You are on page 1of 101

Tehnoredactare computerizată: GAMBIT s.r.I.

Editor: Daniel Stoenescu Corectura aparţine autorului

Gheorghe Cârstea

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului

TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
pentru examenele de definitivat şi gradul didactic II

ISBN: 973-99256-6-9

Editura ANDA Bucureşti, 2000

CUVÂNT INTRODUCTIV

Apariţia unei publicaţii despre educaţie fizică şi sport, sub aspectele lor fundamentale de ordin teoretic şi metodic, nu constituie o noutate, nici pentru cititori şi nici pentru specialiştii domeniului. Important este, în primul rând, faptul că anul de apariţie este mult contestatul şi controversatul 2000, autorul publicaţiei dorind ca evenimentul să fie un fel de bilanţ al activităţii personale pe această dimensiune. Şi mai importantă este, în al doilea rând, "destinaţia" acestei publicaţii. Dintotdeauna, autorul acestor rânduri a avut ca finalitate centrală sprijinirea colegilor preuniversitari de specialitate, care parcurg - cu multe dificultăţi - traseul examenelor de definitivare în învăţământ şi de obţinere a gradului didactic II. Totul, evident, în contextul crizei informaţionale din domeniu, mai ales în mediul rural, dar nu numai! • Calitatea lucrării trebuie să fie apreciată numai de către "beneficiari". Aprecierile unor colegi din A.N.E.F.S. Bucureşti şi din celelalte secţii sau facultăţi de profil nu vor schimba opiniile autorului. Sub aspectul conţinutului, în prezenta publicaţie nu sunt aduse noutăţi de amploare faţă de ediţiile anterioare. Importante sunt, însă, sistematizarea şi ~' mai ales - accesibilitatea informaţiilor. "Contestaţiile" pentru exprimarea în termeni prea accesibili şi mult mai puţin "academici" se primesc numai de către autor, fără "intermediari". Studenţii (mai ales cei de la A.N.E.F.S. Bucureşti), "excluşi" premeditat din categoria beneficiarilor acestei publicaţii, vor dispune - după bănuiala autorului - de un amplu sistem informaţional ultramodern şi "academic", care va produce - de data aceasta după convingerea autorului - o şi mai densă "ceaţă" în tranziţia din domeniu. Categoric, unii studenţi care îşi cunosc adevăratul interes profesional, vor putea intra şi în posesia prezentei publicaţii. Autorul, ' Prof. univ. dr. Gheorglie CArstca A.N.E.F.S. Bucureşti

.

.......................96 VTII.......3................... 187 XVII........ Instruirea programată în educaţie fizică şi sport..... .............. Criteriile de evaluare.....58 VI......................................................| EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT...............................................5............... ..........153 XVI.............118 X. Consideraţii generale...100 LX....90 VUI........98 VIII.......TIP VI................... Indicii somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului ...95 VIII..... Caracteristici generale................................... " Calităţile motrice.............. 183 XVII..2...........l........l................. Metodele de evaluare...... Modelarea şi modelele în educaţie fizică şi sport...116 X.................................. 60 VI.........................3................................ .............................. Metodele de instruire...........101 LX.... Consideraţii generale........ Elementele de conţinut ale celorlalte laturi ale educaţiei generale...5..... Cunoştinţele teoretice de specialitate.................5.................................l....... .......... Consideraţii generale......102 TENDINŢE ŞI ORIENTĂRI METODOLOGICE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT X.............5......................... Problematizarea în educaţie fizică şi sport.............2....... . Principiul intuiţiei... Planul calendaristic.................. Conţinutul evaluării........................... METODELE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT IX................114 X............. ..................................174 XVII..................................................... Autonomia în educaţie fizică şi sport............................1..................... JOCURILE DE MIŞCARE ÎN.6....4......... EVALUAREA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT XVII............ PRINCIPIILE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT VIII......................................148 XV.................59 VI.. Principiul accesibilităţii..................160 XVI.....................7........ Principiul legării instruirii de cerinţele activităţii practice 99 VIII......................................... ...........!.197 \ ) VEL PROGRAMA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ...........2...94 VIII................................164 XVI......................** BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..........................................3.......................... ..................\ EXERCTŢTILOR FIZICE . Principiul sistematizării şi continuităţii....... Algoritmizarea şi algoritmii în educaţie fizică şi sport .............3..........................122 ! XII....................109 X.... Planul tematic anual........99 VIII...................................................2........... ......................... ................... Planul de lecţie ....... SISTEMUL FORMELOR DE ORGANIZARE A PRACTICĂRII J EXERCIŢTILOR FIZICE________......... Principiul participării conştiente şi active.............. Consideraţii generale...................4................ Sistemul Naţional de Evaluare ..........80 VI.................................2..............3. COMPONENTELE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV ŞI ALE ACTIVITĂŢII INDEPENDENTE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT VI.............................192 XVII.......................... 156 XVI.... PRACTICAREA INDEPENDENTA A........................4............................ .....4........ . l X.............................. 119 ............. Consideraţii generale.....................................110 X........................................ Deprinderile şi priceperile motrice.... PLANIFICAREA ÎN EDUCAŢEE FIZICĂ ŞI SPORT XVI...........89 XI................................... Tratarea diferenţiată în educaţie fizică şi sport ...............................................61 VI..................................................................................... ........ 8 ...........192 XVII..6.... LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT............113 X..............4.............................. 126 XIII............ EVIDENŢA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT................................................. 1.............2.l.....132 i | XIV.......................7...............6. Principiul însuşirii temeinice .................

Cunoştinţele respective trebuie obţinute prin cercetare. TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI CA DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE I. printr-o extremă sinteză. Remarcabil este aspectul de diferenţiere treptată. Ştiinţa şi-a constituit statutul său complex în timp. după o metodologie progresiv pusa la punct. Aceste condiţii. Evaluarea etc. unele cu-statut de "graniţă". S-a ajuns în etapa actuală la nivelul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti.semnificaţii diferite. ■ să existe noţiuni bine şi unitar conturate. Termenii de ştiinţa şi ştiinţific au primit . Generalităţi Ştiinţa presupune un volum semnificativ de cunoştinţe privind un domeniu al vieţii sociale. pe aceeaşi coordonată temporală. ca unele capitole din Teoria şi Metodica educaţiei fizice şi sportului (învăţarea motrică. a ştiinţelor. ■ să clasifice şi să cuantifice propriile categorii şi probleme. cerinţe. unele la nivel de concepte sau categorii.) să fie propuse şi acceptate ca discipline ştiinţifice de sine stătătoare! Tot în timp s-au cristalizat condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cunoaştere de tip ştiinţific. principii etc. concretizat în apariţia a noi şi noi discipline ştiinţifice.I. ■ să existe metode proprii sau adaptate de cercetare. uneori. ajungându-se până a se afirma că ştiinţa este .tot pe dimensiunea temporală .un rezultat a ceea ce fac oamenii de ştiinţă! Există multe clasificări ale ştiinţelor. • să se stabilească legi. naturii sau gândirii. determinată de etapele dezvoltării social-istorice. nici denumirile. nici conţinutul acestor discipline nu sunt prea clare. . sunt următoarele: * să existe obiect/domeniu propriu de cercetare/studiu. Deşi. după criterii extrem de diverse şi nu întotdeauna "ortodoxe". în urma verificării în practica avansată a unor ipoteze. care conduc la validarea statutului de disciplină ştiinţifică. norme. specifice obiectu lui/domeniului de cercetare/studiu. 11 .l.de fapt . printr-o evoluţie neuniformă.

Dacă nu era aşa. Fără a analiza conţinutul acestor metode (acest obiectiv revenind altei discipline din planul de învăţământ: "Metodologia cercetării ştiinţifice"). pentru ca apoi să asistăm la o evoluţie neuniformă. statistico-matematică etc. dorind să sintetizeze sau să esenţializeze preocupările acestor discipline ştiinţifice.şi realizarea altor obiective (n. Obiectul/domeniul lor de studiu îl constituie. medici şi pedagogi din perioada umanismului şi iluminismului. fenomenul de practicare a exerciţiilor fizice. imediat după Renaştere. implicit. Mai târziu. Statutul . drept consecinţă. în Juncţie de caracteristicile etapelor social-istorice.Epistemologia. Aceste generalizări cuprind reflecţii sau chiar recomandări privind practicarea exerciţiilor fizice. b i n e şi aproape unanim definite.că "schema" nu este completă: .ba chiar necesară . Germania etc. pe care tot practica le verifică.n. Anglia. deci. psihologică. scientica . Se consideră că pe la jumătatea acestui secol s-a ajuns la o fundamentare ştiinţifică aproape completă a fenomenului de practicare a exerciţiilor fizice sub formele de educaţie fizică şi sport. Idei înaintate privind practicarea exerciţiilor fizice se întâlnesc şi în operele multor filosofi. ■ au noţiuni bine conturate. Renaşterea reconsideră practicarea exerciţiilor fizice. a fost prima care a prezentat condiţiile menţionate anterior. Secolul al XX-lea marchează maturizarea gândirii teoretice în domeniul educaţiei fizice şi sportului. . ■ au metode adaptate de cercetare. Franţa. conform denumirii. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului generalizează experienţa pozitivă obţinută pe cele două coordonate menţionate anterior de către practica avansată. psihopedagogică.) cu influenţe deosebite. rolul disciplinelor care o compun. Evul mediu înăbuşă brutal practicarea exerciţiilor fizice de către oamenii de rând şi. metode proprii de cercetare! Originea lor este pedagogică. mai ales. • au clasificat şi cuantificat propriile categorii şi probleme. Mai întâi s-au constituit disciplinele ştiinţifice de profil (în majoritatea lor) şi apoi s-a ajuns la "Ştiinţa" domeniului. asupra căreia nu sunt puncte unitare de vedere privind denumirea şi. fapt confirmat de cultura umanistă specifică acestei perioade istorice importante. după scopurile principale urmărite. Secolul al XVIII-lea înregistrează o creştere a preocupărilor teoretice privind practicarea exerciţiilor fizice. "aşezarea". consider necesar doar'ca ele să fie prezentate schematic. "educaţia fizică şi sportul". elaborând şi ipoteze. unele (cele din Suedia. Fundamentarea ştiinţifică în educaţie fizică şi sport s-a realizat etapizat. adică: ■ au obiect/domeniu propriu de cercetare/studiu. sigur disciplina se numea altfel! Dar.a confirmat şi completat aceste condiţii. sociologică.2.termenul de "perfecţionare" este esenţial deoarece dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică sunt influenţate şi de alţi factori ereditari sau de mediu!).adică ştiinţa despre ştiinţă . fiind supuse unui proces corect de adaptare. specialiştii au ţinut să consemneze că: "perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice" prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice sunt obiectivele fundamentale din domeniu. iar secolul al XLX-lea deschide o nouă perspectivă prin apariţia sistemelor naţionale de educaţie fizică şi sport. care este teoria cunoaşterii ştiinţifice. dezvoltarea gândirii teoretice specifice. deci locul şi.ca discipline ştiinţifice Teoria şi Metodica educaţiei fizice şi sportului sunt discipline ştiinţifice deoarece îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru validarea acestui statut. nefiind exclusă . Primele generalizări sunt semnalate chiar în cultura popoarelor antice. din diferite puncte de vedere. convins fiind .totuşi . Metodele de cercetare ştiinţifică a obiectului/domeniului menţionat sunt celefolosite de toate disciplinele care abordează. cel p u ţ i n pe plan european. Ele nu sunt. ■ au stabilit şi stabilesc legi în domeniul propriu de cercetare/studiu. 1.

« extinderea practicării exerciţiilor fizice în rândul populaţiei umane de diferite vârste. clima. Apariţia "Teoriilor" şi "Metodicilor" ramurilor sportive sau ale altor subsisteme din domeniu (cum este şi "antrenamentul sportiv") s-a petrecut mult mai târziu. Prezentarea lor este necesară şi pentru a le distinge de alte categorii de metode: de instruire. ■ apariţia grupărilor de educaţie fizică şi sportive? asociaţii. Sociologia educaţiei fizice şi sportului. se pune de acord Teoria . A existat o altă disciplină ştiinţifică înaintea Teoriei? Nici nu poate fi vorba! După "Teorie" a urmat logic "Metodica" domeniului. Se apreciază. ar însemna să negăm rolul principal al Teoriei. Metodica este o "teorie a practicii eficiente" sau o "teorie activă cu finalităţi practice".se'fac generalizări.. se poate vorbi de existenţa unei adevărate "Teorii" a domeniului cam doar după anul 1925. această dis ci pl ină vizează. Loc şi rol în "Ştiinţa" domeniului Teoria proprie domeniului educaţiei fizice şi sportului (numită astfel -iogic fiind vorba de "gândirea" asupra problemelor specifice!) s-a constituit rel at i v târziu faţă de apariţia cunoştinţelor dispersate despre practicarea exerc i ţ i i l o r fizice de către fiinţa umană. "Metodica" educaţiei fizice şi sportului s-a constituit aproape simultan cu "Teoria " aceluiaşi domeniu. De cele mai multe ori. 1-3. Concordanţa trebuie înţeleasă în mod dialectic.de Istoria educaţiei fizice şi sportului.Este normal ca toate aceste metode de cercetare. Teoria este cea care o ia înaintea Practicii. Indiferent cum a fost denumită {^'Metodica educaţiei fizice". In ambele ipostaze. este explicabil faptul că problematica "Teoriei" a fost extrem de vastă. realizarea în mod eficient a obiectivelor instructiv-educative specifice procesului de practicare sistematică şi ştiinţifică a exerciţiilor fizice. din care . In'oare/e Teoriei şi Metodicii educaţiei fizice şi sportului.în fond . între Teorie şi Practică trebuie sa 'existe concordanţă. Deci.printre altele .o urmează. în care Practica o poate lua înaintea Teoriei. Este prezent şi aspectul invers. valorificate critic (idei. următorilor factori: « introducerea educaţiei fizice ca disciplină în unităţile de învăţământ. în bibliografia de specialitate. punerea de acord între cei doi factori (Teorie şi Practică avansată. Organizarea şi legislaţia în educaţie fizică şi sport etc. deşi .i schemă. "Teoria instruirii". reflecţii. aşa cum am menţionat şi în alte lucrări/cărţi. în principal. aceste tipuri de instituţii -fiindcă între timp numărul lor este de ordinul zecilor . ea aborda toate aspectele din domeniu. baza materială.) şi adaptate necesităţilor actuale şi de perspectivă.cu Practica rudimentară din multe "zone" ale domeniului. adică cel de stimulent pentru Practică!). de educaţie. din păcate. federaţii etc. ceea ce nu poate constitui un argument pentru cei care revendică aceeaşi "arie curriculară" şi în prezent! Au apărut -logic . Noţiunile. Este vorba . b) Moştenirea Este vorba de moştenirea teoretică şi practică. Aplicarea metodelor de cercetare se face cu ponderi diferite în funcţie de "izvoarele" abordate. în realitate. tipul u n i t ă ţ i i socio-umane etc). invenţii etc. Apariţia acestor "Teorii" şi "Metodici" particulare nu a putut şi nici nu va putea niciodată să înlocuiască "Teoria şi Metodica" domeniului ("gene- .logic . dacă. » înfiinţarea instituţiilor care au avut şi au ca obiectiv pregătirea specialiştilor pentru domeniu (la noi în România prima instituţie de acest tip s-a înfiinţat în anul 1922. că apariţia "Teoriei" în domeniu s-ar fi datorat. clasificările şi cuantificările. direcţii. medii sociale şi profesii. ca de altfel ale tuturor disciplinelor din domeniu. vor constitui aspecte prezentate în pagi nil e care urmează. de refacere a capacităţii de efort. legile. în mod normal. într-un timp cât mai scurt. de evaluare etc. să fie folosite în "sistem". trebuie să se realizeze. în consecinţă.sunt confundate cu unităţile care pregătesc sportivi de performanţă şi nu sunt apreciate ca unităţi de pregătire a specialiştilor pentru domeniu!). publicaţii. având în vedere o serie de variabile independente (vârsta subiecţilor.. "Teoria" a existat şi poate exista şi fără "Metodică". cu ajutorul cercetării ştiinţifice şi a ipotezelor. Acest ultim aspect este posibil numai prin creativitatea celor impjicaţi nemijlocit în practicarea exerciţiilor fizice (specialişti şi subiecţi). Managementul în educaţie fizică şi sport. "Didactica specială". dar invers nu se poate! Apărând prima. "Metodica" porneşte de la înţelegerea unităţii şi dinamicii acestui proces şi îşi propune să generalizeze ceea ce este nou şi eficient. sunt cele clasice: a) Practica Este vorba numai de practica avansată. cluburi. nu neapărat simultană.noi discipline ştiinţifice care au preluat o serie de probleme abordate iniţial de "Teorie". cu prioritate. "Teoria predării exerciţiilor fizice" etc). construcţii de materiale şi baze în domeniu. inclusiv altele necuprinse î. specifice Teoriei şi Metodicii educaţiei fizice şi sportului.

Canada). dar fac precizarea că unele dintre ele sunt consecinţe ale traducerii incorecte a unor termeni sau ale necesităţii "alinierii" la ceea ce zice Uniunea Europeană! Dacă la acest nivel european există doar "Ştiinţe" şi "Consilii/Comitete" ale Sportului. subînţeleasă! Noroc cu "Legea" din domeniu. de orientarea politică a acestora. fără a se ajunge la un consens. .în concepţia factorilor actuali de decizie . Bucureşti. înfuncţie şi de pregătirea autorilor sau. a "Teoriei şi metodicii educaţiei fizice militare". clasificări etc).România). Unele se constituie (chiar dacă pe temeiuri ilegale.legături logice şi cu alte ştiinţe: cibernetică.Franţa). • fiziopedagogie. a "Educaţiei fizice şi Sportului"! .mai ales Belgia). Personal. a "Teoriei şi metodicii fiecărei ramuri de sport".F.pentru aceeaşi următoare "schemă clasică". Necesitatea diferenţierii cunoştinţelor teoretice şi metodice a fost consecinţa diversificării educaţiei fizice şi sportului. a "Teoriei şi metodicii antrenamentului sportiv".probe scrise . doar.au devenit singurele eliminatorii! Deci. "Teoria şi Metodica" domeniului să fie valabil pentru toate "Teoriile şi Metodicile" particulare. aşa cum am mai amintit. a fost reprezentat grafic în moduri diferite. Epuran . concepte. este normal ca tot ceea ce prevăd. " ştiinţa sportului. dar nu.aşa cum am mai precizat ._ ■ fiziografie.în temeiul interdisciplinarităţii .S. totuşi. cum este vorba.rală"!). de ce să nu existe şi în România asemenea organigramă? Educaţia fizică este. Dar cred că am dreptate când susţin că aceste "alte ştiinţe" nu pot fi incluse în "Ştiinţa Educaţiei Fizice şi Sportului" (aşa cum se prezintă informaţiile în unele materiale de specialitate!).că pe la jumătatea secolului nostru s-a definitivat. mai grav. Dar înlocuirea întregului prin părţi pare ceva absurd. Negarea acestor generalizări este condamnabilă. a căpătat -în timp şi în spaţii geografice diferite . Aşa se explică apariţia ulterioară a "Teoriei şi metodicii educaţiei fizice şcolare".mai multe denumiri. " ştiinţa activităţii fizice (Landry şi colab. unde Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului au fost reduse la zero. « ştiinţa activităţilor corporale (M. din iunie 1999. de "învăţarea motrică". fără a avea nici o orientare politică şi cu dorinţa sinceră ca cei care beneficiază de această lucrare să nu facă "crize psihice" când studiază schemele Ştiinţei din domeniu.fiind constant . De aceea. Această Ştiinţă a educaţiei fizice şi sportului implică . prin însumare ideatică şi nu matematică. -. apariţia disciplinelor particulare în domeniu. • ştiinţa activităţilor motorii (P. muşchii au prioritate . Din această schemă. fiind admise . care în realitate nu există decât prin reunirea tuturor disciplinelor particulare specifice şi adevărate. iar metodicile atletismului.E. "Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport" etc.) şi încearcă să se afirme doar în etapa actuală! Cert este faptul că aceste discipline ştiinţifice (sau mai puţin ştiinţifice!) particulare. sub formă de generalizări (legi. Parlebas . în general. • ştiinţa mişcării umane (Anglia).*• « gimnologie. a "Teoriei şi metodicii educaţiei fizice independente" etc. ca discipline ştiinţifice.desfăşurate fără.unele aspecte strict specifice. ireal (dovada o poate ilustra conţinutul şi metodologia examenului de licenţă de la A. optez . . principii. Această "Ştiinţă". Iată câteva dintre aceste propuneri de denumiri: . . care să sperăm că se va numi. chiar dacă unii "specialişti" nu recunosc aceste apariţii ulterioare! Adevăraţii specialişti apreciază . Nu comentez aceste propuneri. Sistemul de discipline ştiinţifice care alcătuiesc.faţă de intelect/creier!). prezentată alăturat. împreună cu disciplina "mamă" (Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului) au contribuit la constituirea "Ştiinţei" din domeniu.N. ■ kinantropologie (Ţările de jos . cred că se desprinde rolul de bază al Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului.. gimnasticii.logic şi legic . aşa numita "Ştiinţă" a domeniului. a "Teorie şi metodicii educaţiei fizice şi sportului pentru toţi". statistică etc. informatică. handbalului etc.

relaţii reciproce. ele formând un întreg.''activitatea care.n. ■ este biologică prin efecte. De aceea estc'grcşită expresia "practicarea educaţiei fizice". norme... în scopul realizării unor obiective instructiveducative bine precizate..logic . dar şi celelalte sfere (mai ales morală şi estetică).a /potenţialului'biolbgiciâlvomului în concordanţă cu cerinţele sociale". prescripţii metodice etc. se prezintă următoarea definiţie pentru educaţia fizică: . Ea este un tip fundamental de activitate molrică care implică lc»i. Intre toate aceste componente există . Educaţia fizică poate influenţa extraordinar de mult sfera intelectuală a personalităţii umane. • ■ • NOŢIUNI-PRÎNCIPArE' ALE TEORIEI ŞI METODICII EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI II. integrale. Nu se practică educaţia fizică. educaţia estetică şi educaţia tehnico-profesională. Educaţia fizică presupune întotdeauna activitate. un sistem. In lucrarea "Terminologia educaţiei fizice şi sportului" (16) la care vom face frecvent trimiteri.deci nu exclusiv!). Tot în lucrarea menţionată anterior se atribuie educaţiei fizice următoarele caracteristici fundamentale: ■ este fiziologică prin natura exerciţiilor. Sensul principal al relaţiei în cadrul componentelor menţionate este de la educaţia fizică către celelalte şi nu invers. 1.interdependenţă.valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exerciţiijor. Se desfăşoară (fiind activitate!) în două modalităţi: ca proces instructiveducativ bilateral şi ca activitate independentă. educaţia morală. ■ este socială prin organizare. Educaţia fizică este una din variantele prin care se practică exerciţiile fizice. ci exerciţiile fizice.fizice în scopul măririi în principala(n. Educaţia fizică Este o componentă a educaţiei generale. alături de educaţia intelectuală. . ■ este pedagogică prin metodă. Cea mai răspândită modalitate la noi în România este prima în alte ţări cea mai frecventă modalitate este cea IS 19 .

în România. dar nu numai! . Această "însuşire" nu se poate realiza decât prin participarea conştientă şi activă a subiecţilor. Evident că prelucrarea este realizată de către cel care conduce procesul instructiv-educativ. permanent şi sistematic. Această democratizare nu trebuie altfel înţeleasă decât în sensul participării conştiente şi active a subiecţilor la propria lor pregătire. Oricum. Această activitate independentă de educaţie fizică trebuie. educaţia fizică se desfăşoară în timp. în timp. Acest proces are o "intrare" şi o "ieşire". să fie capacitat cu cunoştinţe şi metodologie pentru a putea să facă o prelucrare cât mai corectă a subiecţilor intraţi în procesul respectiv. ■ Educaţia fizică are un predominant caracter formativ. autoconducerii şi autoevaluării activităţii respective. activităţi motrice specifice de timp liber. adică în activităţile profesionale). activităţi competiţional-sportive. Acest caracter predominant formativ nu exclude prezenţa în educaţia fizică a elemen tului competitiv. subiecţii trebuie capacităţi cu tehnici individuale sau de grup în sensul autoorganizării. ■ educaţia fizică independentă. activităţi motrice recuperatorii sau. Educaţia fizică are mai multe subsisteme. tot în timp. patinaj etc. cele mai multe referiri teoretico-metodice vizează educaţia fizică ca proces instructiv-educativ bilateral. Deci. cu precădere. mai ales. • Ca proces instructiv-educativ bilateral. trebuie să fie pe "recepţie". tehnici transferabile şi în timpul liber. Alte câteva caracteristici ale. credinţă religioasă. şi mai bine.cum sun cele de înot.educaţiei fizice a tinerei generaţii. Cea mai mare atenţie. de fapt. respectându-se reguli precise şi specifice. rezistenţei cardio-respiratorii la efortu rile fizice etc). ce ontogeneza umană. corpului uman (în sens de armonie a dezvoltării. în majoritatea cazurilor acesta fiind profesor de specialitate. ■ educaţia fizică militară. educaţia fizică se desfăşoară numai în timpul liber al subiecţilor şi în absenţa fizică a conducătorului procesului bilateral. grupe de studenţi.educaţiei fizice trebuie să fie menţionate. La fel ca şi în interiorul fiecărui subsistem. între nivelurile caracteristice. plutoane de militari etc). rasă.de-a doua. ■ Ca activitate independentă realizată individual sau în grup. sa fie bine pregătită în cadrul procesului instructiv-educativ . între care se desfăşoară activitatea propriu-zisă. în care nu se respectă regulile de bază ale jocului. zonă social-economică sau geografică etc. indiferent de starea de sănătate. • educaţia fizică profesională. al întregii activităţi de practicare a exerciţiilor fizice. apartenenţă politică. în sensul că pregăteşte subiecţii pentru viaţă. etnie. El trebuie să fie competent.mai ales de fotbal . Conducătorul are responsabilităţi precise asupra acestui proces. să fie atenţi şi să încerce prin efort fizic şi intelectual să-şi însuşească ceea ce este transmis de conducătorul procesului instructiv-educativ. în principal. Majoritatea întrecerilor. care se realizează pe bază de întrecere. -sau pentru a fi folosite în activitatea independentă. subiecţii trebuie să ajungă Ja acele faze de pregătire în care să poată prelua anumite atribuţii ale conducătorului procesului. • educaţia fizică a adulţilor. constituiţi în grupuri de diferite mărimi (clase de elevi. A doua constatare este aceea că nu putem considera ca activitate independentă de educaţie fizică orice "mişcare de timp liber" realizată prin contracţii musculare şi fără nici o regulă ştiinţifică (cum sunt. Intre subsisteme sunt legături logice evidente. Este vorba de: . adică are loc pregătiIprelucrarea subiecţilor. o primă constatare este aceea că putem vorbi de o activitate independentă de educaţie fizică numai după o anumită vârstă. Am redus aceste "alte caracteristici" doar la următoarele trei: " Educaţia fizică este accesibilă tuturor oamenilor. plăcută şi recreativă. preventive etc). din timpul liber). subsistem. de exemplu. determinate. schi.realizate cu echipament necorespunzător. Subiecţii. după câştigarea unei anumite experienţe în problemă. mai ales pentru o analiză comparativă cu celelalte activităţi motrice fundamentale din domeniu (antrenament sportiv. în care se foloseşte un jargon de maidan etc).deşi la "cote valorice neeuropene" . sex. vârstă. pentru necesităţile existenţei cotidi ene din ontogeneza. sau probelor sportive (necesare pentru' existenţa omului . Se tinde spre democratizarea relaţiei între cei doi factori ai procesului instructiv-educativ. • educaţia fizică a vârstei a treia. considerat ca fiind nucleul activităţii de educaţie fizică şi. şcolară şi universitară). Ea se adresează. ■ educaţia fizică a tinerei generaţii (preşcolară. însă. deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi utilitar-aplicative (necesare. De aceea. se acordă . în existenţa benefică cotidi ană). adică între conducător şi subiecţi. "miuţele" . se bazează pe deprinderile şi priceperile specifice ramurilor şi probelor sportive. calităţilor motrice ale practicantului exerciţiilor fizice (inclusiv în scopul obţinerii unui randament optim de muncă. ocupaţie. a competiţiilor.

exerciţii din gimnastica aerobică. de toate publicaţiile din domeniul antrenamentului sportiv). • sporturi naţionale şi internaţionale. ramuri şi probe sportive. şi alţi reputaţi specialişti. despre care am scris cel puţin cu două decenii în urmă şi pe care unele discipline recente îl revendică ca pe o descoperire a ultimilor ani!. pentru unele ramuri sau probe sportive. intensitatea şi complexitatea acestor exerciţii se situează. cu anumite caracteristici specifice. de exemplu. baza de masă a sportului de performanţă (sau "sportul la copii şi juniori"). exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice. racordat Ia cuceririle tehnice şi ştiinţifice specifice. ■ Ca funcţii ale sportului. evident. Iată. Sportul se clasifică în foarte multe feluri. Nici o clasificare nu poate fi absolutizată şi nu există nici o ierarhizare a acestor clasificări. In foarte multe situaţii. având în vedere finalităţile integrale ale educaţiei fizice. ■ sporturi olimpice şi neolimpice. după educaţia fizică şi nu are dreptul să o anuleze. Dar aceasta nu este diferenţa semnificativă! II. sunt necesare deoarece întotdeauna educaţia fizică va fi "legată" şi. câteva dintre aceste clasificări: « sporturi clasice. Sportul există în mod concret. utilitar-aplicative şi specifice sporturilor). frecvent. între care se remarcă. management etc). se foloseşte expresia "educaţie fizică şi sport". ■ sporturi pentru tot anul calendaristic şi de sezon. se remarcă cele patru subsisteme clasice ale sale: sportul pentru toţi (fostul "sport de masă"). Peste tot. Sportul Informaţiile despre această noţiune. prin structuri motrice diferenţiate pe discipline. atât sub aspectul structurii. Sportul este un fenomen social foarte important şi despre care autorul prezentei publicaţii a stris"3estul de mult cu alte ocazii. contribuţie la integrarea socială a prac ticanţilor exerciţiilor fizice (mai ales în dimensiunea "postsportivă" dîn ontogeneză). în secolul al XlX-Iea a fost un sport "modern". de exemplu. In secolul al XX-lea a devenit un sport "contemporan". Numai nespecialiştii şi nepricepuţii din domeniu reduc sintagma la expresia "sport"! Aberaţia. II. educaţia fizică este comparată cu antrenamentul sportiv se justifică prezentarea succintă a acestei noţiuni şi în cadrul "Teoriei şi 23 . comparată cu sportul. însă. antrenament. " etc. mai ales.practicant sau spectator . • sporturi pentru bărbaţi şi pentru femei. cât şi al funcţiilor. au scris despre fair-play în sport cu mult aplomb şi cu mulţi ani în urmă!). El a căpătat o amploare deosebită după reluarea Jocurilor Olimpice in anul 1896 şi sub impulsul acestora. faţă de antrenamentul sportiv.care este trăsătura fundamentală a sportului!). contribuţie la dezvoltarea gustu lui specific şi specializat al omului .'mai mult sau mai puţin ştiinţifice. individuale şi mixte. Antrenamentul sportiv Deoarece. deşi întâlnite şi în alte publicaţii speciale (de. educaţia fizică "operează" cu: exerciţii pentru influenţarea dezvoltării corecte şi armonioase a corpului subiecţilor. sportul este folosit ca mijloc al activităţii de educaţie fizică. se pot menţiona următoarele mai importante: contribuţie la dezvoltarea corporală/fizică a practicanţilor exerciţiilor fizice (numai dacă fenomenul este dirijat ştiinţific). sportul de performanţă şi sportul de înaltă per formanţă (subsisteme menţionate. Sportul este deosebit de complex. între altele. • sporturi pe echipe. • sporturi cu caracter motric şi cu caracter amotric (şah. Formula că totul nu este altceva decât "sport".• Educaţia fizică dispune de un număr foarte mare de exerciţii fizice. El a apărut.3. în aproape toate împrejurările. după criterii diferite. la nivel mult inferior. întâlnită frecvent în multe ţări cu dotare materială specifică de excepţie. Intre cele patru subsisteme există legături evidente şi logice. exerciţii din deprinderile şi priceperile motrice (de bază. In diferitele sale forme de organizarea.. universalismul (din care face parte şi fair-play-ul. dar şi diferenţe specifice (inclusiv din punct de vedere al caracteristicilor competiţiei .aeromodelism etc).sociologie.2. nu o putem accepta. moderne şi contemporane. că despre sport nu trebuie să se ocupe "Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului" ci doar "Teoria şi metodica antrenamentului sportiv" consider că aparţine doar istoriei! Este vorba doar despre definirea şi analiza conceptului. exerciţii de stretching. exerciţii din dansuri populare sau sportive etc. De celelalte aspecte au grijă alte discipline ştiinţifice. între care aş menţiona -n doar două nume: Nicu Alexe şi Cristian Ţopescu. Volumul.pentru mişcare. apărută în anii 1991-1992. în istoria societăţii. • Ca structură. apreciindu-se că aceasta se "sportivizează".

cât mai apropiaţi de valorile atribuite în acest sens organismului sănătos la diferite vârste ". nu numai de către studenţi. este un fel de "laborator" pentru sport. în această modalitate. antrenamentul se realizează . executate la un nivel ridicat pe planul tehnic sau tactic şi au volum. 2. Este vorba de "Teoria şi Metodica Antrenamentului Sportiv". II. se observă cu "ochiul liber" sau se obţin prin măsurare: înălţimea corporală (numită . Dezvoltarea fizică/corporală presupune.) încântă pe orice român. Aceste exerciţii fizice sunt. antrenamentul sportiv se subordonează sportului.4. două categorii de indici: 1'. aduc următoarele două completări: 1. în majoritatea cazurilor. perimetrele şi diametrele la anumite niveluri corporale. frecvenţa respiratorie. greutatea corporală. dar care constituie' "motorul" organismului uman (dacă pe ceilalţi indici îi acceptăm. metodologic vorbind. Câteva note/diferenţe specifice merită menţionate: ' ■ pot activa şi doi antrenori. ■ relaţia dintre cei doi factori este mult mai puternică. de cele mai multe ori se acţionează în detrimentul unor indici de dezvoltare fizică (în sensul armonizării lor!) şi doar cu scopul imediat de obţinere a performanţelor maxime. Ne referim. la exerciţiile fizice subordonate deprinderilor şi priceperilor motrice specifice. europene etc. desigur. pentru fiecare ramură sau probă sportivă. în multe surse bibliografice de specialitate). dar ea trebuie să conducă -> < . în scopul obţinerii de rezultate înalte într-tina din formele de practicare competitivă a exercifiilor fizice". tensiunea arterială etc. mai ales în contextul educaţiei fizice. în lucrarea "Terminologia educaţiei fizice şi sportului" se menţionează că antrenamentul sportiv este "procesul instructiv-educativ desfăşurat sistematic şi continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturi fizice şi psihice intense. în procesul instructiv-educativ bilateral . concretizată în indici morfologici (somatici) şi funcţionali calitativi şi proporţionali. precum şi acţiunea îndreptată spre influenţarea creşterii corecte şi armonioase a organismului uman. Studiul unor surse bibliografice scrise de spe cialitate poate constitui o cale de susţinere a aspectului cât de cât ştiinţific al antrenamentului sportiv independent.care se văd. fiindcă perfecţionarea dezvoltării fizicului/corpului este una dintre cele două coordonate/dimensiuni ale obiectului/domeniului propriu de cercetare/studiu. 2. fără ca să-i pese cuiva (în primul rând specialiştilor) şi de aspectul postsportiv al dezvoltării fizice pentru majoritatea "campionilor" sau "campioanelor"! Este o problemă mai mult de sociologie. o disciplină ştiinţifică specializată ulterior. dar 'şi prin frecvenţa de desfăşurare pe săptămână a lecţiilor de antrenament. proces instructiv-educativ bilateral. lungimea segmentelor corpului etc. In lucrarea "Terminologia educaţiei fizice şi sportului " se menţionează că prin dezvoltarea fizică se înţelege "rezultatul. ■ sportivii sunt mai puţini.care nu se văd cu "ochiul liber". somatici/morfologici .fără prezenţa fizică a antrenorului. în postura de "caroserie" a organismului uman!) şi care se obţin numai prin măsurare: frecvenţa cardiacă. evident şi prin prisma numărului sportivilor. Practicarea exerciţiilor fizice special concepute reprezintă un factor social cu roi deosebit pe planul dezvoltării fizice. totuşi. Relaţia dintre cei doi factori implicaţi în ace^t proces este relativ asemănătoare cu cea din procesul de educaţie fizică. deci. Obţinerea acestor performanţe (concretizate în titluri olimpice. mondiale. ca număr. în detaliu. însă. neconfundându-se cu acesta. un număr mult mai mic de exerciţii fizice. De aceea.după o anumită experienţă acumulată. Poate fi realizat şi antrenament sportiv ca activitate indepen dentă. Dezvoltarea fizică Este o noţiune deosebit de importantă pentru "Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului". cu pregătirea fizică sau cu condiţia fizică. Nivelul dezvoltării fizice umane este multifiictoriul determinat. dar şi de mulţi "specialişti" din domeniu. Deci. Antrenamentul sportiv are la dispoziţie. ambiental şi social). comparativ cu educaţia fizică. Fără a contesta această definiţie. în procesul bilateral de antrenament sportiv sau în antrenamentul sportiv independent se realizează pregătirea pentru evoluţia în competiţiile sportive. De această noţiune şi de conţinuturile desemnate se ocupă.în sens pozitiv . capacitatea vitală/respiratorie. funcţionali/fiziologici . De cele mai multe ori se includ în dezvoltarea fizică şi calităţile motrice! Este o greşeală destul de mare şi cu efecte negative pentru practica domeniului. In antrenamentul sportiv.greşit . ne surprinde faptul că dezvoltarea fizică este frecvent confundată. Antrenamentul sportiv este. .faţă de exerciţiile folosite în educaţia fizică. Acest nivel este un rezultat cumulativ al factorilor ereditari şi de mediu (natural.Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului". intensitate şi complexitate mult deosebite .talie. faţă de elevii unei clase sau subiecţii altor grupuri cu care se face educaţia fizică.

chiar în mod obligatoriu cum susţin unii autori.F. chiar dacă nu există o definiţie unanim acceptată a sa. Pentru realizarea unei dezvoltări fizice corecte şi armonioase. chiar dacă ne aflăm într-o perioada abuzivcompetiţională.la reflecţii-serioase în perspectivă. cel puţin pe plan logic. se urmăresc . nivelul indicilor de dezvoltare fizică etc. cum se precizează în lucrările de specialitate: "îmbunătăţirea troficităţii şi tonici taţii muscu-\liire'"\)\ Q obţinerea şi menţinerea unei atitudini corporale (globale şi segmen-. Sintetizând punctele de vedere ale mai multor specialişti (M.) am ajuns .unii chiar foarte mult . Mathews etc. care nu poate exista fără capacitatea motrică generală. exerciţii speciale de dezvoltare fizică.mai ales . Cea generală este formată din calităţile motrice de bază (V. De ce biochimiştii nu au pretenţia să-i zicem "capacitatea biochimicomotrică"? Sau. multă participare pedagogică etc). Epuran. Ia toate subsistemele specifice. a fost introdusă o verigă (a IlI-a). Q menţinerea unui tonus muscular optim (sau. In educaţie fizică şi sport. nici propunerea psihologilor sau chiar insistenţa acestora de a numi capacitatea motrică drept "capacitate psihomotrică" nu are suport. prin exersare conştientă şi sistematică.acţionează asupra dezvoltării fizice a oamenilor în sensurile profilactic.dozare".de către mulţi autori . In mod special. Capacitatea motrică specifică. Revenind la primul paragraf din acest subcapitol. . se influenţează (mai mult sau mai puţin.şi aceşti factori condiţionanţi. Capacitatea motrică Este o noţiune fundamentală pentru "Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului". mai bine sau mai puţin bine.capacitatea motrică este influenţată de sarcina de îndeplinit şi de o multitudine de alţi factori. cât şi în cele dinamice. deci pentru acţionare pe cale directă. Q armonie între indicii funcţionali/fiziologici. Q corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente şi a unor deficienţe fizice (mai ales a celor de grad uşor şi mediu).'procesele biochimice şi metabolice.5.R. dar în mod special a funcţiei respiratorii (sau. preventiv şi terapeutic. In lucrarea "Terminologia educaţiei fizice şi sportului" se menţionează că prin capacitate motrică se înţelege "ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi . este formată sau rezultă din unitatea calităţilor motrice şi a deprinderilor sau priceperilor motrice specifice unor sporturi. tare) corecte.următoarele obiective principale: □ armonie între cele două categorii de indici. omul nu se naşte (cum afirmă fiziologul şi fostul sportiv Andrei Demeter) cu nici un fel de deprinderi motrice! Ele se bazează pe stereotipuri dinamice formate la nivelul scoarţei cerebrale. a organismului subiecţilor aproape în toate verigile. Faptul că aceşti factori o influenţează . II. D. •Q prevenirea atitudinilor şi deficienţelor fizice. inclusiv în cea de "revenire a organismului după efort"! factorial condiţionată şi se includ în definiţie . între care se remarcă procesele psihice^. "perfecţionarea capacităţii motrice" se constituie în preocupare prioritară şi intră în categoria obiectivelor de rangul 1. propun eu. II. De asemenea. In lecţia de educaţie fizică. □ educarea marilor funcţii ale organismului. Această stare de fapt este explicabilă deoarece capacitatea motrică este multi26 27 . rezultă că avem două tipuri de capacitate motrică: generală şi specifică. reafirmăm că la om -logic şi legic.K.) şi deprinderile sau priceperile motrice de bază şi utilitar-aplicative. pe grupe de câte două-trei.nu înseamnă că'ei trebuie să intre în definiţie. de ce să nu-i zicem "capacitate morfofiziomotrică"? Din definiţia de sinteză.la următoarea definiţie: "capacitatea motrică este un potenţial uman dinamic (progresiv sau regresiv în ontogeneză) dat de unitatea dialectică dintre calităţile şi deprinderile sau priceperile motrice ". Dar.6. în funcţie de vârstă. Q armonie/proporţionalitate în interiorul indicilor somatici/morfologici (cel mai important fiind raportul dintre înălţimea şi greutatea corporală!).I. Oricum. Educaţia fizică . mai ales cea şcolară. cum precizează aceleaşi surse bibliografice de spe cialitate: "educarea actului respirator voluntar"). ca să nu zicem "rău"!) dezvoltarea fizică.şi pe baza unor contribuţii personale de ordin logic . neacceptată de neprofesionişti (deoarece cere mult efort.mai ales în educaţia fizică. mai ales indirect. Hebelink. Deprinderile motrice Sunt acţiuni motrice umane însuşite pe parcursul vieţii individuale (ontogeneză). Fleishman. se pot face (şi o fac adevăraţii profesionişti!) şi pe parcursul altor verigi din lecţie. dar şi în antrenamentul sportiv condus de specialişti "serioşi'Vumani" . atât în actele motrice statice.

Se formează/însuşesc atât în practica vieţii (mai ales unele din deprinderile de bază şi utilitar-aplicative: mers, alergare, transport de obiecte/ "greutăţi", săritură etc), dar şi în procese instructiv-educative special organizate, de tip educaţie fizică sau antrenament sportiv (mai ales deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling, rostogoliri, aruncări la poartă sau la coş, şuturi la poartă, lovituri de atac la volei etc). Noţiunea va fi analizată, în detaliu, la alt capitol din "Manual". II.7. Priceperile motrice Sunt acţiuni motrice însuşite în ontogeneza umană, ulterioare - în sensul lor adevărat'- deprinderilor motrice. Ele exprimă, în ultimă instanţă, măiestria motrică a indivizilor umani, mai ales în situaţii variabile şi competitive. Noţiunea va fi analizată în alt capitol al prezentului "Manual". II.8. Calităţile motrice Sunt însuşiri ale organismului uman, care se pot dezvolta/educa în ontogeneza. Se mai numesc şi "calităţi fizice". Sunt de două categorii: de bază şi specifice. Noţiunea va fi analizată, în detaliu, la capitolul "Componentele procesului instructiv-educativ de educaţie fizică şi sport". II.9. Exerciţiul fizic Este o noţiune "cheie" în domeniu, "speculată" în mod neprofesionisî în aberantele grile introduse la examenul de licenţă din A.N.E.F.S. Bucureşti. Se mai numeşte şi "gest motric", fiind, de fapt, un act motric special şi specializat. Exerciţiul fizic, pentru a fi deosebit de alte acte motrice umane, se efectuează conştient şi sistematic, după reguli metodologice riguros ştiinţifice, numai pentru a fi îndeplinite obiectivele specifice activităţilor motrice din domeniu. Altfel nu îl putem diferenţia de gama variată de acte motrice umane cotidiene sau profesionale! Noţiunea va fi analizată, de asemenea în detaliu, la alt capitol din prezentul "Manual".
28

11.10. Mişcarea omului Se mai numeşte şi "motricitatea omului", adică capacitatea acestuia de a efectua mişcări care implică un predominant efort fizic. Această noţiune se referă la totalitatea mişcărilor efectuate de om, evident numai cu ajutorul muşchilor scheletici, pentru întreţinerea relaţiilor sale cu mediul natural sau social în care există, inclusiv prin practicarea unor sporturi. Mişcarea sau motricitatea omului este de diferite tipuri (ciclică, aciclică, activă, pasivăj voluntară, involuntară, uniformă, neuniformă etc.) şi are caracteristici spaţiale, temporale, energetice etc. Elementele componente ale mişcării/motricităţii omului au fost grupate în următoarele trei categorii: _ .,;... 1. Actele motrice, care sunt fapte simple de comportare realizate în mod voluntar (de regulă!) pentru îndeplinirea unor acţiuni sau activităţi motrice. Termenul poate indica şi actele reflexe instinctuale şi automatizate. Un act motric special este exerciţiul fizic. 2. Acţiunile motrice, care sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate încât realizează toruri unitare în scopul realizării unor sarcini imediate. Deprinderileşi priceperile motrice, de exemplu, sunt acţiuni motrice reprezentative. 3. Activităţile motrice, care sunt ansambluri de acţiuni motrice încadrate într-un.sistem coerent de idei, reguli şi forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman şi de perfecţionare a dinamicii acestuia, în concordanţă cu obiective bine precizate. Activităţile motrice fundamentale din domeniu sunt: "educaţia fizică", "antrenamentul sportiv", "activitatea competiţionalsportivă", "activitatea motrică recuperatorie" şi alte "activităţi motrice de timp liber". Oricum, această noţiune fundamentală pentru domeniu cred că nu este suficient de bine analizată de către specialişti, existând confuzii cu capacitatea motrică şi chiar cu alte noţiuni! 11.11. Cultura fizică Este o noţiune controversată, comparativ cu celelalte noţiuni fundamentale din domeniu, cel puţin sub două aspecte: acceptarea conceptuală şi nivelul
29

de răspândire/acceptare. Paradoxal este faptul că unii specialişti (inclusiv cei care decid în domeniu, acum când elaborez conţinutul acestei publicaţii) consideră că "salvarea" domeniului va fi soluţia de revenire la termenul de cultură fizică, inclusiv ca denumire a instituţiei universitare, pentru că - în ultimă instanţă - "totul este cultură fizică"! Lucrurile nu sunt chiar aşa, deşi se fac trimiteri la mai multe lucrări şi - mai ales - la dicţionare. Cultura fizică, oricât ar contesta unii, este o componentă deosebit de importantă şi interesantă a culturii universale, care - prin accepţiune unanimă -sintetizează toate valorile materiale şi spirituale puse în slujba dezvoltării personalităţii Urriane. în consecinţă, cultura fizică sintetizează toate valorile (legităţi, categorii] instituţii, bunuri materiale şi informaţionale etc.) menite a fructifica exerciţiile-:fizice în scopul perfecţionării potenţialelor biologic, spiritual şi motric ale omului. Cultura fizică nu presupune, în sine, activitate. De aceea, mă surprinde nostalgia manifestată de actualii factori de decizie din A.N.E.F.S. Bucureşti pentru revenire la includerea în denumirea instituţiei a termenului de "cultură fizică". Surprinderea este cu atât mai mare cu cât se pune accent, nu prioritar, ci aproape exclusiv, doar pe activitatea motrică a studenţilor! Sfera culturii fizice este deosebit de largă, chiar dacă o acceptăm ca nefiind activitate. In această sferă, după opinia majorităţii specialiştilor (deci nu a filosofilor, sociologilor, pedagogilor etc.!), intră următoarele principale categorii de valori: Q Valori create în scopul organizării superioare a practicării exerciţii/or fizice, de-a lungul istoriei sociale, valori concretizate în următoarele elemente: - discipline ştiinţifice în domeniu; - regulamente competiţionale (îmbunătăţite permanent); - performanţe motrice (unele în postura de recorduri); - măiestria tehnică şi tactică; - etc. □ Valori create în dezvoltarea Ji/ogenetică a omului, concretizate în următoarele elemente: - armonioasa şi corecta dezvoltare fizică a fiinţei umane, practicante a exerciţi ii or fizice; - idealul despre dezvoltarea armonioasă corporală umană (reflectat şi în unele opere clasice, cum este - de exemplu - Discobolul lui Miron); - etc.
30

Q Valori create în procesul direct de practicare a exerciţi Hor fizice. care sunt de natură materială sau create prin spectacolul sportiv. Q Valori de ordin spiritual, gânduri şi reflecţii scrise despre practicarea exerciţiilor fizice, despre unele proiecte de baze materiale sai. instalaţii sportive etc. Preluarea "creaţiilor" umane şi în domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie realizată în mod critic. Condiţii logice: * trebuie să fie preluate numai adevăratele valori; « valorile preluate trebuie să poată fi adaptate cerinţelor actuale. Legătura dintre activităţile fundamentale din domeniu şi cultura fizică nu poate avea decât un singur sens: de la aceste activităţi spre cultura fizică, care se constituie într-un fel de '"depozit" .pentru valorile realizate fîn-activităţile motrice fundamentale respective. ■ ■ , :-,; ■ _ . ■ ,

31

III. EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL CA FENOMENE SOCIALE
III.l. Originea educaţiei fizice şi sportului Educaţia fizică şi sportul sunt activităţi deosebit de complexe, dacă ne referim - mai ales - la conţinutul, structura, organizarea şi desfăşurarea lor. Atunci când vrem să analizăm" activităţile de educaţie fizică şi sport.ca fenomene sociale trebuie să avem în vedere multitudinea de elemente componente pe care le implică. Este vorba, cel puţin, despre următoarele elemente: * exerciţiile fizice; ■ baza materială specifică; » instalaţiile şi materialele specifice; ■ aspectele tehnice şi organizatorice; * disciplinele ştiinţifice din domeniu; * cadrele de specialitate. Toate aceste elemente pot'şi sunt participante la eficienţa activităţilor de educaţie fizică şi sport. Ele, dar şi altele, nu puteau să apară în acelaşi timp, din punct de vedere istoric. Fiecare element îşi are istoria sa în privinţa apariţiei şi evoluţiei. Educaţia fizică, ca activitate socială, nu a apărut simultan cu apariţia primului său element component (exerciţiul fizic!), ci mult mai târziu, pe măsura apariţiei şi a celorlalte elemente componente. Formulările/expresiile de tipul "educaţia fizică în comuna primitivă", "educaţia fizică în feudalism" etc. trebuie regândite şi reevaluate, mai ales de istorici domeniului, dar nu numai de ei! In privinţa sportului, aspectele sunt şi mai grave, având în vedere că acesta a apărut - ca fenomen social - doar în secolul al XlX-lea! Q Exerciţiile fizice provin din actele motrice umane cotidiene, fără a fi confundate cu acestea. Ele au apărut şi s-au perfecţionat continuu în concordanţă cu comanda socială, procesul de perfecţionare fiind vizibil şi în prezent. In comuna primitivă, spre sfârşitul ei, exerciţiile fizice erau practicate pentru îmbunătăţirea procesului de procurare a unor bunuri necesare existenţei umane. Ele erau o prelungire a activităţii productive şi - în mod indirect - mijloace de perfecţionare pentru această activitate. Neexistând clase sociale, exer32

ciţiile fizice din această perioadă istorică erau practicate în condiţii de egalitate. Unele dintre ele se efectuau în special pentru îmbunătăţirea capacităţii de muncă. în orânduirea sclavagista şi în ces feudală apare şi caracterul de clasă al practicării exerciţiilor fizice (deci, nu exerciţiile fizice capătă caracter de clasă, ci practicarea acestora!). Clasele dominante practicau exerciţiile în scopul pregătirii pentru luptă (pregătirea spartanilor, pregătirea romanilor sau pregătirea cavalerilor fiind semnificative în acest sens). In orânduirile postfeudale, menţinându-se caracterul de clasă al practicării exerciţiilor fizice, apar şi exerciţii fizice fără legătură cu activitatea de producţie, cu munca. Ele vizau însă, cu prioritate, pregătirea pentru muncă, dezvoltarea capacităţilor fizice ale oamenilor. In acelaşi timp, unele exerciţii fizice vizau recreerea, destinderea oamenilor în timpul lor liber (mai ales pentru clasa dominantă). în continuare apar'noi exerciţii fizice şi forme de practicare a acestora, legate de implicaţiile "revoluţiei" tehnicoştiinţifice (ciclism, motociclism, automobilism etc.) sau de alte cuceriri de ordin ştiinţific şi inovator-inventiv (variantele "mini" în ramurile şi probele sportive, sporturile "artistice", înotul sincron, windsurfing-ul, sporturile "extreme" etc). Apariţia şi evoluţia exerciţiilor fizice au o condiţionare socială clară. Aceste exerciţii fizice, în apariţia şi folosirea lor, nu sunt determinate de instincte, de factori biologici etc. Contrar unor teorii, prea multe şi prea puţin argumentate, apariţia şi evoluţia exerciţiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materială a vieţii sociale, ci şi de alţi factori: ştiinţă, nivel de cultură, religie etc. □ Evoluţia, tot în timp, a bazelor materiale specifice din aer liber sau . din interior, precum şi a instalaţiilor şi materialelor proprii, este deosebit de semnificativă. în etapa actuală - evident, prea puţin în România - s-a ajuns la "complexe multifuncţionale" în aer liber şi în interior, cu o densitate spaţială deosebită. în multe ţări, asemenea complexe sunt similare laboratoarelor pentru disciplinele teoretice fundamentale de învăţământ. Subiecţii, chiar dacă sunt elevi, pot practica ce le doreşte inima: înot, atletism, ciclism, patinaj pe rotile, jocuri sportive, gimnastică, culturism, sporturi de luptă etc. Calitatea bazelor materiale, instalaţiilor şi materialelor reprezintă -totuşi - criteriul de referinţă pentru eficienţa activităţilor de educaţie fizică şi sport.

