BALNEOFIZIOTERAPIE

CURSUL I Definiţie. Balneofizioterapia este o ramură a medicinei care s-a dezvoltat de-a lungul mai multor secole utilizând unii factori naturali şi artificiali ca mijloace terapeutice. Aceştia s-au aplicat întâi empiric, apoi observaţia clinică a stat la baza aprecierii eficienţei terapeutice a factorilor fizici. Cercetarea ştiinţifică moderna din domeniul fizicii, chimiei, biochimiei, enzimologiei, imunologiei, neopletismografiei şi neurofiziologiei a evidenţiat şi continuă să evidenţieze modalităţile de intervenţie a factorilor fizici. Cu timpul, în numeroase ţări s-a trecut de la noţiunea de balneofizioterapie la cea de medicină fizică. După factorul terapeutic folosit medicina fizică cuprinde o serie de capitole: • balneoterapia (apa minerală şi nămolul), • • hidroterapia, termoterapia,

• climatoterapia, • kinetoterapia, • masoterapia, • pneumoterapia, • ergoterapia, etc. Mecanisme de acţiune. Factorii fizici naturali şi artificiali produc modificări de reactivitate locală, regională şi generală. Intervenţia lor este urmată de reacţii  neuro-endocrino-metabolice care pun în circulaţie factori biologici activi de tipul mediatorilor chimici, cataboliţilor acizi, hormonilor locali şi generali. Se poate aprecia că factorii fizici  stimulează organismul in eliberarea mijloacelor proprii de acţiune pentru restabilirea homeostaziei. Cercetări ale ultimului deceniu au elaborat conceptul asupra capacităţii celulei secretoare, neuronul, de a produce o gamă mare de substanţe chimice cu rol semnalizator şi reglator. Existenţa neuromediatorilor de natură colinergică, adrenergicâ, histaminergică, serotoninergică la nivelul sinapsei precum şi a
1

cotransmiţătorilor şi a mesagerilor de ordinul al doilea asigură o activitate sinaptică modulată adecvată momentului organismului Reacţiile locale sunt reglate şi de activitatea receptorilor presinaptici (autoreceptori) prin fenomene de feed-back pozitiv şi negativ. Sistemul endocrin difuz, paracrin sau APUD răspunzător de hormoni locali, reprezintă un alt mecanism care dă credit influenţelor pe care le exercită balneofizioterapia. Organe cu rol endocrin sunt considerate tubul digestiv, rinichiul, creierul, plămânul. Un sistem care intervine în modularea reacţiilor neuro-endocrine, metabolice a reacţiei de stress în general şi a durerii în particular este reprezentat de peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dimorfine). Endorfinele şi enkefalinele secretate de hipofiza anterioară au rol în combaterea stressului şi totodată contribuie la întărirea "controlului de poartă". Factorii balne locali pot influenţa acest sistem la nivel tisular (secreţia de enkefaline). Descărcările hormonale produse de eustressul de efort, acupunctura, masaj, relaxare, kinetoterapie şi repaus activ sunt deosebit de utile în restabilirea echilibrului factorilor neurohormonali de autoreglare şi menţinerea homeostaziei. Unele cercetări au evidenţiat încă circuite neuro-endocrino-imunologice de tip feed-back negativ şi pozitiv. Astfel neuroleukina este recunoscută de ambele sisteme. Ea influenţează producerea de anticorpi . Deprimarea reacţiilor imune de către stressul psihologic are la bază efectele imunosupresoare ale cortizolului şi afectarea receptorilor betaadrenergici leucocitari. Stressul deprimă şi activitatea celulelor NK. La rândul lor produşii de secreţie ai limfocitelor influenţează sistemul neuroendocrin (TLA stimulează ACTH). Şi alte descoperiri dau suport acţiunii factorilor fizici: "controlul de poartă" este principalul mod prin care terapia fizicală induce analgezia; reflexul de axon,. reflexele tonice ale gâtului sprijină acţiunea unor tehnici kinetice; relaţia receptori perifericiechilibrul organismului şi bucla gama contribuie la reeducarea musculară. Prin aceste mecanisme dar şi prin altele, factorii fizici creează la nivelul unor aparate şi sisteme elemente de reglare şi antrenare. Cele mai cunoscute şi utilizate sunt efectele la nivelul aparatului locomotor. Kinetoterapia este de altfel singurul mijloc de funcţionalizare a aparatului locomotor. În acest context modern
2

