LUCRARE DE DIPLOMĂ

AGRESIVITATEA - FORMĂ DE ADAPTARE sI CONTRA-REACŢIE LA FRUSTRARE LA COPIII INSTITUŢIONALIZAŢI DE VÂRSTĂ sCOLARĂ MICĂ

CONSTANTA 2004

"VIAŢA ESTE LUPTA PENTRU MENŢINEREA UNUI ECHILIBRU ÎN PERMANENŢĂ AMENINŢAT". ( BORDET ) CUPRINS
CUPRINS . ................................ 3 INTRODUCERE ..........................5 PARTEA I - ASPECTELE TEORETICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL I: sCOLARUL MIC 1.1. CARACTERIZARE GENERALĂ :

1.1.1 Trasaturi de specificitate ale scolarului mic ....................11 1.1.2 Copilul si familia ......................... 14 1.1.3 Copilul si realitatea sociala ........................ 15

1.2.

MODELELE EDUCATIVE :

1.2.1 Model familial ......................... 16 1.2.3 Comparatie privind modelele educative între Centrul de Plasament si scoala de masa ............ 1.3. 21

RELAŢIA ADAPTARE-FRUSTRARE-AGRESIVITATE 25

1.3.1- Definirea conceptelor si relatia dintre ele .......

CAPITOLUL II : PROBLEMATICA AGRESIVITĂŢII ÎN PSIHOLOGIE, PSIHOPEDAGOGIE sI PSIHOPATOLOGIE 2.1. NORMALITATE sI DEVIANŢĂ ÎN CONDUITA SOCIALĂ : 2.1.1 Definirea conceptelor normalitate, devianta ....... 2.1.2 Profilul personalitatii deviantului .......... 36 34

2.2. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV : 2.2.1 Agresivitatea - prezentare generala . 13513b123n ....... ...... 38 2.2.2Teorii explicative ale functionalitatii agresivitatii ......... 2.3. FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII : 2.3.1 Fenomene-simptom de manifestare .......... 1)Excitabilitatea ................ 2)Impulsivitatea ................ 3)Propulsivitatea .............. 4)Violenta ................. 45 ... 45 45 45 45 45 43

5)Comportamente aberante ..........

2.3.2 Agresivitatea verbala ............ 1) Calomnia ................. 49

49

2) Denigrarea ................ 49 3) Ironia ................... 49 4) Sarcasmul ................ 49 2.4. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI : 1) Ocuparea si apararea unor parti ale spatiului ....... 49 a) teritoriul individual .............. b) distanta individuala ............ 2) Disputarea obiectelor ............... 3) Rivalitatea .................. 50 50 50 49 49 49

4) Agresivitatea explorativa ............. 5) Agresivitatea educativa ............. 6) Concurenta ................... 50

7) Reactia de respingere a anormalului ........ 50 8) Agresivitatea verbala .............. 50

CAPITOLUL III : COMPORTAMENTUL AGRESIV CA FORMĂ DE ADAPTARE sI COMPENSARE A FRUSTRĂRII 3.1. Agresivitatea - comportament de adaptare .......... 3.2. Comportamentul agresiv - forma de contra-reactie la frustrare ....................... 56 52

..... Obiectivele cercetarii .... astfel încât individul poarta pecetea modelelor socioculturale carora el le apartine. în egala masura omul . 66 68 69 71 75 4..prin actiunile.. totodata. 101 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ . Metode si tehnici de cercetare . Dar. ca si cea comunitara sunt într-o masura foarte mare influentate de societate.. Viata individuala... mai mult sau mai putin interiorizate de individ.....PARTEA A-II-A ..... Prin aceste modele.ASPECTELE PRACTICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL IV : METODOLOGIA CERCETĂRII 4... relatii interpersonale si mijloace de trai..... deciziile si conduitele sale ... toate acestea reunite într-un ansamblu unitar.. 4.. 106 INTRODUCERE Societatea asigura individului cadrul dezvoltarii personalitatii sale. el se adapteaza cerintelor societatii. modele de gândire ( mentalitati ) si de comportament.. într-un sistem foarte bine organizat prin care individul devine dependent de cadrul social.. Ipotezele cercetarii ... primul model de cultura si educatie.2........4. În acest sens un rol deosebit revine familiei care reprezinta primul mediu social de contact al copilului si.... Ori..1... astazi a crescut foarte mult ......poate influenta societatea.. CAPITOLUL VI : CONCLUZII sI RECOMANDĂRI ..3.. asa cum societatea prin intermediul sistemului de valori ale modelului socio-cultural contribuie la formarea si mentinerea personalitatii umane în limitele unor tipare specifice.. Organizarea activitatii de cercetare .. 4..... Modelele socio-culturale oferite de societate sunt foarte importante mai ales pentru copiii a caror personalitate este în formare..... CAPITOLUL V : PRELUCRAREA DATELOR CERCETĂRII...........

centre de plasament. al copiilor strazii. primând . ). perioada de referinta pentru dezvoltarea generala. Aceasta este data de înmultirea fara precedent a surselor cu potential generator. pe de o parte. în final.fie ca este vorba de actiuni colective sau individuale preocupa în cel mai înalt grad contemporaneitatea. în general. însotita de caracteristicile specifice vârstei ( dezvoltare psiho-sociala. structuri morale. motivele alegerii temei. . mentalitati. adoptându-se. pierind modelele sociale. agresivitatea ca forma de adaptare. dezvoltare cognitiva. 2) Toate aceste aspecte enumerate anterior determina formarea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului agresiv. se formeaza structuri de comportament. Tot în rândul motivelor as mai putea adauga si interesul si curiozitatea privind modul de manifestare al agresivitatii la copilul de vârsta scolara mica privat de prezenta unei familii si tinut în diverse institutii ( case de copii. totodata. iar pe de alta parte. sensibilizator si declansator al unor trairi disconfortante pentru individ si comunitate. culturale si morale pozitive. Prin urmare. Pe acest fond au loc urmatoarele aspecte : 1) o mare schimbare în perioada scolaritatii mici. În aceste institutii de educatie. iar aceasta reclama asistenta terapeutica si educationala specializata. "seculara" ( numita de Tunner ) a copilului. La nivel social-global exista studii de sociopsihobiologie care estimeaza ca secolul în care traim este saturat în frustrari si agresivitate.cele negative. Cerintele adresate omului. conceptie despre lume si viata. decompensarile emotionale sunt frecvente. Ca atare. ). morala ).ca atare .numarul familiilor dezorganizate. constituind. etc. diferitele tipuri de agresivitate se manifesta pregnant. vis-à-vis de mecanismele sale adaptative se multiplica si solicita consumuri uriase de energie. în viata sociala exista o crestere a agresivitatii. etc. aspectele mai "fragile" din personalitatea copilului sau a familiei de apartenenta în aceste perioade de trecere. Aceasta problema a agresivitatii . de "criza" ( morale. schimbare determinata de asa-numita "perioada de criza".

maladaptative. Astfel. anxietati si agresiuni a perioadei de timp pe care o traim se datoreaza si accelerarii fara precedent a schimbarilor din mediul natural. generate de îmbibarea în frustrari. la comportamente alienate. dupa anul 1990. Oamenii de stiinta constata ca multi cred ca lumea este un loc pentru care merita sa te bati. Ca atare. greve. în consecinta. Ele apar ca o consecinta a perturbarii ordinii obisnuite a lucrurilor si ritmurilor de viata. oamenii. în planul întregii evolutii a fiintei umane. crima. Ele conduc la violenta si agresiune . mai ales. Problemele adaptative. indiferent de vârsta. în cresterea prevalentei starilor de tensiune mintala.Fiecare secol genereaza fricile sale. inadaptative. Ca atare. la dezordini biopsihologice. incest. la sindroame de inadaptare. antisociale si agresive. în care sunt cuprinsi deopotriva adulti si copii. Dar problema este cât de bine putem duce "batalia". cu care ne confruntam în ultimul timp. au condus la schimbarea tiparelor de munca si de comportament. cât de bine ne putem adapta în aceasta lume. despre frustrarile pe care le genereaza si. dar. la denigrarea si dezintegrarea familiei. social la toate nivelurile vietii. Efectele defavorabile ale acestor aspecte se resimt în modificarea echilibrelor socio-adaptative. etc. agresiuni psiho-somatice cu efecte dezadaptative. fenomenele discutate sunt generate de modificarile de mari proportii a echilibrelor de la toate nivelurile vietii si organizarii sociale. fapt ce conduce la o rata crescuta a stress-ului posttraumatic. Capitalismul modern si transformarile moderne. violuri. În consecinta. despre comportamentele de adaptare. la o serie de frustrari. În România. schimbarea tiparelor de viata. Efectele frustrarii asupra adaptarii socio-umane tind sa capete. a climatului ambiental-familial. o forma cu totul particulara în centru si estul Europei. asistam la dezechilibre existential-functionale în plan internsubiectiv si extern-comportamental. se confrunta tot mai mult cu testari si figuri autoritare producatoare de frustrari. Agresiunile cresc în permanenta ca frecventa. fapt ilustrat de atacuri fizice. ceea ce a atras dupa sine insecuritatea si grija zilei de mâine. OSCAR MOORE scria despre bolile contemporaneitatii. în ultimul deceniu. ) se soldeaza cu întreruperea comportamentelor umane individual organizate si cu distrugerea optimismului si sperantei. putem afirma ca nu cunoastem felul societatii în care noi traim. Schimbarile sociale mari ( somaj. Panica morala se ridica la violenta.

În permanenta ne confruntam cu situatii emotionale periculoase. suparare. toate acestea sunt. indiferenta sa afectiva în raport cu celalalt individ ca fiinta omeneasca. acestea afecteaza sistemele emotionale si motivationale ale oamenilor iar ele opereaza semnificativ în cadrul sistemelor de personalitate (MANDLER & WATSON). sub miile ei fatete. de a se bucura sau întrista. vom constata efectele frustrante ale copiilor ca având aceasta provenienta. de a se înfricosa sau nu. De asemenea. definite ca alterare brusca în câmpul fortelor sociale în care exista individul. dezorganizarea. Comportamentul copiilor. Ele sunt date de faptul ca modelul familiei se schimba. oricât de precara ar fi aceasta. la schimbarea comportamentelor sale concrete si a stilului sau de relatie. . un reflex al modurilor de comportare si gândire întâlnit în familie. stilul lor de a reactiona. Daca avem în vedere toate acestea. putem dobândi raspunsuri deosebit de semnificative. lipsa de speranta ( SPIELBERGER ). în primul rând. întreruperea. conducând la violenta. astfel încât se schimba expectatiile lui fata de sine însusi si fata de relatiile sale cu altii. este pretutindeni în raporturile delincventului cu lumea. agresivitate. sentimentul securizarii psiho-afective cu efecte nebanuite la nivelul formarii personalitatii lor este alimentat de familie. în fond. Acest model de realitate evidentiaza un tip de discrepanta care a furnizat modificari cognitive. de a spera sau nu.( DOLLARD ). Cercetând fenomenele în zona mai speciala a delincventei juvenile. probabil. ceea ce duce la schimbarea modelelor de identificare ale copilului. Neputinta. ilustrând. Va întrebati. surescitare. Agresivitatea. Apoi. imaginea de sine este un reflex al imaginii pe care si-o formeaza în grupurile comunitare. acum se poate interveni cu succes în acest sens. de ce raportul scolaritate mica agresivitate ? Va raspund : deoarece scolaritatea mica reprezinta o perioada de modelare si formare a personalitatii adulte.

contra-reactie la frustrare. chiar. sanctionati ori gratificati . Ca urmare. modul de percepere de catre copii a acestora. cea mai mare rata în cazul elevilor. reactiile dascalilor în fata confuziilor sociale . . ceea ce conduce la diminuarea pragului de toleranta la frustrare. familia însasi. Dintre toate categoriile umane. La vârsta scolaritatii mici . iar judecatile valorice ale adultilor de autoritate sunt tot mai divergente. copiii se afla în situatia de neputinta optionala si actionala.îi pune în fata situatiilor frustrante produse fie de faptul ca nu au la îndemâna instrumente si cunostinte necesare rezolvarii de probleme aparute. iar situatiile în care un copil devine "obiect de partaj" nu sunt putine la numar. agresivitatile cunosc. agresivitate ca forma de adaptare si. divorturile cunosc o frecventa uluitoare. modul ei de organizare si modelele oferite de ea creeaza stari frustrante. evaluati. La acestea se adauga statutul social si profesional al familiei. facând ca acesta din urma sa devina tot mai singur si sa caute surse de comunicare afectiva în afara nucleului parental. Ele sunt date de anumite situatii frustrante (de frustrari) datorate de faptul ca : în permanenta ei sunt ierarhizati. fie de calitatea morala a cadrelor didactice.prin însasi natura sa . Timpul petrecut de parinti cu copilul este tot mai scazut. - - Modelele socio-comportamentale pozitive si negative devin tot mai greu de descifrat.care a fost centrata în lucrarea de fata . în prezent. putând dezvolta conduita unui complex de neputinta caracterizat prin lipsa de încredere în fortele proprii. amenintarea pierderii slujbelor. sunt tot mai numeroase. etichetati.În prezent apar familii cu un singur parinte.se însusesc cele mai multe comportamente adaptative. procesul instructiv-educativ .

actiunilor teroriste. Referindu-ne la adaptarea psihologica umana. toate acestea putând fi prevenite prin interventii terapeutice realizate înca de timpuriu. Pe baza experientelor sociale acumulate în aceasta perioada se formeaza : invarianti comportamentali . mai precis. moduri evaluative privind lumea - - repere de identificare personala în plan social. se formeaza înconjuratoare . aceasta a fost analizata biologic sau sociologic. fara a fi suficient accentuate nuantele sale psihologice. patternuri comportamentale persistente în timp si transferabile ulterior în diverse activitati. întrucât ea sta la baza comportamentelor violente de tipul crimelor. Mentionam si faptul ca agresivitatea este o problema de o importanta sociala deosebita. Acum echilibrele emotionale si psihice. scolaritatea mica este legata de personalitatea în formare. acum se constituie clisee.Prin natura sa. sunt fragile. înca din momentul sesizarii primelor manifestari agresive.. . în general. patternuri de raspuns cu statut de nuclee adaptative bune sau rele. etc. în tablouri Toate acestea se concretizeaza comportamentale cu specificitate individuala.

ASPECTE GENERALE - .PARTEA I ASPECTELE TEORETICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL I sCOLARUL MIC .

MODELUL FAMILIAL .3. limitând comparatiile între cei buni si cei "rai". Din perspectiva stadialitatii.în acest stadiu este foarte important sa oferim copiilor o activitate constructiva.2. CARACTERIZARE GENERALĂ 1. Copilaria este vârsta sperantei si a visului.1. ca si la esecurile cele mai usturatoare. perioada scolara mica (6/7 10/11 ani) prezinta urmatoarele încadrari: 1) stadiul dezvoltarii psihosociale . caracterizat prin operatii concrete ale gândirii si începutul operatiilor formale. CARACTERIZARE GENERALĂ 1. Copilul este fiinta si singura fiinta care traieste în ea însasi.FACTOR DETERMINANT AL AGRESIVITĂŢII 1. definitorie a însasi notiunilor de "copil" si "copilarie": "copilul este fiinta umana în dezvoltare spre statutul de personalitate".1. RELAŢIA ADAPTARE-FRUSTRAREAGRESIVITATE 1. iar "copilaria este perioada de vârsta în interiorul careia se realizeaza cele mai profunde si importante procese de dezvoltare a organizarii psihocomportamentale a omului".1.1 TRĂSĂTURI DE SPECIFICITATE ALE sCOLARULUI MIC "Copilaria este acea vârsta fericita în care elanul primitiv care l-a faurit pe om. 2) stadiul dezvoltarii cognitive.1. . constrâns. aceasta neliniste în legatura cu sine si cu lumea care a împins umanitatea la cele mai nobile realizari." (J. acest impuls care ne face sa iesim din noi însine pentru a cauta în aventura ceea ce este mai bun în noi nu este înca înfrânat. CHATEAU) În general dezvoltarea psihologica a copilului se include ca nota esentiala.

creeaza sentimente sociale si largeste viata . procesul de însusire gradata de cunostinte cuprinse în programele scolii elementare si ca. sunt abstracte si definesc o logica calitativa (a ordinii si claselor). copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de învatare. Cercetarile care vizeaza stilul cognitiv fac deosebirea între stilul impulsiv fata de stilul reflexiv si stilul analitic fata de cel tematic. Aceasta înseamna ca activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Structurile operatorii. Tot din punctul de vedere al stadialitatii. dar continutul lor ramâne în buna masura concret. creeaza virajul de mentalitate spre lumea realului complex (virare ce solicita intens adaptarea). deoarece se desfasoara asupra obiectelor si relatiilor concrete dintre ele. Acesta se caracterizeaza prin aparitia gruparilor operationale care permit conceptualizari si coordonari de concepte. de asemenea. Acest concept desemneaza tendinta de a raspunde varietatii sarcinilor si problemelor intelectuale într-un mod particular. etc. Acum are loc perceperea regulilor drept întelegeri mutuale. Prin urmare învatarea devine tipul fundamental de activitate (URSULA sCHIOPU).3) stadiul gândirii morale: tranzitie de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperarii. impune modelele ei de viata. pe de alta parte. de la preconventional la conventional. supunerea la regulile "oficiale" se face din respect pentru autoritati sau pentru impresionarea celorlalti. precum si modelele sociale de a gândi si actiona. în consecinta. Realizând o educatie institutionalizata si obligatorie. scoala egalizeaza social accesul la cultura. Ceea ce începe sa se precizeze cu mai mare claritate în aceasta perioada scolara este diferenta dintre stilurile cognitive. i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. PIAGET încadreaza scolaritatea mica în stadiul operatiilor concrete (situat între 7 si 12 ani). evidente. Progresele în dezvoltarea intelectuala sunt. luate în sine. dar.

poate fi mai mult sau mai putin strânsa. Treptat. relationare sociala dificila. legatura dintre scoala si viata sociala. Frustrarea. Se destrama mitul copilariei si se dezvolta realismul conceptiei despre lume si viata în care actioneaza modele sociale noi de a gândi. În ambele sensuri este implicata problematica afectiva. care se dobândeste si se exprima prin . precum si conditia comportamentala a acestuia. antagonism. scoala impune copiilor o serie de cerinte si un anumit mod de conduita generala. activitatea si munca scolara creeaza cadrul unor conditii relativ noi. de exprimare verbala si Dar. Interesele încep sa se dezvolte în procesul satisfacerii unor trebuinte.) spre încalcarea normelor. etc. doua probleme retin atentia: delicventa juvenila si tulburarile comportamentale. Transformarile. ale dezvoltarii psihice a copilului. activitatea scolara imprima modificari în universul interior. reformele învatamântului din ultimul timp au dus la înrautatirea situatiei din scoli. în însusi procesul satÎn perioada micii scolaritati. În ceea ce priveste caracteristicile afective ale acestei perioade. mai stabile si mai organizate. Forma caracterului se manifesta în particularitatile si specificul actiunilor si faptelor omului. Baza lor fiziologica este legata de dominatia creata în activitatea nervoasa superioara. simti. de dirijarea voluntara a conduitei. Formarea caracterului depinde în mare masura de temperament. Acesti copii par a cauta satisfactie si recunoastere în alt cadru decât cel scolar sau familial. provocata la copil de diferenta dintre codul grupului si regulile adultilor.interioara. îi pot conduce pe cei cu o constelatie afectiva aparte (lipsa încrederii în sine. obiectivat în norme si reguli. aspira si tendintele de identificare cu acestea capata consistenta.

si. fara bifurcari si fara ocoluri. lingura. vioi. sunt activati. deci. o linie dreapta.capacitatea de "a te stapâni" si prin aceea de "a actiona" în conformitate cu un anumit tel. mediu constituit din persoane si din lucruri: mama sa. al educatiei si al sumarii latente a tuturor influentelor si conditiilor ce au actionat activ în trecut si au determinat reactii stereotipice specifice. încep sa se stapâneasca relativ. Deci cresterea este marcata de conflicte ca sui cum ar fi de ales între un tip de activitate vechi si altul nou. îl îndeparteaza sau îl atrag si-i modeleaza activitatea. radio-ul. de bunavoie sau nu. hainele. scoala . Copiii nestapâniti. obiectele din apropierea lui. în primul rând. fie sa le ia în stapânire. iar copiii caracterizati printr-o inertie a activitatii nervoase superioare. Limbajul interpune între el si dorintele lui. care constituie un produs automatizat al experientei generale de viata. îsi pierde puterea de a reglementa util comportamentul copilului. sufera permanent solicitari. Dar câte alte ocazii întâmplatoare nu-l obliga sa aleaga între efort sau renuntare! Ele apar din mediul înconjurator. întâlnirile obisnuite sau neobisnuite. si de obisnuinte. ceasca. prin care el trebuie sa se încadreze. . tipul slab în special. institutii. rudele sale. cele confectionate. relatii si structuri diverse.. Adesea se declanseaza o criza care atinge vizibil comportamentul copilului. constituie pentru copil o stânjenire. Principalele orientari la care copilul se supune în mod normal constituie. Transformarea copilului în viitorul adult nu urmeaza. între el si oameni. Una din cele doua activitati care se supune legii celeilalte trebuie sa se transforme si în continuare.caracter în perioada scolaritatii mici are lor un intens proces de mascare a unor aspecte temperamentale. electricitatea.care constituie tot atâtea contacte . în societate. totusi. o ocazie frecventa de incertitudini si ezitari. În ceea ce priveste relatia temperament . o problema sau un ajutor. un obstacol sau un instrument pe care el poate fi ispitit fie sa le ocoleasca. oala.

Copilul de 7 ani simte placerea conversatiei. relatiile cantitative.. planul sau mintal este relativ bogat . copilul de 7 ani este capabil de a întelege un sistem mai amplu de cunostinte. al preocuparilor sale. Autodisciplinarea. cât si în procesele de cunoastere. pe la 7 ani . al întregii dezvoltari psihice. de a stabili o concluzie pe baza unor premise.În viata copilului de 7 ani se întâmpla un mare eveniment: intrarea la scoala. Gândirea copilului are la 7 ani un caracter concret. Memoria si imaginatia afectiva sunt. calitative. ce au început sa i se dezvolte. Acest moment este amplu pregatit din perioada prescolara în planul intereselor copilului. În genera. atât fata de actele de conduita.. a posibilitatii formarii si dezvoltarii notiunilor. Gândirea sa dispune de procese largi de generalizare. . o alta trasatura specifica a dezvoltarii copilului de 7 ani este aceea a existentei unui larg plan mintal. El dispune de cunostinte numeroase. Prin urmare. copilul manifesta.gândirea este activa. care surprinde feluritele relatii dintre fenomene. autocontrolul conduitei au la baza cresterea caracterului activ al dinamicii corticale. necauzala. analiza si sinteza. El poseda unele notiuni concrete.. Gândirea sa se exprima deja sub forma rationamentului deductiv sau sub forma judecatii inductive. Copilul de 7 ani stie ca daca un copil mai mic plânge aceasta se întâmpla sau fiindca s-a lovit sau fiindca l-a certat cineva si imediat întreaba asupra pricinii plânsului în aceste directii. foarte dezvoltate. elementele evidente de autodisciplinare. succesiunea cauzala. de asemenea. a capacitatii de agândi. Pe planul dezvoltarii proceselor de cunoastere. iscoditoare.

. parintii reprezinta modelul acestora. în sentimentul de gelozie etc. ROBIN fiind unul dintre cercetatorii care le-a descris si clasificat astfel: 1) ura dintre frati are la baza reactii de aparare instinctiva.1. impresia ca unul sau una sunt mai avantajati de parinti sau neglijati. dar si dorinta unuia de a domina. Acest termen înregistreaza forme diferite. Ideea de superioritate a fratelui asupra surorii sale poate declansa sentimentul tandru de protectie. cele mai importante forme de deviante care apar sunt manifestate prin sintagma "ura familiala" (G. Ea este expresia unui dezacord legat de "rangul de fratrie". dar si revolta acesteia de a fi supusa. Cauzele le regasim în neîntelegeri. Este un sentiment de revolta. etc.2 COPILUL sI FAMILIA Lumea sufleteasca a copilului are particularitatile ei prin care se deosebeste de lumea sufleteasca a adultului. precum si a refuzului de a accepta dominarea unuia de catre celalalt. ROBIN). ranirea amorului propriu. Pentru copii. Relatiile dintre parinti si comportamentul acestora sunt imitate de copiii din familie. G. ENĂCHESCU). În aceasta privinta. 2) ura dintre surori are la baza ei vanitatea si amorul propriu.1. Adultii se înseala adesea atunci când încearca sa transpuna asupra copiilor propria lor mentalitate. vanitatea. precum si a copiilor între ei în cadrul fratriei" (C. precum si dorinta celuilalt de a iesi de sub dominanta. Ea este expresia dorintei fiecareia de "a fi" mai mult sau altceva decât cealalta sora. în loc sa faca efortul de a întelege mentalitatea acestora. 3) ura dintre frati si surori are la baza gelozia. "Atitudinea parintilor fata de copii vectorializeaza atitudinea copiilor fata de parinti.