33

de bază (această "dezvoltare" nu a fost deloc corelată cu baza materială de care dispunea şi nici ulterior însoţită de apariţia acestei baze!). odată cu aprobarea ministerială (nescrisă. cadrele de specialitate s-au format mult mai târziu. Bucureşti. aceste cadre de specialitate. începând tot cu anul de învăţământ 1999-2000. Această fundamentare a valorificat unele idei. fizice cu accent pe următoarele direcţii: adâncirea cuno ştinţelor specifice disciplinelor existente. Bucureşti a facultăţii militare de educaţie fizică şi sport.Q Fundamentarea ştiinţifică a practicării exerciţiilor fizice s-a rea lizat. Au scăzut. Anglia. în etapa actuală.totuşi .E.E. în Bucureşti şi alte oraşe. In primele faze. precum şi a altor discipline ştiinţifice derivate. ■ s-au i ns t i t ui t . Perfecţionarea cadrelor din domeniu s-a intensificat progresiv. mai ales.S.N.F. când ne pregătim să "păşim" în mileniul al III-lea. pe lângă facul- tatea de educaţie fizică şi sport.la cursurile de zi din A. umanismului burghez etc. renaşteri. procesul de formare a cadrelor de specialişti în domeniul practicării exerciţiilor fizice s-a amplificat şi diversificat. de asemenea.S. în următoarele elemente: * înfiinţarea secţiilor sau facultăţilor de educaţie fizică şi sport în cadrul unor universităţi di n ţară (deocamdată doar 10.F. şi astăzi A. cu "accelerări". (Şi aici calitatea a scăzut semnificativ de când M.E. în u l t i m i i ani.N. ponderea şi importanţa reciclărilor. rolul cercetărilor multi-pluri-interdisciplinare etc. a unei secţii de kinetoterapie şi a unui colegiu de antrenori (cu durată scurtă de 3 ani). ci doar verbală) ca acestea să se desfăşoare şi la multe alte facultăţi de profil din ţară! Completarea de studii (pentru absolvenţii de s t udii superioare cu durata de trei ani şi pentru absolvenţii şcolilor de antrenori pe linia federaţiilor sportive) a fost.N. I. « postuniversitar s-a introdus . Bucureşti . Este vorba de specialiştii cu studii superioare specifice. • s-a instituit doctoratul în educaţie fizică şi sport.S. au fost formate în alte ţări.N. într-un număr foarte mic. "regrese". Arad. cu consecinţe prioritar-pozitive. apariţia unor noi discipline (unele de "graniţă") şi. "studiile avansate".pe baze ilegale din mai multe puncte de vedere. de-a lungul timpului. majoritatea autorizate şi unele deja acreditate (deşi funcţionează aproape exclusiv cu pensionari şi cu profesori colaboratori d i n învăţământul preuniversitar!). în România.deocamdată . etc.E. ■ s-au înfiinţat facultăţi particulare de educaţie fizică şi sport. realizate în cercetarea ştiinţifică.F.S. norme.N. Calitatea acestor examene este discutabilă. gradul II şi gradul 1. antrenament sportiv şi kinetoterapie).E. o preocupare deosebită în domeniu. la fără frecvenţă. dar şi suficiente negative. cu specializări pe ramuri de sport. în ultimii ani.E. ■ s-au înfiinţat colegii universitare de antrenori în unele centre universitare (Sibiu. Bacău etc). "stagnări". clasificarea şi acceptarea statutului unora dintre propuneri. considerată . « începând cu anul de învăţământ 1999-2000 s-a introdus "master-atul" în domeniu. acordân-du-se atenţie deosebită examenelor de definitivat.F. aparţinând antichităţii.E. începând din 1991 (organizat .F. denumirea sistemului de discipline ştiinţifice (adică a "Ştiinţei" domeniului). acestea re- . a aprobat să se efectueze la foarte multe facultăţi de educaţie fizică şi sport di n provincie). « înfiinţarea în A.numai la A. Germania etc)..după opinie personală . în etapa actuală se pune proble ma perfecţionării acestei fundamentări ştiinţifice a practicării exerpiţiiior. Iaşi. ■ au funcţionat foarte mulţi ani. I.. deşi n-ar fi imposibilă desemnarea şi altor facultăţi de profil din ţară. cel puţin. care asigură şi reconversie profesională într-o specializare a educaţiei fizice şi sportului. deşi . mai ales din punctele de vedere ale calităţii pregătirii şi ale celui de perfecţionare prin sistemul examenelor de definitivat şi grade didactice II şi I.C. de asemenea. acolo unde existau sisteme naţionale de educaţie fizică şi sport cu renume (Suedia. aşa după cum se dau aprobările în etapa actuală!). Amplificarea şi diversificarea se regăsesc. ■ s-au înfiinţat secţii de kinetoterapie şi în cadrul unor universităţi din ţară (Oradea. Franţa.F. şcoli postliceale de antrenori pe linia federaţiilor sportive.S. reguli etc. Fundamentarea s-a accentuat odată cu constituirea disciplinelor de "Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului".N. procesul de formare a specialiştilor pentru domeniul practicării exerciţiilor fizice a căpătat un statut clar începând cu anul 1922. ' □ In contextul constituirii educaţiei fizice şi sportului ca' activităţi sociale.F.).un an de "studii aprofundate în profilul licenţei" (educaţie fizica şi sport. Cluj etc). deşi putea fi aproximativ 30 în contextul modalităţii de aprobare a înfii nţ ăr i i lor după anul 1990!). an în care s-a înfiinţat instituţia superioară de specialitate (I.

perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice ale subiecţilor. efecte de cele mai multe ori benefice pentru personalitatea executanţilor. în consecinţă. precum şi sportul. în consecinţă şi de nivelul acesteia. contribuţiei deosebite pe care o aduc la dezvoltarea capacităţii creatoare a executanţilor. Esenţa este elementul constant al unui fenomen. dar esenţa a rămas mereu aceeaşi.prin metodologia de tip euristic. scopurile practicării exerciţiilor fizice au fost relativ diferite de la o formaţiune social-economică şi politică la alta. simţul gustului pentru mişcarea realizată prin contracţia musculară. în sensul său şi filosofic. pe fondul unei autonomii locale în plină afirmare. instrucţiuni. III. profunzime şi multe alte avantaje pe linia formării cadrelor de specialitate în domeniul educaţiei fizice şi sportului la nivel preuni verşi tar şi universitar (condiţia de bază este aceeaşi: facultăţile de profil din ţară. Educaţia fizică şi sportul. în principal. Esenţa educaţiei fizice şi sportului Este una din problemele mai greu de înţeles. care poate să constituie o premisă şi pentru o activitate sportivă de calitate superioară pe plan performanţial. mai ales cea şcolară.2. Bucureşti. plac şi datorită caracterului lor emoţional. indiferent de forma organizatorică şi de formaţiunea social-economică şi politică în care se realizează. idealul întotdeauna este stabilit de comanda socială. 36 Practicarea exerciţiilor fizice. ■ petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite vârste şi profesii să se realizeze .alizându-se în mai multe "variante" (inclusiv !a locul de muncă!). în ultimă instanţă. care au primit aprobări "verbale" pentru responsabilităţi în această problemă. de către specialiştii/practicienii din domeniu. indiferent sub ce formă. în general. cele mai relevante idei fundamentale care rezultă din aceste "documente" sunt următoarele: • educaţia fizică şi sportul. vizează.şi prin practicarea exerciţiilor fizice prin diferite forme organizatorice specifice.F. decrete guvernamentale sau alte . şi "urmărirea" acesteia în mod direct sau prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă (presă. cu o eficienţă oricând discutabilă atunci când nu sunt implicate cadre didactice universitare. Constituirea "Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic". pentru a nu ne face de "pomină" în faţa specialiştilor din domeniu!). . » să fie pus accent pe educaţia fizică şi sportivă a tinerei generaţii. cât şi la nivel internaţional. indiferent de orice variabilă. deocamdată cu aprobare ministerială doar în A.3. simţul dragostei pentru gestu: motric executat cu măiestrie. Indiferent de scop. Teoretic. Deci.N. efectele practicării exerciţiilor fizice se concretizează pe planurile dezvoltării fizice/corporale şi capacităţii motrice ale indivizilor umani de diferite vârste. este un model prospectiv spre care trebuie să se îndrepte întreaga activitate teoretică şi practică specifică. fac parte integrantă din măsurile privind dezvoltarea fizică armonioasă şi menţinerea unei stări optime de sănătate pentru toate categoriile de populaţie ale ţării noastre. alături de celelalte activităţi motrice fundamentale din domeniu. « trebuie urmărită. dar mai ales de concepţia factorilor de decizie pe plan naţional în privinţa practicării exerciţiilor fizice. se apreciază că esenţa în educaţie fizică şi sport constă în aceea că practicarea exerciţiilor fizice.acte normative statale.E. au avut şi au importante valenţe pe celelalte planuri ale personalităţii umane. adică a corpului uman! Acest caracter predominant nu trebuie să conducă spre concluzia şi afirmaţia că el ar fi unicul. Cu alte cuvinte. prin diferitele lor forme de organizare şi . Educaţia fizică are un caracter predominant biologic. cu prioritate.mai ales .în mod util şi recreativ . să înţeleagă necesitatea minimală a colaborării cu Departamentul menţionat. mai ales pe planul activităţilor competiţional-sportive. afirmarea talentelor. atât la nivel naţional. este şi va fi determinată şi de necesităţi de ordin recreativ sau emulativ.S. televiziune) dezvoltă simţul estetic. poate aduce clarificări. III. ■ în practicarea exerciţiilor fizice sub forma activităţilor de educaţie fizică şi sport trebuie să fie angrenaţi toţi oamenii apţi pentru efort fizic. deoarece educaţia fizică. în domeniile educaţiei fizice şi sportului din România. El depăşeşte întotdeauna cerinţele prezentului şi vizează perspectiva. de aceea i s-a zis şi educaţie a "fizicului". ■ asigurarea unei conduceri unitare a fenomenului naţional de practicare a exerciţiilor fizice. orice ideal se concretizează în legi. Practicarea exerciţiilor fizice sub forma activităţilor de educaţie fizică şi sport a fost. radio. a spiritului de afirmare şi de "depăşire" sau de"autodepăşire" etc. Idealul educaţiei fizice şi sportului Idealul. care subliniază elementele de conţinut ale acestuia.

de realizarea acestuia. 39 IX . mai ales în educaţia fizică a tinerei generaţii. Prin practicarea exerciţiilor fizice şi a altor mijloace asociate se poate acţiona . pentru viaţa şi activitatea oamenilor de toate vârstele este prea bine cunoscut şi recunoscut. Amplificarea acestei funcţii specifice a educaţiei fizice şi sportului. Funcţiile asociate/nespecifice întregesc efectele practicării exerciţiilor fizice asupra fiinţei umane. dar . .şi pentru corectarea şi ameliorarea unor deficienţe fizice. în formularea idealului educaţiei fizice şi sportului se au în vedere şi unele elemente fundamentale de referinţă. automatizare etc). Aceste elemente se vor regăsi în calitate de componente ale modelelor de educaţie fizică (finale. ale personalităţii umane. tehnico-profesional etc. fiecare tip de condiţii materiale etc.şi România) şi alte categorii de populaţie sau indivizi umani sunt departe de idealul educaţiei fizice şi sportului. Există ţâri. ca şi în alte activităţi umane. niveluri sau categorii de pregătire etc. Prin educaţie fizică şi sport se acţionează prioritar în mod pre ventiv pe acest plan. în sport este importantă atât capacitatea motrică generală.cunoştinţele şi tehnicile individuale sau de microgrup privind autoorganizarea. Aproape toţi specialiştii domeniului consideră ca funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt de două feluri: specifice şi asociate.deprinderile şi priceperile motrice (de bază. Rolul pozitiv al dezvoltării fizice/corporale armo-jiioase.mai ales capacitatea motrică specifică pentru subsistemele performanţiaie.de fapt . se justifică şi prin unele influenţe negative asupra dezvoltării fizice/corporale a oamenilor. deoarece ei este în permanentă modificare. intelectual. In consecinţă.4. autoconducerea şi autoevaluarea practicării exerciţiilor fizice u nc l us i v pe planul refacerii capacităţii de efort). categorii de populaţie sau indivizi umani care se apropie foarte mult de idealul educaţiei fizice şi sportului. . care sunt . "Atingerea" (în sens de îndeplinire!) idealului în mod integral nu este posibilă niciodată. decât doar parţial. iToate funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante şi îşi dovedesc eficienţa numai dacă sunt îndeplinite în "sistem". Alte ţări (printre care este -sigur . indiferent de domeniu. /' Q ''Funcţia de perfecţionare a dezvoltării fizice face parte din categoria funcţiilor specifice şi are rol prioritar. în sensul că se subordonează acestuia. Măsurile de combatere a cauzelor nu sunt la îndemâna specialiştilor respectivi. exerciţiile fi zice. La fel şi pentru modelele sportului pe subsistemele sale. Cu alte cuvinte. Principalele elemente de referinţă vor fi întotdeauna următoarele: . pentru ultima situaţie. La fel' şi pentru activitatea sportivă.dezvoltarea fizică/corporală corectă şi armonioasă. Cauzele. utilitar-aplicative şi specifice sporturilor).'mai ales în etapa actuală şi în perspectivă. intermediare etc). prin funcţii se realizează idealul.desigur . cu contribuţia evidentă a "Teoriilor şi Metodicilor" specifice ramurilor şi probelor sportive sau altor activităţi motrice din domeniu. Şi în educaţie fizică şi sport.cu multă răbdare şi în mult timp . Formularea/stabilirea idealului educaţiei fizice şi sportului trebuie să fie făcută de "Teoria şi Metodica" domeniului. consecinţe ale unor cuceriri ale ştiinţei şi tehnici contemporane (mecanizare.calităţile.multiple şi cunoscute de "adevăraţii" specialişti ai domeniului. orice ideal se modifică în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societăţi.calităţile motrice. Funcţiile educaţiei fizice şi sportului ' Funcţiile sunt-destinaţii constante ale unui fenomen şi ele derivă din ideal. . al unor indici superiori pe plan somatic/morfologic şi pe cel funcţional/fiziologic. idealul se realizează pe etape. influenţându-se reciproc. □^Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice face parte tot din categoria funcţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului. Funcţiile specifice vizează cele două dimensiuni principale ale obiectului/domeniului de studiu al "Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului": dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică. de succesiunea etapelor specifice de dezvoltare. estetic. . cu particularizări pentru fiecare subsistem.întotdeauna . într-o continuă dinamică. III.Idealul educaţiei fizice şi sportului trebuie să fie . sistematic şi ştiinţific. sunt . într-o măsură mai mare sau mai mică.laturi ale aces-:ui ideal. Q Funcţia igienică face parte din categoria funcţiilor asociate/nespeci fice şi vizează cerinţa fundamentală de menţinere a unei stări optime de sănătate a celor care practică. fiecare categorie de populaţie umană. nefiind negat sau contestat. ca şi comanda socială care îl determină. trăsăturile şi comportamentele pozitive pe planurile moral. se face "apropierea" de ideal.în concordanţă cu idealul general educaţional al societăţii. Prin această funcţie sunt vizate cele două elemente componente ale capacităţii motrice: calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice.

rapiditatea gândirii etc. de asemenea. Tot gustul pentru frumos. spiritul de observaţie. indirect. □ funcţia de emulaţie face parte tot din categoria funcţiilor asociate/nespecifice ale educaţiei fizice şi sportului. cel puţin.mai mult decât alte tipuri de activităţi umane . drumeţii. este expresiv aportul adus. contribuţia educaţiei fizice şi sportului este. graţie. In aceste sensuri.mai ales . creativitatea. mai ales prin execuţiile tehnice şi tactice deosebite ca nivel calitativ. a întrecerilor motrice competiţionale de bună calitate sau a unor activităţi motrice desfăşurate necompetitiv. dar numai în limitele regulamentare. biomecanicii de execuţie a actelor şi acţiunilor motrice. a dorinţei de obţinere a victoriei sau de situare în primele locuri etc. Acelaşi aport este vizibil şi de necontestat în sensul asigurării unor indici superiori de dezvoltare somato-funcţională şi de capacitare cu temeinice deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative implicate în desfăşurarea eficientă a 40 . « Pe planul iehnico-profesional (sau al "instrucţiei. □ Funcţia educativă este tot o funcţie asociată/nespecifică. corecte şi cu atitudine de fair-play. caracteristic . vizite cu ocazia unor cantonamente sau deplasări în interes competiţionalsportiv etc. tot în timpul liber. metodicii efortului fizic etc. ■ Pe plan estetic se contribuie cu eficienţă la educarea gustului pentru frumos. expresivitate. se dezvoltă prin activităţi specifice: plimbări. sportiv etc. "Educaţia" în spiritul respectului faţă de colegii de întrecere (parteneri sau adversari). întrecerea de tip competiţional este definitorie. sunt de necontestat influenţele deosebite pe care le au pe celelalte planuri ale personalităţii umane: Pe plan intelectual pot fi evidenţiate cel puţin următoarele două ţii: a) însuşirea de către subiecţi a unor cunoştinţe teoretice de bază din domeniul fiziologiei şi igienei efortului fizic. ştafete.. excursii.□ Funcţia recreativă face parte din categoria funcţiilor asociate/nespeci fice pentru educaţie fizică şi sport. cum zicea. ■ Pe plan moral se poate realiza o acţionare extrem de eficientă prin toate formele de organizare a practicării exerciţiilor fizice. având un rol deosebit pentru oamenii de toate vârstele şi profesiile. cum sunt: atenţia. cultural-artistic. atitudine corporală globală şi segmentară etc). considerată ca cea mai complexă (nu cea mai importantă!) prin prisma modali tăţilor de îndeplinire şi a influenţelor asupra dezvoltării personalităţii umane în integralitatea sa. în 1866. Accentul trebuie pus pe formarea unor deprinderi. evidentă şi importantă. instalaţii.în general . concursuri etc. psihologiei activităţilor motrice. memoria. se impune promovarea frecventă în educaţia fizică . dar de această dată cu referire la natura deosebită a ţării noastre şi la unele realizări umane pe planurile social-economic. imaginaţia.la dezvoltarea unor trăsături şi calităţi intelectuale foarte importante. In acelaşi timp. al respectului faţă de bunurile comune (bază materială specifică. însă. al colaborării pentru îndeplinirea cu eficienţă a unor sarcini motrice. Influenţele educaţiei fizice şi sportului sunt evidente pe planul dezvoltării laturii "fizice" a personalităţii (de aceea se numeşte educaţie "fizică"!). deprinderi.în procesul direct de practicare a exerciţiilor fizice . In sport. al acceptării deciziilor arbitrilor (inclusiv când acestea nu sunt corecte!). b) contribuţie .pe linia întregirii personalităţii subiecţilor din acest punct de vedere. în scopul petrecerii utile şi recreative a timpului liber. politehnice". direct sau prin mass-media. armonie.) etc. ''Această funcţie se regăseşte. Practicarea exerciţiilor fizice pe fond muzical sau în concordanţă cu ritmul impus de anumite melodii muzicale. Karl Marx!). constituie doar câteva din posibilităţile clare pe care le au educaţia fizică şi sportul . Prin această modalitate se contribuie şi Ia dezvoltarea creativităţii subiecţilor. parcursuri sau trasee aplicative. în următoarele două sensuri: a) Asigurarea unui fond bogat şi calitativ de cunoştinţe teoretice. sporeşte influenţa educaţiei fizice şi sportului asupra unor trăsături şi calităţi de ordin estetic (ritm. componente comportamentale transferabile în viaţa cotidiană şi alte activităţi profesionale. aparate şi materiale etc. în primul rând. priceperi şi obişnuinţe de comportament corect în întreceri (inclusiv de tip competiţional) şi în celelalte momente ale procesului de practicare a exerciţiilor fizice. aspecte deosebit de importante mai ales pentru tânăra generaţie. jocuri de mişcare.fiinţei umane şi în formarea dorinţei permanente de "autodepăşire" şi de "depăşire". al disciplinei în muncă (inclusiv punctualitatea şi efectuarea integrală a conţinutului programat sau stabilit în mod curent).a întrecerii prin jocuri sportive bilaterale. priceperi şi calităţi motrice. uneori "măiestre". b) Asigurarea condiţiilor şi dezvoltarea interesului pentru urmărirea. la creşterea indicilor calităţilor motrice de bază necesare exercitării cu eficienţă a profesiilor şi ocupaţiilor social-economice sau cultural-artistice. Acţionarea prioritară şi pentru asigurarea unei dezvoltări corporale corecte şi armonioase a subiecţilor conduce spre acelaşi obiectiv. Această funcţie "modernă" trebuie sa se materializeze în dezvoltarea spiritului competitiv.

cu grupuri mici sau medii de subiecţi. a înţelegerii necesităţii unei ierarhizări a rolurilor în cadrul grupului. că în ideea "alinierii" (nu-mi place termenul. Obiectivele generale ale educaţiei fizice şi sportului. a respectului faţă de eforturile colegilor. atunci când aleargă pe străzi sau în parc. dar se foloseşte prea des!) la Europa şi la alte ţări civilizate. cele mai apropiate de funcţii. a obişnuinţei de practicare sistematică. mai ales.majorităţii profesiilor şi ocupaţiilor umane. minimal 30-50 de minute. care nu acceptă ideea ierarhizării obiectivelor în educaţie fizică şi sport. ■ obiectivele de ultim rang (adică cele operaţionale. se poate acţiona eficient şi în sensul prevenirii apariţiei unor deficienţe fizice specifice exercitării unor meserii sau al formării reflexelor de autoasigurare. obiectivele sportului de performanţă la începători sau avansaţi etc). Toate aceste obiective generale sunt foarte importante şi le putem evalua doar în "sistem". iar ceilalţi care îl văd să nu-1 considere "nebun"!!). cele generale). clasificarea obiectivelor. obiectivele educaţiei fizice a tinerei generaţii. în anumite subsisteme ale educaţiei fizice . mai ales. majoritatea dintre ele fiind valabile şi pentru educaţie . este foarte dificil de a prezenta acest "subiect" la modul corect.relativ structură!). unde activitatea se desfăşoară prioritar pe grupuri mici. mai ales în timpul liber uman.respective. în timp. se impune ca obiectiv general numărul 1 cel trecut la litera e). deşi ar trebui să publice argumentele neacceptării! Taxonomia (numită în unele dicţionare şi "taxinomie"!) este ştiinţa care se ocupă de descrierea şi. Ceea ce ştim noi precis sunt două categorii de obiective: ■ obiectivele de rangul 1 (adică. ci din punct de vedere al ierarhizării! Toate obiectivele sunt importante. Restul categoriilor de obiective este dependent de criteriul sau criteriile după care se face ierarhizarea! Evident că sunt şi specialişti. funcţiile activităţii umane.că cele de rangul/nivelul al H-lea ar fi cele specifice fiecărui subsistem specific (deci. sunt considerate ca fiind de nivelul sau rangul 1. Cred. sunt posibilităţi şi modalităţi clare de a se dezvolta unele trăsături şi calităţi sau de a se forma deprinderi şi obişnuinţe necesare în exercitarea diferitelor profesii realizate tot în astfel de grupuri umane (ca mărime şi . e) formarea şi chiar perfecţionarea capacităţii şi. morale.) Aş îndrăzni să consider ca obiective de rangul al lll-lea pe cele specifice "fragmentelor" din fiecare subsistem (de exemplu: obiectivele pentru educaţia fizică la preşcolari sau la gimnaziu etc. precum şi creşterea potenţialului lor de muncă şi de viaţă (în unele cazuri se pune şi problema "ameliorării" stării de sănătate!). cel mai important ar fi să ajungem (dar oare când vom ajunge?) la obişnuinţa ca zilnic. încercând o ierarhizare a obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. totuşi. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului In orice activitate umană. de exemplu!). In consecinţă. f) contribuţia eficientă la dezvoltarea unor trăsături şi calităţi intelectuale. de exemplu. într-un mod relativ. obiectivele sunt priorităţi de diferite niveluri sau ranguri (De aceea. Deoarece educaţia fizică şi sportul se desfăşoară.5. unii chiar recunoscuţi şi respectaţi în domeniu. se poate deduce . b) favorizarea proceselor de creştere şi optimizare a dezvoltării corporale/fizice a subiecţilor. estetice. obiectivele se identifică cu sarcinile specifice (este cazul obiectivelor operaţionale. Prin obiective se realizează. Adică. civice etc. d) formarea (evident "corectă") a unui sistem larg de deprinderi şi pri- III. c) dezvoltarea/educarea calităţilor motrice de bază şi a celor specifice sporturilor. deoarece orice alte enumerări ar ocupa prea mult spaţiu tipografic şi nu ar avea eficienţa scontată! Este vorba de următoarele obiective generale: a) menţinerea unei stări optime de sănătate a celor care practică exerciţiile fizice în mod conştient şi sistematic. Nu ca importanţă. ceperi motrice. valabile pentru temele lecţiei sau ale altei activităţi concrete). specifice temelor lecţiei sau altei activităţi organizatorice). precum şi valorificarea lor în planul sportiv-performanţial.mai ales în educaţia fizică di n învăţământul profesional. prioritar. corectă şi conştientă a exerciţiilor fizice. numite şi "sarcini". Doar în unele situaţii (activităţile organizatorice concrete şi curente. Criteriile de stabilire a rangurilor obiectivelor educaţiei fizice şi sportului sunt multiple.logic . cum este lecţia. sportului pentru toţi etc. a formării unor deprinderi şi priceperi organizatorice etc-Aceleaşi obiective se realizează şi în sport. Există multe clasificări ale obiectivelor. fiindcă nivelurile sau rangurile sunt extrem de multe!). Este vorba despre dezvoltarea responsabilităţii în îndeplinirea unor sarcini sau obiective. considerăm ca fiind necesară enumerarea cel puţin a obiectivelor generale ale educaţiei fizice şi sportului. De aceea. obiectivele derivă din funcţiile activităţii respective şi se subordonează acestora. fiecare individ uman din România să practice exerciţii fizice (fără să-i fie ruşine.

O altă clasificare a obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. au devenit repede cunoscute la dimensiunea continentală si chiar mondială şi au influenţat .fizică şi sport. » Nu pot exista separat "sisteme de educaţie fizică" şi "sisteme de sport" Nu au existat şi nici nu vor putea exista decât "sisteme de educaţie fizică şi sport". nu numai pe coordonata spaţial-geografică. Clasificarea aparţine. ci în a altor discipline ştiinţifice: istoria educaţiei fizice şi sportului. sistemul sovietic de educaţie fizică şi sport. odată cu ideea unei noi "Reforme" pe toate planurile (Reformă la care încă ne chinuim şi nu se ştie cât ne vom mai chinui!). indiferent de zonele: temporală. După anul 1948 (an de referinţă. « afective. Descrieri şi clasificări ale obiectivelor educaţiei fizice şi sportului au făcut mai mulţi specialişti străini şi autohtoni. După anul 1989. « Ce este un "sistem"? După concepţia sau teoria cibernetică. psihologiei şi este deosebită.după opinia personală şi m opoziţie cu majoritatea "specialiştilor" din învăţământul superior de profil. La noi în ţară. rolii şi semnificaţia acestor sisteme naţionale nu intră . în secolul al XlX-lea s-au constituit principalele sisteme naţionale europene de educaţie fizică şi sport. politică. etnică etc. influenţele acestui sistem suedez. obiective de instruire şi obiective de educaţie!). fără ca să existe diferenţieri semnificative între acestea. desigur. numit exact "sistemul suedez de gimnastică". mai corect. de a influenţa factorii de decizie în domeniu (în majoritate fără studii superioare de specialitate!). Cea mai răspândită clasificare este în funcţie de laturile procesului de practicare a exerciţiilor fizice: instruirea şi educaţia (deci. ca şi pe toate celelalte planuri şi din punctele de vedere specifice. foarte răspândită. Conţinutul. este cea care le grupează în: " cognitive. Unele dintre sistemele naţionale create în secolul al XlX-lea. dar şi pe cea temporală. se pare că modelul oferit de sistemul francez de educaţie fizică şi sport are cele mai mari şanse de a ne influenţa. pedagogia comparată în domeniu etc. dar perfectibilă! (De ce doar obiective psihomotorii?'). un "sistem" presupune mai multe elemente componente. care s-au "trezit" peste noapte ca titulari ai "Teoriei şi Metodicii" domeniului! -în sfera de preocupări exprese ale "Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului". vizibile chiar în primele decenii ale secolului al XX-lea. interdependenţă şi interpătrundere cu grade diferite de intensitate în scopul realizării aceloraşi obiective şi care are capaci45 44 . SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIN ROMÂNIA ■ Aşa cum am mai menţionat. » sociale. IV. • psihomotorii. când s-a efectuat o adevărată Reformă a învăţământului) ne-a influenţat foarte mult. a avut-o sistemul suedez creat de Ling. geografică. Influenţele unora dintre ele se resimt şi astăzi în ţările de origine şi chiar în alte ţări (cea mai mare influenţă.educaţia fizică şi sportul din multe zone geografice şi social-eonomice sau cultural-artistice. de care am mai amintit. s-au intensificat în perioada dintre cele două războaie mondiale.ca atare . ansamblate într-o anumită ordine care implică interacţiune.

inclusiv de inexistenţa .mai ales .E. In componenţa unui sistem pot fi î n t â l n i t e patru :ipuri de elemente: a) de natură materială: numărul de elemente şi calitatea acestora. metode şi mijloace structurate după principii unitare în vederea realizării unor obiective politice. Sistemul există şi în prezent. instituţii (inclusiv de învăţământ). implicit.că sportul intră. prin concordanţă cu comanda socială prezentă şi de perspectivă" (n. In acest scop se elaborează. în scopul realizării obiectivelor specifice. de comanda socială (care nu mereu este corectă/obiectivă. apoi pentru "Sport"!). sau ar trebui să se elaboreze.de a se autoregla pentru a-şi îndeplini funcţiile specifice.N. ca şi includerea acestei activităţi în trei ipostaze. se poate afirma. în lucrarea amintită.prin anii 1970 .însă .colaboratori!) şcolară este oricând discutabil. • Educaţia fizică şi sportivă din învăţământul de toate tipurile şi gradele (inclusiv reţeaua inspectorilor de specialitate pe plan naţional!). mai ales. ceea ce cred că este doar parţial corect (deoarece sportul nu este doar mijloc al educaţiei fizice. că în România a existat un bun sistem de educaţie fizică şi sport. în aproape 80% dintre facultăţile sau secţiile de profil "extra A.F. • Ca o primă concluzie. . Se menţionează. că sistemul de educaţie fizică reprezintă "sistemul de idei. « Centrul Naţional de cercetări ştiinţifice în domeniu (deşi se zice că "cercetările" sunt în primul rând pentru "Tineret" şi. teoria şi practica întregului domeniu din interiorul unui stat. d) de natură conceptuală/ideologică: care stau la baza organizării şi funcţionării s i s t e m u l u i .nu a fost încă promulgată până la scrierea acestor rânduri!).tatea de a fi reglat şi . întotdeauna. . pusă în "capcană" de către M. şi.S.E. c) de natură funcţională: t i p u r i l e de reacţie a s i s t e m u l u i la st i 'm uli i externi şi i nt e r n i . care au responsabilităţi pe linia formării şi perfecţionării specialiştilor di n domeniu (păcat că aceste responsabilităţi nu sunt "receptate" corect. autorizate sau acreditate. precum şi a celorlalte facultăţi sau secţii de profil din România (cu care trebuie să se facă "frăţie" şi nu să se acţioneze - . numită în 99% doar "legea sportului" de către personalităţile intervievate -inclusiv Ministrul Tineretului şi Sportului . în scopul perfecţionării prioritare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice în rândul tuturor categoriilor de populaţie umană.mult timp .S"!). In lucrarea reprezentativă "Terminologia educaţiei fizice şi sportului" se dă doar definiţia "sistemului de educaţie fizică". ci şi un fenomen social cu note definitorii de sine stătătoare). • Organele locale. Prin prisma acestei definiţii adaptate.Reţeaua tuturor acestor "unităţi organizatorice" este decisă. b) de natură structurală: relaţiile dintre elemente.irmătoarele "imitări organizatorice" şi de conţinutul a c t i v i t ă ţ i l o r specifice icestora: • Asociaţiile şi cluburile sportive din întreprinderi. departamente. fără dubii. ■ Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport şi toate celelalte facultăţi sau secţii de profil statale sau particulare.F. actuali pensionari .n. care produc "alergie": "trunchi comun". sociale şi biologice ale educaţiei fizice". De aici se desprinde şi importanta deosebită a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică . Bucureşti. Departamentul sportului din M.adaptare după 17. aşa cum s-a întâmplat prin anii 1990-1991 în educaţia fizică şi sportivă universitară!). "curriculum la decizia şcolii" şi "extracurriculum"!!. Sistemul de educaţie fizică şi sport d i n România cuprinde sau este dat de . desfiinţat inexplicabil!) şi încă existentele "Cabinete Metodice" din unele cluburi şi asociaţii sportive. La fel şi conţinutul general al activităţii acestor unităţi organizatorice.S. chiar dacă la scrierea acestor rânduri este "pasată" sau."Ştiinţei educaţiei fizice şi sportului". care cred că îşi va găsi locul şi stabilitatea necesare în "Sistem"!) etc. concepute corelativ pe plan naţional. unele Laboratoare de cercetări ştiinţifice (cum a fost şi cel de la A. Centrul Naţional de medicină sportivă.T.E. se poate aprecia că noţiunea de sistem de educaţi e fizică şi sport se referă la organizarea.N. pag. aparţine . deşi sunt vizibile unele dereglări determinate de factori conjunc-turali. în educaţia fizică. Deci. Federaţiile sportive (inclusiv Federaţia Sportului şcolar şi universitar.y/ Sport. am putea aprecia că prin sistemul de educaţie fizică şi sport se înţelege "ansamblul unităţilor organizatorice şi a conţinutului activităţilor acestora. mai corect.a unor noi legi specifice şi. 106). Metodologia de acţionare eficientă. încercând o particularizare în domeniul nostru. mai ales sub aspectul "sportiv": Direcţiile municipale şi judeţene.. societăţi comerciale. programe specifice cu un coeficient ridicat pe planul "unităţii" naţionale. bune sau rele. pentru "sistem". de nerespectarea legilor existente (Noua "Lege" a educaţiei fizice şi sportului. de Ia sine. s-a apreciat . în spirit de fair-play. zone teritoriale etc. Unitatea dintre cele patru categorii de elemente este fundamentală pentru ntreg. cum a fost "botezată" de către Institutul de ştiinţe ale Educaţiei şi de foştii inspectori din Minister. teritoriale sau centrale cu responsabilităţi speciale în domeniul practicării exerciţiilor fizice. de către ministrul respectiv! Volumul de ore pentru educaţia fizică şi sportivă (şi nu educaţia fizică şi sportul.N.

" Ca o a doua concluzie. de acţiuni concrete. centre de sănătate sau de agrement etc. ■ Principiile organizatorice ale sistemului românesc (trecut. De asemenea. Recunoaşterea va fi condiţionată. < Conţinuturile.ca până în prezent . modificându-şi structura şi funcţionarea în raport de evoluţia ţ: cerinţele comenzii sociale. manifestând constant tendinţa de a lupta împotriva dezorganizării şi a acţionării unor elemente întâmplătoare (de tip entropie). reprezintă elemente mai mult decât justificatoare în sensul menţionat. inclusiv în nominalizarea sporturilor la care participă România "diferitele ediţii ale Jocurilor Olimpice). < Cadrul organizatoric (forme flexibile de organizare!). specifice şi operaţionale. c) Are un caracter deschis şi dinamic. Acest principiu a stat şi stă. material. c) Asigurarea continuităţii practicării exerciţiilor fizice nu numai în filogeneză.r populaţiei umane (în pregătire şi în stabilirea unor priorităţi performar. interne. nu exclude posibilitatea practicării exerciţiilor fizice şi yi afara locului de muncă. a numeroaselor laboratoare şi cabinete metodico-ştiinţifice etc. < Rezultatele sau performanţele subiecţilor (care reflectă nivelul de realizare a obiectivelor). Ia baza înfiinţării şi funcţionării asociaţiilor şi cluburilor sportive în şcoli şi licee. dar mai ales în ontogeneză. a doctoratului şi masteratului în domeniu. a "Ştiinţei" educaţiei fizice şi sportului. mijloace. b) Formarea la subiecţi a unui sistem corect şi bogat de deprinderi şi priceperi motrice. Existenţa numeroaselor discipline specifice cu statut ştiinţific. numai la nivelul ridicat şi unitar de exigenţă în pregătirea şi perfecţionarea specialiştilor iin domeniu. pentru ca aceasta să nu rămână preponderent empirică. ■4 Contextul social-uman şi ambianţa socio-afectivă (bazată pe relaţiile interpersonale).într-un spirit total de nefair-play din partea facultăţilor sau secţiilor respective!!). adică la nivel de cartier. se poate aprecia că principalele componente mplicate în structura sistemului de educaţie fizică şi sport sunt următoarele: < Finalităţile generale. se ţine seama şi de specificul activităţii profesionale a subiecţilor. în majoritatea cazurilor sunt evitate paralelismele. e) între subsistemele sale sunt relaţii funcţionale deosebit de pozitive. implicit. Principiul respectiv este determinat. localitate. adică suprapunerile de atribuţii şi. pe baza cunoaşterii şi respectării acestora. în sens pozitiv. constituind componenta "cheie". în perspectiva imediată. în strictă concordanţă cu particularităţile individuale sau de grup. specialişti.. încă această importanţă nu este recunoscută integral şi nici ritmic. inclusiv cu specialişti. a indicilor somato-funcţionali şi ai calităţilor motrice de bază sau specifice se realizează în temeiul aceloraşi particularităţi ale subiecţilor. dominant doar în ţara noastră şi în câteva alte ţări est-europene. se au în vedere şi alte acţiuni specifice etc. în primul rând. -v Activităţile fundamentale de predare şi de învăţare. câ* şi al "părţilor" (subsistemelor). dar şi de următoarele alte elemente: se poate acorda sprijin şi asistenţă. influenţarea. < Strategiile de acţiune (metode. printr-un sistem de forme adaptate Ia' 49 . mai ales în sensul calităţii activităţii didactice şi ştiinţifice pentru domeniu. d) Are capacitate de reglare şi autoreglare. sector. Problema care se pune este de a se corela mult mai bine cuceririle ştiinţifice din domeniu cu practica aceluiaşi domeniu. materiale etc). fiind receptiv la influenţele externe j. specificul activităţii profesionale. fiind ancorat în realităţile etapei pe care o parcurge ţara noastră şi valorificând unele tradiţii (cum ar fi menţinerea 48 sporturilor naţionale oină şi trânta) sau particularităţile biologice a. substanţa însăşi a educaţiei fizice şi sportului. atât la nivelul "întregului". b) Are un evident caracter naţional. personal auxiliar etc). se are în vedere şi timpul liber al subiecţilor. ■ Principalele caracteristici ale sistemului românesc de educaţie fizică şi ) ort sunt următoarele: a) Beneficiază de o temeinică fundamentare ştiinţifică a fenomenului de practicare a exerciţiilor fizice. Este un deziderat greu de atins în această etapă prea abundentă în imbiţii nefondate şi "acoperite" de o autonomie greşit înţeleasă şi aplicată. Acest principiu. starea de sănătate. ~ < Sistemul de control (de evaluare). <' Energiile umane angajate (subiecţi. încă. instituţii etc. a cercetărilor şi publicaţiilor mulţi şi interdisciplinare. < Mecanismele de feed-back. opţiunea subiecţilor etc. întreprinderi. sexul. Particularităţile sunt determinate de vârsta. pentru reglarea şi autoreglarea procesu lui de practicare a exerciţiilor fizice. facultăţi. cercetători. prezent şi de perspectivă) de educaţie fizică şi sport au fost.ţiale. sunt şi vor fi următoarele: a) Organizarea activităţilor motrice fundamentale din domeniu cu precădere la locul de muncă al subiecţilor.

tabere de pregătire sportivă şi .A. mijloacele formează conţinutul de bază al activităţilor motrice fundamentale d i n domeniu.2. f) Concentrarea elementelor.U. dar mai ales pe planurile internaţional. "Eşaloane competiţionale cu procedură de promovare şi de retrogradare".2. mult mai particularizată. exerciţiu propriu altor specialităţi (matematică. V. g) Asigurarea unei conduceri unitare şi a unui cuplu' de "îndrumare şi control". Un ascet era acea persoană care practica exerciţii fizice şi mentale. împreună cu metodele şi procedeele metodice. cum se menţionează în ordinul ministerial de abrogare). Ele reprezintă principala grupă de instrumente didactice.'în triada: educaţie fizică (mai ales preuniversitară) . chimie.de conducătorul procesului instructiv-educativ şi sunt efectuate de către subiecţi. în activităţile specifice de tip independent. Această particularizare a condus şi la atribuirea funcţiilor specifice doar domeniului nostru. termenul general pentru exerciţii era "ascesis". In educaţie fizică şi sport această noţiune a primit o accepţiune restrânsă.maflVou .în majoritatea cazurilor . "Titluri" de campioni şi "onorarea" acestora (a se memora premierea gimnastelor şi gimnaştilor. cu talent şi cu aptitudini deosebite. pentru valorificarea la maximum a randamentului lor.l. de tip neconflictual. limbi străine etc). Exerciţiile sunt "modele" consacrate şi standardizate.. desen. şi nu doar S.sportul pentru toţi . 50 51 .V. atât pe plan intern. Cea mai mare parte a exerciţiilor fizice erau practicate tară veşminte. • d) Stimularea preocupării pentru creşterea continuă a nivelului de pregătire motrică a subiecţilor prin înfiinţarea unor "pârghii" naţionale: Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la Educaţie fizică şi Sport (în locul fostului S. Consideraţii generale Noţiunea de "mijloc" are largi semnificaţii.D.U. deosebite de cele cu care este investit "exerciţiul" ca sinonim al exerciţiului fizic. precum şi a tehnicienilor. considerate ca inseparabile. în octombrie 1999!) etc. aşa cum am subliniat anterior. perioadă de vârstă şi alţi factori specifici.V. Ele sunt concepute. MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI V. V.1. la toate subsistemele. "Categorii de clasificare sportivă". e) Asigurarea unei legături eficiente. la nivelul tuturor subsistemelor din educaţie fizică şi sport. olimpic. La greci. în unităţi speciale de performanţă sportivă (clase şi şcoli sau licee cu profil de educaţie fizica şi sport. selectate sau elaborate . fizică. aceste mijloace aparţin subiecţilor şi sub aspectele conceperii şi selecţiei."şcoli particulare" în diferite sporturi!). Ioturi sportive naţionale. De aici şi denumirea acestor exerciţii astfel practicate: gimnastică! ■ Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul specific de bază pentru educaţie fizică şi sport. Mijloacele sunt instrumentele cu care se acţionează şi în educaţie fizică şi sport. Tipologia mijloacelor V. Mijloacele specifice a) Exerciţiul fizic ■ Sinonimul exerciţiului fizic este "exerciţiul" prezent în cadrul altor specialităţi.A. multe domenii de activitate umană având nevoie de mijloace. Cuvântul grecesc pentru nud este "gymnos". centre naţionale de pregătire 'sportivă. El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea obiectivelor propuse.sportul de performanţă. "Sistemul Naţional de Selecţie" (pe ramuri şi probe sportive). continental şi zonal.umane.fiecare etapă social-istorică. mondial.

direcţia mişcării. care se mai numeşte şi gest motric. El este un act motric special şi specializat. Problema fundamentală este de a deosebi exerciţiul fizic de celelalte acte motrice umane. întotdeauna. de fapt.tempoul mişcării. . consideră că aceşti principali factori sunt următorii: .să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp.■ Realizarea exerciţiilor fizice.ritmul mişcării.prevederile unor documente oficiale (programe. intermediară şi finală). în unanimitate. deşi .) a determinat schimbarea formei de organizare a acţiunilor individuale sau colective şi "ieşirea" din sistemele clasice de "aşezare" a sportivilor în spaţiul de lucru. este condiţia fundamentală pentru obţinerea eficienţei optime pe linia celor două obiective prioritare ale educaţiei fizice şi sportului: perfecţionarea dezvoltării fizice şi perfecţionarea capacităţii motrice. prin influenţele asupra organismului uman al subiecţilor. se succed mişcările componente ale fiecărui exerciţiu.finalitatea realizată. . sistemul de joc. de către specialişti.) este dependentă de conţinut. la îmbunătăţirea conţinutului. uneori şi faţă de obiect sau aparat.sistemul de dispunere a subiecţilor în spaţiul de practicare a exerciţi> ilor fizice.intenţia sau scopul în care este practicat. într-un mod ştiinţific. evident. Forma este. forma (tehnica de execuţie. efortul psihic şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia. Forma apare ca element de legătură între intenţie sau scop şi finalitate (dar prin intermediul conţinutului!).să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului. pe când alte acte motrice umane . .în consecinţă . se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acţiunii motrice în cauză" (!" p.vizează alte obiective!) ■ Conţinutul exerciţiului fizic depinde de două principale elemente: . 52 După Ion Şiclovan. particularităţile colectivelor de subiecţi şi . aspec: observabil cu "ochiul liber" şi care poate avantaja sau dezavantaja evaluare: actului sau acţiunii motrice respective. manuale. analiza trebuie să vizeze ceea ce reprezintă. .autori de publicaţii mai multe elemente. Unitatea dintre cele două elemente trebuie să fie o certitudine şi realitate în aproape toate situaţiile concrete. prin prezenta publicaţie. Niciodată forma (care se exprimă şi prin regulament) nu poate determina esenţial conţinutul. . forma exerciţiului fizic este "modulparticular în car. Pentru aprecierea formei exerciţiului fizic se propun. aspectul exterior al exerciţiului fizic. Alături de această esenţă a conţinutului exerciţiului fizic. Soluţia este simplă dacă evaluarea se realizează prin prisma obiectivelor de îndeplinit (exerciţiul fizic se practică în scopul realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. influenţe relativ uşor de determinat dacă se au în vedere următoarele: . Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază. Disciplinele de "Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului". ■ Relaţia dintre conţinutul şi forma exerciţiului fizic nu poate fi decât de natură dialectică. Intre intenţie sau scop şi finalitate trebuie să fie corespondenţă. adică a performanţelor. precum şi legăturile ■: ■. comerţ.să se respecte. esenţa conţinutului exerciţiului fizic: efortul fizic (apreciat prin volum. -< în schiul alpin.autori de publicaţii ca fiind sinonimă cu tehnica. de acord cu forma respectivă. între cele două principale elemente. calitatea subiecţilor etc. metodele sau procedeele metodice. Adică. . forma cât mai aerodinamică a contribuit. 186). efectuat pentru o relaţie optimă cu mediul natural şi social de existenţă. . în analiză trebuie avute în vedere şi: alte mijloace folosite.poate că nu suntem. întotdeauna conţinutul are rol determinant. instrucţiuni etc). .amplitudinea mişcării şi relaţia dintre segmentele corporale participante. tipologia combinaţiilor tactice etc. adică polivalenţa exerciţiilor fizice pentru realizarea obiectivelor specifice. . intensitate şi complexitate). în perspectiva termenilor de analiză logică. » Forma exerciţiului fizic este considerată de mulţi specialişti . nu "de azi pe mâine"!. Opinia subsemnatului este că se poate accepta o asemenea evaluare numai în cazul deprinderilor şi priceperilor motrice. industrie etc. în consecinţă. metodologia utilizată sau strategiile instructiv-educative. dar poate avea influenţă activă asupra acestuia. cu participare aproape a tuturor jucătorilor în fazele de atac şi de apărare etc.sub aspect estetic . în relaţia de tip dialectic. . • Exerciţiul fizic îşi are originea în actul motric general al omului. Doar următoarele exemple: > conţinutul nou al jocului sportiv de fotbal (în mare viteză. inclusiv în analiza efectelor. mai mulţi factori.poziţia corpului şi segmentelor corporale (iniţială. . De aceea.din agricultură. în principal.