preocupările s-au dezvoltat şi amplificat; plecând de la o specialitate a cărei adresabilitate era limitată la unele momente şi stadii din evoluţia unor boli reumatismale, metabolice, digestive, renale, s-a ajuns la un conţinut ce se ocupă de recuperare , readaptarea, reabilitarea capacităţii funcţionale, afectată în urma unei boli cronice, congenitale sau posttraumatic. Stabilirea de către O.M.S. a noţiunii de deficit, incapacitate şi handicap în evoluţia mei boli a impus şi noţiunea de recuperare medicală, care se defineşte de către Academia Română ia 1978 " ca o acţiune complexă, medicală, educaţională şi socio-profesională menită a restabili cât mai deplin funcţiile pierdute de un individ precum şi de a dezvolta mecanisme compensatorii, care să-i asigure posibilitatea de muncă şi autoservire, respectiv o viaţă activă, cu independenţă economică şi socială". Factorii terapeutici naturali şi artificiali sunt utilizaţi în reeducarea funcţională a aparatului locomotor, pulmonar şi cardiovascular, limitată parţial sau total prin evoluţia unor boli inflamatorii sau degenerative, neurologice, posttraumatice, ischemice, etc. Pornind de la restantul funcţional al bolnavului determinat prin mijloace obiective (goniometrie, testing muscular, indici funcţionali articulari, capacitate de efort, capacitate respiratorie, etc.), se pot aplica de manieră progresivă şi cât mai precoce scheme complexe de tratament a căror scop este refacerea "ad optimum" a funcţiei afectate. Factorii balneofizicali sunt utilizaţi astăzi în scop    profilactic, curativ, recuperator.

Problemele legate de profilaxia primară, de preîntâmpinare a unor stări morbide ocupă loc principal în cadrul obiectivelor organismelor internaţionale pentru sănătate. Omul societăţii moderne, industrializate şi-a modificat condiţiile de muncă şi habitat, fapt care a dus la apariţia unor sindroame din care amintim:  sindromul hipokinetic (cu consecinţe negative asupra maselor musculare, sistemului osos, capacităţii de efort, etc),  de tulburare a termoreglării cu determinarea aşa numitor boli "a frigore" şi altele. Curele balneare profilactice se adresează tocmai acestor deficienţe. Kinetoterapia, terapia contrastantă (cald-rece) de tonifiere, masajul, balneaţia,
3

nămolul sunt proceduri ce intervin direct în îndepărtarea unor factori de risc şi a unor stări premorbide ale aparatului locomotor, cardiovascular, pulmonar, etc. Este la fel de important în evoluţia dezvoltării aparatului locomotor crearea unui comportament adecvat faţă de solicitările la care este expus. Tonofierea unor grupe musculare, posturarea corectă, restabilirea sinergismelor musculare sunt elemente esenţiale în preîntâmpinarea unor afecţiuni legate de solicitările excesive, de poziţiile vicioase, de unele tulburări ale morfologiei aparatului locomotor (sacralizare, lombalizare, picior plat, etc). Terapia cu factori fizicali are contraindicaţii generale şi speciale. Cele de ordin general sunt: •

afecţiuni acute sau cronice acutizate, boli venerice în stadiul acut, caşectice, umori maligne* hemoragii, sarcina, boli ale sângelui, boli psihice.

• • • • • •

4

. Factorii naturali sunt utilizaţi în scop profilactic. urmate de A. Fătu (1851). Istoric.. primele cercetări fizico-chimice legate de acestea au fost făcute de Ladeslau Pop (1821). Modul de acţiune a factorilor naturali este complex. de reglare. în cadrul unei cure balneoclimatice organizate 18-20 zile. ei antrenează mecanisme locale şi generale atât prin calităţile lor fizice (termalitate. neurovegetative.) susţine utilizarea apei minerale şi a nămolurilor în diverse afecţiuni. este o terapie de stimulare. hidrodinamică) cât şi chimice. factorilor climatici.n.CURSUL II BALNEOTERAPIA Balneologia. etc. artificiali sau naturali a fost sesiztă din timpuri străvechi Hipocrate (460 . Galen (131 . asociate altor factori medicamentoşi.) formulează încă din acea perioadă indicaţii ^ntru cura heliomarină şi subliniază rolul masajului şi al kinetoterapiei. curativ şi recuperator.Rolul profilactic a fost apreciat în urma studiilor şi cercetărilor care au evidenţiat creşterea rezistenţei generale a organismului. Publicaţia lui F.201 e. Volta.).n. Evul mediu reprezintă o perioadă de stagnare pentru dezvoltarea ştiinţelor în general. Kneipp. dietetici şi de ordin psihic. pe o durată de timp. presiune hidrostatică. deschide o epocă de importante descoperiri în legătură cu aceste mijloace terapeutice (Priessnitz. gimnasticii. mobilizarea unor mecanisme adaptive. Galvani. balneoterapia se ocupă de studiul şi aplicarea in scop terapeutic a apelor minerale. endocrine» imunologice. sunt folosite încă de la romani. concură la restabilirea ritmurilor biologice normale ale homeostaziei Terapia cu factori naturali într-o administrare repetată. dar şi pentru medicina fizică. mijloacele medicinei fizice. Hoffman "Dissertaţio de mater optima corporis medicina" prin care se atrage atenţia asupra valorii terapeutice a apelor minerale. Saabner-Tuduri este considerat părintele balneologiei româneşti. Minai Zotta(1854). Valoarea terapeutică a unor factori fizici. care creează condiţii de antrenare-adaptare complexe. Balneoterapia 5 . De Bois-Raynoud. în ţara noastră deşi unele ape minerale.e.377 î. a nămolurilor terapeutice şi a emanaţiilor de gaz.