Aceasta "trecere" poate constitui pentru mulsi copii o criza grava cu implicatii asupra dezvoltarii si a sanatatii mintale. despre conflictul statutelor si al rolurilor. educatia este mijlocul de a conduce copilul din lumea viselor sale în lumea reala. 1.1. Un rol deosebit de important pentru aceasta perioada revine formarii personalitatii copilului.). lumea sufleteasca a copilului are particularitatile ei. într-o masura mare. Copilul traieste într-o lume de miracole în care totul este însufletit. impresia ca dragostea sotiei sale pentru el este orientata catre copii. Sentimentul patern este mult mai instabil decât cel matern. T. subliniaza importanta relatiilor dintre parinti. El se obisnuieste treptat cu realitatea pe care si-o însuseste printr-un dublu proces. îngrijitori. De aceea. educatori etc. manifestat prin tendinta fiului de a uzurpa statutul si de a prelua rolul tatalui. de a se substitui acestuia. În acest sens. PIAGET). dintre frati. nodul vital". invidia. BOUYER si MARTIN - . tiranie. dintre parinti si copii. a copilului abandonat în centrele de plasament unde modelor familial este substituit. prin care se deosebeste de lumea sufleteasca a adultului. RIBOT afirma ca "în societatile umane dragostea materna este elementul universal.4) ura materna. stabil. 6) ura filiala reprezinta clasica rivalitate "fiu . raceala. 5) ura paterna se manifesta prin ostilitate. cât si cel auxiliar (supraveghetori. Este vorba de fapt. ironizare. de asimilare si acomodare (J. ei trebuie sa fie niste modele demne de urmat.) suplinesc dragostea si protectia familiala de care copiii au atât de mare nevoie. etc. se poate vorbi si despre formarea personalitatii copilului lipsit de familie. dominanta.tata".3 COPILUL sI REALITATEA SOCIALĂ În general. de cel scolar în care întregul personal didactic (învatatori. Analog. Toate acestea demonstreaza rolul major al familiei în formarea si dezvoltarea personalitatii copilului scolar mic. precum si importanta covârsitoare modelelor familiale oferite.

superficialitatea. invidia. acestia având obiceiul sa se refugieze în imaginar si sa viseze. aprecierea rationala a situatiilor. vanitatea. În toate aceste situatii familia este prima care are datoria de a împiedica copilul sa evadeze în imaginar în afara situatiilor de joc. scoala si societatea. . scrupulele. fobiile. Deviantele care pot aparea sunt: lenea. refuz alimentar etc. pot aparea diferite tipuri de deviante precum: orgoliul. conflictele afective. rutina. Alte deviante care pot aparea sunt: obsesiile. 2) teama de risc necunoscut si de durere da nastere la prudenta. 3) apetenta alimentara este un fapt natural la copil. Din punct de vedere moral. pot apare urmatoarele tipuri de devianta: rasfat. În acest caz. lasitatea. scopuri utile etc. BLEUER si CLAUDE au subliniat importanta acestei predispozitii în autism si schizofrenie. complexele de inferioritate.SISTERON pun un accent deosebit pe urmatoarele aspecte implicate în formarea personalitatii copilului: familia. În cazul tulburarii acestuia. Factorii cei mai importanti în formarea personalitatii si caracterului copilului sunt: 1) instinctul de dominare care garanteaza forta personalitatii si capacitatea de adaptare a individului. 4) tendinta de a construi lumi imaginare este o situatie frecvent întâlnita la copii. mitomania. ea se manifesta ca o tendinta inferioara. O asemenea înclinatie trebuie sa ramâna un simplu joc si sa nu devina un mecanism cu ajutorul caruia sa evadeze din situatiile dificile. sentimentele sale de onoare.

La copii se considera ca exista în germene tendinta la anomaliile viitoare ale adultului. copilul va cauta raspunsurile fie în afara familiei sale. gimnastica.2. 7) sentimentele morale si religioase pot avea un rol reglator. În mod contrar. În caz contrar.1. MODELE EDUCATIVE 1. etc.2. Uneori. Trebuie sa i se raspunda de fiecare data clar. 1.Este faza interogativa a lui "De ce?". narcisismul. Remediul acestora se gaseste în: activitati sportive. Deviantele care pot aparea se manifesta prin deformarea gândirii si prevalenta imaginatiei asupra logicii. MODELUL FAMILIAL . fie în propria sa imaginatie. impregnarea ideilor ateiste poate fi urmata de convingerea ca omul este liber sa faca orice. evitându-se ironia. Astfel se formeaza cunostintele si gândirea logica. etc. În legatura cu aceste aspecte sunt mentionate urmatoarele deviante: sadismul (manifestat prin placerea de a chinui animalele). concis.5) tendinta la curiozitate tine de dorinta copilului de a cunoaste. fobii.modelator si sublimativ pentru alte tendinte care se pot manifesta. conform vointei sale libere. ideile legate de iad si pedeapsa viitoare pot genera la copii angoase. jocuri active. obsesii.FACTOR DETERMINANT AL AGRESIVITĂŢII . greselile. masochismul (manifestat prin tendinta de a fi umilit sau de a suferi dureri). 6) sexualitatea.

Orice educatie ca proces de formare a copilului trebuie sa înceapa si sa se desfasoare în cadrul grupului familial. deci. 2) Babyhood . exercitate de parinti asupra copilului. copilul este "altul" sau "altii". Imitatia si identificarea la copil se fac în raport cu "influentele". "Istoria copilariei"("The history of childhood") cuprinde perioade diferite izvorâte din necesitatea de a distinge etape ale sexualitatii. La unele popoare salbatice. aceasta perioada dureaza 2 .Înainte de "a fi el însusi".si se caracterizeaza prin desprinderea graduala de limitele . parintii. în primul rând. În comunitatile civilizate. de origine al acestuia. Persoanele carora le revine sarcina formarii copilului sunt. cu caracter extern. întelegând prin acestea presiunile sau reprimarile.numit "complex familial".aproximativ 1 an. ea este mult mai scurta . despre existenta unui asa . Orice copil se formeaza ca personalitate dupa modelul oferit de "imaginea" celuilalt.3 ani.cuprinde perioada de la 3 / 4 ani la 6 ani . Se vorbeste. Urmele mentale lasate de familie fiecarui individ exercita mai târziu influente sociale în ceea ce priveste predispozitia lui si în ceea ce priveste "puterea creatoare în domeniul traditiei. El nu se poate misca independent si nu-si poate articula dorintele si ideile. crize diverse. În acest sens. acompaniind represiunile si amneziile în care fiecare memorie este reglata de catre inconstient. artei si religiei". Aceasta perioada se întinde de la nastere pâna la întarcare. perioadele sunt urmatoarele: 1) Infancy (sugarul) se caracterizeaza prin aceea ca copilul este dependent de sânul mamei pentru hranire. însa. Orice sistem de educatie ca act de formare a individului începe cu imitatia si se încheie cu identificarea unui model. iar pentru siguranta este dependent de protectia parintilor.

intolerant. etapa în care se realizeaza o relativa independenta. El învata "sa se miste mai departe de familie si începe sa-si fie suficient lui însusi". violent. Ca atare. Copilul. este perioada "completei emancipari fata de atmosfera familiala".cuprinsa între "pubertatea psihologica si completa socializare matura". 3) Childhood . În acest sens. Pentru orice tata. autoritar. precum si perioada în care se accentueaza desprinderea de familie.perioada pâna la adolescenta . desi atasat de mama si incapabil sa duca o existenta independenta. Concomitent în cazul în care acesta este baiat. . În cadrul grupului familial.familiei. de fapt. Modul în care tatal îsi exercita rolurile sale difera în raport cu tipul de tata. ca prezenta în familie. a doua perioada de separare de familie. ENĂCHESCU): a) tata agresiv. cel care permite dirijarea dorintelor si constructia psihica a fiintei umane. o afirmare a virilitatii sale. se disting câteva tipuri de tata dupa cum urmeaza (C. copilul este. Este perioada în care toti copiii încep sa fie initiati în legatura cu relatia dintre membrii unei comunitati. 4) Adolescenta . vorbeste si se joaca liber în jurul mamei.este etapa "calatoriilor" si a jocului cu alti copii. simbolizeaza interdictia si forta disciplinara. asa cum tatal reprezinta un anumit simbol pentru copil. barbatul. În mod normal. în primul rând. se poate misca. în calitatea sa de tata. adolescenta se sfârseste cu o casatorie si întemeierea unei noi familii. imaginea autoritatii . Este. el va avea pentru tatal sau semnificatia simbolica a "continuitatii" acestuia. tot asa si copilul reprezinta un simbol pentru tata.

psihic sau psiho-somatic. Devenit adult. închis. copilul va imita.sotie si mama. hrana. vegetativa si somatica. barbatul este si sot si tata. Asa cum exista anumite tipuri de tata. d) tata iubitor. În cadrul unei familii. Prin urmare. În timp ce efectele negative ale modelului patern se vor manifesta mai târziu în comportamentul si atitudinile copilului. la rândul sau. pe de alta parte. Relatia dintre mama si copil se realizeaza prin voce. joc. c) tata anxios. vazut ca un semi-zeu. ci si o sursa de frustrari si carente cu efect negativ. are un efect mult mai direct mai important si imediat asupra dezvoltarii copilului. defetist. la fel se poate spune ca exista si anumite tipuri de mama: . etc. în raport cu tatal. Atitudinile materne nocive pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil pe plan somatic. mama. sentimentul de securitate. prietenos. În sensul acesta. Pentru un copil. mama reprezinta centrul experientelor sale pe plan fiziologic. (C. afectiv si intelectual. psihologic.b) tata blând.afectivi orientati catre copil. cu semenii. simpatic. ENĂCHESCU). modelul tatalui pe care l-a avut. în modelul personalitatii acestuia. mama reprezinta pentru copil nu numai o sursa de stimuli cu efect pozitiv. iar femeia . pe de o parte. efectele negative ale modelului matern se manifesta precoce. rolul patern. depresiv. Mama este primul contact cu lumea. miros. precum si sursa de stimuli emotional . Ea reprezinta sursa esentiala a întregii dezvoltari mintale a copilului. satisfactie. vedere. fiecare dintre ei îndeplinind doua roluri. mai ales în sfera emotional-afectiva. cald. rolul conjugal si.

daca afla ca propriul lor copil l-a batut pe altul. ci si prin natura relatiilor lor conjugale. copii proveniti din adulter. S-a observat ca aproximativ trei sferturi dintre copiii cu tulburari caracteriale si de comportament au parintii despartiti. scrupuloasa. mizeria morala. Lipsa de logica este atât de flagranta. devine dur în relatiile cu ceilalti copii si apoi. Este dovedit stiintific ca un copil care îndura de mic presiunea unei comportari parintesti dure îsi însuseste acelasi fel de comportare. Copilul va percepe relatiile conflictuale dintre parinti. Tulburarile din interiorul cuplului vor genera la rândul lor (secundar) turburari din partea copilului. agresiv. c) mama nesecurizanta este cea care priveste copilul ca pe un mijloc si nu ca pe un scop. Situatia se agraveaza în cazul unui prost climat familial: mizeria materiala. .a) mama captiva caracterizata prin egoism. cea privind caracterul implacabil "rau" al progeniturii lor: ar fi brutal. d) mama intelectuala se caracterizeaza prin ordine. grija pentru echilibrul alimentar si igienic. caracter imperios. încât parintii . al bataii cu cureaua sau vergeaua trebuie sa dispara din "arsenalul educatiei". iar la acesta. unul împotriva celuilalt. cât si tata influenteaza copilul nu doar prin comportamentul lor individual. e) mama copiilor infirmi este hipergrijulie. toate formele de disociere familiala si consecintele lor: copii nelegitimi. agresiva uneori fata de infirm. etc. De aici apare o atitudine agresiva a parintilor fata de copil. crud doar pentru ca "asa s-a nascut". La fel s-a prabusit alta prejudecata parinteasca. în cazul copiilor agresivi se constata existenta unor relatii familiale marcate de violenta si agresivitate a parintilor. Argumentul palmelor. alcoolismul. recurg tot la bataie. Parerea ca bataia îndreapta ceva a fost. o reactie agresiva care se poate interioriza. infirmata. cu restul oamenilor. corectitudine. b) mama abuziva este tipul care nu poate desprinde dragostea materna de propria sa persoana. vigilent. În ceea ce priveste influenta cuplului familial se considera ca atât mama. la maturitate. în nenumarate rânduri. copii adoptati. neîntelegerea. arhaism al comportamentului afectiv.

de a-l "încerca" astfel. fatise. exista doua categorii de lucruri: decente si indecente. însa bataia nu rezolva impasurile. si pure si impure. Este normal ca parintii sa aiba dreptul de a folosi mijloace de constrângere. Ca atare. scolile sau profesiunii alese. De asemenea. nepricepere. fie rude. copilul are înclinatia naturala de a-l atrage pe adult pe terenul violentei. Adesea indecentul este asociat cu sensul de vina. sa capteze copilul si sa-l orienteze ostil împotriva mamei sale. Nepasare. copiii realizeaza mai usor diferentele dintre sexe si nu au "misterul" reproducerii. prin aceasta facându-se referire la curiozitatea sexuala a copilului. îl pot atrage pe tânar pe o panta extrem de primejdioasa. Tatal poate cauta. Actele de agresivitate aflate pe treapta lor maxima . acest aspect este deosebit de important. Din punct de vedere psihologic. în întelesul cel mai direct. comise de tineri slab atasati mediului în care traiesc. copilul îsi da seama ce înseamna stapânirea de sine. pentru ca apoi. notiunea de PĂRINTE. mai cu seama al unor oameni apropiati. curente. dimpotriva. când exemplul / modelul negativ. dar mai exista si cealalta fata a monedei. pe de o parte. fie parinti. Superioritatea parintelui se dovedeste atunci când acesta se poate stapâni. În comunitatile satesti. va încerca sa-l orienteze împotriva tatalui sau. de neatins. În separarea "decentului" de "indecent" rolul important revine parintilor si mai ales mamei care explica mai mult decentul. doar le ascunde. Adesea. brutalitate. pe de alta.violenta . Ca atare. Daca se lasa "scos din rabdari" înseamna ca a fost "manevrat" de copil. nociva a manifestarilor antisociale. batrânele le sfatuiesc pe tinerele mame ca baiatul sa doarma separat . ca si recompensare. si tot în acest mediu. copilul este si rezultatul naturii relatiilor dintre parintii sai. copilul dezvolta "interese clandestine si impulsuri subterane". indecentul ramânând ca fiind ceva neclar.De multe ori. iar analiza lui va pune în evidenta aspecte atitudinale diferentiate ale tatalui si ale mamei fata de copil. acestea sa erupa cu o vigoare sporita.sunt de regula. egoism sunt trasaturi de neconceput pentru ceea ce înseamna. daca însa parintele ramâne lucid. siguranta reactiei sale. dupa un timp. ei considerând aceste lucruri ca fiind normale. mama poate respinge copilul sau. la rândul sau. mama refuza sa se vorbeasca în prezenta ei despre "chestiuni sexuale". în timp ce tatal pastreaza sfera indecentului prin pozitia sa de autoritate morala suprema.

de ele, stiindu-se ca erectiile infantile de la aproximativ 3 ani demonstreaza ca baiatul îsi priveste altfel mama decât fata. În momentul în care copilul începe sa prezinte modificari determinate de sex, sentimentele parintilor sunt diferite fata de fii si fiice în sensul ca tatal vede în fiu (baiat) pe succesorul lui, singurul care-l poate înlocui în gospodarirea familiei. Dat fiind aceasta, tatal devine mai critic si influentele sale se exercita în doua directii: a) daca baiatul nu corespunde idealului în care tatal crede, atunci tatal îsi va manifesta ostilitatea si dezaprobarea; b) "melancolia" tatalui vizând disparitia si înlocuirea sa determina ostilitate din partea lui. Ca atare, copilul este reprimat în ambele cazuri: ostilitatea tatalui provoaca reactii de raspuns ale copilului tot în sentimente ostile. La rândul sau, mama nu are sentimente negative fata de baiat, ea nu are decât sentimente de admiratie pentru fiul care va deveni cândva barbat. Sentimentele tatalui privind fiica - "o repetitie a lui însusi într-o postura feminina" - constau în aceea ca fata îi maguleste vanitatea. În acest sens, se considera ca factorii sociali se amesteca cu cei biologici si, ca atare, tatal este mai tandru cu fata decât cu fiul, în timp ce mama se comporta invers. Un moment deosebit ce se petrece în jurul vârstei de 7 ani îl constituie intrarea la scoala a copilului când are loc transferul sentimentelor catre o "mamasubstitut". Aceasta nu este alta decât învatatoarea care va fi privita cu o tandrete pasionala, dar fara alte sentimente. Acest transfer nu trebuie confundat cu tendinta adolescentului de a se îndragosti de femeia mai în vârsta, Însa, daca mama este prea atasata de copil, mai ales de baiat, sentimentele lui fata de educatoare o fac geloasa; prin urmare, mama devine violenta si îl face pe baiat sa sufere. Mai târziu în evolutia copilului, apare urmatoarea problema: daca idealul tatalui privindu-l pe fiul sau coincide cu idealul fiului. Când idealul tatalui începe sa se destrame se manifesta nelinistea fiului însotita de emotii contradictorii: afectiune - neplacere; tandrete - teama. În acest context, idealizarea tatalui scade si, ca atare, sentimentele negative sunt dominante în relatia tata-fiu.

Un alt aspect deosebit de important este existenta Complexului Oedip, acesta fiind un sistem de atitudini tipice pentru o societate patriarhala, iar în jurul vârstei de 6 ani atitudinile copilului includ elemente ale urii si dorintei suprimate. În general, complexul oedip este un ansamblu organizat de dorinte erotice si ostile, totodata, pe care copilul le resimte fata de parintii sai. Se descriu doua "situatii oedipiene": pozitiva si negativa (C. ENĂCHESCU). În forma pozitiva se manifesta atractia copilului pentru parintele de sex opus si rivalitate fata de cel de acelasi sex. În forma negativa, copilul manifesta atractie pentru parintele de acelasi sex si ostilitate fata de parintele de sex opus. S. FREUD pune "complexul oedip" la baza dezvoltarii psihice a individului, la formarea si maturizarea emotional-afectiva a personalitatii acestuia. Se considera ca, de regula, complexul oedip este lichidat în momentul în care copilul, devenit tânar adolescent, se va identifica cu parintele de acelasi sex, iesind astfel de sub dominatia si dependenta parentala si identificându-se cu noul sau rol. De fapt, este vorba despre un conflict al rolurilor, conflict al unei "situatii triunghiulare" în cadrul careia fiul uzurpa rolul tatalui caruia i se substituie ca rol, în raport cu mama sa care este obligata sa-si schimbe rolul de mama în cel de sotie (C. ENĂCHESCU). În consecinta, complexul oedip depinde de tipul de viata al familiei si de morala sexuala. Complexul oedip este sursa culturii sau, cum spunea MALINOWSKI, "cultura începe cu reprimarea instinctelor". Deci, cultura presupune o educatie care nu poate continua fara autoritate coercitiva, autoritate care în familie este reprezentata de tata. Un rol important în cresterea, educarea si formarea personalitatii copiilor o are si modalitatea de formare a cuplului marital. Casatoria se întemeiaza pe fundamente morale, legale si religioase impuse de fiecare societate, precum si pe diverse reguli morale, expectatii economice si anumite comportamente si atitudini ale sotului si sotiei.
Din momentul conceptiei, relatia mama-copil devine o grija a comunitatii în sensul ca mama trebuie sa respecte anumite obiceiuri si sa urmeze anumite ritualuri morale, igienice, religioase.

Se mai vorbeste si despre tipul de familie non-parentala. Aceasta este structura familiala asimetrica formata dintr-un parinte si copilul (copiii) sau (sai),

fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort. fie prin abandonarea familiei de catre un parinte, fie prin decizia de a nu se casatori a parintelui, fie prin adoptiunea realizata de o persoana singura, fie prin nasterea unui copil dintr-o relatie libera, în afara casatoriei.
În cadrul acestui tip de familie, schimbarile din raportul parinte-copil depind de timpul pe care parintele îl consacra copilului, de modul în care efectele separarii au marcat adultul, de stilul de viata, de modul în care adultul dezvolta strategiile de rezolvare a problemelor de viata.

În concluzie, am putea spune ca familia îndeplineste un rol deosebit de important în cresterea, dezvoltarea si formarea personalitatii copilului. ca atare, functiile sale sunt multiple, dupa cum urmeaza: 1. functia economica; 2. functia reproductiva; 3. functia de socializare cu câteva subfunctii: a. integral-formativa; b. psiho-morala; c. social-integrativa; d. cultural-formativa. 4. functia de solidaritate care se refera la : a. relatia conjugala; b. relatia parentala; c. relatia fraternala. 5. functia afectiv-sexuala (sau sexuala si reproductiva).

1.2.2. COMPARAŢIE CENTRUL DE PLASAMENT sCOALA DE MASĂ

RANK . în special de mama. accentuata de sectionarea cordonului ombilical. se dezvolta si implicit. Acest punct de vedere este sustinut de teoria lui J. începe odata cu nasterea individului. familia fiind cadrul în care copilul se naste. cu lumea. Nasterea individului va reprezenta o experienta psihotraumatizanta pentru copil ("traumatismul nasterii"). faza familiala care considera ca viata începe cu o unire. a caror personalitate se formeaza în Centrele de Plasament ?" . în procesul de formare si crestere a personalitatii individuale. de dobândire a prestigiului si autoritatii individuale. reprezentând în fond momentul desavârsirii fiintei sale (vezi schema . 3. îsi formeaza personalitatea. corespunzatoare idealurilor etice si spirituale ale individului. ca simbol al separarii de mama a acestuia. 4. concomitent cu separarea completa a acestuia de familia sa de origine. Ea se caracterizeaza prin dominarea gândirii.Familia si copilul reprezinta elementele de baza ale societatii. se disting patru faze majore: 1. Ea este privita ca fiind un proces de afirmare deplina a persoanei respective.O. parcurgând etape succesive de dezvoltarematurizare. 2. Pornind de la aceasta "structura" de formare a personalitatii . se considera ca viata propriu-zisa. cu iesirea acestuia de sub controlul si autonomia materna. faza sociala este considerata ca fiind o "renastere" prin afirmarea externa a individului. Urmeaza apoi e etapa de crestere si de desprindere treptata a copilului de parintii sai. ideologice sau filosofice. în special cea psihica. Este faza formarii si a lichidarii complexului oedip. creste.oferita de O. PIAGET. Pâna la FREUD. faza spirituala este considerata a fi faza superioara. Aceasta faza este caracterizata prin identificarea individului cu anumite idealuri spirituale. cu realitatea. RANK). faza artistica reprezinta unirea individului cu natura. Dupa O.nu putem sa nu punem urmatoarea întrebare "Tot asa este si în cazul copiilor lipsiti de parinti. RANK. considerata tot ca un proces de afirmare sociala. reprezentata prin cuplul marital.

d. NORBERT SILLAMY psihologiei încearca sa fie si mai exact: în Dictionarul . având poate un tel. colo. avem de-a face cu doua situatii-problema: fuga si vagabondajul. fara tinta. Prin urmare. distanti. pe când vagabondarea este egala cu ratacirea de colo. pusi sub interdictie. scop. reci. goana. În acest sens. a scolii. necunoscuti. La rândul sau.atunci când parintii sunt dezinteresati. # vagabondare înseamna a rataci fara tinta. fuga este egala cu parasirea casei parintesti. dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive în / dependente de vointa parintilor. pasivi în ceea ce priveste formarea si educarea propriului copil . c. În cele mai grave situatii . parintii sunt decazuti din drepturile parintesti. parintii copilului sunt decedati. directie. si anume Cum ajung acesti copii în centrele de plasament? Raspunsul tine de câteva situatii de o extrema importanta: a. în gurile de canalizare. în parcuri.acestia (copiii) prefera sa locuiasca pe strada. traind ca un vagabond. alergare. Dictionarul explicativ al limbii române contemporane (DEX) defineste astfel cuvintele fuga si vagabondare: # fuga este deplasarea cu pasi repezi. copilul este pur si simplu declarat abandonat. hoinarind dintr-un loc într-altul. parintii sunt declarati judecatoresti morti sau disparuti. parasirea grabnica a unui loc pentru a scapa de o constrângere sau de o primejdie. b.Pentru a raspunde la aceasta întrebare vom porni de la o problema cu caracter general. e.

.furt social . În orice caz.de exemplu: frica de a se întoarce acasa din cauza unei note proaste luata la scoala . grup .agresivitate. lipsuri materiale. La copii. vagabondajul apare în special la indivizii emotivi . grup .agresivitate. nu are domiciliul fix. fiind epilogul unui conflict cu anturajul. Consecintele fugii sunt adeseori extrem de serioase: furt.grup . o situatie familiala deosebita generata de disocierea caminului. dezmembrarea familiei . Fuga mai poate fi o expresie a unei dorinte de aventura.vagabondarea se refera la aceea ca vagabondul nu se fixeaza nicaieri. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfasurare în timp.fuga de -acasa . Distanta dintre ele este data de durata: fuga are un caracter de criza. În functie de cauze. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotiva. câteodata reactie la opozitia fata de mediul care nu-l satisface. este vorba despre un comportament specific neadaptatului. la cei instabili si lipsiti de suport afectiv abandon.. tendintele revendicative. cu familia.fuga de-acasa . . totodata o speranta confuza de a gasi aiurea ceea ce i-a fost pâna atunci refuzat). furt de-acasa .furt social .fuga de-acasa . fuga de-acasa .agresivitate. de evadare pentru a vedea .grup .agresivitate. . construindu-si un fel de "fabula traita" (DUPRE). .furt de-acasa . hebefreniile "de orgoliu". În acest sens.fuga de-acasa .prostitutie etc. ca rezultat al unei stari conflictuale cu scoala. relatia dintre ele ar putea fi astfel schematizata: furt de-acasa .fuga înseamna plecare de la domiciliul sau (la copil. este unul care îsi urmeaza "visurile". agresivitate.