extensoare etc). atât în educaţia fizică. dintre care menţionez: < clasificarea după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru întregul corp uman sau pentru segmentele corporale (cap. exerciţii fizice de intensitate medie. fără ca să îndeplinească cerinţele nimale din punct de vedere ştiinţific.condiţiile materiale sunt în majoritatea cazurilor nefavorabile! După criteriul temporal. în care este determinant şi semnificativ pe plan performanţi al.prin consum de energie şi . sportivi etc. din cauza aceleiaşi dotări materiale necorespunzătoare. panouri. concurs etc). groapa de sărituri. în funcţie de criteriile ite în considerare. Toate acestea. abdomen. bârne.uneori . Oricum. -\ clasificarea după caracterul succesiunii mişcărilor componente: exerciţii fizice ciclice. In activitatea competiţional-sportivă. sunt funcţionale pe măsură ce corespund necesităţilor celor care selecţileazâ exerciţii fizice pentai scopuri sau intenţii precise.evident . c) Mijloacele si măsurile de refacere a capacităţii de efort a subiecţilor Refacerea capacităţii de efort este o necesitate.întotdeauna . Prin aparatură de specialitate înţelegem instalaţii (porţi.exerciţiile de front şi formaţii. eşarfe. filee pentru volei sau tenis etc). chiar dacă repetarea acestora se face de foarte multe ori. consemnează mai jlte clasificări clasice aie exerciţiilor fizice. influenţează în sens pozitiv perfor manţele motrice. o parte dintre exerciţiile motrice pentru însuşirea unor deprinderi şi priceperi motrice şi . scări fixe. este un aspect mit drept "formalism"! ■ Există multe clasificări ale exerciţiilor fizice. Aparatura de specialitate este implicată nemijlocit în practicarea majorităţii exerciţiilor fizice. bastoane. mai ales cea şcolară. exerciţii fizice cu aparate etc. Menţinerea unor forme de execuţie tehnică depăşite. studenţi. refacerii capacităţii de efort în educaţia fizică şcolară trebuie să i se reconsidere valenţele. A clasificarea după tipul deprinderilor motrice care se învaţă: exerciţii fizice pentru deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive. chiar dacă . contribuie la determinarea valorilor densităţii motrice pentru orice activitate. gantere. Uneori pauzele sunt inevitabile şi se transformă în "timpi morţi". membre inferioare. Nici o clasificare a exerciţiilor fizice nu poate fi completă.prin pauzele dintre exerciţiile respective. Toate sunt ine. spate etc). exerciţii fizice de intensitate mică. noile pro cedee tehnice de execuţie ("rostogolire ventrală" şi "rostogolire dor sală". trunchi. care nu pot fi realizate doar prin repetarea structurilor motrice respective. exerciţii fizice statice şi exerciţii fizice mixte (dinamice şi statice). indicator de prim rang în domeniu. în contextul dezvoltării personalităţii umane. 54 b) Aparatura de specialitate Acest mijloc specific este important. expresie a formei. mai ales). "învechite". exerciţii fizice maximale. exerciţii fizice aciclice şi exerciţii fizice mixte (ciclice şi aciclice). Această refacere este mult mai importantă în sport faţă de educaţia fizică.mai ales în jocurile sportive . -N clasificarea după intensitatea efortului fizic: exerciţii fizice supramaximale.mai ales . exerciţii fizice pentru rezistenţă etc. inele. -v clasificarea după natura contracţiei musculare: exerciţii fizice dinamice. refacerea capacităţii de efort a subiecţilor (elevi. Aparatura de specialitate adaugă exerciţiilor fizice valori funcţionale deosebite. exerciţii fizice submaximale. refacerea capacităţii de efort se poate asigura .totuşi . -v clasificarea după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent: exerciţii fizice pentru viteză. aparate si materiale specifice (mingi. ca probă atletică.apare starea de oboseală. pauze active sau pasive.) se realizează sub următoarele două forme sau modalităţi: -\ Refacerea pe parcursul activităţii respective (lecţie.prin cantitate. -\ clasificarea după poziţia subiecţilor faţă de aparatele la care şi cu care se lucrează: exerciţii fizice la aparate. mai mari sau mai mici. influenţează în mod evident eficienţa practicării exerciţiilor fizice.şi 55 .în majoritatea cazurilor . Excepţie fac exerciţiile fizice libere şi unele exerciţii fizice în perechi sau cu partener destinate influenţării selective a aparatului locomotor. apărută înainte de 1989. prin calitatea lor şi . membre supe rioare. Literatura de specialitate. care nu ii corespund noului conţinut al activităţilor motrice fundamentale din domeJ sau care nu mai contribuie la îmbunătăţirea acestui conţinut. conform regulamentelor specifice. saltele. parcursuri sau trasee aplicative "fixe" în aer liber. deoarece practicarea exer ciţiilor fizice se face . gât. cercuri. bară fixă. Alte criterii aparţin perioadei tuale de tranziţie şi în domeniul nostru. Unele criterii aparţin chiar întemeietorilor sistemelor claie şi consacrate de educaţie fizică şi sport. Această refacere se realizează .< la săritura în înălţime cu elan din alergare. bănci de gimnastică. dar mai ales în sport.

instalaţiilor. muzica mijloc de neînlocuit în perspectiva educaţiei generale'moderne şi contempo rane).mate" şi obţinerea unui randament sporit în orice activitate.prin schimbarea competitorilor între fazele de atac şi apărare. Afirmaţiile anterioare au fost demonstrate şi validate de numeroase expeimente şi de practica avansată din domeniu.reguli precise de alimentaţie.folosirea corectă. îndeplinirea unor norme/baremuri pe baza unor cunoştinţe şi calităţi specifice fiecărei activităţi). b) Factorii naturali de călire Este vorba despre călirea organismului celor care practică sistemat:. Mijloacele nespecifice/asociate a) Condiţii igienice Acestea vizează mai multe aspecte referitoare la igiena individuală a subiecţilor şi la igiena bazelor materiale. de exemplu. aerul şi soarele sunt consemnaţi -în toate sur:: le bibliografice de specialitate . aparatelor şi materialelor "sportive". concurs etc). educaţia morală (ca. Expunerea raţională a corpul _ uman la soare. c) Mijloacele împrumutate din alte laturi ale educaţiei generale Aceste mijloace "asociate'Vnespecifice" sunt necesare şi extrem de efi ciente pentru a contribui la o educaţie integrală a celor care practică . < Refacerea după încheierea activităţii respective (lecţie. îmbinată cu practicarea exerciţiilor fizice în aer curat (de mu. ori de către ori este posibil.sistemat ic şi ştiinţific . . Este vorba de adaptarea în activităţile speci fice a unor mijloace din educaţia intelectuală (ca.reguli de depunere a efortului predominant fizic. materiale sportive etc. unii specialişti vorbesc şi de o anumită "igienă socială". . seturi etc. de exemplu. sporirea rezistenţei faţă de diferi: microbi şi faţă de diferite boli. de exemplu. cel puţin. constituie modalitatea metodologică ce: mai bună. terenuri. "civilizată" a bazelor materiale. In sensul respectării unor reguli fundamentale de folosire a bazelor. . întotdeauna locul de desfăşurare a activităţii de practicare a exerciţiilor fizice trebuie să fie curat. cu posibilităţi financiare şi care se "respectă"!). lănţişoare. cel puţin.exerciţiile fizice. în următoarele:' .după opinie personală . băi de apă (mai ales la Marea Neag:: şi în alte staţiuni balneo-climaterice).2. studierea lucrărilor de specialitate şi a celor literare sau artistice cu subiecte din domeni ul practicării exerciţiilor fizice). cu luminozitate sau culoare corespunzătoare sau cu o acustică funcţională.: prioritar vizate sunt: călirea organismului.respectarea unor reguli de tip ergonomie şi ecologic în confecţionarea sau construirea acestor "baze materiale". prin duş cald şi mişcări de relaxare musculară (inclusiv de automasaj). cercei.alte reguli de viaţă şi activitate pe plan individual. . aerisit în cazul activităţii desfăşurate în interior. respectarea unor prevederi regula mentare şi logice de comportament în activitatea cotidiană şi .: ori deosebit de ozonificat în zone de deal sau de munte) şi cu folosire: diferitelor procedee 'de fricţionări cu apă. conduce la o e:' cienţă deosebită în sensul realizării temeinice a obiectivelor integrale specif::: subsistemelor educaţiei fizice şi sportului. » Concretizarea în privinţa bazelor materiale (instalaţii. precum şi prin pauzele dintre reprize.în competiţiile de tip sportiv) sau educaţia tehnico-profesională (ca.) constă. următoarele elemente: . • Concretizarea igienei individuale constă în.mai ales . verificată practic de numeroase ori şi de mulţi specialişti. Apa.". ştiinţific exerciţiile fizice. care .ca fiind principalii factori naturali de căi::: Folosirea atentă a acestor factori. de exemplu.este mai mult o igienă de comportament în grup. aparate. V. educaţia estetică (ca. săli. oricând şi oriunde (dacă am fi în capitalism!). frumos şi odihnitor prin modul de realizare a diferitelor "marcaje" specifice.deprinderi şi obişnuinţe privind "echipamentuF' sportiv (cât mai apropiat de grecescul "gymnos" şi cât mai depărtat de unele "modele" pe care le oferă televiziunea: executanţi cu brăţări. <. adaptarea la intemperiile naturale "neprogr.2.* 57 . ceasuri la mână.cerinţe minimale privind raportul dintre efort şi odihnă. inele pe degete etc). Obiective. . în educaţia fizică şcolară această refacere este o utopie! în antrenamentul sportiv şi în activităţile competiţional-sportive lucrurile stau cu torul altfel! (mai ales la asociaţiile şi cluburile sportive cu renume. Această refacere ar trebui realizată minimal.

VI. După opinia personală. "nu ne daţi mingea". Consideraţii generale In cele două ipostaze.în procesul bilateral . Conţinutul acestor componente.(pentru activităţile de tip independent!) dau prioritate calităţilor motrice. mai ales. 59 . In sport. sunt următoarele: ■ cunoştinţele teoretice de specialitate. Unii specialişti sau chiar subiecţi. Totul este centrat în jurul acestor componente. Ponderea componentelor este diferită. într-un alt sens. în funcţie de obiectivele fiecărui subsistem au fost stabilite anumite elemente de bază. reprezentări. este prevăzut de unele documente speciale: programe. chiar dacă sunt foarte complexe şi . " deprinderile şi priceperile motrice (de bază.în fond .conţinutul activităţilor respective şi care conduc la stabilirea modelului în funcţie de comanda socială. adică la cele care exprimă pe "cum ar trebui să fie" fenomenul real respectiv.eterogene. reflectare sub formă de percepţii.l. Nivelul componentelor . După opinia personală.din anul 1992 . tot ceea ce stăpânesc subiecţii reprezintă "cunoştinţe" ale acestora. Aceste componente. 144). ci şi Ia .pentru modalitatea sub formă 58 de proces bilateral . După Ion Şiclovan (17.în ultimă instanţă -răspunsul corect la permanenta întrebare pusă de subiecţi: "de ce?" ("atâtea repetări". care formează . manuale.vizibil. Cunoştinţele teoretice de specialitate Este vorba despre informaţiile teoretice de specialitate. dau prioritate deprinderilor şi priceperilor motrice (care exprimă mult mai evident competenţa profesională!. Fac această precizare. ■ calităţile motrice. mulţi autori de cărţi şi altepublicaţii de specialitate includ în categoria "cunoştinţelor" şi deprinderile sau priceperile motrice! Cunoştinţele teoretice de specialitate se transmit . acţiuni sau principii.mai ales .înaintea.un rol determinant 1-a avut. în funcţie de subsistemele educaţiei fizice şi sportului. de partea cărora se situează şi autorul acestei publicaţii. In unităţile de învăţământ cu clase speciale de educaţie fizică şi sport există . scheme etc.pe cale verbală sau pe cale intuitivă (grafice planşe. COMPONENTELE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV ŞI ALE ACTIVITĂŢII INDEPENDENTE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT VI. realizate şi analizate numai în "sistem". Mai concret. p.unele aspecte ideale. un nivel ridicat al parametrilor calităţilor motrice). aceste cunoştinţe teoretice de specialitate se transmit şi cu ocazia şedinţelor de pregătire sau de analiză a activităţilor comp etiţio nal e specifice. Cunoştinţele teoretice de specialitate au rol primordial în conştientizarea practicării exerciţiilor fizice. între intrările şi ieşirile din sistem. ca proces instrucţiv-educativ şi ca activitate independentă. indirect. în timpul sau după exersarea actelor şi acţiunilor motrice. cu "intrări" şi "ieşiri" precise şi cu "prelucrare" a "materiei prime" tot aşa de precisă. prin verificarea expresă a subiecţilor sau prin observarea comportamentului acestora în diferite situaţii. aceste cunoştinţe presupun reflectarea în conştiinţa subiecţilor a fenomenelor proprii activităţilor de educaţie fizică şi sport. important este să reţinem că aceste cunoştinţe nu se referă doar la reflectarea realităţii. aproape toate "evoluţiile" studenţilor sau profesorilor la examenele de "Teorie şi Metodică" ar trebui să înceapă prin a preciza aceste "componente". ■ elementele de conţinut ale altor laturi din educaţia generală. îndrumare. Ele pot da şi trebuie să dea . modul de concepere a relaţiei dintre cele două componente tematice: calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice. Alţii. raportat la vârsta şi sexul subiecţilor. ele se transmit subiecţilor . în educaţie fizică şi sport. cu referiri la cele implicate în clasele respective de elevi.) .lecţii săptămânale de "Teorie".VI. numite componente. "nu ne lăsaţi să ne jucăm" etc). educaţia fizică şi sportul au o desfăşurare continuă în timp. "aceste exerciţii".l. exprimă calitatea activităţilor specifice. utilitar-aplicative şi specifice sporturilor). De aceea.sau mai ales la .concomitent cu procesul de practicare a exerciţiilor fizice. In stabilirea acestei ponderi . Ele trebuie privite. presupunând. « indicii somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului. fiindcă. instrucţiuni etc. întotdeauna şi pretutindeni. în care se predau cunoştinţe teoretice despre practicarea ramurilor şi probelor sportive.

4. Calităţile motrice sunt de două feluri: « de bază: viteza. cunoştinţele teoretice de specialitate dau "notă" pentm calitatea practicării exerciţiilor fizice. Se confundă.. calitatea motrică "viteza" cu deprinderea şi/sau priceperea motrică "alergarea de viteză" şi calitatea motrică "rezistenţa" cu 61 . • metodologia folosirii exerciţiilor fizice în scopuri preventive şi corective. dar implică şi viteză (de repetiţie şi de deplasare forţă (fiindcă se deplasează în spaţiu . alţi autori (puţini ca număr . până la o anumită vârstă şi apoi încep să scadă într-un ritm diferen.corpul executantului şi o minge) şi rezistenţă (mai ales dacă se efectuează ma: multe repetări). realizate prin contracţia muşchilor scheletici.: determinat de multe variabile. se poate accelera ce: voltarea indicilor calităţilor motrice. Calităţile motrice sunt în strânsă legătură cu deprinderile şi priceperile motrice. I n d i c i i somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului Reprezintă una dintre cele mai importante componente din domeniu. Se urmăreşte. VIA Calităţile motrice VI. Ele pot fi clasificate după diferite criterii. fenomen denumit "educarea calităţii: motrice". Oamenii se nasc cu anumiţi in: : ai calităţilor motrice. mai puţin poate după importanţa lor. caute în vocabularul adevăraţilor specialişti. foarte des. inclusiv rolul şi locul instituţiilor de învăţământ superior de profil în formarea specialiştilor din domeniu. care .1. Pentru cei care efectuează studii superioare în domeniu. De exemplu. care vizează practicarea unor ramuri sau probe sportive pe plan competiţional. pentru modul de participare a practicanţilor.. în conformitate cu disciplinele cuprinse în planul de învăţământ specific. obţinerea unor indici superiori şi armonioşi. psihopedagogie etc. nu se "capătă" pe parcursul existenţei umane i:: viduale ("ontogenezei"). aceste cunoştinţe teoretice de specialitate sunt distribuite pe o gamă mult mai mare şi mai complexă. pe acest plan. VI. nu se dobândesc. * specifice: cele implicate prioritar în practicarea ramurilor şi probele sportive. u: autori adaugă mobilitatea şi supleţea. datc.. 60 în corelaţie optimă cu vârsta subiecţilor. fragili în stăpânirea terminologiei româneşti!) nu includ îndemânare: în această categorie. un dribling cu mingea. dar cu pondere diferită.. numite şi calităţi fizice în unele surse bibliograf specifice. în mod sistematic. având legătură directă cu un obiectiv prioritar: perfecţionarea dezvoltării umane. ■ prevederile unor regulamente oficiale. înţelegerea corectă a acestei legături este foarte importantă pentru a f: eliminate unele mari confuzii. fiziologic. Aşa se şi explică folosirea frecventă şi în prezenta publicaţie a expr: siei "dezvoltarea/educarea" calităţilor motrice. Orice act motric sau acţiune motrică implică în efectuarea lor toate cal. vieţii. ■ mecanismul fundamental de execuţie a unor acte şi acţiuni motrice.' tâţile motrice.3. pendentă din timpul liber al subiecţilor.:: vitâţile de educaţie fizică şi sport este posibilă .Prin nivelul lor de însuşire. • recordurile sau performanţele maxime pe plan naţional la unele ramuri sau probe sportive. deoarece toate sunt importante. îndemânarea.prin contracţie musculară de tip dinamic . Spre exemplificare. făcu din alergare cu mâna sau cu piciorul.prin frecvenţa lor . Expresia "învăţarea calităţilor motrice" nu are ce :. ■ regulile de bază privind practicarea exerciţiilor fizice din punct de vedere igienic. prezentăm următoarele câteva categorii de cunoştinţe teoretice de specialitate: ■ poziţiile şi direcţiile mişcărilor.a. Acest nivel se remarcă prin observaţie şi în activităţile practice concrete: Cunoştinţele teoretice de specialitate sunt destul de variate. " principalele segmente ale corpului omenesc şi cele mai importante acte şi acţiuni motrice efectuate de aceste segmente. Nivelul de însuşire a acestor cunoştinţe se verifică prin conversaţie cu subiecţii sau prin unele chestionare scrise sau aplicate pe aceştia.~.pot deveni chiar supărătoare. implică în primul rând îndemânarea (ma ales dacă există şi "jaloane"). Aceşti indici se dezvoltă în ontogeneză de la sine. Consideraţii generale Calităţile motrice. ■ rolul practicării exerciţiilor. formă de proces bilateral sau ca activitate independentă. rezistenţa şi forţa (codificat V1RFI). metodic. ■ conţinutul şi organizarea educaţiei fizice şi sportului în ţara noastră. asupra organismului uman ş.-. Prin practicarea specială a exerciţiilor fizice . îmbunătăţirea acestor indici prin :. ci şi prin activitatea .dar numai între anumite !i~ :: dacă se acţionează sistematic nu numai prin lecţii.

pregătindu-se răspunsurile înaintea semnalelor. memorie. obţinându-se. Intensitatea. şi precizări. Definiţie în definirea acestei calităţi motrice nu sunt deosebiri semnificative de la un autor la altul. Ea creşte când apar "adversari" şi c h i a r coechipieri. calităţile motrice ocupă loc central. dar şi muscular. dar se pune accent pe viteză şi îndemânare. schi.1. 3/4. ajungând la aprecierea că viteza este ''capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice. care este condiţionat şi de nivelul calităţilor motrice ale subiecţilor (un nivel ridicat al calităţilor motrice scurtează durata procesului de însuşire a deprinderilor şi priceperilor motrice. în sensul alegerii. Însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice este un proces dificil. care reprezintă modul concret de î n l ă n ţ u i r e a tuturor elementelor pe parcursul efortului. Forme de manifestare a) Viteza de reacţie Este o formă de manifestare menţionată de toţi specialiştii-autori. VI. acţiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil în aceeaşi relaţie cu semnalul.deprinderea şi/sau priceperea motrică "alergarea de rezistenţă". ştafete şi parcursuri aplicative etc. I se mai zice şi "timpul latent al reacţiei motrice". La vârste mici se dezvoltă/educă toate calităţile motrice. Totul se raportează la timp şi rezultă densitatea. 80% etc). uneori situaţiile în raport de care se aleg acţiunile de răspuns trebuie anticipate. ■ pauză de l'30"-3 minute după efort submaximal (75-85%). deoarece ele dau o evidentă notă de obiectivizare a acestui proces. Am făcut doar unele mici adăugiri. p. Exersarea făcută în scopul însuşirii deprinderilor şi priceperilor motrice are ca efect indirect şi dezvoltarea/educarea calităţilor motrice. • complexe. Toate cele trei elemente au un caracter precis în dezvoltarea/educarea calităţilor motrice.4. deci prin efori sistematic. « pauză de 45"-2 minute după efort mediu (60-70%>). planificat şi reconsiderat: /. număr de execuţii pe unitatea de timp etc.la o mărire/lungire a duratei procesului respectiv). 63 .perioadă a anului calendaristic. distanţe parcurse. 42. se întâlnesc în jocurile sportive bilaterale. în funcţiile de condiţiile existente" (4. Ea se exprimă pri n procente faţă de posibilităţile maxime (60%. Calităţile motrice fac parte din capacitatea motrică. culoare etc. Raportul dintre volum şi intensitate este. care implică elaborarea răspunsurilor. îndemânarea şi forţa au cele mai largi intercondiţionări cu celelalte calităţi motrice. 70%. Viteza VI. răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor. în cadrul acestui raport un rol deosebit îl au pauzele între repetări. ■ fără pauză după efort mic (40-50%). iuţeală) maximă. un aspect fundamental pentru efort. 2. ca efect indirect.2.) şi alte variabile concrete. care reprezintă gradul de solicitare a organismului subiecţilor. 83). care reprezintă cantitatea de lucru mecanic şi se apreciază prin număr de repetări.2. sporturile de luptă. inopinat (de exemplu: pocnetul pis tolului la startul pentru alergările atletice în competiţii). nu numai de tip nervos (atenţie. orice deprindere sau pricepere motrică însuşită deja de subiecţi poate deveni şi un mijloc pentru dezvoltarea/educarea calităţilor motrice la subiecţii respectivi. Reacţiile motrice sunt de două feluri: ■ simple. fiecare calitate motrică se abordează. în verigi structurale precise. invers proporţional. 4. condiţiile de întrecere (suprafaţa spaţiului. Ele dau esenţa pregătirii fizice (stare continuă) şi a condiţiei fizice (stare de moment). ca temă. Programarea dezvoltării/educării lor este dependentă de alte variabile şi nu de anotimp. In evaluarea la educaţie fizică şi sport. unele jocuri de mişcare. In lecţia de educaţie fizică. de regulă. dar care apar spontan. luminozitate. cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia întrun timp cât mai scurt. exersate) Ia excitanţi cunoscuţi. şi unele progrese pe planul tehnicii sau chiar tacticii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice în cauză.logic şi legic . Dezvoltarea/educarea c al i t ăţ i l or motrice se realizează pe baza mobilizării resurselor energetice ale organismului. abstractizare şi generalizare etc). kilograme ridicate etc. Acţionarea specială şi ştiinţifică pentru dezvoltarea/educarea unei calităţi motrice implică . 5. VI. cu rapiditate (repeziciune. Efortul implică cele trei elemente ale sale prin prisma cărora este analizat.2. De asemenea. tempo de execuţie (2/4. combinării sau corectării acestora. recomandându-se: ■ pauză de 3-5 minute după efortul maximal (90-100%). ('oiuplexita/ea. La vârste de peste 14-15 ani se pune accent pe rezistenţă şi forţă.în ponderi diferite . 4/4 etc). iar un nivel scăzut conduce . Calităţile motrice pot fi dezvoltate/educate în orice. care constau în răspunsuri (însuşite.şi efecte pozitive indirecte asupra celorlalte calităţi motrice. Volumul.

84). Este determinată . o variantă a vitezei de repetiţie. a unei distanţe (pe uscat. determinând cursivitatea acestor mişcării. înot sincron etc). concretizându-se în urrr. pe fondul altor forme (mai ales viteza de repetiţie şi viteza de deplasare). Ozolin îi zice "viteza propriuzisă a mişcărilor" (15. de fapt. In execuţia mişcărilor se menţine foarte rar o viteză uniformă.parcurgerea. schi artistic. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării. paralele. la succesiunea intervalelor de timp şi accentele rezultate din desfăşurarea mişcării respective.viteza în regim de forţă. iar N.Este dependentă de următoarele elemente: -\ apariţia excitaţiei în receptor sau receptori. . cal cu mânere. patinaj artistic. într-un timp prestabilit (aproximativ între 10 şi 3! secunde). -< transmiterea pe cale eferentă. Foarte mulţi specialişti . Ion Şiclovan o nume:-"viteză de accelerare". una din formele fundamentale de manifestare a vitezei. bârnă. adică cu acea capacitaic :. . în consecinţă: < se confundă calitatea motrică "viteza" cu deprinderea şi pricepere. Constantin Florescu şi colaboratorii ("Metodica dezvoltării calităţilor motrice". . cursivitate evaluată . de exemplu. aproape toate mijloacele concepute pentru dezvoltarea/educare.parcurgerea unui spaţiu prestabilit (între 15 .după opinie personală . cât şi experimental sau constatativ. şi cazul liniilor acrobatice).mai ales practicieni . -v transmiterea pe cale aferentă.150 r.în mod evident .t:. (!) Viteza de deplasare Este menţionată de puţini specialişţi-autori ca formă de manifestare c tinetă.viteza în regim de rezistenţă. iar alţi autori mai tineri îi spun "viteză de demaraj". vitezei sunt de tip "alergare"]). apă etc). Deşi este.) nu se poate dezvolta/educa viteza. Se mai numeşte şi "frecvenţa mişcării". în fond. tei forme. fiind . dar şi mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare". capacitate numită "simţ al vitezei". motrică "alergarea de viteză". Este. după opinie personală.reduc calita'.prin arbitraj -în multe întreceri sportive (la. iacând descreşte se vorbeşte de "deceleraţie". < se consideră ca deplasarea în spaţiu se face doar prin alergare ţ: aceea. • b) Viteza de execuţie Este capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune motrică. < analiza semnalului (care durează cel mai mult!). ea este cea mai incomplet studiată. numită şi detentă de cei mai mulţi specialiştiautori.. e) Viteza uniformă şi neuniformă Se manifestă.o variantă a vitezei de execuţie. deşi cele mai multe confuzii conceptuale şi metodice se datorează ac. 64 Are legături şi cu "capacitatea de accelerare ". zăpadă. tempoul este densitatea mişcării pe unitatea de timp. gheaţă. atât teoretic.■ a se atinge o viteză maximă într-un timp cât mai scurt. motrică viteză doar la "viteza de deplasare" şi. ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării. Este foarte important să ştii când si "accelerezi" şi când să reduci viteza (să "decelerezi"). cu bănci etc. deci. < se consideră că în spaţii de lucru improvizate (coridoare. contratimp. c) Viteza de repetiţie Constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act motric sau acţiune motrică) într-o unitate de timp prestabilită. adică nerepetabile (cum este..20 m şi 100 . Atunci când viteza creşte se vorbeşte de "acceleraţie". săli de CIE. Editura Stadion. bară fixă. adică să fie formai! capacitatea "de a menţine o viteză optimă în funcţie de necesităţi". . f) Viteza i/i ritmul altor calităţi motrice Se concretizează în următoarele: . 1969) o denumesc "viteza mişcărilor separate".viteza în regim de îndemânare. < excitarea muşchilor. Nu este identică pentru toate segmentele corpului.i toarele două modalităţi: . la membrele superioare înregistrându-se cei mai buni indici. sol.şi de nivelul însuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate.. ea se referă la mişcările ciclice (nu ta cele "singulare" sau "separate" valabile pentru viteza de execuţie). p. ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în timp şi spaţiu. Se măsoară prin timpul care trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. constantă.

cu eficienţă maximă şi cu un consum minim de energie din partea executantului. se poate aprecia că această calitate motrică presupune următoarele elemente componente: 67 . Bucureşti. alergare pe teren plat cu echipament puţin mai greu decât cel regulamentar. după opinie personală.3.să fie valorificaţi. • calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente. reducerea activă a amplitudinii mişcării etc).VI." (5.4. Am grupat. metoda "lucrului din mers".şi de ce nu9 -metode ale "lucrului din alergare". Factori de condiţionare Sunt prezentaţi în mod diferit de către specialiştii-autori: separat pentru fiecare formă de manifestare sau valabili pentru toate formele de manifestare. voi fi de acord . ■ tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt favorabile unei viteze bune. 4. tempouri imprimate de factori externi (mai ales de natură electronică sau mecanică). c) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri submaximak. să determini mobilitatea. fi netei şi preciziei acestora. ■ nivelul de dezvoltare al celorlalte calităţi motrice (mai ales forţa. b) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri supramaximale. psihologici. voi fi de acor'd cu ultimii.4. Valorificarea este foarte greoaie. folosindu-se condiţii normale de lucru. ■ valoarea surselor şi proceselor energetice (mai ales conţinutul în ATP şi fosfocreatină pentru muşchii intraţi în contracţie).în prezentarea din publicaţia aceasta . Acesta este procedeul metodic cel mai frecvent folosit pentru dezvoltarea vitezei. deşi sunt valabile: şi pentru celelalte calităţi motrice! Prin sinteză. Subsemnatul va interveni cu unele exemplificări şi comentarii! 66 Unele nominalizări în sens negativ. alergare pe teren plat cu echipament mai uşor.totuşi . pase sau dribling cu mingea regulamentară pentru un joc sportiv etc. "lucrului de pe loc" etc. p. exemplificăm: alergare pe teren plat cu echipament regulamentar. sunt fibre "rapide"!). ■ viteza de contracţie a muşchilor inervaţi. se recurge şi la probe de laborator!).E. pase sau dribling cu minge mai uşoară decât cea regulamentară.4. auditiv şi cutanat). concentrarea etc.F. "supramaximale. VI. procedeele pentru dezvoltarea vitezei doar în următoarele: a) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri maximale.3. stabilitatea. pase sau dribling cu minge puţin mai grea decât cea regulamentară etc). după criterii logice.-dar ne oprim aici cu precizarea că nu le vom mai relua. folosindu-se condiţii uşor îngreuiate de lucru (alergare la "deal" pe o pantă uşor înclinată. ca şi cum ar fi posibile .cu ultima'modalitate. nu sunt puncte de vedere semnificativ diferite în enumerarea şi analiza acestor factori. mai ales în condiţii variate şi neobişnuite. Definiţie Din perspectiva punctului de vedere al disciplinelor de "Teorie şi Metodică" din A. îndemânarea este "capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice.mai puţin corectă decât prima. pentru cele două procese nervoase corticale fundamentale: excitaţia şi inhibiţia? Seria întrebărilor ar putea continua.2. nu vor fi analizate (deşi. VI.2. Sintetizând diferitele puncte de vedere. metabolici. excitaţia şi in hibiţia.N. d) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în tempouri alternative ("maximale şi submaximaie".submaximale"). nu mă pot abţine să nu menţionez în acest context. anatomici. Ca modalităţi concrete pentru acest procedeu. 100). iar alţii nu îi grupează (din nou. • funcţionalitatea analizatorilor (vizual. metodici etc). folosindu-se condiţii uşurate de lucru (alergarea la "vale" pe o pantă uşor înclinată. pentru dezvoltarea vitezei. la niveluri superioare. apreciază specialiştii-practicieni). o parte dintre specialiştiiautori îi grupează în fiziologici. ca şi la următoarele calităţi motrice. care sunt multe şi cu grade de credibilitate discutabile în ceea ce priveşte "postura" îndemânării. Important este ca aceşti factori să fie cunoscuţi de specialiştii-practicieni şi . "maximale şi supramaximale". deşi sunt în "dezavantaj" faţă de primii).3. din literatura specifică se desprind următorii factori determinanţi pentru viteză: ■ mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale. Procedee metodice de dezvoltare educam Prezentarea acestor procedee va fi făcută. care condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare.1.S. deşi ea este .mai ales . în sensurile acuităţii. după opinia majorităţii specialiştilor-autori. mai ales în educaţia fizică (pentru că în antrenamentul sportiv. 4. Cum poţi să cunoşti culoarea diferitelor fibre musculare la subiecţii cu care desfăşori activitatea? Cum poţi să ştii. Pe ansamblu. îndemânarea VI.

VI. tartan. creşterii dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile norr... ? : "repetare" multiplă se înlătură contracţiile musculare inutile 5 ajunge la îndeplinirea condiţiilor pe care le implică îndemânarea ales eficienţă maximă şi consum minim de energie!). Câteva exemple: exe:::: în spaţii din aer liber şi din interior. forţă şi rezistenţă. Rezistenţa VI. zgură. a precizat renumitul specialist german D.segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice. atât sub aspectul desfăşurării tehnice.. b) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe. » calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente. seara). medie mare. • capacitatea de orientare temporală. după amiaza.:. VI. exersare în prezenţa $:■•.) etc. ■ ambilateralitatea (numită incomplet şi incorect "ambidextrie"). exersar: săli de educaţie fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu L~ nozitate slabă.. exersare pe suprafeţe diferite (parchet. la prânz. adică proprietatea acesteia de a combina mai muite stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex. creşterea numărului de mingi sau alte obiec:: efectuarea aceleiaşi mişcări.• capacitatea de coordonare a. c) îndemânarea hi regimul altor calităţi motrice: viteză. vânt puternic. cu orice membru superior sau inferior etc. execuţie cu segmentul corporal "neîndemânat!: în toate direcţiile.r terici etc).3. este de necontestat de cei care admit lemănarea în postură de calitate motrică: a) îndemânarea generală.4.3. ■ capacitatea de combinare a mişcărilor. factorii c'. VI. mai ales ritm şi tempo.4.4.elasticitate musculară.I. exersare la momente diferite :. Factori de condiţionare Tot prin sinteza informaţiilor bibliografice de specialitate. Harre). pe bază de mobilitate articulară . tatorilor şi în-absenţa acestora. Definiţie Se apreciază unanim că rezistenţa este "capacitatea organismului :-depune eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ r 69 .3. preîntâmpine orice situaţie viitoare posibilă. sărituri etc). b) îndemânarea specifică. exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (pL .capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem. Forme de manifestare Clasificarea. cât şi a 68 celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor. am reţinut nătorii factori: ■ calitatea sistemului nervos central şi .supleţe . ■ echilibrul. c) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile. care este necesară efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice de către oameni (în mod raţional şf creator. introducerea unor acte motrice sau acţiuni mcr suplimentare şi concomitente (întoarceri. ceaţă etc. ninsoare. pământ etc).2. VI.4. pe acest plan.mai ales . exersare în săli de educaţie f: şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni mici. care este caracteristică şi necesară celor ce practică diferite ramuri sau probe sportive. ev. gazon. adică capacitatea de a efectua actele şi acţiunile motrice în toate direcţiile şi planurile. " volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice s:i: nite de subiect. ■ nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice. ■ gândirea de tip creativ. car. ■ capacitatea de anticipare. aruncări şi prinden 'obiecte. care determină contracţia şi relaxarea. conform cu situaţiile noi intervenite.4. " capacitatea de orientare spaţială. zi (dimineaţa. ■ capacitatea de diferenţiere a mişcărilor. în st::. ■ capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei. exersare la altitudine mică. ■ calitatea inervaţiei musculare. " precizia. • memoria de scurtă durată şi de lungă durată. cirlinoleum.Câteva exemple: îndepărtarea centrului de greutate al corpului ex~: tantului faţă de sol. creşterea numărului de subiecţi pe ace: spaţiu de lucru etc.: într-un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat.4.4. Procedee metodice de dezvoltare/educare a) Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante. ■ amplitudinea.4.3. ■ plasticitatea scoarţei cerebrale.

menţinând indici constanţi de eficacitate optimă. b) Procedee metodice bazate pe variaţia intensităţii efortului fizic: b. am sistematizat aceste procedee metodice în felul următor: a) Procedee metodice bazate pe variaţia volumului efortului fizic: a. deci este capacitatea umană de a depune eforturi fără apariţia stării de oboseală. pe un timp cât mai lung. această formă poate fi "regio nală" (când în efort se angrenează între 1/3 şi 2/3 din grupele musculare) şi "locală" (când în efort se angrenează mai puţin de 2/3 din musculatură). excitaţia şi inhibiţia. VI.l. fizică) sau prin învingerea acestui fenomen" (4.. VL4. număr de repetări etc. b) După criteriul "sursele energetice. mai ales). spre limita inferioară. intensitatea şi durata efortului": " rezistenţa anaerobă (alactacidă). Forme de manifestare a) După criteriul "ponderea participării în efort a grupelor musculare şi a marilor funcţii organice": • rezistenţa generală. procedeul eforturilor progresive. ■ rezistenta specifică. stabilitatea proceselor nervoase fundamentale. nu în aceeaşi activitate! ■ <■ 4 4 4 | 4 . cât şi a intensităţii efortului fizic.3. emoţională. specifică pentru eforturile cuprinse între două şi opt minute. în sensul menţinerii unui raport constant între acestea. c) Procedeul metodic "cu intervale ". 4. cu eficienţă şi fără apariţia stării de oboseală. când intensitatea efortului rămâne tot constantă. p. durată/"repriză". a. specifică pentru eforturile cuprinse între 45 secunde şi două minute. care se bazează atât pe variaţia volumului. cu eficienţă şi fără apariţia stării de oboseală. ca durată. calitatea metabolismului şi mecanismele hormonale de reglare. cardio-vascular şi respirator.80-90% din posibilităţile maxime individuale. predomină eforturile fizice aerobe. tot ca durată. când se menţine aceeaşi unitate de efort (distanţă. predomină eforturile fizice anaerobe. pe care le implică ramurile şi probele sportive. distanţă. Variaţia volumului efortului fizic se realizează numai de la o activitate la alta. număr de repetări).47). când se menţine în exersare aceeaşi intensitate şi creşte volumul (exprimat prin durată.2. * rezistenţa aerobă. se mai numeşte şi "rezistenţă anaerobă lactacidă".2. procedeul eforturilor variabile. Procedee metodice de dezvoltare/educare Pe baza studierii tuturor surselor bibliografice autohtone în problemă.94). » calitatea proceselor volitive (mai ales perseverenţa şi dârzenia). determinate motivaţional. dar se modifică intensitatea. număr de repetări). deci. cei mai importanţi sunt: ■. deci favorabile efortului de rezistenţă). d) După criteriul "modul de combinare cu alte calităţi motrice": " rezistentă în rezim de viteză: • rezistenţă în regim de îndemânare: ■ rezistenţă în regim de forţă (numită şi rezistenţă musculară locală). fie de la o activitate la alta). VI.4.2. « culoarea fibrelor musculare implicate în efort (cele roşii sunt lente. în sens de creştere şi descreştere. reprezentată de capacitatea de a efectua acte şi acţiuni motrice timp îndelungat. p. când se menţine aceeaşi unitate de efort (durată/"repriză". procedeul eforturilor uniforme.(senzorială. b. iar spre limita superioară. dar se modifică intensitatea numai în sens de creştere (fie pe parcursul unităţii de efort. 4. reprezentată de capacitatea de a depune eforturi fizice.4. iar intensitatea efortului este de . distanţă. activităţi fizice de întreţinere etc). angrenându-se în efort aproximativ 70% din grupele mus culare şi solicitându-se mult sistemele nervos central.4. dar în favoarea excitaţiei. Factori de condiţionare Prin sinteză. procedeul eforturilor repetate. « calitatea sistemelor şi funcţiilor organismului uman. c) După criteriul "natura efortului": ■ rezistenţă în efort cu intensitate constantă: « rezistentă în efort cu intensitate variabilă. la care se adaugă elemente de logică. ■ resursele energetice ale organismului (glicogen.) în aceeaşi activitate sau de la o activitate la alta (lecţii. fie de la o unitate de efort la alta). intensitatea efortului fiind de 95-100%. Unii autori menţionează şi faptul că rezistenţa presupune şi "capacitatea ridicată de restabilire rapidă a organismului după anumite eforturi obositoare (3. dar efortul se efectuează cu un număr de repetări în creştere a aceeaşi unităţi de efort (fie în aceeaşi activitate.4. mai ales pe planurile cardiovascular şi respirator.l.

tip de forţă scade odată cu mărirea greutăţii corporale. deoarece reacţia fiecărui organism este individualizată! VI. în acest "interval" refacerea organismului nu trebuie să fie completă!.5. sunt: 73 . « forţa dinamicăizotonică..evident . fibrelor musculare angajate în efort. atunci în repetarea următoare trebuie . Factori de condiţionare Cei mai importanţi faeton. dacă frecvenţa cardiacă coboară.următoarele trei variante: 1. numită de majoritatea specialiştilor şi forţa explozivă. dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte de forţă dinamică de tip învingere (sau ir. se realizează . prin semnificaţia sa a condus şi -la denumirea procedeului. un tip special de forţă statică este cea "izcmetrică". ■ forţa relativă. 3. care exprimă raportul dintre forţa absolută/maximă ş: greutatea corporală. alternând în funcţie de natura actelor şi acţiunilor motrice. forţa maximă dinamică creşte odată cu mărirea greutăţii corporale. c) După "capacitatea de efort în relaţie cu puterea individuală umană" ■ forţa maximă (sau absolută).de fapt . dacă frecvenţa cardiacă coboară. atunci când "rezistenţa " de învins este mai mare deci: capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului.consideră că forţa este "capacitatea organismului uman de a învinge o rezistenţă internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare" (6.autori di n domeniu .4. 72 Divergenţele apar atunci când se pune problema dacă propriul corp _ executantului reprezintă o "rezistenţă". tracţiunile. genuflexiunile etc).5.să scadă intensitatea efortului fizic.3. Opinia subsemnatului este că propr. şi revine la 135 pulsaţii). corp poate fi o "rezistenţă" de învins (gândind. deci de la cât trebuie să "plece" şi la cât poate sau trebuie să ajungă. atunci în repetarea următoare se menţine aceeaşi intensitate a efortului fizic (de obicei maximă). spre valorile de ta care a "plecat" în repetarea respectivă (s-a "plecat" de la 130 pulsaţii pe minut. b) După "caracterul contracţiei musculare": ■ forţa statică. constituie o greşeală profesională. care poate fi statică (este vorba de cea de tip izometric) şi . p. A preciza valori minimale şi maximale ale frecvenţei cardiace. în cele 90 de scunde de pauză.2. 111).câteva grup: musculare. Forme de manifestare a) După "participarea grupelor musculare" în efort: ■ forţa generală. Forţa VI. aces. Câteva alte precizări sunt necesare: * Efortul depus într-o activitate. care este semnificativă pentru acest pro-:edeu metodic. fiind posibile .5. sub aspectul volumului. în cele 90 secunde de pauză sau chiar în mai puţine zeci de secunde.dinamic. spre valorile de la care a "plecat" în repetarea respectivă (a "plecat" de la 130 pulsaţii.. cât şi dinamice.4. ■ Pauza (cu durata precisă de 90 secunde) dintre repetările din aceeaşi activitate.numai în aceeaşi activitate. 4. d) După "modul de combinare cu celelalte calităţi motrice": ■ forţa în regim de viteză.4. se reglează sau nu intensitatea efortului pentru repetarea următoare. selectaţi din bibliografia de specialitate. atunci când se modifică dimensiunii. ca să menţinem acelaşi exemplu. atunci când nu se modifică dimensiunile fibrelor mus culare angajate în efort. le la o repetare la alta a unităţii de efort. atunci când în efort participă una sau. atunci când în efort participă principalele grup: musculare. Definiţie Toţi specialiştii .modelul de efort competiţional sau existenţial/vital în ontogeneză. ■ forţa în regim de îndemânare: ■■ forţa în regim de rezistentă: VI. atunci în repetarea următoare trebuie să crească intensitatea efortului fizic. Ia unele clas::: exerciţii de forţă: flotările. adică valoarea forţei pe kilogram-corp.1. de exemplu. dacă frecvenţa cardiacă nu coboară. iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte de forţă dinamică de tip cedare (sau în regim pliometric).Variaţia intensităţii efortului.prin însumarea "unităţilor" specifice . în cele 90 de secunde de pauză. « forţa mixtă. 2. după modul în care decurge această refacere (apreciat prin valorile frecvenţei cardiace). atunci când se produc atât contracţii statice. " forţa specifică. de exemplu. trebuie să depăşească . şi coboară doar până la aproximativ 150 de pulsaţii). VI.5.mai ales . regim miometric). această pauză este ."intervalul".dacă este necesar . la valorile de la care a "plecat" în repetarea respectivă.

evident că revine subiectului.4.) Dacă vrem să facem mai puţine repetări în aceeaşi activitate. creşterea şi descreşterea continuă a încărcăturii. m. dar .mai ales . ».■ capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale: exci taţia şi inhibiţia. a ligamentelor şi articulaţiilor. NumAr de repctftri 7 8 9 Număr de repetări 74 7S .suprafaţa secţiunii fiziologice a acestora. » nivelul celorlalte calităţi motrice de bază. Posib. atunci rata de creştere a încărcăturii va fi mai mică (de exemplu 5%: 60%-65%-70% etc. dar cu un număr de repetări mai mare= otc. Dacă vrem să facem mai multe repetări în aceeaşi activitate. (*») etc. VI. Număr de repetări a. se deduce că se folosesc cel puţin următoarele două modalităţi: ■ aceeaşi mărime a ratei (de creştere şi de descreştere) ca la varianta anterioară. ■ valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort. atunci rata de creştere a încărcăturii va fi mai mare (de exemplu 10%: 60%-70%-80% etc). Are următoarele patru variante: a. mărimea ratei de creştere o stabileşte conducătorul.se reduce Ia jumătate numărul repetărilor dintr-o lecţie.'ix. starea de funcţionare a segmentelor osoase de sprijin. La această variantă. ■ calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice existente în muşchi. decât cele de 30 de secunde!). voinţa.l. concentrarea atenţiei etc. Procedee metodice de dezvoltare/educare a) Procedeul "cwgreutăţi' (inclusiv propriul corp). ■ durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente contracţiile de 15-20 secunde.desigur . Dat fiind traseul "dus-întors". numit şi "cu încărcături" sau procedeul "halterofilului". In procesul instructiv-educativ bilateral. raportându-se totul la posibilităţile maxime pentru exerciţiul respectiv (precizare valabilă şi pentru celelalte variante). rata de creştere şi de descreştere a încărcăturii trebuie să fie aceeaşi. 4.4. iar în activitatea independentă. • unii factori psihici: motivaţia. Creşterea continuă a încărcăturii. stările emoţionale.2. mai ales viteza. • numărul de fibre musculare angajate în efort şi . ■ valori procentuale mult mai mici ale ratei (de creştere şi descreştere) faţă de varianta anterioară. Posib. RMjt (ţi) 80 i Număr de repetări 1 2 3 4 6 ţ ote.

7.65%.75% .70% etc. "valuri medii" (când rata de descreştere este jumătate . rata de creştere este de 10%.4.74% etc. unde.60%.80% etc. Posib.67% . iar cea de descreştere este de 3%) "Valuri mari" Posib. Pentru realizarea unei "trepte" se pot face şi mai mult de două repetări cu aceeaşi încărcătură (60% . 65% . ("o) "Valuri medii" 6 otc. (°o) Număr de rcpclari a. în funcţie de diferenţa dintre cele două rate se obţin "valuri mari" (când cele două rate sunt apropiate valoric: 60% . max.72% .) şi "valuri K.7% . ma. Nuinfir de repelări Posib.65%.84% etc.70% . 65% .70% . max.din rata de creştere (60% . de exemplu. max. Varianta metodică în trepte.80% . sau 60% . max. Regula principală ca să se formeze "valul" este ca întotdeauna rata de creştere să fie mai mare decât rata de descreştere.70% . Se bazează pe alternarea creşterii şi a descreşterii încărcăturii de la o repetare la alta.60% . Număr do repetări "Valuri mici" Posib. iar cea de descreştere de 8%). (%) 90 i Număr de repelări Posib. 70% . sau 60% -60% .80% etc.80% etc). 80% .65% . 80% . "Treapta" trebuie să aibă minimum doi "piloni". 70% . 70% . ("«) 90 6 ote.ca valoare . 70% . ca exemplu.74% . 80% .60%.■ ■■ —r~ » a.70%.70% .64% .3. Număr de rcpetfri 17 . (%) mici" (când între cele două rate sunt mari diferenţe valorice: 60% .60%.65% .70% .80% etc).\.62% .70%. deci sunt necesare pentru formarea ei minimum două repetări cu aceeaşi încărcătură (60% . Varianta metodică in val. rata de creştere este ^ 10%. unde.70%."': .60%.

