Subiectul

Epopeea eroi-comica si satirica, scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la 1800, dezvolta o parabola a destinului national, de-a lungul a douasprezece canturi. Tiganii, colectivitate oropsita de destin, pleaca din Flamanda spre Inimoasa, hotarati sa-si 1 faca o noua viata; ei alcatuiesc o armata si se pun in slujba lui Vlad Tepes, care le promite ca-i va lasa sa se aseze in Muntenia (cantul I). Frumoasa Romica este rapita de diavoli, iar Parpangel, logodnicul ei, se rataceste prin padurea de langa Cetatea Neagra, bantuita de zane rele (vantoase si iele), iar in cele din urma, purtat de naluci, ajunge la curtea amagitoare, un han satanic, in care cei intrati devin amnezici (cantul II). Aici, Parpangel canta pentru petrecareti o romanta de dra goste, un cantec de pahar si balada despre Argin si Elena (cantul III). Sfintii intervin si spulbera hanul. Cei amagiti se trezesc intr-o balta puturoasa. Parpangel rataceste prin padurea blestemata, bantuita de aparitii fantomatice (cantul IV). invesmantat in haine turcesti, Vlad Tepes pune la incercare vitejia tiganilor, dar acestia, speriati, fug si se fac de ras (cantul V). in iad, Satana, cazut in melancolie, tine sfat cu supusii, hotarand sa-i ajute pe turci impotriva lui Vlad Tepes (cantul VI). in batalia decisiva, Vlad-voda ii ataca prin surprindere pe turci, iar viteazul Argineanul, un roman, om de credinta si fara teama, se lupta singur cu armata pagana si il infrunta pe sultan. Cand Satana ii ajuta pe turci, arhanghelii coboara din ceruri, iar Sfantul Mihail il invinge si il umileste pe diavol (cantul VII). Tiganii, speriati, incearca sa fuga si, in drumul lor, crezand ca sunt atacati, inchid ochii si se lupta cu o cireada de vite, convinsi ca se confrunta cu turcii. Diavolul, ascuns intr-o manastire, ii ispiteste pe calugari, iar turcii se retrag peste Dunare (cantul VIII). Are loc nunta lui Parpangel cu Romica, iar la ospat, Parpangel povesteste despre fabuloasa lui calatorie in lumea de dincolo. Iadul este un spatiu de jar, cu rauri de foc, in caresunt pedepsiti nemilostivii, lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii, in timp ce raiul este gradina desfatata, in care curg rauri de lapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas, branza si slanina. in pulberea drumurilor zac pietre pretiose si margele (cantul IX). Dupa aceea, tiganii fac sobor pentru a-si hotari forma de guvernare (canturile X, XI). Discutiile degenereaza, intentiile bune esueaza, deoarece nimeni nu accepta opinia celuilalt. Vlad Tepes ia drumul exilului. Epopeea se incheie cu discursul inflacarat al lui Romandor, care indeamna la lupta pentru slobozie.

Desi porneste de la anumite modele, Tiganiada este o opera originala, autentic romaneasca, in primul rand, pentru ca actiunea ei se petrece in Tara Romaneasca pe vremea lui Vld Tepes. Valoarea deosebita a Tiganiadei nu consta numai in prezentarea peripetiilor tiganilor, ci si in maiestria cu care autorul isi construieste personajele, in ideile liuministe pe care le ilustreaza, in verva imaginativa sau in realizarea unui comic savuros. Voidvodul Vlad Tepes este personajul cel mai luminos al operei, prin insusirile sale alese, prin inaltele sale virtuti morale : patriot, curajos si viteaz, lupta pentru libertatea tarii si pentru binele poporului. Este neinduplecat cu dusmanii, categoric in hotararile pe care le ia si demn in fata celor ce atenteaza la libertatea tarii. Desigur ca in opera, fiind o epopee, mai apar si alte numeroase persoanje colective si individuale turcii, sfintii, dracii- toate acestea avand un rol bine determinat in crearea atmosferei caracteristice unei astfel de specii literare amploarea si dinamismul actiunii, tensionarea si derularea unui conflict puternic. In consens cu literatura iluminista, subiectul epopeii se dezvolta in special pe alegorii satirice. De la tema principala, a libertatii, pana la temele secundare, in special cele de circulatie universala, precum coborarea in lumea de dincolo ori ratacirea prin padurea vrajita, Tiganiada sugereaza un mesaj critic la adresa societatii. Povestea tiganilor plecati in lume ca sa-si caute o tara mai buna exprima un ideal iluminist, anume aspiratia spre fericire, asimilata unei lumi scapate de sub rigorile sociale. Astfel, tema principala se contureaza prin ornarea actiunii principale cu numeroase istorii" simbolice (povestea lui Arghin, de pilda), cu evenimente fabuloase (Curtea amagitoare, ratacirea prin padurea blestemata) ori cu structuri simbolice precum utopia (viziu nea asupra raiului), umorul burlesc-grotesc (batalia tiganilor cu cireada de vite), dar si cu idei care exprima gandirea iluminista (despre libertate, despre formele de guvernamant, despre patriotism). Tot de factura iluminista este si satira (iadul), introdusa pentru a sublinia carentele sociale, in primul rand. Organizati dupa meserii, tiganii inainteaza la inceput ca un convoi de temerari aventurieri si se transforma de-a lungul drumului in razboinici infricosati si lasi, in sfatosi petrecareti (la nunta lui Parpangel si a Romicai), in parlamentari ori eroi cu aspiratii nationale. Aceasta metamorfoza a personajului colectiv capata amploare si prin structura labirintica a operei. Atat prin prezentarea faptelor, cat si prin atitudinea personajelor, autorul pune in evidenta unele idei iluministe. Astfel, tiganii incearca sa parcurga drumul spre fericire si spre demnitatea umana, depasindu-si conditia si debarasandu-se de moravurile lor. Dupa modelul epopeii antice, calatoria capata sens initiatic prin coborarea in lumea infernala. intre imaginile create pe simboluri care aglutineaza sugestii sa tirice, infernul are un caracter pronuntat justitiar. Este vorba despre un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii, lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii; autorul insista asupra pedepselo, dar isi indreapta critica spre structurile socie tatii, in consens cu ideea iluminista ca legile si preceptele sociale distrug natura omeneasca. De o rara forta expresiva este si imaginea raiului, prezentata in antiteza cu aceea a iadului, paradisul reprezentand o priectie fabuloasa a imaginatiei eroului-care si-a dorit dintotdeauna o existenta imbelsugata. Vervei imaginative i se adaug verva umoristica, deoarece Ion-Budai-Deleanu se dovedeste si un maestru al comicului, prezent in Tiganiada sub diversle lui forma: sfarsitul neasteptat al unor peripetii, alaturarea unor situatii contrastante, numele de locuri sau de personaje etc. Astfel, comicul de situatie este nelipsit in episoadele precum acela in care porcii salbatici dau navala peste straji, incaierarea tiganilor cu cireada de boi etc. Tiganiada ramane o opera profund originala prin maniera in care este abordat suiectul care sintetizeaza artistic ideile iluministe ale epocii.