CRITICA RATIUNII PRACTICE - Immanuel Kant Legea fundamentala a ratiunii pure practice Filosof german s-a n scut si a murit

t la Konigsberg, n Prusia oriental . Reputa ia sa filosofic se ntemeiaz pe cele trei opere fundamentale :  Critica ra iunii pure ( 1781 )  Critica ra iunii practice ( 1788 )  Critica puterii de judecat ( 1790 ) n 1785 a mai publicat Fundamentele metafizicii moravurilor . Gndirea politic a lui I. Kant s-a dezvoltat dup Revolutia francez si are ca idee central c politica trebuie s se ncline naintea moralei, ntruct el este esen ialmente un filosof al moralei, care considera c marea problem este totdeauna morala . Morala si politica trebuie s se afle n leg tur , pentru c o adev rat politic nu poate face un singur pas, f r a da respectul cuvenit moralei . Dar punctul de plecare al eticii lui I. Kant este libertatea , principiul moralei este autonomia vointei Aceasta face referire la faptul ca principiul etic ce sta la baza vointei unei persoane poate fi oricand considerat ca fiind un principiu conform caruia se construieste o anumita lege universala. Kant porneste de la exemplul geometriei, ca fiind stiinta pura ce impune anumite legi practice care conduc la o judecata practica. In geometrie, ratiunea umana se conformeaza unor legi date, iar omul trebuie sa actioneze pur si simplu in modul descris de acestea; prin urmare,apare aici o problematica a vointei. Adica, vointa noastra este obiectiv determinata de legea respectiva. Astfel ratiunea pura, practica implicit, se conformeaza unei legi. Vointa este considerata ca fiind independenta de anumite conditii aparute in urma experientei persoanei in cauza. Prin urmare ea este pura. Totusi, este determinata de legea (aici geometrica) in fata careia este supusa, iar aceasta formeaza conditia primordiala a tuturor maximelor vointelor umane. Sa nu ne gandim insa ca exista o formula, conform careia trebuie sa se actioneze intotdeauna intr-un anumit mod pentru a obtine efectul scontat, deoarece atunci am reveni la existenta unei conditii empirice. In esenta, ratiunea respecta o regula ce modeleaza vointa umana,la nivelul principiul etic ce o conduce. Astfel, omul gandeste prin prisma acestui principiu si sesupune legii obiective construite pe baza acestuia. Pentru a putea considera o lege ca fiind fundamentul unei ratiuni pure practice, trebuie sa analizam daca nu cumva ea a fost obtinuta in urma unor experiente anterioare. In

cazul lipsei unor conditii empirice, inseamna ca ne bazam pe o ratiune pura care este baza a unei legi. Ratiunea pura, implicit practica, conduce la formularea unei legi universale etice, morale.Putem analiza aici o confruntare intre ratiune si vointa, ce ia nastere deseori la nivelul judecatiifiintei umane, atunci cand aceasta analizeaza cat de rationale sunt faptele ei. In acest caz ratiuneacompara intotdeauna principiul etic de baza (maxima) al vointei cu vointa pura, ea insasi.Intrucat omul este o fiinta afectata de nevoi, exista de cele mai multe ori o maxima a vointei salecare contrazice legea morala. De aceea Kant considera aceasta lege ca fiind un imperativ, ceporunceste neconditionat. In cazul de fata, omul poate urma doua cai. Prima cale, il constrange la a se opune maximei vointei sale, deoarece ratiunea impinge la obligatie si indeplinirea uneidatorii. Aici am putea spune ca liberul arbitru este afectat, dar el este totusi coordonat sub semnullibertatii. Cea de-a doua cale pe care o poate urma, este de a incalca legea morala. Aici insa,intervine o rezistenta din partea ratiunii practice,plasand intelectul mai presus de nevoie,dorinta.In inteligenta atotsuficienta, apare conceptul de sfintenie ce nu permite realizarea unei maxime care sa contravina legii morale. De aceea, acest tip de inteligenta este clasat deasupraobligatiei si datoriei. Insa, acestmodel de vointa sfanta nu poate fi luat decat ca ideal la nivelulactiunilor unei fiinte umane; iar necesitatea apropierii cat mai mult de acest ideal, este o idee pecare legea morala pura (bazata pe o vointa sfanta) o pune intotdeauna omului in fata, inainte caacesta sa ia o anumita decizie. Totusi, relitatea inseamna imprevizibil, iar imprevizibilul inseamna incertitudine. Prinurmare, impunerea vointei sfinte in fata ratiunii umane nu devine certitudine, iar cei ce contrazicaceasta sunt ei insisi in primejdie, deoarece nu traiesc in conformitate cu realitatea celorlalti.