Conform acestuia ele se împart în:  ape oligominerale. Rolul curativ. 6 . Apele minerale sunt factori terapeutici a căror administrare se face sub indicaţie şi control medical. sau gaze (CO2. temperatură. dar cel mai folosit este cel chimic. pulmonar şi cardiovascular. pH şi osmolaritate. care au o acţiune terapeutică. Apele minerale sunt soluţii complexe de săruri şi ioni. curenţi de aer). deficienţe funcţionale cronice la nivelul aparatului locomotor. Apele minerale sunt rareori pure. Clasificarea apelor minerale se face după mai multe criterii: • • • • origine. ştiinţific recunoscută îndeplinind una sau mai multe din următoarele condiţii: prezenţa unor anumite calităţi fizice. radon) dizolvate. Apele minerale.reprezintă un potenţial de sănătate păstra largi categorii de oameni ce înregistrează factori de risc pe linie profesională (pulberi. in schemele de tratament a unor boli aceşti factori se Rolul recuperator se conturează în legătură cu existenţa unor găsesc alături de cei medicamentoşi. umezelâ. H2S. temperatură. igienici. genetică şi socială. Intervenţia factorului balnear În cură internă sau externă nu trebuie privită numai prin acţiunea directă locală. prezenţa unor anumite cantităţi de substanţă chimică (o mineralizare totală de cel puţin 1 g la litru. alimentari. anumiţi ioni cu efecte cunoscute în cantităţi de cel puţin 1 g la litru. potenţial magnetic şi chimic în care s-au format. la nivel arteriocapilar sau a axului hipotalamohipofizar ci mult mai complex prin angajarea unor mecanisme reflexe de stimulare a hormonilor locali. obişnuit sunt complexe datorită condiţiilor de presiune. de temperatură. concentraţie osmotică. gaze toxice. Acest fapt conferă fiecărei ape minerale o individualitate fizico-chimică şi farmacodinamică.  carbogazoase. sau ioni biologici activi în cantităţi mici.

Acestea sunt reprezentate de ionul bicarbonic legat de cationul de Na2+.  feruginoase.   sulfuroase. Se influenţează în special hemodinamica şi . ci în contextul mecanismelor reflexe. K+. Ca2+. Moneasa. Izvoarele 7 joc elementul termic. Slănic Moldova. În cură internă apele acratopege au efecte diuretice. Mg2+. boli neurologice. externă (băi). în crenoterapia alcalină indicaţia terapeutică are un caracter individualizat.  clorurosodice. irigaţii. căilor biliare. Apele acratoterme se folosesc in cură externă şi se indică în afecţiuni ale aparatului locomotor: spondilita anchilozantă. ce caracterizează flecare apă minerală. Mg2+ şi CO2. Pentru cura externi intră în metabolismul locaL Apele oligominerale.  radioactive. inhalaţii. După temperatura la izvor sunt acratoterme şi acratopege. Osmolaritatea apei minerale antrenează şi mecanisme de tip central. Felix. periartrite. Pentru cura internă modul de acţiune a unei cure hidrominerale trebuie privit sub raportul unor reglări de tip enzimatic şi metabolic ca urmare a unei intervenţii de tip reflex. mecanic şi chimic. injecţii. Acţiunea apelor minerale alcaline nu trebuie înţeleasă doar ca o reacţie chimică-de neutralizare. efectele terapeutice fiind dependente de structura chimică a apei şi mai ales de raportul CO2 H/CO3 HNa. artroze. stări post traumatice. nevralgii. Apele alcaline se administrează mai ales în cură internă. antispastice şi au indicaţii în bolile tubului digestiv. iodurate. a reacţiilor de reglare şi normalizare. Apele minerale se administrează în cură internă (crenoterapie).Geoagiu. bolile hepato-biliare şi unele boli metabolice. căilor urmare. Aceste ape se găsesc în ţara noastră la Călimâneşti. alcaline. Sunt o categorie aparte de ape minerale care nu se supun condiţiilor din definiţie ele conţinând sub 1 g substanţă dizolvată la litru. având ca principală indicaţie bolile tubului digestiv. Apele alcaline Apele alcaline conţin minimum 1 g săruri la litru. de ionii de Ca2+. Olănesti.  sulfatate.