Pauza maximă între contracţiile musculare este^ de 90-120 secunde şi trebuie să fie numai activă. Un program de lucru. ca procedeu metodic.între exerciţiile cu haltera şi cele cu mingea medicinală!). ■ să fie cunoscute de subiecţi. El a fost creat pentru dezvoltarea/educarea forţei principalelor grupe musculare ale organismului uman. pe "staţii" sau pe grupe. ■ să fie astfel dispuse. circuitele pot fi: . timpul de lucru este mai mic decât cel de pauză (20 secunde lucru şi 30 secunde pauză. Pentru a fi posibilă aplicarea unei asemenea formule. tacticii etc. un zid construit. fără a fi prezentată fundamentarea experimentală. Deci sunt trei serii între care se face pauză de trei-cinci minute. Există un tip special de contracţie izometrică. fie j?e grupe (care îşi schimbă locul în sensul "acelor de ceasornic". în funcţie de posibilităţile maxime.lungi. este una din problemele cele mai semnificative. într-o activitate (lecţie. • să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile respective. Ca procedeu metodic pentru dezvoltarea/educarea numai a forţei. ' (Nu pot recepţiona diferenţa . Durata contracţiei musculare trebuie să fie de 10-12 secunde. ca ordine de efectuare. mai ales. Este mai puţin accesibil sexului feminin. după întemeietorii săi (englezii Morgan şi Adamson) în "circuit" nu pot fi incluse exerciţii care se adresează îndemânării.b) Procedeul în circuit "Circuitul" . De regulă. înaintea revenirii organismului după efort.ca esenţă formativă . formate din 8-9 exerciţii.+ rata de creştere Rata de creştere se stabileşte. spun speci al i ştii -cercetători. d) Procedeul Power-Training Este greu de înţeles şi.ca procedeu metodic . De aceea. din punct de vedere biomecanic. cuprinde 12 exerciţii. s-a ajuns la efectuarea exerciţiilor din circuit şi a pauzelor dintre acestea "con- tratimp". 20 secunde lucru şi 20 secunde pauză etc). Ca atare.medii. mai ales în educaţia fizică românească. In fiecare serie se începe cu execuţia fiecărui exerciţiu de câte şase ori. încât să nu se angajeze suc cesiv musculatura aceluiaşi segment corporal. circuitul se plasează în structura oricărei activităţi numai spre finalul acesteia. Foarte rar se ajunge la egalitate între timpul de lucru şi ce! de pauză (15 secunde lucru şi 15 secunde pauză. care se pot repeta într-o săptămână doar de două-trei ori (evident că regulile vizează educaţia fizică şi nu antrenamentul sportiv!). Dacă viteza de execuţie a exerciţiilor este corespunză- . In funcţie de numărul exerciţiilor. . o halteră foarte grea etc). Este vorba de contracţia izometrică funcţională care se realizează atunci când se încearcă învingerea "rezistenţei imobile" printr-un act motric sau printr-o acţiune motrică care. 30 secunde lucru şi 45 secunde pauză etc). de regulă după 14-15 ani. formate din 4-6 exerciţii. formate din 10-12 exerciţii. evident. ar fi funcţională doar următoarea formulă individualizată de dozare a efortului fizic: Posibilităţile maxime la exerciţiul respectiv -------------------------------------------------.) se recomandă să se efectueze şase-opt contracţii izometrice. Rezistenţa de învins prin contracţie musculară este imobilă. trebuie să se lucreze cu puţini subiecţi şi să se dispună de o bază materială foarte bună. vitezei. .scurte. toţi efectuează aceleaşi exerciţii în aceeaşi ordine). individuale. acţionându-se prin trei grupe de exerciţii: ■ exerciţii cu haltere. ■ exerciţii cu mingea umplută ("medicinală"). » exerciţii acrobatice. Se foloseşte pentru dezvoltarea/educarea forţei explozive. şedinţă de pregătire etc. traseul său). s-a recurs la unele variante de adaptare a circuitului. Dozarea efortului fizic în cadrul "circuitului". Dacă am putea respecta opiniile celor care l-au creat. Exerciţiile trebuie să îndeplinească minimal următoarele patru condiţii: ■ să fie simple. Exerciţiile din circuit sunt efectuate de toţi subiecţii fie în mod frontal (deci. fiecare grupă îşi are. după întemeietorii procedeului. La vârste mai mici s-a demonstrat experimental că are efecte negative asupra creşterii organismului uman.nu trebuie să fie confundat cu lucrul pe "ateliere". Ea este cu atât mai mare cu cât posibilităţile maxime individuale sunt mai mari şi invers. deci imposibil de a fi deplasată (o bară fixă. Din cauză că asemenea două condiţii nu prea sunt posibile. tehnicii. mai ales în educaţia fizică. de aplicat. c) Procedeul izometriei Se foloseşte pentru dezvoltarea masei musculare la vârste mai mari. se aseamănă cu unele faze din execuţia tehnică a unor deprinderi motrice (mai ales specifice ramurilor şi probelor sportive). deci. adică câte patru din fiecare grupă.

Consideraţii generale In privinţa exprimării. consolidându-se şi perfecţionându-se neuniform (adică progresele sunt din ce în ce mai mici cu cât ne aflăm într-un stadiu mai avansat). 80 Deprinderile şi priceperile motrice sunt componente ale modelelor deeducaţie fizică şi sport care se formează. după opinie personală.d. se dobândesc în ontogeneză.tot după opinie personală. pe plan motric. VI.a reflexelor condiţionate.cu autorii inconsecvenţi care folosesc . Chiar şi în lucrarea de referinţă "Terminologia educaţiei fizice şi sportului" lipseşte definiţia priceperii motrice. VI. Deprinderile motrice Se însuşesc în practica vieţii. conduc la formarea unor senzaţii complexe. Ar mai putea exista . f) Procedeul eforturilor repetate până la refuz Este folosit cu încărcături ale efortului fizic de 35-40% pentru începători şi 55-60% pentru avansaţi. ci spre modificările din contextul ambiental şi asupra rezolvării creatoare a sarcinilor motrice în funcţie de condiţiile concrete. iar argumentele se pot desprinde din conţinutul care urmează. care au ca rezultat formarea legăturilor temporale. Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane. dispar-în timp . de multe ori. simţul zăpezii.fără nici o explicaţie . Prin comparaţie. deprinderile motrice au fost mai mult abordate teoretic faţă de priceperile motrice. Un astfel de program. a stereotipurilor dinamice şi . Deprinderile motrice se însuşesc prin repetări multiple. simţul apei. Elementele componente ale unei deprinderi motrice se înlănluiesc logic. deci după instalarea oboselii reale. cursivitate. coordonare.rn. In faza lor superioară de însuşire. am optat pentru "deprinderi şi priceperi" motrice şi nu pentru "priceperi şi deprinderi" motrice (chiar dacă aceasta este folosită mai mult în lucrările de specialitate!). la categoriile superioare de clasificare. denumite expresiv "simţuri" (simţul mingii. nu îşi găseşte aplicabilitatea în educaţie fizică (în antrenamentul sportiv. adică a forţei în regim de viteză. Ele nu sunt rezultatul unei simple 81 .a. Exerciţiile se execută cu amplitudine maximă şi într-o manieră cât mai apropiată sau chiar identică cu structura unor deprinderi sau priceperi motrice. Diferenţa constă în aceea că în practica vieţii se pot însuşi. se învaţă.toare. se combină raţional. probabil că se poate aplica!). Când se constată că şi cele 12 repetări se fac cu viteză corespunzătoare se creşte încărcătura (faţă de posibilităţile maxime individuale) şi se reia lucrul cu şase şi.pe un fond metodic corect . urmând ca în activitatea următoare să se efectueze câte un alt exerciţiu din fiecare grupă ş.5. In această fază. apoi.ca atare . scrise şi verbale. programul de lucru format din cele 12 exerciţii nu se rezolvă într-o singură activitate.1. Nu pot fi de acord . şi deprinderi motrice greşite ca mecanism de execuţie. depind unele de altele. îri baza fenomenului fiziologic al conexiunii dintre anumiţi centri din scoarţa cerebrală. Dacă dispare excitantul. ci în patru! e) Procedeul contracţiilor musculare izotonice intense şi rapide Se mai numeşte şi procedeul "eforturilor dinamice" şi se foloseşte tot pentru dezvoltarea/educarea forţei explozive. antrenament sportiv etc). deşi. controlul scoarţei cerebrale asupra efectuării deprinderii respective se păstrează. cu 12 repetări etc. Eficienţa lui este vizibilă doar la ultimele exerciţii.Ia câte 12 repetări pentru fiecare exerciţiu.nivelul calităţilor motrice şi al indicilor de dezvoltare fizica/corporală ce caracterizează subiecţii cu care se lucrează. Unele elemente sau părţi ale deprinderilor motrice se pot automatiza. Are mare accesibilitate deoarece nu poate produce accidente asupra organismului subiecţilor. simţul ştachetei etc). Cine afirmă că oamenii se nasc cu unele deprinderi şi priceperi motrice (între care şi unii specialişti români cu renume) trebuia sau trebuie să şi argumenteze afirmaţia! însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice este condiţionată de multe variabile. având prioritate . Deprinderile şi priceperile motrice VI. Este vorba de a se efectua într-o activitate (lecţie sau altă formă organizatorică) doar câte un singur exerciţiu din cele trei grupe.5. ceea ce nu ar trebui să se întâmple în procesele de instruire special organizate. După ce se consolidează. deprinderile motrice se execută cu indici superiori de precizie. mai ales în copilărie.5.mai ales . când se vorbeşte de "măiestrie" motrică. fenomenul fiind valabil şi pentru unele deprinderi în totalitatea lor.şi reflexele condiţionate. stabilitate. în acest mod. expresivitate.2.ambele formulări. toate pe fondul unui consum min im de energie.o altă variantă de aplicare a acestui procedeu. se păstrează serioase "urme". sau în procese de instruire special organizate (educaţie fizică. uşurinţă şi rapiditate. se trece -în aceeaşi activitate! . dar atenţia nu mai este îndreptată spre succesiunea mişcărilor specifice. justificată doar logic şi nu experimental .

n. această problemă.:'a limita. Elanul. Toate aceste*a se constituie în "faze" ale învăţării motrice şi se realizează numai prin repetare. renumiţi în celelalte probleme ale domeniului. • Despre "învăţarea motrică" s-a scris relativ puţin în literatura autohtonă de specialitate. • învăţarea motrică poate fi abordată cel puţin din două puncte de vedere: a) ca proces (dirijat pedagogic sau independent: individual sau pe grupuri). de exemplu). Se apreciază că sunt aproximativ 50 de teorii cu privire la învăţare.timpul pus la dispoziţie pentru învăţare. adică de la "0" la "n" ani! Ea capătă trăsături specifice în funcţie de multiple variabile. c) formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice necesare în viaţă. ■ învăţarea prin descoperire (sau "inteligentă". care se pot sintetiza în: a) asigurarea aşa-numitei "şcoli elementare" a mişcărilor. .aterizare. Fenomenul sau acţiunea respectivă a 'rimit denumirea de "învăţare motrică". constituie teme. aşa cum au afirmat şi reputaţii specialişti ruşi Matveev şi Novikov. 2. . pentru o săritură în lungime sau în înălţime ietermină calitatea bătăii şi desprinderii. atitudini corporale şi . fiindcă toate tipurile sunt de învăţare! Asupra fazelor învăţării motrice voi reveni.'însă. instructor etc). • Sub aspect metodic. • Tot prin sinteza informaţiilor bibliografice de specialitate. sarcini forma tive concrete. între care se remarcă: . la care s-au adăugat fiziologii.pedagog român de renume . deşi. adică nici o execuţie nu . • învăţarea motrică specifică educaţiei fizice şi sportului are. s-a ocupat intens de învăţarea motrică. . cu rezultate pe care specialiştii le concretizează în: deprinderi motrice.în activitatea sportivă (n. s-a scris foarte mult. . învăţarea motrică presupune ceva "mai mult" decât deprinderile şi priceperile!). Un singur aspect este cert: cei care au scris mai mult despre acest tip de învăţare au fost tot pedagogii şi psihologii. într-o "succesiune" sau într-un sistem/ciclu de lecţii sau alte forme de organizare. în funcţie de plasamentul din "succesiune" (sistem/ciclu). şcolare. 1. acestea .bătaie şi desprindere .afirmă că numărul acestor teorii se "duce" spre 100. .particularităţile celor care învaţă.perfecţionarea. contrar definiţiei. învăţarea de tip euristic: ■ învăţarea problematizată..cerinţele învăţării specifice în diferitele etape (preşcolare.la rândul lor . în general. "unităţile" pot realiza: . Deci. Deprinderile motrice sunt unice şi ireversibile. Zapan. profesor la instituţia noastră de învăţământ superior între 1923 şi 1938.-producţie şi . au tratat destul de superficial şi. dezvoltarea/educarea calităţilor motrice. de cele mai multe ori indirect.mai ales .nivelul de pregătire al celui care conduce învăţarea (educatoare. Doar Gh. după Montpellier). la orice săritură. universitare. dezvoltarea fizică armonioasă ("influenţarea selectivă a aparatului locomotor"!). se pot desprinde următoarele tipuri de învăţare motrică: a) După modul în care se administrează "experienţa umană" care urmează să fie însuşită: a.verificarea (care se "suprapune" peste primele trei). ceea ce se învaţă. prin alergare.zbor . . Pedagogii şi psihologii au fost între primele "rânduri". profesor. Nu trebuie să uităm că în orice învăţare motrică sunt deosehit de importante şi cunoştinţele teoretice de specialitate. repetare. b) ca finali late. performanţial-sportive etc). priceperi motrice. învăţarea motrică doar la această sarcină ar fi o mare greşeală!). • învăţarea motrică se poate realiza în orice perioadă din ontogeneză. învăţător/învăţătoare.consolidarea. repetare! De aici şi propunerea de a regândi tipul de lecţie nominalizat ca fiind de "învăţare".eamănă cu alta şi elementele componente se înlănţuiesc într-un singur sens elan . deprinderile motrice se îqvaţă. reglată de feed-back-ulfiecărei unităţi din ciclul tematic (mai mult sau mai puţin de tip linear sau de tip ramificat).cunoştinţe de specialitate (deci.însuşirea primară.nsumări. a. Teoreticienii şi metodiştii domeniului s-au ocupat puţin de această problemă de esenţă.determină :alitatea zborului etc. . învăţarea programată. • Despre "învăţare'". b) însuşirea exerciţiilor care vor fi folosite pentru încălzire ("pregătirea organismului pentru efort"!).implicit . comparativ cu învăţarea în general. Alţi specialişti-autori. adică pregătirea pentru dirijarea mişcărilor simple ale aparatului locomotor. Ioan Neacşu .

se intuiesc principalele elemente componente şi se fac primele execuţii. Execuţia se concentrează precis în .în majoritate . a. învăţarea algoritmica (pentru situaţiile tipice). prin explicaţii şi demonstraţii în mod special (acest obiectiv este identic cu aşa-numita fază de "formare a imaginii mentale" propusă . standardizate. punându-se accent pe elementul sau elementele "cheie". . b) După modul de abordare a deprinderilor motrice: b.mai ales). dacă este necesar şi posibil. b) faza însuşirii fiecărui element al acţiunii (deprinderii) respective. nu şi . cu faza fundamentală a deprinderii respective.2. • preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie. grosolane. c) După tipul de învăţare a deprinderilor motrice: c. • întărirea legăturilor temporale prin exersarea deprinderii în condiţii relativ şi predominant constante. unde se poate începe învăţarea. nediferenţiate. dar realizate prin contracţii excesive. în care sunt specifice următoarele principale obiective: • formarea unei reprezentări clare asupra deprinderii respective. automatizării: deprinderea se exersează în condiţii cât mai variate. fiind create premisele şi pentru executarea acesteia în condiţii variate. voi prezenta succint aceste puncte de vedere (chiar dacă este o reluare!). atunci când se abordează două sau mai multe teme din deprinderile motrice în aceeaşi activitate. învăţare globală (recomandată.şi lipsite de coordonare. învăţare parţială sau analitică (recomandată pentru deprinderile complexe şi. • formarea ritmului general de execuţie cursivă a deprinderii motrice respective. în elemente componente şi exersarea analitică a acestora.privind calitatea. inhibiţia crescând ca intensitate. Raportul dintre învăţarea globală şi cea analitică este . în această primă etapă predomină volumul efortului fizic. musculare au intensitate exagerată. în învăţarea motrică este de a se începe cu învăţarea globală şi apoi să se treacă. Se realizează o coordonare mai bună între cele două sisteme de semnalizare'. Dispar mişcările inutile. • descompunerea deprinderii motrice. cu prioritate. la alegerea specialistului. b) faza (etapa) mişcărilor în concordantă cu scopul acţiunii. învăţarea prin modelare (modele operaţionale .a. iar contracţiile . dacă este pos*ibil şi necesar. c) faza (etapa) formării propriuzise şi a stabilizării deprinderii motrice.l. • corectarea. cu următoarele obiective prin cipale: • realizarea tehnicii de execuţie a deprinderii în concordanţă cu caracteristicile spaţiale. Ca volum de "scriere" în problemă. că etapele învăţării motrice şi principalele lor obiective sunt următoarele: a) Etapa iniţierii ("însuşirii primare") în bazele tehnice de execuţie a de• prinderii motrice. 3.de unii specialişti în domeniu). cu faza pregătitoare sau cu faza fina/ă!'. învăţare extensivă.1. c) faza unificării elementelor componente ale acţiunii (deprinderii) în cadrul unor execuţii integrale.2. delimitate imprecis. temporale şi dinamice optime. în această etapă creşte roîu! intensităţii efortului fizic şi al controlului sau autocontrolului nivelului de execuţie a deprinderii motrice respective. b. comparativ cu teoreticienii şi metodiştii domeniului. au câştig de cauză tot psihologii şi fiziologii. la învăţarea parţială (pentru "cizelare" tehnică). numită şi "modernă".în mod diferenţiat. a greşelilor individuale de execuţie a deprinderii motrice.încă . c. a. Fiziologia prezintă următoarele trei faze sau etape: a) faza (etapa) mişcărilor inutile. . zonele interesate. • Mult dezbătută este problema fazelor sau etapelor învăţării motrice. fără nici o comparaţie cu propunerile psihologiei şi fiziologiei. conform specificului fiecărei deprinderi motrice). de majoritatea specialiştilor. d) faza. Tendinţa actuală. atunci când se abordează o singură temă din deprinderile motrice în aceeaşi activitate. Fără a face o analiză a punctelor de vedere ale psihologiei şi fiziologiei.mai nou . Metodica educaţiei fizice şi sportului consideră. 85 84 . de mecanismul său de bază. b) etapa consolidării deprinderii motrice. Psihologia prezintă următoarele patru faze: a) faza iniţială. învăţarea independentă (mai ales la vârste mai mari). Tonusul muscular este prea ridicat. 4.discutabil. învăţare intensivă. . prin încordări puternice. Comenzile sunt încă .5. adevărul nu poate fi dovedit decât pe cale experimentală şi -bineînţeles . se întăreşte stereotipul dinamic. se începe învăţarea cu faza cea mai grea sau cu faza cea mai uşoară?. pentru deprinderile simple). cea a "orientării şi familiarizării" cu acţiunea: se ia cuno■ ştinţă de structura acţiunii.

care ar consta 87 . IEFS. Influenţa (pozitivă sau negativă) este prezentă numai în cazurile când se repetă. voi. sărituri la platformă etc). în formare şi mai ales . Priceperile motrice V. de partenerii şi adversarii de întrecere (este vorba de deprinderile din jocurile sportive. V. un alt ciclu/sistem tematic pentru săritura în înălţime cu elan!).cu aport substanţial . .deprinderea motrică.de fapt -trecerea de la deprinderi la priceperi motrice complexe. Ele au un lanţ de mişcări cu caracter fazic. înot. II. Ele sunt formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau incomplet automatizate (este cazul unor deprinderi din jocurile sportive şi di n alte ramuri sau probe aciclice: gimnastică. în formare şi valorificare. b) După finalitatea folosirii: .Deprinderi motrice propriu-zise. în viaţa cotidiană din ontogeneză. doar pe următoarele: a) după nivelul automatizării: . în funcţie de mecanismul de execuţie al acesteia din urmă. . 1986. El.Deprinderi motrice elementare. de regulă!). asupra deprinderii care se învaţă în activitatea curentă.Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este vorba de elementele şi procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive). lupte. tracţiune-împingere. cu precădere. Mihai . asupra celei/celor care se învaţă în activităţile curente. în activităţile curente. din această multitudine. oină. un fenomen de transfer negativ. sărituri. ar ti o greşeală să se programeze. tir cu talere etc). fie una negativă. transport de greutăţi/obiecte etc). Atunci când influenţa este pozitivă. deprinderile deja însuşite de subiecţi. • După unii autori (de alte specialităţi.şi complexitatea efortu-fizic la realizarea obiectivelor propuse. judo. conform principiului sistematizării şi continuităţii. târâre. ca fenomen educaţional.Psihologia educaţiei fizice. care sunt influenţate. de fapt.5. căţărare. escaladare. este negativă. VI. ciclism etc). p. efectuate de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din gimnastică. săritură. care se repetă în aceeaşi succesiune (este cazul deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers. • Transferul şi interferenţa în învăţarea motrică. alergare.valorificare. Este etapa. cursivitate şi eficienţă. prin desăvârşirea procedeelor tehnice specifice. care sunt parţial automatizate. Belinovici (autor rus recunoscut în problematica învăţării motrice) şi alţi specialişti-autori consideră că aceste priceperi motrice se mai numesc şi "abilităţi".în ontogeneză . lupte. de exemplu.în care se face . care se formează prin repetăn stereotipe. Am selecţionat. alergare. Deprinderile motrice deja însuşite pot avea fie o influenţă pozitivă. c) După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorifi carea deprinderilor*): Epurări. în funcţie de competenţa profesională a conducătorului procesului de instruire (dacă. de ambianţă (este cazul deprinderilor din schi. In această etapă intervine .Deprinderi motrice complexe. Interferenţa este. care sunt influenţate. Este un punct de vedere şi se referă ia aşa-numita "pricepere motrică elementară/simplă'". .Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative.3. ceea ce se execută tematic în activităţile curente (lecţii sau alte forme organizatorice) trebuie să se sprijine pe ceea ce s-a însuşit anterior şi să pregătească conţinutul tematic al activităţilor următoare/viitoare. cu următoarele principale obiective: • sporirea variantelor de execuţie a fiecărei deprinderi. scrimă etc). dacă se lucrează cu "profesionişti" în domeniu. Când influenţa deprinderilor motrice deja însuşite. aruncare-prindere. fenomenul se numeşte transfer şi este foarte bine dacă poate fi valorificat la maximum. care sunt complet automatizate. s-a încheiat ciclul/sistemul tematic pentru săritura în lungime cu elan. priceperea motrică poate să preceadă . în educaţie fizică şi sport. .c) Etapa perfecţionării deprinderii motrice. fenomenul se numeşte interferenţă. ar fi bine să fie evitat. în continuare. aruncări etc). Ele sunt folosite. • includerea deprinderii în înlănţuiri de alte deprinderi motrice şi executarea acestor "combinaţii" cu uşurinţă. • exersarea deprinderii motrice cu precădere în condiţii cât mai variate şi apropiate de cele întâlnite în practică. patinaj.Deprinderi inteligent-motrice. dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive (este cazul deprinderilor de mers. 86 . mai ales în cea com-petiţionalsportivă. • Tipurile sau categoriile de deprinderi motrice se pot stabili după foarte multe criterii. box.Deprinderi perceptiv-motrice. Bucureşti. 198-200.

In această ipostază. deoarece sunt dependente de condiţii variabile. nestandardizate. Nu trebuie să ne fie frică de criticile făcute de alţi specialişti. de a "percepe" . în această ipostază se vorbeşte de "priceperea motrică complexă" . conform opiniei exprimate anterior. Majoritatea specialiştilor-autori (de data aceasta din domeniu!) consideră priceperea motrică ca pe o fază de valorifica're conştientă . adică de experienţa motrică anterioară. 88 89 . finalităţi sau componente specifice educaţiei fizice şi sportului. ca subiecţii să posede capacitatea de a aplica eficient deprinderile motrice pe care le cunosc în funcţie de condiţiile concrete şi de necesităţile impuse (de viaţă. Stăpânirea unui bogat sistem de deprinderi motrice nu satisface deplin adevăratele obiective.conform punctului de vedere al disciplinei de Metodica educaţiei fizice din A.pe bună dreptate . în această postură. trebuie să se manifeste şi în cazul unei singure deprinderi motrice. în primul rând. imprevizibile.a deprinderilor motrice cunoscute/însuşite de subiect. modalitatea cea mai frecvent folosită fiind problematizarea. de volumul de deprinderi motrice cunoscute/însuşite de individul uman. mai ales. Este vorba de unele elemente specifice educaţiei intelectuale. Dar. Este evident că valorificarea acestor elemente are legătură.S Bucureşti -scopul final al oricărui proces de instruire (bilateral sau independent). deci. Realizarea priceperilor motrice trebuie să fie .ceva nou (de exemplu. întrunite şi efectuate cursiv în raport de condiţii. Punctul de vedere al autorului acestei publicaţii este acela că ultima ipostază menţionată exprimă adevărata pricepere motrică. se apreciază . în sistemul componentelor procesului instructiv-educativ şi ale activităţii independente de educaţie fizică şi sport este necesară şi benefică. în strânsă concordanţă ce mediul ambiental.în condiţii variabile şi neprevăzute . necunoscute.spun autorii respectivi . logice şi ştiinţifice. cu efortul de tip intelectual. priceperea motrică este echivalată cu prima etapă (dar nu în întregime!) a procesului de însuşire a deprinderilor motrice. deşi "dubioasă" terminologic. fiindcă potentele educaţiei fizice şi sportului pe acest plan sunt extraordinare şi de necontestat prin argumente corecte. o deprindere motrică care urmează să se înveţe).E.este obligatorie şi măiestria pedagogică determină eficienţa lor. deprinderile motrice cunoscute/însuşite trebuie să fie selectate de subiect. de la alte discipline. cea de tip euristic.6. Aceiaşi posibilitate de folosire conştientă. morale. Principala cale de formare a priceperilor motrice este. Autorii respectivi continuă argumentarea şi spun că "dacă perceperea se realizează într-un timp scurt înseamnă că subiectul este mai priceput decât alţii. Priceperile motrice sunt condiţionate. care aparţin celorlalte laturi ale educaţiei generale.F. Este necesar. VI. dar desfăşurat pe fondul efortului fizic. de competiţia sportivă etc).N.mai ales în activitatea de practicare a exerciţiilor fizice de către tânăra generaţie . Elementele de conţinut ale celorlalte laturi ale educaţiei generale Includerea acestor elemente. după opinie personală.în capacitatea individului uman de a recepţiona. obţinându-se o eficienţă maximă. Priceperile motrice sunt componente neautomatizate ale activităţii motrice voluntare umane. de la "percepere" la "pricepere" este cale lungă! (Pot fi consultaţi filologii). care realizează perceperea într-un timp mai lung". estetice şi tehnico-profesionale. Cuprinderea acestor elemente .ca nivelul de stăpânire a priceperilor motrice exprimă măiestria practică în condiţii variabile. De aceea.

PROGRAMA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Este documentul oficial care prevede . în programele apărute înainte de 1990 erau prevăzute şi unele "anexe".mai ales . câştigătoare a licitaţiei! Ce se constată? (Nu numai subsemnatul.conform realităţii . excluzându-se sportul şcolar performanţial (unde programele sunt dependente şi de federaţiile sportive respective şi . planificare. III. normal că sunt prevăzute . Acum. în 1999. De aceea. Programele se elaborează. s-ar şi anunţa prin mas-media locul şi data respectivelor licitaţii. dar nu se ştie denumirea următoare!). lupte. alergarea de rezistenţă. aruncarea mingii de oină cu elan şi aruncarea greutăţii). se apreciază cu fermitate şi argumente concrete. fotbal). principalele sisteme de acţionare şi repartizarea lor pe clase de elevi sau stadii de pregătire. săritura în lungime cu elan. evidenţă etc. la "ora" actuală. pe plan profesional şi . Ceea ce surprinde în mod neplăcut. In orice programă de educaţie fizică şi sport. alte indicaţii etc). IV.prin licitaţie . deşi situaţia nu este "catastrofală". nu pot fi evitate deprinderile şi priceperile motrice de "front şi formaţii/ordine" (care nu sunt "antidemocratice".evident .conţinutul procesului de instruire la nivelul diferitelor subsisteme ale educaţiei fizice sau ale sportului. Este adevărat că actualele programe. indicaţii metodice).'tabele cu probele de control şi normele pentru notele minime de promovare. pentru majoritatea acestora nu pot să-mi ofer "votul" de încredere. ci şi colegii mei în activităţile concrete cu studenţii pe problema respectivă!).în principal şi nu în exclusivitate . "dictate" ca structură şi chiar sub aspectul conţinutului.de către Ministerele respective. cu actualele programe şi pentru a vedea dacă studenţii şi colegii de disciplină ai subsemnatului au dreptate privind concluzia amintită anterior! Indiferent de subsistemul căruia i se adresează. dansuri populare. oină. care interesează special pe beneficiarii acestui "Manual". se adresează doar educaţiei fizice ca disciplină cuprinsă în "trunchiul comun" al ariei curriculare (cu zero -una sau două ore pe săptămână!). ar trebui să fie cuprinse şi alte aspecte colaterale procesului instructiv . pentru a fi "judecată".deprinderile şi priceperile motrice specifice atletismului (alergarea de viteză. patinaj. de "Reformă". ca programă. Normal ar trebui să fie prevăzute.la capitolul III . care vizau problemele de evaluare. De asemenea.în concepţia clasică şi nu cea specifică actualei "Reforme" . faţă de actualele programe. doar o singură comisie (formată în majoritate din inspectori-în funcţie sau pensionari. Totul este logic dacă. handbal.obiectivele şi principalele mijloace pentru dezvoltarea/educarea calităţilor motrice şi pentru optimizarea dezvoltării fizice/corporale. Conţinutul educaţiei fizice şi sportului pentru fiecare componentă a modelului specific (obiective instructiv-educative. fie de către Ministerul de_resort (acum numit Ministerul Educaţiei Naţionale. că programa din 1989 este mult mai bună. orice programă . A se ajunge în situaţia actuală din România de a se prezenta la licitaţia pentru elaborarea programei în învăţământul preuniversitar. este faptul că pentru prima dată în istoria domeniului la această elaborare de programe nu au fost consultate (cel puţin din punct de vedere "strategic"!) cadrele de specialitate şi disciplina Metodică din Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport sau din alte facultăţi de profil din ţară (deşi. Anexe (modele de planuri. şi deprinderile şi priceperile motrice din schi. aprobate .unde nu prea există programe!). pare un paradox. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului la nivelul subsistemului respectiv. volei. în prezentul "Manual" mă voi axa în ceea ce prezint pe programa de educaţie fizică şcolară elaborată în 1989. Toate referirile vizează programele pentru educaţia fizică şcolară. în spirit de fair-play. săritura în înălţime cu elan.moral!). deoarece lipsesc manualele în domeniu. fie de către Federaţiile Sportive. 'prin comparaţie.educativ. Indicaţii / Recomandări de aplicare a programei. de către comisii de specialişti. mult mai accesibilă. subordonate Ministerului Tineretului şi Sportului (şi el doar actuali). fiind "ocolite" (nici nu se poate altfel!) acti90 vităţile de educaţie fizică din aşa numitul "curriculum la decizia şcolii" şi din conţinutul extracurricular! Este frumos din punct de vedere terminologic dar trist pentru educaţia fizică şcolară actuală şi de perspectivă. cunoscători ai datei şi locului licitaţiei).trebuie să fie structurată pe următoarele patru principale capitole: /. alergarea peste obstacole.VII. 91 . II. înot. se subînţelege că este elaborată. cum susţin unii specialişti slab pregătiţi sau rău intenţionaţi!) şi . au apărut pe "piaţă" programele elaborate de comisia "unică" şi "invincibilă". gimnasticii (acrobatică şi ritmică) şi jocurilor sportive (baschet. De aceea. aşa cum se "întâmplă" lucrurile în programa din 1989. normal. In programa de educaţie fizică şcolară. In consecinţă. In concluzie.

de exemplu. obiectivele şi finalităţile urmărite pentru fiecare clasă de elevi sau pentru' fiecare stadiu de pregătire (copii. juniori. periodic asistăm la schimbarea programei. a ceea ce se însuşeşte de către aceştia. pentru că au venit alte partide politice la guvernare. In ani nu se poate menţiona media la care se schimbă programele. gimnastică acrobatică.Nu facem analiza. deoarece fără ea nu ar putea exista cea formativă. de exemplu.) sunt reluate. pentru ca să poată aplica cele "învăţate" în funcţie de necesităţi. Caracterul linear se concretizează în faptul că în instruire apar permanent. La educaţia fizică şcolară.E. este o "joacă stupidă". Funcţia formativă se referă la capacitarea subiecţilor cu tehnici individuale sau de microgrup şi cu obişnuinţe de aplicare. în funcţie de sex. care se constituie şi în principalele caracteristici: • Are caracter obligatoriu. să cunoască cât mai mult din diferitele componente ale modelului de educaţie fizică. rugby. decise (culmea!) de consiliul ie administraţie (în speţă de director!) şi de părinţii elevilor etcFără comentarii! Orice programă de educaţie fizică şi sport trebuie. • Asigură o bază unitară. extracurriculare. de neconceput pentru adevăraţii specialişti. conform "obiceiurilor . privind conţinutul instruirii. sunt exersate în scopul consolidării şi perfecţionării lor. în sensul că este un model închis/neschimbat doar pentru o perioadă de timp. gimnastica acrobatică. sărituri peste aparate etc). îmbinând caracterul linear cu cel concentric al instruirii. în acest "Manual". în contextul "categorisirii" activităţilor specifice în 'fel şi chip": obligatorii în trunchiul comun. In educaţia fizică şcolară. de la un an la altul. facultative sau opţionale. multilaterală si continuii ascendentă de pregătire pentru subiecţi. să îndeplilească anumite condiţii. • Asigură o relativă tratare diferenţiată a subiecţilor.lasice" şi nu celor impuse de reprezentaţii oficiali ai Reformei. cuprinse în curriculum la dispoziţia jcolii. în 1999. în viaţă sau în situaţiile competitiv sportive. Caracterul concentric. noi elemente care trebuie "învăţate". Subiecţii trebuie permanent să înveţe elemente noi. privind "descongestionarea" programei de educaţie fizică şcolară. ar fi logic cel puţin pentru o generaţie (deci 12 ani!) să fie aplicată o programă şi Q-> apoi să se decidă asupra eficienţei sau valabilităţii sale! A se schimba programa şcolară de educaţie fizică. etapa anterioară sau stadiul anterior de pregătire etc. programa prevede unele elemente numai pentru eleve (din gimnastica ritmică. Din cauza comenzii sociale. • Oferă prioritate funcţiei formative a instruirii. de la o etapă la alta sau de la un stadiu de pregătire la altul etc. mai ales. care în educaţie fizică şi sport are pondere foarte mare comparativ cu alte activităţi umane. constă îh faptul că întotdeauna elementele' de instruire însuşite anterior (anul anterior.N. sărituri peste aparate etc. în sensul că prevederile sale'trebuie respectate total la nivelul sistemului pentru care este elaborată. • Are un caracter dinamic. cu care programa trebuie să fie obligatoriu în concordanţă. a propunerilor (stupide de altfel în majoritate!) făcute de M. Funcţia informativă este şi ea prezentă. clasa de elevi anterioară. • Precizează volumul concret al fiecărei componente a procesului de instruire. .) şi altele numai pentru elevi (din fotbal. în comparaţie cu funcţia informativă. seniori).

trebuie formată . conform denumirii. la Ion Şiclovan. sau principiul "integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia". Aceste norme sau reguli se referă inclusiv la pauzele dintre repetări (ca durată şi conţinut).2.de fapt . VIII.educativ"! In realitate. şi un principiu nu există deosebiri? Sunt convins că există foarte multe deosebiri. De aceea. se impune ca organizarea şi desfăşurarea procesului respectiv să se efectueze în concordanţă cu anumite cerinţe. se realizează asemănător pentru toate activităţile umane. La unii specialişti autori apar tratate şi alte principii de instruire (cum sunt de exemplu. Acuzaţiile. fenomen neînţeles de foarte mulţi factori care decid soana acestui domeniu. Deci. norme.l. iar de alţii (tot specialişti autori!) ca "principii". revenim la ceea ce am afirmat în paragraful anterior! Metodica educaţiei fizice şi sportului revine cu informaţii numai asupra principiilor de instruire din domeniu! De ce? Pentru că instruirea la educaţia fizică şi sport are foarte multe "diferenţe specifice". directive etc. mai ales în raport cu "investiţiile" pe care le presupune.N.la subiecţi . o "copiere".după câte cunosc . ar trebui să înţelegem că formulările respective se referă atât la principiile de instruire. însă. tot filologii ne salvează! Intre o normă. ceea ce nu a făcut niciodată! în literatura de specialitate întâlnim şi formulările: "principii de învăţământ" sau "principii didactice"! Normal. deoarece procesul respectiv este "instructiv . în seneral. în sens de analiză şi interpretare pe plan general. nu are nici un rost ca "Teoria şi Metodica" să reia unele aspecte pnvind principiile de educaţie.VIII. la pedagogul N. 95 . Cu alte cuvinte. pedagogia. cu un grad maxim de generalizare! Aceste "principii" se respectă. reguli. Educaţia. două laturi: participarea conştientă şi participarea activă a subiecţilor. refacerea după efort etc. o regulă. A fost doar demagogie şi dorinţă de dispute "publice" (atunci nu erau şi "electoralele"!). Subiecţii trebuie să fie conştienţi în privinţa efectelor practicării sistematice a exerciţiilor fizice asupra organismului propriu. în mod special sau independent) trebuie să aibă o eficienţă maximă. nu pot să mă abţin ca să nu amintesc "penibila" dispută dintre "Pedagogia educaţiei fizice şi sportului" şi "Teoria şi Metodica educaţiei fizice şi sportului" în privinţa principiilor de instruire. Consideraţii generale Orice proces de practicare a exerciţiilor fizice (bilateral. norme.autori adevăraţi din domeniu.autori drept "teze fundamentale".obligatoriu . Toate acestea sunt considerate de unii specialişti . corelării corecte între stimuli şi efecte. nu au nici un temei bibliografic scris. se fac referiri doar la principiile de instruire. pe care le impune . PRINCIPIILE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT VIII. faţă de genul proxim. o cerinţă obişnuită etc. Există două principale categorii de principii: de instruire şi de educaţie. De ambele categorii se ocupă. nu se aplică (aşa cum se afirmă în foarte multe surse bibliografice de nespecialitate şi de specialitate). factori fără pregătire corespunzătoare de specialitate.comanda socială.. la început. Oricum. un "plagiat" după Pedagogie.la nivelul fostului Institut de Educaţie Fizică şi Sport (actuală ANEFS!). In scopul realizării acestui obiectiv major. Am crezut. rolul condiţiilor igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului. principiul "orientării educative a procesului de educaţie fizică şi sport". recunoscute şi testate de toţi specialiştii . are aceleaşi principii. reguli etc. cât şi la cele de educaţie. dozării precise a efortului în funcţie de particularităţile individuale şi de obiectivele urmărite. necesităţii unei succesiuni de mijloace sau sisteme de acţionare (chiar dacă nu întotdeauna acestea sunt şi atractive) etc. Ceauşescu. că este ceva adevărat în "acuzaţia" făcută de Pedagogie. dar au fost incluse în categoria de "principii" acele cerinţe.o repetare. deşi consider că acestea se "îndepărtează" de adevăratul proces de instruire. în cele ce urmează voi face referiri doar la principiile clasice de instruire. Principiul participării conştiente şi active Implică.o motivaţie puternică şi corectă pentru practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. că ceea ce face Teoria şi Metodica este . Pentru că a venit vorba de sursele bibliografice de nespecialitate. Respectarea'sa presupune îndeplinirea următoarelor cerinţe principale: a) înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor fizice. adică în sursele bibliografice specifice. localizate .

Intuiţia presupune o cunoaştere a realităţii cu ajutorul simţurilor. In acelaşi sens. este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat. în educaţie fizică şi sport.-concomitent cu memorarea acestui mecanism. d) Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.capacitatea de autoapreciere obiectivă. De aceea. din acelaşi grup sau din alte grupuri. schiţe. încă. acest principiu este fundamental. c) Observarea execuţiei altor subiecţi. de a "nimeri" o soluţie optimă pentru rezolvarea unor situaţii sau.autori din domeniu când vorbesc despre principiul intuiţiei abordează . să aibă o atitudine critică .-de fapt . In educaţie fizică şi sport. nu mecanică!). "elan . Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate.de a ghici.bazei sportive.zbor şi aterizare" pentru orice săritură!). principiul intuiţiei presupune stimularea a cât mai multor analizatori. analizatorul tactil. Nu este suficient să se execute bine un act motric sau o acţiune motrică.şi problema explicaţiei sau a celorlalte procedee metodice de expunere verbală. P r i n c i p i u l i n t u i ţ i e i Subliniază. bine "pusă la punct" treapta logică a cunoaşterii şi se "merge" prin compensare. lipsa de fair-play din partea "adversarilor" etc). cum este programat materialul respectiv. Foarte important este "activismul" subiecţilor. . Subiecţii trebuie să înţeleagă mecanismul de bază al execuţiei actelor şi acţiunilor motrice care se însuşesc. receptorilor organismului uman. adică .'cel mai solicitat analizator este cel vizual. ci trebuie ca subiecţii respectivi sa cunoască cel puţin fazele fundamentale de execuţie biomecanica (de exemplu. observarea dirijată tematic.cu mult suport psihic .fără să facă precizarea necesară . indiferent de vârsta subiecţilor. se folosesc cele trei modalităţi clasice de instruire în acest sens: ' a) Demonstraţia/demonstrarea celor ce urmează să fie însuşite. diapozitive.dacă este cazul . calitatea instalaţiilor . să aleagă varianta sau soluţia cea mai bună în raport de condiţii şi să motiveze această alegere etc. Pentru respectarea acestui principiu al intuiţiei trebuie respectate cel puţin următoarele două cerinţe: a) Urmărirea celor prezentate (prin demostraţie/demostrare sau prin materiale "intuitive") să fie posibilă. în aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoaşterii umane.bătaie/desprindere . subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă. Trebuie să delimităm intuiţia implicată de acest principiu faţă de acţiunea umană .3. să aibă autonomie în alegerea unei soluţii. De aceea. care redau imaginea celor ce trebuie învăţate. deoarece se foloseşte limbajul specific celui de al doilea sistem de semnalizare. în esenţă. ca dezvoltare psiho-fizică. specifici treptei I de semnalizare umană. VIII. Evident că în procesul de învăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul auditiv. rolul pe care îl are primul sistem de semnalizare (adică treapta senzorială) în cunoaşterea umană. fiindcă în acest fel se împiedică abstractizarea şi generalizarea . cât de atractiv şi accesibil este pentru subiecţi şi dacă are şi i se prezintă şi valenţele formative.b) înţelegerea clară şi memorarea actelor şi acţiunilor motrice care se învaţă. La subiecţii normali. Pentru stimularea principalilor analizatori. b) Prezentarea unor materiale (planşe.faţă de ceea ce se predă şi cum se realizează predarea etc. Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate. pentru a se forma o imagine cât mai exactă despre ceea ce se învaţă. darnici subapreciate. filme. să adapteze la propriile particularităţi ce se predă. în explicarea sau justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se facă apel la argumente de ordin relativ subiectiv (calitatea arbitrajului. deoarece nu este. La vârste mai mici rolul său este şi mai important. La subiecţii cu deficienţe vizuale este solicitat. b) Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează primul sistem de semnalizare. la nivel optimal. c) Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului predat. de a prevedea desfăşurarea unor evenimente individuale sau colective. indiferent de subsistemele acestora. analizatorilor. mai ales. casete video etc). comportamentul spectatorilor. se trece la treapta logică. tuturor subiecţilor cu care se desfăşoară activitatea (condiţie care se referă şi la plasamentul celui care face demonstraţia sau Ia cel al materialelor intuitive).materialelor . conştiinciozitatea lor în executarea actelor şi acţiunilor motrice (dar o execuţie conştientă. foarte mulţi specialişti .procese ale gândirii foarte importante în educaţie fizică şi sport.

Cu alte cuvinte. Tot ce se însuşeşte ar trebui valorificat în viaţă. în funcţie de reacţia subiecţilor Ia stimuli. c) trecerea de la cunoscut la necunoscut.6. • • stabilirea unei dozări corespunzătoare a efortului fizic. c) Conţinutul procesului de instruire trebuie să fie programat/planificat încât să se asigure o legătură logică nu numai între lecţii sau alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice. VIII. programarea materialului de învăţat trebuie să se realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice" continue.VIII. întreruperile. 2) Stabilirea unui ritm adecvat de lucru. Principiul legării instruirii de cerinţele activităţii practice Acest principiu mai este denumit. Principiul accesibilităţii Subliniază necesitatea desfăşurării activităţilor de practicare a exerciţiilor fizice în funcţie şi de particularităţile subiecţilor (mai ales de vârstă. în multe lucrări de specialitate. • adaptarea metodelor şi procedeelor metodice de instruire şi educaţie la nivelul de înţelegere şi de dezvoltare psiho-motrică a subiecţilor. b) întotdeauna materialul nou predat trebuie să se sprijine pe cel însuşit de subiecţi în activităţile anterioare şi să pregătească pe cel ce va fi predat în activitatea care urmează. Dacă activităţile respective s-ar putea desfăşura cu fiecare subiect în parte (practic posibil dar nerentabil pentru sistemul nostru organizatoric şi financiar). indiferent de particularităţile subiecţilor sau de alte variabile de ordin material. Principiul sistematizării şi continuităţii Este principiul cu cea mai mare importanţă mai ales pentru elaborarea corectă şi eficientă a documentelor necesare de planificare/programare şi de evidenţă ale activităţilor de educaţie fizică şi sport. ordonat şi programat în concordanţă cu logica internă pe care o impune fiecare componentă sau subcomponenfă a modelului de educaţie fizică şi sport.5. adică de la elemente deja însuşite Ia altele noi. individualizarea/personalizarea reprezintă faza superioară a accesibilităţii şi nu un principiu de instruire de sine stătător (cum îl prezintă mulţi specialişti . spaţial sau temporal. ■ Accesibilitatea nu înseamnă a fi impuse cerinţe de conţinut şi metodicoorganizatorice la nivelul posibilităţilor minime ale subiecţilor. sex şi nivel de pregătire). a exerciţiilor fizice cu precădere. în activităţi curente sau sportiv-competiţionale.ca mecanisme de execuţie . în care funcţionează prioritar criteriul îndemânării necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice. . să-i determine să depună un efort. Conform acestui principiu. Sistematizarea şi continuitatea reprezintă . • diferenţierea evaluării randamentului subiecţilor Pentru respectarea acestui principiu se impun următoarele cerinţe: 1) Necesitatea cunoaşterii permanente a subiecţilor cuprinşi în procesul de practicare a exerciţiilor fizice. produc perturbări în însuşirea materialului predat. în consecinţă. să "muncească" pentru rezolvarea diverselor situaţii din procesul de instruire sau din activitatea competiţional-sportivă. • folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de însuşire a unor acte sau acţiuni motrice de către subiecţi. d) Participarea ritmică a subiecţilor la procesul de instruire şi educaţie. 3) Necesitatea cunoaşterii şi aplicării celor trei reguli clasice ale practicii didactice. Deprinderile şi priceperile motrice care se învaţă / însuşesc trebuie să fie transferabile în activităţile practice de timp liber sau spe- .pe cele deja însuşite. 98 VIII.4. Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare următoarele cerinţe: a) Materialul de învăţat/însuşit trebuie să fie grupat. b) trecerea de la simplu la complex. Cerinţele impuse trebuie să-i solicite pe subiecţi."personalizare". sezoane etc. accesibilitatea ar putea merge până la individualizare sau. semestre. ci şi între etapele de pregătire (trimestre. ciclurile de învăţământ etc.) sau între anii de pregătire. în care funcţionează prioritar criteriul forţei necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice.condiţiile principale pentru asigurarea reuşitei în programarea stimulilor. şi principiul "modelării". fără întreruperi cu abordarea altor teme. sunt necesare următoarele acţiuni ale celui care conduce instruirea sau ale celui ce se "autoinstruieşte" (în activitatea independentă): • selecţionarea cu atenţie a stimulilor. rămâneri în urmă greu de recuperat şi uneori stări de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiecţilor. deci absenţele de la procesul de pregătire. care să se bazeze . El subliniază faptul de a nu transforma instruirea în scop în sine.în fond . adică de a nu însuşi subiecţii unele elemente de conţinut doar de dragul instruirii. care se regăsesc şi în cazul altor principii de instruire: a) trecerea de la uşor la greu. în ordinea lor crescândă.autori în probleme de antrenament sportiv!).

Pe parcursul acestor acţiuni pot interveni unele dereglări. METODELE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT IX. greu de înţeles de cei care nu sunt de specialitate şi de cei care nu vor să o înţeleagă! Metodele sunt consacrate şi cunoscute. inclusiv concursuri sau competiţii sportive. în fapt. Autonomia subiecţilor. IX. atingerea acestui obiectiv major. în activităţile concrete de practicare a exerciţiilor fizice. Principiul însuşirii temeinice Se mai numeşte. depinzând în mod evident de toate celelalte participante la "circuitul" praxiologic. cel mai important!) al unui ansamblu de acţiuni. Temeinieia este prima cerinţă a comenzii sociale şi faţă de educaţie fizică şi sport. folosindu-se ca principale mijloace jocurile sportive bilaterale. de origine grecească. indiferent de subsistem. de multe ori neprevăzute. corectarea greşelilor.cial organizate. care înseamnă calea sau "drumul" de urmat pentru atingerea unor obiective propuse'(de la "metho" = către. evaluarea modului de însuşire a celor predate etc. este preferabil să se însuşească bine puţine elemente de conţinut. traseele sau parcursurile aplicative. condiţionată de modul în care sunt respectate toate celelalte principii de instruire. adică într-o succesiune "mare" de activităţi concrete! Numai printr-un număr mare de repetări se pot realiza obiectivele stabilite pe cele trei planuri principale în educaţie fizică şi sport: dezvoltarea fizică/corporală. In respectarea acestui principiu au devenit clasice următoarele trei cerinţe. este de a transforma subiectul. generalizare etc. de cunoştinţe.generalizate şi. b) Intr-o perioadă scurtă de timp să nu se programeze şi să se încerce însuşirea unui volum prea mare din materialul de învăţat. deci. Această capacitate de generalizare se dezvoltă prin metode euristice de instruire. Pentru. după opinie personală.indirect . se află . dar şi în timp. trebuie prevăzute şi aplicate metode complementare. c) Pentai cunoaşterea permanentă a nivelului de însuşire a materialului predat. ştafetele. participare conştientă şi activă. trebuie ca în mod ritmic să se facă verificarea pregătirii subiecţilor prin probe de control. spre şi "odos" = cale. Deci.încă . calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice. Consideraţii generale Metoda îşi exprimă semnificaţia din termenul de referinţă "methodos". decât să se încerce însuşirea mai multor elemente. în postură de adevărat "subiect" al propriei sale transformări (din "obiect" clasic). acţiunile aparţin atât celui care face transmiterea de informaţii. De aceea. a ceea ce a fost însuşit în procesul de instruire. continuitate. aceste idei nu sunt . Este o "triadă". adică pe beneficiarul acestui proces. care este caracteristic învăţământului contemporan în general. un program conform căruia se reglează acţiunile practice şi intelectuale ale factorilor implicaţi în procesul de realizare a obiectivelor propuse. Trebuie făcută distincţia.7. însuşirea celor predate (mai ales pe calea exersării). VIII. atât în "emisie" cât şi în "recepţie". de foarte mare importanţă sunt metodele folosite. cum sunt cele de "corectare a greşelilor de execuţie" sau cele de "refacere a capacităţii de efort. Ele se referă la modul concret în care se face predarea (mai ales pe căile verbale şi intuitive). între metode şi tendinţe sau orientări metodologice. şedinţă de pregătire etc). Aceste "curente".a actelor şi acţiunilor motrice.în faza de "tendinţă 101 100 . metodele care coexistă în sistem şi îşi dovedesc eficienţa numai în acelaşi "sistem". în literatura de specialitate.şi a calităţii predării. 1. de exemplu. Ea presupune. una din cele mai importante componente a modelului structural este "capacitatea de generalizare". să aibă valoare practică. sistematizare. în orice proces instructiv-educativ bilateral.încă . să poată fi folosite ori de câte ori este nevoie. atât în fiecare activitate concretă (lecţie. care nu poate fi făcută temeinic din cauza perioadei scurte de timp. unele jocuri de mişcare/dinamice etc. Deci. cât şi celui ce beneficiază de informaţiile respective." Metoda reprezintă doar un element component (dar. la acest subcapitol. Respectarea acestui principiu este. De aceea. deci . dar ea se bazează pe accesibilitate. logic şi legic. în educaţie fizică şi sport. Tendinţele sunt anumite "curente". deci de aplicare în condiţii variate. "drum"). a) Asigurarea unui număr suficient de repetări. nici unanim acceptate. unele idei cu priză într-o mare zonă din practica domeniului. şi principiul "însuşirii durabile" sau al "durabilităţii". Tendinţa actuală.