în care subiectul se asociaza cu persoane psihopate si traiesc din experiente la baza carora stau cele mai diverse manifestari antisociale. iar altii se refera la notiunea de dorinta. educatia în centrele de plasament raspunde unor nevoi speciale si. MITROFAN). implica si formarea unor obiective complementare celor generale de educatie si învatare. conceptul de nevoie s-ar rezuma la o exigenta impusa de mediul natural sau social care ar pendula între doua tipuri mari de nevoi: nevoi înnascute (naturale. În acest sens. fiziologice). . Unii asociaza conceptul cu ideea de lipsa. un sistem de educatie. un substitut pentru parintele absent din procesul de formare si dezvoltare a personalitatii acestor copii. în special pentru a întâlni si a trai o experienta imaginara indusa printr-o sugestibilitate infantila din lecturi sau din influente relationale. pâna la marile fugi. inerente organismului si nevoi câstigate.3 luni. de 2 . conceptul de nevoie este definit extrem de diferit. Vagabondajul este o reactie organizata care apare din lipsa de atasament familial sau fata de o constrângere dificil suportata. în general. caldura). poate fi rezultatul imitatiei si al sugestiei ca si al tentatiei de "socializare" prin intrarea într-o banda (N. Durata variaza de la fuga de o jumatate de zi. Centrele de plasament ofera acestor copii cu probleme de adaptare sau lipsiti de o familie. un model scolar si familial. deci. altii de motivatie.lucruri noi. primare. În primul rând. carenta. de asemenea. de tensiunile din organism. Definit sintetic. ambele fiind surprinse în ierarhia nevoilor din piramida lui MASLOW si anume: primul nivel cuprinde nevoile fiziologice (hrana.

structura grupului familial de origine. reprezentata prin urmatoarele aspecte: asocierea la grupurile delictuale. realizarea personala (posibilitatea de a-si dezvolta potentialul ). afectivitate.- al doilea nivel cel de securitate (protectia împotriva pericolelor). al patrulea nivel. dezvoltare si socializare al individului. formarea personalitatii si felul în care individul îsi rezolva propriile sale situatii de viata priveste procesul de crestere. respectul fata de altii). - - - Prin urmare. raporturi si evolutie: frustrari si carente afective. b. prietenie). imaginea de sine: "baiat bun" (admis). profesionale. al cincilea nivel. sex. "baiat bun" (respins). apartenenta si dragoste (dragoste. intereseaza trei elemente si anume: 1. nivel de inteligenta. influenta modelului socio-cultural. statutul de emigrant sau / si de minoritar etc. 2. boli psihice actuale sau anterioare. respectul de sine (încrederea în sine. trasaturile individuale reprezentate prin: vârsta. . La aceasta contribuie doua elemente deosebit de importante: a. constitutia bio-psihica. traume psihosociale. În ceea ce priveste formarea personalitatii copilului. nivelul de instructie scolara sau culturala a individului. familiale. al treilea nivel. prezenta sau absenta unor infirmitati etc. apartenenta la o anumita clasa sociala.

tulburari psihice: de comportament. de vagabonzi. în loc sa fie anulate. Situatia de frustrare mai sus amintita. Absenta ei poate avea consecinte extrem de grave atât pentru individ. determina adoptarea unui comportament agresiv adoptat. Instinctele. psihopatice (C. în ultima instanta. de aceasta data. care vor servi ca forme de "adaptare-integrare" sociala a acestor indivizi în societate (C. intelectuale. Lipsa modelului familial are consecinte negative asupra maturizarii lor emotional-afective. nevrotice. Ei se vor forma ca personalitati agresive. în final. Comportamentul agresiv al copilului lasa. vor fi eliberate sub forma agresivitatii si a conduitelor de violenta învatate. în ceea ce priveste propria lor identitate. Aceasta agresivitate provine dintr-o grava insatisfactie afectiva. sa se întrezareasca un profund sentiment de insatisfactie fiind. ENĂCHESCU). lipsite de cenzura SupraEului moral. le vor conferi un profil psihologic specific. ca o forma de contra-reactie la starea de frustrare deja existenta. asadar. Copiii nedoriti de parinti. Pulsiunile primare. Ei devin fie dependenti sociali. deci. în integrarea sociala. tot de origine frustranta. în comunicarea si relationarea cu ceilalti. fie sociopati antisociali. psihice.3. Un aspect de o importanta deosebita este situatia oedipiana care are un rol esential în formarea individului. cât si pentru grupul social în care se afla acesta. cât. . protectie si afectivitate are consecinte serioase asupra formarii copilului. ENACHESCU). abandonati de acestia. fara familie. grupuri de delincventi. Absenta unui model parental real care sa reprezinte autoritate. atât ca o forma de adaptare. vor avea în locul protectiei afective situatii frustrante si carente emotionale. pentru care societatea este o "piedica" si o "zona de interdictie". Lipsa modelului va face ce "identitatea" acestora sa se formeze în raport cu cea a grupelor similare de indivizi "subsocializati". ca o compensare. mai ales. ci si prin absenta afectiunii (tot un act ostil la adresa copilului). nu numai prin bataie. de prostituate. Tonusul agresiv al relatiilor oferite copiilor "fara familie" se masoara.

3.3. Din punct de vedere psihologic. Uneori se cauta "raul cel mai mic". sa învinga frustrari sau sa depaseasca situatiile stresante.FRUSTRARE AGRESIVITATE 1. Alteori solutia apare în evaziunea fizica sau imaginara ori în comportare agresiva. Uneori însa. aspiratii. conflictul A . în cazul acestui tip de conflict deciziile sunt luate rapid. dorinte. dar de intensitate aproximativ egala. asupra individului se exercita doua sau mai multe forte cu valente diferite. De obicei. El trebuie sa înfrunte piedici.1.A) este situatia în care alternativele puse în fata individului sunt la fel de dezirabile. Conflictul de tip evitare . mutual exclusive. Adesea omul urmareste realizarea mai multor scopuri.1 DEFINIREA CONCEPTELOR sI RELAŢIA DINTRE ELE Omul trebuie sa se adapteze mereu la mediul în care traieste.atractie (A . . În functie de caracterul acestor forte se stabilesc trei tipuri de situatii conflictuale: Conflictul atractie . RELAŢIA ADAPTARE . adica ambele valente sunt pozitive.A poate genera comportamente neadaptive.evitare (E . sa suporte conflicte. la evenimentele de viata cu care este confruntat. Resursele endogene sau exogene de care dispune persoana umana sunt însa limitate. În acest caz. dupa o scurta perioada de oscilatie. când alegerea este foarte importanta.E) apare în cazul în care subiectul trebuie sa aleaga între variante la fel de indezirabile (ambele valente sunt negative). atunci când se impune o alegere între motive diferite. apare un conflict.

cât si negative. Subiectul îsi dezvolta o atitudine ambivalenta. Frustrarea poate fi datorata absentei unui obiect (de exemplu. deplasata pe un substitut sau reîntoarsa catre sine. agresiunea total inhibata este înlocuita de regresia la un stadiu anterior de dezvoltare (reaparitia unei conduite vechi) sau poate fi dirijata spre exterior.evitare (A . adica minimalizata la extrem ca semnificatie si importanta.Conflictul de tip atractie . lipsa de mâncare pentru un om înfometat). fonduri nesatisfacute.). Reactiile la frustrare sunt foarte variate: ele depind de natura agentului frustrant si de personalitatea celui care este supus acestuia. Aceasta se defineste ca fiind starea celui care este privat de o satisfactie legitima si este înselat în sperantele sale. lipsei de bani. Ea poate fi si apunitiva. devenind intrapunitiva. Frustrarea se manifesta în cazul în care nu se obtine ceva la care persoana considera ca ar avea dreptul (o provocare. În general. dificultati de încadrare). Acest tip de conflict este cel mai frecvent în viata de zi cu zi. de loc de munca sau întâlnirii unui obstacol în calea îndeplinirii dorintelor (boala. Un conflict nerezolvat sau cronicizat este o sursa de FRUSTRARE. Dificultatile sunt denumite externe când sunt provenite din mediu si interne când ele depind de individ. o evaluare sportiva. deci se îndreapta spre interior. În unele cazuri. Nu stim daca o situatie este frustranta pentru un individ decât studiind comportamentul sau. el apare mai ales sub forma alegerii între doua sau mai multe alternative care au simultan atât valente pozitive. cât si negative. extrapunitiva sau se converteste în reactie de autoacuzare. simtindu-se în acelasi timp atras si respins de un obiect-scop sau o sarcina.E) apare atunci când un scop are atât aspecte (valente) pozitive. Agresivitatea poate fi dirijata spre un obstacol. . raspunsul este agresiv. etc.

hipersensibil si dependent de parintii sai. copiii privati de mama prezinta o sensibilitate crescuta la infectii banale în raport cu ceilalti. iar la un concurs se prezinta si alt candidat. . când o persoana doreste sa ocupe un post. R. Copilul devine egoist.Fiecare din reactiile la frustrare pot fi de persistenta asupra obstacolului sau situatiei frustrante sau de aparare de sine sau. Educatia nu consista în a suprima frustratiile. daca ei doresc sa-l vada la scoala. Dar pot fi si e natura sociala. Asadar. sau daca o prejudecata sociala interzice unui tânar sa se casatoreasca cu o fata facând parte din alta etnie. ci în a le doza în functie de rezistenta individului.SPITZ a constat ca. Frustratiile mai putin grave. raspunsul poate fi orientat spre gasirea unei solutii. este trait ca atare de persoana respectiva. prin frustrare (unii spun frustratie) se desemneaza doua fenomene: fie împiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta. dar nu si pentru copil. frustratiile antreneaza consecinte mai mult sau mai putin durabile la cei ce le-au suferit. Ea ar putea fi o bariera pentru parinti. Noi vom studia aspectul psihologic. Data fiind importanta lor si momentul când se produc. De exemplu. care nu vrea sa înceapa învatatura. Vorbim de o bariera numai când un obstacol este recunoscut. au consecinta caracteriale. Frustrarea unei persoane duce la o crestere a tensiunii si la o serie de reactii. ca privirea de blândetea materna. Barierele obiective pot fi fenomene ale naturii: o inundatie împiedica o familie sa faca o excursie de mult dorita. fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. debilitarea unui copil poate împiedica începerea scolii primare. Ele sun cu atât mai grave cu cât se manifesta mai precoce si mai frecvent. în general. mai bine pregatit. în fine. Barierele sunt obiective sau subiective.

În copilarie. atunci când absolventa unui liceu vrea sa urmeze arhitectura. efortul de compensare este enorm: se vorbeste de "supracompensare". 3) reactii compensatorii: a) substituirea motivului cum e cazul unui student la conservator. dupa care a ramas cu unele dificultati la mers. Aceasta frustrare puternica îl poate face pe tânar sa înzeceasca eforturile sale profesionale (pâna atunci minore) si sa ajunga un mare cântaret. ALFRED ADLER a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze. cautând sai domine pe ceilalti într-un domeniu sau altul. probabil ca n-ar fi ajuns la o asemenea performanta.Barierele subiective tin de persoana frustrata. a avut paralizie infantila. Franco. deoarece numai fiindca a devenit o convingere proprie. el se foloseste de exemplele unor dictatori: Napoleon. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta. ele pot fi de ordin fizic: vederea slaba este o piedica pentru a deveni sofer profesionist. De pilda. ea constituie o bariera. Reactiile fata de bariere sunt urmatoarele: 1) eliminarea barierei. Pot avea si un caracter psihic. Uneori. tânarul împiedicat la realizarea casatoriei de o prejudecata. sufera si un blocaj subiectiv. Distinctia dintre subiectiv si obiectiv nu este asa neta în unele cazuri. îndragostit de o colega care se marita cu altcineva. Un astfel de caz este cel al unei atlete americane. Trebuind sa faca exercitii . toti au fost mici de statura (ceea ce ar crea un complex de inferioritate ). 2) ocolirea obstacolului. dar nu are deloc aptitudini pentru desen.

încât a devenit alergatoare de performanta. Termenul a fost creat de S. când este însotita de consumul alcoolului si mai grav de droguri. Când este vorba de o bariera subiectiva. ea s-a îndârjit în asa masura. b) compensarea prin fantezie. ci doar aceea deosebit de intensa. deficienta este uneori atribuita altuia. proiectata asupra lui. b)substituirea obiectului reactiei. un membru al partidului nazist îsi denunta fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. FREUD pentru a descrie o serie de reactii la frustrare. astfel încât sa i-o poata reprosa. visarea creaza oarecare destindere momentana. Dar procesul nu este constient. se transpune în locul fiului sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el. nu ne mai dam seama de existenta lor. în asa fel încât persoana ignora cu sinceritate existenta lui. ajungând chiar campioana. Devine însa periculoasa. În doze mici. se identifica. c) identificarea Adultul care a dorit în tinerete sastudieze medicina si n-a reusit. a) refularea reprezinta actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. Când cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile. e) rationalizarea reprezinta un mod de gândire eronat în sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. Nu orice inhibitie este o "refulare". El a insistat îndeosebi asupra refularii.recuperatorii. De exemplu. d) proiectia. 4) reactii de aparare a Eului. se consoleaza oarecum în visare. el o .

când. actioneaza într-un sens contrar ei. înclesteaza falcile.face cu convingerea de a contribui la triumful cauzei. Agresivitatea Foarte adesea persoana frustrata dezvolta o reactie agresiva. Frustratia . Reactiile generate de aceste situatii sunt dezechilibrul afectiv (de exemplu. scopuri. atacul fizic. Copilul privat de jucaria dorita devine neastâmparat.sustine J. mestecat de guma. f) atitudinea reactionala o constatam atunci când cineva împiedicat sa-si realizeze o dorinta. Dintr-o perspectiva integrationista. ca sentiment al frustrarii. aspiratiile nerealizate. Deci. etc. înteleasa. are aceasta caracteristica. riposta verbala. în fond. . comportamental ca situatie frustranta sau din perspectiva individului. Actele de inechitate.tinde sa provoace o agresiune directa asupra sursei frustrarii. ele pot fi însa substituite (supt deget. ca un dezechilibru afectiv rezultat din blocarea realizarii unor dorinte. ci situatia perceputa. nu situatia ca atare este frustranta. strânge pumnii. Când mama interzice baiatului sa mearga la cinema si-l îndeamna sa se joace în curte. frustrarea se defineste ca o reactie afectiva la o situatie perceputa ca frustranta. Reactiile comportamentale imediate la frustrare pot fi considerate consecinte sau simptome ale frustrarii si pot fi cuprinse în câteva categorii: Neastâmparul si tensiunea. mânia) înjuratura. asteptarile prelungite si esuate. ironiile sarcastice. la baza a stat ura sa împotriva fratelui preferat si rasfatat de parinti. el se înfurie si se apuca de învatat! Frustrarea a fost conceputa din punct de vedere obiectiv. etc). se agita sau plânge.DOLLARD si colaboratorii sai . fumat. refuzurile sunt situatii de frustrare. aspiratii.

uneori. detasarea este mai adaptiva decât o agresivitate fara sanse de reusita. Atunci când frustrarea este foarte intensa si de lunga durata. Trebuie tinut cont de faptul ca reactia la frustrare poate fi rezultatul unei învatari ca oricare alta deprindere. Reactia apatica poate avea. În acest caz agresivitatea este deplasata asupra altor obiecte sau persoane decât cele care constituie sursa frustrarii. aceasta agresivitate vizeaza victime inerente. intangibila sau prea puternica. repetate. apatia. Cautarea unui "tap ispasitor" este expresia unei agresivitati deplasate. va duce la formarea unei reactii apatice. asa cum agresivitatea este specifica persoanelor extravertite. De obicei.Agresiunea este cu atât mai mare cu cât frustrarea este mai accentuata. lipsite de aparare pe plan individual sau grupuri sociale. Un copil care. ~ Uneori reactia la frustrare este de apatie. Reactia apatica prelungita poate duce însa la o depresie sau la sinucidere. Exista si situatia când sursa frustrarii este ambigua. prin aceasta reactie a înlaturat sursa frustrarii. Se pare ca apatia este reactia mult mai raspândita pentru introvertiti. copilul ataca partenerul de joaca ce i-a luat jucaria. În cazul în care reactia agresiva nu a fost recompensata (nu a eludat sursa frustrarii) dupa tentative nereusite. izolare sau indiferenta. valente adaptive deosebite. fiind frustrat a ripostat agresiv si. . De exemplu. va dezvolta o reactie si în alte situatii frustrante. Agresivitatea este directa când este îndreptata spre sursa frustrarii (persoana. obiect sau situatie). Când este îndreptata asupra unui obiect (de exemplu. obstacol fizic)agresivitatea poate avea valente adaptative. devenind un mod eficace de rezolvare a problemelor.

în cazul unei frustrari deosebite. unii subiecti tind sa repete mereu aceleasi comportamente stereotipe. reiau "orbeste" o actiune care s-a dovedit neeficace. Evaziunea în imaginar are valente pozitive: diminueaza agresivitatea. Evaziunea se desfasoara în visul cu ochii deschisi (daydreams) sau în visul din timpul somnului. ea duce la pierderea capacitatii de a distinge între fantasme si realitate. cu consecinte psihotice. Chiar daca individul are si alte alternative obiective. dar perpetuata. sporeste perseverenta. reduce tristetea. etc. individul poate recurge la un comportament din copilarie care i-a conferit . individul înceteaza cautarea solutiilor reale. Dupa ce se formeaza. Refugiul în automatism reduce anxietatea. ~ Evaziune în imaginar. dilueaza presiunea unor probleme pentru care individul nu are înca solutii. sa deseneze sau sa vorbeasca de posibila constructie. fixatia sa comportamentala anuleaza practic realitatea psihologica a acestor alternative.Iesirea din apatie se face prin redobândirea interesului pentru anumite probleme. Daca însa intervine o frustrare. etc. indiferent de gen. etc. Uneori stereotipia are efecte adaptative. ~ Regresia Confruntat cu o situatie frustranta. copii privati de posibilitatea efectuarii unor constructii din obiecte materiale începeau sa-si închipuie. Problema este trecuta în registrul imaginarului si capata solutii imaginare. o stereotipie este foarte greu de schimbat.) sau prin efectuarea unei activitati. De exemplu. ~ Stereotipia. Adaptarea la cele mai multe dintre situatiile pe care le întâlnim presupune flexibilitatea cognitiva si comportamentala. asigurarea unui suport social (prieteni. Uneori. familie.

a constantei interne si. daca consecintele lor ulterioare sporesc adaptabilitatea persoanei. Decontextualizate si automatizate. ele sunt expresia încercarii de a rezolva frustrarea. De exemplu. Aceasta se defineste ca fiind conduita sau comportamentul ce pune organismul în conditii de repliere supla la conditiile variabile ale mediului în care acesta traieste. copii frustrati în jocul lor au renuntat la joaca recurgând la comportamente revolute: leganarea. se poate spune ca reactiile imediate la frustrare au atât valente pozitive . Adaptarea este efortul permanent de a raspunde.securitate (de exemplu. aceste reactii se prelungesc dupa stingerea frustrarii sau daca sunt transferate la situatii necorespunzatoare. pe de alta parte. Daca. anterior aparitiei frustrarii. la diferentierea impusa de obstacolul sau rezistenta lumii exterioare. . primitiv. Regresia poate fi atât comportamentala. etc. atunci sunt semnul unei tulburari a echilibrului psihic. reactiile imediate la frustrare devin mecanisme de aparare. Ea reprezinta capacitatea organismului de a se modifica în raport cu schimbarile intervenite în conditiile sale de viata si prin care el devine apt de a îndeplini functiile sale. va striga numele mamei) sau la un comportament simplist. pe de o parte la dubla exigenta a identitatii personale. se cuvine sa spunem câteva lucruri si despre ADAPTARE. suptul degetului. cât si negative. cât si afectiva. de adaptare. revederea unor fotografii dintr-o perioada fericita ne poate induce emotii similare. Daca ele fac mai suportabila situatia de frustrare. Într-o perioada de tristete pricinuita de nerealizarea unei dorinte. însa. Astfel. Ca atare.

grupuri sociale. capteaza si alimenteaza aportul si creatia ei. adaptarea sociala permite valorificarea personalitatii. Dar ce este agresivitatea ? . de tendintele.Adaptarea se caracterizeaza ca fiind echilibrul care exista între actiunile organismului asupra mediului si invers. În psihanaliza. Prin asimilare. profesiune. Deci. J. nazuintele personalitatii. individul îsi antreneaza capacitatile înnascute cautând ocazii de a le exercita. Atât adaptarea cât si apararea constituie mecanisme de homeostazie. adaptarea este o dubla miscare: de asimilare (un anumit fel de a aborda realitatea exterioara) si de acomodare (un anumit fel de a utiliza schemele de comportament anterior elaborate. Capacitatea individuala de adaptare este dependenta de temperament. Acestea creeaza un profil complex si multidimensionat de roluri si statute sociale prin care se exercita drepturile si responsabilitatile omului în societate. De altfel. Aspectele cele mai subtile ale adaptarii se fac în conditiile mediului social si se structureaza ca forme de interogare în familie. acesta nefiind altceva decât inteligenta considerata de a fi un instrument subtil al adaptarii. dar si de atitudinile caracteriale. Spunem mai sus ca o reactie la frustrare. colectivitati informale si organizate. PIAGET* a si deschis doua mecanisme principale ale adaptarii: asimilare si acomodare. de pastrare a echilibrului personalitatii si ele duc la consolidarea si constanta Eului. Asadar. ca si o forma de adaptare este AGRESIVITATEA. În acomodare conditiile existentei determina modalitati de adaptare. în raport cu situatia actuala). adaptarea este considerata ca fiind un mecanism de aparare a Eului (FREUD).

Dictionarul WALLMAN defineste agresivitatea ca fiind tendinta de a arata ostilitate prin manifestare de acte agresive. tendinta de a depasi opozitiile întâlnite. tendinta de distrugere. cu scopul distrugerii. Este deci. o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conditii ostile în plan constient. agresivitatea exprima însusirea de a fi agresiv comportamentul caracterizat prin acte de atac. negarii sau umilirii unei fiinte pe care agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare (PĂUNESCU). constrângerii. de opunere categorica. Exista forme de agresivitate contorsionate spre sine însusi ca si forme latente si exprimate ale agresivitatii. Buc. tendinta permanenta de dominare în grupul social sau comunitate.. . Ed. daca convietuiesc împreuna în ontogeneza timpurie.Psihologia inteligentei. degradarii. tendinta de autoafirmare prin promovarea neabatuta a propriilor interese.. 1965 Cu toate acestea. hiperenergie în atitudini si reactii.. KONRAD LORENZ a evidentiat (în 1966) faptul ca la animalele cunoscute ca foarte agresive este discutabila agresiunea ca instinct de baza. Asadar.Agresivitatea este unul dintre cuvintele cunoscute de toata lumea. Se considera ca agresivitatea are la baza impulsuri înnascute sau instincte. interspecii. Totusi exista rezerve fata de aceasta opinie. Conduitele agresive sunt sanctionabile deoarece provoaca suferinte. *Piaget J. agresivitatea este o notiune ce deriva din latinescul agressio care înseamna a ataca.. . inconstient si fantasmatic. dar conceptul de agresivitate ocupând un vast câmp al comportamentului uman si de aceea este greu de definit.Stiintifica.

puii acestor animale încep sa ucida.de echipa si de performanta) care consuma agresivitatea înainte de a se transforma într-o componenta comportamentala stabilizata violenta. pozitive prin care se pot satisface trebuinte ce din lipsa pot fi surse de frustratie si agresivitate. agresiunea este rezultat al frustratiei (deci este determinata de conditii de existenta). Agresivitatea a fost studiata si de psihanalisti precum LAGACHE. J.care se focalizeaza în imaginea de sine în . Dupa DOLLARD. devin agresivi si cu instincte de vânatoare încarcate. se impun trei idei: (1) Exista o anumita cantitate de agresivitate la care trebuie sa se faca adaptarea chiar în ontogeneza (2) Energiile agresive pot fi canalizate spre actiuni sociale constructive. considerând ca frustratia duce doar uneori la agresiune si agresivitate. LACAN. daca de mici. (3) Se pot utiliza activitati competitive (sport . dupa acest autor. Ca atare. agresivitatea ca impuls este legata de învatarea sociala. Exista diferente de conduite agresive în functie de nivelul cultural.În schimb. Ca atare. Tendinta de autodistrugere si instinctul accentuat al mortii . MILLER restrânge prin ipoteza. Se considera ca masochismul sau autopedepsirea sunt forme convertite de agresivitate. Agresivitatea autopedepsirii exprima o opozitie a persoanei împotriva sa însasi .la fel. Frustratia duce totodata la agresivitate. În colectivitati exista o anumita cantitate de agresivitate stimulata de competitivitate (WHITE).

FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII 2.1.3. CAPITOLUL II PROBLEMATICA AGRESIVITĂŢII ÎN PSIHOLOGIE. PSIHOPEDAGOGIE sI PSIHOPATOLOGIE 2.2. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI 2. NORMALITATE sI DEVIANŢĂ .4. fiind mai concentrata expresivitatea ei în "stadiul oglinzii" (pubertate) când se formeaza functiile multiple ale Eului.situatiile de percepere si intuire a posibilitatii de alterare provocata eventual de "alter".1. NORMALITATE sI DEVIANŢĂ ÎN CONDUITA SOCIALĂ 2. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV 2. Dupa freudisti agresivitatea latenta trece prin diferite stadii.

1. ca sistem vital. ea fiind o creatie în cadrul posibilitatilor care ne sunt date si a achizitiilor pe care leam dobândit". conform normelor social-juridice si valorile modelului cultural. DEFINIREA CONCEPTELOR:NORMALITATE sI DEVIANŢĂ-COMPARAŢIEOmul este "fiinta cugetatoare reflexiva (DESCARTES). de AJURIAGUERRA* sustine ca "de fapt. ENĂCHESCU). J. se proiecteaza în transcendenta. are o identitate proprie. TEILHARD de CHARDIN). aspirând catre un ideal. În general. pornesc de la aprecierile de ordin biologic.1. este "fiinta constienta care aspira catre universal prin integrarea pancosmica" (P.2. are capacitatea de a realiza o relatie de comuniune sufleteasca cu celelalte persoane (C. cunoaste si creeaza. persoana umana are urmatoarele caracteristici: se autoreflecta. Acestea însa. Dar ce este normalitatea? Conceptul de NORMALITATE este strâns legat de valorile si normele unei culturi si de ideile social-politice ale epocii istorice respective. vizând starea de echilibru fiziologic al organismului. Normalitatea se defineste si se apreciaza în raport cu adaptarea. se desprinde de lume printr-un proces de individualizare. NORMAL este considerat comportamentul psiho-social al majoritatii populatiei unei colectivitati umane. normalitatea ca atare nu exista. Unele dintre ele au caracter . Tot ceea ce se situeaza în afara acestor limite-cadru sunt forme neobisnuite de comportament. este "masura tuturor lucrurilor" (PROTAGORAS). care-l diferentiaza de ceilalti. Acestea ar fi caracteristicile persoanei umane normale. În general. în cazul omului. este fiinta inteligenta care descopera.

relatiile pozitive cu ceilalti.. antisocial. DEVIANŢA este o violare a normelor sociale. . Din aceste considerente. egalitatea dispozitiei emotionale. societatea eticheteaza asemenea conduite ca având un caracter negativ.. ANORMALITATEA este starea de dezechilibru psihic si social. de grupul social sau institutii. de tip deviant si le condamna. care reprezinta echilibrul psihic si social. ANORMALITATEA reprezinta orice abatere de la norma. cum în egala masura. inadaptare sociala sau la situatiile vietii. poate sa le violeze prin modul lui de viata. CL. negativ din punct de vedere etico-moral.. HERZLICH distinge urmatoarele aspecte: starea de bine fizic. eficienta activitatii. nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului socio-cultural. un rol esential îl are conceptul de norma sociala. devianta presupune o tulburare de functionalitate a . ostilitate fata de semeni.1974 Opus acesteia. Prin urmare. * Ajuriaguerra J.Manual de psihiatrie infantila.Masson . dezacord în relatiile interpersonale. Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual. Orice individ poate fi o persoana care utilizeaza. transforma sau creeaza normele sociale. care constituie ghidul comportamentului. Asadar. starea de bine psihic. comportament sau actiuni. adaptarea la realitatea si la situatiile vietii.antisocial având un caracter rau. Paris. În functie de existenta acestora. devianta comportamentala. a corpului sau a psihicului. În ceea ce priveste caracteristicile starii de echilibru (ale normalitatii).0 Definindu-se comparativ cu starea de normalitate. individul adopta un comportament adecvat normal. absenta oboselii.. În timp ce anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau functional a organismului.