nervoase. Trecerea sulfului anorganic în organic şi invers a fost demult demonstrată. nevralgii. Dat fiind această largă varietate de concentraţii şi combinaţii chimice. vegetative şi endocrine se instalează în mod progresiv în timpul curei Indicaţiile reţin: spondilita anchilozantă . Imersia într-o astfel de 8 . Q~ dizolvaţi întâkim o gamă largă de varietăţi. Băile Herculane. periartrite. de la cele hipotone la cele hipertone (3Q0g$). Sulful în organism are numeroase roluri. potenţial electric. digestivă. Ocna Sibiu. Apele sulfuroase conţin cel puţin 1 mg/l sulf titrabil. S.efectele terapeutice şi indicaţiile sunt numeroase şi diferenţiate. Tuşnad. Vatra Domei. Hidrogenul sulfurat fiind o substanţă hidro şi liposolubilă poate pătrunde în organism pe cale tegumentară. Slanic Prahova. sulf şi gaze. presiune osmotică). nămol. Slanic Moldova. S2O3 sau sub formă de complexe coloidale sulfuroase. sub formă de H2S. hormoni. baie mare) solicitând mecanismele adaptive ale organismului. Apele sulfuroase se utilizează mai ales în cură externă. el intră în constituţia unor aminoacizi.alcaline se găsesc la: Slănic Moldova. Amara. Olăneşti. Ele se integrează mai ales terapiei contrastante (soare. HS. Cura internă cu ape clorurosodice. În cura externă se pot folosi orice concentraţii. respiratorie. afecţiuni de neuron motor periferic. Băile ta mare au o utilizare profilactică şi curativă. Acţiunea apei se datoreşte atât componentei fizice (temperatură. Vâlcele. Apele hipotone se găsesc la Sângeorz. dar şi celei chimice. dar ca valoare terapeutică se situează pe primul plan apele sărate concentrate (peste 15 g/l). în componentele cartilajului articular. etc. Rolul lor în normalizarea tipului gastrosecretor a fost semnalat de profesorul Băltaceanu. Apele sulfuroase. Apele clorurosodicc Apele clorurosodice (sărate) conţin cei puţin 1 g la Htm de NaCL în funcţie de concentraţia de ioni de Na+. Localităţile sunt: Lacul Sărat. Borsec. artroze. evident nu poate fi efectuată decât cu ape izo sau Mpotone. Buadaş. în general sunt mixte având în conţinut bicarbonaţi. Modificarea reactivităţii vasculare. în general se acceptă că apele hipotone stimulează secreţia gastrică.

afecţiuni abarticulare. Acesta este în combinaţie cu Na+. care se prelungeşte în timp.Iaşi. Apele sulfatate sunt în general hipotone şi au indicaţii mai ales în cura interna. având un efect de stimulare a peristaltismului. Colereza şi kineu'ca căilor biliare este de asemenea influenţată favorabil. Această vasodilataţie periferică conduce la modificări de hemodinamică cu îmbunătăţirea activităţii inimii şi a perfuziei tisulare. Se produce un efect 9 . Se găsesc în numeroase combinaţii. din care anionul SO4. Pucioasa.Iaşi. Q". artroze. Acţiunea lor se exercita asupra stomacului unde induc procese de diminuare a secreţiei. S"2. Cele mai importante staţiuni sunt: Herculane. psoriazis.Mg2+ cu Fe. Cura externă este indicată în spondilita anchilozantă. hipertensiune arterială. Ea se datoreşte efectului vasodilatator prin acţiune directă a CO2 asupra sistemului arteriocapilar.Bioxidul de carbon influenţează capacitatea dizolvantă. aşa încât aceste ape au o mineralizare mare.. exeme. cu Ca+2. prin acţionarea directă a receptorilor intestinali. In cura internă au o acţiune hiperemizantâ a mucoasei digestive. nevrite. Călimâneşti. Apele sufatate conţin cel puţin 1 g/l de substanţă solidă. Cura externă reprezintă indicaţia cea mai frecventă a apelor carbogazoase. fapt ce le implică în tratamentul unor dermatoze. Apele carbogazoase conţin minim 1 g CO. etc. Localităţile sunt* Ivanda şi Izvorul Mircea .baie conduce la apariţia unei hiperemii tegumentare. Ca2+. Balneatiile sulfuroase au şi acţiune keratolitică. bune. încât biliopatiile funcţionale reprezintă una din principalele indicaţii . Aceste ape se utilizează atât în cura internă cât şi externă. apariţia efectului vasodilatator se datoreşte şi micromasajului exercitat de acestea. Apele sulfatate. In cură internă sulful acţionează asupra tractusului gastrointestinal. Imersia în apă a pacientului este urmată de acoperirea întregii suprafeţe cu o peliculă de bule de CO2. Nicolina . arterite. celui biliar. duce la scăderea presiunii arteriale şi la îmbunătăţirea travaliului cardiac. Baia se administrează la temperatura de termoindiferenţă. Apele carbogazoase. Fe~3. la 32-34"C. Olăneşti. ducând la creşterea secreţiei gastrice.2 este principalul reprezentant. Efecte importante au loc asupra motilităţii intestinale. Diabetul zaharat şi diateza unea reprezintă o altă indicaţie. ca şi a . Sunt cotate ca ape de masă. nevralgii. afecţiuni ginecologice cronice. aşa încât în afara mecanismului chimic. Această vasodilataţie periferică.