' • metodele de corectare a greşelilor de execuţie. Metodele de instruire Se folosesc. trebuie să fie accesibilă nivelului de înţelegere a colectivelor de subiecţi. metodele intuitive. • formarea capacităţilor de autonomie şi de practicare independentă a exerciţiilor fizice. dezvoltarea calităţilor motrice sau influenţarea indicilor somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului uman. la metodele de verificare. ■■3.să fie clară. cu eventuale puncte de vedere personale. Metodele nu există ca atare. Ea poate fi întâlnită şi la vârsta şcolară.cunoştinţe teoretice de specialitate (de teoria şi metodica antrenamentului la 103 102 . • însuşirea unor cunoştinţe teoretice de specialitate. expres. In componenţa metodelor de instruire în educaţie fizică şi sport intră. care se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. ce! puţin următoarele trei categorii: 1. Există "exersarea" prin circuit. • Prelegerea. Nu există. Deci. în realitate. Această metodă "există" în realitate prim cel puţin următoarele trei procedee metodice. In relaţia cu o altă metodă clasică de instruire. apreciere şi notare.să urmeze demonstraţiei. şi anume cu demonstraţia. următoarele: • ■ -. ' • . : ' • metodele de educaţie.la orice nivel . valabilă la vârste mai tinere şi la cei cu "chemare" către domeniul practicării exerciţiilor fizice. In alt capitol din. prin mass-media). de exprimare a acestora. interval. buie să fie "plastică". ridicarea de greutăţi..metodologică! Orientările sunt tendinţe "maturizate". evident. cu eficienţă mai ales la subiecţii până la opt-nouă ani. La celelalte metode din "sistem" se referă pedagogii. fiziologii şi psihologii..tendinţe . .2. unde trebuie predate . explicaţia poate avea următoarele "plasamente": .orientări" aparţine exclusiv autorului aceste publicaţii! O altă distincţie trebuie făcută între metode şi procedee metodice. ca de altfel şi în alte domenii. tot expres. Procedeele metodice sunt modalităţi concrete de "existenţă" a metodelor. exersarea ca metodă practică de instruire. unanim acceptate şi aplicate în practică. explicaţia . metodele verbale. în cazul claselor cu profil de edu caţie fizică şi sport. • influenţarea indicilor de dezvoltare fizică. la interpretarea clasică. . pentru a fi posibilă îndeplinirea obiectivelor de instruire specifice: • dezvoltarea . In acest următor subcapitol ne vom referi. 2. izometrie etc. de exemplu.să fie logică. Esenţa explicaţiei constă în aceea că ea trebuie să asigure formarea unor cunoştinţe aprofundate. Metodele verbale în educaţie fizică şi sport sunt.să fie oportună.să preceadă demonstraţia.metoda practică 1.ca procedee metodice de exersare! Revenim.autori reduc metodele verbale doar la explicaţie! Pentru a fi eficientă.să se realizeze concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă. Mulţi specialişti .Interpretarea relaţiei între "metode . adică generalizate. • Explicaţia.să fie concisă. .1. ele constituind un sistem: • metodele de instruire propriu-zisă. orice orientare metodologică a fost în primă fază o tendinţă metodologică! După denumire rezultă că orientările metodologice reprezintă "cadrul" general de manifestare propriu-zisă a metodelor. ' >• . IX. dar mai puţin recomandată în învăţarea unor elemente şi procedee tehnice din jocurile sportive!). cu cea mai mare frecvenţă de folosire la toate categoriile de subiecţi de peste zece ani. Vom încerca abordarea acestor alte metode în volumul următor al "Manualului". de aceea. Ea tre. mult folosite în educaţie fizică şi sport: • Povestirea.trebuie să îndeplinească minimal următoarele patru condiţii: . care capătă caracter de norme sau reguli călăuzitoare privind însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice.prin prelegeri . ■ ■ 1. • metodele de verificare."Manual" ne vom referi. • formarea deprinderilor şi priceperilor motrice. . apreciere şi notare. în a preciza că metodele în educaţie fizică şi sport sunt de mai multe feluri. Expunerea verbală. care se realizează prin limbaj şi. sugestivă şi să se bazeze pe elemente cunoscute de subiecţi (direct din viaţa cotidiană sau. • metodele de refacere a capacităţii de efort. indirect. . Ceea ce există în practica domeniului sunt doar procedeele metodice. doar la metodele de instruire propriu-zise.educarea calităţilor motrice.

în general.' nu numai în învăţământul preuniversitar!) o argumentare ştiinţifică a temelor abordate şi . se foloseşte cam rar.) : etc). Se pot observa atât aspei motrice.tot prin limbaj şi se referă la dialogul permanent care trebuie să aibă loc între conducătorul procesului instructiv-educativ şi subiecţi. dar nu numai!). denu cum se pronunţă . Se poai straţia se realizează la nivel de efectelor demonstraţiei.normal . Ea trebuie axată numai pe probleme specifice instruirii. Exersarea presupune o reţ logică nu justifică. prin următoarele variante: 104 2. conversaţia/dialogul se poate purta pe problemele obiectivelor instruirii (mai ales cele de performanţă. dar nu exclusiv. Demonstraţia Unii specialişti-autori o m Este cea mai eficientă dac principale procedee prin care se • Demonstraţia realizată care se mai numeşte şi • Demonstraţia realizată i practicare a exerciţiilor numeşte şi "demonstrai 2. Metoda practică în exprimare folosesc sin sonală şi mult "cântărită". ale "combatanţilor". 2. tehnicii de execuţie a unor deprinderi motrice. subliniază niveli instructiv-educativ respectiv Această capacitate de obs 3. dar şi aspecte negativi celor negative. Observarea execuţie Această "observare" trebu cătorul procesului instructiv^edi realizată pe baza unui "ghid de precis stabilite. argumentări etc. Conversaţia.3. folosită foarte mult la alte discipline de învăţământ şi care ar trebui să se generalizeze şi în educaţie fizică şi sport. 1. nu se respinge nimic! Peste câteva zile de la dezbaterea iniţială se reiau "lucrările". Brain-stormingul După denumirea preluată de la englezi (brain = creier. La noi. nivelului de înţelegere a procedeelor metodice folosite în predare.în dezbatere -orice fel de păreri. la un nivel de "model".folosirea unei terminologii corespunzătoare. preferinţe etc). asalt) se deduce că această metodă verbală se foloseşte pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor probleme de instruire. care se realizează . criteriilor de evaluare. Studiul individual Este o metodă individuală clasică. presupuneri etc.4. Conform acestei metode a "asaltului de idei". Nu contează calitatea argumentării şi. de aceea. Folosirea unor mate Se recomandă.La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea (semnal pentru colegii care realizează asemenea prelegeri. totuşi. cu condiţia ca acestea să fie argumentate. storm = furtună.prin publica . De exemplu.ramurile şi probele sportive implicate).2. se poate re.în consecinţă . 1. şi apoi (să nu întrebaţi după câte zile!) un grup sau microgrup format din cei mai buni cunoscători ai problemei dezbătute . Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instaictiveducativ. în educaţia fizică şi sportivă. Se realizează. 1.3. afirmaţii. Metodele intuitive Se adresează cu precădere. doar finalizează însuşirea celor pred. se emit din nou păreri. la concret. (planşe. 2. combinaţiilor tactice pentru situaţii competitive clasice etc. grafice etc. cauzelor greşelilor de execuţie. în realitate. Sunt folosite.1. nu pe altele colaterale (de timp liber. Se poate observa "dirijat" de grup sau execuţia altor subie dar numai "dirijată".2.coo'rdonat de conducătorul procesului instructiv-educativ -decide asupra celor mai eficiente soluţii. scheme. Acesta se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre problema sau problemele specifice instruirii la educaţie fizică şi sport. primului sistem de semnalizare şi ajută la formarea unei reprezentări clare despre ceea ce urmează să se înveţe. se admit .

care se pot întâlni în viaţa. 3. Dar. 3.N. Tratarea analitică a acestor tipuri sau modalităţi de exersare (care a determinat folosirea "pluralului" de către majoritatea specialiştilor-autori) ar însemna scrierea unui alt Manual dedicat doar acestei probleme. la exersare globala (mai ales în jocurile sportive. este frecvent folosită şi în celelalte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice: gimnastica zilnică de întreţinere. sunt în doi. De aceea. Este.sub îndrumarea şi controlul specialistului. în prezentul Manual voi face referiri doar la unele din cele şase variante. bastoane. Este o "finalizare" a acestora. Aceste exerciţii. mult contestate în perioada actuală de falşii specialişti-practicieni ai domeniului sau de falşii "specialişti" ajunşi în funcţii de conducere. logic şi legic.4. într-o ordine relativă după regula "de sus în jos" (adică se începe cu exerciţii pentru cap şi gât şi se termină cu exerciţii pentru membrele inferioare!). Exersarea pentru formarea capacităţii de practicare autonomă a exerciţiilor fizice. 3. singura variantă "adevărată" care exprimă "profesionalismur specialistului! Dezvoltarea corporală şi dezvoltarea calităţilor motrice sunt dependente de multe variabile. poate să se desfăşoare în modalităţile următoare: 3. Această modalitate de exersare este strâns legată şi de exerciţiile pregătitoare în procesul de învăţare motricâ.prin cel puţin următoarele şase tipuri/modalităţi:. ci şi prin alergare. înot. In veriga a IlI-a din lecţie se exersează. dar se face . formarea deprinderilor şi priceperilor motrice . "complexe" formate din şase-opt exerciţii libere. trei sau mai multe deprinderi/priceperi motrice. sauîn M. care nu trebuie confundate cu "moderna" gimnastică aerobică (desfăşurată şi ea după reguli precise. se regăseşte tratat la capitolul "Calităţi motrice" din prezentul manual. în variante extrem de diferite. • 3. Exersarea pentru formarea capacităţii de organizare (prin exerciţiile de front şi formaţii.depind prioritar de profesionalismul specialistului! Această variantă fundamentală. poate cel mai bine "pus la punct" sub aspect metodologic. : 3. Ea aparţine în exclusivitate subiecţilor. 3. Acest tip de exersare se realizează. chiar în M.1.1. 3. dar şi pe parcursul altor verigi. Exersarea pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice.1.cu precădere(adicăîn procesele special organizate pentru practicarea exerciţiilor fizice) •. mai ales în primele etape ale învăţării motrice. Exersarea pentru dezvoltarea/educarea calităţilor motrice. culturism etc). cunoscută şi sub numele de exersarea "independentă" a deprinderilor şi priceperilor motrice (deşi nu are "legătură" cu capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice!).3. apoi.S.2. corzi. în relaţie cu competenţa profesională. după folosirea metodelor verbale şi intuitive de instruire. De obicei.1. tot special.chiar dacă este tranziţie şi "multă ceaţă". Pentru că există şi o exersare specifică de tip independent! Am sistematizat informaţiile bibliografice specifice şi am adăugat unele elemente de creativitate şi de logică. dar şi în alte ramuri sau probe sportive).6.1.). Exersarea de acest tip. 16 timpi!) şi se adresează tuturor segmentelor corpului.3. numai dacă este posibil şi dacă este necesar! Nu este exclus traseul invers: adică să se înceapă cu exersarea parţială sau analitică şi să se treacă.2.4.mai ales specifice .teoretic şi metodic . pentru "influenţarea selectivă a aparatului locomotor" doar prin grupaje de două-trei exerciţii. "gimnastica" de înviorare (personal o numesc "educaţie fizică" sau "motricitatea" de tip înviorare. în special în veriga a IlI-a din lecţiile de educaţie fizică şi sport. dar neputând lua locul . întotdeauna. activităţi competiţionale sau profesionale.5. Exersarea unei singure deprinderi sau priceperi motrice. '3. necesară <• în educaţie fizică şi sport . pe Criterii exclusiv politice.2.T. 3.E. Exersarea pentru formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice. Exersarea pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice.de fapt . 3. 14. după opinie personală. făcându-se nu numai prin gimnastică. această modalitate de exersare se începe pe plan global şi apoi se poate reveni la planul analitic/parţial. 3. momentul/minutul de educaţie fizică şi sport etc. Exersarea mai multor deprinderi sau priceperi motrice. Exersarea pentru dezvoltarea/educarea calităţilor motrice Acest tip de exersare. In alte verigi se poate acţiona. se reali- . eşarfe etc.Exersarea urmează. Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice/corporale. patru sau opt timpi (nu şi în 12. Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice/corporale.) sau cu partener (în perechi). ajungând la concluzia că exersarea trăieşte . Modalitatea se realizează prin "legarea" a două. axată pe una din coordonatele principale ale obiectului de studiu al "Teoriei şi Metodicii"."influenţării selective"!). Exersarea pentru formarea "capacităţii de organizare". cu obiecte (mingi.

în fiecare activitate şi cu mult simţ al responsabilităţii. atunci când o tendinţă metodologică (cum este acum. Exersarea pentru formarea capacităţii de practicare autonomă a exerciţiilor fizice. Ne lăsăm "manevraţi" de elevi. provenienţa termenului franţuzesc respectiv!).se poate pune problema opţiunii pentru una din variante. Se realizează. paradoxal.autori. Condiţia de bază: elevii să însuşească. variante de "influenţare selectivă". realizându-se adevărata autonomie a subiecţilor. o tendinţă metodologică. în timpul liber al subiecţilor şi fără prezenţa fizică a specialistului!) se însuşesc în procesul instructiv-educativ bilateral.6. tot pe cale logică. . Procedeele de exersare. că toate tendinţele şi orientările creează cadrul general pentru aplicarea metodelor de instruire. Evident că toate>tehnicile de autoorganizare. după cum bine ştim. TENDINŢE ŞI ORIENTĂRI METODOLOGICE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT X. fără să lămurească diferenţa dintre ele!) nu trebuie să fie confundate cu metodele de instruire. Tendinţe şi orientări metodologice de tip euristic (provenienţă din ter menul grecesc "heurisken" = a afla. în exclusivitate. pe care unii elevi "cu tupeu" o contestă ca fiind valabilă doar pentru "câini" şi nu pentru subiecţii aflaţi în plină "democraţie" este. Orice tendinţă metodologică. se-realizează cu răbdare. şi . care solicită foarte mult manifestarea imaginaţiei şi creativităţii subiecţilor. în trecutul său. Cu alte cuvinte. fiindcă .doar apoi .de adevăraţii specialişti/practicieni .o laşitate! (mai ales dacă studiem. chiar dacă unele dintre acestea din urmă sunt. autorului prezentei publicaţii.că "modelarea" este'totul. Exersarea pentru formarea capacităţii de practicare indepen dentă a exerciţiilor fizice. Ele sunt necesare. în prezenţa specialistului şi sub supravegherea acestuia. elementele de bază pentru practicarea independentă a exerciţiilor fizice (care se realizează. după o anumită vârstă a elevilor. ele nu trebuie considerate metode! (aşa cum procedează unii specialişti . sunt dependente de "măiestria" didactică a fiecărui profesor de educaţie fizică şi sport. De aceea se numesc: "tendinţe şi orientări metodologice"! Explicarea relaţiei dintre tendinţe şi orientări metodologice aparţine. având în vedere priorităţile actuale şi de perspectivă ale educaţie fizice şi sportului. filologic. în clasele anterioare. variante de "încălzire". devine o orientare metodologică. a descoperi). De comentat cu altă ocazie! 3. Tendinţe şi orientări metodologice de tip noneuristic. variante de "revenire după efort" etc. tendinţele şi orientările metodologice se împart în două mari categorii: a. facem ce vor doar ei (sau părinţii lor. Cred că se poate pune problema realizării acestui tip de exersare de la clasele a Vi-a şi a VH-a. Orice orientare metodologică a fost. ea se transformă în orientare metodologică.în majoritate -nu se încadrează în această categorisire (predominând tendinţele şi orientările contemporane!) Aceste tendinţe şi orientări (deşi mulţi specialişti .5.autori folosesc binomul "orientări şi tendinţe". b. Cred că se deduce. evoluţie determinată de cuceririle ştiinţei şi tehnicii. este "peste tot". este "unica" metodă de eficienţă maximă etc. care solicită puţin sau chiar nu solicită deloc imaginaţia şi creativitatea subiecţilor. "moderne". cu ocupaţii profesionale fără nici o legătură cu demersul practicării exerciţiilor fizice) sau ar trebui ca specialiştii să-şi exercite-meseria?!. Mai concret. în acest scop.) Exagerări! După modul în care se raportează la imaginaţia şi creativitatea subiecţilor.zează . într-adevăr. "Refugiul" după comentata comandă "marş". 3. Tendinţele şi orientările metodologice sunt rezultatul evoluţiei teoriei şi practicii domeniului. mai repede sau mai încet. tratarea diferenţiată) se generalizează.tot după o opinie personală . atenţie.de exemplu . autoconducere şi autoevaluare trebuie să fie transfe rabile în timpul liber! X. Dar. care consideră . Consideraţii generale Prima propunere este să nu le mai zicem "moderne". tot în lecţiile de educaţie fizică şi sport sau în alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice.l.

de experienţa lor motrică (fondul de cunoştinţe teoretice de specialitate. decât niciodată!).ca atare . trebuie să prezint . Se poate asigura. şi . Activitatea autonomă a subiecţilor nu poate fi acceptată decât în prezenţa specialistului. Activitatea autonomă a subiecţilor este o "parte" a autoeducaţiei fizice şi sportive. Există. "situaţii didactice" care nu pot fi rezolvate eficient decât pe vcale noneuristică! Referirile ulterioare succinte vor viza. dar ea se desfăşoară sau ar trebuie să se desfăşoare în urma recomandărilor acestuia. persoane etc. Autonomia subiecţilor are implicaţii evidente şi asupra calităţii şi duratei metodelor de predare verbale şi intuitive. calităţi. din punctul de vedere al autorului. Aceasta nu înseamnă că cealaltă categorie de tendinţe şi orientări. sub formă de întrebare. Nefiind generalizată. "Limitele" acestor metode trebuie să fie înţelese în sensul subordonării . Una dintre tendinţe . poate că ajungem să dăm un răspuns cât mai corect numai în urma unor cercetări bine fundamentate ştiinţific. prioritate trebuie să capete tendinţele şi orientările de tip euristic. Deci. dar trebuie să îndeplinească ceea ce "doreşte" conducătorul. Respectivele cercetări trebuie să stabilească şi rolul sau 111 . dar şi în cel de dezvoltare/educare a calităţilor motrice sau de influenţare a indicilor somatici şi funcţionali ai organismului subiecţilor.sigur .faptele nu sunt pe 110 măsura "dezideratului"! Această autonomie are. deşi cu una ("instruirea programată") mulţi nu prea sunt de acord pentru domeniul "nemaşinist" al educaţiei fizice şi sportului. dezvoltarea creativităţii acestora. autoconducere şi autoevaluare. în mod cert. fac apel la acest termen. o legătură logică cu activitatea independentă. astfel. Ea se constituie şi poate fi considerată ca o diferenţă specifică şi ca o formă sau un tip de manifestare a libertăţii şi independenţei. Este destul de greu de a circumscrie precis conţinutul autonomiei subiecţilor şi specialiştilor. Autonomia presupune un anumit grad de libertate şi independenţă. deşi . Termenul de "autonomie" este foarte mult folosit astăzi în societatea noastră. Oricum. deci la începutul mileniului al III-lea. instituţii.este prezentată în premieră. însă. individualizarea procesului de pregătire. In lecţii sau în alte forme organizatorice sub formă de proces bilateral trebuie să fie programate şi aspecte subordonate activităţii independente a subiecţilor. prezente în educaţie fizică şi sport. ca şi altele. conducătorul acestuia putând să ajute mai direct pe cei rămaşi în urmă şi pe cei cu aptitudini deosebite. Cealaltă tendinţă . a supravegherii permanente a acestuia şi a intervenţiei ori de câte ori constată abateri de la obiectivele propuse. Oricum. Probabil că în secolul al XXI-lea.în ultimă instanţă .tratarea diferenţiată .după opinia majorităţii . ea va deveni . implicit. fiind necesară şi pentru activitatea independentă a acestora.2. In acelaşi timp. din toate punctele de vedere.în realitate .o orientare metodologică foarte importantă şi pentru educaţie fizică şi sport. activitatea autonomă este dependentă şi de vârsta subiecţilor şi .ca atare . dar trebuie să o delimităm de aceasta. deprinderi şi priceperi motrice). deprinderi sau tehnici de autoorganizare.faţă de prevederile programei pentru activitatea respectivă şi a principiului că subiectul acţionează autonom. Deci."autonomia" . mai ales prin prisma faptului că a fost tema tezei de doctorat a subsemnatului! Nu am "bătut toba" cât trebuia pe aceasta temă. cu grade diferite de răspândire şi folosinţă. teritorii. Cele patru orientări metodologice sunt prea bine cunoscute de specialişti.câteva aspecte despre fiecare tendinţă şi fiecare orientare! X. Autonomia în educaţie fizică şi sport Subiectul este generos. în procesul de învăţare motrică. Multe domenii. când se urmăreşte capacitarea acestora cu comportamente specifice activităţii respective şi transferabile în timpul liber.în educaţie fizică şi sport. pe prim plan trebuie situată autonomia subiecţilor. se pune problema: cât "direcţionăm" şi cât poate să fie "autonomie" în lecţie sau în altă formă de organizare condusă de specialist? La această problemă. Autonomia presupune şi capacităţi.a fost şi este mult abordată teoretic şi chiar experimental. se apreciază că face parte din categoria tendinţelor metodologice. în acest mod. autonomia implică un anumit tip de dependenţă.cel cu competenţă în privinţa justeţei obiectivelor urmărite. mai ales în subsistemele care se adresează tinerei generaţii. adică cele de tip noneuristic.unul din indicatorii adevăratei democraţii.în continuare . Autonomia nu trebuie confundată cu libertatea de a face fiecare subiect ce doreşte. După cum am mai prezentat (mai bine de două ori. dar nu are şanse prea mari de a se generaliza şi a se transforma în orientare metodologică. consecvent fiind. Activitatea autonomă a subiecţilor trebuie să fie precedată de o instruire temeinică a acestora. realizată sub îndrumarea nemijlocită a specialistului. activităţile respective permit stimularea intereselor şi aptitudinilor individuale ale subiecţilor şi. pot şi chiar trebuie să fie înlăturate sau evitate. fără existenţa unor teme şi obiective clare ale activităţii respective. evident. A vorbi despre autonomie la elevi din clasele IIIsau chiar I-IV este o utopie (chiar dacă au existat şi lucrări de gradul didactic I pe această temă!). activitatea independentă presupune neparticiparea directă a specialistului în practicarea exerciţiilor fizice. specialistul. două tendinţe metodologice şi patru orientări. el fiind . în special ale explicaţiei şi demonstraţiei.

stabilirea duratei.stabilirea conţinutului şi amplasamentului indicaţiilor metodice. specialistul utilizează fondul de cunoştinţe şi priceperi profesionale.stabilirea modalităţilor concrete prin care se evaluează realizarea obiectivelor operaţionale.cu funcţii naţionale. . La nivelul planului calendaristic: . în sensul autonomiei specialistului pe planul planificării pot fi desprinse următoarele posibilităţi: a.stabilirea numărului de teme abordate în activităţile concrete de educaţie fizică şi sport. Craiova. care menţionează că.dozarea mijloacelor/sistemelor de acţionare sau a procedeelor metodice folosite în verigile netematice.referitoare la educaţia fizică şcolară . Specialistul.etc. . indiferent de subiecţi. Timişoara. evident în minute. inspectori. "consilieri" etc)deşi unii dintre aceştia nici nu ştiu despre ce este vorba! . Iaşi. ca ultima temă să fie dintr-un joc sportiv!).etc. în România s-au făcut primele încercări de aplicare a acestei tendinţe metodologice doar pe la jumătatea secolului al XX-lea. 20 etc. are un accentuat grad de autonomie în a lua decizii. . . în privinţa deprinderilor şi priceperilor motrice se recomandă. sex. . deşi eforturile lor . . Constanţa. ocupate prin "algoritmul politic" .alegerea variantelor convenabile de combinare a temelor. activitatea în grup cu lideri formali sau informali etc. La nivelul planului de lecţie sau de altă activitate concretă: . .etc.există toate condiţiile de tip "european". Autonomia specialistului din domeniu trebuie analizată prin modul de raportare faţă de următoarele trei elemente principale: programă. Braşov.precizarea obiectivului operaţional specific fiecărei teme abordate.stabilirea ordinei de abordare a temelor pe parcursul anului respectiv de pregătire (singura "condiţie" metodică o pune atletismul.pe planul formării specialiştilor în domeniu .ponderea principalelor variabile ale activităţii autonome a subiecţilor: vârstă. referirea vizează doar componentele sau subcomponentele tematice!). în a stabili obiective. La nivelul planului tematic anual: . în educaţia fizică şi sportivă şcolară. reputaţii. S-au remarcat.programarea probelor de control în perioadele respective. b. . întotdeauna "alergarea de rezistenţă" se abordează înaintea "alergării de viteză"!). numită acum ANEFS Bucureşti. . Galaţi. în acest sens. chiar dacă unii extremişti "postrevoluţionari" . Oradea etc.amplasarea "ciclurilor tematice" în structura anului de pregătire. Piteşti. atunci când nu se lucrează tip monosporî.selecţionarea mijloacelor/sistemelor de acţionare pentru realizarea fiecărei componente sau subcomponente tematice a modelului de educaţie fizică şi sport (consemnarea acestora într-o "anexă" este logică!). în minute (10. "comenzile" este bine să vină de la Cluj. . 15. actualizat şi perfecţionat. . cu respectarea "disciplinară" a prevederilor MEN (chiar dacă unele dintre acestea .stabilirea numărului de lecţii din "ciclurile tematice" specifice fiecărei componente sau subcomponente a modelului de educaţie fizică şi sport (evident. pentru că în aceste noi "focare" de educaţie fizică şi sport . . pentru fiecare verigă netematică (durata verigilor tematice s-a realizat în planul tematic anual). fond care trebuie permanent şi sistematic completat. Tratarea diferenţiată în educaţie fizica şi sport A fost acceptată ca cerinţă pedagogică foarte importantă şi complexă chiar din finalul secolului al XlX-lea. în funcţie de mai multe variabile: anotimp. judeţene sau municipale.3. respectând cadrul general unitar de concepere. elaborare şi aplicare a documentelor specifice (cadru general care a aparţinut de 75 de ani instituţiei naţionale de formare a specialiştilor în domeniu.stabilirea ordinei de abordare a temelor (locul temelor din calităţile motricv|ste bine precizat. c. .au declarat că s-au săturat de "comanda venită de la centru"! în consecinţă.sunt stupide!). Bacău.nu au fost nici în zilele noastre generalizate. prin statutul şi rolul său. care implică şi primele două elemente. autonomia specialistului se poate manifesta prin găsirea celor mai potrivite variante pentru toate condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea. tehnologie şi planificare. în a prospecta strategia pedagogică a tuturor demersurilor aplicate pentru realizarea obiectivelor propuse. inclusiv cadrele didactice universitare "născute" şi "pregătite" peste noapte"!). nivelul de pregătire a subiecţilor etc.) a fiecărei teme.cu efecte favorabile . în privinţa planificării. teme şi obiective. profesori Gheorghe Zapan şi Petre Lazăr. . .alegerea formei de elaborare a planului (descriptivă sau grafică). mai ales din punct de vedere psihic. condiţii materiale. prin "negocierea" cu factorii locali de decizie (directori. Pentru a acţiona cât mai eficient şi adaptativîn cadrul acestei autonomii. X.stabilirea succesiunii mijloacelor/sistemelor de acţionare selecţionate şi a dozării acestora. .stabilirea duratei de abordare.

cum este în educaţia fizică şi sportivă şcolară. prin mai multe soluţii.Presupune respectarea particularităţilor subiecţilor. posibili şi necesari buni colaboratori ai specialiştilor. curiozitatea şi alte trăsături iu sau calităţi solicitate în activitatea oricăror subiecp. In această modalitate se pot folosi. de fapt. In activitatea cu grupuri de subiecţi. Ca atare. b. un "experiment gândit". următoarele două variante: 2. la anumite niveluri de tip performanţial. patinaj artistic etc.mai'eficientă.încât nici nu merită să abordăm această temă (ca să nu îi zicem "problemă"!). Metodă nu poate fi. deprinderile şi priceperile motrice) pe care le posedă subiecţii. 1 la o temă trebuie să treacă în grupa valorică nr."problema". Problematizarea în educaţie fizică si sport iCredlă. Pentru a realiza o eficienţă maximă prin tratarea diferenţiată. restructurarea şLreorganizareai"cunpşti. este răspândită (dar nu generalizată) modalitatea lucrului pe grupe de nivel valoric. subiecturcolaborează cu 1Jţicolegi^fgrup:pentru. 115 . fiind . Grupele de nivel valoric.strâns "legată" de principiul accesibilităţii instruirii şi chiar de individualizarea acestei instruiri. este orientare şi nu tendintă!). două direcţii de aplicare a problematizării în educaţieftzicăşi sport: 1. deci nu prin "vorbe". Şfnu numaîlfEa^econsn'tuietfti 'principala modalitate de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. a învăţării de. De aceea. şi respectarea opţiunilor acestora pentru practicarea unor categorii de exerciţii fizice sau a unor sporturi (care sunt exerciţii fizice speciale şi specializate!). în principal.alte particularităţi. cel mai bun prieten adevărat al educaţiei fizice şi sportului universitar. iar alţii o ridică la rang de principiu.ale subiecţilor. iar subiecţii aleg pe ceaiconşiderată -Tde fiecare şi după criterii'' tot "personale" . X.2. indiferent de vârsta şi.'.deşi nu se numea aşa! .tip euristic. problematizarea nu este "valabilă" doar în procesul instructiv-educativ bilateral.în"educatie fizică şi sport. loan Cerghit. la următoarea temă şi invers etc. Conducătorul/specialistul prezintă soluţiile de rezpjyăre a "problemei". deşi noi o tratăm aproape exclusiv în această postură! "Problemele" puse (sau "autopuse"!) trebuie să depăşească posibilităţile ■subiecţilor! Important este să se reţină că această "depăşire" nu trebuie să fie prea mare. i 2. conducătorulVspecialisturajută subiectul la rezolvarea "problemei". c-subiectul rezolvă singur. imaginaţia. Unu autori (de exemplu. Eu cred că trebuie să o lăsăm la locul ei. este ca aceste grupe valorice să fie "deschise". 3. de către fiecare subiect.'Nu'se"prezihtâ'hici o soluţie de rezolvare a "problemei". nu se poate respecta principiul individualizării. Formularea unei situaţii problematice. Tratarea diferenţiată presupune. pe ansamblul componentelor modelului de educaţie fizică şi sport sau pe fiecare componentă a modelului respectiv. normal. ca treaptă superioară a accesibilităţii.este cea mai Ia "modă"j)rientare metodologică (deci.rezolvarea "proble mei. mai ales al ANEFS Bucureşti) o consideră în postura de metodă. 2 sau nr. interesul. spun specialiştii-pedagogi. iar principiu nici atât! "Vechimea" ei este atât de marc . a învăţării.' (inclusiv. cu o condiţie esenţială pentru tema noastră: acestea să nu fie demonstrate sau să se impună . Din punct de vedere organizatoric apar. iar subiecţii decid în funcţie de'cunoştinţe.prin explicaţie procedeele tehnice de execuţie a actelor şi acţiunilor motrice pe care le includ. Se cunosc. 2. Se poate aplica în toate spbsistemele educaţiei fiace şi sportului. Selecţionarea.' sunt'recunoscute cel puţin: următoarele trei "etape'înlictivităple?concffl^ a. selectează soluţii de rezolvare prin comparaţie valorică critică etc. inclusiv sub forma jocului sportiv. deoarece unii subiecţi din grupa valorică nr. Experimental. elaborarea. după cum am mai menţionat.'posibilităţi şi:intenţii proprii. un rol important revine liderilor grupelor valorice. parcursurile sau traseele aplicative.''problema". active". cel puţin. a "I iniei" de elemente şi procedee din gimnastica acrobatică sau ritmică. Trebuie să fiu total de acord cu afirmaţia (dovedită tot experimental!) că "învăţarea prin rezolvarea de probleme" (problem solving) este. se stabilesc numai în urma verificării de la începutul perioadei de pregătire a subiecţilor. adică cel de "orientare metodologică". situaţia problemă având rol de ipoteză. chiar dacă subiecţii în cauză desfăşoară şi o intensă activitate intelectuală: observă.nţelor. Simplist pusă ". Cel mai corect. analizează situaţiile."dar mai ales în activitatea independentă. Cele mai frecvente căi de concretizare a acestei direcţii sunt: întrecerile bilaterale. în sens de "eficienţă".1.4.deci . cel puţin la grupurile de subiecţi cu vârstă postpubertarâ. care poate fi rezolvată pe mai multe căi. "închise sau deschise". foarte bună mai ales în educaţie fizică şi sport. s-a demonstrat că problematizarea dezvoltă gândirea creatoare. adică dinamice/modificabile în funcţie de temele abordate. unele dificultăţi.

După termenul pentru care se elaborează: c.suprapunere între instruire şi modelare? Cred că nu. materiale. am concluzionat că "modelul" este un sistem simplificat (material sau ideal) al unui fenomen din realitatea naturală sau socială (fenomen numit "original").Pentru a fi eficient trebuie să îndeplinească. .de fapt . unii specialişti . După natura lor: a. pentru a se cunoaşte şi explica cât mai bine fenomenele respective. a. El nu epuizează originalul. Cu alte cuvinte. relevant.orientare metodologică? Cred că este doar o problemă de terminologie şi nu de sens. şi mai cred că instruirea se face. prototipuri etc. Exagerând. iar "originalul" este mereu un "sistem" deschis/dinamic.l. în această accepţiune ea este înţeleasă ca fiind acţiunea de pregătire a subiecţilor în concordanţă cu indicatorii cuprinşi în modelele (despre care nu am vorbit încă!) elaborate.etc. Dacă se mai continuă! Făcând o sinteză. care reprezintă cerinţele maximale ale societăţii în raport cu fenomenul real. Mitra . . Se apreciază că trebuie să se recurgă la modelare numai când nu este posibilă cunoaşterea prin alte metode! Aşa se şi explică nemulţumirea subsemnatului faţă de cei care au transformat această metodă într-un "fact totum". Dar. minimal.şi în educaţie fizică şi sport . întreabă subsemnatul. adică cele verificate total sau parţial prin determinări. cu scopul elaborării modelului său. întreb. face trimitere la termenul de model.l.3. c. dar numai rezumativ şi chiar limitat. Mogoş. Principiu de instruire. prin metode clasice bine cunoscute: verbale. In acest sens.X. . prin aprecieri subiective (de multe ori neintenţionat greşite!). modelarea trebuie să orienteze întreaga orga nizare şi desfăşurare a procesului de pregătire.2. condiţiile: să fie ■ simplu. în sens de realizare. această "acţiune de pregătire" nu este chiar instruirea propriu-zisă? Apare a doua întrebare. De fapt. atunci înseamnă că toate metodele clasice de instruire se folosesc într-un cadru general imprimat de modelare. primeşte următoarele trei sensuri: a. Metodă de investigaţie/cercetare ştiinţifică a realităţii. Metodă de instruire. pe măsura posibilităţilor. pentru a fi înţeleasă.5.l. anumiţi indicatori cantitativi şi calitativi specifici modelelor de educaţie fizică şi sport. de ce este principiu şi nu este . intuitive şi practice. valabile pentru sfârşitul ciclurilor de învăţământ sau stadiilor de pregătire sportivă. b.2. adică machete. este tema cea mai frecventă în publicaţiile de specialitate şi la lucrările metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I. din nou: dacă "orientează" pregătirea şi planificarea. ideale/teoretice. poate fi . dar aceste modele operaţionale sunt prezentate prin metodele verbale şi cele intu itive. având parametrii de ordin calitativ şi cantitativ. După calitatea lor: b. fiind executate . structurii şi funcţionalităţii fenomenului respectiv. fidel "originalului".autori au credinţa că tot ceea ce există în domeniul practicării exerciţiilor fizice nu este altceva decât "modelare" şi "modele"! Modelarea. Modelarea ca metodă de investigaţie/cercetare/studiere a fenomenelor din realitatea naturală sau socială cu ajutorul modelelor deja elaborate. c.l.Este un "sistem" închis/nemodificabil pentru o perioadă de timp. b. după unii autori (Ion Şiclovan şi Gh. în concepţia majorităţii specialiştilor. la modul concret. adică cele exprimate cifric în procente şi proporţii. sistem care cuprinde elementele definitorii/semnificative sub aspectele conţinutului.logic . Dacă sunt vizaţi. precum şi planificarea acestui proces. ci o importantă orientare metodologică! Mai mult.Este cuantificat precis (mai ales modelul de tip ideal/teoretic). finale. b. revin şi afirm că modelarea nu este metodă. ■ Cele mai importante caracteristici ale modelului de educaţie fizică şi sport sunt următoarele: . mai ales). a. Există două direcţii ale acestui sens: a. matematice. fiind mai omogen şi mai abstract decât acesta.se prezintă în felul următor: a. adică cele stabilite pe bază de rutină.A.prin metoda practică de exersare. reprezentativ pentru un original categorial şi nu pentru un original individual. După opinie personală. Modelarea si modelele în educaţie fizică şi sport După cum am mai afirmat. în majoritatea dicţionarelor se prezintă mai întâi termenul de "model" şi apoi se continuă cu termenul de modelare. a unor fenome ne din această realitate naturală sau socială.El trebuie să reflecte realitatea obiectivă. logice. Modelarea.2. a majorităţii definiţiilor. empirice. b. Tipologia generală a modelelor . . Modelarea ca metodă de investigaţie/cercetare/studiere a unui fenomen din realitate. se pot folosi şi trebuie folosite şi modele operaţionale (adică exerciţii speciale) pentru îndeplinirea modelelor teoretice de diferite dimensiuni temporale. .

De la unele caracteristici ale acestor elemente. valabile pentru fiecare clasă dintr-un ciclu de învăţământ sau pentru fiecare an de pregătire sportivă. Instruirea programată face ăpeTTa raportul "între cantitatea informaţiei transmise şi cât însuşesc subiecţii. . . £5 «• ~&J$Mz£: . în esenţă. adică capacitatea de a răspunde individual sau în grup la unele comenzi necesare pentru "manevrare".3."răspunsurile" subiecţilor sunt construite de conducătorul procesului de instruire. dar cu mai multe variante. pregătire etc.solicită. .Cunoştinţele teoretice de specialitate. Constă. în împărţirea sau fragmentarea conţinutului informaţional în elemente . Instruirea programată liniară.Capacitatea de organizare.Calităţile motrice (de bază şi specifice).mai "lungi" sau mai "scurte" . se intervine cu un program secundar cu explicaţii suplimentare în scopul determinării alegerii unui răspuns corect. calculatoare sau alte "maşini" moderne specifice. . orice model teoretic. .7. numită şi Skinner. de fapt.trecerea la unitatea informaţională următoare nu se face decât după însuşirea corectă a celei anterioare. utilitar . Instruirea programată în educaţie fizică şi sport Este o orientare metodologică cu predominant caracter noneuristic. adică o "prelungire" a instruirii programate. o "prelungire" a modelării pe planurile operaţionalizării şi programării instruirii. Algoritmizarea şi algoritmii în educaţie fizică şi sport Este o ultimă fază a orientărilor metodologice de tip noneuristic.cel mai înalt grad de generalizare. despre care s-a scris foarte puţin în domeniu. . . . Există în educaţie fizică şi sport asemenea situaţii sau posibilităţi? Eu cred că nu există.unităţile informaţionale sunt mai mari. la educaţie fizică şi sport trebuie să se structureze pe următoarele componente: . b. . Câteva caracteristici: . este o activitate/"operaţie" de elaborare a unor "soluţii" speciale de rezolvare a unor situaţii standardizate sau tipice.Capacitatea de practicare autonomă a exerciţiilor fizice. microstructuri etc. printre care unele incorecte. operaţionale. Idealul educaţiei fizice şi sportului are . în educaţie fizică şi sport predomină modelele ideale sau teoretice.2.c. quante. care sunt sistemele de acţionare/mijloacele folosite pentru realizarea modelelor intermediare şi .6. concep. final sau intermediar. secvenţe. de parcurgere a fiecărei unităţi informaţionale.Deprinderile şi priceperile motrice (de bază. după numele celui care a creat-o. doze. c.Capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice. . din multe motive de logică. intermediare.ritm individual.răspunsurile subiecţilor sunt construite tot de specialist. Elementele în care se fragmentează conţinutul informaţional au primit diverse denumiri: paşi metodici.subiecţii doar execută ce li se recomandă (nu aleg. după numele celui care â creat-o.când subiecţii aleg o variantă incorectă. în anumite limite temporale. după opinia multor specialişti. Instruirea programată ramificată. Este o rectificare şi a ceea ce am scris 'n ediţiile anterioare de "Teorie şi metodică". X. frecvente şi în educaţie fizică şi sport. fiind.Dezvoltarea fizică armonioasă a organismului. numită şi Crowder. Câteva caracteristici: . iar varianta de a fi acceptată expresia 'programarea instruirii" în loc de "instruire programată" nu "rezistă". comparativ cu tipul anterior.a celor finale. care sunt tot teoretice. şi unele aspecte de tip euristic. se recunosc cele două tipuri clasice de instruire programată: a. Ele trebuie să exprime pe "cum trebuie să arate (ca dezvoltare corporală)" şi pe "ce trebuie să ştie subiecţii (pe planul motricitatii)". Aceste modele. creează etc). Existenţa programelor pe disciplinele de învăţământ sau pe ramurile şi probele sportive nu reprezintă primul "pas" către instruire programată. disciplinare. Modelele finale şi intermediare sunt "trepte" pentru realizarea idealului educaţiei fizice şi sportului. X. Ea implică. prin posibilitatea alegerii răspunsului. fiind reduse aproape total erorile. Algoritmizarea.unităţile informaţionale sunt mici ("paşi" metodici mici) şi aşezate într-o succesiune identică pentru toţi subiecţii. exprimă cerinţele comenzii sociale faţă de educaţie fizică şi sport la nivelul subsistemelor specifice. fără variante. Ca atare. .accesibile subiecţilor şi eşalonarea acestora într-o ordine de dificultate unică pentru toţi subiecţii.ca model .aplicative şi specifice ramurilor şi probelor sportive).indirect . . ci doar către programarea instruirii. .

118 119 .

pentai viteză. Aceste "mijloace" trebuie să fie efectuate într-o succesiune logică. . . în activităţile concrete şi curente apar situaţii neprevăzute. ■ • i "Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului" fac referiri sumare la prima categorie de algoritmi (adică la cei care vizează pregătirea şi conducerea % activităţii specifice) şi detaliază algoritmii din ultima categorie (adică pe cei î specifici conţinutului procesului instructiv-educativ). precum şi pentru aplicarea lor. pentru volei etc. necontribuind astfel .şi de algo. literele nu trebuie să fie aceleaşi la două sau mai multe componente ale modelului: V . revin cu precizarea că în educaţie fizică şi sport .trebuie analiză temeinică şi logică a structurii materiei sau a materialului de învăţat.Algoritmii nu sunt altceva decât "soluţiile" speciale. pentru care nu se pot aplica algoritmi. de la 1 la n.. algoritmii sunt f de mai multe tipuri sau categorii: f 1. pentru volei etc)..pentru conţinut . v* pectivă. adică rezultatele 1 ilgoritmizării. _ . Algoritmi specifici activităţilor conducătorului procesului instructiv-f educativ. deoarece aceştia trebuie anterior elaboraţi. deci se reiau. atenţie.prin cercetare ştiinţifică . Specialiştii recunosc că există multe limite/dezavantaje ale algoritmizării instruirii. să fie bine cantificate şi însoţite de toate regulile metodico-organizatorice necesare aplicării lor (inclusiv durata şi natura pauzelor între repetări. c.să fie codificaţi prin litere şi cifre (logic. în general. trebuie să-şi propună să se ocupe . .pentru viteza şi tot V. şi Vol-15. modalităţile concrete de exersare etc.' aţiilor tipice sau standardizate! De regulă. formaţiile de lucru. în cazul procesului instructiv-educativ bilateral. a opţiunii subiecţilor. parcursurile /traseele aplicative sau1 ştafetele nedemonstrate. în cazul fiecărei componente: Vl-13. nu oferă posibilitatea alegerii. Sunt foarte multe alte mijloace (sisteme de acţionare sau modele operaţionale).să fie optimali şi din punct de vedere al numărului "operaţiilor" pe care le includ (cât mai puţine. un algoritm cuprinde mai multe sisteme de acţionare/modele operaţionale subordonate rezolvării aceloraşi situaţii tipice/standard sau aceloraşi obiective. dar cele mai eficiente!). cuantificaţi. 121 . .să fie riguros dozaţi. sunt necesare următoarele cerinţe: . legile de dezvoltare/ educare a calităţilor motrice sau ale formării unor deprinderi motrice şi legile de educare a comportamentului necesar activităţii autonome sau independente. de exemplu. Dar. * 3. orice algoritm presupune o succesiune de "operaţii" prin care '% se rezolvă situaţia sau problema tipică (desfăşurată oriunde. printre care se menţionează: a. în jocurile sportive bilaterale. Algoritmi specifici conţinutului procesului instructiv-educativ respectiv. nu peste tot sunt algoritmi. "liniile" din gimnas tica acrobatică şi ritmică etc).să fie însoţiţi şi de aspectele care vizează metodologia aplicării lor. de exemplu.să existe concordanţă între algoritmii elaboraţi şi legile dezvoltării fizice /corporale la diferite vârste.nu totul inseamnă algoritmi. Pentru conţinutul procesului instructiv-educativ sunt foarte mulţi algoritmi. oricând şi de aricine în aceleaşi condiţii). care nu pot fi de tip algoritmic! Pentru elaborarea algoritmilor specifici instruirii în educaţie fizică şi sport.concrete şi curente apar situaţii când nu se recomandă aplicarea unor "operaţii" de tip algoritmic sau nu se pot aplica algorit mii concepuţi (de exemplu. Algoritmi specifici activităţii subiecţilor cuprinşi în procesul instructivt -educativ. în pers. în activităţile. individual sau în grup. în funcţie de componentele modelelor finale şi intermediare.la dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei acestora.■ . ritmii specifici activităţii subiecţilor care sunt cuprinşi în procesul de practicare î exerciţiilor fizice. * 2. b. Aceste discipline. 120 . cifrele se repetă.) Deci. ci doar pentru rezolvarea situ.

amenajarea locului de practicare a exerciţiilor fizice.atunci când văd semeni de-ai lor alergând. evident. pe stradă sau în parcuri şi alte spaţii verzi. JL. se constituie . b. dar şi a randamentului colegilor de grup. după-opinia personală exprimată cu multe prilejuri. dar . Nivelul de civilizaţie al unei naţiuni se apreciază^de-cei care gândesc corect. Este greu. în primul rând) a influenţelor exer ciţiilor fizice asupra orgarnsrnuiui. înţelegerea ie către subiecţi (eievi. c. cadrele didac tice trebuie să explice de ce este necesar un anumit volum de muncă. dar în "prezenţa" recomandărilor acestuia. . precum şi corelaţia între diferitele. cum stăm cu practica? Germenii capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice se pun. măsurile elementare de refacere a capacităţii de efort etc. dozarea efortului. se închină . exerciţii fizice. Trebuie însă. dar . în educaţia fizică şi sportivă şcolară desfăşurată în mod ştiinţific. de ce este necesari c anumită succesiune a exerciţiilor fizice (care nu întotdeauna este atractivă') sau o anumita intensitate şi complexitate a acestora etc.educativ. nu uităm pe cel de "formare a capacităţii şi obişnuinţei de practicare a exerciţiilor fizice în mod independent"! Dar. Capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice este o componentă constantă a modelului de educaţie fizică şi sport la aproape toate subsistemele. dar se poate! La baza activităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice stă participarea conştientă şi activă a subiecţilor. de foarte multe ori. Aceeaşi părere o au. şi cei care deţin funcţiile de decizie socială şi politică.Obişnuirea subiecţilor cu aprecierea tempoului. şi în absenţa" fizică a specialistului.mai ales . prezentate şi la principiul participării conştiente şi active.v. intrarea gradată în efort. să completăm aceste obiective cu următoarele: . modul de predare. de către subiecţi. Munca spe cialiştilor este grea. modalităţi de "comunicare" corectă cu spectatorii etc. în general. de exemplu. ritmului şi intensităţii efortului fizic (cel puţin autodeterminarea frecvenţei cardiace şi a frecvenţei respiratorii).de fapt . . au o părere greşită despre rolul practicării exerciţiilor fizice pentru dezvoltarea personalităţii. De aceea. . care este dependentă şi de conştiinciozitatea subiecţilor respectivi şi de calităţile "pedagogice" ale specialiştilor. . individualsau în grup. de exemplu. inclusiv accesibilitatea metodelor şi mijloacelor!) Aceste patru cerinţe.XI.şi în obiective ale educaţiei fizice şi sportului prin prisma formării capacităţii şi obişnuinţei de practicare independentă a exerciţiilor fizice. din păcate. alternarea efortului cu repausul.Formarea sistemului de deprinderi şi priceperi motrice transferabile în activitatea independentă (din timpul liber.Familiarizarea subiecţilor cu principiile care stau la baza selecţionării exerciţiilor fizice pentru diferite forme de activitate independentă. este aproape o utopie. dar subiecţii trebuie să înţeleagă relaţia corec tă intre stimuii şi efecte. .formarea obişnuinţei în acest sens constituie. în această perspectivă următoarele cerinţe: 122 a.adică "îşi fac cruce"'. în acest sens.Cunoaşterea şi însuşirea principalelor reguli privind efortul fizic şi "încălzirea" organismului înainte de efort.mai ales . să vorbească şi de "educaţie fizică"? Eu nu am auzit! Dar poate vom auzi. Intră în acest sistem şi deprinderile de autoasigurare. cei mai mari iubitori ai "sportului"! (Aţi auzit pe cineva "important" pe plan. . chiar dacă în relaţia cu mass-media se manifestă. cum am mai menţionat. Mai puţin se abordează problema "obişnuinţei" pe acest plan. de aceea vorbim de transfer!). Acest fenomen de "închinat" nu se petrece în adevăratele ţări civilizate! A fi realizat obiectivul menţionat este foarte greu la noi în ţară. mai ales politic. şi prin densitatea practicării exerciţiilor fizice în-timpul liber de către "cetăţeni". mecanismul de bază al actelor şi acţiu nilor motrice respective şi reţinute elementele acestuia (contează foarte mult. pe baza unor criterii precis stabilite şi veri ficate tot de conducătorul procesului instructiv . dirfrhediul urban şi . Manifestarea unei atitudini responsabile pentru însuşirea materialului predat. în lecţiile specifice. participare care presupune. înţelegerea corectă a structurii actelor şi acţiunilor motrice. 123 . atât de tânăra generaţie. în România actuală şp de'perspectivă imediată. pe acest plan.Formarea unor deprinderi şi însuşirea unor cunoştinţe de natură organizatorică: arbitraj.) în "Teorie" se acordă un loc foarte important capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice. ■• d. care se în suşesc.. individual sau în grup. Trebuie înţeles.mai ales . încă foarte mulţi oameni. Oamenii. Formarea capacităţii de apreciere obiectivă a propriului raqdament. PRACTICAREA INDEPENDENTĂ A EXERCIŢIILOR FIZICE Formarea capacităţii de a practica exerciţiile fizice în mod independent.din mediul rural.de vârsta adultă şi de vârsta "a treia"! Atingerea acestui deziderat. obiectivul cel mai important al educaţiei fizice şi sportului. Când se face enumerarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului la primele cicluri de învăţământ.