Acesti copii hiperexcitabili. În acest sens. Astfel. psihotic sau numai cu anumite particularitati de reactivitate. Dupa cum arata C. Asa s-ar constitui "comportamentul patologic agresiv" si "reactia agresiva nesocializata prelungita". devianta implica un mod particular de "a fi" sau de "a face" ale individului cu caracter deviant în raport cu normele impuse de societate. La aparitia în familie a unui copil handicapat motor epileptic. dupa ADOLPHE QUETELET. reactiile parentale tind sa capete caracterul de rejectie sau de supraprotectie. prin care se întelege setul de convingeri si conceptii care le conduc. Frecventa . Modelarea copilului depinde foarte mult de atitudinile parentale. indiscutabila.relatiilor sociale. în practica. conduita. OANCEA da urmatoarele exemple : (1) Categoria copiilor greu educabili. instabili si cu reactii exagerate. OANCEA limitele cadrului social în care traiesc copiii sunt destul de neclar delimitate. determina adesea atitudini parentale de rejectie. religioase si socialjuridice ale grupului social caruia îi apartine. Tulburarile de comportament la acestia au o frecventa dubla fata de copiii neadoptati. Pentru E. SCHUR. fara posibilitate de contrazicere. Relatia dintre vârsta si înclinatiile catre comiterea de acte antisociale pare a fi. care ar impune o limitare extrema a libertatii de actiune a copilului. o diminuare a capacitatii de adaptare sociala a individului. care apar în cadrul comportamentului acestuia si care fac ca persoana respectiva sa se discrediteze în raport cu normele morale. (2) A doua categorie de cazuri este aceea a copiilor adoptati. cauza care actioneaza cu cea mai mare energie pentru dezvoltarea sau pentru atenuarea înclinatiei la comportamente agresive (crima)". dupa multi autori. C. "vârsta constituie.

sentimentele de inferioritate. aceasta implica trei dimensiuni : dimensiunea sociala.crescuta ar rezulta din nepotrivirea dintre expectantele parintilor si temperamentul copilului. legata de motivatiile si scopul comportamentului individual . STOIAN. asocialitatea. model familial demn de urmat. duce la aparitia unei infantilizari suplimentare. regimul moral. ori de câte ori se discuta deviantei. cu certuri si conflicte foarte dure. problema legata de conformitatea valorile normative ale - dimensiunea psihologica. adaptarii individului la modelului socio-cultural . brutalitatea fizica si verbala. Atitudinea parentala de impunere brusca si violenta a unui regim de viata extrem de restrictiv. de frustrare. Prin urmare. poate genera. cu manifestari agresive. M. tensiunile familiale. În perioada prepubertara este caracteristica aparitia unei reactii de independenta violente. . reactii agresive nesocializate. cauzele afective si educative. cu împiedicarea accesului la independenta. citeaza: infantilismul. de maxima importanta este exemplul parintesc pozitiv. alcoolismul. Se poate conchide ca în dezvoltarea armonioasa a unei personalitati. trecând în revista factorii delictogeni " din afara cazurilor patologice ". de asemenea. datorita unor exacerbari pulsionale. Valoarea mediului apare de netagaduit în dirijarea comportamentelor.. (3) Alta situatie este aceea a tinerilor minori cu tulburari de comportament în crize. (4) Atitudinea parentala de hiperprotectie.

comportamentul deviant se manifesta mai ales ca " inadaptare sociala. se considera ca. În concluzie. Ca atare. 2. ca urmare. A.2 PROFILUL PERSONALITĂŢII DEVIANTULUI R. permis si sustinut de un anumit tip de grup social favorizant . tulburarea de comportament poate fi privita ca o dificultate de adaptare : inadaptare sau neadaptare. mai ales. având. acte antisociale. trebuie ca individul care apartine unui " grup de delincventi " sau are el însusi un comportament deviant. sa " dispuna " de o anumita structura a personalitatii sale. dinamica si structura . T.1. DENTLER si K. ori de câte ori se vorbeste despre conduite de tip deviant. mai precis. elementul central care trebuie luat în considerare este Eul individual si. ERICKSON ipoteze în geneza comportamentului deviant : propun trei a) Comportamentul deviant tinde sa fie indus. afirmam ca devianta este anormalitatea comportamentului produsa prin devieri sau abateri de la normele de conduita sociala impuse de modelul socio-cultural si moral. legate de descarcarea pulsional-agresiva a tendintelor antisociale ale individului. Prin urmare. familiala sau scolara si rareori ca manifestari antisociale " ( URSULA sCHIOPU ). Dar pentru ca cele de mai sus sa fie posibile. ajuta la c) Grupul poate rezista numai prin calitatea de a fi deviant a comportamentului membrilor sai . la vârsta scolaritatii mici.- aspectele psihopatologice. Pâna la pubertate sau. b) Functiile comportamentului deviant mentinerea stabilitatii grupului respectiv .

În acest sens. caracter irational.se caracterizeaza prin impulsivitate.acestuia.se caracterizeaza prin imaturitate afectiva a persoanei.latura amorfa a Eului slab .latura inactiva a Eului slab . . în care "abaterea" de la normalitate se poate manifesta fie sub forma " refugiului ". Ea se caracterizeaza prin submisivitate. lipsa unei imagini de sine. cu izolare pâna la anularea autoagresiva a individului. fie sub forma de "dependentei". a unei valori personale. fie sub forma " violentei ". anxietate. Violenta latura haotica a Eului tare . Dependenta .se caracterizeaza prin dominanta. demonstrativitate si histrionism. Refugiul . cea de-a doua este orientata în raport cu pulsiunile primare inconstiente . pierderea încrederii prin devalorizarea propriei persoane. În timp ce prima este orientata în raport cu valoarea Supra-Eului moral. frustrare (vezi schema ). Din aceasta perspectiva. ci numai prin altii ). nereflexiv si heteroagresivitate. nevoia de protectie (neputând exista independent. autoagresivitate.se caracterizeaza prin retragere în fata situatiilor vietii. situatie în care "abaterea" de la normalitate se poate manifesta fie sub forma " afirmarii ". 2) Eul de tip slab cu o dinamica areactiva. care nu atinge gradul de realizare completa. dinamica si structura Eului individual prezinta doua aspecte deosebit de importante : 1) Eul de tip tare cu o dinamica reactiva. Afirmarea latura activa a Eului tare . deviantele trebuie considerate ca reprezentând o problematica a Eului. Ea se caracterizeaza prin defetism.

activitate scolara neregulata. disimularea actelor comise. când apar : conflicte cu autoritatea ( parinti. poate fi stabilit un profil al personalitatii deviante. prostitutie sau homosexualitate. crize de mânie. La el anomalia de personalitate se traduce prin dificultati de adaptare sau printr-o permanenta stare de inadaptare la normele si legile vietii sociale. sustragerea de la executarea serviciului militar. stari reactive ( C. 2) O copilarie tulburata. frecventarea fugilor. fugi. în care notam : alternanta de apatie si surescitare. impulsivitate. inadaptabilitate. acte de indisciplina. educatori ). tendinta la mitomanie. Semiologia deviantului este reprezentata prin urmatoarele grupe de manifestari : 1) Un anumit stil de existenta marcat prin urmatoarele : instabilitate. tentative de suicid. Elementul esential al deviantului este dezechilibrul moral care antreneaza modificari psihice de comportament si constiinta.1 AGRESIVITATEA. 2. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV 2.PREZENTARE GENERALĂ - .Pe baza celor de mai sus. Acest profil va fi marcat de aspectele psiho-sociale de tip deviant. frecventarea unor grupe marginale sau delictuale la care se asociaza ( furt. 3) Accentuarea acestor tulburari în perioada adolescentei. dupa cum vom vedea în continuarea lucrarii. instabilitate sau inegalitate scolara urmata de esecuri. ENĂCHESCU ). folosind drept compensare diferite forme de manifestare. dezertari din armata.2. consumul de alcool. lovire ).2.

ci este doar premisa actiunii. iar psihanalistii cu experienta în tratamentul copiilor afirma ca acestia (copiii) detin (au) fantezii destructive de o intensitate înspaimântatoare . negarii sau umilirii unei fiinte pe care agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare ( PĂUNESCU ). La acestea am putea adauga : frustrarea. o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile în plan constient. jigniri sau dureri . Ca atare. se considera ca ostilitatea sau mediul nefavorabil reprezinta sursa pentru agresivitatea infantila. BANDURA si WALTERS) în pofida faptului ca propriu-zis intentia nu tine de actiune.V. Pe de alta parte. denumim AGRESIVITATE toate acele actiuni voluntare orientate asupra unei persoane sau a unui obiect care au drept motiv producerea .a unei pagube.Agresivitatea este unul dintre cuvintele cunoscute de toata lumea si de aceea este greu de definit. dispozitia înnascuta pentru agresivitate si nu în ultimul rând efectele programelor T. si ca descoperirea intentiei care sta la baza actului ridica frecvent dificultati . Din cele de mai sus rezulta ca cea mai importanta problema care apare este aceea a caracterului voluntar al actului agresiv. În general.într-o forma deschisa sau simbolica . constrângerii. LEWIN. deci. În acest sens. Este. MACCOBY. conceptul de AGRESIVITATE deriva din latinescul agressio care înseamna a ataca. literatura de specialitate accepta voluntaritatea actiunii drept criteriu al aprecierii agresivitatii (SEARS. se considera si este în mare masura acceptata ideea ca un copil este potential agresiv înca din momentul nasterii. inconstient si fantasmatic. În general. cu scopul distrugerii.

deoarece durerea. pedeapsa data de educator este agresivitate prosociala în cazul în care. a dezvoltarii normale. BUS (1961) spune ca poate fi scutit de învinuirea de a fi agresiv omul care într-un " rol social recunoscut " produce cuiva durere sau neplacere. . ea ramâne în cadrul asteptarilor culturale legate de rolul dat. scop. daca ea nu are drept motiv razbunarea. iar pe de alta parte. Tot BUS afirma ca daca parintele sau pedagogul actioneaza doar sub masca rolului. Conform acestui criteriu. presupun agresivitate chiar si atunci când copilul care a provocat paguba sau durerea se simte nevinovat. 2. idee oarecare . (Un exemplu de rol social recunoscut poate fi sarcina de educare sau disciplinare realizata de pedagog sau parinte ). si sunt cazuri când. Ca atare. caracterul intentionat al actului nu este neaparat identic cu provocarea constienta a pagubei sau a jignirii. ci cerinta socializarii. pe buna dreptate parintele sau pedagogul. Acestea sunt urmatoarele: 1. atunci actul lor este calificat ca fiind agresiv.În acest sens. distingem: agresivitate antisociala (distructiva) orientata împotriva colectivitatii. armonioase a personalitatii. Agresivitatea ca mijloc sau scop. Pe de alta parte.serioase. se cuvine sa enumeram principalele criterii de "grupare" a comportamentelor agresive. neplacerea sau disperarea cauzate copilului constituie pentru ei sursa de satisfactii emotionale. si agresivitate prosociala care serveste intereselor colectivitatii si ale individului. pe de o parte. Continutul moral al comportamentului. si anume. distingem : agresivitate instrumentala manifestata când individul recurge la agresivitate fiindca doar pe aceasta cale îsi vede realizabil un plan. În acest sens.

datorita apropierii organismului strain. se transforma într-un atac disperat. agresivitatea este un comportament instinctiv relativ. Ca atare. FREUD si-a schimbat radical conceptia. izvorâta din interior. ci tinde sa distruga Eul (instinctul mortii). care. Într-o perioada ulterioara a activitatii sale. Cea de-a doua cuprinde : agresivitatea masculului pentru a-si apara teritoriul. psihanaliza moderna refuza teoria lui FREUD cladita pe instinctul mortii. neplacere. Acum el descrie agresivitatea ca o forta obscura. În general. în timp ce sentimentul supararii ar fi consecinta agresivitatii frustrate: supararea se formeaza atunci când imboldul pentru agresivitate este puternic. Dupa FREUD. mai ales între masculi ( agresivitate intermale MOYER ).când individul recurge la agresivitate independent de un avantaj . Rezulta de aici relatia dintre fuga si atac. ele fiind precedate de o încercare de fuga. cea a femelei pentru a-si apara puiul si cea de autoaparare. 3. care nu se orienteaza împotriva mediului. dar împrejurarile împiedica exprimarea deschisa a acesteia. supararea este o supapa de siguranta prin care se degajeaza surplusul de energie si astfel organismul scapa de " explozie ".pentru a produce altuia o durere.si agresivitate emotionala . precum si agresivitatea pradatoare ( jefuitoare ) manifestata între specii. Dupa caracterul lor ofensiv sau defensiv ( acesta a fost cercetat în primul rând de etologi pe baza observatiilor si experimentelor realizate în lumea animala ) se disting: agresivitate ofensiva si agresivitate defensiva (de aparare). act la care îl îndeamna din interior un afect oarecare. Prima se refera la agresivitatea care apare în cadrul speciei. si descrie agresivitatea ca o .

difera de la o specie la alta.considera agresivitatea tot ca un instinct reactiv. Fireste. În repertoriul de comportamente al copiilor de vârsta scolara putem descoperi o mare bogatie de actiuni represive : a) greva foamei este poate cea mai frecventa. DOLLARD a demonstrat ca ipoteza frustratie agresivitate trezeste supararea. mistice. Psihanaliza clasica explica manifestarile agresive ale perioadei anale prin cauze mai multe speculative. frustrarea duce în mod legic la tendinte agresive si supararea apare atunci când nu este posibila agresivitatea deschisa. pe baza observatiilor si cercetarilor realizate asupra animalelor. considera agresivitatea un instinct care serveste la conservarea speciei.stiinta fascinanta si relativ recenta . La vârsta scolara se observa ca agresivitatea fata de parinte se manifesta în destramarea obisnuintelor igienice proaspat formate : de exemplu. pe care anumiti stimuli sau constelatii de stimuli îl declanseaza în mod legic. HARTMANN) în a carei formare un rol foarte important îl joaca experientele copilului privitoare la socializarea sa. copilul devine unul cu enurezis nocturn.manifestare instinctiva reactiva (HORNEY. În forma sa cea mai simpla. ea este rezultatul unei tendinte constiente sau agresive : copilul stie ca . iar alti stimuli îl blocheaza tot în mod ereditar si legic. atât formele agresivitatii. KONRAD LORENZ. cât si stimulii care le declanseaza sau blocheaza pe acestea. Psihanaliza denumeste acest stadiu de viata perioada anala. De exemplu. SAUL. iar agresivitatea aparuta în cadrul ei agresivitate anala. Astazi stim ca la baza lor trebuie sa cautam conflicte sociale. Etologia . Dupa el.

BANDURA si WALTERS) confirma ca majoritatea copiilor agresivi provin din familii în care parintele însusi este agresiv. forme de conduita) care constituie neconditionat si inevitabil modele pentru altii. prima întrebare care se pune este urmatoarea: Cine sunt cele mai importante modele ale comportamentului infantil si care sunt . al parintelui. copilul frustrat . copilul nu se atinge de mâncare în prezenta lor.sa fie o persoana agresiva.al carui comportament îl imita .în anumite împrejurari . Exista oameni (grupe de oameni.pe care frica de pedeapsa îl obliga acasa la respectarea disciplinei . Imaginea tatalui disperat si a mamei care se roaga de el este un dulce balsam pentru sufletul sau care arde de suparare si îl face sa reziste în continuare. Copilul poate sa învete atitudinea agresiva si prin intermediul imitatie. Pornind de la aceasta afirmatie. LEWIN. sentimentele lor. b) înrautatirea randamentului scolar.slabire sa cauzeaza parintilor multe griji.îsi transfera agresivitatea asupra mediului sau scolar. Acest fapt se poate explica deopotriva prin teoria transferului de agresivitate si prin teoria modelului agresiv . Razbunarea copilului apare frecvent sub aceasta forma : începe sa scada neasteptat si înfricosator de rapid media la învatatura. asupra colegilor sai.chiar si judecatile lor de valoare. si în timp ce îsi bate colegii. Cercetarile de psihologie (MACCOBY. Fiind suparat pe parinti. el realizeaza comportamentul modelului sau agresiv. în viata spirituala si afectiva a altuia. apar legic în comportamentul lor. n consecinta actiunile lor si . cu conditia ca modelul .

Îsi pedepsesc copiii cu bataia. renumele. încurajând totodata agresivitatea extrafamiliala . geanta medicala în mâna doctorului. prestigiu - - identitatea de sex. copiii agresivi provin din familii în care chiar si parintii sunt agresivi. etc. profesional ). Multe lucrari de psihologie ( BANDURA si WALTERS ) confirma ca. resping orice apropiere a copilului nesocotind nevoia lui de dependenta. de regula. la acesti tineri întâlnim o grava anxietate de dependenta : ei .acele conditii în care actiunile lor servesc ca modele pentru atitudinea copilului ? Cercetarile de psihologie sociala releva. într-o forma sau alta pretind respectarea acestor norme. de parintii. Celalalt este puterea sociala prin care întelegem persoanele care stabilesc cele mai importante norme ale mersului vietii copilului si care. în primul rând. ) . În general. cu suprimarea privilegiilor. reputatia ( de exemplu. uniforma de ofiter. în doua tipuri principale de modele de identificare : 1) general. 2) Exista si alti factori care poseda în ochii copilului o forta generatoare de modele. de pedagogii si colegii copilului ( grupele de aceeasi vârsta ). Prin purtatorii rolurilor complementare întelegem acele persoane spre care se orienteaza majoritatea activitatilor si asteptarilor infantile. cum ar fi : simbolul de statut ( de exemplu. Primul este asa-numitul rol complementar. Aici este vorba.

fiecare copil îsi însuseste actiunile agresive ale modelului. Corespunzator nivelului sau de aptitudini. ca urmare. Prima înseamna ca daca modelul a fost pedepsit pentru comportamentul sau. pozitive. Deci. Exista doar o singura pedeapsa care ameninta mereu. respectiv viata morala. care ridica un obstacol în fata aparitiei repetate a actiunii. Daca totusi ispita este atât de puternica încât copilul cedeaza în fata ei. cu valente libere în grupul antisocial ai carui membrii. o identificare puternica duce la selectarea modelelor observationale. cu standardele identificate. Sa examinam pe rând aceste doua posibilitati. foarte rar se apropie de ei cu sentimente deschise. factorii amintiti devenind pentru ei modele. si anume aceea data de propria constiinta. Un asemenea copil nimereste. atunci comportamentul deschis va fi urmat de un sentiment al culpabilitatii. independent de situatie. pot fixa usor aceste valente. pâna atunci întarirea si interzicerea externa a actiunilor copilului constituie parti integrante ale modelului de comportare educativa. ori daca pe copil îl ameninta pedeapsa în cazul realizarii deschise a comportamentului respectiv. nu le cer sfatul niciodata. Asadar. respectiv nu se consolideaza un sistem motivational intern. dar el are posibilitatea sa nu transpuna aceste actiuni în împrejurari diferite fata de situatia modelata. în sensul ca ea împiedica realizarea acelor comportamente însusite care nu corespund cu normele. atunci copilul nu va aplica comportamentul învatat. Multi cercetatori afirma ca: întârzierea pedepsirii comportamentului nedorit joaca un rol important în faptul ca .nu discuta cu parintii propriile probleme. pâna nu se formeaza.

La rândul sau. exista si forme de agresivitate care nu fac apel direct la forta fizica. impulsul agresiv este limitat la competitie. Forma cea mai violenta a relatiei rezida în exercitarea fortei fizice în scopul înlaturarii celuilalt. esenta atitudinii educative adoptata fata de copil s-ar putea formula prin relevarea faptului ca interzicerea comportamentului nedorit si întarirea actiunilor corecte sunt foarte importante.va rezista ispitei sau va efectua actiunea. Deci. ranchiuna ). atac verbal sau orice alta expresie a ostilitatii ( injurie.aflându-se fata în fata cu posibilitatea de a se comporta într-un mod interzis . Adesea ea îmbraca forma violentei . compasiunea ). Adica. copilul se identifica cu educatorul sau si chiar daca îsi însuseste comportamentul modelului. 1991) analizeaza trasaturile de caracter de natura agresiva. dar ca lauda si dojana sunt eficiente doar atunci când educatorul însusi practica formele de comportament recompensate la copil si evita mereu pe acelea pe care le pedepseste. Tot în cadrul interrelationarii umane. daca pedeapsa se acorda în momentul aparitiei actiunii interzise. mai ales în perioadele timpurii ale vietii. dispret. . tristetea. si anume : insulta. frica) la afecte asociate (bucuria. dupa care îi apare constiinta culpabilitatii. avaritia. gelozie. El aprecia ca agresivitatea se diminueaza sau se anuleaza prin tranzitia de la afecte disociate (mânia.ulterior copilul . ura. invidia. atunci copilului i se va dezvolta rezistenta la ispita. cum ar fi : vanitatea. Alta idee deosebit de importanta care trebuie mentionata. este aceea conform careia agresivitatea este si modalitate de relationare interumana în care unul dintre parteneri utilizeaza forta. dezgustul. atunci i se dezvolta constiinta culpabilitatii.actiune distructiva îndreptata împotriva oamenilor sau a proprietatii. Alteori. el nu va realiza comportamentul respectiv daca acesta nu este în concordanta cu sistemul de norme identificat. constrângerea prin santaj sau amenintare. Asadar. furtul. ALFRED ADLER (în lucrarea sa "Cunoasterea omului ". agresiunea este orice comportament destinat sa faca rau cuiva. în schimb daca îl pedepsim dupa comiterea actiunii. Astfel.

confruntarea cu amenintarea bolii. Pentru aceasta este necesara înlaturarea conditiei de competitie agresiva si înlocuirea ei cu cooperarea constructiva. etc. în absenta acesteia. împartasirea aceluiasi scop. b) Alta metoda si cea mai eficace decât cunoasterea prin comunicare este angajarea într-o activitate comuna. care favorizeaza stapânirea si controlul emotiilor si afectelor violente (groaza. În aceeasi ordine de idei. furia ). integrarea tuturor manifestarilor inconstientului de catre constient. avansarea în vârsta. TEORII EXPLICATIVE ALE FUNCŢIONALITĂŢII AGRESIVITĂŢII . rudimentar. Conditia esentiala a cunoasterii reciproce o constituie comunicarea . alte modalitati de ordin psihologic de diminuare si reducere a agresivitatii sunt urmatoarele : a) Prin cunoastere ( constientizare si analiza obiectiva ) agresorul poate realiza ca este confruntat cu aceleasi probleme mari de viata ca si partenerul sau : desfasurarea unei activitati în scopul autorealizarii.2. dominarea gândirii asupra instinctelor si impulsurilor primare. cunoasterea celuilalt are un caracter trunchiat. Nimic nu apropie mai mult oamenii decât desfasurarea unei activitati comune. 2.2.Calea cea mai importanta pentru înabusirea agresivitatii din individ o constituie realizarea unui echilibru interior ce presupune dezvoltarea autoreglajului constient.

îndeosebi turbare.comparativ cu populatia obisnuita unde procentul acestei anomalii genetice este doar 0. a facut cercetari riguroase demonstrând existenta. E. s-a gasit printre ei un procent de 2. la animale. Se considera ca agresivitatea poate aparea în urma evidentierii unei tumori pe creier în regiunea sistemului limbic. K. exista mai multe teorii. Dar. Apoi. deformare cu originea în tulburarile instinctului sexual . asa cum sustine FREUD. unde se presupune existenta unor centri în relatie cu comportamentul agresiv. agresivitatea apare si în unele boli mintale . pare evidenta existenta unor centri ce pot declansa acte agresive.În legatura cu originea tendintelor agresive. pe de alta parte. de a cauza suferinta. biolog.2%. Investigându-se situatia acestui cromozom la cei condamnati pentru violente. a unor tendinte de agresiune intraspecii. baietii cu cromozom y dublu sunt mult mai înalti si mai vigurosi decât cei normali. astfel încât este foarte posibil ca aceasta particularitate sa fi favorizat agresivitatea lor. (1) TEORIA IMPULSULUI NATIV dupa care agresiunea are la baza un instinct înnascut. La un moment dat. FROMM stabileste o corelatie între aceasta forma de agresivitate si sadism. placerea de a lovi. . Exista si agresivitatea maligna. vorbind de instinctul mortii . În ultimele decenii. manifestata însa la oamenii bolnavi mintal. s-a crezut ca agresivitatea ar fi în functie de numarul de cromozomi : sunt persoane la care exista un cromozom y suplimentar care ar predispune la violenta si agresivitate.9% persoane având un cromozom y suplimentar . LORENZ. Prin urmare.

reactionând exagerat la orice contrariere. în cazurile patologice. filmele ofera zilnic spectacolul unor violente. la fiinta umana. (3) TEORIA SOCIALĂ A ÎNVĂŢĂRII (A. .Exceptând cazurile patologice. amigdalotomia bilaterala sau hipotalamotomia posterioara sunt interventii psihochirurgicale care pot diminua comportamentul agresiv . cartile de aventuri consacra sute de pagini detaliilor referitoare la cum sa organizam jefuirea unor banci sau sa eliminam orice proba în legatura cu un omor. dar încurajeaza comportamentul îndraznet. În legatura cu acest punct de vedere. iar amploarea agresivitatii pare sa depinda foarte mult de conditiile sociale si de educatie. Copiii batuti de parintii lor sau asistând la acte de violenta între parinti. în special prin observarea unor modele. Astfel. ) pot ajunge chiar la un complex de inferioritate care-i face foarte susceptibili. devin si ei batausi. BANDURA) sustine ca agresivitatea se învata ca toate celelalte componente. În multe tari. sufera de strabism. etc. (2) TEORIA FRUSTRAŢIEI cauta sa explice mecanismul agresiunilor prin aparitia unor frustrari ( stari de tensiune create prin aparitia unui obstacol în calea realizarii dorintelor unei persoane ). stimularea sau ablatia anumitor regiuni cerebrale pot antrena episoade de agresivitate. Sunt si cazuri când parintii nu tolereaza violenta în familie. La fel. la oamenii normali exista formatiuni nervoase care pot declansa agresivitatea. Ca atare. sau nu vad bine. dar una de ordin reactiv. sunt mici de statura. Însa nu orice frustratie duce la agresiuni. ALFRED ADLER mentiona ca oamenii având sentimentul unei inferioritati ( nu aud bine. arogant si chiar violent fata de ceilalti copii. batai. ca raspuns la atacurile altora. omoruri.