Formarea lor a durat timp îndelungat. Vatra Dornei. hidrosulfură de fier. 10 - - .hipotermizant care amplifică efectele asupra sistemului circulator prin apariţia bradicardiei. Tuşnad. are o parte organică şi una minerală. ce prezintă o fază lichidă şi una solidă.depinde de dimensiunile particulelor. bioxid de siliciu.capacitatea de a-şi schimba forma sub acţiunea unor forţe din afară. • • • Substanţa anorganică cuprinde: sulfaţi. - nămolurile nămolurile de turbă au care rezultat se din descompunerea prin sub influenţa sărurilor microorganismelor a resturilor vegetale din mlaştini. densitatea. Borsec. Termenul de peloid se acordă doar nămolurilor terapeutice. Nămolurile terapeutice (peloidele) Nămolurile sunt substanţe de origine mînerală sau organică. silicaţi. . etc. Nămolul este deci un sistem fizico-chirnic heterogen. sindroamele post trombotice. Buziaş. gradul de dispersie . cât şi a celor chimice. calcice. fin divizate. După origine nămolurile se împart în: .. Staţiunile cu ape carbogazoase sunt: Covasna.capacitatea de a absorbi şi a reţine apa. hidraţii de carbon. Nămolul terapeutic acţionează atât în baza calităţilor fizice. carbonaţi. biologic şi chimic. feruginoase) pe particule de sol. implicând procese de ordin geologic. plasticitatea . lipidice. - minerale formează sedimentarea unor izvoare (sulfuroase. Substanţele organice sunt: • acizii huminici. cardiopatia ischemică. Indicaţia principală o reprezintă bolile cardiovasculare (HTA stadiul I şi II. Mai cunoscute până în prezent sunt proprietăţile fizice: - hidropexia . răşini.nămoluri sapropelice care s-au format pe fundul lacurilor sărate şi a mărilor prin acţiunea unor microroganisme asupra substanţelor organice. limfedemul. care se găsesc în stare de suspensie. resturi proteice. etc. vasculopatiile).asupra florei şi faunei bazinului.

Nămolul are o metodologie particulară de aplicare şi anume: împachetări complete sau parţiale.- termopexia . 11 . ginecopatii cronice.este capacitatea de a absorbi căldura. Indicaţiile privesc bolile reumatismale degenerative. oncţiuni. afecţiuni de neuron motor periferic. afecţiunile post traumatice. periviscerite. Ea contribuie cel mai mult la apariţia efectelor terapeutice ale peloidelor. cataplasme. băi.

800 . - instantanee ci progresivă.curent continuu (frecvenţa = 0). impuls cu pantă progresivă .curentul galvanic .triunghiular. apoi revine la valoarea nulă într-un timp scurt (sub 2 secunde). Formele cele mai folosite sunt: . Această variaţie se numeşte impuls electric. Impulsul electric poate avea mai multe forme: - impuls cu front drept apărut în urma întreruperilor bruşte. . II .curent galvanic întrerupt. Electroterapia înseamnă aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a organismului în scopul obţinerii unor efecte terapeutice.curentul galvanic constant (continuu) a cărui intensitate (I) nu variază în timp.000 Hz.curent de medie frecvenţă . Forme de curent folosite în electroterapie: I. aceştia se clasifică în unidirecţionali şi bidirecţionali. Se caracterizează prin apariţia efectelor polare. vibraţiile mecanice şi radiaţiile electromagnetice. Modificările bioelectrice induse de aceşti agenţi fizici angajează modificări ale fiziologiei celulare. intensitatea trece de la o valoare nulă la una maximă. întreruperea nu este rectangular.CURSUL III ELECTROLOGIA Electrologia are ca scop studiul consecinţelor terapeutice a unor agenţi fizici cum sunt: curentul electric.000 Hz.curent de joasă frecvenţă (1 . IV . Elementul comun al acestor agenţi fizici este capacitatea lor de a influenţa forţele electromagnetice ce se exercită între particulele ce poartă încărcătură electrică (protonii şi electronii). III . .peste 100. 12 . Intensitatea creşte lent de la "0" la valoarea maximă şi apoi descreşte.curent de înaltă frecvenţă .10. După sensul în care circulă curentul electric. a. Electroterapia. Curentul unidirecţional (polarizat).100 Hz.

Forme de curent electric folosite în terapie Curenţi modulaţi in frecvenţă 13 .