CONCEP IA LUI I. KANT DESPRE LIBERTATE Filosof german s-a n scut si a murit la Konigsberg, n Prusia oriental . Reputa ia sa filosofic se ntemeiaz pe cele trei opere fundamentale :  Critica ra iunii pure ( 1781 )  Critica ra iunii practice ( 1788 )  Critica puterii de judecat ( 1790 )

n 1785 a mai publicat Fundamentele metafizicii moravurilor . Gndirea politic a lui I. Kant s-a dezvoltat dup Revolu ia francez si are ca idee central c politica trebuie s se ncline naintea moralei, ntruct el este esen ialmente un filosof al moralei, care considera c marea problem este totdeauna morala . Morala si politica trebuie s se afle n leg tur , pentru c o adev rat politic nu poate face un singur pas, f r a da respectul cuvenit moralei . Dar punctul de plecare al eticii lui I. Kant este libertatea , principiul moralei este autonomia voin ei, pe care Kant o aduce din planul politic social n planul interior al moralit ii. Kant este preocupat de ideea modului n care omul devine pe deplin om si tot el r spunde c acest lucru se poate realiza doar n plan moral, ca plan al ra iunii practice, al ac iunii omului n via a sa concret . n orice ac iune uman bun , omul si exprim voin a sa si esen a sa uman . Omul se exprim si se reveleaz pe sine n ac iunea practic pe care o ntreprinde cu un scop moral , bun . Pentru Kant a ac iona moral , adic bine , nseamn a- i face datoria . Oamenii ca fiin e ra ionale nu exist numai ca centre de cunoastere de sine si de ceea ce este n afara lor , ci si ca agen i ai unor ac iuni practice .n aceast postur de posesori de ra iune practic , oamenii nu realizeaz doar niste fapte , ei ac ioneaz , dar n mod autonom , n func ie de voin a lor , respectnd legea moral . Numai n acest caz omul nu se las ac ionat din afara lui . Individul liber , n concep ia lui Kant este o fiin autonom n esen a sa , creator de valori si scopuri a c ror autoritate const tocmai n faptul c ele sunt dorite n mod liber. A-i trata pe oameni ca fiin e neautonome, nseamn a-i confunda cu niste obiecte supuse legilor naturale , ca niste fiin e dependente total de stimulii exteriori, care ar alege doar prin manipularea lor de c tre conduc torii lor , sau amenin a i cu for a , fie prin promisiuni si recompense . A-i trata astfel pe oameni este echivalent cu a-i considera incapabili s -si determine n mod ra ional, singuri, gndurile si faptele . Credem c unul din meritele ce l-au f cut pe filosoful I. Kant s r mn definitiv n filosofia lumii, este modul n care a tratat raportul dintre cunoasterea ra ional , moral si libertatea omului . Legarea indisolubil a acestor trei fundamentale instan e ale vie ii omenesti , dependen a lor reciproc si total l fixeaz pe Kant printre cei ce au n eles esen a umanismului ca unitate a cunoasterii, moralei, libert ii si a lui Dumnezeu . Acest punct de vedere al libert ii , dac s-ar putea impune concret n via a fiec rui om , societatea ar ar ta altfel , ar fi sigur mult mai bogat , si ntr-o stare de autentic libertate a omului . Aspectul distructiv , generator de dezordine , de libertinaj , de prost gust , pe care-l genereaz o libertate nenso it de cunoastere si moral a datoriei ar disp rea si ar prevala aspectul umanist , profund si autentic al libert ii propriu - zise , al libert ii constructive , creatoare si benefice omului . Dac n planul cunoasterii strict teoretice problema care se pune este aceea a adev rului si falsului , n planul ac iunii practice a omului problema care se pune este aceea a unei ac iuni corecte si bune , adic a facerii datoriei morale . Desi datoria si libertatea ni se par opuse , ele se condi ioneaz reciproc n concep ia lui I. Kant , deoarece dac facerea datoriei morale , a ac iunii bune si corecte este condi ia libert ii , tot astfel nimeni nu poate ac iona conform legii morale a datoriei dac nu este liber . Pe de alt parte omului , libertatea ns si i-ar fi r mas necunoscut n absen a legii morale a datoriei . Practicarea moralit ii ne impune ideea de libertate . De la legile lumii naturale