Exista si mentalitati prin care societatea favorizeaza agresiune ( " ochi pentru ochi. moartea. Sau realizat experimente care arata cum impulsul agresiv împotriva unei persoane scade numai daca acea persoana este agresata. si nu la intensificarea ei. Atâta vreme cât "bunul" si "raul" sunt separate si copilul delimiteaza binele de rau. Pe masura ce cresc. atunci când asista la spectacole violente. dinte pentru dinte"). 4) TEORIA CATHARSIS-ULUI sustine ca. la orice anatomo-fiziologica implicata om normal. pedepsita de altcineva. laudând pe cel puternic care poate sa-l striveasca pe cel slab. BANDURA afirma ca urmatoarele situatii : 1) învatam sa fim agresivi din învatam sa fim agresivi de la oamenii din jurul nostru ( parintii îi învata pe copii sa nu fie agresivi. batai violente si siluiri (unul dintre lucrurile care-i alarmeaza foarte mult pe copii este sa gaseasca ceea ce este în aparenta " bun " este în realitate "rau ". copiii admira pe cei capabili sa-i bata pe cei mai putin " musculosi ". el tolereaza violenta. În concluzie. 2) învatam sa fim agresivi din atitudinile societale (în ultimii ani se observa un avânt îngrijorator al aspectelor agresive în societate). privitorul îsi consuma pe plan imaginar energia agresiva. etc. deci vizionarea scenelor brutale ar duce la diminuarea agresivitatii. dar îi bat si îi pedepsesc ). din filmele de groaza care prezinta crime "hidoase". exista structura în declansarea unor acte . razbunarea.). 3) învatam sa fim agresivi de la televizor.

si anume : continutul moral al comportamentului (agresivitate antisociala si agresivitate prosociala). FENOMENE-SIMPTOM DE MANIFESTARE . agresivitatea pradatoare). hiperenergie în atitudini si reactii. 2.mijloc sau scop (agresivitatea instrumentala. În acest sens. agresivitatea . ele se pun în miscare doar în cazul încalcarii abuzive si brutale a unor drepturi .1. exista mai multe criterii de grupare a comportamentelor agresive. dupa caracterul lor ofensiv sau defensiv: agresivitatea ofensiva (agresivitatea în cadrul speciei.3. dupa cum urmeaza : 2. fireste. Violenta replicilor si modul de manifestare sunt în functie de influentele sociale si de educatie. agresivitatea emotionala).3.agresive. tendinta de autoafirmare prin promovarea neabatuta a propriilor interese. Pe baza acestor criterii enumerate mai sus. Pentru aceasta se utilizeaza diverse forme de agresivitate. tendinta de a depasi opozitiile întâlnite. tendinta permanenta de dominare în grupul social sau în comunitate . Cât despre violenta " maligna ". În mod normal. FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII Agresivitatea reprezinta tendinta de a arata ostilitate prin manifestarea de acte agresive. având la baza dereglari hormonale sau de ordin fiziologic . un rol . au fost stabilite mai multe forme de manifestare a agresivitatii. nejustificata prin situatie. ea este de origine patologica. agresivitatea defensiva (de aparare). Frustrarea are.

Definirea acesteia are la baza notiunea psihofiziologica de excitatie care vine din latinescul excitatio care înseamna stimulare . oligofrenie. . intoxicatii cu diferite substante: alcool . Impulsurile sunt modalitati actionale de reactie involuntara. 2) Impulsivitatea este o trasatura caracteristica ce implica un mod impulsiv de a reactiona prin impulsuri . schizofrenie . halogene : epilepsie. encefalite si meningoencefalite. antidepresive. efervescenta a limbajului. BORDENAT si PRIGNEY considera ca excitatia psihologica presupune ridicarea tensiunii psihologice si exacerbarea dinamismului psihic. episoade psihotice acute paralizia generala propriu-zisa (în specia la debut ). Formele de manifestare ale hiperexcitabilitatii sunt : gesturi de nerabdare. stari care devin patologice atunci când sunt însotite de o tulburare afectogena reactiva. ton ridicat si iritat al vocii. Coloratura afectiva este marcata prin furie. consecinta unei emotii intense sau a unui incident grav. traumatisme craniene . boli endocrine sau leziuni focale ale cortexului prefrontal sau hipotalamusului ventromedian ori a lobilor temporali . labilitate emotionala. agresivitate. dar în cazuri de suferinta neuropsihica aceste stari capata caracter permanent si devin patologice .1) Excitabilitatea este starea sistemului nervos caracterizata printr-o sensibilitate de grad maximal fata de factorii de mediu extern sau intern. Excitatia psihomotorie este componenta a tabloului clinic în: sindroame infectioase. încredere exagerata în sine. Copiii pâna la vârsta adolescentei pot prezenta episoade de hiperexcitatie în cadrul normalitatii.

Ea apare în mod fortat. LAFON spune ca impulsivitatea este o "descarcare incoercibila si imediata a unei stari de tensiune emotionala. Ca mod de manifestare. tendintele. S. El poate fi necontrolat. avându-si originea în motivatii subiective sau într-o reactie reflexa . miscari parazite. sunt instinctive. reactii de mânie. În general. catre dorinta de afirmare si dominare a individului. ADLER vorbeste despre tendintele sau instinctele orientate catre putere. accese de automatisme ambulatorii . ). automate si inconstiente cu care individul se naste si care poarta amprenta tipului caracterial al personalitatii acestuia. valorificând în acest sens aspectul lor psihosocial. propulsiunile pot fi: kinetice. descarcari explozive. Aceste manifestari n-au sens. într-un act sau comportament ". POROT agresivitatea este unul dintre caracterele fundamentale ale comportamentului uman. Aspectul cel mai important al vietii instinctive a individului este reprezentat de agresivitate . imprevizibil. FREUD pune instinctele la baza vietii psihice acordând cea mai mare importanta instinctului sexual. Actul impulsiv face ca tensiunea psihica sa înceteze. etc.brusca. îsi au originea în tendintele fundamentale ale inconstientului. Pentru A. Ea permite organismului sa foloseasca ceea ce-l înconjoara pentru satisfacerea nevoilor . trebuintele. fara sa se supuna controlului voluntar. instinctele grupeaza pulsiunile. Ele sunt determinate de trebuintele si expresiile emotionale. 3) Propulsivitatea reprezinta declansarea agresivitatii datorita unui resort intern. necontrolata si neintegrate într-o activitate rationala (acte violente. monotopii ritmice (balansarea capului sau a unui membru ). automat. irational. totalitatea actelor reflexe.

manifestata printr-un temperament impulsiv si violent. Acelasi autor mentioneaza ca în cazul individului. Definirea violentei presupune trei directii ( MICHAUD ) : a) violenta ca o stare de dezordine este o forma corupta a puterii sau un abuz de putere. directia de exteriorizare comportamentala este reprezentata de conduita instinctiva de tip agresiv. impusa contrar vointei altora . Aceasta este de doua feluri : a) de tip masochist sau de autoagresivitate (homosexualitate. În cadrul sferei instinctuale a personalitatii. Desi violenta implica forta. legata de psihopatologice speciale. cronic. .esentiale ale vietii sale.deriva din latinescul vis care înseamna forta . schizofrenie. mizantrofia. precum: alcoolica. în cazul perversilor dezechilibrati si al mitomanilor agresivi. prin urmare violenta înseamna utilizarea fortei pentru a manifesta superioritatea. hipersexualitatea ). b) agresivitate anumite stari impregnarea posttraumatice delir halucinator dobândita (accidentala). b) violenta ca forma de comportament care produce vatamari corporale sau sufletesti la cei asupra carora actioneaza. întâlnite la temperamentul epileptic sau paranoic. automutilare. cleptomania. encefalopatiile sau postinfectioase. suicid ). de tip sadic sau heteroagresivitate (homicidul. agresivitatea poate avea doua aspecte : a) agresivitatea constitutionala. b) 4) Violenta .

revolutii ). violenta puterii contra cetatenilor ( terorism de stat. care într-o structura unitara dispune de o anumita motivatie. vatamarea corporala si libertatea individului. salbatica. Ea este brutala. violenta paroxista ( razboiul ). o anumita directie si un anumit scop. în functie de stimulii din mediu si de tensiunile interne ale organismului. Forta implica amenintarea utilizarii violentei. b) c) 5) Comportamente aberante În sens larg. . corporala. violenta economica reprezinta toate atingerile si frustrarile asupra bunurilor materiale . pe când violenta este actul în sine prin care forta se realizeaza ca actiune asupra altuia. accidente ) . c) violenta ca actiune de control. cruda. actiune sau a unei mentalitati colective identice. în sensul de constrângere a actiunilor sociale aplicate de anumite persoane sau forte social-politice asupra restului societatii în scopul obtinerii unor modele specifice de comportament. comportamentul este ansamblul reactiilor unor fiinte ca raspuns la o situatie traita. JEAN-CLAUDE CHESNAIS stabileste semantice incluse în definitie : a) urmatoarele zone violenta fizica este cea mai grava întrucât cauzeaza moartea persoanei. greve.). violenta morala ce cuprinde violenta privata: criminala ( mortala.ele sunt concepte separate. sexuala ) si noncriminala (suicid. precum si violenta colectiva : violenta cetatenilor contra puterii ( terorism.

modelul mai vechi al agresivitatii produse de frustrare. DOLLARD si modelul agresivitatii dobândite. fizice ). cu continut antisocial. sentimentele posibilitatile persoanei de a rezolva situatia ). Astfel. manifestarile legate de relatia subiectului cu mediul de viata si cu mediul sau interior. comportamentul are trei aspecte : constiinta situatiei traite ( angajarea persoanei actiune cu toate perceptiile. - Comportamentul antisocial ca forma devianta nu apare pentru prima data la vârsta adulta. enuntat de A. de cele mai multe ori explozive sau premeditate. dupa A. Principala forma de manifestare a comportamentului de distantare o constituie agresivitatea intraspecifica. fapte constante si repetitive. actiuni operatii. în si - manifestarile ( ca reactii fiziologice. cu manifestari de agresivitate si violenta. fata de propria persoana ( autoagresivitate ) sau fata de altii ( heteroagresivitate ). ci el se organizeaza pe un teren (nucleu) existent din copilarie. HEYMER.În sens global. elaborat de J. anticipate. HEYMER considera ca aceste trei . Aceasta a reprezentat un subiect extrem de controversat generând opinii destul de diferit. adesea contradictorii. BANDURA au fost adesea opuse modelului agresivitatii instinctive sau pulsionale asa cum a fost el conceput de FREUD la om si LORENZ la animale. Comportamentul agresiv înseamna atitudini si acte. Comportamentul intraspecific (comportamentul prin care se stabilesc relatii între cel putin doi indivizi apartinând aceleiasi specii) include doua mari categorii: de distantare (sau de respingere) si de apropiere (sau grupare).

Formele cele mai importante ale agresivitatii sunt : a) autoagresivitatea sau violenta îndreptata împotriva propriei sale persoane. dupa MOYER.modele nu epuizeaza posibilitatile de a explica agresivitatea si citeaza în acest sens încercarile lui K. . privare sau durere. dar ne se poate desfasura normal. acte de suicid ( pasional si comun ). MOYER de a interpreta comportamentul agresiv. toxicomanii. Iata care sunt. agresivitatea intragrupala indivizii aceluiasi grup. agresivitatea indusa de iritare poate fi întarita prin frustrare. mai ales când reactia de fuga s-a declansat. Hipotalamusul ventromedian este implicat în mod deosebit în determinarea acestei forme de agresivitate. se manifesta între 2) 3) 4) 5) 6) agresivitatea intergrupala include conflicte si lupte între diferite grupuri. principalele forme de agresivitate : 1) agresivitatea de pradare sau predatoare este declansata de un numar redus de stimuli si este slab influentata de prezenta sau absenta hormonilor gonadotropi. manifestata prin : automutilari.E. agresivitatea teritoriala si agresivitatea materna sunt reactii specifice la situatii determinate. alcoolism. Comportamentul de pradare este controlat în special de hipotalamusul lateral. populatii sau clanuri în interiorul aceleiasi specii. agresivitatea indusa de frica exista într-un numar mic de cazuri.

etc.). Sarcasmul este forma cea mai acuta. ura. persoane. nevoi utilitare (câstig. intentii cu caracter negativ sau peiorativ ale adversarului pe care le "îngroasa". de pozitii adversative. furt. revolutii. etc. FORMELE DE AGRESIVITATE VERBALĂ a) Calomnia este cea mai agresiva forma verbala. Sarcasticului îi b) c) d) . împrejurari. Exista. manifestata prin: agresivitate verbala. radio. selectarea tintei ce presupune acumularea de resentimente.3. dar poate fi si public prin presa. Denigrarea consta în preocuparea celui ce o manipuleaza de a descoperi acele trasaturi de personalitate sau fapte. mai pertinenta si mai traumatizanta a agresivitatii prin limbaj. Este o ironie " muscatoare ". Are un caracter sadic-agresiv. mai întâi. o compromitere moral-sociala a adversarului. obstacole) sau sociale (razbunari. printr-un joc subtil de inteligenta. 2. zvonuri lansate periodic si sistematic. Se produce între doua persoane aflate în conflict. Ironia exprima o personalitate conflictuala care astfel îsi descarca potentialul agresiv latent. Motivele pot fi: afective (gelozia. le denatureaza pâna la grotesc. de invidie. pasiuni diferite). de ura. dorind sa obtina o descalificare.2. violul. care sa produca obiectului atacat un prejudiciu ori o trauma psihica. Ironia este modalitatea de agresare a unei situatii.b) heteroagresivitatea sau violenta îndreptata împotriva celorlalti.

2. ocupate de membrii familiei. În temeiul unei întelegeri tacite.4. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI Exista o serie de situatii tipice în care se manifesta agresivitatea intragrupala : 1. sunt mentinute consecvent.Ocuparea si apararea unor parti ale spatiului. au fost deposedati de obiectul lor protesteaza nu de putine ori trec la contra-atac. încercând sa .Disputarea obiectelor. Apar doua situatii : (a) obiectelor posesorul protest si Cei care (plâng) si copiii mai mici încearca sa intre în posesia dorite. fiecare respecta locul celuilalt ).oamenii îsi formeaza rapid habitaturi spatiale. Aceasta se refera la : (a) Teritoriul individual . de exemplu : asezarea unei familii în jurul mesei ( locurile la masa. smulgându-le partenerului de joc. se apara cramponându-se de obiect sau prin solicitarea sprijinului unui al treilea sau prin fuga. Adesea.place nu numai sa raneasca verbal victima. miros). ci si sa asiste la trairea durerii de catre aceasta. (b) Distanta individuala pe care o mentinem fata de ceilalti depinde de intensitatea stimulilor emisi de acestia (îmbracaminte. copiii se cearta datorita unor obiecte dorite de toti. Aceste habitaturi spatiale apar înca de la vârsta de 2 ani ( copiii sunt evident deranjati daca trebuie sa-si schimbe locul ). 2. De obicei.

3. 6. zgâriat.Rivalitatea . Daca raspunsul întârzie sa vina. copiii mai mari îi pun la punct pe cei care încalca regulile jocului : vinovatii sunt ironizati si adesea pedepsiti fizic. Raspunsul celorlalti le indica limitele tolerantei. devenind infirm. Încalcarea regulilor convietuirii atrage dupa sine pedeapsa. .Agresivitatea educativa. el devine totusi tinta ironiilor. tras de par sau împins.oamenii concureaza între ei pentru a obtine favoarea anumitor persoane . atunci agresivitatea explorativa este escaladata. Copiii se comporta agresiv pentru a vedea cât de departe pot merge. Ea permite descoperirea punctelor slabe ale partenerilor.smulga obiectul atacatorului. copiii rivalizeaza pentru dragostea parintilor.Concurenta.Reactia de respingere a anormalului. când este prea gras sau se bâlbâie. 5. fiind lovit. În grupurile de copii.Agresivitatea explorativa. fie ca urmareste recompensa. atunci pagubasul o poate revendica cu succes prin protest si repetata afirmare a posesiei sale. 4. Comportamentul agresiv este utilizat adesea pentru testarea spatiului social de miscare. fie ca urmareste alte scopuri. Alteori raufacatorul este atacat direct. (b) copiii mai mari respecta proprietatea : daca este furata o jucarie. Membrii unui grup care se abat în înfatisare si comportament de la norma devin tinta agresiunii. conduce la delimitare agresiva si dusmanie între grupuri sau persoane. Chiar atunci când deviantul este atins de boala sau accident. Agresivitatea explorativa joaca un anumit loc si în cazul confruntarilor pentru o pozitie în ierarhia grupului mic. 7.

se poate vorbi de o ierarhizare în functie de statut si rol . FREUD vorbeste chiar de doua instante fundamentale : instinctul vietii sau Eros. CAPITOLUL III COMPORTAMENTUL AGRESIV CA FORMĂ . despre o descarcare în trepte a conflictelor. având la baza pulsiunile de agresivitate. punct de vedere însusit de psihanaliza. trebuie enuntata si ideea ca agresivitatea poate fi o forma de compensare a frustrarii prin actiuni-gesturi cu semnificatie caricaturala. Ca atare. De asemenea. având la baza pulsiunile sexuale si instinctul mortii sau Thanathos. Omul poate sa creeze prin cuvinte situatii declansatoare ale agresivitatii. etc. Celui batjocorit i se dau nume de animale sau i se atribuie defecte sociale sau corporale sau atacuri verbale care se refera la defectele fizice ale celui atacat sau care fac din saracie un repros. Batjocura merge de la degradare pâna la dezumanizare. Aceste actiuni-gesturi pot fi considerate ca o contra-reactie la frustrare. 8.Formele ritualizate scuiparea. ca de pilda : "de acum înainte nu mai vorbesc cu tine ! " Din toate cele de mai sus se poate desprinde faptul ca agresivitatea este legata de satisfacerea nevoilor esentiale ale vietii.Agresivitatea verbala. de expresie sunt : aratarea dintilor.

DE ADAPTARE sI COMPENSARE A FRUSTRĂRII

3.1. AGRESIVITATEA - COMPORTAMENT DE ADAPTARE
Fenomenul ADAPTĂRII este conceput si totodata problema globala ce intereseaza toate stiintele despre om. Prin sfera si continutul extrem de larg, adaptarea se leaga de tot ceea ce este miscare, actiune, viata (PIAGET). Referindu-ne la principalele finalitati adaptive putem spune ca fiinta umana, adaptându-se, raspunde unor scopuri de interes personal si social. Aceasta s-ar traduce prin aceea ca individul reuseste sa se potriveasca, sa se modifice intern si extern (adaptarea autoplastica), ori sa produca schimbari la nivelul ambiental (adaptare aloplastica). În felul acesta, fiinta adaptata este "apta de", "capabila de", "compatibila cu", " complementara cu", "în raport cu" (LAFON). Ea se simte "ca acasa", iar pentru ceilalti "nu mai este un strain", stabilind, astfel, o corelatie de referinta pentru sine si mediu si contribuind, totodata, la viata sociala, ta cresterea treptata a independentei fiintei. Pe de alta parte, adaptarea vizeaza: a) conservarea si dezvoltarea functionala a structurilor biopsihologice în limitele lor, în conditii variate, chiar agresante din partea mediului;

b) modificarea unui ciclu organizat; c) organizarea Eului si o independenta progresiva a acestuia, rezultata din stabilirea psihismului în sensul unei stabilitati cinematice caracterizata printr-o deschidere crescânda a posibilitatilor dobândite în cursul evolutiei ontogenetice; prin deplasari de echilibre în raport cu modele autoreglatoare.

Utilitatea pentru personalitate consta într-o semnificatie fundamentala a adaptarii prin relatia cu ceva, cu cineva. Orice actiune este îndreptata spre o tinta, iar aceasta nu poate fi îndreptata decât în functie de utilitate ei pentru viata personala a individului. În consecinta, personalitatea umana presupune un dinamism corespunzator ce explica organizarea gândirii si comportamentului. În acelasi timp, fenomenele vietii sunt supuse partial determinismului extern, dar ele se desfasoara în conformitate cu un scop si tinând seama de un anume film genetic. Caracterul teleologic face din personalitate un subiect al actiunii în sensul ca ea nu reactioneaza numai la stimulii din mediu pentru a se adapta, ci actioneaza asupra lumii în forma practica, adica îsi realizeaza propriile sale proiecte si totodata schimba mediul pentru al adapta la proiectele sale. Mecanismele adaptarii: Principalele efecte si indicatori adaptivi sunt: integrarea, echilibrul dinamic si autoorganizarea. Le voi analiza pe rând, în continuare: 1) Integritatea desemneaza însusirea unui sistem de a reuni într-un tot unitar componentele sale ele fiind astfel subordonate functiei întregului. Dar fiecare componenta sau organ luat separat nu are însusirea fiintei în totalitatea sa.

2) Echilibrul dinamic poate fi înteles ca un flux permanent de materie, energie, informatie dinspre un sistem catre mediul ambiant si invers, în conditiile pastrarii integralitatii organismului / sistemului. Echilibrul este expresia de stabilitate a unei entitati în mediul de apatenenta, concomitent cu tendinta sa de a se deosebi de restul lumii. El consta în mentinerea aceleiasi stari de miscare sau repaus, în conditiile când asupra fiintei se exercita forte contrarii. La rândul sau, ruperea echilibrului dinamic produce prabusirea, dezorganizarea structural-functionala a sistemului. 3) Autoreglarea (autoorganizarea) reprezinta o proprietate a întregului, dar si a partilor sale constituente, implicându-se în selectarea informatiilor si demersurilor adecvate ce raspund intereselor de moment si de perspectiva a sistemului. Adecvarea raspunsului la necesitatile sistemului presupune, de fiecare data, compararea valorilor structural-functionale atinse de un sistem cu comanda acestuia. Autoreglarile presupun comparari active între anumite norme si perturbari externe suferite sau anticipate. Sunt, astfel implicate coordonari de ansamblu, sinergii, controale periodice ale homeorhesisului prin reglarea vitezelor de asimilare a ritmurilor vitezei propice, a normelor de reactie, a adaptibilitatii, înteleasa în sensul unei capacitati de a face fata unor situati, forte, rezistente. J. PIAGET considera ca operatiile fundamentale ale adaptarii sunt: asimilarea si acomodarea. El considera ca aceste operatii se constituie ca poli complementari ce functioneaza sincron, sinergic. Asimilarea presupune încorporarea unor elemente actuale la o organizare prealabila a subiectului, la structura acestuia. Ea

La început. de exemplu.poate fi considerata ca aducere individuale" a unor date noi. presupunând repetarea cumulativa. numit generalizatoare. soldate cu desprinderea treptata a realului de subiect. potrivirea. putându-se acomoda direct la noua situatie. iar în perspectiva. de miscari sau acte care se antreneaza unele pe altele si se închid. influentele mediului se . Adaptarea implica activ subiectul uman. la "numitorul cunoasterii Asimilarea poate fi functionala si în acest caz. de conduite din ce în ce mai precise. Asimilarea se produce sub forma de cicluri. obisnuirea. la o schema reflexa. sensibilizarea a ceva în raport cu altceva. acesta trebuind sa faca fata permanent agresivitatilor de tot felul. subiectul decentrându-se tot mai mult. În acest caz. mai mult sau mai putin intense. schemele ramân neschimbate sau se schimba putin. fara discontinuitatea starii precedente. ea se exprima prin repetarea cumulativa si racordarea unui obiect la o functie data. devenind un tot (ANOHIN). da nastere la procedee care sa-i permita încorporarea de obiecte din ce în ce mai variate la schemele existente. Un caracter generalizat are orice asimilare. Anumite conditii duc la repetarea spontana. Acomodarea are drept corespondent planul structural si are drept scop determinarea. Specificul situational. Ea desemneaza orice modificare a schemelor de asimilare sub influenta situatiilor exterioare. vorbim de o ajustare globala. iar realitatea înconjuratoare fiind perceputa tot mai obiectiv. Acest tip de asimilarea. Acomodarea este ajustarea la împrejurari noi a schemelor anterior constituite. familiarizarea. încorporarea treptata a obiectelor într-un cadru astfel reprodus.

moral-psihologice sau mixte" (N. neascultare. împartind dupa aparenta la una din aceste categorii manifestarile comportamentale. etc. le fixeaza. imitatii exista la nivelurile de evolutie ale omului. MITROFAN). fie spre rezultatele muncii . De exemplu. Ca atare putem vorbi de adaptare sociala prin folosirea comportamentului agresiv si a agresivitatii. Dar ele nu creeaza organe biologice sau psihologice. ele putând fi expresia unei reactii b) . Agresivitatea ca modalitate de adaptare poate îmbraca o serie de forme. devalorizare si ineficienta familiara si scolara. se vorbeste de un act agresiv. abandon scolar. O încercare de grupare a lor a fost facuta de MILEA sTEFAN.dovedesc a fi deosebit de importante pentru procesul adaptiv. opozitia: încapatânare. etc. aceste manifestari putând avea semnificatia unei reactii fata de dificultatile la învatatura. în general. de opere de arta. automutilare. Când actiunea asupra mediului capata aspect distructiv. furturi. în special spre legile morale. îndreptata fie spre colectivitate. astfel: a) demisia: absenteism. lipsa de succes. nefiind motivata de nevoile individului si ale speciei. fie ele materiale. fuga de acasa.distrugeri de bunuri. incendii. evidentiindu-se patru categorii. fie spre propria persoana autoagresivitate. vandalisme. le dezvolta. homocromii. comportamente mimetice. obraznicie.. ci numai selecteaza variatiile fenotipice. De asemenea agresivitatea poate fi considerata a fi "o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv în vederea producerii unor daune. violenta.

dar regasim înglobate si caracteristicile mediului. vagabondaj. ce pot fi rezultatul preluarii unor modele negative. în societate exista anumite activitati sau actiuni sociale care se propaga prin imitatie pe care unii indivizi le iau de la altii. vorbim despre evolutia adaptativa care presupune evolutia variabilitatii în interiorul comportamentului. se observa ca cei tineri îi imita pe cei batrâni. adulti. cei mici pe cei mari. ale grupului de copii. guvernat de legea imitatiei". ostila. la care copilul recurge în lipsa altor satisfactii în viata de familie sau în activitatea scolara. În ceea ce priveste agresivitatea ca modalitate de adaptare. fata de fiinte si lucruri sau propria persoana. al scolii. autoritate educativa. dimpotriva. activitati de banda. cât si în familie. sau. fata de ceilalti copii. În acest sens. a schemelor de . în general. În general. Procesul adaptativ consta în acumularea unor conduite si realizarea unor ansambluri comportamentale cât mai diferite. supraprotectoare. escrocherie. Acest fapt a fost surprins de TARDE care vede în social un "fenomen de relatii psihosociale între indivizi. În aceasta viziune. Potrivit conceptiei sale. alcoolism. ale atitudinii parentale. etc. d) imitatia: minciuna. agresivitate. confruntarea modelelor. legea imitatiei îsi produce efectele sale în sensul ca un anumit individ (copil) devine agresiv fiindca are exemple de comportamente atât în societate. al modelelor familiale si scolare. c) compensarea: hoinareala. tulburarile de adaptare manifestate prin agresivitate exprima atât atitudinea mai mult sau mai putin structurata fata de munca. la copii comportamentele agresive sunt însusite prin imitatie. furt. Aceste conduite se exprima prin comportamente caracterizate de frecvente diferite.de o atitudine parentala excesiv de despotica.