Acest proces se impune în practică datorită fenomenului de acomodare care apare rapid şi care scade randamentul terapeutic. intensitatea creşte după o curbă exponenţială de la valoarea "0" la cea maximă. Procesul de penetrare a ionilor se numeşte dieîectroliză. ionizantă. antalgică. 4. Zona ionizată poartă macromolecula în sensul impus de încărcătura electrică. o succesiune de impulsuri de scurtă durată. După "aceea perioada de activitate (secunde) urmează o durată de repaus (secunde) in timpul căreia nu trece nici un curent Modularea . Îpractică nu se foloseşte un impuls ci un tren de impulsuri. Se caracterizează prin absenţa efectelor polare şi prin prezenţa oscilaţiilor particulelor în raport cu poziţia iniţială. Arsura electrică este legată de cantitatea de electricitate pe care o primesc celulele în timpul aplicaţiei 14 . care se realizează prin blocajul transmiterii durerii. Acţiunea biologică a curentului electric. fapt ce va avea ca urmare penetraţia de ioni şi molecule ionizate. 2.este un fenomen fizic. b. Fenomenul de dielectroliză şi de dielectroforeza este urmat de un proces imediat.exponenţial. Arsura poate fi electrică sau chimică. Ei pot fi: curenfi simetrici . apoi descreşte după acelaşi principiu. 3.curent alternativ. Acţiunea ionizantă. Trecerea unui curent continuu. Dielectroforeza este procesul de penetrare a moleculelor ionizante.. nutritivă şi rezorbtivă. 1. excitomotorie.impuls cu pantă progresivă . de variaţie a unor parametri (frecvenţă. care permite penetrarea substanţelor chimice prin piele. galvanic prin piele duce la creşterea permeabilităţii acesteia. local la nivelul ţesuturilor şi în al doilea timp de o acţiune generală. amplitudine) pe durata trenului de impulsuri. Riscul acestui tratament este arsura. vasodilatatoare. cu ajutorul curentului electric. Prin electroterapie se pot obţine următoarele acţiuni: 1. nescindate. curenţi asimetrici mişcarea electronilor realizează un aspect asimetric faţă de poziţia iniţială de referinţă. Curenţii bidirecţionali (nepolarizaţi). sinusoidal. care poate fi superficială şi profundă dacă există un metal (osteosinteză) în straturile subiacente.

vibratii mecanice (ultrasunetul). ci proportionala cu conductibilitatea electrica a tesuturilor. Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor. intensitatea curentului nu este egala. ELECTROTERAPIE Electroterapia ocupa un loc important an cadrul terapiei moderne. Organismul uman. • cu cat un segment este situat mai departe de electrozi. datorita componentelor sale. curenti de joasa frecventa. La trecerea curentului se produce disocierea ei an H+ si OH-. K. cantitatea cea mai mare trecand ansa pe zonele ce opun rezistenta cea mai mica.Aceasta nu trebuie să depăşească 0. curenti de medie frecventa). Mg. numeroase reactii din organism depind de ph-ul mediului. De aceea. intra an categoria conductorilor de gradul II. ionii de calciu si magneziu o scad. în practică este util de a se alege intensităţi scăzute (intensitate care se percepe ca o uşoară furnicătură). Timpul necesar tratamentului este de 20-30 minute (există un timp de latenţă în penetraţie care este de minim 15 minute). iar prezenta OH. campuri electro-magnetice de joasa frecventa si vibratii electromagnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete). RĂSPÎNDIREA CURENTULUI ÎN ORGANISM Modul an care curentii electrici terapeutici se raspandesc în organism are urmatoarele caracteristici: • indiferent de locul unde sant amplasaţi electrozii. • un tesut nu este un conductor uniform. Sarurile minerale sant în majoritate constituite din saruri de Na. aşa încât substanţele caustice să nu atingă pielea. an compozitia sa. • pe regiunea cuprinsa antre electrozi. iar mediul an care se produce aceasta miscare constituie un conductor electric. prezenta ionilor de H+ imprimand tesutului respectiv gradul de aciditate. apa este prezenta an procent de 75-80 %. intensitatea curentului ajuns la el este mai mica.1 mA/cm2 de suprafaţă de electrod. liniile de forta ale curentului se raspandesc an tot corpul. forme ale energiei electro-magnetice de analta frecventa (undele scurte). Arsura chimică este legată de depunerea de produşi acizi pe anod şi bazici pe catod. deoarece membrana celulara şi spatiile intercelulare opun rezistenţe diferite trecerii curentului electric. este necesară interpunerea între tegumente şi electrod a unui strat hidrofil. Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor ancarcate electric. 15 . cuprinzand metode care folosesc an scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu. Ca.gradul de alcalinitate.