Efectuarea unor exerciţii fizice in ritm propriu. încă o dată precizez. surprinzându-i pe alţi specialişti că există aşa ceva şi la educaţie fizică şi sport. Ele se dau în lecţii sau alte forme de organizare. pentai dezvoltarea armonioasă a organismului sau a unor variante de "încălzire" sau de "revenire" după efort. pregătirea şi confecţionarea unor obiecte şi instalaţii specifice. 3.. pun . în puţina bibliografie pe "problemă". . De aceea. libere sau cu obiecte. în prezenţa specialistului!) a' unor complexe de exerciţii fizice.. organizarea unor întreceri şi "arbitrarea" acestora (inclusiv a jocurilor bilaterale). Ele se pot realiza. însuşirea unor deprinderi de autoorganizare.influenţarea selectivă a aparatului locomotor". în rândul ţărilor civilizate! . se execută în timpul liber (nu neapărat "acasă"!) şi se verifică (după intervale rezonabile de timp) tot prin lecţii sau alte forme organizatorice concrete şi curente. Deci.evident . va sublinia fazele execuţiei. dar rămâne ideea că .) sau sporturi de sezon şi de tip "extrem"! Ideea pe care trebuie să o reţinem. se realizează numai în prezenţa specialistului.în timpul liber şi însoţite de cunoştinţele teoretice de rigoare.■ Variantele concrete prin care se manifestă capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice sunt multiple: de la banala şi clasica "gimnastică de înviorare". Punerea subiecţilor/elevilor în situaţii extrem de diverse. 2. în lecţii sau în alte forme organizatorice.mai ales . chiar dacă o repetăm.. Ar fi extraordinar şi am intra. pe care trebuie să le valorificăm . în lecţii sau alte forme organizatorice. creativitatea.cu multă răbdare şi profesionalism . în procesul instructiv-educativ bilateral.evident . baschet etc. în speţă profesorul. Efectuarea unor teme specifice. analiza execuţiilor tehnice personale. dezvoltarea unor calităţi motrice (mai ales forţa!).Obiectivele sunt complexe. 6. formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiiLor fizice începe în procesul instructiv-educativ şcolar şi se valorifică în timpul liber al subiecţilor. transferabile . numai dacă "acţiunile specifice" încep de la cele mai mici vârste şcolare. în principal. profesorii de educaţie fizică şi sport "buni". va comenta şi analiza unele execuţii etc._.avem multe variante. Conţinutul lor vizează mai multe aspecte: corectarea unor deficienţe fizice de grad uşor. îndeplinirea unor sarcini speciale (elev de serviciu. Efectuarea autonomă (deci. 5.a capacităţii şi a obişnuinţei de practicare sistematică şi independenta a exerciţiilor fizice.. Alte modalităţi de a învăţa pe subiecţi/elevi să observe activ şi obiectiv: punerea lor în postura de a urmări şi analiza execuţiile colegilor de grup.. mai ales pentru influenţarea selectivă a aparatului locomotor (în special pentru mişcările de aplecare şi îndoire a trunchiului!). Desigur. va preciza elementele "cheie". responsabil cu frecvenţa. a unor probleme de natură organizatorică de către subiecţi/elevi: pregătirea aparatelor şi materialelor. dar sunt interesante. conducătorul procesului instructiv-educativ. Această formare. inclusiv pe această "dimensiune". Rezolvarea. Chiârdacă nu sunt convins de valabilitatea lor totală. observarea şi analiza elementelor "cheie" din execuţiile tehnice sau tactice ale colegilor etc. iniţiativa etc. deci nu în "absenţa" fizică a acestuia! Se urmăreşte. Tratarea exhaustivă este imposibilă. căpitan de echipă etc). care să le dezvolte spiritul de decizie. "revenirea după efort" etc.pe elevi să conducă "pregătirea organismului pentru efort".în procesul. observarea "tematică" a greşelilor de execuţie. 4.instructiv. amenajarea locului de desfăşurare a activităţii. "întrecerile bilaterale". la prânz sau seara) în piscine ultramoderne şi ajungând .principalele modalităţi a căror utilizare conduce la formarea capacităţii'"^ obişnuinţei de practicare independentă a exerciţiilor fizice: \:< Observaţia activă si obiectivă din partea subiecţilor. date de specialist/profesor. se numesc "teme pentru acasă".prin "rotaţie". conducerea unor verigi etc. dar şi în afara acestuia.educativ bilateral.la cele mai interesante şi eficiente jocuri sportive bilaterale (fotbal. autoconducere şi autoapreciere. trebuie să prezint -în acest manual . va atrage atenţia asupra momentelor acţiunii prin semnale sonore sau vizuale. consolidarea unor deprinderi motrice. este aceea că specialiştii trebuie să-şi reconsidere priorităţile instructiv-educative şi să aducă pe prim plan formarea . Pentru aceasta. trecând prinjogging-ul de tip occidental sau înotul (dimineaţa. modalităţile prezentate nu epuizează toate variantele practice posibile.

"Notificări" sau alte "Ordonanţe" ale MEN? Voi încerca să fac o "combinaţie" între cele două "scheme" şi cer scuze profesorilor de educaţie fizică şi sport pentru unele nereuşite! Să fim de acord. Constanţa.XII. Craiova etc. cu multe lipsuri. Ar fi o altă eroare în analiza "problemei"! Aceste forme de organizare s-au diversificat în timp. se influenţează reciproc. lupte sau alte modalităţi etc. metodologiei. se exprimă printr-o multitudine de ramuri sau probe sportive din atletism. au un nucleu central. SISTEMUL FORMELOR DE ORGANIZARE A PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE înainte de a intra în problema propriu-zisă. dansuri. în planul cadru intră. desfăşurate în timpul liber al elevilor. Cluj. au anumite priorităţi spaţio-temporale şi demografice etc. desfăşurate în "regimul" şcolar (deşi termenul "regim" deranjează!). trebuie foarte puţi n analizată. în funcţie de subsistemele respective. jocuri sportive. că aceste forme de organizare .pentru elevi -nu pot fi decât de două feluri/categorii: \ic a. Deci. cu formele de organizare prin care se practică exerciţiile fizice este o mare eroare. gimnastică. Ele trebuie privite. sub aspectele conţinutului. există un Plan-Cadru şi un Plan Extracurricular. Deoarece prezentul manual se adresează aproape exclusiv profesorilor. în primul rând. dacă vom reuşi pe "puncte": 1. este necesar să reiau o afirmaţie din scrierile anterioare: nu trebuie confundat acest sistem al formelor de organizare a practicării exerciţiilor fizice cu "formele de exprimare concretă a exerciţiilor fizice"! Aceste ultime forme. jocurile sportive etc. între formele de organizare specifice educaţiei fizice şi sportive şcolare şi cele specifice în sportul de înaltă performanţă. chiar dacă cei care fac acest lucru s-au "născut" (la Timişoara. de exemplu. Iaşi. Formele de organizare a practicării exerciţiilor fizice creează cadrul necesar pentru realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. consider ca fiind cea mai normală variantă de a fi analizată "schema" formelor de organizare a practicării exerciţiilor fizice de către elevi. înot. există suficiente diferenţieri. împreună. 127 . tot împreună. ca şi obiectivele la care ne-am referit. lecţiile de trunchi coninn. schi. A confunda atletismul. la fiecare subsistem specific. adică lecţiile "clasice" de educaţie fizică (reduse. până la o oră sau nici o oră. analizate şi abordate practic numai în sistem. tipologiei. Să fim de acord.din motive de logică -termenul de "ore" cu cel de "lecţii" sau "activităţi instructiv-educative". ca şi obiectivele pe care le "deservesc". Care "schemă"? Cea din cărţile de specialitate (teoretic foarte bună. prin actualele "reglementări" ministeriale!). s-ar putea prefigura următoarea schemă pentru formele desfăşurate în "regimul şcolar". fără explicaţii ale unor termeni care aparţin "Reformei". pentru a înlocui . sau cea care ar rezulta (deşi este foarte greu să o "descifrăm"!) din noile "Instrucţiuni". b. De aceea. Nu poate fi identitate. dar transpusă în practică doar parţial!). In consecinţă. respectând caracteristicile "subsistemului" pe care îl deservesc.) peste noapte ca cei mai importanţi "teoreticieni şi metodişti" în educaţie fizică şi sport. binecunoscute şi statuate în timp. Schema prezentată. 2.' gimnastica. Formele respective se completează unele pe altele.

36635/23. 8. . la a doua categorie a formelor de organizare. • Lecţii opţionale. . Apar. dar şi unele noutăţi: .elevi din clasele gimnaziale. în majoritatea cazurilor. Pentru fiecare grupă se pot acorda 1-3 ore pe săptămână. se înoată (desigur în piscine şi nu prea în România!). se mai desfăşoară doar în puţine unităţi şcolare. Este condusă de profesorul-îndrumător de practică sau de maistrul-instructor. Gimnastica compensatorie. "ciudate" după opinia personală. deşi de foarte multe ori la această "gimnastică" se aleargă. după două-trei ore de activitate. Activitatea Fizică de înviorare.1999). crezându-1 "inventatorul problemei". constă în cinci . mai ales în unităţile de învăţământ prevăzute cu cămine/internate şi cu "pedagogi" care au. fie de învăţătoare sau învăţători. sună a "utopie". Reţinem în primul rând denumirea acestei forme de organizare! Clasic ea a fost denumită drept "gimnastică de înviorare". 3. de două ori. se face ciclism etc. în şcolile care se "respectă". când elevii dau semne de oboseală. Sub aspectul conţinutului. din cauză că la noi în ţară există. Gimnastică zilnică.Un profesor poate avea maximum două grupe. dar şi practic. se patinează. la învăţământul primar ea se suprapune peste "recreaţia organizată". Unde este doar gimnastica? Important este să nu exagerăm.Conţinutul pregătirii este asemănător antrenamentului sportiv. încă. însă unele reluări.In al doilea rând tot în planul-cadru.şase exerciţii fizice analitice făcute simultan cu toţi elevii (dispuşi în curtea şcolii sau în sălile de clasă "radioficare" sau cu dotări specifice emisiei şi recepţiei radio!). Se desfăşoară 128 numai la nivelul ciclului primar de învăţământ. 5. intră două categorii de forme la decizia şcolii. ca "activităţi de stimulare şi sprijinire a performanţelor şcolare") sunt destinate pregătirii echipelor reprezentative şcolare în scop competiţional şi■performanţial. Lecţiile extracurriculare (numite sugestiv. numit şi "Minutul de educaţie fizică" din cauza duratei. . deja. Momentul de educaţie fizică. cu calm. Să trecem.Programul de pregătire se realizează în afara orarului şcolii. Exerciţiile sunt prezentate de un profesor de educaţie fizică sau de un învăţător sau o învăţătoare (de regulă aflat/ă la "serviciu"!) şi . (Am asistat. plictiseală etc. destinate "aprofundării conţinuturilor programei şcolare şi/sau extinderii conţinuturilor trunchiului comun prevăzute în programă cu asterisc" (Notificarea MEN. indiferent de mijloacele folosite. ea se efectuează. Recreaţia organizată. Teoretic. de obicei cea "mare". are un conţinut centrat pe jocuri de mişcare. desfăşurate în timpul liber al elevilor (să nu mă întrebaţi cu ce densitate şi nici cu ce eficienţă!). fie de instructori . şi este asigurată "îndrumarea" fie de profesorii de educaţie fizică şi sport. Se recomandă ca această gimnastica (care nu este de "înviorare" cum au crezut unii!) să fie realizată înainte de începerea programului şcolar sau în recreaţia mare (în acest caz. . dar nu cred că această suprapunere poate fi o problemă!). doar pe hârtie!). efectuate pe fond muzical. parcursuri şi trasee aplicative. la o realizare a acestui "moment de educaţie fizică" de către un profesor canadian care ţinea la "Sala Palatului" nişte lecţii de "religie şi antitotalitarism". aceste forme pot fi reprezentate în felul următor: 129 . De reţinut un element de esenţă: exerciţiile concepute şi exersate trebuie să fie simple şi posibil a fi efectuate numai din poziţia stând sau derivate ale acesteia. cam pe aceeaşi poziţie a "gimnasticii zilnice" şi a "momentului de educaţie fizică" pentru celelalte unităţi şcolare. se desfăşoară sau ar trebui să se desfăşoare la alte discipline de învăţământ. 6. elevii nefiind în echipament sportiv! 7. nr. Este condus de cadrul didactic care se află la lecţia respectivă şi cuprinde trei-patru exerciţii cu caracter de "înviorare"! Poate fi prezent şi pe parcursul altor activităţi extraşcolare. destinate "aplicării unei programe diferite de programa pentru trunchiul comun" (Notificarea MEN nr. 4. în Notificarea menţionată.07.07. de exemplu. Ce formidabilă părere pozitivă au avut participanţii despre acele momente de educaţie fizică.de foarte multe ori . responsabilitate. ştafete etc. care este prezentă la învăţământul profesional. spuneam studenţilor. Ele nu sunt decât fostele "ore de activităţi sportive" sau "cercuri sportive". introdusă printr-o Hotărâre a Ministerului învăţământului în 1972 (şi neabrogată!).Activitatea se poate realiza cu clasa sau pe grupe de 10-15 elevi proveniţi din una sau mai multe clase. Să privim realizarea problemei în şcolile cu profil militar şi ne vom lămuri de esenţă! în rest.Acordarea lor (în norma didactică sau la plata cu ora) depinde'de îndeplinirea unor obiective de performanţă avizate de inspectoratele şcolare. la ramuri de sport şi sexe diferite. 36635/23. se desfăşoară (sau ar trebui să se desfăşoare!) în zilele de practică ale elevilor.de elevi/instructori din clasele mai mari.1999). cum ar fi cele de tip cultural-artistic. care se concretizează în: • Lecţii pentru/de extinderi.

autoevaluare. titularizare şi gradul didactic II se solicită şi rezolvarea problemei "de ce lecţia este . tot practic.autoevaluare etc. se pot desfăşura numai datorită conţinutului şi efectelor acesteia.să aibă o dozare corespunzătoare a efortului şi o dinamică a acestuia pe aceeaşi măsură. Fiind cuprinsă în planul de învăţământ. sau aproape toate. confirmă regula). nu ştiu dacă cu greu. pe baza programei. Răspunsul poate fi dat prin nominalizarea următoarelor argumente: 130 a.să formeze deprinderi.forma de bază". c. dar nerealizabilă. 131 . în ideea respectării . în ideea respectării altor statute: militar. performanţa este la fel de binevenită şi realizabilă. Toate acestea se transferă în celelalte forme de organizare. campionatul şcolar etc? Este inutilă. în lecţie. marinar. . .să îmbine optimal instruirea cu educaţia. existând şi posibilitatea logică ca unele dintre ele să se şi perfec ţioneze. constructor. fiind condusă de un specialist. întrebarea. In lecţie se învaţă majoritatea deprinderilor şi priceperilor motrice. nu puţine ca număr. este posi bilă respectarea cerinţelor didactice fundamentale pentru orice activitate de acest tip: . d.autoconducere .să fie înţeleasă. cine nu ştie ce diferenţe sunt între asociaţiile şi cluburile sportive şcolare (unde. fără să fie necesară o analiză în detaliu a acestor forme! Cine nu ştie ce înseamnă plimbarea.)? In programa examenelor pentru definitivat. şi categoria a Ii-a a "formelor de organizare" pentru practicarea exerciţiilor fizice de către elevi. practic. Toate celelalte forme de organizare.să aibă teme şi obiective precise.a statutului de elev!) şi cele tipic de performanţă (unde. e. cred.Am "depăşit". crosul. mijloace şi formaţii de lucru. se însuşesc exerciţii pentru dezvoltarea fizică/corporală.să folosească cele mai eficiente metode. sub aspectele conţinutului şi metodologiei generale.în sistem . g. individuale şi de grup. se însuşesc principalele reguli de practicare a exerciţiilor fizice. se dezvoltă calităţile motrice. f. . minier. b. serbarea sportivă. relativ omogene ca vârstă şi particularităţi.să valorifice la maxim întregul timp alocat. în care fiecare se sprijină pe cea anterioară şi o pregăteşte pe următoarea. . Se desfăşoară. pe baza unei programe oficiale de specialitate. . deci să se realizeze o densitate bine corelată cu temele şi obiectivele. cât şi pentru subiecţi/elevi. este obligatorie atât pentru spe cialist/profesor. . deşi poate unele precizări n-ar fi fost de neconsemnat! Sau. performanţa este binevenită. Se desfăşoară într-un timp bine precizat de orarul unităţii din care fac parte subiecţii (în învăţământ durata normală este de 50 de minute).în primul rând . poliţist.Se desfăşoară cu colective de subiecţi/clase de elevi. programată şi realizată ca făcând parte dintr-un ciclu tematic de mai multe lecţii. agricultor etc. Este condusă de un specialist cu studii superioare corespunzătore (excepţiile. se însuşesc tehnici de autoorganizare . pentru autoorganizare -autoconducere .

f 2.cel puţin . b.XIII. După etapele învăţării deprinderilor şi/ sau priceperilor motrice abordate tematic: c. care dispun de "complexe de educaţie fizică şi sportive" la unităţile de învăţământ. lecţii cu teme din calităţile motrice. în totalitatea lor "teoretică" sunt următoarele: 1. f. această problemă este mult mai analizată şi controversată în literatura de specialitate. c. Desigur că există . Structură în comparaţie cu tipologia. c. După locul şi condiţiile de desfăşurare: e. hol.3.l.cum am afirmat anterior . luate . în evoluţia sa. un tip special de lecţie bilanţ poate fi considerată şi cea "demonstrativă" sau "deschisă". Organizarea colectivului de subiecţi. desfăşurată în scop metodic pentru a prezenta colegilor de specialitate nivelul care poate fi atins cu un colectiv de subiecţi. De multe ori se exagerează! Structura lecţiei de educaţie fizică şi sport este dată de succesiunea unor momente/faze/secvenţe/verigi/etape/părţi etc.3. ultimele din fiecare semestru. lecţii cu teme din deprinderile şi/sau priceperile motrice. b.) e. unele poate chiar semnificative de "tipologizare" a lecţiei de educaţie fizică şi sportivă şcolară. lecţii de perfecţionare. în timpul alocat. toate diferenţiate în privinţa obiectivelor. care aşteaptă sugestii de la colegii specialişti. puţin răspândite în educaţia fizică şi sportivă şcolară. lecţia pe patru părţi: organizare. lecţii monosport. După felul deprinderilor şi/sau priceperilor motrice abordate tema tic: •b. c. dacă se lucrează conform unei planificări realiste. lecţii bilanţ (de regulă.l.3. c.3. Pregătirea organismului pentai efort ("încălzirea" generală a organis133 .4. 132 d. Referindu-ne doar la învăţământ. condiţii atmosferice şi climaterice normale. fundamentală şi de încheiere. f. f. grupele de nivel valoric). lecţia de educaţie fizică şi sport a avut mai multe structuri: a. lecţii de verificare. c. a.l. După numărul de teme abordate: f. 2. consolidare cu verificare etc). coridor. condiţii normale (sală de educaţie fizică şi anexele sau materialele corespunzătoare). a.l. în care se susţin de către elevi şi unele probe de control.2. lecţii polisport (frecvente . a + b ar însemna structura din trecut. lecţii mixte. lecţii de însuşire/'iniţiere" primară.câte două: consolidare cu perfecţionare. săptămânale. cât şi în interior).2.3. b. c. lecţii cu o temă. am sistematizat în felul următor criteriile şi tipologiile respective: a.5. lecţii cu două teme.celei de perspec tivă.l. duratei şi metodologiei. e. După componenta tematică abordată: a.şi alte criterii.în alte ţări. fundamentală şi de încheiere. lecţii în interior. lecţia pe verigi. lecţii de organizare/ introductive (la început de an şi semestre. lecţii cu trei teme. numite şi lecţii de "pregătire fizică generală".3. dar încă n-au "intrat" în memoria autorului. dar cu unele reconsiderări! Verigile.l.4. cât şi din calităţile motrice. lecţii bisport. LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Tipologie Există mai multe criterii de stabilire a tipurilor de lecţii în educaţie fizică şi sport. specifică etapei actuale şi probabil .2. lecţii de consolidare. cu teme atât din deprinderile şi/sau priceperile motrice. d. conţinutului. b. După plasamentul în structura anului de învăţământ: d. lecţii mixte/combinate (care rezultă din combinarea celor patru etape ale învăţării. atât în aer liber. lecţii în aer liber. şi cu convingerea că nu putem fi compleţi în problemă.mai ales . sală de clasă cu bănci etc.2. lecţii curente. lecţii cu patru sau mai multe teme (cele de tip "demonstrativ"!).4. e. d. lecţii în aer liber pe timp friguros.) şi pe timp friguros. pregătire. constituindu-se pe baza rezultatelor. lecţii în interior pe spaţii improvizate (culoar.2. lecţia pe trei părţi: pregătitoare. e.

mai ales . când şi cu cine se desfăşoară lecţia de educaţie fizică şi sport. însuşirea/iniţierea "primară". parcurse anumite secvenţe temporale. cel puţin prin scris. în prac tică. Cârstea "popular"? Răspunsul este foarte simplu: se poate renunţa la această verigă atunci când la colectivul de subiecţi există o dezvoltare fizică normală (în raport cu vârsta). este foarte importantă: aceste modificări de structură nu pot rezolva problema eficienţei lecţiei. Veriga tematică sau verigile tematice. pe care eu. d. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice forţa sau rezistenţa. recomandări pentru activitatea viitoare indepen dentă şi salutul. Revenirea organismului după efort. O precizare. Când şi de ce? Răspunsul este. chiar dacă pot îmbolnăvi pe unii "colegi": a. după criterii logice. b. fiindcă cere mult efort pedagogic şi metodic din partea profesorilor) să nu mai fie obligatorie! Când. .trebuie să se realizeze următoarele acţiuni: salutul. în continuare. în această structură actuală a lecţiei de educaţie fizică şi sport.le voi numi tot verigi. e.Se desprinde posibilitatea ca veriga netematică numărul 3 (care este cea mai contestată. în special pentru învăţământ. fiind tot aşa de convins că în educaţia fizică şi sportivă şcolară din România nu se întâlnesc asemenea situaţii concrete. Dacă cineva poate demonstra şi argumenta o altă variantă este aşteptat! Orice adăugire. c. dacă efortul a avut valori corespunzătoare ca volum şi intensitate (deci. A "ataca" structura actuală nu este decât o "variantă" (promovată .la nivelul bunului simţ . este posibilă în funcţie de variabilele concrete de desfăşurare. perfecţionarea sau verificarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice. Pregătirea organismului pentru efort.mai ales de unii inspectori. Nu există clase de elevi fără "graşi şi slabi".personal . Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice viteza sau îndemânarea. de asemenea."Optimizarea dezvoltării fizice"). Revenirea'organismului după efort (numită şi "liniştirea" organismului).omogenă. care este deosebirea dintre cele două variante. asemenea colective de subiecţi.Va mai fi lecţia structurată. Dinamică şi dirijare a efortului Orice act sau acţiune motrică se efectuează cu consum de energie nervoasă şi musculară. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor (numită şi "Influenţarea selectivă a aparatului locomotor" sau în surse bibliografice mai "vechi" . 3. Organizarea colectivului de elevi sau grupului de subiecţi. structura minimală a lecţiei de educaţie fizică şi sport.mului). care poate fi diminuat sau chiar înlăturat prin 135 134 . chiar şi din MEN) de a distrage atenţia de la esenţa problemelor de eficienţă! Revenind.lecţie trebuie. în contextul reconsiderărilor de care am amintit. încheierea "organizată" a lecţiei (poate că nu ar fi lipsit de interes să numim prima verigă "începerea organizată" a lecţiei!). uşor de dat. consolidarea. observarea echipamentului subiecţilor şi aflarea (prin întrebări) unor abateri de la starea normală de sănătate a acestora. Cum le vom numi? Este o chestiune formală. pentru început.Şi pentru verigile destinate calităţilor motrice poate exista posibilitatea "eliminării" lor din structura lecţiei. spun că în orice. armonioasă şi . pe timp friguros. 6. Nici unul dintre aceştia nu a demonstrat. Când acest consum de energie este mai mare apare fenomenul specific de oboseală. putem face următoarele "comentarii": . obligatoriu. aceasta trebuie să cuprindă "obligatoriu" următoarele secvenţe temporale.consider că trebuie să le numim tot "verigi" (având în vedere şi semnificaţia semantică!). cum şi de ce? Pentru ca să devină Gh. pentru că orice "parte" este constituită din anumite "bucăţi". deci în viitorul imediat. pe verigi? Cei care au alergie la termenul de "verigi" spun că. . pot interveni unele modificări ale structurii. Cei cu logică. dar şi în cel de lungă durată. pe care . Aceasta ar fi. "înalţi şi scunzi".Indiferent unde. trebuie să trecem la structura pe părţi. fără de care nici nu ar fi posi bilă existenţa unei lecţii. ■ 8. Verigile 4. 7. atunci. adică "încălzirea generală". "cu atitudini deficiente şi fără atitudini deficiente". Dacă prin verificările iniţiale se constată un nivel corespunzător notei 10 la o calitate motrică (atenţie: la toate formele de manifestare!). în care minimal . Se mai renunţă la această verigă numărul 3 şi în lecţiile de educaţie fizică şi sport desfăşurate în aer liber. pot fi suficiente cazuri în care această verigă lipseşte din structura lecţiei de educaţie fizică şi sport!). în realitatea educaţiei fizice şcolare pe care o "verific" de trei decenii şi jumătate. 4. anunţarea temelor. 5 şi 6 sunt tematice. In perspectivă. în abordarea problemei. (sau "liniştirea" organismului). "cu deficienţe fizice sau fără deficienţe fizice" etc. . la structura respectivă. nu este logic ca această calitate motrică să nu se mai constituie în temă abordată în lecţii? Eu cred că da. Aprecieri şi recomandări. 5. în care minimal trebuie să se realizeze următoarele acţiuni: câteva aprecieri privind comportamentul subiecţilor în lecţia respectivă. Nu am cunoscut.

pe care . S-au efectuat. o scădere/coborâre "a curbei efortului.'unele jocuri de mişcare/dinamice. Conform celor trei categorii de constatări.din "platou" (reprezentat prin-------în grafice) trebuie să cores pundă.o reprezentare clasică a curbei efortului în lecţia de educaţie fizică şi sport. . un "platou".o admit. dinamica efortului înregistrează o curbă continuu ascendentă. ceea ce conduce şi la o diferenţiere a celor trei parametrii clasici ai acestui efort: volumul. în funcţie de obiectivele operaţionale şi . în efort. totul depinde de numărul temelor abordate!). dar înregistrările respective nu sunt semnificative. Relaţia efort .mai ales . la modul general. In ultimii ani au fost înregistrate pe parcursul şi la sfârşitul verigii numărul 3 şi unele valori ale FC şi FR mai mici decât cele din veriga numărul 2. este determinat de temele şi obiectivele specifice fiecărei teme abordate în lecţie. adică o relativă stabilitate.mai ales de studenţi . specialiştii au făcut .în ultimele două verigi se înregistrează. normal. logic. parcursurile sau traseele aplicative şi ştafetele. Cele mai multe protocoale s-au făcut pe vremea EEFS-ului Bucureşti! Constatările cele mai semnificative sunt următoarele. 136 . nu se revine la valorile FC şi FR de la începutul lecţiei. pe baza multor înregistrări concrete. confundată .în scopul de a fi cât mai "sugestivi" . doar prin prisma valorilor FC. ajungându-se la aproximativ 120-130 pulsaţii pe minut şi 20-22 respiraţii pe minut.cu densitatea (fiind ceva "adevăr în confuzie"!). De aceea. Toate cu o condiţie: să fie efectuate sub formă de întrecere. mai ales când se folosesc jocurile sportive bilaterale.intensitatea şi complexitatea. De aceea.de metodologia folosită.. fiindcă "oscilaţiile" în sus sau în jos . "operaţia" de planificare a efortului este extrem de dificilă pentru specialişti. iar reglarea ei se numeşte dozarea efortului. Efortul în educaţie fizică şi sport.normal . Această reprezentare are următoarea formă: FC Verigi Curba este o reprezentare mai mult "simbolică" şi bine realizată tehnic -mai ales în canea de "Metodica educaţiei fizice şcolare" a reputaţilor specialişti .de subiecţi elevi aflaţi în vârsta postpubertară. Este vorba de următoarele cinci posibilităţi: 137 .In primele trei verigi. încerc să ofer câteva modele "teoretice" privind reprezentarea grafică a dinamicii efortului în lecţia cu trei teme. Am zis că reprezentarea este mai mult simbolică. de regulă. Este vorba . In general se înregistrează "creşteri/depăşiri" atunci când se dezvoltă/educă calităţile motrice sau se consolidează sau se perfecţionează deprinderile şi/sau priceperile motrice. cel puţin prin prisma numărului de protocoale realizate. Mitra şi Alexandru Mogoş.In veriga tematică sau verigile tematice (deci. "traiectoria" sa în reprezentare grafică conform succesiunii secvenţelor structurale. prin colaborarea între "Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului" din actuala ANEFS şi "Fiziologia educaţiei fizice şi sportului" din aceeaşi instituţie. ca de altfel şi în alte activităţi umane. în acest scop. Această dinamică a fost stabilită. Se pleacă. chiar şi în lecţiile slabe sub aspectul efortului. De reţinut că aproape niciodată. multe protocoale de evoluţie a frecvenţei cardiace (FC) şi a frecvenţei respiratorii (FR). curba efortului înregistrează.autori Gh.odihnă şi alte măsuri adiacente. dar o şi interpretez critic. de la valori ale FC înjur de 70-80 pulsaţii pe minut şi ale FR în jur de 16-18 respiraţii pe minut. nu este altceva decât "curba" acestuia. numărului de teme abordate şi specificului obiectivelor opera ţionale. Dinamica efortului în lecţia de educaţie fizică şi sport.odihnă este fundamentală şi în educaţie fizică şi sport.personal . prezentate nu în ordinea importanţei: .

sigur. în funcţie de reacţia subiecţilor la efortul specific. b. care determină -de fapt . Există două principale modalităţi de dirijare a efortului în lecţie sau în alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice: ' a. realizată prin documente de planificare elaborate de către specialist pe diferite perioade de timp.■ Două creşteri yj o descreştere Verigi Trei creşteri!' Verigi i Verigi FC 160 "O creştere şi două "Trei descreşteri!" descreşteri!" *l" Dirijarea efortului în lecţia de educaţie fizică şi sport. este dependentă exclusiv de conducătorul procesului instructiv-educativ. această dirijare anticipată este mult mai exactă pentru planurile de lecţii sau pentru planurile altor activităţi curente şi concrete. această reacţie este apreciată de "Două descreşteri şi o creştere 138 139 . Dirijarea anticipată. Dirijarea concretă. realizată în lecţii sau în alte activităţi curente.şi dinamica aceluiaşi efon.

In această modalitate. cum ar fi faptul că este în altă "grupă" şi nu în cea pentru care se explică sau "se demonstrează!". în funcţie de componenta temporală. Formula. media aritmetică. Şi dacă se lucrează cu grupuri de subiecţi. se corectează mult greşelile tipice de exersare etc). dacă reacţia la efort a subiecţilor impune. atenţia etc. logic. reprezentată de cât lucrează efectiv subiectul înregistrat în timpul alocat lecţiei. prezintă următoarele tipuri de densitate şi criteriile corespunzătoare: A. trebuie să. Este o înţelegere greşită a problemei! Nu este înregistrat profesorul. Ea se referă la cantitatea şi calitatea efortului fizic.x 100 Durata programată a lecţiei 140 Se face înmulţirea cu 100 pentru că aşa se obişnuieşte ca. Dacă. metodice si organizatorice ----------------------------------------------:---------Durata programată a lecţiei Dp - x 100 Valoarea densităţii pedagogice este. deşi are destinaţie didactică şi metodică pentru alţi subiecţi. Evident că acest tip de densitate are valori mai mari în lecţiile în care se consolidează sau se perfecţionează deprinderile şi/sau priceperile motrice. Densitatea pedagogică (Dp).se facă modificări faţă de dirijarea anticipată.cât timp acesta efectuează exerciţii fizice (inclusiv durata pauzelor active între repetări). indiferent de tipologia lor. Cine face aşa ceva? Nimeni. se calculează după următoarea formulă logică: Timpul efectiv de lucru al subiectului înregistrat Dm --. Volumul efortului fizic raportat la durata programată a lecţiei. gradul de coordonare a mişcărilor. metodice şi organizatorice.mai concret .2. determină următoarele două tipuri de densitate: A.nu poate fi analizată decât numai pe bază de înregistrări concrete. densitatea pedagogică nu se referă . înalţi. ca în educaţia fizică şi sportivă şcolară. se fac multe explicaţii şi demonstraţii. scunzi. mai mare în lecţiile care au obiective operaţionale de "însuşire primară'Vde "iniţiere primară" a/în deprinderile şi priceperile motrice (când. Densitatea motrică (Dm). cel puţin. dar . active. de către specialişti cu experienţă în "observaţie" (cum sunt unii inspectori sau metodişti). totul să se calculeze procentual! In lecţiile de educaţie fizică şi sport. atunci este corect ca înregistrările să se facă simultan pe mai mulţi subiecţi (slabi. evident. timpul respectiv nu intră în densitatea pedagogică. Eu zic că depinde mult şi de obiectivele operaţionale din lecţie! A. în cazul analizei noastre. faţă de lecţiile de "iniţiere primară" în aceste deprinderi şi/sau priceperi motrice. acesta este un timp "mort". mai mici. iar subiectul înregistrat nu ascultă explicaţia şi nu urmăreşte demonstraţia. demonstraţii. în mod curent! Se poate realiza în cazurile de cercetare ştiinţifică.poate unele întemeiate. ori inspectorii sau metodiştii nu au cu ei "echipe" de cercetători ştiinţifici. logică. care conduce lecţiile şi vrea să-şi elaboreze o lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I. din diferite motive . este o mare greşeală să se afirme că profesorul. metodice sau organizatorice din lecţie (explicaţii. care are o relativă prioritate faţă de celelalte tipuri. adică . reprezentată de timpul cât este angrenat activ subiectul înregistrat la acţiunile didactice.la ce face şi cât face profesorul în scopuri didactice. Această densitate. fete etc. Deci.-------------------------------------------------------.l. statistic. graşi. corectări ale greşelilor de exersare. aşa cum am mai afirmat în alte publicaţii. transpiraţia subiecţilor. motrici. pasive etc. amotrici. prin sinteza atentă a informaţiilor bibliografice de specialitate. aşa cum am afirmat şi anterior. de calcul a densităţii pedagogice. Specialiştii-cercetători apreciază că o densitate motrică bună trebuie să fie în jur de 60%.atenţie .către specialist după următoarele principale elemente: coloritul pielii. în densitatea pedagogică intră şi durata pauzelor pasive necesare între repetările efectuate de subiectul înregistrat. aducerea sau "ducerea" unor materiale sportive etc. poate să înregistreze şi densitatea lecţiilor respective! "Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului" de la ANEFS Bucureşti. tot procentual. băieţi. deşi el nu este irosit de profesor. de exemplu.) Densitate Este indicatorul numărul 1 în stabilirea calităţii unei lecţii sau a altei activităţi concrete. de pe "margine". Din punct de vedere al "înregistrării". 141 . Oricum. precizia în efectuarea actelor şi acţiunilor motrice. respiraţia subiecţilor.aşa cum afirmă multe publicaţii . este următoarea: Timpul în care subiectul înregistrat participă activ la măsurile didactice. profesorul explică sau demonstrează o acţiune motrică. Ea se poate observa. predomină densitatea motrică. cel puţin sub aspectele duratei pauzelor între repetări şi a naturii acestora (mai mari. marcarea unor trasee/parcursuri.) şi să se interpreteze prin.

....m) Conducătorul lecţiei:.............V-m) Conducătorul lecţiei:................ Pentru a nu face confuzia respectivă trebuie să fie înţelese două fapte distincte: a.......F......Teoretic......... 2...... în urma asistenţei la o lecţie............. a avut şi are următoarea formă: Protocol de densitate Unitatea......... Practic..... Fiindcă..... Toate cele trei tipuri de densitate (Al...... de către altcineva.. că densitatea acesteia a fost slabă....................... Data...................... demn de apreciat nu numai la inspecţi ile speciale."confuzia are şi multe elemente adevărate").".. ... Cine afirmă.. deci nu îr scop de cercetare ştiinţifică: Protocol de densitate Unitatea... bună sau foarte bună.............A.... Intensitatea şi complexitatea efortului fizic determină un al treilea tip de densitate a lecţiei de educaţie fizică şi sport........ mai ales când se lucrează cu grupuri de subiecţi şi apar .......' Iată care este propunerea pe care o fac pentru un protocol de densitate realizat în cazul asistentelor obişnuite la lecţii conduse de colegi.. .... în practică....curba efortului sau dina mica acestuia în lecţia respectivă.......(.v....................... B........................ neexperimentale sau neconstatative................. 3....de fapt ....şi în alte ocazif curente............... luate la începutul lecţiei şi pe parcursul acesteia (inclusiv la sfârşit).............■••...mulţi timpi "morţi"............. profesorii buni înregistrează pulsul (FC) elevilor ..... Efectiv prezent (M...... cea pe care studenţii (dar nu numai ei!) o confundă cu dinamica efortului fizic în lecţii sau alte activităţi concrete (şi .......... se apreciază prin valorile frecvenţei cardiace (FC) şi ..... ..............) 1....:... Locul de desfăşurare:. Teme şi obiective: Subiecţi.......:... pentru a vedea reacţia subiecţilor la efort şi a lua măsurile care se cuvin..... planul de lecţie este realizat de specialist înainte de desfăşurarea aces teia........... se iau tot pe subiectul sau subiecţii înregistraţi....) 1.. A2 şi B) se înregistrează numai pe bază de "protocol" special. .... ne oferă ...... dă o notă "ştiinţifică" de desfăşurare a lecţiilor..în consecinţă ...... Efectiv prezent (M.............................. pe parcursul unei lecţii. Locul de desfăşurare:................ folosit în cercetările ştiinţifice.'.... Confuzia este posibilă şi frecventă şi datorită unor "rubrici" asemănătoare..... Teme şi obiective: Subiecţi......... în timp ce-se desfăşoară lecţia....... pentru a determina acest tip de densitate.. 2............................prin sondaj .... b.. 142 143 ...:....aşa cum am mai afirmat ................ Subiectul înregistrat:.(....... 3.... fără "protocol" de înregistrare specială face o mare greşeală metodică! Protocolul de densitate nu trebuie confundat cu planul de lecţie.F. Protocolul clasic de densitate....... Subiectul înregistrat:....... Este vorba despre densitatea funcţională.......................................... De aici şi confuziile ("parţiale") de care aminteam.................................................'.... suma între densitatea motrică şi cea pedagogică ar trebui să fie de 100%.......... mai ales în condiţii de dotare materială necorespunzătoare (cum este în şcolile româneşti)............. acest tip de densitate este dat de evoluţia marilor funcţii ale organismului pe parcursul lecţiei....mai rar ........... ...... Acest fapt........................ale frecvenţei respiratorii (FR)........ Evoluţia valorilor FC şi FR.. protocolul de densitate se realizează....După cum rezultă şi din denumire............. nu se poate aşa ceva.evoluţie............ Această...... Evident că aceste valori........ Data.....................................

3.2. Lipsa planului de lecţie. Particularităţi ale lecţiei desfăşurate în aer liber. pe timp friguros.ninsoare). Conţinut.să nu fie precipitaţii puternice (ploaie sau .l.ca atare . patinaj pe gheaţă. de ce nu.cauzele care determină valoarea slabă a acestei densităţi. dacă sunt condiţii concrete prielnice). Referirile care urmează vizează sezonul rece şi situaţiile necorespunzătoare ca dotare materială. Pentru ca efectele asupra organismului subiecţilor să fie favorabile. Lipsa atractivităţii mijloacelor folosite. aproape deloc. ca primă verigă obligatorie. a. . In acelaşi timp.tot în sinteză . temele abordate şi obiectivele operaţionale corespunzătoare nu trebuie să solicite. dacă afară este zăpadă . puţine ca număr mai ales în învăţământ. folosirea metodelor şi procedeelor metodice verbale şi intuitive de predare/instruire. numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: .mai ales . structură şi desfăşurare: 144 a. în contextul predominării exersării de către subiecţi. "Organizarea colectivului de subiecţi/elevi". Sunt incontestabile avantajele lecţiilor de educaţie fizică şi sport desfăşurate în aer liber/afară. mai puţin viteza de deplasare. este nesemnificativă pentru îndeplinirea scopurilor propuse. pe timp friguros (sezon rece).de exemplu . b. ■ . Pentru desfăşurarea acestor lecţii. Neamenajarea din timp a locului de desfăşurare.l. c.2. Cauze organizatorice principale: •a. Alegerea unor formaţii de lucru şi -mai ales -a unor modalităţi concrete de exersare neadecvate. unele dintre acestea fiind valabile şi pentru sezonul cald. Folosirea acestora. Există o variabilitate a duratei unor verigi ale lecţiei de educaţie fizică şi sport.umiditatea aerului să fie cuprinsă între 35-65%. mai ales. mai ales în sezonul rece. trebuie să fie foarte scurtă (sub 30 de secunde) sau să se efectueze . care dispun de condiţii forate bune pentru practicarea exerciţiilor fizice.practic . pentru practica pedagogică a studenţilor. De asemenea. Cauze de altă natură: c. într-o pondere mică. trebuie să prezint . Există unităţi.să nu existe nebulozitate şi poluare a aerului. mediul ambiant trebuie să fie corespunzător din toate punctele de vedere. lecţiile de educaţie fizică şi sport se pot desfăşura în aer liber/afară. în asemenea cazuri. structură şi desfăşurare în condiţii speciale Dotarea materială pentru educaţia fizică şi sportul din România este extrem de variată.3.In urma acestui ultim model de protocol ne interesează să putem calcula densitatea motrică şi densitatea pedagogică. b.şi forţa segmentară (locală) în regim de rezistenţă. indiferent de anotimp şi starea atmosferică.mai ales . materiale iconografice /intuitive neconvingătoare. Aceste avantaje au fost evidenţiate prin numeroase cercetări ştiinţifice de tip constatativ şi experimental. prin prisma efectelor asupra organismului subiecţilor. . In consecinţă. pot aborda teme din toate calităţile motrice.neclare.în spaţiul din interior unde se 145 . Cauze metodice principale: b. Lecţiile în aer liber.3.tot "scurt" . trebuie neapărat să fie realizată o pregătire treptată a subiecţilor/elevilor în asemenea condiţii şi să se dispună de un echipament adecvat. Nici verificarea nivelului calităţilor motrice sau a însuşirii deprinderilor şi/sau priceperilor motrice nu se recomandă în asemenea condiţii. Pentru a încheia rândurile privind această importantă problemă a densităţii lecţiei de educaţie fizică şi sport. sanie etc. pe timp friguros (sezon rece). De aceea. a. Ca să nu amintim de unităţile şcolare care nu dispun de nici un fel de condiţii. Explicaţii (sau alte procedee metodice verbale) prea lungi şi . desfăşurată în asemenea condiţii. Măsurile de îmbunătăţire a densităţii nu sunt altceva'decât "replici" la cauze şi . faţă de cele desfăşurate în interior. De exemplu. Nepregatirea din timp a materialelor didactice necesare în lecţie. inclusiv a instalaţiilor specifice existente. Cauzele sunt de trei categorii: v a. educaţia fizică şi sportul se pot şi trebuie desfăşurate în cele două variante posibile: în aer liber sau în interior. indiferent de sezon. există foarte multe unităţi/şcoli care nu dispun de condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea educaţiei fizice şi sportului. pot fi teme din deprinderile şi/sau priceperile motrice (inclusiv din schi. Starea participativă negativă a subiectului înregistrat etc.să nu fie vânt puternic. admiţându-se o viteză a acestuia doar până la 5 m/s. Demonstraţii neconvingătoare sau. fără "dicţie"! b.inutile! Acest tip/model de protocol îl recomand.ele nu merită a fi prezentate în mod special. Alte date sunt . cu recomandarea expresă ca acestea să se consolideze sau să se perfecţioneze.2. precum şi să reprezentăm densitatea funcţională. c. Succesiune necorespunzătoare a mijloacelor folosite. . minus 15 grade etc). dar cu următoarele principale particularităţi de conţinut. indiferent de sezon. c. cu eficienţa optimă scontată.l.temperatura aerului să nu fie mai mare de minus 10 grade (deci minus 12 grade.

propuse în publicaţii de prin anii 70. mai bine aşa. aruncări cu obiecte în tablă.cum ar pasele sau chiar driblingul etc. de regulă."echipează" subiecţii (clasă sau . parte.unde se desfăşoară lecţia . să se pună linoleum pe jos sau covoare etc.tot succint . In scopul realizării obiectivelor propuse.) şi în absenţa cadrelor didactice. din gimnastica acrobatică şi ritmică. mai ales în recreaţii. . numărul de 20. 147 . La fel cum nu am fost de acord cu specialiştii care au scris cărţi pe această problemă şi care au convins factorii de decizie că educaţia fizică se poate face. . nu pot opta pentru aceste variante de desfăşurare a educaţiei fizice şi sportive şcolare. băncile sunt pentru ca elevii să scrie. Particularităţi ale lecţiei desfăşurată în spaţii improvizate din interior. Unele măsuri igienico-organizatorice.Nu se recomandă folosirea mobilierului din spaţiile alese. b. dimensiuni rezonabile pentru practicarea exerciţiilor fizice cu grupuri de subiecţi care depăşesc. echipament corespunzător al subiecţilor/elevilor etc. Personal. dirigintelui. în cazul clădirilor cu etaje. trebuie să fie extrem de scurte sau să se realizeze . dar în multe situaţii ele sunt inevitabile. frumos descrise în cărţile amintite. în "spaţii improvizate"!). scos linoleum-ul etc. cu alţi subiecţi. să asculte pe profesori etc. .pe parcursul verigii numărul 2 ("Pregă tirea organismului pentru efort") sau în alte verigi (cu grupaje de două-trei exer ciţii)."demersul" trebuia inversat (deci. că asemenea lecţii nu sunt de acceptat în şcoli.culoare. Ar fi o "deturnare" a scopurilor pentru care există mobilierul respectiv: tabla este pentru scris şi socotit. lecţii pentru preinspecţiile sau inspecţiile de obţinere a gradelor didactice etc. trebuie să fie respectate următoarele "cerinţe minimale": . Apoi. totuşi. "Prelucrarea analitică/Influenţarea selectivă" a aparatului locomotor nu se mai constituie în verigă de sine stătătoare. modalitatea folosită ar fi un important argument pentru elevi ca să continue practicarea exerciţiilor fizice (rostogolirea pe catedră.Culoarul. să citească. pe timp friguros (sezon rece) Aceste spaţii improvizate vizează două variante: . . această verigă trebuie sâ fie deosebit de dinamică. cu precizarea că -după lecţie .culoar). reprezintă alternativele valabile pentru situaţiile în care pe timp friguros (deci în sezonul rece) nu pot fi desfăşurate sau nu recomandăm să se desfăşoare lecţiile în aer liber. din unele sărituri cu sprijin specifice tot gimnasticii sau chiar din jocurile sportive .) Important este să reţinem. puse băncile la locul lor.doar parţial . şi fără să existe .Sunt necesare unele măsuri de ordin igienic: aerisirea spaţiului respectiv. . care vizează şi o eficienţă corespunzătoare.în spaţiul din interior unde s-au echipat subiecţii. "Aprecierile şi recomandările" din finalul lecţiei. se pot aborda teme din calităţile motrice (mai puţin viteza de deplasarea şi rezistenţa de tip aerob) şi din unele deprinderi şi/sau priceperi motrice (mai ales utilitaraplicative. profesorului de-serviciu etc. pentru a nu deranja activităţile din spaţiile subetajate.Spaţiile improvizate respective trebuie să aibă. .săli de clase cu bănci sau săli de festivităţi. trebuie să aibă o durată mai mare (aproximativ 7-8 minute). mai ales din sălile de clasă. menţionate anterior. coridorul sau holul . De asemenea. pentru practicarea unor exerciţii fizice. sărituri pe şi de pe bănci etc.chiar . aranjarea şi ştergerea de praf a "mobilierului". Ceea ce era de "demonstrat" s-a demonstrat. Ei se vor justifica. dar condiţiile materiale şi atmosferice le "recomandă" (decât nimic. De asemenea. mai ales în şcoli. că "aşa ne-a învăţat profesorul sau profesoara de educaţie fizică şi sport"! In lecţiile din spaţiile improvizate în interiorul şcolii. în sensul de a nu avea legătură cu alte spaţii sau săli în care se desfăşoară alte activităţi didactice.evident . trebuia să fie schimbat spaţiul şi reluate acţiunile.Spaţiul ales trebuie să fie situat la parter sau la subsol. Cele două variante. la lecţia următoare. "Pregătirea organismului pen tru efort" ("încălzirea!"). în general. să se etajeze. în concluzie. în asemenea condiţii. catedra este "locul" profesorului. Unele obiective specifice acestei verigi se realizează . în faţa directorului..să fie "izolate". inspectorului.) Aceste măsuri. au fost valabile şi mai sunt încă pentru situaţii de excepţie: lecţii "deschise". sunt total utopice: înainte de lecţie să se dea băncile la o 146 . ca a doua verigă obligatorie.săli speciale. având în vedere temperatura mediului ambiant. coridoare sau holuri.mai ales . dacă este cazul şi dacă bunul simţ corespunde.