JANET integreaza în obiectul de studiu al psihologiei atât comportamentul (behaviorismul). De aceea se poate spune despre comportament ca reprezinta: "ansamblu de tendinte emotivo-afective. de organizare (interne) ale De aceeasi parere este si A. psihanaliza) dezvoltând conceptul de conduita adaptativa care circumscrie: totalitatea manifestarilor vizibile orientate spre exterior. . M. Legat de notiunea de comportament adaptativ au fost elaborate o serie de concepte-definitii. totalitatea proceselor manifestarilor exterioare. Modalitatea de relationare la mediu este însa functie pe de o parte. Astfel. cât si viata psihica interioara (ex. POROT care defineste comportamentul adaptativ ca o "modalitate de a fi sau de reactiona a unui individ în viata obisnuita sau în prezenta unor circumstante speciale ". indiferent de terminologia folosita. GUILLAUME) prefera termenul de "conduita" P. de contextul situational în care acesta se gaseste la un moment dat. TRAMENT da urmatoarea definitie a comportamentului: "domeniul propriu psihicului individual care cuprinde fortele dirijate sub forma de actiuni necesare pentru relatiile cu lumea exterioara. iar pe de alta parte. cu cea a semenilor nostri si cea a Eului ". Însa.actiune cu mediul si modificarea frecventei comportamentale datorita noilor presiuni de selectie comportamentala. unii autori (WALLON. de latura afectiv-motivationala a individului. majoritatea autorilor evidentiaza ca principala functie a comportamentului aceea de relationare între individ si mediul sau. LAGACHE. ereditare sau dobândite care regleaza raporturile individului cu conditiile mediului" (HENYER).

iar denumirea sa în germana "versagung". conceptele de frustare si agresivitate au devenit centrale atât în igiena mintala. În acest sens. adaptarea . a însela. În conceptia lui FREUD. Psihologi si alti cercetatori în stiintele sociale si ale comportamentului si-au aratat interesul fata de asemenea probleme. Ei au folosit conceptele amintite spre explicarea comportamentului deviant al unor persoane sau grupuri sociale. frustrarea este asociata cu absenta unui obiect extern. confruntându-se cu un mediu atât de schimbator. susceptibil sa satisfaca pulsiunea. Conceptul de FRUSTARE se organizeaza etimologic în latinescul "frustrari" care înseamna a amagi.pulsiunilor sexuale care se pot . Dar datorita starii de voga a conceptului de frustatie în literatura engleza .aceasta a facut ca termenul german sa fie tradus de cele mai multe ori prin cel de frustatie. AGRESIVITATEA . în general.Ca atare.cu transformarea mediului si armonizarea la noi conditii . ne intereseaza comportamentul agresiv. Însa. În literatura psihologica de specialitate. În cercetarea de fata."frustration" . ca modalitate de adaptare sociala si interumana. agresivitatea. adaptarea indivizilor este o cerinta "sine-qua-non". termenul a fost pus în circulatie de FRUED.2.nu urmeaza aceeasi curba la toti indivizii. în lucrarea "Formulari privind cele doua principii ale functionarii psihice" el opune pulsiunile de autoconservare care necesita un obiect exterior . cât si în patologia sociala. 3.FORMĂ DE CONTRA-REACŢIE LA FRUSTARE În ultimii ani.

Paradoxul subiectilor care se îmbolnavesc exact în momentul în care "obtin un succes" pune în evidenta rolul prevalent al frustrarii interne. nu a fost satisfacuta. Aceasta s-ar explica astfel: subiectul îsi refuza tocmai satisfacerea efectiva a propriei dorinte sau dorinta primara pentru care cea satisfacuta a fost doar un mijloc. ci si o relatie care implica trei aspecte: a. dar nu si cele sexuale. În "Prelegeri introductive de psihanaliza" din 1916 1917 FREUD subliniaza ca o privatiune externa nu este în sine patogena si nu devina ca atare decât în masura în care are ca obiect "doar satisfactia pe care subiectul o cere".satisface mult timp în mod autoerotic si în registrul fantasmatic. Dintre acestea. nu se specifica cine refuza. În anumite situatii. El nu desemneaza doar o stare de fapt. un refuz din partea agentului. a se retrage) pare sa prevaleze. cerinta mai mult sau mai putin formulata si care se constituie ca o cerere din partea subiectului. asa cum indica radacina verbului "sagen" care înseamna a spune: b. Ar rezulta ca. Aceasta arata ca sursa frustrarii se afla în plan extern si ca doar pulsiunile de autoconservare pot fi frustrate. numai primele ar putea sa fie frustrate. LAPLANCHE si PONTALIS în "Dictionarul de psihanaliza" definesc frustrarea drept o conditie a subiectului . c. dupa Freud în frustrare conteaza mai putin absenta unui obiect real decât raspunsul la o cerere care implica o modalitate de satisfacere (în conformitate cu un model mintal) sau neputinta acceptarii unei satisfactii de orice fel. termenul freudian "versagung" are si alte implicatii. Cel mai ades. sensul reflexiv de a-si refuza (a nu participa. mentioneaza Freud.

doua categorii de definitii utilizate de specialisti: unele stricte si altele mai largi. Facând o privire holistica asupra datelor din literatura de specialitate. 2. Acestia definesc drept frustrante situatii precum: barierele fizice sau totale. EYSENCK în 1972 mentioneaza ca folosirea termenului de frustrare comporta trei întelesuri diferite: situatie frustranta. frustrare primara sau privatiune caracterizata prin tensiunea si insatisfacerea subiectiva. Definitii mai largi pentru situatia frustranta au fost date de LAWSON. ROSENZWEIG deosebeste doua tipuri de frustrare: 1. În 1934. . În cazul lui AMSEL situatia frustranta este una în care sarcinile nerecompensate sunt intersectate sau urmate de sarcini compensate. frustrare secundara caracterizata prin prezenta unor obstacole în calea satisfacerii unei trebuinte. imposibilitatea iesirii din situatie cu exceptia problemei aparute.caruia i se refuza sau care îsi refuza satisfacerea unei cerinte pulsionale. În definitiile stricte se integreaza si asertiunile lui MEIER si AMSEL. FARBER. motivatie crescuta în raport cu raspunsul la problema aparuta. Aceasta este datorata situatiei finale care este necesara satisfacerii unei trebuinte active (ex. stare frustranta si reactie la frustrare. foamea cauzata de un interval lung de timp de la ultima masa). Referindu-ne la situatia frustranta întâlnim. dupa constatarile lui Eysenck. Pentru MEIER o situatie problematica prezinta drept caracteristici esentiale urmatoarele: o stare problematica insolubila. expunându-si baza teoretica despre frustrare. MARX sI BROWN.

Din acest punct de vedere se considera ca frustrarea duce totdeauna direct sau indirect. nu se identifica cu un obiect sau fenomen al realitatii. fiind implicate si amenintarea sau administrarea pedepsei. la agresivitate. în relatie cu o variabila dependenta care este agresivitatea. fixatia. În al doilea rând. aceasta se poate realiza prin indicele de toleranta la frustrare într-o activitate. Starea frustranta determina mai multe modalitati de reactie la frustrare. forta raspunsului crescut sau diminuat. ipoteza frustrare-agresivitate este una din cele mai viu discutate si totodata controversate teorii din literatura psihologica de specialitate cu privire la reactiile consecutive frustrarii.omiterea sau reducerea recompensei. Starea de frustrare poate fi masurata direct sau indirect. Între acestea sunt: agresiunea. . ci cu rezistenta exprimata intern sau extern si resimtita de om în desfasurarea unei activitati. Termenul de toleranta la frustrare concretizat în capacitatea subiectului de a tolera situatii frustrante este determinat de diferentele individuale sau dobândite. se poate masura indirect. dupa cum agresivitatea este totdeauna rezultat al frustrarii. Agresivitatea a fost definita "ca un act al carui raspuns-scop este ranirea unui organism sau surogat al sau"( DOLLARD). represiunea. Ea pune problema efectelor situatiilor frustrante asupra comportamentului individual. În consecinta. de exemplu. prin gradul de modificare a pulsului. diferenta dintre situatia frustranta si frustrare consta în aceea ca obstacolul perceput ca situatie frustranta ce apare în calea realizarii scopurilor. esecul în ceea ce priveste posibilitatea de-a avea succes. Prin urmare. În primul caz.

de exemplu. precum toate animalele gregare. DOLLARD îl citeaza pe W. dar si sociologi. si celalalt. el înca are dreptul de a decide pe cât îl tin puterile si atât cât ceilalti membrii ai tribului vor fi de acord".. al geloziei si antagonismului fata de perechea lui . dupa cum spunea FAUST. dar si multe din implicatiile ei relativ subtile. JAMES care afirma ca omul este cel mai feroce dintre toate animalele. fara ca aceasta sa fie formulata explicit în scrierile lor. Constrâns sa fie un membru al tribului. Aici James pare sa fi vazut nu numai planul larg al acestei ipoteze.DOLLARD constata ca ipoteza corelarii frustrarii cu agresivitatea joaca un rol important în gândirea popoarelor contemporane primitive si civilizate. . 2) agresivitatea este îndreptata împotriva celor care sunt competitori.. Dar. DOLLARD. triburile vecine se lupta între ele pentru sansa de a le fi mai bine. Ea este exprimata si în scrierile popoarelor antice. În acest sens. mai mult sau mai putin sistematic. Într-un atare context. 1) agresivitatea este reglata în interiorul grupului de aparenta ) ("in-group"). unul al sociabilitatii si disponibilitatii de a da ajutor. Diferiti psihologi moderni. În legatura cu aceasta sunt mentionate trei puncte de referinta. Existând observatiile. Apoi competitia îi ajuta pe membrii unui grup întrucât ei au crescut în mentalitatea ca toti sunt contra tuturor. "doua suflete se lupta în acelasi piept. au facut uz. de legatura frustrare-agresivitate. actuali ori potentiali frustratori. în opinia lui combativitatea poate fi egalata cu agresivitatea.

3) oamenii care în mod frecvent se înconjoara numai de sentimente prietenesti pot sa produca agresivitate numai în anumite circumstante. Însa legatura dintre agresivitate si frustrare a fost ilustrata în lucrarile lui FREUD, lucrari în care aceasta este cel mai sistematic si extensiv utilizata. Scrierile sale de tinerete contin numeroase exemple între care amintim pe acela în care o femeie frustrata de sotul ei, apare cu dorinta de a-si omorî copilul care continua sa reprezinte în viata ei barbatul care a înselat-o. În scrierile timpurii, FREUD considera ca la baza tuturor functiilor mintale se afla tendinta de a cauta placerea si de a evita suferinta, de a depasi frustrarea. Agresivitatea apare când aceste doua demersuri sunt blocate, frustrate. Agresivitatea este o reactie primordiala îndreptata original si normal împotriva acelor obiecte si persoane din lumea externa care erau percepute ca sursa a frustrarii. Freud s-a confruntat cu astfel de fenomene aberante precum autoranirea deliberata si suicidul (într-un cuvânt - autoagresivitate). Aceasta nu ca abrogari ale principiului placerii, ci ca instante de agresiune "întoarceri înauntru" sub influenta anxietatii amenintatoare cu pedeapsa. De asemenea, DOLLARD aduce în favoarea ipotezei agresivitate-contrareactie la frustrare si observatii din care rezulta ca comportamentul agresiv indica o frustrare si totodata, este imediat evident ca ori de câte ori apare frustrarea va urma inevitabil o agresivitate de un anumit grad. În sustinerea ipotezei agresivitatea forma de contra-reactie la frustrare se face apel la o serie de concepte dintre care amintim: 1) Declansator (instigator) prin care se întelege un stimul, o idee, un motiv sau o stare de deprivare antecedenta, observata sau dedusa din care poate fi

prezisa reactia. Instigatorii pot fi observabili direct sau indirect. 2) Cantitatea de instigare este data de puterea instigarii unui declansator în lupta sa cu instigarile incompatibile. Raspuns-scop prin care se întelege un act care termina o secventa prezisa. Altfel spus, este reactia care reduce puterea instigarii la un anumit nivel de unde nu mai are tendinta sa produca comportamentul prezis; Efect întaritor este acel efect al raspunsurilor-scop care induce învatarea actelor ce-l preced; Frustrarea - desemneaza împiedicarea aparitiei raspunsului-scop care trebuie sa se termine la timpul potrivit în secventa comportamentala stabilita. În cazul frustrarii, instigarile ramân. Pentru a atesta frustrarea trebuie specificate doua lucruri: faptul ca era de asteptat ca subiectul sa desfasoare anumite actiuni si faptul ca actiunile considerate au fost împiedicate sa se desfasoare. Raspunsul-substitut este un raspuns care tinde sa termine si sa întareasca actiunea precedenta lui. El poate fi orice actiune care reduce pâna la un anumit punct forta instigatiei si previne aparitia raspunsului-scop: anume aceea ca reduce puterea instigatiei ca rezultat al unui raspuns-scop, reducere în sensul cantitativ sau ca îndeplinire a unui element al raspunsului-scop. DOLLARD precizeaza ca în timp ce agresivitatea nu are efect asupra fortei instigarii initiale, în schimb reactia-substitut are un asemenea efect. Raspunsurile-substitut pot fi mai mult sau mai putin eficiente în a pune capat si a întari un raspuns-scop comparativ cu reactia originala. Aceasta

3)

4)

5)

6)

deoarece el pune capat atât frustrarii, care îi precede, cât si agresivitatii produsa de anumite frustrari. 7) Agresivitatea este înteleasa ca o reactie comportamentala al carui raspuns-scop este cel de ranire a persoanei împotriva careia este îndreptata. Potrivit lui DOLLARD, agresivitatea este reactia primara si caracteristica la frustrare (de ex. violenta fizica, precum si unele fantezii exprimate în continutul viselor când se fac planuri de razbunare si altele). Se poate observa, ca atare, ca în comportamentul agresiv, se face apel la inteligenta.

În ceea ce priveste formele agresivitatii, acestea pot fi orientate spre sursa directa a frustrarii, spre substitutul sursei directe ori spre, asa cum se petrec lucrurile în masochism, martiraj, sinucidere. Din punct de vedere social, se poate vorbi despre forme de agresivitate interzise, acceptate sau apreciate. Pe de alta parte, în raportul frustrare-agresivitate se poate observa ca cele doua concepte pot fi definite atât dependent, cât si independent. Definita dependent de frustrare, prin agresivitate se întelege raspunsul care urmeaza frustrarii, care reduce numai instigarea secundara produsa de frustrare fara a afecta forta instigarii originale. Definita independent de agresivitate, frustrarea desemneaza o conditie care exista când o reactie-scop sufera interferenta. Definita independent de frustrare, prin agresivitate se întelege un act al carei reactie-scop este ranirea unui organism sau surogat, înlocuitor al lui (DOLLARD). Cu privire la idea conform careia agresivitatea este o contra-reactie la frustrare, au fost formulate o serie de principii expuse de reprezentantii scolii de la Yale. Aceste principii privesc aspectele de baza ale aparitiei si disparitiei agresivitatii ce urmeaza frustrarii: factori care determina forta, puterea instigarii la agresiune; factori care determina daca instigarea la agresivitate ar

Printre factorii inhibitori ai agresivitatii se enumera: asteptarea pedepsei pentru agresivitate. factori care determina obiectul agresivitatii. La rândul lor. c. înabusite împiedicate prin nereîntarire. forta instigarii la agresivitate este direct proportionala cu cantitatea de frustrare. aflat în momentul sau decisiv este mai putin probabil sa-l faca pe jucator sa înjure. care pedeapsa la rândul sau. decât o distragere mai puternica ce produce o interferenta mai mare. depinde de permisivitatea situatiei. Inhibitia oricarui act de agresivitate este direct proportionala cu taria pedepsei anticipata pentru exprimarea actului respectiv. d. Ca atare. o usoara distragere care produce o interferenta usoara cu lovitura unui jucator de golf. Dar se poate considera ca orice . gradul de interferenta cu raspunsul frustrat: de exemplu. forta instigarii la frustrare: cu cât forta instigarii este mai slaba cu atât frustrarea induce o reactie agresiva mai slaba. factorii responsabili cu variatia cantitatii de frustrare sunt urmatorii: a. de statutul agentului frustrant si daca individul era sau nu un membru al unui anume grup (DOLLARD). numarul de secvente frustrate: mai multe frustrari adunate produc un raspuns agresiv care nu ar fi aparut în alte conditii. frustrarea persistând.fi inhibata sau nu. efectul cathartic al comportamentului agresiv. numarul de raspunsuri non-agresive. b.

Daca anticiparea pedepsei este constanta. Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este la actele de agresivitate îndreptate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii. cu cât este anticipata pedeapsa pentru un act de agresivitate ca fiind mai mare.act de frustrare instiga la o mare varietate de reactii agresive. întrucât cel ce iubeste se identifica cu obiectul iubit. aceasta depinde de caracterul fatis sau ascuns al raspunsului comportamental. Daca taria frustrarii este constanta. Unele dintre acestea sunt fatise (în sensul ca pot fi percepute de alte persoane). cu atât este mai probabil sa apara actul de agresivitate. . Anticiparea esecului este echivalenta cu anticiparea pedepsei. esecul de a duce la capat un act instigat ca si situatiile obisnuite de producerea durerii. Esecul desemneaza o lipsa a unui obiect potrivit pentru ceva sau prezenta unor dificultati insurmontabile în ducerea la bun sfârsit a actiunii. altele sunt ascunse (doar subiectul dându-si seama de prezenta lor). Daca experienta anterioara l-a învatat ca anumite acte de agresivitate sunt urmate de pedeapsa. Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este aceea la acte de agresivitate îndreptate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii . acele forme vor tinde sa fie dominate si se vor exprima cele care nu au fost pedepsite. În notiunea de pedeapsa intra: ranirea obiectului iubit. Instigatii progresiv mai slabe sunt trezite la acte agresive. Factorul de inhibitie poate fi depasit atunci când la o persoana suficient de frustrata se ignora anticiparea pedepsei. Dar asa cum arata ALLPORT. cu atât va fi mai mica posibilitatea ca acel act sa se desfasoare. cu cât este mai puternica frustrarea. progresiv mai putin directe.

ROSENZWEIG.este legat de potentialul excitator care include impulsul si puterea obisnuintei. În acest sens. cu cât un organism este mai aproape de un stimul (cautat sau evitat). Potrivit acesteia. Instigarea la actiune este definita ca o anume conditie antecedenta al carei raspuns predictibil este consecvent. MILLER si BROWN au aratat ca. gradul de perturbare. ar însemna ca tulburarea resimtita ar trebui sa fie mai mare când frustrarea are loc mai aproape de tinta decât atunci când are loc mai departe. decât atunci când se aflau mai departe de aceasta. . Inhibarea actelor de agresivitate directa reprezinta o frustrare aditionala si este de asteptat ca aceasta frustrate: a) sa instige acte de agresivitate împotriva agentului perceput ca fiind responsabil de indiferenta cu agresivitatea originala. a deprinderii. Acestea sunt: instigarea la actiune. numarul de astfel de obstructii (DOLLARD). sa mareasca instigarea la toate celelalte forme de agresivitate. b) indirect. Acest lucru ar trebui sa se reflecte în actiunea mai agresiva din apropierea tintei decât de la distanta. analizând sarcinile îndeplinite si neîndeplinite de copii.Au fost evidentiate o serie de variabile care vor afecta cantitatea de perturbare când este frustrat raspunsul instrumental. împiedicare a raspunsului instrumental. Primul concept-variabila instigarii la actiune . a aratat ca acestia înregistreaza o mai mare tulburare atunci când sunt întrerupti dintr-un joc. cu atât mai pronuntata este reactia la apropiere sau la evitare. când se aflau aproape de rezolvare. La rândul sau.

atunci va fi o tendinta mai mare de aparitie pentru alte acte de agresivitate. pot apare schimbari nu numai în obiectul. Comportamentul agresiv se va generaliza la alte obiecte si. vorbim despre schimbarea de forma. LESSER arata ca gradul de corespondenta dintre comportamentul fantasmatic si cel care se exprima deschis este mai mare în cazul unora dintre impulsuri decât în cazul altora. totodata. Cu privire la formele agresivitatii. se discuta si agresivitatea fantasmatica. În acest caz FREUD afirma ca agresivitatea este deplasata de la un obiect la altul. Astfel. îndreptate spre alte obiecte decât cel considerat.M. cu atât mai probabila va fi aparitia unei forme de agresivitate mai putin directa. daca toate actele de agresivitate îndreptate catre un obiect dat sunt împiedicate. În acest caz. se considera ca agresivitatea inhibata are o puternica tendinta spre deplasare. LEPLEY). atunci va fi o tendinta sa apara alte forme de agresivitate. Cu totul speciala este si forma de agresivitate fata de sine. Astfel. dar si în forma agresivitatii. . Aceste modificari se numesc sublimari.Asa stând lucrurile cu cât este mai mare gradul de inhibitie specific unei forme directe de agresivitate. manifesta. poate fi deplasat asupra altor obiecte daca este inhibat comportamentul asupra obiectului primar al agresivitatii. s-a sugerat ca motivele încurajate cultural se refera la faptul ca "este necesar sa fii la fel de puternic în manifestarile deschise ca si în cele mascate" (W. Daca prevenirea este specifica tipului de act agresiv. în vreme ce motivele descurajate din punct de vedere cultural arata o relatie slaba sau inconsistenta între forta fantasmei si exprimarea deschisa. În acest sens. Cât priveste deplasarea agresivitatii. Când anticiparea pedepsei inhiba agresivitatea directa. alaturi de aceea deschisa.

Astfel. de aceea. iar forma cea mai dramatica este suicidul. La cei carora le sunt încurajate comportamentele agresive. FREUD arata ca unele persoane melancolice se învinovatesc pentru fapte produse de persoane iubite. Pe baza cercetarilor facute. ea tinde sa apara numai daca anumite forme de expresie sunt si mai puternic inhibate. inhibate. este responsabil pentru frustrarea originala si când agresivitatea directa este limitata de sine mai degraba decât un agent extern. agresivitatea îndreptata spre sine trebuie sa depaseasca un anumit grad de inhibitie si. În acest sens.LESSER îsi propune sa examineze consecintele încurajarii si ale descurajarii agresivitatii de catre mama a copilului. Formele de expresie pot fi verbale. Acele tendinte care vor fi interzise si sanctionate negativ vor fi mai bogate în exprimari fantasmatice si mai scazute în cele deschise. acestea fiind sursa frustrarii. Pentru aparitia autopunitiei. În conditiile în care cantitatea de inhibitie este constanta. Aceasta asociere se bazeaza pe rolul compensator sau substitutiv al fantasmei acolo unde nu este permisa exprimarea directa. decât un agent extern. se produce deplasarea catre sine a unei agresivitati directe. Aceasta deoarece frustrarea provoaca cea . În acest temei se deduc trei idei: 1) instigarea la autoagresare creste când sursa frustrarii este perceputa ca fiind subiectul însusit decât ca fiind un agent extern. raniri fizice. simptome nevrotice de boala. el a dovedit ca relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea manifesta este influentata de practicile si atitudinile materne. relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea deschisa este mai mare. tendinta autoagresiva este mai puternica în cazurile în care subiectul crede ca el mai degraba.

inhibate. c) Expresia oricarui act de agresivitate este un catharsis care reduce instigarea la toate celelalte forme de agresivitate. Autoagresarea raneste subiectul. întoarsa împotriva unui obiect extern. autoagresivitatea este un tip de expresie relativ nepreferat si va aparea numai daca alte forme de expresie sunt înca si mai puternic inhibate. efectul sau cathartic ar trebui sa micsoreze instigarea altor raspunsuri agresive.când vinovatul este tratat într-o maniera impersonala.când agresivitatea este orientata spre sine. 3) La rândul sau. 2) tendinta agresivitatii directe. . aceasta frustrare produce o alta frustrare care instiga la agresivitate împotriva agentului de interferenta. alte conditii fiind constante. b) intrapunitive .mai puternica instigare la agresivitate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii. când un act de agresiune sufera interferente. potrivit psihanalizei. aceasta generând teama de pedeapsa dar si invers. Aparitia oricarui act de agresivitate reduce instigarea la agresiune si. Deci. de a se întoarce spre sine este mai mare când este inhibata de subiectul însusi decât de un agent extern. aceasta duce la catharsis. Aceasta ar însemna ca atunci când un raspuns de agresivitate este exprimat.când agresivitatea este fatisa. ROSENZWEIG clasifica contra-reactiile la frustrare în: a) extrapunitive . impunitive .

În reducerea conflictului. frustrarea genereaza tendinte agresive care nu pot fi îndreptate direct împotriva agentului real al frustrarii pentru ca acesta fie nu este vizibil. tinta impulsului ostil este sa atace si sa îndeparteze stimulul direct care provoaca agresivitate. iar cel asupra caruia se întoarce aprobiul agresatului se numeste "tap ispasitor" sau prejudiciu. Atunci debuseul pentru energia agresiva blocata este gasit prin îndreptarea actului împotriva unui alt obiect-tinta. un rol important îl au diverse reactii. alt obiect sau alta persoana decât cea originala. în eliberarea c) Prin urmare. Agresivitatea este astfel transferata. a) exprimarea ostilitatii se poate face catre o a treia parte de exemplu. fie în conditii nonpunitive. terapeutul. b) exprimarea directa fata de instigator. Desigur. efectul terapeutic al catharsis-ului tensiunilor agresive (WORCHEL). deplasata si chiar generalizata în anumite situatii. acestea fiind considerate de subiectul în cauza ca frustrante: . Exista anumite caracteristici ale obiectelor sau persoanelor care determina comportamentul agresiv. fie este capabil sa actioneze prin severe actiuni punitive.