Stimulii sub nivelul ”pragului“ au o actiune limitata la locul unde sant aplicati. K+ are o concentratie extracelulara de 4 mEq/l si intracelulara de 140-155 mEq/l (raport 1/38). POTENŢIALUL DE ACŢIUNE Depolarizarea 16 . Din acest punct de vedere lichidul cefalorahidian. . deoarece membrana celulara le opune rezistenta. sangele sant cele mai bune conducatoare de electricitate. MODUL DE PENETRARE AL CURENŢILOR ÎN ŢESUTURI Curentii electrici penetrează în mod diferenţiat ţesuturile în fucţie de tipul curentului: . iar an interior an concentratie de 10-12 mEq/l (raport 12/1). Datorita diferentei de concentratie a ionilor de Na+ si K+. secretia biliara. aflati an concentratii diferite de o parte si de alta a membranei. Excitabilitatea este considerata ca o reactie secundara a tesuturilor si se traduce prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. care expulzeaza activ sodiul extracelular. mecanism an cadrul caruia rolul principal ai revine pompei de sodiu. ELECTROFIZIOLOGIE Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate.• conductibilitatea electrica a unui ţesut este direct proportionala cu continutul lui an apa. care se numeste intensitate de prag a stimulului. Numai stimulii ”peste prag“ pot determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie si care poate fi masurata la distanta de locul excitatiei.curentul galvanic şi curentul alternativ de joasă frecventa se raspandesc exclusiv an spatiul intercelular. Na+ se gaseste an exteriorul celulei an concentratie de 142-145 mEq/l. care este foarte subtire (70 MICRONI). care masurat prin tehnica microelectrozilor. Din calculul teoretic al potentialului de membrana an raport cu concentratia de Na+ si K+ din exteriorul si interiorul celulei a rezultat o valoare de -86 mV. an functie de intensitatea curentului si de suprafata stimulata apare un raspuns tisular variabil ca marime. potasiul intrand an celula printr-un proces pasiv. limfa. la nivelul membranei celulare an repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus. La nivelul ei se gaseste o repartitie caracteristica a ionilor. Daca prin stimuli electrici sant excitate mai multe celule. fiind alcatuita din lipide si albumine si avand o permeabilitate selectiva. apare un raspuns local.curentul alternativ de analta frecventa nu antampina rezistenta din partea membranelor celulare. are o valoare de -70 pana la -90 mV (interiorul celulei fiind ancarcat negativ. Astfel. rau conducatoare sant tesutul gras si cel osos. Aceasta diferenta este mentinuta prin mecanismul de ”pompa“. Acest comportament al structurilor celulare la diferite grade de intensitate ale stimulului este cunoscut an fiziologie sub denumirea ”legea totul sau nimic“. POTENŢIALUL DE REPAUS Membrana celulara. Pentru declansarea excitatiei. o crestere a intensitatii stimulului peste valoarea ”pragului“ nu duce la o crestere a raspunsului. ca o ractie primara la un stimul. joaca rolul hotarator atat an repaus cat si an timpul stimularii. rolul principal avandu-l ionii de Na+ si K+. Actiunea stimulului trebuie sa se exercite un anumit timp minim pentru a se declansa excitatia. stimulul trebuie aiba o intensitate minima precisa.

- prin acţiunea galvanică sub electrodul pozitiv. viteza de migrare a sodiului fiind de 7 ori mai mare decat cea a potasiului.prin acţiunea ionizantă. este momentul depolarizarii membranei si declansarii potentialului de actiune. ”Tensiunea de iesire “ era an timpul repausului membranal de -80 mV. numita potential ”critic“. cu cresterea permeabilitatii membranei pentru potasiu cu durata de 1 ms. s-a stabilit ca o fibra nervoasa mielinizata poate conduce cel mult 800-1000 de impulsuri pe secunda la o stimulare artificiala.La frecventele mai reduse (50-100 Hz) fibrele nervoase medulare pot fi ansa stimulate pe un timp mai lung.Prin pompa de sodiu-potasiu. Acţiunea antalgicâ. La nivelul ei se produc modificari ale permeabilitatii pentru ionii de sodiu care migreaza masiv dinspre exterior spre interior. -se realizează prin mai multe mecanisme: . Interiorul celulei atinge an puctul maxim al acestui proces +40 mV fata de exteriorul celulei. Datorita modificarilor de permeabilitate si concentratie ionica. Repolarizarea an timpul fazei de repolarizare se produce o inactivare a mecanismului de transport al sodiului spre interiorul celulei. care influenţează direct procesul inflamator. Are loc astfel procesul de depolarizare. Modificarile de potential care au loc an timpul depolarizarii si repolarizarii alcatuiesc ”potentialul de actiune“. cand pragul de excitare este mai scazut. Pe parcursul fazei de repolarizare exista o perioada numita ”refractara relativa“. Aceasta este ”oboseala“. cu aceasta procesele declansate de stimulare anceteaza. Restitutia Refacerea potentialului de repaus (restitutia) ancepe dupa terminarea fazei de repolarizare a membranei celulare. iar tensiunea intracelulara atinsa la sfarsitul repolarizarii era de +40 mV. motiv pentru care aceasta perioada se numeste ”refractara absoluta“. 2. ampreuna acestea realizeaza un potential de actiune de 120 mV. acesta ajungand astfel la o valoare de -65 mV. an timpul potentialului de actiune (depolarizare) membrana celulara nu poate reactiona la un alt stimul. iar potasiul reintra an celula pana cand potentialul atinge valoarea de repaus de -80 mV. la frecventele mari. perioada refractara absoluta (1 ms) creste si frecventa maxima transmisa va scadea. dar dupa un timp scazut. Simpla trecere a unui curent galvanic se însoţeşte la electrodul pozitiv de un blocaj al transmiterii 17 . iar cea interna pozitiva. Na+ suplimentar iese din celula. dar de mai mica amploare. Prin masuratorile efectuate. fara a se instala fenomenul de oboseala. care facilitează pătrunderea unor substanţe. stimulul cu nivel de prag reduce potentialul de repaus cu 15-20 mV. tipica unui sistem care functioneaza dupa legea ”totul sau nimic“.Stimularea celulei prin agenti fizici sau chimici produce schimbari rapide si importante ale valorilor potentialului de membrana. Intensitate minima necesara pentru declansarea stimului se numeste reobaza. prin care partea externa a membranei devine negativa. Ulterior are loc un flux invers al ionilor de potasiu.