. sunt activităţi de tip ludic. Sunt şi alte clasificări ale jocurilor. sunt de "mişcare" pentru fiinţa umană. în general. f) După cadrul "organizatoric" în care se efectuează: jocuri în lecţie. Sunt jocuri sportive. . Desigur. că atât jocurile pregătitoare pentru jocurile sportive.experimentare. inclusiv de tip "sportiv". sală etc).ale organismului: jocuri de explorare .în fond . . . libere. importanţa şi conţinutul jocurilor de mişcare în formele de organizare a practicării exerciţiilor fizice în "regimul şcolar". .jocuri cu împărţire pe echipe sau grupe. în general şi ale celor de mişcare în special. c) După locul în care se efectuează: . în domeniul nostru. . Ele sunt activităţi totale. şi "jocuri dinamice".jocuri fără împărţire pe echipe sau grupe (jocuri "frontale"). inclusiv din cel al contribuţiei pe planul integrării sociale. ca să nu mai comentăm ideea expusă în anterior. Au. de exemplu.jocuri cu obiecte. mai ales. jocuri în tabere.jocuri fără obiecte. probabil şi din cauza traducerilor şi să trecem la problemele de fond. clasificarea prezentată poate fi şi comentată.de "mişcare".jocuri pe gheaţă. jocuri cu reguli (inclusiv cele care se adresează prioritar motricitatii) b) După modul de organizare a participanţilor: ' . este . ca şi clasificarea care urmează).jocuri în apă. fiindcă orice joc. . deoarece . cu implicaţii deosebite asupra dezvoltării personalităţii executanţilor din mai multe puncte de vedere.jocuri la munte. trebuie să prezint principala clasificare a jocurilor în domeniul nostru: . şi valenţe recreative şi compensatorii.jocuri pe zăpadă. Fiindcă am revenit la "jocurile de mişcare". jocuri în "recreaţia organizată". Este vorba despre următoarele clasificări: a) - După participarea marilor funcţii. convins fiind că nu am epuizat criteriile şi nici că toate aceste clasificări sunt funcţionale pentru educaţie fizică şi sport. Denumirea "jocuri de mişcare" nu mi se pare cea mai potrivită.jocuri în aer. după opinia personală.jocuri în aer liber/ afară. (Această clasificare.jocuri pe suprafaţă uscată (teren.jocuri sportive. spontane. naturale şi dezinteresate. JOCURILE DE MIŞCARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Se mai numesc. "antimişcare" sau de "nemişcare"? Dar să lăsăm terminologia aşa cum este ea acum. jocuri în activitatea independentă. 148 149 . în multe lucrări de specialitate. d) După "mediul" în care se desfăşoară: . . .foarte multe jocuri de mişcare pot fi şi pregătitoare pentru jocurile sportive.jocuri în interior (sală sau alte spaţii).de exemplu . atractive. De aceea. g) După materialele folosite: . de asemenea. dintre care am selecţionat doar pe unele.XIV. jocuri în staţiuni balneo-climaterice şi de odihnă.jocuri de mişcare (sau dinamice). sunt foarte mult folosite şi în formele organizatorice din timpul liber al diferitelor categorii de subiecţi. . e) După zona geografică în care se desfăşoară: . Referirile din prezentul Manual vizează. Jocurile. implică aproape toate cel lalte clasificări anterioare. jocuri simbolice.jocuri la mare.jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive. cât şi jocurile sportive.

Exceptând ultima verigă a lecţiei ("Aprecieri şi recomandări"). folosirea unor jocuri pentru captarea şi educarea atenţiei. dar şi despre jocurile de mişcare. altfel. şi de alte variabile: 150 ♦ volumul. se poate afirma.ştafetă (ca.pregătirea materialelor pentru jocuri. .bazate pe trasee/parcursuri aplicative. de aceea.jocuri pentru educarea şi captarea atenţiei. dimensiunile spaţiului de joc.dezvoltarea/educarea calităţilor motrice.etc. metodice. ♦ în verigile tematice se pot folosi eficient jocurile de mişcare pentru realizarea următoarelor obiective operaţionale: ."marcarea" spaţiului de lucru. câteva dintre cele mai frecvente şi eficiente jocuri folosite în acest sens: "Colţurile colorate". .formarea "echipelor" sau "grupelor" necesare se realizează. .ca şi în Manualul de faţă! -conţinutul şi toate regulile de desfăşurare a jocurilor de mişcare clasice? Sunt absolvenţi ai studiilor superioare care să nu cunoască jocurile: "Bucheţelele". de desfăşurare a jocurilor de mişcare se poate face tot de către subiecţi/elevi. în special. "Leapşa" (în multiplele sale variante). .■■. această dozare este dependentă însă. "Schimbă liniile" etc. fără a fi posibile contraargumente logice. s-a scris destul de mult. ale acestor jocuri? Cred. tot de către subiecţi/elevi prin procedee clasice!. . Unele dintre aceste scrieri nu sunt de calitate. ca şi "recuperarea" lor. . "Mingea prin tunel".h) După obiectivele instructiv-educative vizate: . Trebuie să prezentăm. Despre jocuri. atractive şi cu posibilitatea de a angrena frontal în exersare pe toţi subiecţii. bine alese şi dozate. pentru a fi competitive! . intensitatea şi complexitatea efortului fizic implicat. la clase mai mici). ♦ în veriga a doua din lecţie ("Pregătirea organismului pentru efort") este bine să se folosească jocuri de mişcare cunoscute. că nu este cazul! Cine nu ştie aceste reguli nu are ce să "caute" în învăţământ. ♦ etc. regulile de organizare.dozarea efortului în jocurile de mişcare trebuie să fie în strictă concordanţă. nu se recomandă folosirea unor jocuri sub formă de: . să se acorde penalizări (mai ales sub formă de puncte) şi să fie evitate eliminările.♦ formaţiile de lucru folosite şi modalităţile concrete de exersare. atunci când este cazul. demonstrând că a obţinut licenţa pe căi ilicite! Trebuie să reiau totuşi. de evaluare etc. "Dialog ritmat".-.majoritatea jocurilor trebuie să beneficieze şi de un "arbitraj" din partea colegilor. sub denumirea "Comanda inversă"!) etc. din cauza traducerii greşite. . "Şarpele îşi prinde coada". se recomandă a aparţine subiecţilor/elevilor. Câteva exemple dintre cele mai frecvente şi eficiente jocuri folosite: "Bucheţelele". de exemplu. cu veriga lecţiei în care se folosesc şi cu obiectivele operaţionale pe care le îndeplinesc. unele probleme interesante pe această temă: . "Crabii şi creveţii". cel puţin din punct de vedere "universitar". pot fi şi jocuri pentru verificarea însuşirii deprinderilor şi priceperilor motrice. se recomandă. De ce să descriem . "Cursa pe numere" sau "Semănatul şi culesul cartofilor") sau .. ♦ în prima verigă a lecţiei ("Organizarea colectivului de subiecţi") se recomandă. "Al treilea fuge".jocuri pentru dezvoltarea/educarea calităţilor motrice.aplicative (mai ales. pe bază de autonomie "dirijată". "Mingea pe pod".participanţi. şi de această dată. "Colţurile colorate". materiale. . volumul şi calitatea materialelor folosite. .''' Locul şi rolul acestor jocuri de mişcare în lecţia de educaţie fizică şi sportivă şcolară sunt bine precizate şi cunoscute. în acest Manual. "Mingea la căpitan" etc? Eu cred că nu poate exista o asemenea situaţie. rolul de "dirijor" revine profesorului. mai ales. .consolidarea sau perfecţionarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice de bază şi utilitar . în general. ca în timpul desfăşurării jocurilor.echipele sau grupele trebuie sa aibă valoare aproximativ egală.jocuri pentru însuşirea (mai ales "consolidare şi perfecţionare") deprinderilor şi priceperilor motrice. 151 . "Semănatul şi culesul cartofilor". . ♦ numărul participanţilor. "Reacţie inversă comenzii" (cunoscut. . se adaugă şi veriga a treia ("Influenţarea selectivă a aparatului locomotor"). "Pescarul şi plasa". că jocurile de mişcare pot fi folosite în toate celelalte verigi "obligatorii" (fiindcă.

mai ales în ultimii ani. care stă la baza unei planificări corecte şi eficiente. mai ales. răbdare şi viziune optimistă privind valorificarea în perspectivă a fiecărui element din "banca" de date. o însoţesc sau o urmează. deşi s-a complicat recent prin introducerea "Fişei individuale".mai ales . următoarele trei forme de evidenţă: 1) Evidenţa preliminară. "Tunelul". reală. "îmbracă şi dezbracă cercul". XV. de către specialişti. organizare şi control. în educaţia fizică şi sportivă şcolară. "Crabii şi creveţii". vârsta subiecţilor şi starea lor de sănătate (rezultată prin controlul medical efectuat înainte de începerea activităţii). scutiţii medical de zi sau pe anumite perioade de timp din semestrul iţ") . "Fereşte picioarele" (sau "Cercul zburător"). "Mingea pe sub pod". • adresate în special funcţiei respiratorii. în primele zile de desfăşurare a activităţii. câteva exemple de asemenea jocuri de mişcare: "Fulgul săltăreţ". corectă etc). condiţie care implică consecvenţă şi sistematizare.video. îşi îndeplineşte rolul său de cel mai bun "aliat" al unei planificări corecte şi eficiente numai dacă corespunde următoarelor două condiţii: ■ a) să fie obiectivă (deci. considerate moderne. "Umbra". în timp. folosirea unor jocuri cu caracter liniştitor. Nu sunt de neglijat. 2) Evidenţa curentă. "Din cerc în cerc". conform prevederilor Reformei pe planul evaluării. Modalitatea cea mai răspândită şi clasică de consemnare sau înregistrare este cea scrisă. "Al treilea fuge". formată din toate datele concrete care însoţesc activitatea de educaţie fizică şi sportivă şcolară: absenţii şi prezenţii. "Statuile" etc. .Iată câteva exemple de jocuri folosite frecvent în această verigă tematică sau în aceste verigi tematice: "Cursa pe numere". Evidenţa în educaţie fizică şi sport. evidenţa bilanţ şi documentele de planificare din anul de învăţământ anterior etc. b) să fie realizată la timp. nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice şi de însuşire a deprinderilor şi priceperilor motrice (obţinut prin trecerea de către subiecţi/elevi a unor probe speciale de control. "Lupta cocoşilor". "Vânătorii şi vulpile". adevărată. "Mingea pe pod". modalităţile de înregistrare tip audio sau . "Semănatul şi culesul cartofilor". EVIDENŢA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Este o activitate a specialiştilor. ♦ în penultima verigă ("Revenirea organismului după efort") se reco mandă. care este formată din toate datele prealabile necesare elaborării oricărui document de planificare: numărul total al subiecţilor şi distribuirea pe sexe (masculin şi feminin). "Balonaşele plesnesc" etc. Conţinutul său se concretizează în consemnarea sau înregistrarea rezultatelor din activitatea planificată sau a altor aspecte care o preced. "Mingea lup". "Mingea la căpitan". nivelul de pregătire intelectuală a grupului de subiecţi/elevi (note sau rezultate la unele teste specifice). s-au statuat. relativ simplă.

dosare. zonale şi naţionale. mai ales când există suficient de multe registre. fişe. Cândva. a educaţiei fizice în acest catalog.sportive interne. Evidenţa la educaţie fizică şi sport. se afirmă că cea mai bună "soră" a planificării este evidenţa. adică să se poată valorifica cu rapiditate orice categorie sau tip de date solicitate! Ln locul "caietului". în postură de excepţii care confirmă regula. corelarea acestor date. nu este o activitate grea. în multe situaţii statistice. Forma acestor documente o decide fiecare profesor. asemenea experimente s-au desfăşurat chiar la nivel naţional. rezultatele la probele de control programate pe parcursul semestrelor. dar fără succese semnificative. la nivelul educaţiei fizice şi sportive şcolare. toate evident cu un conţinut tematic bine precizat. locale. care cuprinde evaluarea pregătirii subiecţilor/elevilor Ia sfârşit de semestre şi . care prin însumare ar forma tot acelaşi caiet.de fapt . mai ales în învăţământ. consemnările curente din fiecare lecţie sau din alte forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice de către elevi etc. mulţi profesori preferă alte documente '"parţiale". Orice brigadă de îndrumare şi control ar trebui să înceapă prin. existând doar câteva judeţe care experimentează folosirea unor caiete unitare din punct de vedere al conţinutului şi mai ales al formei. De aceea. Trebuie menţionat faptul că întotdeauna evidenţa bilanţ din anul de învăţământ curent se transformă. s-au statornicit două principale documente de evidentă: l) Catalogul.post factum .la sfârşit de an de învăţământ (prin note sau calificative).preliminare pentru anul de învăţământ următor. în care se consemnează notele şi absenţele elevilor. rezultatele la acţiunile competiţional . în element al evi-denţei. Extrem de rar.implicit . valabil şi pentru celelalte discipline din planul de învăţământ. El este . prezent în peste 80% de cazuri. notele curente/"zilnice" şi cele periodice de la probele de control programate. Importantă este. Ceva "urme" de evidenţă se constituie prin perspectiva faptului că orice document de planificare devine . Caietul profesorului de educaţie fizică şi sportivă şcolară. Calitatea acestei evidenţe va influenţa extrem de mult calitatea planificării. Indiferent de formă. tabelase. neîntâlnit la celelalte discipline de învăţământ decât ca excepţie care confirmă regula. curente şi bilanţ. Important este ca această importantă disciplină de învăţământ să rămână "titular" permanent în "formaţia" disciplinelor de învăţământ din orice unitate şcolară românească! 2} Caietul profesorului.respectiv. ansamblarea lor.principalul document oficial de evidenţă. Din acest caiet se "decontează" în catalog doar notele şi absenţele elevilor-f'decontarea" trebuie să fie făcută ritmic şi trebuie să fie corectă!). evidenţa profesorului. obligatoriu. Nu trebuie să ne ' "necăjească" plasamentul prea pe "extrema stângă". se pot întâlni docu-' mente de bune în prezenţa unei evidenţe slabe sau chiar a lipsei evidenţei. deci spre "coadă". Conţinutul şi forma caietului aparţin fiecărui profesor. dar este foarte importantă. tabele sau fişe. 3) Evidenţa bilanţ. prin anii 1970. precum şi o caracterizare a grupului/clasei în ceea ce priveşte nivelul de însuşire a conţinutului programei de specialitate. la început.a studia. Tot în timp. cuprinde toate datele preliminare. important este ca orice caiet al profesorului de educaţie fizică şi sport să fie funcţional. Cred că nu este o preferinţă greşită! Este vorba de registre.un element de evidenţă! 154 155 . dosare.

capacităţii de organizare şi autoorganizare. parcursurile sau traseele aplicative. parcuri. Natura componentelor modelului de educaţie fizică şi sport. La educaţie fizică şi sport. schemele tactice. b. dar are multe elemente de inexactitate. şi metodologia de planificare a fiecărei componente are note specifice. jocurile sportive bilaterale etc). Ceea ce diferă foarte mult de la o clasă de elevi la altele se referă la dozarea efortului şi . în practica curentă. ştafetele. în sens de nerealizare a celor planificate). determină . celelalte discipline de învăţământ). mai ales de tip şcolar. Gradul ridicat de complexitate a planificării este determinat de o multitudine de variabile. Cea mai precisă metodologie de planificare în educaţia fizică şcolară o avem la calităţile motrice (unde se realizează "inspiraţie" . Chiar există recomandări speciale. "ieşiri din sistem". Eficienţa în aceste situaţii este.) sau în spaţii din exterior. dar şi componente care se adresează direct organismului uman (dezvoltării fizice a acestuia). de a se .mai ales . jocuri sportive. Oricum.prin adaptare . cele de tip pur intelectual). ci şi cu planificarea de la alte acţiuni umane (în speţă. Cea mai puţin precisă metodologie de planificare se întâlneşte în cazul deprinderilor şi priceperilor motrice care se însuşesc pe cale euristică. planificarea se situează pe primul plan. înot etc). "feed-back" etc). comparativ cu "planificarea pe termen lung" (care nu se elaborează greu. Este cunoscut şi recunoscut faptul că mult mai uşor şi cu mai mare exactitate se elaborează planificarea pe o perioadă mai scurtă de timp. mai ales în situaţia insuficienţei lor adaptări la specificul educaţiei fizice şi sportului. Educaţia fizică şi sportul. Fiecare componentă se regăseşte în documentele de planificare. majoritatea elementelor şi procedeelor tehnice din gimnastică. culoare. foarte slabă. mai ales gen "problematizare" (combinaţiile de elemente tehnice. Comparativ cu evidenţa. Locul de desfăşurare a activităţii de educaţie fizică şi sport. iar cei care conduc activităţile respective fie că nu sunt specialişti în domeniu. în majoritate. într-o pondere mai mare sau mai mică. numite şi spaţii în aer liber (terenuri de educaţie fizică şi sport. dintre care menţionăm şi analizăm succint pe următoarele: a. sferei intelectuale cu precădere (este vorba de "cunoştinţele teoretice de specialitate"). în planul de lecţie se regăsesc toate componentele modelului de educaţie fizică şi sport (în planul anual şi în cel calendaristic se includ doar componentele tematice!). schi. "intrări în sistem". PLANIFICAREA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT XVI.particularităţi de învăţare sau de dezvoltare. c. coridoare. numindu-se "planificare pe termen scurt". în consecinţă.XVI. Consideraţii generale Planificarea este o activitate specifică omului conştient de scopurile urmărite şi de necesitatea unei eficiente maxime în tot ceea ce face.l. unele oficiale.la mărimea ciclurilor de lecţii în care se abordează o componentă sau alta a modelului de educaţie fizică şi sport. cu toate avantajele de necontestat.nu îşi onorează statutul şi rolul de specialişti în domeniu.mai grav . se desfăşoară atât în spaţii din interior (săli de educaţie fizică şi sport. Concepţia de tip cibernetic care trebuie să stea la baza elaborării pla nificării.şi unele neclarităţi provocate de noutatea unor termeni ("algoritmi". Diversitatea componentelor modelului se exprimă şi prin specificul fiecăreia privind legătura cu efortul fizic şi cu cel psihic. capacităţii de practicare autonomă şi capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice. pentru obţinerea eficienţei maxime atunci când trebuie. fie . In activităţile de educaţie fizică şi sport importanţa planificării este deosebit de mare. planificarea este o activitate cu grad ridicat de complexitate. săli de pregătire fizică. fără să existe o planificare a acestora. curţi amenajate etc). Se defineşte ca fiind o activitate umană care constă în "prevederea ştiinţifică a conţinutului. d. spre deosebire de alte activităţi (cum ar fi.evident . "modelare". Această concepţie. săli de clasă cu bănci etc.în rândul practicienilor . din perspectiva abordării conceptuale. Există. La educaţie fizică şi sport natura componentelor modelului este extrem de diversă. şi multe situaţii în care activităţile de educaţie fizică şi sportive se desfăşoară la întâmplare. stadioane. comparativ nu numai cu evidenţa specifică. dar şi practice. Perioada de timp pentru care se elaborează. desfăşurării şi finalizării unei acţiuni".de la antrenamentuf sportiv) şi la deprinderile motrice care se însuşesc pe cale noneuristică (probele atletice. Prin prisma eficienţei asupra organismului elevilor sunt preferabile spaţiile din aer liber. apărând . Există componente care vizează calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice (aşa-numitele componente "tematice").

din zone de şes. fără a se produce efecte dăunătoare (ca în zonele poluate. din zona sau unitatea de învăţământ respectivă. Niciodată. săli de pregătire fizică generală.desfăşura lecţiile de educaţie fizică şi sportivă şcolară în aer liber ori de câte ori este posibil. de deal sau de munte etc). niveluri diferite din punctele de vedere somato-funcţional şi rriotric. necunoscându-1 şi unii nedorind să-1 cunoască. artistice etc). cel puţin pentru lecţiile specifice. "buni" şi "mai puţin buni"). Ca atare.. în consecinţă. ■. unele încercări de lucru demixtat nefiind reprezentative pe plan naţional. şi alte variabile care influenţează planificarea în educaţia fizică şi sportivă şcolară. nu este valabilă pentru celelalte activităţi şcolare (intelectuale. social . menţionând faptul că prevederile acesteia pot fi oricând şi oriunde depăşite. tradiţiile locale. să se lucreze la fel cu fetele ca şi cu băieţii. Indiferent de condiţii. desigur. la educaţia fizică şi sportivă şcolară. din toate punctele de vedere. f. recomandări care decurg din cercetări ştiinţifice reprezentative pe plan naţional. cu mici excepţii. este nemetodic şi . activităţile prevăzute în planul de învăţământ se desfăşoară. nu uneori şi nici doar pe unii. sunt următoarele: . se întâlnesc o multitudine de situaţii intermediare. Nu se poate.concordanţă cu posibilităţile materiale concrete de practicare a exerciţiilor fizice. piste de atletism.concordanţă cu programa de specialitate.verbal sau scris. Subiecţii/elevii au. în practica elaborării documentelor de planificare este foarte greu să se respecte şi aceste variabile. adică formate şi din băieţi şi din fete. ceea ce complică destul de mult această acţiune a profesorilor de specialitate. de practicare a exerciţiilor fizice de către elevi în toate zonele şi localităţile ţării noastre pentru cele două variante. de exemplu). Componenfa grupurilor/claselor de subiecţi după criteriul nivelului de pregătire fizică si motrică. cerinţa multora dintre profesori. în planificare. inclusiv de tenis. profesorii care se "respectă" şi îi respectă şi pe elevi.în ultimă instanţă .neuman. . obiceiurile etc. Pedagogii şi psihologii chiar insistă pe avantajele unei activităţi identice şi simultane pentru ambele sexe. . în legătură cu această solicitare. cu aceste clase mixte.de multe ori . Nici lecţiile de educaţie fizică şi sport nu se abat de la această modalitate clasică.concordanţă cu particularităţile elevilor.după exemplele din alte ţări . din faptul că există două variante de desfăşurare a educaţiei fizice şi sportului: în "interior" şi în "aer liber". Există. clasele). că nu va fi realizabilă niciodată. Este vorba. săli speciale de gimnastică. de săli standard sau terenuri standard şi nici de complexe standard pentru practicarea exerciţiilor fizice în interior sau în aer liber (în care intră .încât poate mira. cel puţin. e. de acele variabile care vizează mediul de provenienţă a elevilor (din mediul urban sau mediul rural. în proporţii diferite. chiar dacă sunt de aproximativ aceeaşi vârstă.niciodată nu vor fi aceleaşi şi nici relativ aceleaşi caracteristici de pregătire ale subiecţilor care alcătuiesc grupurile de lucru (în cazul nostru. care trebuie să fie respectate în scopul obţinerii eficienţei maxime. ca să li se ofere "modele unice" de planificare. piste pentru ciclism etc). De aceea. pentru educaţia fizică .în'România .în special . am afirmat . la educaţie fizică şcolară nu avem elevi "slabi". Noi nu dispunem. De Ia situaţii fără nici-o condiţie favorabilă practicării exerciţiilor fizice de către elevi până la situaţiile (extrem de puţine pe plan naţional) în care există suficiente posibilităţi de a se practica eficient exerciţiile fizice. . Problema nu ar fi extrem de dificilă dacă ar exista condiţii uniforme. în domeniu.economică şi climatică. dar aceştia niciodată nu au ţinut seama de specificul educaţiei fizice şi sportului. Această vari- abilă. .. trebuie să constituie la nivelul fiecărei clase cel puţin două grupe valorice ("buni'r şi "mai puţin buni") sau trei grupe ("foarte buni".şi bazine de înot. "incapabili" etc.concordanţă cu specificul de zonă geografică.concordanţă cu tradiţiile. în sensul de a o face complexă sau chiar dificilă. deci. Aceste cerinţe. ca de altfel şi altele. cel puţin din punct de vedere al dozării efortului fizic (ca să nu mai vorbim şi de celălalt aspect. posibil să fie clasificate sau ierarhizate şi imposibil să fie "onorate" de cineva de la "centru" prin modele unice specifice de planificare. Complexitatea pentru planificare rezultă. Diversitatea condiţiilor materiale pentru educaţia fizică şi sportivă şcolară este aşa de mare . sunt valabile unele cerinţe generale. în majoritatea unităţilor de învăţământ din România clasele de elevi sunt mixte. dar nu este imposibil. din moment ce aceştia sunt apţi pentru efortul specific în planificarea activităţii trebuie să se stabilească conţinuturi şi metodologii diferenţiate pe grupele de nivel valoric din fiecare clasă de elevi. Componenţa grupurilor/claselor de subiecţi după criteriul sexului. egale. de exemplu. adică cel al conţinutului instruirii). pe care nu le analizez fiind prea clare. în privinţa practicării unor ramuri sau probe sportive şi a unor 159 1 CB . dacă se lucrează cu clase nedemixtate de elevi trebuie obligatoriu planificare separată pentru fiecare sex. terenuri de jocuri sportive.

un "plan anual de activitate/muncă". ici . deci la nivel individual. Planul tematic anual Acest document vizează conţinutul general al educaţiei fizice şi sportului pe perioada unui an de învăţământ. următoarele trei elemente de esenţă: . Din punct de vedere metodic este varianta cea mai rentabilă. Câte teme se pot aborda într-o lecţie de educaţie fizică şi sportivă şcolară? Răspunsul la această întrebare conduce spre prezentarea următoarelor variante de lecţii mai frecvent întâlnite în practică: a) Lecţii de educape fizică şi sportivă în care se abordează doar o singură temă. dar şi dintr-un joc sportiv sau din gimnastică). un ciclu tematic poate fi format şi din 4 lecţii! Fiindcă se elaborează numai sub formă grafică şi elementul "cheie" îl constituie ciclurile tematice. pentru învăţarea de tip intensiv. Nefiind obligatoriu. în funcţie de o multitudine de variabile. Un ciclu tematic poate cuprinde 6. nesolicitat de factorii de îndrumare şi control (de aceea nici nu prea se face!). în minute. "Activitatea social-obştească" şi "Alte activităţi". 8. fiindcă se lucrează doar o singură "problemă" (ceea ce nu înseamnă întotdeauna şi o singură deprindere!). Rezultatul acţiunii de planificare se concretizează în documente specifice. între care se detaşează dificultatea componentei abordate şi nivelul de pregătire a elevilor. varianta aceasta este destul de rar întâlnită în practică. de exemplu. Acest plan. "Planul de lecţie" este obligatoriu doar până la obţinerea definitivatului şi la preinspecţiile sau inspecţiile pentru obţinerea gradelor didactice. în plan. Din cauza relaţiei între dotarea materială specifică şi densitatea lecţiei. Dintre acestea. "Planul tematic anual" nu a fost niciodată obligatoriu. "Activitatea de cercetare ştiinţifică şi publicistică". Personal.se adresează numai componentelor tematice ale modelului de educaţie fizică şi sport. din punct de vedere logic.forme specifice (culturism. Conform denumirii. Ordinea acestor capitole ale planului aparţine fiecărui colectiv de specialişti. lecţii. chiar dacă nu în toate cazurile. . .timpul. comisie metodică etc). indiferent de vechimea în învăţământ. La nivelul fiecărui profesor trebuie să se elaboreze următoarele trei documente de planificare: "planul tematic anual". chiar dacă nu există o opinie unanimă. sunt recunoscute doar două categorii de asemenea documente: a) documente de planificare la nivelul colectivului de specialişti (catedră. care nu poate fi decât din deprinderile sau priceperile motrice specifice unor probe sau ramuri sportive (mai ales de sezon. din motive şi de logică. Dacă "problema" supusă învăţării motrice nu este atractivă (cum sunt. acest document individual de planificare se mai numeşte şi "graficul anual de eşalonare a ciclurilor tematice". acest i*n grim document individual de planificare . dar temeinic (se fac multe repetări a "problemei" respective). Pe ansamblu. XVI. majoritatea probelor atletice prevăzute de programa şcolară de specialitate). "Alte activităţi". "Activitatea administrativă".specialişti care se "respectă". consider că toate cele trei documente ar trebui să fie obligatorii.în ordinea elaborării . "Activitatea metodică". pentru toţi profesorii de educaţie fizică şi sport. b) documente de planificare la nivelul fiecărui profesor. pot fi mai mari sau mai mici. Pentru fiecare componentă tematică abordată se stabilesc.2. varianta nu are prea mare succes cu elevii români. doar "planul calendaristic semestrial" este document obligatoriu pe tot parcursul exercitării profesiunii.numărul de lecţii în care se abordează. La nivelul colectivului de specialişti se elaborează minimal. 12 etc. care revine fiecărei componente în fiecare ciclu tematic.concordanţă cu opţiunile subiecţilor pentru unele forme de practicare a exerciţiilor fizice (dacă elevii respectivi au vârsta de peste 11-12 ani). 10. "planul calendaristic semestrial" şi "planul de lecţie". Uneori. "Activitatea competiţional-sportivă". adică calităţilor motrice şi deprinderilor şi priceperilor motrice (de bază şi utilitar -aplicative sau specifice sporturilor). In alţi termeni. gimnastică aerobică etc). Doar ultimul capitol ar trebui să fie. dar trebuie să conţină cel puţin următoarele capitole: "Activitatea didactică/de instruire". adică succesiunile neîntrerupte de lecţii. . în funcţie de variabilele menţionate şi de altele subînţelese.amplasarea acestor lecţii în anul de învăţământ respectiv. Ciclurile tematice. pentru această variantă de lecţii se foloseşte sintagma "învăţare motrică intensivă". nu are o formă standard la nivel naţional. el se elaborează numai de către profesorii .

.. c. Elementele de conţinut şi forma lor de dispunere se prezintă astfel: Plan tematic anual Unitatea de învăţământ.....o deprindere sau o pricepere motrică...... în majoritatea si tuaţiilor.... Condiţiile materiale specifice.. .......3. Foarte rar se poate lucra frontal pentru cele trei teme şi atunci timpul poate fi repartizat şi în mod inegal..... timpul repartizându-se în funcţie de complexitatea fiecărei teme şi de ' nivelul cunoaşterii acestora de către elevi...l..o deprindere sau o pricepere motrică...... b.4.....b) Lecţii de educaţie fizică şi sportivă în care se abordează două teme... o deprindere sau o pricepere motrică.o deprindere sau o pricepere motrică.. .. pentru timpul tematic procentul repartizat este de 6070%.. Este vari anta frecvent întâlnită în educaţia fizică şi sportivă şcolară. .. c. c.. ..... Este foarte important de reţinut că timpul alocat temelor. Combinaţii posibile: . b.o calitate motrică (viteză sau îndemânare).... grupele "schimbându-se" după timpul respectiv (în sensul trecerii uneia în locul celeilalte). . tim pul repartizându-se in mod egal pentru fiecare temă...o calitate motrică (forţă sau rezistenţă).... Locul şi zona geografică..o deprindere sau o pricepere motrică. c) Lecţii de educaţie fizică şi sportivă în care se abordează trei teme....... atunci obligatoriu se va repartiza acelaşi timp pentru fiecare temă....o cal it at e motrică (forţă sau rezistenţă). Este varianta cea mai răs pândită în educaţia fizică şi sportivă şcolară.o calitate motrică (viteză sau îndemânare)....2 \6i ....... .... K.... d) Lecţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară în care se abordează mai mult de trei teme.....motrică (forţă sau rezistenţă). ... nu poate fi egal .. Dacă se lucrează cu elevii împărţiţi pe două grupe.. timpul repartizat poate să nu fie acelaşi pentru fiecare temă...:"••• b.o deprindere sau o pricepere motrică.. ..o calitate.2... din necesitatea obţinerii unei densităţi motrice corespunzătoare în condiţiile dotării materiale specifice slabe din majoritatea unităţilor noastre de învăţământ preuniversitar...4..3. pregătirea organismului pentru efort.. numit şi "timp tematic".. Clasa de elevi ....o calitate motrică (viteză sau îndemânare)..o deprindere sau o pricepere motrică.. revenirea după efort şi aprecieri asupra activităţii elevilor în lecţia respectivă... De regulă....o deprindere sau o pricepere motrică.. . Această variantă este posibilă în situaţia unor lecţii demonstrative/model sau a unor lecţii tip bilanţ... ' .....o deprindere sau o pricepere motrică..o deprindere sau o pricepere motrică.. .. ....în mod logic .o calitate motrică (viteză sau îndemânare)..o deprindere sau o pricepere motrică......... .. . 1. .o calitate motrică (forţă sau rezistenţă).... ceea ce înseamnă 30-35 minute în educaţia fizică şi sportivă şcolară... ....... o deprindere sau o pricepere motrică. Cele mai frecvente combinaţii întâlnite în practică pot fi: c. . Mai este necesar şi un " timp netematic" pentru: organizarea colectivului de elevi... Dacă se lucrează frontal.. .cu durata integrală a lecţiei...2... b..

Adăugirea poate să apară pentru situaţiile concrete.alergare de viteză. numindu-se "plan calendaristic trimestrial". •Planul calendaristic derivă din planul tematic anual şi . In alte subsisteme ale educaţiei fizice se poate elabora plan calendaristic şi pe alte perioade de timp. In consecinţă. într-un timp constant sau diferit pe parcursul ciclurilor tematice. adică sistemele de acţionare. are două elemente componente: anexă şi planul propriu-zis. XVI.după acesta. Exemple (fără nici-o corelaţie pe verticală): fiecare trimestru de învăţământ. cel mai corect este să denumim acest document doar "plan calendaristic". şi nici verificările randamentului elevilor. pentru pregătirea şi evaluarea specialiştilor din domeniu. în anexa planului calendaristic din educaţia fizică şi sportivă şcolară ar trebui să existe "fişe" (care. începând cu anul de învăţământ 1998/1999 el se elaborează pentru fiecare semestru şcolar. fără nici o altă adăugire.alergare peste obstacole. 165 Combinarea temelor. exerciţiile fizice) pentru fiecare componentă sau subcomponentă tematică a modelului de educaţie fizică şi sportivă şcolară. mai mici de trei luni sau mai mari de patru luni. "capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice" etc. In planul tematic anual nu apar mijloacele.viteză. de structura anului de pregătire din subsistemele educaţiei fizice şi sportului.ca atare . de exemplu. Perioada de timp pentru care se elaborează este dependentă. este şi va fi documentul de planificare cel mai mult analizat de specialişti. amplasarea lor în semestrele şcolare şi repartizarea timpului pentru fiecare temă aparţin. Orice plan calendaristic. . ca durată. acest plan s-a elaborat . la modul general. formează anexa respectivă) cu sisteme de acţionare pentru: . comparativ cu planul tematic anual.alergare de rezistenţă.rezistenţă. fără a exista consens în opiniile acestora.evident .deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar aplicative (separat pentru fiecare sau pentru combinaţii de două-trei). . Acest document se elaborează pentru perioade mai scurte de timp. Anexa planului calendaristic Este elementul care face diferenţierea esenţială faţă de planul tematic anual. nu se justifică includerea în acest document şi a unor componente netematice ale modelului respectiv.Aceeaşi componentă a modelului de educaţie fizică şi sportivă şcolară poate fi abordată de mai multe ori pe parcursul anului de învăţământ. . "dezvoltarea fizică armonioasă".îndemânare.pentru 164 . Ea cuprinde sistemele de acţionare (adică mijloacele. numindu-se "plan calendaristic semestrial". (aşa cum întâlnim în unele surse bibliografice de specialitate de prin anii 19701980). .3. Planul calendaristic A fost. în totalitatea lor.forţă. indiferent de mărime sau formă. în consecinţă. şi .se adresează aceloraşi componente tematice ale modelului de educaţie fizică şi sport: "calităţile motrice" şi "deprinderile" şi "priceperile motrice". . . exclusiv celui care conduce procesul instructiv .săritură în lungime cu elan din alergare. In educaţia fizică şi sportivă şcolară.până în 1998 . "capacitatea de organizare". ca acţiuni sau "operaţii". Numai în scopuri didactice. . se elaborează planuri calendaristice pentru întregul an de învăţământ sau numai pentru o lună de zile din anul respectiv (mai ales la examene).. De aceea.educativ respectiv.

- săritură în înălţime cu elan din alergare; .... - aruncarea mingii de oină sau/şi aruncarea greutăţii; - elemente şi procedee tehnice din gimnastica acrobatica şi din gimnastica ritmică; - sărituri cu sprijin din gimnastică; - elemente şi procedee tehnice şi tehnico-tactice din baschet, fotbal, handbal şi volei; - elemente şi procedee tehnice din alte sporturi posibil a fi practicate în unitatea .şcolară respectivă, conform şi opţiunii elevilor (gimnastică aerobică, schi, înot, hochei, dansuri populare, dansuri sportive, arte marţiale, tenis de masă, judo, badminton, oină, lupte etc). Eficienta acestor sisteme de acţionare, din anexă, trebuie dovedită pe cale experimentală şi pe grupuri semnificative de subiecţi/elevi. Iniţial, aceste sisteme de acţionare se iau din cărţi şi publicaţii de specialitate, din asistenţă la lecţii conduse de colegi de specialitate sau pot fi create de cei care au acumulat o bogată experienţă în predarea educaţiei fizice, ca disciplină de învăţământ. In continuare, fiecare profesor va aprecia eficienţa sistemelor de acţionare din anexa proprie prin "încercări" de variante (pe care le evaluează tot pe cale experimentală semnificativă). La unele sisteme de acţionare se poate renunţa în perspectivă şi pot fi introduse altele noi. Profesorii pot elabora o singură anexă pentru toate clasele de elevi cu care lucrează. Diferenţierea în folosirea aceloraşi sisteme la mai multe clase de elevi se face prin dozarea efortului fizic (durată, intensitate, distanţă, număr de repetări etc), Se deduce faptul că unele sisteme de acţionare nu se folosesc la toate clasele de elevi cu care lucrează profesorul. Sistemele de acţionare sunt de două feluri, tipuri sau categorii, simplu şi complexe. Sistemele simple sunt formate dintr-un singur act motric sau dintr-o singură acţiune motrică. Sistemele complexe sunt formate din două, trei sau mai multe acte sau acţiuni motrice, care realizează aceleaşi obiective, fiind incluse în acelaşi cod cifric. In practică, cele mai folosite sunt sistemele de acţionare complexe, dar cele simple nu pot fi evitate, mai ales în primele etape ale învăţării motrice. Indiferent de tipologie, orice sistem de acţionare din anexa planului calendaristic trebuie să fie precis descris. In acest sens, ca elemente în descriere trebuie cuprinse următoarele: denumirea actului/actelor sau acţiunii/acţiunilor
166

motrice; poziţia iniţială, intermediară saufinală a corpului executantului; distanţa, durata sau încărcătura efortului fizic; tempoul de execuţie; numărul de repetări (cu limită inferioară şi limită superioară pe întregul sistem de acţionare şi fără limite pentru fiecare act motric sau acţiune motrică din sistemele de acţionare complexe); durata pauzei între,repetări şi'natura acestei pauze (la pauzele active se menţionează şi conţinutul); formaţia de lucru şi -.mai ales -modalitatea concretă de exersare. Exemple: - Sisteme simple: Viteză (V)

V4 => Alergare, cu plecare din stând depărtat, la semnal vizual, pe 20 m, tempo 100%, 3-6 x, pauză activă (mers) 1 minut; formaţia de lucru: cinci linii a câte şase elevi; modalitatea de exersare: linia de elevi care urmează pleacă atunci când linia anterioară a terminat alergarea pe cei 20 m. V7 =5» Pase în doi de pe loc cu două mâini de la piept, cu o minge de cauciuc, distanţa între subiecţi de patru metri, tempo 100 %, 2-4 x 30 secunde, pauză activă (mişcări de relaxare a musculaturii braţelor) 30 secunde; formaţia de lucru: 15 perechi; exersare frontală. Sisteme complexe: Viteză (V) V3 =s> 1-2 x, pauză activă (mers) 1 minut şi 30 secunde. a) Alergare, cu plecare din stând uşor depărtat cu spatele spre direcţia de alergare, la semnal sonor, pe 20 m, tempo 100 %, 2 x, pauză activă (mers) 45 secunde; formaţia de lucru: cinci linii a câte şase elevi; modalitatea de exersare: linia de elevi care urmează pleacă atunci când linia anterioară a parcurs 10 m de alergare.

b)

Alergare, cu plecare din sprijin ghemuit cu spatele spre direcţia de alergare, la semnal sonor, pe 20 m, tempo 100%, 2 x, pauză activă (mers) 1 minut; formaţia de lucru: cinci linii a câte şase elevi; modalitatea de exersare: linia de elevi care urmează pleacă după ce linia anterioară a terminat alergarea pe cei 20 m.

Handbal (H)
■ ■
m

H5 =s> 1-2 x, pauză pasivă 30 secunde. a) Conducerea mingii ("dribling") în linie dreaptă pe dis tanţa de 20 m şi aruncarea zvârlită la poartă cu paşi adăugaţi, tempo 50%, 3 x, pauză activă (mers) 30 secunde; formaţia de lucru: două şiruri a câte patru elevi la fiecare din cele două porţi de handbal; modalitatea de exersare: elevul care urmează execută după ce colegul dinaintea sa a recuperat mingea aruncată Ia poartă. Conducerea mingii ("dribling") printre cinci jaloane amplasate în linie dreaptă la 2 m unul faţă de altul, pasă cu o mână de deasupra umărului la un partener aflat oblic înainte la 5 m faţă de ultimul jalon, reprimirea mingii şi aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi; tempo 50%, 3 x, pauza activă (mers) 45 secunde; formaţia de lucru: două şiruri a câte patru elevi la fiecare din cele două porţi; modalitatea de exersare: elevul care urmea ză execută după ce colegul dinaintea sa a aruncat mingea la poarta.

Planul calendaristic propriu-zis Este elementul analizat cel mai mult de specialiştii domeniului şi care produce diferenţieri în privinţa opiniilor fiindcă se elaborează sub două forme:' descriptivă şi grafică. "Vechime" mai mare are forma descriptivă. în care predomină cuvintele, fiind specifică şi celorlalte discipline din planul de învăţământ. In consecinţă, această formă descriptivă este accesibilă, în mare parte, şi nespecialiştilor. Pentru specialiştii - profesori ea solicită mai mult efort în elaborare şi chiar mai multă hârtie de scris, mai multe pagini. Forma grafică. cu o "vechime" de aproape patru decenii în ţara nostră, este mai puţin răspândită şi acceptată. In această formă predomină codurile sistemelor de acţionare şi eşalonarea acestora. Ea solicită mai puţin efort din partea profesorilor de specialitate şi mult mai puţină hârtie de scris, mai puţine pagini. Este neaccesibilă pentru nespecialiştii în domeniu. Oricum, în situaţiile de examene este necesară şi chiar obligatorie. Ambele forme ale planului calendaristic propriu-zis cuprind aproximativ aceleaşi elemente de conţinut: indicatorii de recunoaştere şi analiză; probele de control; sistemele de acţionare codificate, dozate şi eşalonate; numărul curent al lecţiilor. In forma descriptivă apar nominalizate, prin cuvinte, temele şi obiectivele operaţionale. Unii propun şi o rubrică cu "Obiective de referinţă", înainte de "Teme şi obiective operaţionale". în forma grafică temele rezultă din componentele şi subcomponentele modelului de educaţie fizică şi sportivă şcolară, iar obiectivele operaţionale sunt deduse doar de specialiştii -profesori, în funcţie de locul fiecărei lecţii în "ciclul tematic" respectiv. Forma descriptivă clasică se prezintă în felul următor: Plan calendaristic propriu-zis Semestrul 1 Unitatea şcolară.................................... Clasa de elevi........................................ Efectivul................................................ Localitatea şi zona de relief................... ......................................................................... ............................................................. Condiţii materiale specifice: ...,.............

b)

Probe de control 1................................... 2..................................... 3.......................'............ etc.

168

169

Forma grafică se prezintă în felul următor: Plan calendaristic propriu-zis Semestrul 1 Unitatea şcolară....................................... Clasa de elevi.......................................... Efectivul.................................................. Localitateaşi zona de relief:..........."........ Condiţii materiale specifice:..................... Probe de cpntrol • Prevăzute în Sistemul Naţional de Evaluare ♦ Stabilite de profesor

"Modelele" prezentate cu cele două forme ale planului calendaristic propriu-zis sunt oricând perfectibile. Ele nu sunt, însă, "depăşite" prin prisma prevederilor noilor programe de specialitate, aşa cum încearcă să sugereze unii practicieni din domeniu! Pentru forma grafică a planului calendaristic propriu-zis, formă agreată de adevăraţii specialişti şi normal - de examinatori, sunt necesare câteva precizări, sub formă de reguli specifice: a) Elementul prin care se apreciază, în primul rând, calitatea unui plan calendaristic propriu-zis este modul de eşalonare a sistemelor de acţionare, logica acestei eşalonări (fiindcă ciclurile tematice sunt deja consemnate - ca număr de lecţii şi durată - în planul tematic anual). Să presupunem, de exemplu, că viteza este prevăzută în planul tematic anual cu 10 minute. In planul calendaristic propriu-zis, sistemele de acţionare trebuie astfel eşalonate şi dozate încât să "consume" cele 10 minute. Dacă, de exemplu, o repetare a sistemului de acţionare VI "consumă" două minute, atunci este logică următoarea eşalonare:

170

171

culori diferite pentru coduri şi pentru dozare. tot cu viteza: g) într-un an de învăţământ. Totuşi. aşa cum rezultă şi din exemplificarea următoare: e) în lecţiile care abordează calitatea motrică viteza. In consecinţă. GA. ca temă.. Exemplificare. putem programa fie un sistem de acţionare. b) Modul de consemnare. ci doar una formală. indiferent de clasă. în postură tot de temă. chiar dacă nu se respectă semnificaţia semnelor în cauză! Pe poziţia nr.' f) în lecţiile care abordează alergarea de rezistenţă.V.va fi programată întotdeauna înaintea alergării de viteză . F. ca sugestie. A.. alergarea de rezistenţă -ca probă atletică .. H etc.tot ca probă atletică. care prin dozare să justifice "acoperirea" timpului rezervat temei respective în planul anual. se află semnul tip "diagonală" (. în "căsuţe"./. nu se rece» • mandă să fie abordată şi alergarea de viteză.) sau de litere (A. încărcând inutil spaţiile ("căsuţele") din graficul planului calendaristic propriu-zis. cel mai frecvent folosit este modul de consemnare tip matematic. ca temă din atletism. Următoarele exemplificări arată cum nu trebuie procedat în practică (1) şi cum trebuie procedat (2): 1. nici celelalte semne. următoarea eşalonare: greşeală de ordin metodic. etc) în fiecare lecţie. Se pot folosi. R. 1. î.). la mulţi profesori. S. fie două sau mai multe.. în practică. nu se recomandă să fie abordată şi calitatea motrică rezistenţa. ca frecvenţă a folosirii...L. Există doar trei posibilităţi: 1) ambele probe programate în semestrul I: d) Nu se recomandă trecerea sau consemnarea şi a codului de literă (V. Nu lipsesc.Nu este logică. VL„ FB.R.. Această consemnare nu este o 172 173 . tot ca exemplu în cazul vitezei.. Acest mod diferă de la un profesor la altul. deci în fiecare "căsuţă". a codului sistemelor de acţionare şi a dozării în eşalonarea respectivă nu este "standardizat". c) într-o lecţie trebuie programate atâtea sisteme de acţionare.

au avansat ideea existenţei unui algoritm procedural. Cu ce vei face? 3. Oricum. proiectarea se realizează de cadrele didactice în scopuri instructiv-educative sau "didactice". . De aceea. De aceea. privind conţinutul şi metodologia activităţii curente care se va desfăşura.4. iar pentru celelalte documente (anuale şi semestriale) se solicită tot o gândire a profesorului. care se desfăşoară în "ateliere şi laboratoare şcolare" sau în producţie.2) ambele probe programate în semestrul II: 3) alergarea de rezistenţă programată în semestrul I şi alergarea de viteză programată în semestrul II: XVI.de către pedagogi . Nu ar fi exclusă posibilitatea să-1 numim "planul activităţii curente". Suntem mereu trecuţi la etc! In unele materiale teoretice se aminteşte şi de unele discipline practice. Ioan şi Negreţ. pentru trimestrele sau semestrele respective şi pentru fiecare lecţie. dar nu în detaliu.proiect didactic. există inconsecvenţă în modul de tratare a proiectării didactice.proiect de lecţie.proiect de tehnologie didactică. Când este vorba. Cum vei face? •4. însă. Ce vei face? 2. în aceste consemnări pedagogice nu se face deloc trimitere şi la unele discipline de învăţământ care au specific aparte. să se facă o descriere amănunţită a acestei proiectări didactice şi această categorie de specialişti se referă doar la pregătirea lecţiei! Proiectarea este specifică celor mai multe domenii de activitate umană. a fost numită . trebuie să reflectăm asupra denumirii acestui document de planificare. . In învăţământ. se pune următoarea întrebare: celelalte planuri (anuale şi calendaristice) nu sunt rezultatul unei gândiri a profesorului? Eu cred că da.. acest document este rezultatul unei gândiri profunde a profesorului. Planul de lecţie Acest document se elaborează pentru activităţile curente de educaţie fizică şi sport. 174 Personal optez pentru denumirea clasică de "plan de lecţie" şi o să aduc şi argumente în favoarea acestei opţiuni. . particularităţi metodico-organizatorice deosebite. Aceste întrebări esenţiale sunt următoarele: 1. . în detaliu.fişă tehnologică a lecţiei. Dar.plan de lecţie. In literatura de specialitate."proiectare didactică". Despre proiectarea de tip didactic s-a scris exagerat de mult în pedagogie şi destul de confuz. iar în consecinţă îndrăznesc să afirm că şi aceste planuri sunt tot "proiecte didactice"! Diferenţa constă în aceea că pentru planul de lecţie se realizează o gândire în detaliu asupra conţinutului şi metodologiei de transpus în practică. documentul care ordonează momentele lecţiei se numeşte în diferite feluri: . localizând proiectarea didactică numai la nivelul lecţiei. Se deduce că este vorba de alte discipline pur practice. văd proiectarea didactică pentru întregul an de învăţământ. dar nu se înţelege că ar fi vorba de educaţia fizică şi sportivă şcolară. Alţii. între care lecţia este cea mai frecvent întâlnită în practică. Ion în 1982. Cum vei şti dacă ceea ce trebuie făcut a fost făcut? 175 . care corelează patru întrebări esenţiale într-o ordine tipic algoritmică. De aici şi denumirea de "proiectare didactică". pedagogi de profesie. . aşa cum este educaţia fizică şi sportivă. mai puţini ca număr.scenariu didactic. prin lucrarea "Predarea şi învăţarea eficientă"). Această "gândire" profundă. Unii autori români (Jinga. Unii o circumscriu doar lecţiei.