Problema frustrarii si agresivitatii are o istorie lunga si controversata în psihologie. conduitele agresive se modifica ontogenetic.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII 4. PARTEA A II -A ASPECTELE PRACTICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL IV METODOLOGIA CERCETĂRII 4. Astfel.3. IPOTEZELE CERCETĂRII 4.4.ORGANIZAREA CERCETARE ACTIVITĂŢII DE 4. 3) prezenta justificarii morale în a face acest lucru. ea fiind departe de a fi încheiata. 2) individul intolerant sa considere ca este în siguranta când ataca un grup dat sau o persoana.1. se învata întrucât fiinta umana nu este determinata exclusiv. Teoria agresivitatea este o contra-reactie la frustrare a fost supusa unor ample analize critice în literatura psihologica de specialitate. ostilitatea generata de o frustrare se poate manifesta direct sau indirect. METODE sI TEHNICI DE CERCETARE . Desigur. în conceptia lui EYSENCK teoria este circulata din moment ce frustrarea este definita în termenii agresivitatii si invers.1) daca persoana vizata este anticipata (si cât de puternic). biologic.

mai precis. s-a pornit de la o serie de premise. adaptare si frustrare. Ca prim obiectiv de maxima generalitate. si anume: violenta si limbajul oral agresiv în relatiile interpersonale.forma de adaptare si contra-reactie la copiii institutionalizati de vârsta scolara mica. de maxima generalitate. factori traumatizanti pentru copil si familie. scolar interiorizate de copil). agresivitatea este considerata. Aceasta nu înseamna ca vor fi neglijate celelalte dimensiuni ale agresivitatii: carentele educative în familia de origine. alte traume). cu implicatii în declansarea agresivitatii. OBIECTIVELE CERCETĂRII Titlul reprezinta o expresie înglobanta. Obiectivele pe care urmeaza sa le stabilim vor viza direct fenomenele puse în relatie în titlu. în principal. dar si o contra-reactie la o situatie frustranta. despre modelele familial si respectiv. cercetarea noastra urmareste surprinderea naturii care exista între variabilele din titlu: agresivitate. ca si comportamentul agresiv reprezinta o forma de adaptare. precum si în institutiile de învatamânt (este vorba. boli somatice grave. precum si celelalte forme ale agresiunii si comportamentului agresiv. factorii declansatori ai comportamentului agresiv (predispozitie genetica si psihopatologie parentala). Titlul lucrarii este: Agresivitatea . a ceea ce urmareste lucrarea. sub aspectul unora din fatetele sale. . Acest lucru este deja un fapt confirmat stiintific de psihologie.4. Ca un prim pas al procesului de trecere de la general la particular (acest proces urmareste atingerea unui nivel de directa testabilitate a fenomenelor studiate). În demersul formularii celor câtorva obiective pe care si le propune cercetarea noastra.1. Formularea lui s-a fundamentat pe premisa ca agresivitatea.

dezvoltarea comportamentului agresiv. etc. folosirea armelor.ca institutie de educatie intelectuala. spargeri. comparativ cu cei din familie. morala. 2) Surprinderea modului cum influenteaza Centrul de Plasament . Surprinderea modului de manifestare al agresivitatii la copii scolari mici din Centrul de Plasament. rapiri. culturala. cercetarea noastra are ca obiectiv principal: surprinderea cresterii agresivitatii la copiii institutionalizati. continuum proces de b) Prin urmare. banditism. furturi. sociala .Iata contextul de premise de la care s-a pornit în fixarea obiectivelor cercetarii: a) Societatea se afla într-un transformare si devenire. s-a procedat la fixarea obiectivelor cercetarii. c) Ţinând cont de aceste realitati. Influenta mass-media prin promovarea filmelor artistice si de desene animate) care etaleaza violenta si comportamentul agresiv în general. Prin urmare. 3) . cercetarea vizeaza si urmatoarele obiective secundare: 1) Evidentierea caracteristicilor psihice (mai fragile) care sau modificat determinând comportamentul agresiv al copiilor scolari mici din Centrul de Plasament. se modifica valorile dând nastere unor seturi de valori diferite care înglobeaza. În paralel cu acest obiectiv principal. prin urmatoarele: agresiuni. fixat anterior. Transformari profunde în toate aspectele legate de adaptarea sociala si interpersonala a individului.

precum si un mod de contra-reactie.4) Analiza masurii si modului în care tipul individual de raspuns la frustrare influenteaza comportamentul de adaptare sociala si scolara: comportamentul de învatare. atunci ea se manifesta în mod pregnant în Centrele de Plasament comparativ cu scolile de masa. caracteristicile institutiei ocrotitoare. 4. In consecinta.2. ipoteza principala va fi formulata astfel: se prezuma ca daca agresivitatea este o forma de adaptare. . IPOTEZELE CERCETĂRII Ca punct de plecare s-a luat faptul . 5) Investigarea influentelor exercitate de o serie de factori externi asupra tipului de raspuns frustrant . comportamentul de relationare. familia de apartenenta. atunci ea are tendinte evidente de manifestare. Fata de ipoteza anterior formulata (ipoteza principala) au mai fost formulate urmatoarele ipoteze secundare: 1) daca agresivitatea se manifesta ca forma de adaptare datorita absentei modelelor familiale si scolare.agresiv: clasa de elevi.demonstrat stiintific ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare la copiii institutionalizati de vârsta scolara mica.

atunci valenta pozitiva sau negativa a grupurilor sociale si scolare de apartenenta le influenteaza. cu studii medii. am investigat subiecti aflati în "Centrul de Plasament Delfinul" pentru a depista elementele de specificitate si la "scoala nr. 1" din aceeasi localitate. daca manifestarile frustrant .3. 3) 4) 5) Am avut în vedere la copiii din familie (scoala de masa) si structura în functie de mediile educogene familiale: parinti muncitori. cu studii superioare. daca la elevii ocrotiti în familie se constata un nivel scazut al agresivitatii si o adaptare în functie de specificul fiecarui elev. scoala generala în care copiii sunt proveniti din familie. respectiv un nivel mai scazut privind calitatea adaptarii socioscolare.agresive (intensitatea si calitatea lor) au valoare adaptiva sociala si scolara. am efectuat cercetarea în localitatea Constanta având însa în vedere si realizarea unui studiu comparativ. atunci copiii din Centrul de Plasament folosesc comportamentul agresiv în acest sens. 4. Ca atare. daca agresivitatea este forma de adaptare si contrareactie la frustrare. . atunci la copii institutionalizati vom constata un prag mai crescut al frustrarii si agresivitatii.2) daca exista anumite caracteristici psihice mult mai fragile la copiii institutionalizati comparativ cu cei din familie. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE În baza ipotezelor si obiectivelor formulate. atunci ele sunt mai evidente la primii datorita influentei respective.

Structura loturilor se prezinta astfel: Lotul de subiecti din Centrul de Plasament: VÂRSTELE 8 .10 ani 10 ani si 1 luna . cu studii medii. socio-scolar. am ales din considerente metodologice.10 ani 10 ani si 1 luna . Activitatea de cercetare am organizat-o plecând de la alegerea loturilor de subiecti din fiecare institutie vizata. în sensul ca am vrut sa observam influenta exercitata de Centrul de Plasament. asupra dezvoltarii comportamentului agresiv. ca institutie implicata în protectia copilului. Astfel. fara a lua în considerare nivelul de pregatire. DE SUBIECŢI 5 15 10 Lotul de subiecti din scoala de masa: VÂRSTELE 8 .9 ani 9 ani si 1 luna . un numar de 60 de subiecti cu vârste cuprinse între 7 si 11 ani.11 ani NR. cu studii superioare. MEDII FAMILIALE EDUCOGENE REPARTIŢIA PE CLASE MUNCITORI STUDII MEDII STUDII SUPERIOARE Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a 2 5 4 4 7 5 1 2 .9 ani 9 ani si 1 luna . DE SUBIECŢI 7 12 11 Am avut în vedere la copii din familie (scoala de masa) si structura în functie de mediile educogene: parinti muncitori.11 ani NR. rezultând astfel un lot eterogen si care releva diferentele calitative la nivelul comportamentului adaptativ.Motivatia este evidenta.

fizionomia. gestica. pe de o parte. igiena.studii superioare 4. METODE sI TEHNICI DE CERCETARE În scopul realizarii obiectivelor propuse si plecând de la premisele considerate ca fundament în elaborarea ipotezelor cercetarii. conformatia. înfatisarea. privirea. iar pe de alta parte.studii medii 10% . Aceasta metoda consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului subiectilor cu scopul de a sesiza aspectele lor caracteristice privind.muncitori 54% .TOTAL 11 16 3 36% . am considerat ca principalele metode utile în demersul meu metodologic sunt: Observatia dirijata. aspectele comportarii subiectilor în anumite momente sau situatii specifice (în timpul activitatilor scolare si libere). mimica.4. .

am aplicat chestionarul de personalitate Woodworth.. etc. grija pentru diagnoza si masurarea frustrarii nu ocupa o pondere proportionala cu preocuparile teoretice despre acest fenomen în ansamblul sau. testul "Eu sunt . testul de personalitate Woodworth. corelate cu particularitatile de personalitate. subiectii exprima mai multe tipuri de reactie la situatii frustrante.. testul Rosenzweig.". fie un limbaj agresiv pentru eliminarea frustratiei. validat pentru copii între 3 si 13 ani. Dificultatea masurarii frustrarii rezulta din greutatea corelarii instrumentelor de diagnoza cu teoria acestei corelari în scopul obiectivarii cercetarii. Clasa. Astfel. anamneza. 2) sa foloseasca un limbaj agresiv. interviu am utilizat..Obiectivele urmarite prin metoda mai sus amintita sunt: 1) sa manifeste reactii motrice cu conotatii agresive. In scopul realizarii obiectivelor anterior stabilite si pentru ilustrarea clara a ipotezelor s-au utilizat si o serie de teste psihologice precum: testul de frustratie Rosenzweig. Complementar acestuia." si "Eu as vrea sa fiu . testul "Familia". ca principal instrument. alaturi de observatie. descris. testul Familia. testul "Clasa". 3) sa manifeste o atitudine frustranta. Orice instrument folosit trebuie explicat. În literatura de specialitate. pentru discriminarea cu predispozitii frustrantagresive de diferite grade. În raport cu situatiile frustrante. Am utilizat de asemenea: studierea fisei medicale si anamneza psihologica. 4) sa foloseasca fie violenta (comportamentul agresiv violent).. precizata teoria care-l defineste si valoarea sa diagnostica. cu modul de structurare a potentialului atitudinal-frunstrant: reactii orientate extrapunitiv .

intrapunitiv (remuscare) si impunitiv (situatiile frustrante fiind explicate în mod conciliant). (I) orientate asupra . Interpretarea completarilor s-a facut în functie de doua variante: directia agresivitatii si tipul de reactie.(iritare. adica modul de a atrage atentia celuilalt asupra situatiei frustrante pentru acesta sau pe care o provoaca el însusi. 2) raspunsuri intrapunitive persoanei frustrate. actiunea a fost reluata si fiecare invitat sa citeasca ceea ce a scris. Am obtinut astfel informatii suplimentare din inflexiunile vocii. De exemplu. Dupa completarea întregii serii. Deasupra unuia dintre personaje este trasat un patrat în care este scris ceea ce vorbeste subiectul. Subiectul trebuie sa scrie în spatiul gol modul cum va raspunde.se disting: 1) raspunsuri extrapunitive (H) când se face referire la agresivitatea orientata spre mediu. mânie). Testul Rosenzweig cuprinde 24 de desene în care sunt reprezentate doua personaje principale a caror figura si mimica sunt indicate pentru a favoriza proiectarea reactiilor comportamentale. din mimica. Oamenii sunt desenati într-o situatie care produce în mod obisnuit o stare de frustrare de intensitate medie. Sub raportul primei variabile .directia agresivitatii . I se atrage atentia ca trebuie sa noteze primul raspuns care-i vine în minte. Se presupune ca subiectul va acorda personajului modul propriu de gândire si de simtire într-o situatie similara. într-unul dintre desene se vede cum gazda atrage atentia unei vizitatoare pentru ca a spart un vas care era preferat al mamei sale.

se specifica daca personajul atribuie altcuiva vina "E". fie ca declara ca timpul o va rezolva (M). o accentuata excitare afectiva. c) persistenta trebuintei (NP) dupa rezolvarea problemelor puse de frustrare. . Cât priveste tipul de reactie. amenintare scazuta "D". chiar si la cele minime.3) raspunsuri impunitive (M) când situatia este apreciata ca neimportanta sau ca nefiind din vina cuiva. b) apararea Eului (ED). în raspuns. în acest sens se are în vedere: a) dominarea obstacolului (OD) atunci când subiectul insista în raspunsul sau asupra situatiei care produce frustrarea (dominare crescuta a obstacolului "O". amenintare fara importanta "M". clasate în 8 categorii . fie ca rezolva singur (I). Un D ridicat indica un Eu slab. fie ca personajul cere ajutorul cuiva (E). Testul de personalitate Woodworth are forma unui chestionar care cuprinde 76 de întrebari. daca accepta responsabilitatea (I) sau daca declara ca nimeni nu este vinovat (M). În acest caz. În acest caz. accentul se pune pe rezolvarea problemei. deseori fara motiv. dupa tendintele afective pe care le desemneaza si dupa denumirile clinice carora le corespund aceste tendinte: 1) tendinte catre emotivitatea simpla care reprezinta o schimbare maladiva si nemotivata a dispozitiei. vibrare anormala la solicitarile afective.

Se caracterizeaza prin lipsa de control inhibitor. se caracterizeaza prin absenta energiei psihice. prin nerespectarea regulilor sociale. sentimente de teama si de constrângere. actiuni în care predomina afectul. primare. Obsesia este o tulburare ideo-afectiva care apare în timpul starilor de psihastenie. sistematizate si de neînlaturat. ci tendintele catre acestea. pulsionale. vatamare grava a activitatii afective si voluntare. deprimare. ea poate fi o reactie la anumite trairi si afecte. în starile de nervozitate. depresia are cauze ce rezida în constitutia individului. Trebuie mentionata ideea ca acest nu depisteaza maladii. Ca atare. reactie care paralizeaza energia psihica si vointa.2) tendinte spre obsesii si psihastenie. Din punct de vedere endogen. 8) tendinte antisociale se manifesta prin dezacord fata de ordinea sociala. 4) 5) 6) tendinte impulsive sunt actiuni instinctive. tendinte paranoice . tendinte depresive reprezinta încordare psihica. 7) tendinte catre instabilitate reprezinta tendinta de a nu fi statornic. Psihastenia este privita ca o psihoza care deriva din constitutia emotiva. 3) tendinte schizoide care se caracterizeaza prin schimbarea rapida a directiei gândirii. dispozitie trista. lipsa de unitate în vointa. importanta utilizarii lui . autism.se caracterizeaza prin idei himerice si de persecutie. hiperemotivitate. Din punct de vedere exogen.

etc. Raspunsurile B se refera la situatia profesionala sau sociala (eu sunt elev. ele se pot adânci. Aceste tipuri de raspunsuri pot fi uneori situationale (eu stau lânga fereastra.).. reale.se bazeaza pe proiectia încorporata în sarcina de completare a 20 de propozitii care încep toate cu: Eu sunt. Data fiind natura cercetarii am considerat ca este mai reprezentativa realizarea unei cotari a raspunsurilor în functie de: Eu psihologic. acest test a fost prelucrat si verificat din punctul de vedere al caracteristicilor diagnostice. ..S. Categoria C se refera la caracteristicile psihice (eu sunt harnica). Ele pun în evidenta o personalitate dominata de probleme profesionale.consta în aceea ca neglijate. demonstrând o persoana altruista. sanatos. etc. notate cu D.. strungar. Eu social. etc. mai ales în cazul copiilor institutionalizati care sunt lipsiti de modele familiale pozitive si concrete. . Eu familial si Eu adaptativ.T. Raspunsurile A se refera la punerea în evidenta a unor caracteristici fizice sau exterioare (eu sunt înalt. Exista si varianta: Eu as vrea sa fiu . adaptative si culturale.Twenty Statemens Test . E si F: familiale. Se mai vorbeste si despre urmatoarele caracteristici. eu stau cu fata la drum. Aceste tipuri de raspunsuri pun în evidenta o personalitate putin structurata. preocupata de adaptarea imediata fara rezonante mai profunde.. Testul proiectiv T.). În acest test se pun în evidenta 6 categorii de raspunsuri din punctul de vedere al continutului. cam gras.). La Universitatea din Bucuresti.

fenomenele de frustratie. omisiunea unor personaje. În acest test se solicita copilului sa faca un desen în care sa figureze clasa. relatiile dintre copii si parinti. Anamneza psihologica s-a realizat prin convorbiri cu profesorii. cu adultii cunoscatori ai mediului de viata ai copiilor. dintre frati. starile de tensiune conflictuala. nivelul de vârsta în . Testul "Clasa" este derivat din testul "Familia". adaptarea scolara. relatiile dintre ele. dar urmareste alte aspecte.. Se are în vedere: modul de reprezentare. natura si evolutia diverselor afectiuni etc. Machower dar urmareste alte aspecte. a adaptarii. nivel de stimulare intelectuala. divort. frecventarea de catre copil a unor institutii prescolare. atmosfera "familiala". S-a încercat obtinerea de informatii privind conditiile de viata. Ca atare. conflictuala. au fost urmarite aspectele legate de îmbolnaviri majore. elementele de dominare. prin studierea dosarului în baza caruia copilul a fost institutionalizat. dezechilibre endocrine. Studierea fisei medicale s-a facut în scopul depistarii unor posibili factori implicati în determinarea predispozitiilor si tendintelor cu caracter frustrant-agresiv. legatura familiei cu copilul. educatie. Scopul folosirii testului scoate în evidenta caracteristicile relatiilor interpersonale din cadrul familiei.Testul "Familia" este derivat din testul personalitatii umane a lui K.). deces. Elementul esential pe care acest test cauta sa-l scoata în evidenta sunt relatii interpersonale din cadrul familiei. functiile acestora. atitudinea familiei cu copilul. etc. nivelul de organizare a familiei (dezorganizata. surori si parinti. dimensiunile. Testul dimensioneaza în mod proiectiv atitudinile subiectului fata de colegi si profesorul clasei. în acelasi timp. ordinea personajelor. socializare. colectivul de elevi din care face parte. etc.. relatiile dintre frati. si.

experiente psihotraumatice. CAPITOLUL V PRELUCRAREA DATELOR CERCETĂRII . motivele institutionalizarii. persoana de atasament pentru copil.momentul primei institutionalizari.

Caracteristicile frustrarii la subiectii investigati .

Astfel. 9 8-15 pcte. 2). Ca atare. subiecti cu reactivitate frustranta (10-24 puncte). 8-15 pcte. 40 tabelul nr. nr. 8-9 ani 8 1 1 9-10 ani 5 8 2 10-12 ani 2 7 1 TOTAL 7 19 COPII ÎN FAMILIE TOTAL GLOBAL 0-8 pcte. 15-24 pcte. se pot constata urmatoarele: Gruparea subiectilor în functie de indicatorii valorici globali ai frustrarii Rezultatele obtinute au permis identificarea a trei categorii de subiecti: cei cu potential reactiv frustrant de valoare scazuta (obtinând la proba Rosenzweig administrata un total cuprins între 0-8 puncte). COPII ÎN FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VÂRSTA 0-8 pcte.4. cei cu potential moderat la stimuli frustranti de valoare medie (9-15 puncte). s-a putut evidentia o grupare a lor pe tipuri de reactivitate în raport cu respectivii stimuli. Distributia procentuala pe aceste categorii de reactivitate a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabelul nr. 11 - . fig. 4 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 0-8 (s) 1 1 2 8-15 (m) 3 10 8 21 15-24 (c) 1 4 2 7 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 15-24 pcte.Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de comportamente specifice în raport cu stimulii frustranti.

18% . nr.reactivitate crescuta (16-24 puncte) 15% .COPII INSTITUŢIONALIZAŢI ÎN FUNCŢIE DE INDICATORII FRUSTRĂRII . 2 COMPARAŢIE COPII ÎN FAMILIE .reactivitate scazuta (0-8 puncte) 67% .reactivitate moderata (9-15 puncte) fig.

reactivitate crescuta 23% .reactivitate scazuta 70% . în exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa. nr. fig.14%. 15-24pcte. Rezultatele sunt: procentul cel mai ridicat este detinut de subiectii ce localizeaza în exterior cauza frustrarii lor. 2 10 11 ani 8-15 pcte.reactivitate moderata fig. s-a analizat masura în care cauza frustrarii este originala în interiorul subiectivitatii lor. nr.5.reactivitate moderata fig. 3 23% . ei sunt urmati de copiii care se autoacuza. pe ultimul loc situându-se subiectii ce aduc explicatii impunitive (tabelul nr. nr.reactivitate scazuta 63% . COPII ÎN FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VÂRSTA 8-9 ani 9-10 ani 10 0-8 pcte.5). 1 2 2 3 3 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 0-8 (s) 4 13 3 8-15 (m) 1 7 15-24 (c) 1 1 1 .reactivitate crescuta 7% . 4 Tipul de reactie comportamentala a elevilor în raport cu stimulii frustranti În acest caz.

tabelul nr.5 Fig.reactie punitiva 65% . 39 - 15-24 pcte.reactie intrapunitiva COMPORTAMENTALĂ A ELEVILOR ÎN RAPORT CU STIMULII FRUSTRANŢI . nr.TOTAL 15 7 COPII ÎN FAMILIE 8 24 2 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 15-24 (m) 9 12 TOTAL GLOBAL 0-8 pcte.reactie extrapunitiva 20% . 5 TIPUL DE REACŢIE 15% .

reactie impunitiva 23% .reactie extrapunitiva 6% . nr.reactie intrapunitiva fig.reactie intrapunitiva 80% .reactie extrapunitiva 27% . 6 .reactie impunitiva 50% .14% .

COPII INSTITUŢIONALIZAŢI PRIVIND REACŢIA COMPORTAMENTALĂ LA STIMULII FRUSTANŢI Tipuri de reactie în raport cu stimulii frustanti Criteriile dupa care am analizat distributia copiilor pe grupuri ilustrative ale tipurilor de reactie în raport cu un potential frustrant. Pe locul al doilea se situeaza elevii pentru care amenintarea nesatisfacerii trebuintei se afla în centrul atentiei lor (figurile 8 si 9). prezentat în testul descris anterior. 7-tipul de reactie comportamentala a elevilor în raport cu stimulii frustranti COMPARAŢIE COPII ÎN FAMILIE . nr. .fig. la apararea Eului în functie de perceperea unui anumit stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare dupa modelul interpretarilor lui Rosenzweig. Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor ce adopta o atitudine echilibrata în raport cu dominarea obstacolului (OD) ca indice al unei trebuinte nesatisfacute.

33% - amenintare crescuta 46% - amenintare scazuta fig. nr. 8

21% - obstacol fara importanta

(OD) EVALUAREA DOMINĂRII OBSTACOLULUI

fig. nr. 9

În ce priveste apararea Eului (ED), aceasta se concretizeaza în faptul ca subiectii în proportie de 46% atribuie altuia vina producerii unui eveniment indezirabil, 35% accepta responsabilitatea acestei situatii neplacute, în timp ce 19% declara ca nimeni nu este vinovat. În legatura cu apararea Eului, majoritatea celor care-si asuma vina sunt intrapunitivi si percep trebuinta nesatisfacuta ca pe o amenintare crescuta, cum se constata în graficul prezentat mai jos (figurile 10 si 11).

35% - accepta responsabilitatea faptului 46% - altul este vinovat 19% - nimeni nu este vinovat fig. nr.10

(ED) EXPRESIA APĂRĂRII

EULUI

fig. nr. 11

În conditiile persistentei unei trebuinte (NP) pentru consumarea acesteia, subiectii adopta comportamente diferite 44% prefera sa ceara ajutorul cuiva fiind, ca atare, mai dependenti de alte persoane, 39% prefera autonomia în efortul de a rezolva respectiva problema pe cont propriu; iar 17% nu se grabesc în rezolvarea problemei aparute, preferând ca aceasta sa se rezolve în timp (figurile 12 si 13).
44% - solicita ajutor 39% - rezolva singur problema

17% - lasa deschisa problema

nr. 12 (NP) EXPRESIA TREBUINŢEI fig. nr. 13 .fig.

agresivitate scazuta 36% .55 puncte). copii cu agresivitate moderata (55-75 puncte) si copii cu agresivitate ridicata (75-100 puncte). Ca atare.agresivitate moderata fig. totalul maxim de puncte fiind 100.subiectii cu agresivitate înalta (figura nr. 52% totalizeaza grupul celor cu potential agresiv moderat si 36% . 14 . am grupat subiectii integrati experimentului pe trei niveluri: copii cu agresivitate scazuta (0 . 12% . nr. 14).agresivitate ridicata 52% .Particularitatile agresivitatii la subiectii investigati În functie de punctajul general obtinut. ponderile se prezinta astfel: 12% dintre subiecti exprima un indice scazut de agresivitate.

De exemplu. frustrarea moderata caracterizeaza 46% dintre subiecti. de amenintare. persistenta unei trebuinte. evidentiaza proportii apropiate. frustrarea înalta este implicata pentru 35% dintre elevi. de regula. copiii frustrati sunt si agresivi. în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu. iar agresivitatea pentru 36% (figura nr. nr. 16). 12%=agresivitate scazuta 19%=frustrare scazuta 36%= agresivitate înalta 35%=frustrare înalta 46%=frustrare moderata frustrare 52%= agresivitate moderata scazuta agresivitate scazuta fig.CARACTERISTICILE AGRESIVITĂŢII LA SUBIECŢII INVESTIGAŢI Raportul valorilor globale dintre frustrare si agresivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales. iar agresivitatea 52%. frustrarea scazuta apare la 19% dintre subiecti. 15 .15). iar agresivitatea scazuta la 12%. apararea puternica a Eului (figura nr. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de încordare. Se poate constata faptul ca.

nr. 3) frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a .frustrare moderata agresivitate moderata frustrare înalta agresivitate ridicata Fig. 2) nivelul de vârsta la care s-a produs institutionalizarea. cel putin trei factori: 1) nivelul de vârsta la care copilul a pierdut sau s-a despartit de parinti. 16 Conduita frustrant-agresiva raportata la factorii institutionalizarii Analiza anamnestica a unor cazuri ce prezinta conduite frustrant-agresive la copii institutionalizati releva ca responsabili.

pragul frustrarii este scazut.persoanelor de atasament (atunci când acestea au existat).mama sau persoana de atasament . intoleranti. uneori chiar si în activitati ludice. În activitati diverse. scrâsnesc din dinti. cu atât mai putin în cele scolare. Din punctul de vedere al randamentului scolar se situeaza la un nivel mediu. cei care se leagana. cei care dorm nelinistit. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat. greu educabili. Nu finalizeaza activitatile pe care le încep.dau impresia ca ar fi fost tradati. Ei se caracterizeaza printr-o puternica nevoie de dragoste. deranjeaza pe ceilalti. vorbesc singuri si au ticuri verbal-mimice. fiind însa neîncrezatori în împartasirea ei . Ei nu participa activ la viata colectivului. case de copii scolari. nu se antreneaza decât cu dificultate sau chiar deloc. La acesti copii. Grupa copiilor cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii . Copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vârsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilând între valorile medii si . sunt suspiciosi. case de copii prescolari. Astfel. în grupa subiectilor cu frustrare si agresivitate scazute am identificat cei mai multi copii institutionalizati imediat dupa nastere. ceea ce a facut ca persoanele de îngrijire si atasament sa fie instabile. dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale. nu sunt agreati. iar capacitatile lor de învatare. se simt nesecurizati. randament scolar. particularitatile lor psihocomportamentale prezentându-i ca inadaptati. la punitie ori gratificatie. iar în planul relatiilor comportamentale de grup sunt dificili. capacitate de comunicare si relatie sunt deficitare.în jurul vârstei de 2-3 ani. etc. Acesti copii au schimbat mai multe institutii de ocrotire: leagane. incomozi. preponderent extrapunitivi. dispun de o reactivitate crescuta. acesti copii se plictisesc repede. pot ajunge chiar la acte antisociale.

viata personal-individuala. Categorie aparte a copiilor institutionalizati o constituie cei care au unul sau ambii parinti.imediat sub acestea. Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate. familiaritate. se exprima în plan comportamental prin crize existentiale. Concluzionând. 18). ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata. Subprotectie Normal Supraprotectie . dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socio-umana (familii dezorganizate. randamentul scolar este bun. La acestia se manifesta frecvent agresivitatea. 17). ei sunt agreati în grup. uneori ei comportându-se ca pierzând relatiile cu lumea. în conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vârsta ale copilariei (figura nr. a modelului de urmat. alcoolici. iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. exprima complexe de culpabilitate si de neputinta. etc). devenind incapabili de actiune (figura nr. În general. handicap mintal. frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati este corelata cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire (familial).

