se mai aflau codane cu fefe rusinoase, cu cautatura 28 =