care se petrec n virtutea legii cauzalit ii nu ne putem abate , exist ns un domeniu al existen ei n care omul este unic autor al faptelor sale , pe care le produce n virtutea voin ei sale libere , autonome si nu ca urmare a unor constrngeri exterioare , si anume , domeniul ac iunilor practice , morale . Dac omul nu ar fi agentul tuturor acestor ac iuni ale sale , atunci existen a sa uman si-ar pierde sensul . Lipsa moralit ii si a libert ii goleste de sens , de rost, ns si existen a omului ca fiin social . Kant ne arat c aceeasi ra iune care ne spune c natura este o expresie a leg turilor cauzale , necesare , ne arat si c , n aceast lume extins si la existen a social uman trebuie s existe si libertate , adic omul s se considere liber n actele sale . Pe de alt parte , ns si exercitarea actului gndirii, al ra iunii, este un exerci iu al libert ii, f r de care n-am avea asigurat esen a de oameni, identitatea noastr ca fiin e sociale . n via a social , ca si n natur exist legi, numai c pe cele morale, politice, economice le creaz omul nsusi, iar supunerea sa fa de aceste legi nu este o privare de libertate, ci chiar expresia libert ii ns si . M supun legilor, dar unor legi pe care eu, omul le-am creat si impus mie nsumi. De aceea libertatea este supunere fa de legile morale, sociale, dar fa de legi pe care noi singuri ni le-am prescris . Sunt liber n m sura n care persoana mea nu este nl n uit , aservit de nimic pe care nu-l pot controla . Or , legile societ ii nu numai c sunt produsul omului, dar ele pot fi controlate de om . Aici si poate omul exprima capacitatea de a fi liber , adic de a transcende legilor implacabile ale naturii, n crea ia si controlul legilor sociale si al ac iunii lor n via a practic , moral , social a sa . Libertatea nu este o consecin a lumii naturale , ea este chiar o precondi ie a cunoasterii noastre practice, morale, politice, religioase, artistice etc. Libertatea devine un principiu fundamental al ac iunii umane, f r de care ea, ac iunea noastr ca fiin e sociale nu poate s existe . Ac iunile omului sunt ntotdeauna inten ionale, ele decurg din voin a lui . Pentru om ac iunea nu nseamn doar un fapt realizat , ci si ntrebarea Ce trebuie s fac ? , problem ce ine de ra iunea sa pur . Dar ac iunea nu devine real dac nu apare si ntrebarea De ce s fac acest fapt ? , adic omul caut un temei, o motiva ie a ac iunii sale . La Kant , motiva ia ac iunilor libere este atunci cnd ea se plaseaz nu n sfera afectelor, a sentimentelor, dorin elor, ci n sfera ra ionalului . De aceea filosoful, identific libertatea nu cu suprimarea dorin elor, sentimentelor, ci cu rezisten a la ele, cu dominarea lor prin intermediul ra iunii . Dac ra iunea pur emite judec i adev rate sau false, ra iunea practic emite imperative ale ac iunii umane, motiva ii care se adreseaz omului ca agent al ac iunii , voin ei sale . n acest moment putem vorbi de libertatea real a omului. La Kant libertatea e definit ca puterea omului de a voi un scop, un imperativ al ac iunii, pentru sine nsusi . Dac omul si fixeaz scopurile si imperativele, motiva iile ac iunii sale n afara constiin ei , voin ei sale, atunci libertatea lipseste, ntruct omul este supus unei instan e din afara sa, care-l determin s ac ioneze . Cnd o ac iune nu este cu adev rat determinat de voin a sa proprie atunci omul nu este liber . El este liber atunci cnd o ac iune este numai a lui . Voin a este autonom si este surs a libert ii atunci cnd omul ac ioneaz n conformitate cu ea si ac ioneaz sub determinarea propriei sale ac iuni, care-i fixeaz scopurile si mijloacele de realizare . Libertatea , spunea Kant, este libertatea pe care omul o ob ine , de a fi guvernat de propria sa ra iune . Supunerea omului fa de scopurile, motiva iile, propriile imperative fixate de ra iunea sa