Au fost selectionate din grupa celor 8 categorii de tendinte. doar 3 dintre ele care . 17 Fig. Astfel. sa putut evidentia o grupare a copiilor în raport cu aceste tendinte.Fig. nr. nr. 18 Caracteristicile psihice la subiectii investigati Performante ale testului Woodworth Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de tendinte afective care au fost mai evidente în stimularea comportamentului agresiv.

comparativ cu ceilalti copii investigati. tendintele antisociale sunt mult mai evidente la . 30%. 0%).scot în evidenta sau stimuleaza comportamentul agresiv.) 0-120 120-250 250-364 10 60 30 20 80 30 50 20 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI (pct. Ca atare. 50%) comparativ cu elevii din familie (33%.) 0-120 120-250 250-364 50 33 17 53 30 17 20 Tabel nr. 6 si 7 pentru compararea loturilor de elevi: Centrul de plasament si scoala de masa. evidentiaza gruparea elevilor pe 3 niveluri: normal (0-120 puncte). este vorba despre: tendintele impulsive (impulsivitatea). Gruparea subiectilor în functie de tendintele afective Distributia subiectilor din lotul ales pe cele 3 categorii de tendinte afective amintite mai sus. 80%. tendintele catre instabilitate si tendintele antisociale.) 0-120 120-250 250-364 15 10 5 16 9 5 6 Tabel nr. De asemenea.) 0-120 120-250 250-364 3 18 9 6 24 9 15 6 Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor cu tendinte catre impulsivitate. TENDINŢE COPII ÎN FAMILIE (pct. 7 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI (%. distributia procentuala a copiilor investigati pe aceste categorii de tendinte si pe niveluri de manifestare este ilustrata în tabelele nr. instabilitate si antisociale aflate la limita a copiilor institutionalizati ( în ordine : 60%. 6 TENDINŢE COPII ÎN FAMILIE (%. limita (120-250 puncte) si pregnant (250-364 puncte). Aceste tendinte afective se manifesta la acestia din urma în limitele normalului mai mult.

0%. agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre copii. agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii. Fig. .copiii institutionalizati. agresivitatea scazuta apare la 12% dintre subiecti. iar impulsivitatea la 30%. 50%. De exemplu. spre deosebire de cei din cadrul familiei (30%. 0% . 19 Raportul valorilor globale dintre agresivitate si tendintele catre impulsivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu.20). iar impulsivitatea pentru 23% (figura nr. comparativ cu 20%. nr. 20%.în functie de nivelurile abordate) (figura nr. iar tendintele impulsive 47%. evidentiaza proportii relativ apropiate. 19).

copiii cu tendinte impulsive sunt si agresivi. nr. de nervozitate. de dominare a unui afect (figura nr. 20 Se poate constata ca. . 21).Fig. de regula. Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de încordare. de amenintare.

nr. Ca atare. copii cu tendinte antisociale moderate (120-250 puncte) si copii cu tendinte antisociale scazute (0-120 puncte). 50% dintre copiii din institutia ocrotitoare manifesta impulsivitate moderata ( în sensul ca se afla la limita) comparativ cu 0% din cei din familie.Fig. am grupat subiectii integrati experimentului pe 3 niveluri: copii cu tendinte antisociale pregnante( 250364 puncte). 21 Raportul dintre tendintele antisociale manifestate la copiii institutionalizati comparativ cu elevii din familie În functie de punctajul general obtinut. ponderile se prezinta astfel: 30% dintre copiii institutionalizati manifesta tendinte antisociale scazute comparativ cu 20% dintre copiii din familie. iar restul de 20% dintre copiii din Centrul de Plasament .

. relatia dintre imaginea de sine si frustrare si comportamentul agresiv.exprima tendinte antisociale pregnante. Este vorba despre: Eu psihologic. 22 Performante ale testului "Eu sunt ." Acest test a fost folosit pentru a evidentia diferenta dintre imaginea de sine si idealul de sine pe de o parte. În concluzie. Fig. Eu familial si Eu social. Eu adaptativ. nr. Dintre variabilele acestui test . sexual.Eu psihologic. adaptativ. putem afirma ca la copiii institutionalizati exista un dezechilibru efectiv care. neglijate. la copiii din scoala de masa acestea neexistând la nici un copil din lotul supus cercetarii (figura nr. . nu a depasit granita normalului .. iar pe de alte. o pot depasi. social. 22). ajungând în sfera patologicului. cultural.m-am oprit asupra a 4 dintre ele cu semnificatie pentru fenomenele puse în studiu. însa. familial . dar care.

9.Ca atare.. cum reiese din tabelul nr. 23 Performante ale testului "Eu as vrea sa fiu . 23). 43% pentru cei din familie (figura nr. rezultatele au fost urmatoarele. nr.. . s-au obtinut urmatoarele rezultate procentuale înscrise în tabel nr." La acest test . 8. NUMĂR LOCUL SUBIECŢI scoala de masa Centru de plasament 30 30 EU ADAPTATIV 31% 32% EU EU FAMILIAL SOCIAL 19% 11% Tabel nr. Fig. 8 7% EU PSIHOLOGIC 43% 57% Din aceste rezultate reiese ca ponderea cea mai mare o are Eul psihologic la ambele categorii de subiecti investigati: 57% pentru copiii institutionalizati .

. "Eu as vrea sa am familie") (figura nr.33%.un procent mult mai scazut comparativ cu subiectii din familie (19%) . 9 Rezultatele la acest test au scos în evidenta ponderea cea mai mare a Eului social la ambele categorii de subiecti investigati: 37% pentru copiii din familie si 34% pentru cei institutionalizati. Eul familial exista în proportie de 22% la copiii din Centrul de Plasament si 17% pentru ceilalti. rezultatele obtinute au evidentiat ca Eul familial este într-o proportie de 11% la copiii institutionalizati .LOCUL scoala de masa Centru de plasament EU PSIHOLOGIC 13% 15% EU ADAPTATIV 33% 29% EU EU FAMILIAL 17% 22% SOCIAL 37% 34% Tabel nr. acestea sunt urmate de Eul adaptativ . iar rezultatele la Eul psihologic au fost: 13% pentru copiii din familie si 15% pentru ceilalti.24).dar se constata o crestere în proiectia viitoare (" Eu as vrea sa fiu tata". De asemenea.

sunt încadrati într-o familie subculturala.. precum si în urma convorbirilor purtate pe marginea desenelor realizate. supusi investigatiei . 24 În schimb. cu relatii "normale" între membrii ei. nr. rezultatele sunt apropiate la cele doua variante ale testului: "Eu sunt. 27% din elevi apartin unor familii între membrii careia nu exista armonie.." si "Eu as vrea sa fiu.. 43% din ei sunt încadrati într-o familie armonioasa. . 25 Performante la testul "Familia" Gruparea subiectilor în functie de caracteristicile familiei . nr. 25). relatiile dintre ei fiind discordante si doar 7% din elevii scolii de masa. între membrii ei neexistând relatii de cooperare si colaborare.studiu comparativ Analiza rezultatelor obtinute de subiectii investigati la acest test." (figura nr.. la copiii din familie . au evidentiat urmatoarele rezultate: 23% dintre copiii din scoala de masa fac parte din familii în care exista relatii foarte echilibrate între membrii.Eu sunt Eu as vrea sa fiu Fig. Fig.

în acest caz fiind vorba despre acei copii care pe timpul vacantei de vara sunt luati de asa-numitii "parinti adoptivi" (din Belgia). armonioase. nr. deci.53%. RELAŢII ÎN FAMILIE Fig. neexistând în cazul elevilor din Centrul de Plasament (pentru comparatie figura nr. 26 SUBIECŢI Relatii în familie % . ei sunt urmati de copiii care au fost încadrati unor familii în care relatiile dintre membrii erau discordante .40%. doar 7% dintre ei au apartinut unor familii armonioase. etc. 10r).Nu acelasi lucru se poate spune în cazul copiilor institutionalizati. lipsa afectivitatii. 26 si tabel nr. neexistând relatii între membrii (manifestându-se dezinteres afectiv si material. în cazul carora procentul cel mai mare este obtinut de copiii care afirma ca nu au apartinut unei familii echilibrate.) . iar procentul copiilor care ar fi putut apartine unor familii foarte echilibrate.

nr. cei care sunt încadrati într-o familie mixta si cei care fac parte dintr-o familie nonparentala. 11 10 37 3 53 Fig. 10 43 7 27 40 7 53 Gruparea subiectilor în functie de tipul de familie ca structura de apartenenta Rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de subiecti: cei care apartin familiei nucleare.11 si figura nr. 27). 27 . SUBIECŢI Copii în familie Copii institutionalizati TIPUL DE FAMILIE familie nucleara familie mixta familie nonparentala 87 10 Tabel nr. Distributia procentuala pe aceste tipuri de familie a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabel nr.foarte echilibrate armonioase discordante nu exista Copii în familie Copii institutionalizati 23 Tabel nr.

intereseaza doar gradul de manifestare al agresivitatii în atitudinile parentale fata de copii în formarea personalitatii agresive a copilului. 15% = copii din familie cu agresivitate scazuta 56% = copii din familie cu agresivitate moderata 28% = copii din familie cu agresivitate ridicata Fig. 28 si 29). astfel: atitudine parentala agresiva scazuta.Comparatie: copii în familie . nr. atitudine agresiva moderata si atitudine parentala agresiva ridicata. 28 DISTRIBUIREA SUBIECŢILOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DE ATITUDINE PARENTALĂ AGRESIVĂ . Ca atare.copii institutionalizati privind tipul de familie de provenienta Particularitatile familiei la subiectii investigati În acest caz. rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de copii. Distribuirea globala a subiectilor investigati în functie de aceste grade este data în procente dupa cum urmeaza: 15% dintre copii provin din familii cu o atitudine agresiva scazuta. grupati în functie de gradul de agresivitate al modelului parental agresiv. 56% din ei au sau au avut parinti cu o atitudine parentala agresiva moderata si 29% dintre subiectii investigati au apartinut sau apartin unor familii cu parinti a caror atitudine agresiva este ridicata (figurile nr.

iar atitudinea parentala agresiva scazuta la 15% dintre familiile de provenienta. agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre elevi. iar atitudinea familiala agresiva ridicata este în proportie de 29% (figura nr. . 30). iar atitudinea parentala agresiva moderata .Fig. în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu. agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii. 29 Raportul valorilor globale dintre gradul de agresivitate manifestata la copii si atitudinea parentala agresiva Analiza distributiei subiectilor din lotul ales. Astfel : agresivitatea scazuta apare la 12% dintre subiecti. nr.52%. evidentiaza proportii apropiate.

Analiza comparativa a lor demonstreaza. copiii agresivi provin din familii a caror atitudine fata de copii este si ea agresiva. de regula.Fig. nr. deci. 31). ca modelul influenteaza formarea personalitatii agresive a copilului (figura nr. . 30 Se poate constata ca.

31 CAPITOLUL VI CONCLUZII sI PERSPECTIVE DE CERCETARE CONCLUZII GENERALE . nr.Fig.

• De asemenea. evidentiindu-se o reactivitate de diferite grade: scazuta. moderata si crescuta. manifesta o reactie extrapunitiva într-un grad mult mai mare comparativ cu ceilalti copii. majoritatea celor care considera ca "altul este vinovat" sunt extrapunitivi. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de încordare. la apararea Eului în functie de perceperea unui stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare. apararea puternica a Eului. frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a persoanelor de atasament (daca acestea au existat). aceasta poate fi raportata la câtiva factori ai institutionalizarii. persistenta unei trebuinte. Ca atare. copiii institutionalizati localizeaza. • În ceea ce priveste apararea Eului am observat ca marea majoritate a subiectilor atribuie altora vina producerii unui eveniment indezirabil. nivelul de vârsta la care s-a produs institutionalizarea. În ceea ce priveste conduita frustrant-agresiva la copiii privati de familie. de regula. Din aceasta perspectiva se constata urmatoarele concluzii : . de regula în exterior cauza frustrarii lor si. se poate constata ca.Pentru a scoate în evidenta mai pregnant masura în care au fost verificate ipotezele pe care le-am formulat anterior si de la care s-a plecat. • Dat fiind faptul ca o cauza a frustrarii poate fi originata în interiorul subiectivitatii individului. la copiii institutionalizati se constata o reactivitate crescuta comparativ cu elevii din familie. ca atare. în exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa. cum ar fi: nivelul de vârsta la care copilul a pierdut (sau s-a despartit) de parinti. de amenintare. copiii frustrati sunt si agresivi. precum si masura în care au fost atinse obiectivele propuse vom trece în revista principalele concluzii la care s-a ajuns în urma cercetarii efectuate: • Elevii investigati au relevat o serie de comportamente specifice în raport cu stimulii frustranti. • Aceasta reactie extrapunitiva în raport cu stimulii frustranti se refera la dominarea obstacolului cu potential frustrant. În legatura cu apararea Eului.

ei sunt dificili. deranjeaza pe ceilalti. nu participa activ la viata colectivului. La acesti copii.copiii cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii în jurul vârstei de 2-3 ani. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat. dispun de o reactivitate crescuta. Din rândul lor provin copiii agresivi. familiaritate. în conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vârsta ale copilariei. greu educabili. prezinta complexe de inferioritate. etc. ei sunt agreati în grup. incomozi. uneori ei comportându-se ca pierzând relatiile cu lumea. Prin urmare.copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vârsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilând între valorile medii si imediat sub acestea. se exprima în plan comportamental prin crize existentiale. viata personalindividuala. particularitatile lor psiho-comportamentale prezentându-i ca inadaptati. alcoolici. . În activitati diverse acesti copii se plictisesc repede. scrâsnesc din dinti. la punitie ori gratificatie . nu finalizeaza activitatile pe care le încep iar capacitatea lor de învatare. preponderent extrapunitivi. nu sunt agreati. etc. de regula. pragul frustrarii este foarte scazut. dezvolta unele crize nervoase. Copiii institutionalizati care au unul sau ambii parinti dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socioumana (familii dezorganizate. dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale. De asemenea se poate constata ca. iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. devenind incapabili de actiune. În ceea ce priveste relatiile de grup. a modelului de urmat. copiii cu . În general. exprima complexe de culpabilitate si de neputinta. cei care se leagana. sunt suspiciosi. La nivelul personalitatii. etc.) la acestia se manifesta frecvent agresivitatea. frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati sunt corelate cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire ( familial ). cei care se simt nesecurizati. intoleranti.. comunicare si relatie sunt deficitare. . ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata.copiii cu frustrare si agresivitate scazute sunt aceia institutionalizati imediat dupa nastere. Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate.

mai mult decât atât - . de regula. familii în care nu existau relatii echilibrate între membrii ei. putem afirma ca modelul familial oferit copilului în plin proces de formare este de natura agresiva si ca. dar se constata o crestere în proiectia viitoare. cu conditia ca modelul . La acesti copii care adopta un comportament agresiv ca o compensare a situatiilor frustrante se constata un Eu slab dominat de tendinte depresive. compensarea situatiei privita de el ca frustranta. etc.. Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de încordare. Analiza rezultatelor obtinute demonstreaza ca majoritatea copiilor asupra carora s-a facut studiul de fata. potrivit nivelului sau de aptitudini. provin din familii care manifesta o atitudine agresiva. schizoide. În consecinta. Copilul poate sa învete atitudinea agresiva prin intermediul imitatiei.al carui comportament îl imita sa fie o persoana agresiva. parinti alcoolici. Majoritatea copiilor care dintr-un motiv sau altul au fost adusi în Centrul de Plasament (Institutia de ocrotire) provin din familii dezorganizate. etc. de amenintare. Situatia "Eului familial" demonstreaza ca la copiii institutionalizati acesta este foarte scazut. ca atare. de nervozitate. etc. copiii cu o imagine de sine scazuta manifesta o stare cu un caracter frustrant ridicat si. În ceea ce priveste raportul dintre imaginea de sine si comportamentul frustrant-agresiv am constatat ca. paranoide.tendinte catre impulsivitate sunt si agresivi. adopta si un comportament agresiv ( extrapunitiv ) pentru înlaturarea. fiecare copil îsi însuseste actiunile agresive ale modelului oferit.

caracteristici psihice mult mai fragile comparativ cu ceilalti copii.comparativ cu elevii ocrotiti în familie. în grupul social de prieteni. implicit. de agresivitate . iar pe de alta parte. scoala reprezinta institutia fundamentala care are ca sarcina formarea copilului. Alaturi de familie.de asemenea. copiii privati de mediul familial concret prezinta labilitate emotionala. În perspectiva celor prezentate mai sus. Acest model agresiv poate fi oferit copilului în familie. mass-media. În aceste conditii. Educatorul reprezinta modelul care se ofera elevilor si cu care acestia trebuie sa se identifice.copiii institutionalizati. cei din Centrul de Plasament prezinta un grad mai crescut al frustrarii datorita faptului ca ei sunt privati de prezenta unei familii reale. moral. . mult mai agresivi. de fapt. Educatia este. manifesta un grad ridicat de frustrare si. copiii institutionalizati sunt mult mai frustrati si. în carti. cultural. material. . în consecinta. reviste. Se considera ca un comportament agresiv poate fi însusit prin imitarea unui model agresiv.ca atare.un dezinteres afectiv. . putem conchide ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare în special pentru copiii aflati în diverse centre de ocrotire. . pe de o parte. putem afirma ca modelul familial oferit copilului era negativ si chiar agresiv. un efort combinat al educatorului si elevilor. în scoala. Astfel : . lipsiti de modele familiale pozitive. institutia publica neputând-o suplini .

lucrarea deschide drum altor investigatii sistematice cu privire la aceasta. se poate elabora un plan-proiect terapeutic / de interventie. b) se creeaza activitati care provoaca placere. c) se creeaza situatii-problema. plan ce presupune doua directii de interventie : de prevenire a manifestarilor delictuale. si anume : Pasul 1 : identificarea gradului de frustrare si a tendintelor antisociale prin metode specifice de psihodiagnoza. cu alternative . Demersul terapeutic presupune parcurgerea mai multor pasi. Pasul 2 : 1) formarea comportamentelor alternative individuale : a) se identifica aspectele care provoaca placere. PERSPECTIVE DE CERCETARE Având în vedere natura si implicatiile psihologice ale agresivitatii si comportamentului agresiv.Pe lânga unele clarificari referitoare la implicatiile psihologice ale agresivitatii si comportamentului agresiv în adaptarea copilului si utilizarea lui ca forma de contra-reactie (compensare) a frustrarii. de recuperare cu caracter socio-adaptativ ( diminuarea manifestarilor agresive).

1937. Henry Holt. Psychological Interpretation". Flammarion."L instinct combatif". ALLPORT G.comportamenta . 1978."Cunoasterea omului". elaborându-se programul de interventie individualizat. 2) 3) 4) 5) BOTEZ MIHAI IOAN . Masson. 1996. 1991. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1) ADLER A."Neurologie clinica si neurologia comportamentului". 1974.le. BERGER A. . "Personality. Paris. 3) formarea comportamentelor sociale implicate în diverse situatii sociale. 2) formarea comportamentelor de grup. . reflectând aspectul de unicitate al personalitatii si bazându-ne pe el.W. d) se formeaza decizii comportamentale valide social prin constientizarea responsabilitatii ce decurge din realizarea unui comportament. Paris. New York. Editura Didactica si Pedagogica. ludoterapie. Bucuresti. 6) BOVET P. terapie ocupationala. . se pot folosi elemente de psihoterapie. Bucuresti. . AJURIAGUERRA J. . Editura stiintifica. Bucuresti. Editura Medicala. meloterapie. De asemenea."Manual de psihiatrie infantila"."Copilul dificil".

" Psichologie de l enfant . 1996.A. 1956. 8) COASAN A."Frustration and aggression". 1979. Editura stiintifica si Enciclopedica.. 17) EIBEL-EIBESFELDT I. Institutul Albania." Sentimentul de inferioritate la copil". 9) COSMOVICI A. Editura Didactica si Pedagogica."Despre sinucidere". Editions Bourrelier. Bucuresti. 16) ENĂCHESCU C. .de la naissance a l adolescence". Polirom."Tratat de igiena mintala". . 1996. Yale Univ."Tratat de psihanaliza si psihoterapie". . . . ." Igiena mintala si recuperarea bolnavilor psihici".. 1995. 1988. Iasi. Bucuresti. ."Adaptarea scolara". . IACOB L. Iasi. . 10) COSMOVICI A. Press. VASILESCU A. 15) ENĂCHESCU C. Institutl Cultural European. . 11) DOLLARD P. Editura Medicala."Psihologie generala". Bucuresti. 1933. 7) CLAPAREDE E. 12) DURCKHEIM E. . 1997. New Haven. Editura Didactica si Pedagogica. 13) DEBESSE M. Bucuresti. 14) ENĂCHESCU C. Editura Didactica si Pedagogica. Editura Trei. Bucuresti. 1998."Psihologie scolara"."Agresivitatea umana: studiu etologic". . 1939.1928. Bucuresti. Constanta.

"Essais de psychanalyse"."Psihologia relatiilor dintre sexe". . 20) GHIRAN V. 19) FREUD S. Presses Universitaires de France. 1965. 26) LAWSON R. 1998. 23) LOMBROSO C. . 1998. Alcan. 1997. Paris.."Aggression and anti-social behavior in childhood and adolescence". 25) LEROY G."Trei eseuri privind teoria sexualitatii". Wiley."Frustration: the development of a scientific concept". . Alcan. 1973. Bucuresti. 27) MALINOWSKI B. . Humanitas. London. Paris.A. Editura Alternative. ."La violence". 1970. BERGER.18) FREUD S . PUF. Humanitas."Asa-zisul rau. despre istoria naturala a agresiunii". ."Dictionar de psihanaliza". . Paris. Routledge & Kegan Paul Ltd."L homme criminel". Editura Press."Le dialogue en education". CIUPERCĂ C. . 24) LAPLANCHE J. ."Curs de psihiatrie infantila". PONTALIS J.P. 22) KONRAD L. 1978. Bucuresti. 28) MITROFAN I. New York. Bucuresti."Sex and repression în Savage society". Litografia IMF. 29) MITROFAN I. 1998. SHAFFER . 30) MICHAUD Y. Cluj."Incursiune în psihosociologia si psihosexologia familiei". . 21) HERSOV. Alcan. Paris. .. ..

1972."Agresivitatea umana". STORR A. 38) RĂDULESCU M. PUF."Minori în deriva". 42-44. Editura Enciclopedica Româna.subiect si obiect al actului educativ". E. 1965. 1995. .D.S. 40) ROsCA M.. New York. . MENNINGER K."Metode de psihodiagnostic"."Psihologia stiintifica. .P. Bucuresti. 1944."Love against hate". 36) POPEANGĂ V. . 35) POROT A."Human aggression". 1938. . . Bucuresti.1 / 1992 .. . 1979.A. Buc. inteligentei". 37) RANSCHBURG J.D.. suparare. 1991."Manuel alphabetique de psychiatrie"."Anomie.."Man against himself". agresivitate". 1968. 1990.. Paris. Buc. ."Frica. E. . Hyperion. 41) 42) 43) REVISTA DE PSIHOLOGIE nr.P. 1943. Editura Trei. . Bucuresti. 5-8. . 34) PĂUNESCU C. REVISTA DE PSIHOLOGIE nr. 1972.p.D."An outline of frustration theory". .p. devianta si patologie sociala".31) 32) MENNINGER K.A. ."Clasa de elevi . Ronald Press. E.P. 2 / 1998 . Editura 33) PIAGET J. Bucuresti. 44) STOIAN M. 39) ROSENZWEIG S.

. 48) sCHIOPU U. E. 1975.P. 49) sCHIOPU U."Dictionar enciclopedic de psihologie". . 50) sCHIOPU U. Editura Didactica si Pedagogica. 1979. Bucuresti.45) SILLAMY N."Evolutia psihologica a copilului"."Dictionar de psihologie" 46) STEFANOVIC J."Psihologia vârstelor".. Universitatea Bucuresti. 1967. 1997.D. 1995. .. ."Psihologia vârstelor ciclurile vietii".P."Psihologia si psihopatologia comportamentului".. . E.D. . 54) VERZA E. . . Editura Militara. Didactica si Pedagogica."Psihologia vârstelor". Editura Didactica si Pedagogica. . Buc.. . sCHIOPU U. 52) VERZA E.. 53) VERZA E.. 1998."Psihologia copilului". Bucuresti. . 55) VLAD C."Psihologia tactului pedagogic al profesorului". Editura 51) sCHIOPU U."Dictionar de psihologie". 47) sCHIOPU U. 56) WALLON H. 1976. Editura Didactica si Pedagogica. 1981.. Buc. Bucuresti. Buc. 1963. ."Curs de psihologia copilului". VLAD T. 1978. .. sCHIOPU U."Introducere în psihodiagnostic".. . VOL. sCHIOPU U. I-III Buc. Bucuresti.1979. Buc... Editura Didactica si Pedagogica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful