I.

ARHITECTURA ECOLOGICA
Un prim semnal de alarma in ceea ce priveste ecologia a fost criza energetica de la inceputul anilor '70. O mare problema a secolului al XXI-lea o reprezinta incalzirea globala si, implicit, toate efectele acesteia asupra mediului. Creterea temperaturii in oceanul planetar implica inceperea unui proces de topire a ghetarilor, deci si cresterea volumului de apa intr-o masura considerabila. De asemenea se remarca o schimbare pronuntata a climei, fluctuatii mari intre perioade de inundatii si seceta, furtuni, uragane, etc. Prezervarea zonelor plantate reprezinta una dintre posibilitatile de inere sub control a cantitatii excesive de dioxid de carbon. In acest context, si in domeniul arhitecturii s-a ridicat problema realizarii unor constructii care sa ajute miscarea egologica, luand astfel nastere termeni precum 'eco-arhitectura', 'arhitectura verde' sau 'arhitectura sustenabila'. Arhitectura verde presupune, in principiu, realizarea unor cladiri care sa aiba efecte minime asupra mediului, prezentand caracteristici precum un bun sistem de ventilare, care sa asigure o incalzire si/sau racire eficienta, o iluminare naturala cat mai buna, pentru a reduce consumul de energie electrica, solutii alternative de producere a energiei electrice, precum energia solara, sau eoliana, precum si utilizarea de materiale ecologice, al caror proces de productie nu presupune poluarea sau consumarea in cantitate excesiva a energiei. In concluzie, arhitectura verde exprim un mod de trai al cldirii din resurse regenerabile asemeni plantelor care se hranesc din energia existent pe pmnt.

II. PATOLOGIA CLADIRILOR

In Dictionarul Explicativ al limbii romane, termenul 'patologie' este definit ca fiind 'ramura a medicinei care studiaza cauzele i simptomele bolilor'. Traspusa in domeniul arhitecturii, definitia patologiei cladirilor, conform Asociatiei Expertilor Europeni in Cladiri si Constructii - AEEBC -, urmareste trei directii principale de studiu: 1. Identificarea, investigarea si diagnosticarea defectelor in cladirile existente; 2. Prognoza defectelor diagnosticate si recomandari privind cele mai bune actiuni cu privire la remedierea acestora, la viitorul cladirii in raport cu resursele existente ce pot fi alocate; 3. Proiectarea, implementarea si supravegherea programelor de remediere, precum si monitorizarea si evaluarea lucrarilor de remediere in privinta performantelor functionale, tehnice si economice. Astfel, patologia cladirilor este o actione interdisciplinara care urmareste comportarea in timp si defectiunile componentelor unei cladiri, tratarea sistematica a defectelor, dar si a cauzelor lor in legtura cu mediul inconjurator, ocupanti sau continut. Deteriorarea oricarui material este un proces natural prin care acesta se transforma in asa fel incat noua forma sa fie n echilibru cu factorii de mediu. Materialele de constructie nu fac exceptie de la aceasta regula, degradarea lor in timp ducand la schimbarea uneori radicala a caracteristicilor lor si implicit la colapsul constructiilor care le utilizeaza. Determinarea cauzelor si modului de deteriorare a materialelor este necesara, dar nu suficienta in patologia unei cldiri. Chiar fara ca materialele sa se degradeze, cladirea poate suferi avarii structurale datorate mediului interior sau exterior. Printre factorii care pot duce la deterioarea unei cladirii, se pot enumera cei de natura meteorologica, precum variatiile termice sau higroscopice, cele de natura biologica, precum actiunile fungice, dar si cele de natura constructiva, precum punerea incorecta in opera a materialelor, tasare diferentiata sau fundatii inadecvate. DIAGNOSTICAREA PATOLOGICA Diagnosticarea patologica urmareste, in principiu, urmatoarele lucruri: 1. 2. 3. 4. Interactiunea dintre stratul suport si finisaj; Stabilirea proceselor de degradare; Variatiile propietatilor fizico-chimice suferite in timp de materialele de restaurat si cele ale produselor pentru restaurare; Evaluarea 'per ansamblu' a suprafetelor de arhitectura. Analizele si studiile fizico-chimice stabilesc: 1. 2. 3. 4. Compozitia suprafetei studiate, fie ea tencuiala, mortar sau pictura murala etc.; Tehnologia utilizata (cu eventuala identificare a uneltelor); Conditiile de lucru in care a fost executata lucrarea; Accidentele survenite in timp.

In concluzie, patologia cladirilor, atat ca termen, cat si ca concept, este din ce in ce mai des utilizata, in incercarea de a realiza materiale noi, similare din punct de vedere al proprietatilor fizico-chimice, cu cele in situ, insa acest lucru nu este mereu posibil datorita alterarii fizico-chimice a materialelor de constructie in procesul de fabricare.