nu este echivalent , cum am fi tenta i s credem, cu lipsa libert ii, ci din contr , aceasta este chiar libertatea real a omului . Aici omul nu se supune cuiva str in, exterior siesi, ci propriei sale ra iuni si voin e . n aceasta const libertatea omului ca fiin social . Autonomia voin ei nu este echivalent cu a face omul ce vrea el, ci ea nseamn motiva ia oric rei ac iuni umane numai pe ra iune, nu pe impresii, sentimente, dorin e . Omul liber nu este acela ce ac ioneaz numai n func ie de aceste instan e psihice subiective, ci acela ce le domin prin ra iune, si le st pneste, nu le d fru liber si nu face din ele surse ale motiva iilor ac iunilor sale . La ce i-ar mai folosi omului ra iunea ca o tr s tur identitar dac n-ar fi ea sursa ac iunilor sale, care numai atunci, cunoscute si elaborate ra ional, duc la libertate propriu zis a omului n via a sa concret ? Dac am concluziona am putea spune c I. Kant l-a ridicat pe om la adev rata sa demnitate de fiin ra ional , capabil nu numai s produc idei adev rate sau false, dar s -si si prescrie siesi principii, norme, legi morale, politice, religioase dup care s ac ioneze liber . Libertatea este o demnitate de natur ra ional a omului si ea const n : a) dominarea propriilor dorin e, interese, prin ra iunea noastr ; b) autonomia omului fa de cauzalitatea natural ; c) ac iunea individului n conformitate cu ra iunea si voin a proprie; d) supunerea fa de legile create si prescrise propriei sale vie i de c tre el nsusi . Am putea de asemenea , concluziona c pentru I. Kant a fi liber nseamn a fi st pnul propriei vie i, axate pe ra iune si pe legea moral a datoriei . Omul liber este n acelasi timp agentul, ct si depozitarul tuturor valorilor create de el si numai astfel el devine scop n sine . Omul liber este n acelasi timp cel ce n virtutea legii datoriei morale i trateaz pe semenii s i ca pe egalii s i si le respect libertatea . Astfel orice om liber si prescrie singur limitele libert ii sale, adic el nu va face orice vrea el si va face ceea ce nu-i mpiedic si pe ceilal i oameni s fie liberi . Constrngerea devine autoconstrngere a fiec rui om liber si ea const n respectul libert ii tuturor . Conform acestui fapt urmeaz c noi nu trebuie s ne folosim niciodat de alt persoan , f r s inem seama de autonomia sa , nu trebuie s trat m niciodat o alt persoan ca un mijloc pentru a ne realiza un scop, ci ntotdeauna ca un om, ca un scop n sine . Altfel spus, Kant formuleaz legea datoriei morale ca o obliga ie pentru libertatea noastr , si ea nseamn s ac ionez astfel nct s tratez umanitatea n persoana mea sau a altuia , ntotdeauna ca un scop si niciodat ca un mijloc . Dac vom trata oamenii ra ionali doar ca mijloace ale unor scopuri proprii, atunci nseamn s neg m libertatea omului, singura care, spune Kant, merit tot respectul nostru . Voin a oric rui om ra ional este una universal - legislatoare, numai asa poate func iona libertatea. Omul ra ional are o perspectiv special asupra lumii , adic el vede ac iunile sale sub aspectul libert ii sale , adic sub pav za voin ei si ra iunii proprii . Marele filosof german a considerat omul ra ional si cu voin autonom cea mai de pre valoare, care nu trebuie n numele nici unui scop s fie for at s fac ceea ce nu vrea, ceva la care nu consimte . Kant credea c valoarea ns si nu reprezint dect ceea ce este f cut prin ac iunea liber a oamenilor si c nu exist valoare mai mare dect individul nsusi . n acest sens I. Kant preciza c : Nimeni nu m poate sili s fiu fericit n felul s u , chiar dac motivul ce ar inspira o asemenea ac iune ar fi foarte valoros .

Libertatea n sine este o valoare uman esen ial , care realizat , face din om un scop suprem al existen ei, un scop n sine, si-l fereste de a fi transformat de for e exterioare siesi ntr-un simplu obiect, ntr-un mijloc . Aceast concep ie kantian despre libertate este inima umanismului liberal , moral, si politic, care n secolul al XVIII lea a fost profund influen at si de J.J. Rousseau . Valoarea esen ial devine individul uman dotat cu ra iune, dornic de a fi condus n ac iunile sale numai de scopurile si finalit ile fixate de ra iunea si voin a proprie, f r a depinde de for e din afara constiin ei sale, care l-ar putea devia de la propria sa esen . Acest individ este liber n sensul c ac ioneaz n func ie de coordonatele ra iunii si voin ei sale, respectnd ns libertatea celorlal i si respectnd pe to i oamenii ca pe sine nsusi . Teoria lui Kant despre libertate are un profund caracter umanist si este un ghid teoretic benefic omului n ac iunile sale libere