în cazul nostru). sunt obiective informative (ce trebuie să ştie elevii) şi obiective formative (ce trebuie sa ştie să facă elevii). să fie măsurabile. nu există decât trei importante resurse: a) conţinutul învăţării (informaţii. realizându-se prin "însumarea" în timp a obiecvelor operaţionale. în principiu. De aceea.prin analiză . motivaţie etc).uneori . refaceri. chiar dacă . de :ătre specialişti. Obiectivul trebuie să fie integrat şi derivabil logic. pentru a uşura măsurarea şi evaluarea. Dar. ttapa a III-a Aceasta etapă. Se mai numeşte şi "evaluarea eficienţei activităţii curente". ci schimbarea Etapa a ll-a Această etapă constă în stabilirea . iar soluţiile la răspunsuri sunt operaţii ale fiecărei etape. Precizarea clară a obiectivelor este condiţia fundamentală a proiectării didactice corecte. care să fie în concordanţă cu obiectivele operaţionale şi conţinuturile fixate. Pentru acţiunile curente (cum este şi lecţia). Specialiştii spun că întrebările sunt etape. La modul concret. în această etapă este inclusă şi dozarea efortului. b) capacităţile de învăţare (psihologia celor care învaţă. iar răspunsurile la întrebări trebuie să fie precise. localizată doar la nivelul lecţiei. fiindcă nu corespund resursele. în loc să "procure" resursele sau să le adecveze la obiective. Unii definesc această etapă ca pe una ce stabileşte esenţa "scenariului didactic". spaţiu. care să indice un comportament observabil al elevilor. c) condiţiile concrete (de timp.să fie compatibile cu timpul avut la dispoziţie pentru realizarea lor. Deci. şi de educaţie fizică şi sport.întrebările trebuie puse numai în această ordine. adică a unor sisteme coerente de metode. adică obiective operaţionale. aceste metode şi tehnici trebuie să fie funcţionale pentru lecţia care se proiectează. .opuri imediate. Această etapă este centrată pe elaborarea unui sistem de metode şi tehnici de evaluare. care depăşesc idrul unor activităţi curente. Operaţiile specifice acestei prime etape vizează identificarea şi dimensionarea obiectivelor. aparatură). Fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operaţie singulară. Trebuie lăsat suficient loc spontaneităţii şi creativităţii elevilor. ameliorări. 176 . etapa I se mai numeşte şi "Cum să începi activitatea didactică cu sfârşitul". De aici se deduce că pot exista ■i există!) şi obiective neoperaţionale. sunt necesare: Etapa I Unii o consideră ca fiind cea mai importantă. prin folosirea unor verbe de acţiune. trebuie să înţelegem că nu se poate prevedea şi planifica . aptitudini. modifică obiectivele. vizează stabilirea strategiilor optime. scopuri mai îndepărtate. pentru a uşura referirea la conţinutul său specific.a resurselor umane şi materiale de care se dispune pentru desfăşurarea lecţiei. Mulţi profesori. să fie în concordanţă cu programa de specialitate şi . Etapa a IV-a Este considerată crucială şi se concretizează prin cea de-a XII-a operaţie a proiectării didactice. In consecinţă. Pentru definirea unui obiectiv s-au stabilit. deoarece de ea depind celelalte etape. interes. Sunt în total 12 operaţii. probleme). pentru a fi asociat construcţiei logice a conţinutului informaţional şi situaţiilor instructive. iar resursa b) se află în "dotarea" elevului. în sensul eficienţei lor. Un obiectiv trebuie să fie descris în cât mai puţine cuvinte. care este un instrument eficace pentru evitarea hazardului în lecţie. Câteva precizări privind etapele şi operaţiile proiectării didactice. Doar resursa c) este oarecum obiectivă. iar ordinea executării lor este mereu aceeaşi. operaţiile specifice acestei etape a Ii-a sunt: . 177 b) c) d) e) care se aşteaptă să se producă în urma instruirii elevilor. Obiectivele trebuie să fie concrete. sunt la fel de dăunătoare ca şi lipsa oricăror repere procedurale. exerciţii. următoarele norme: a) Obiectivul nu vizează activitatea profesorului specialist.analiza condiţiilor materiale concrete. obiectivele se mai numesc şi . Primele două resurse sunt oarecum subiective: resursa a) se află în "dotarea" profesorului. Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni expliciţi. materiale şi mijloace ("cei trei M") pe baza cărora să se atingă obiectivele propuse pentru lecţia respectivă. să "măsoare" nivelul de realizare a obiectivelor operaţionale propuse. într-o măsură excesivă.sunt necesare unele reveniri.mai ales .totul. De aceea.analiza calităţii "materialului" uman cu care se va lucra (clasele de elevi. care cuprinde cele mai multe operaţii. această etapă se mai numeşte şi de "analiză a resurselor". Amănunţirea şi rigorismul.

.. Câteva reguli pentru formularea obiectivelor operaţionale la educaţia fizică şi sportivă şcolară şi unele exemplificări nu pot fi decât benefice pentru profesori: ..... 2. Se poate menţine acelaşi obiectiv operaţional în maximum două-trei lecţii succesive... c) circuitul. cu fiecare membru superior. Temele sunt preluate din planul calendaristic propriu-zis şi ..............în educaţia fizică şi sportivă şcolară conţinutul şi metodologia elaborării planului de lecţie pot fi analizate numai prin corelaţie cu etapele şi operaţiile proiectării didactice...... Pot fi menţionate................................. profesorul ...... trunchi.ca atare . nu sunt teme (cum se consemnează în suficiente planuri)...... Obiectiv ...■........itia" I Constă în precizarea obiectivului operaţional subordonat fiecărei teme abordate în lecţia care se proiectează (şi care se desfăşoară după-amiază sau mâine!).. gimnastica.......... în multe planuri de lecţie)....... consolidare. cu accent pe etalonarea elanului ("bătaie" într-un spaţiu delimitat cu piciorul cel mai puternic). baschetul.............. "îmbunătăţirea" sau "verificarea" uneia sau mai multor forme de manifestare. Exemplificări: • Tema: Săritura în lungime cu elan din alergare Obiectivul: Consolidare.........specialist trebuie să completeze partea din dreapta planului de lecţie: Cele mai multe probleme apar la stabilirea obiectivului operaţional subordonat fiecărei teme abordate în lecţie..... dar sunt şi situaţii în care obiectivul operaţional se schimbă.......... Drept consecinţă....... încă.. Temă...... în postură de teme... întregul corp etc).. Obiectiv............ Temă..... ■ Tema: Forţa Obiectivul: Dezvoltarea/educarea forţei dinamice la nivelul principalelor grupe musculare....... intervalul etc............ tactică sau tehnico-tactică. subliniindu-se şi nivelul de localizare (membre superioare şi/sau inferioare. handbalul.........obiectiv". . se impun cel puţin irmătoarele trei precizări: a) atletismul......................... izometria. nu sunt teme (aşa cum se consemnează....................... care implică multe alte acţiuni/ "operaţii" secundare.........'. parcursurile/ traseele aplicative etc. spate. ci mijloace sau modalităţi de realizare a unor teme.. Temele sunt calităţile motrice şi ieprinderile şi/sau priceperile motrice................. pentru tema respectivă... Actiunen/"oper........ pe ansamblu.............. doar patru acţiuni/"operaţii" principale ale profesorului .............în brmularea lor nu apar nici un fel de probleme.... fotbalul.. ci procedee metodice de exersare pentru dezvoltarea/educarea unor calităţi motrice....... Exemplificări: * Tema: Viteza Obiectivul: Dezvoltarea/educarea indicilor vitezei de reacţie la nivelul întregului corp şi a vitezei de deplasare pe distanţe medii (30-40 m).... b) jocurile de mişcare sau bilateral-sportive..... Obiectivul reprezintă ceea ce trebuie să se realizeze din tema respectivă în fiecare lecţie...... Obiectiv .......specialist. Tema rămâne aceeaşi pe parcursul ": -Vv tematic.. ci domenii din care se iau temele de deprinderi şi priceperi motrice. ... de la o lecţie la alta.. în ţinte fixe.. abdomen.......... obiectivele vizează "dezvoltarea/educarea"..... Teme şi obiective operaţionale: 1. * Tema: îndemânarea Obiectivul: îmbunătăţirea preciziei de aruncare a obiectelor uşoare.Pentru calităţile motrice. Temă.. 3.. mai ales dacă nu se înţelege întregime relaţia "temă .. voleiul etc.. perfecţionare sau verificare) şi accentul care se pune pe una sau mai multe faze din execuţia tehnică........ nu sunt teme (cum se consemnează în unele planuri)...... în postură de teme.. 178 178 179 ........ ştafetele............ Concret.Pentru deprinderile si/sau priceperile motrice.............. obiectivele operaţionale trebuie să vizeze etapa învăţării motrice (însuşire primară..........

..................... Pentru sistemele de acţionare din verigile tematice se preia dozarea prevăzută în planul calendaristic propriu-zis. de regulă). ca exerciţiile care implică deplasarea în spaţiu a elevilor să fie dozate prin repere de tipul: lungimilor (L...... prin cuvinte. "exerciţii de front şi formaţii etc)..) sau lăţimilor (1. 180 ..... Pentru verigile tematice.... [SI Este important să reţinem că unii indicatori sunt extrem de semnificativi pentru acţiunileToperaţiile" următoare ale proiectării didactice în domeniu....... dacă este posibilă alegerea dintre mai multe variante...... Această consemnare se face . aparatelor şi materialelor didactice specifice...... verigile în ordinea succesiunii lor şi se menţionează timpul alocat (în minute).... diagonalelor (D......... Se poate accepta ideea consemnării doar a "grupelor" de exerciţii atunci când se elaborează o schiţă de plan de lecţie.... de către profesorul .." Actiunea/"operatia"a IlI-a ..în partea din stânga planului de lecţie: Unitatea şcolară../-m) Instalaţiile........... deoarece acestea sunt mai uşor de reţinut de către profesor........... cu accent pe formarea triunghiului echilateral al punctelor de sprijin şi pe ridicarea corectă a centrului de greutate şi a membrelor inferioare..... »> La rubrica "Conţinut" se consemnează.. modalităţi de exersare şi indicaţii metodice Alte consemnări durată Acţiunea/"operaţia" a Ii-a Este reprezentată de consemnarea resurselor umane şi materiale specifice..........) locului de desfăşurare a lecţiei........ varianta cea mai funcţională........... Pentru verigile tematice durata se preia din planul tematic anual...... "exerciţii de alergare"..........(..).... prin comparaţie cu dozarea în unităţi de timp (secunde sau minute) sau în unităţi de spaţiu (metri........ dimensiunile locului de desfăşurare........de regulă .. în succesiunea lor....* Tema: Obiectivul: Stând pe cap Consolidare....................................... Efectivul ...... nominalizarea şi cantitatea instalaţiilor.. de exemplu............... Se recomandă....... ♦ La rubrica "Dozare" se consemnează... Locul de desfăşurare ........ Clasa de elevi ................... ast fel încât prin însumare să rezulte durata integrală a lecţiei..(M... tururilor (şi nu "turelor"!) de teren sau de sală etc.... Dribling multiplu printre obstacole (la baschet) Consolidare.... sistemele de acţionare sunt preluate din planul calendaristic semestrial.. pentru fiecare element de la rubrica "Conţinut"... i Constă în completarea.. ♦ La rubrica "Verigi şi durată" se nominalizează. aparatele şi materialele didactice specifice (care şi câte?) ...... Se impune precizarea că trebuie consemnat fiecare sistem de acţionare şi să nu se consemneze "grupe" de sisteme ("exerciţii de mers"...specialist.. adică a aşa-numiţilor "indicatori de recunoaştere şi analiză" a lecţiei... metodele şi procedeele metodice preconizate pentru fiecare verigă...........) Data ..... a rubricilor specifice planului de lecţie: ■ Tema: Obiectivul: Verigi Şi Conţinut • Dozare Formaţii de lucru............ mijloacele.... Este vorba de efectivul clasei pe sexe.................F. ..... cu accent pe protejarea corespunzătoare a mingii în funcţie de obstacol.......

mai ales bilaterale. priceperi etc. Momentan. nominalizată prin cuvinte sau reprezentată grafic. Există mai multe sensuri ale evaluării. ea devine un moment al fenomenului sau procesului ca atare.) şi în alte surse bibliografice de specialitate se face prezentarea şi analiza acestor sensuri. Dicţionarul enciclopedic. pentru fiecare element de conţinut. menţionându-se "abaterile" de Ia ceea ce s-a prevăzut în plan şi cauzele acestora. "privirea înainte". Sintetizând. . numai după desfăşurarea lecţiei.omul fiinţează sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţi: şi cu şinele său. . deprinderi. . a nu se confunda indicaţiile metodice cu unele aspecte care ţin de execuţia corectă a actelor sau acţiunilor motrice. de tipul: "spatele drept". cu repercursiuni privind schimbarea obiectivelor şi strategiilor folosite. în ultimă instanţă.modalitatea concretă de exersare. ele ar putea fi consemnate la ultima rubrică (Alte consemnări). nu există rubrică în planul de lecţie. Pentru consemnarea acestor modalităţi. atunci când este cazul. până când se va accepta şi generaliza următoarea propunere de rubrici pentru planul de lecţie: modalităţi deFormaţii de lucru şi Verigi şi durată Indicaţii melodice Modalităţi de evaluare Conţinut Dozare Alte consemnări VVTJ. Acţiunea/"operaţia" a IV-a Este ultima şi constă în stabilirea modalităţilor concrete de evaluare a nivelului de îndeplinire a obiectivelor operaţionale specifice lecţiei care se proiectează. evaluarea programelor. păstrarea formaţiei de lucru anterioare se marchează prin ghilimele. Ea se constituie. 182 183 .sensul termenului de evaluare cuprinde diferite conotaţii. în cazul stabilirii lor de către profesorii-specialişti care se "respectă". "braţele întinse". următoarele: .estimarea şi evaluarea sunt acte de valorificare ce intervin în toate activităţile umane. Evaluarea nu trebuie concepută doar ca un control al "cunoştinţelor" (noţiuni. aceste indicaţii metodice pot viza tratarea diferenţiată a elevilor." Interesante par şi următoarele idei despre evaluare. Dicţionarul de sociologie etc. De aceea. se poate afirma că "a evalua înseamnă a determina sau a stabili valoarea unui obiect.indicaţiile metodice.autoapreciere etc.autoconducere . unui fenomen sau proces etc. cuprinse în una din sursele bibliografice (16): . care pot fi şi repere utile pentru autoevaluare. care presupune o strategie globală şi strategii parţiale în consonanţă. punctul de plecare în autoreglarea acestuia. unei instituţii. evaluarea aşezământului de învăţământ. din formaţia de lucru preconizată. reprezintă un act prin care se realizează ameliorarea permanentă a fenomenului sau procesului respectiv. modalităţi de exersare şi indicaţii metodice" se consemnează. In dicţionare (Dicţionarul explicativ al limbii române./ I ♦ La rubrica "Formaţii de lucru. Evaluarea. într-o condiţie de desfăşurare a fenomenului sau procesului respectiv. ci şi ca o cale de perfecţionare a procesului instructiv-educativ.l. . autoorganizare .formaţia de lucru. Dicţionarul de neologisme. De aceea. Caracteristici generale Evaluarea este un element fundamental în orice activitate umană cu obiective bine precizate şi o componentă stabilă a oricărui proces instructiveducativ. evaluarea profesorilor şi a altor factori educaţionali. se afirmă că evaluarea se realizează cu rigoarea necesară numai pe temeiul obiectivelor propuse. evaluarea subiecţilor. aşa cum rezuîţă şi din denumire. în viziunea cibernetică.) sau ca mijloc de măsurare obiectivă. •> Rubrica "Alte consemnări" (fostă "Observaţii") se completează. ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT XVII. "coatele lângă trunchi" etc. darea unor teme pentru acasă sau verificarea lor. autonomia elevilor. dacă este cazul. în funcţie de realităţile la care se referă: evaluarea sistemului.

Ea este disciplina ştiinţifică care are drept obiect studiul sistematic al examenelor. Această ultimă perioadă este legată şi de activitatea lui Henri Pieron. individuale şi aleatorii cu teste obiective. orientarea deciziilor pedagogice în vederea asigurării unui proces armonios şi continuu al subiecţilor. Astfel.obiectivul tradiţional . părintele recunoscut al docimologiei. pedagogie şi sociologie. când s-a încercat înlocuirea evaluării subiective. în particular al sistemelor de notare sau acordare de calificative. strâns legată de psihologie. adică identificarea celor mai lesnicioase şi pertinente căi de instruire şi educaţie.Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţa a celor negative. "Perioada măsurătorilor". informarea subiecţilor şi familiei acestora asupra stadiului formării şi a progreselor actuale sau posibile în perspectivă. "Perioada evaluării". c. 185 .Diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete. J. . stabilirea unei ierarhii implicite sau explicite.a unui loc sau rang valoric în grup.2. a drumului de la diagnosticare la ameliorare. B. stau la baza dirijării şi Optimizării activităţii evaluate. 2. C.la evaluarea procesului. Evaluare = măsură (când evaluarea se bazează pe măsurare precisă). ■ a. Perioada respectivă s-a numit şi "perioada testelor".) 3.trei grupe de definiţii pentru evaluare: 1. Avem evaluare când se derulează operaţii cu scopul producerii unei judecăţi de valoare asupra activităţilor de formare. funcţia de constatare dacă o activitate s-a desfăşurat în condiţii optime. teoriile asupra evaluării se pot distribui în trei perioade mai importante: A. Daniel L. Sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea (până în 1910). care au apărut în ultimul timp şi care au drept consecinţă o redimensionare şi o regândire a strategiilor evaluative.l. când s-a căutat per fecţionarea bateriilor de teste. sau în ce fel de condiţii. b. se pot desprinde următoarele trei funcţii ale evaluării: a. standardizate. a strategiei care a condus la rezultatele respective.Evaluarea este obiect de studiu al docimologiei (cuvânt de origine greacă. în scopul conceperii şi aplicării adecvate. 1. sancţionarea sau recunoaşterea socială a schimbărilor operate asupra subiecţilor aflaţi în formare. aşa cum am mai afirmat. începută prin 1930.3. Evaluare = judecare (când se recurge la experienţe şi expertize. Stufflebeau şi colaboratorii săi din Canada ne propun .a evaluării în activităţile de tip instructiv-educativ. care este considerată o disciplină în contextul ştiinţelor omului. . perfecţionarea şi regularizarea căilor de formare a subiecţilor. când perspectivele asupra acestei probleme se lărgesc prin încercarea de a descoperi elevul/studentul ca totalitate.Necesitatea întăririi şi sancţionării rezultatelor evaluării.Transformarea subiectului într-un partener autentic al conducătorului procesului instructiv-educativ şi pe problema evaluării (prin autoevaluare. şi comportamentul examinatorilor şi examinaţilor.Extinderea acţiunii de evaluare de la verificarea şi aprecierea rezultatelor . când nu se pierde timp cu analiza unor date). Prin coroborarea celor două clasificări anterioare (adică nivelurile macro şi micro sistemice) se propun următoarele şase funcţii ale eva luării: c. b. şi logos = ştiinţă). referinţele sunt directe la obiectivele specifice etc. b.M. . se disting următoarele funcţii ale evaluării: b. Prin raportare la nivelul unui grup de subiecţi. simultan cu o interogaţie asupra dificultăţilor şi dezavantajelor rezultatelor testelor. unde permanent se pot obţine date asupra elevului. Dintre aceste mutaţii menţionăm doar pe următoarele: .3. care provine de la: dokime = probă. interevaluare şi evaluare controlată). între 1910 şi 1930. In procesul de învăţământ ea generează informaţii cîrftHicţii de autoreglare pentru creşterea eficienţei. ar trebui 184 să se ţină seama de unele mutaţii de accent. . Evaluare = congruenţă (cum este în învăţământ. adică scurtarea feed-back-ului. Rezultatele evaluării. Trecerea de la evaluarea produsului (subiectului) la evaluarea procesului modifică şi funcţiile evaluării: a. verificarea sau identificarea achiziţiilor subiecţilor. examen. retroacţiunea este imediată. Unii autori fac deosebire între evaluare şi control. cât mai operativ. 1.2. .prin sinteză . studentului şi programului.în funcţie de rezultatele . Prin raportarea la derularea unei secvenţe de învăţare. Actul evaluării asigură conexiunea inversă pentru sistemul respectiv. a. în perspectivă istorică. Bărbier (în "L'evaluation en formation") consideră că suntem în cazul unui control când se derulează operaţii care au ca rezultat producerea de informaţii asupra funcţionării corecte a unei activităţi de formare. prin atribuire . fapt care pare normal din toate punctele de vedere.

evaluarea normativă. este valabilă pentru aproape toate componentele modelului (fac excepţie cunoştinţele teoretice de specialitate). funcţia de diagnosticare a cauzelor care au condus .ur^ determină relaţii de cooperare între conducătorul procesului intructiv-educativ şi subiecţi.2.J3s: tip de eva.2.. după pedagogul Ion T. exprimate prin note sau calificative.3.2. b. :. Tipologia evaluării se poate analiza după mai multe criterii. După nivelul de raportare a subiectului faţă de obiectivele propuse rezultă: d.:'. se realizează prin verificări parţiale. care să aibă menirea de a stabili nivelul cunoştinţelor teoretice de specialitate ale fiecărui subiect.:: ci:np desc. d. dintre care menţionăm doar pe următoarele: a.. la sfârşitul unei activităţi. Radu şi după alţi specialişti. care predomină în educaţie fizică şi sport. Evaluarea continuă sau formativă se face prin verificări sistematice pe parcursul programului de instruire şi de educaţie. Ea are Ioc prin verificarea tuturor subiecţilor şi a întregii materii predate până la /:.^. funcţia de prognosticare asupra evoluţiei viitoare a grupului de subiecţi.în educaţie fizică şi sport se realizează prin concurs sau competiţie regulamentară). încheiate cu aprecieri de tip bilanţ asupra rezultatelor. trei elemente componente sau trei faze. c. în unitate şi contradicţie dialectică. Cele două forme de evaluare trebuie folosite prin îmbinare şi complementare. frecvent. a. evaluarea parţială. După calitatea informaţiei: a. în educaţie fizică şi sport ar trebuie să existe atât verificarea orală. inclusiv pentru dezvoltarea fizică..4.n.verificare orală. d.2. funcţia de constatare a rezultatelor şi de clasificare a subiecţilor.^ sarîcţionănior apreciativ? viitoare. în perspectiva subiectului şi în perspectiva conducătorului procesului instructiv-educativ. trei etape. După dimensiunea temporală: b. In ea se apreciază rezultatele prin compararea lor cu scopurile generale ale activităţii respective. Acest tip de evaluare operează prin verificări sondaj în rândul subiecţilor. De regulă. Verificarea practică. evaluare intermediară. pentru a şti ce au făcut şi ce au de realizat. Verificarea Verificarea este procesul sau actul prin care subiectul execută o probă.. b. b. . Evaluarea cumulativă.. evaluarea globală (n. c. care permite compararea "performanţei" unui subiect cu cele ale altora din acelaşi grup. Prin coroborarea celor două criterii anterioare rezultă ca tipologie: c.6. .:. evaluarea presupune. nu numai în cel destinat practicării exerciţiilor fizice. Ea generează.2. evaluare iniţială. iar evaluarea continuă (formativă) se face în scopul ameliorării activităţii. c.l.l. Evaluarea cumulativă sau sumativă exercită.ni &e.i.. evaluarea criterială. aprecierea. care poate avea natură diferită. evaluarea continuă (formativă). funcţia pedagogică.verificare scrisă.l. evaluarea cumulativă (sumativă) se referă la efectuare unor judecăţi definitive. însoţită şi de sugestii privind deciziile necesare pentru a optimiza procesul intructiv-educativ. în principal. După cercetătorul France Fontaine. evaluarea criterială o precede pe cea formativă. c. notarea sau acordarea de calificative. c. 1. XVII. . a. c. Conţinutul evaluării în orice proces instructiv-educativ. evaluare finală. . c. ceea ce determină mai multe tipuri de verificare: . trei secvenţe etc: a.5. adică o evaluare secvenţială a fiecărei componente a modelului activităţii respective.. funcţia de decizie asupra poziţiei sau integrării unui subiect într-o ierarhie sau într-o formă sau într-un nivel al pregătirii sale. Prin verificarea practică se urmăreşte identificarea capacităţii de apli187 186 . b.. atitudini de nelinişte şi stres la subiecţi.verificare practică. care se realizează prin stabilirea nivelului la care se situează subiectul faţă de obiective.. cultivând simultan capacitatea de evaluare şi autoevaluare la nivelul subiecţilor.iţia'T şco:ară şi universitară). verificarea.. evaluarea cumulativă (sumativă). cât şi cea scrisă..i> . pe secvenţe mai mici.3.eventual la o eficienţă necorespunzătoare a acţiunilor instructiv-educative.

Atunci când probele de verificare sunt măsurabile. pe unii subiecţi neîncrezători în forţele lor. se subliniază că aprecierea este "act psihopedagogie de determinare prin note. Sferă mai largă de cuprindere are verificarea. Este vorba de acea verificare care se dă . aşa cum consideră unii autori ai unor publicaţii tematice specifice.pe bază de probe practice sau scrise. de relaţia democratică conducător . unele probe practice sunt însoţite de anumite norme sau baremuri. Este a doua fază a evaluării din punct de vedere cronologic/temporal. Ce este testarea în raport cu verificarea şi măsurarea? întrebarea este firească fiindcă se consideră . calificative. sau invers. mai ales de tehnică sau tactică de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice. de natura probei la care este verificat subiectul. care exprimă scala valorică de efectuare a probelor respective. Cu cât competenţa profesională este mai bună. La unele probe rezultatele obţinute de subiecţi se pot măsura. ca rezultate.ca test -"secvenţa" din SUVA şi din SUVAD.este conştient de capacitatea sa. Aprecierea se face fie prin folosirea unor expresii verbale (foarte bine. de exemplu. puncte. Mai mult. cu atât sunt mai reduse aspectele subiective ale aprecierii. standardjzate cel puţin pe plan naţional (multe sunt standardizate pe plan internaţional!) Aceste probe standardizate se numesc teste (exemple: testul Cooper. reuşite sau nereuşite. fără măsură. • buna dispoziţie a conducătorului procesului instructiv-educativ. dacă nu există norme sau baremuri. • influenţe provenite de la familia subiectului. cu rol de feed-back pentru orice exersare a subiecţilor. Cu alte cuvinte. • eventualele influenţe nefaste ale altor specialişti implicaţi în activitatea respectivă. care s-a adresat calităţilor motrice). având rol dinamizator numai dacă va fi folosită permanent.cu repercursiuni negative asupra psihicului subiectului. unele testări se fac doar în scop de cercetare ştiinţifică. Obiectivitatea aprecierii în educaţie fizică şi sport este facilitată de tactul pedagogic. ţipete. corectă." 188 Aprecierea este condiţionată. bună pregătire şi pe parcursul studenţiei. ci doar observabile (ca la execuţiile tehnice şi tactice). De asemenea. In esenţă. Consecinţele pot fi considerate grave. a personalităţii sale în devenire. deci dependentă. a rezultatelor instructiv-educative obţinute de un elev la un obiect de studiu. continuă. ea constă în reflectarea realităţii execuţiei subiectului în conştiinţa celui care face aprecierea şi emiterea unor judecăţi de valoare. se verifică probele şi nu normele! La alte probe practice. ar fi următoarele: • graba cu care conducătorul procesului instructiv-educativ ia decizia privind notarea.şi la educaţia fizică şi sportivă şcolară . mai ales în prezent şi în perspectiva imediată. verbal sau scris. leneşi sau timizi. după Pelaghia Popescu.că testarea este sinonimă cu verificarea. se fac doar verificări. aprecierea poate avea mai multe sau mai puţine aspecte de subiectivism. la educaţia fizică şi sportivă şcolară. neconvingător etc). subiectul. testul Pierron-Toulouse etc. In "Dicţionarul de pedagogie". alarme etc. verificarea se face prin măsurare! (cum este. o cunoaştere perfectă a modelului de educaţie fizică şi sportivă şcolară etc. Ceea ce este important în plan educativ este evantaiul de consecinţe de ordin moral ale subiectivismului în apreciere. aprecierea solicită doar efort de scalare a rezultatelor). testul Ruffier. aprecierea presupune efort mic din partea "examinatorului" (mai ales dacă există norme sau baremuri. Prin autoapreciere obiectivă. • poluări de natură diferită (zgomote. înclinarea balanţei aprecierii spre subiectivism cu bună ştiinţă şi rea voinţă reprezintă o abatere de la normele morale a celui care conduce procesul instructiv-educativ.în mod curent . de disponibilităţile sale psihice sau fizice. In trecutul apropiat se făceau şi testări pentru evaluarea elevilor.) Autoaprecierea presupune focalizarea atenţiei asupra propriilor prestaţii/ execuţii. Cauzele sau motivele care determină abateri de la o apreciere obiectivă. bine. Răspunsul corect este şi el firesc! Testarea este o variantă de verificare.subiecţi etc. • starea de nervozitate a conducătorului procesului instructiv-educativ. când rezultatele sunt măsurabile. pe plan naţional a existat . clasificări etc. Uneori. rezultatele execuţiei subiecţilor nu pot fi măsurate. Când rezultatele nu sunt măsurabile. Acum. bune sau rele. aprecierea nu "acoperă" acrul de evaluare. lipsită de subiectivism. Chiar dacă mai este numită şi "evaluare propriu-zisâ". rău. o abatere de la deontologia profesiunii sale. care ajută orice ştiinţă pentru aşi exprima obiectiv categoriile proprii. b Aprecierea. Este vorba de aprecierea curentă. Natura probelor practice este diferită. testul Praga. formată în timp. imprevizibile şi -în general . Deci. din 1979. aprecierea este obiectivă. • tendinţa conducătorului de a încuraja. Deci. Aprecierea verbală este destul de frecvent folosită. fie prin folosirea unor simboluri numite note. verificarea nu este identică cu măsurarea. verificarea nivelului de dezvoltare fizică prin măsurarea indicilor somatici şi funcţionali). apărând această operaţie "măsurarea".care a ceea ce se dobândeşte sau se dezvoltă în procesul instructiv-educativ şi în activitatea independentă de practicare a exerciţiilor fizice. cauze sau motive tipice. adevărată. subiecţii se compară unii cu alţii în privinţa 189 . Aceasta presupune şi experienţă didactică. De aceea.

ca "efect" al reformei. dacă justificarea este înţeleasă ce subiect. Notarea sau acordarea de'calificative Este ultima fază a evaluării. suficient şi insuficient).în mod curent şi permanent . Prin autoapreciere. exact. Ea depinde de contextul didactico-motric şi de cel socio-afectiv. de mare importanţă este formarea la subiecţi a capacităţii de autoapreciere obiectivă şi de apreciere . fluenţei şi preciziei.ţolegi de ' grup. . Notele constituie un limbaj.pe cât posibil .. finală. notarea . dacă îi poate oferi acestuia direcţia cea mai sigură de evokiţie ulterioară pe plan profesional.funcţia de catalizator al unui nivel optim pentru aspiraţiile subiectului. posibilităţilor combinatorii etc. Autoaprecierea subiecţilor se manifesta spontan şi dirijat. . pe fondul unei civilizaţii avansate. să compare autoaprecierile cu aprecierile conducătorului procesului instructiv-educativ. dre-msdicaiă etc. nivelul de însuşire de către subiecţi a componentelor şi subcomponentelor modelului de educaţie fizică şi sport.faptul că prin notă trebuie să fie determinată la subiect o atitudine activă. să o justifice. De aceea. nota îndeplineşte următoarele funcţii: ..-:3 să facă couâucâtv.funcţia de reglare a procesului de învăţare. Elevul care. deci să râspunu^ la o altă întrebare: de ce nota este atât? Valorile mici ale notei.poate fi: iniţială. Nota îndeplineşte această funcţie numai dacă ierarhizează valoric subiectul. foarte bine. Deci. având rol dinamizator pentru unele cazuri. Ea se materializează prirt acordarea de note sau . părinţi. care decurge din celelalte doua funcţii anterioare. prin acordarea de puncte în plus. episodică. . insuficient etc. Prin valoarea notei. profesori etc).. cum a funcţionat "emisia". şi autocontrol. c. bine.:■.funcţia terapeutică.poaie aborda cu probabilitate foarte mare de reuşită . domeniul pe care îl poate "ataca" îl poate aborda cu sorţi siguri de reuşită. Subiecţii trebuie incitaţi. 1 \ unităţile de învăţământ totul se raportează la prevederile programei de specialitate. O particularitate distinctivă a dezvoltării la subiecţi a priceperii de a se autocontrola este creşterea independenţei lor în acţiune. prin notă trebuie să se răspundă corect Ia întrebările: cât a acumulat. • Funcţia educativă. corecte.. între altele.funcţia de informare (pentru subiecţi. foarte rău. provocaţi etc. . datorită interiorizării aprecieri. a însurit. continuă (sau <■:■■"?-■■■'■"' . rău.să fie înţelese şi respectate în unitatea şi interdependenţa lor: • Funcţia didactică.■ . în majoritatea cazurilor) pei. inexact. conştientă. motiveze faţă de subiect valoarea notei.în esenţă . Se afirmă că această fază este rezultatul unităţii dialectice dintre primele două faze: verificarea şi aprecierea. ■ "•■?. care subliniază necesitatea ca prin note să fie surprins mecanismul intern al procesului de instnjire. care subliniază . această funcţie a notei? Răspunsul este clar: el trebuie întota<„. Autoaprecierea înseamnă.volumului exersării. trebuie să fie reperul principal al ameliorării sau optimizării procesului de instruire. "recepţionat" subiectul?. mai ales educaţi:. considerate .: predarea? Evident că totul trebuie să se raporteze la obiectivele specifice fie instruire pentru fiecare subsistem al educaţiei fizice şi sportului. adult etc. un fel de comunicare între conducătorul procesului instructiv-educativ şi beneficiarul acestui proces (elev. student.implicaţi (sau posibil a fi implicaţi!) în evaluare: conducător/profesor subiect . suficient.şi la educaţie fizică şi sport . Ce treo-. ci. Sa consideră că această funcţie educativă se situează la nivelul optim în situaţiile în care valoarea notei coincide pentru cei trei factori.) Din perspectiva temporală.calificative (excelent.funcţia patogenă. trebuie avute în vedere cele trei funcţii principale ale acestora şi . După autorul român Vasile Pavelcu. primeşte note de 10 numai la educaţie fizică . :°!2ică şi sport.. Nota. Dirijarea contribuie la dezvoltarea proceselor de autocunoaştere şi la conştientizarea învăţării motrice sau a îmbunătăţirii calităţilor motrice.de calificative: bine. trebuie să declanşeze o participare activă şi conştientă a acestuia la activităţile care urmează. intermediară.în principiu . militar. adică cum a fost realizat. în lucrarea de referinţă "Principii de docimologie".învăţământul superior cu profilul respectiv. rapidităţii.funcţia educativă..mai ales în liceu .obiective. la nivelul învăţământului primar din România nu se mai acordă note. fiindcă induce stres şi disconfort psihic la subiecţi. mai ales în cazurile de insucces. pozitivă faţă de educaţia fizică şi sportivă. care se consemnează în catalog şi în foaia matricolă! Când se acordă note. tiv-educativ (profesorul. Mai nou. la ce nivel calitativ se situează cele însuşite?. subiectul "corect" întreprinde un efort de plasare a "meritului" personal pe scara valorică a grupului din care face parte. tot din punct de vedere temporal şi nu al importanţei. • Funcţia sociala. Şi aceasta aproape în toată ontogeneza.tot obiectivă: a execuţiilor realizate de colegii de grup. . de exempu. prin valoarea sa.

l. La educaţia fizică şi sportivă. a. a. Metoda aprecierii verbale. concretizată prin frecvenţa la lecţii. Nu există criteriu ară importanţă şi nici unul cel mai important! XVII. însuşite de subiect. adică "capacitatea de generalizare".mai corect .a colegilor absenţi de la lecţii sau alte activităţi specifice. conducerea recreaţiei organizate pentru elevii din clasele I-IV. aplicat începând cu anul de învăţământ 1999-2000. privind practi carea exerciţiilor fizice. d. adică rezultatul la probele de control măsura bile. responsabilă) cu aducerea unor materiale din vestiar sau magazie. Capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice de către subiect. în acest caz şi numai în acesta.) b. responsabil(ă) cu prezentarea .prin cuvinte . e. dar necesară şi pentru restul educaţiei fizice şi sportive şcolare).în scris .prevăzute. Metodele de evaluare Aceste metode corespund criteriilor prezentate imediat anterior. Atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică şi sport. Care este cel mai important criteriu? Răspunsul nu poate fi decât unul sin-.8.7. Măsurarea (care. a. Trecerea unor probe de motricitate. dar cel mai important este să ştim să-1 interpretăm şi să-1 respec tăm.XVII. b. Performanţa motrică. modul de îndeplinire a unor sarcini organizatorice etc.2.6. i Nivelul de dezvoltare fizică a subiectului. Metode de apreciere şi notare sau acordare de calificative: b. mai ales. In funcţie de fazele actului de evaluare. unor întreceri. Cantitatea şi.4. arbitrarea. atitudini comportamentale pe ansamblu şi in situaţii deosebite etc. indiferent de subsistemele specifice.'în funcţie şi de opţiu nile profesorului şi elevilor privind probele.4. Executarea de către elevi a unor deprinderi şi priceperi motrice în condiţii analoage (asemănătoare) probei. dar nu rebuie confundate cu acestea. participarea Ia acţiunile competiţional-sportive. aceste criterii . înlocuieşte verificarea sau . Cine face apreciere. care se constituie în sistem şi ar trebui respectate tot în sistem: Criteriile decurg din obiectivele procesului care se evaluează. lider. doar la clasele cu profil de educaţie fizică şi sport. îndeplinirea de către elevi a unor sarcini speciale de natură organizatorică sau metodico-didactică: conducerea unor verigi din lecţie. g. rarnurei sau activităţii respective. a. Progresul realizat de subiect. Deci. conducerea gimnasticii zilnice. Metode de verificare: a. conform principiului autonomiei. c. Observarea curentă a elevilor şi înregistrarea datelor observaţiei (reacţia la efort.5.ur: toate sunt importante în unitatea şi interdependenţa lor. trecerea probelor de motricitate prevăzute în "'Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina Educaţie Fizică şi Sport".3. stabilite de fiecare profesor pen tru orele de educaţie fizică din Curriculum-ul la decizia şcolii şi pentru orele extracurriculare. Criteriile de evaluare Evaluarea se realizează pe baza unor criterii. ansamblare etc.valoarea aprecierii respective nu pro- 193 . h. Executarea de către elevi a unor deprinderi şi priceperi motrice în condiţii concrete de concurs (desfăşurat conform regulamentului oficial). • a. Capacitatea subiectului de restructurare. Dificultatea constă în aceea că progresul este întotdeauna mai mare la cei cu nivel iniţial mai mic şi este mai mic la cei cu nivel iniţial mai mare. Capacitatea subiectului de a aplica în practică elementele însuşite. Este o formulă de calcul al acestui pro gres. f.3. a ele mentelor însuşite. pentru eduaţia fizică şi sportivi şcolară metodele se clasifică în două principale categorii: ' 192 a. atunci când se împarte clasa pe grupe de lu^ru etc. dar nu exprimă .l.se suprapune verificării) unor indici de dezvoltare fizică (atunci când nu se face control medical autentic şi se respectă criteriul dezvoltării fizice în evaluarea randamentului elevilor la educaţia fizică şi sportivă şcolară!) a. nu ne putem ghida exclusiv după mărimea cifrică sau calitativă a ratei de progres. inclusiv a unor jocuri sportive bilaterale. Trecerea unor probe de cunoştinţe teoretice de specialitate (prezen tă în etapa actuală. Nivelul cunoştinţelor teoretice. atunci când aprecierea este însoţită -permanent .mai importante . calitatea elementelor însuşite în raport cu prevederile programei de specialitate (pentru subsistemele educaţiei fizice şi sportului care au o asemenea programă). a.de acordarea unor calificative.sunt următoarele: a.

insuficient etc. foarte bine. numai că acesta nu a fost SUVA.cedează bine din punct de vedere metodic.2.2. mai precis scrise. XVII.permite opţiunile profesorului şi ale elevilor pentru alegerea unor probe sau cupluri de probe.odată cu aplicarea noului "Sistem". chiar dacă se face precizarea (la "Metodologia de aplicare a sistemului de evaluare") că "pentru 195 . prevăzut -este adevărat . toţi din Bucureşti.logic .5. ca şi în alte ocazii anterioare.2. ca .2. Această metodă. Şi dacă "Sistemul" nu este unitar. ' O primă observaţie este că acest nou "Sistem" apărut la "comanda" Reformei care acţionează după principiul că totul trebuie schimbat şi "aliniat" la ceea ce fac occidentalii (chiar dacă nu este bine!). nu mai este unitar.de fapt . Metoda de apreciere. Elevul. s-a realizat fără a fi consultată (pentru prima dată în istoria domeniului!). Cel puţin unele dintre condiţii nu pot fi îndeplinite.2. că el nu poate fi nici "Naţional"! Ideile principale de opţiune. prin intermediul acestei publicaţii. b.este valabil numai pentru educaţia fizică cuprinsă în trunchiul comun curricular. zonal sau chiar local. . Metoda aprecierii. în majoritatea cazurilor. mi se pare după unele criterii de logică elemen tară. 6226 din 1986. notării sau acordării de calificative prin comparaţia rezultatelor obţinute doar la nivelul unei clase de elevi. notării sau acordării de calificative pe . b. ba chiar sunt "nobile". metodă numită şi relativă. la care se adaugă şi unele aspecte neştiinţifice pe care le implică.2. Nu se produce feed-back-ul. când se acordă şi note sau calificative.de. calculat în funcţie de valoarea performanţială iniţială şi finală. Metoda aprecierii.vechiul "Sistem". care se trec în catalog: b.2. Această acţiune extrem de'importantă. nu ştie dacă a executat bine. notare sau acordare de calificative pe baza nivelului de execuţie tehnică sau tactică a unor deprinderi şi priceperi motrice în condiţii de exersare parţială sau globală (inclusiv joc sportiv bilateral). Se abrogă . îndrăznesc să adresez. din moment ce grupul respectiv de autori nu a ajuns încă la faza înţelegerii deosebirilor între calităţile motrice şi unele deprinderi sau priceperi motrice (mai ales.1. să fie pe deplin ştiinţific.şi elaborarea programei de specialitate. se poate aplica în cazul efectuării de către elevi a unor probe pentru calităţile motrice. între "viteză" şi "alergarea de viteză din atletism" sau între "rezistenţă" şi "alergarea de rezistenţă din atletism". SUVA a fost instituit în 1973. Metoda de apreciere.3. Metode de apreciere şi notare sau acordare de calificative nonverbale. notare sau acordare de calificative în funcţie de modul în care elevii îndeplinesc unele sarcini speciale de natură organizatorică sau metodico-didacticâ. ci SUVAD.5. cum se zice în "Nota de prezentare".logic . satisfăcător. este luat în calcul doar indicele de progres. nu cunoaşte nivelul execuţiei sale. cu următoarele condiţii: noul "Sistem"'trebuie să fie clar. mai ales la învăţământul primar (unde introducerea probelor pentru unele deprinderi sportive elementare nu se justifică în condiţiile predării educaţiei fizice de către învăţător sau învăţătoare). Ea este foarte bună pentru şcolile în care nu există decât câte o clasă de elevi la acelaşi nivel de vârstă şi pregătire. numită şi absolută. b. Metoda de apreciere. coordonaţi de inspectorul 194 general de profil din MEN. cel puţin din două motive: . instituţie cu rol primordial în formarea cadrelor de specialitate pentru învăţământul românesc. b. descentralizare şi autonomie nu sunt rele.baza unor norme sau baremuri cuprinse în anumite tabele valabile pe plan naţional. să fie bine ^sistematizat nu numai pe orizontală. profesorilor-autori doar o întrebare: "de ce şi când alergarea pe 50 m cu start de sus şi alergarea pe 600 m sunt probe ale atletismului?")' O a doua observaţie se referă la abrogarea care rezultă . b. Profesorul "aşează" în ordine rezultatele elevilor din clasa respectivă şi face scalarea acestora pe intervale corespunzătoare notelor. notare sau acordare de calificative pe baza progresului individual. Deci. Sistemul National de Evaluare Elaborarea noului "Sistem Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina ducaţie Fizică şi Sport" a aparţinut exclusiv unui grup de patru profesori de ducaţie fizică cu gradul didactic I. potrivit conceptelor de descentralizare şi autonomie. prin alte Instrucţiuni! A treia observaţie se referă la conţinutul propriu-zis al noului "Sistem".4. Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Instrucţiunile nr. Consecinţă a acestei premeditate lipse de colaborare este caracterul deosebit de "stufos" al noului "Sistem" la care ne referim. Este metoda care depinde aproape exclusiv de competenţa profesională a cadrului didactic evaluator. Acesta este exagerat. dar şi din punct de vedere educativ. ci şi pe verticală. să fie total accesibilca terminologie. .

în sensul stabilirii probelor pentru care optează fiecare elev.neexistenţa scalarii valorice unitare la probele pentru calităţile motrice (se prevede doar valoarea pentru nota 5) conduce la aceleaşi imposibilităţi menţionate anterior.prevederea numărului de 'ncercări pentru cele două probe de aruncare. Mariana. . Mircea. 12. deoarece probele de control nu sunt aceleaşi (mai ales la liceu. 1986 197 10. Cluj-Napoca.volumul foarte mare de muncă al fiecărui cadru didactic. 196 . Educaţia la timpul viitor. Bucureşti. Bucureşti. care face predarea şi evaluarea. 11. Metodica educaţiei fizice şcolare (Voi. Casa de editură Petru Maior. 1993 CÂRSTEA. Problematica psihomotricităţii.impasibilitatea aprecierii progresului de la o clasă la alta. Psihologia educaţiei fizice. ~ Metodologia trecerii probelor este corectă şi completă (cu unele mici şi lesemnficative excepţii. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. aşa cum am mai făcut-o indi rect. Editura Universul. de aici rezultă şi imposibilitatea de a compara potenţialul motric al populaţiei şcolare din România cu cel al populaţiei şcolare din alte ţâri. Cornelia. fără nimic la concret (lăsându-se totul la dis poziţia fiecărui cadru didactic). Gheorghe. Mihai. 1997 CÂRSTEA. Editura Universul. 1997 CÂRSTEA. Bucureşti. 7. 1994 FIREA. Tratarea diferenţială în educaţie fizică. Editura Dacia. nu se recomandă a fi prezentat în acest manual. Bucureşti. multe dezavantaje. ANEFS. 13. Miron. HORGHIDAN. 4. Educaţia fizică . Ioan. Gheorghe. 1974 EPURAN. pe ciclurile de învăţământ. Programarea şi planificare în educaţia fizică şi sportivă şcolară. doar numărul exagerat de mare de probe peBtru calitatea motrică forţă . Cultura fizică -fenomen social. Lecţia între proiect şi realizare. Editura Sport-Turism. cu variaţie de la un an şcolar la altul. Se poate consemna. 1999. 1984 Editura Tritonic. 14. CEFS. 8. I). Metode de învăţământ. 1998 HERIVAN. Editura Stadion. Bucureşti. Bucureşti. printre care consemnez: .la ţintă în învăţământul primar).de exemplu . 3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. . HORGHIDAN. ■ 6. dar şi la gimnaziu prin prisma opţiunilor elevilor). Valentina. 1998 IONESCU. DEMETER. Valentina. BOTA.teoria şi bazele metodicii. Fiziologia educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti.şi precizarea numai a cadrului general pentru probele din gimlastică şi din jocurile sportive." Se ivesc. 5. cum este . desigur.fiecare capacitate/competenţă sistemul prevede 2-3 variante de instrumente de evaluare (probe) din care elevul poate opta pentru una dintre ele. respec-:ându-se doar numărul de note sau calificative pentru fiecare semestru. Andrei. Bucureşti. •\ici se încadrează şi excepţionala prevedere de a fi lăsată la dispoziţia fiecărui profesor programarea acestor probe pe parcursul anului de învăţământ. ANEFS. GEORGESCU. Gheorghe. 2. MTS. Editura Didactică şi Pedagogică. Elena. ANEFS. 1982 MAROLICARU. Editura Didactică şi Pedagogică. Florian. 9. 'Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. pe verticala sistemului nostru de învăţământ. Gheorghe. 1994 CERGHIT. Educaţia fizică -fundamente teoretice şi metodice. Bucureşti. Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare. 1993 CÂRSTEA.în nod deosebit . 1976 . Bucureşti. Conţinutul noului "Sistem".

şi colab.45. Bucureşti.61 / 222.55 EDITURA Z 2000 Bd. 1974 Lucrările se vor solicita prin ramburs poştal la următoarele adrese: DANIEL STOENESCU Căsuţa poştală 23. Alexandru.: 068-142. Bucureşti. cadre didactice) că lucrările sale se bucură de multă apreciere până în cele mai îndepărtate. Teoria educaţiei fizice . cod 77350. Editura Spiru Haret. 163.265 S. Bucureşti Telefon: 223. ap. Sportul . cărţile editurii AN-DA. 198 199 .46 / 223. Leon. 8/1968 TEODORESCU. prin reţelele lor de difuzare. 5/1989 Terminologia educaţiei fizice şi sportului. 19. bl.32. Bucureşti. utile în pregătirea examenelor de capacitate sau bacalaureat.15. Teodor. Editura Sport Turism.59. şcolare. sectorl. Editura Sport-Turism. Metodica educaţiei fizice 16. 82.colţuri ale ţării. cărţile editurii AN-DA. Oficiul Poştal 58 Bucureşti. Ion.3. 1980 NECULAU.42. 1994 ŞICLOVAN. Adrian. • Editurile AN-DA şi Z 2000 îşi anunţă cititorii (elevi.620.10. Iaşi. 20. sector 6 Telefon: 01-746.91 sau 01-778.fi sportului. MOGOŞ. 20. tel.306 Se acordă rabaturi substanţiale în raport cu mărimea comenzilor. Editurile AN-DA şi Z 2000 vă asigură că vor ieşi în întâmpinarea dorinţelor şi cerinţelor dumneavoatră. 1979 TEODORESCU..42. o dovadă elocventă în acest sens o constituie numeroasele telefoane primite zilnic din partea celor care le folosesc cu succes în procesul de pregătire.26. Editura Stadion. adulţi. pot fi găsite la librăria UNIVERSITAS (Piaţa Sfatului).76 • Editurile ALL sunt autorizate să difuzeze. studenţi. COZMA. 17. Gheorghe.C. ELCOTEST telefon 01-337. Nicolae Titulescu nr. Leon. STAND 2001 telefon 01-223. se. • în Braşov.60 S.24 / 093. în: Revista Educaţie Fizică şi Sport nr. Publicând cărţi de strictă actualitate.integrator al educaţiei fizice ui cadrul ştiinţei sportului? în: Revista Educaţie Fizică şi Sport nr. 18. Psihopedagogie. MITRA.C. Contribuţii la îmbunătăţirea conceptului de educaţie fizică şcolară din ţara noastră.