EXEMPLU DE DIAGNOSTICARE PATOLOGICA (sursa planse: Proiect de Restaurare, anul V, Cinema Capitol)

III. CONTROLUL SOLAR SI LUMINA NATURALA

In legatura cu arhitectura ecologica si notiunea de 'cladire pasiva', unul din cei mai importanti factori il reprezinta utilizarea corecta a luminii si energiei solare. In acest sens, o cladire pasiva, care sa actioneze in armonie cu sistemul solar, trebuie sa se raporteze la acesta prin plasament, geometrie si materialele de constructie. O buna alegere a sitului, formei si orientarii cladiri, precum si o buna dispunere a ferestrelor si elementelor structurale duc la absobtia si stocarea eficienta a caldurii, precum si la o buna iluminare a cladirii. In ceea ce priveste orientarea unei cladiri, aceasta trebuie sa aibe in vedere o multitudine de factori, precum clima zonei respective, microclimatul, vanturile dominante ori topografia locului, precum si programul arhitectural care urmeaza a fi construit. Pentru a determina cea mai buna amplasare a cladirii in sit in vederea obtinerii unei iluminari/umbriri optime, in cele mai multe cazuri se recurge la diagrama solara. Diagrama solara ilustreaza schimburile anuale ale soarelui in cardul unei singure diagrame 2D, ajutand la determinarea pozitiei soarelui in orice moment al zilei si al anului, pentru un anumit loc. Diagrama solara se compune din: 1. Unghiurile Azimut-unghiul masurat in plan orizontal, intre planul meridian si planul vertical al razei de soare in pozitia observatorului; 2. Linii de Altitudine- Unghiuri de altitudine sunt reprezentate ca liniile concentrice care se executa de la centrul diagramei spre in afara, din 10 n 10. Un punct de altitudine de la pozitia de referinta este masurat de la planul orizontal n sus. 3. Linii de Date- Linii Data reprezinta calea soarelui pe cer, la o anumita zi a anului. Ele ncep pe partea de est a graficului si se traseaza spre partea de vest. Exista douasprezece linii de date, pentru ziua 1 a fiecarei luni. Primele sase luni sunt prezentate ca linii solide (ianuarie-iunie), n timp ce n ultimele sase luni sunt trasate punctat (iulie-decembrie), pentru a permite o distinctie clara, chiar daca calea de soare este de natura ciclica. 4. Linii de Ora- Linii de ore reprezinta pozitia soarelui, la o ora specificata din zi, pe tot parcursul anului.Ele sunt afisate ca figura-8 linii de stil care intersecteaza liniile data. Punctele de intersectie ntre data si linii de ora ofera pozitia soarelui. Jumatate din fiecare linie ora este afisat ca punctat, pentru a indica faptul ca acest lucru este n timpul din urma sase luni ale anului. Diagrama solara ilustreaza defapt bolta cereasca cu un unghi de cuprindere de 180 de grade, in care cladirile se vad aplatizate. Conform aceluiasi principiu se construieste si masca de umbra. Proiectiile umbrei: - Toate liniile centrale sunt trasate radial direct de la linia orizontului spre exterior in centru - Liniile orizontale la partea de sus sunt defapt usor curbate - Curbura tuturor liniilor orizontale urmeaza liniile de unghi constant al umbrei verticale Prin suprapunerea diagramei solare si a mastii de umbra se poate face verificarea insoririi pe tot parcursul anului. Verificarea insoririi trebuie facuta construind masca de umbra atat pentru elementele constructiei cat si pemtru elementele de anturaj.

Pentru ca o cladire sa fie eficienta din punct de vedere al utilizarii luminii naturale si a energiei solare, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, printre care: sera orinetata catre sud, placarea fatadelor cu panouri fotovoltaice, compartimentari permeabile la vapori. In concluzie, o buna utilizare a energiei solare este unul din factorii primordiali ce trebuie luati in considerare in incercarea de a realiza o cladire pasiva.

BIBLIOGRAFIE:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. InDETAIL - Solar Architecture - Christian Schittich (Ed.), Munchen, 2003 Solar House - Terry Galloway, Oxford, 2004 Daylighting - Derek Phillips, Oxford, 2004 ECOHOUSE - A Design Guide - Sue Roaf, Manuel Fuentes,Stephanie Thomas, Oxford, 2001 Smart Materials and New Technologies - Michelle Addington, Daniel Schodek, Oxford, 2005 Building Pathology - David S. Watt, Cambridge, 1999 The Solar Home - Mark Freeman, USA, 1994 Architectural Design - Green Architecture - vol. 71, nr. 4, iulie 2001, Londra Concepte si tehnici de restaurare - Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, Bucuresti, 2000 Analele Universitatii Spiru Haret - Bucuresti, 2011 Fizica constructiilor-brevier - Opreanu M., 2009

SURSE INTERNET:
www.archlighting.com www.architecture.about.com www.wiki.naturalfrequentcy.com www.aecbytes.com Farmazon Stefan Alexandru Grupa 45A