cu impulsuri scurte sub 1mili secundâ. cu durata de 10 minute. cu viteză mică de 3 m/sec. Această acţiune antalgică se manifestă numai la nivelul straturilor superficiale. alt mecanism Aplicarea implică secreţia de de 2-8 morftnornimetice Hz cu intensitate (enkefaline.la nivel medular. Clasic efectul analgezic prin neurostimulare periferică se obţine cu frecvenţe mici (uşoară contracţie) cu durata de 10 sec. cu curentai alternativ de joasa frecvenţă. Neurostimularea periferică se realizează cu electrod aşezat pe traiectul nervului. 130 m/sec. Se datoreşte fenomenului de hiperpolarizare pozitivă (rezultat al absorbţiei de electroni de către polul pozitiv) urmat de întreruperea informaţiilor prin blocarea fluxului nervos. de durere prin dezaferentaţie. mare la endomorfine). timp de 10 minute.) prin intermediul unui neuron inhibitor din substanţa Rolando de la nivelul cornului posterior. Informaţiile nociceptive sunt transmise prin fibrele C. cu curentul galvanic întrerupt (cu impulsuri sau trenuri de impulsuri). mielinice. de mic calibru. de încărcarea pozitvă a membranelor. Stimulul electric poate închide poarta. mai multe şedinţe pe zi. asupra fibrelor C (nemielinizate.. electrodul activ fiind polul negativ. în 1965 Melzac şi Wall au evidenţiat existenţa unei acţiuni a fibrelor A (groase. Această acţiune nu este prea intensă. Ele pot fi blocate la nivelul porţii de informaţia pornită de la un exteroreceptor şi transmisă prin fibrele A. sau de durere referită.durerii. este modalitatea care angajează acest mecanism Schema" controlului de poartă". cu intensitate mică. 18 . - prin activarea controlului de poartă . din acelaşi teritoriu metameric. frecvenţelor limita suportabilului.). în afara cazurilor de hiperalgie. Cele mai bune rezultate apar utilizând frecvenţele cuprinse între 30 -100 Hz. cu conducere rapidă.

curba intensităţii/durata. Acţiunea excitomotorie se realizează cu impulsuri izolate (rectangular. indusă electric. enzime) sunt direct legaţi de contracţie. sau spre o kinetoterapie de compensaţie. reobază. are caracterele fiziologice ale contracţiei voluntare. a parametrilor contractili ai muşchiului. Existenţa unui potenţial de reinervare. neurotmesis sau neurapraxie) muşchiul este flasc. se atrofiază şi evoluează spre scleroză. va permite continuarea excitoterapiei. Fiecare şedinţă de excitoterapie trebuie precedată de câteva minute de termoterapie. Variaţia rapidă de curent (impuls sau curent alternativ) poate provoca o depolarizare a membranei musculare cu apariţia unei contracţii. Parametrii morfofuncţionali ai muşchiului (numărul de fibre contractile. Această contracţie involuntară. Se folosesc pentru excitare impulsurile rectangulare de lungă durată (în denervârile totale) şi cu pantă progresivă . cantitatea de glrogen. Inexistenţa lui va îndruma tratamentul spre o chirurgie de transplant şi reeducare. Muşchi inervat. cât mai mult timp. Acţiunea excitomotorie . vascularizaţia profundă a muşchiului este direct legată de activitatea contractilă.este deosebită după cum muşchiului inervat sau denervat a.În paraliziile periferice prin lezarea motoneuronilor alfa (axonotmesis. la refacerea motoneuronilor prin regenerarea waleriană (1 mm/sâpt) efectorul (muşchiul) nu va mai avea parametrii contractili. Deşeurile metabolice ce rezultă in urma contracţiei au acţiune vasodilatatoare. 19 ne adresăm . în denervările parţiale. De asemenea.Curba pragurilor de depolarizare 3.exponenţială. Muşchi denervat . Tratamentul excitomotor se conduce după EMG. b. Deci. pragul de climaliză). care asigură la rândul ei atât nutriţia cât şi eliminarea produşilor. trapezoidal) sau iterative (trenuri de impulsuri de joasă şi medie frecvenţă) sau curent alternativ (joasă şi medie frecvenţă). Reglajul pantei este în funcţie de parametrii musculari (cronaxie. Electroterapia excitomotorie are ca scop menţinerea. Un muşchi care nu se contractă suficient merge la atrofie.

contracturi musculare. care are ca scop transportul unor medicamente sau substanţe prin piele. tulburări funcţionale vasculare (acrocianoza. Substanţele trebuie să fie în soluţii uşor disociabile. percepută ca o senzaţie de uşoară furnicătură). Se caracterizează printr-un flux de electroni neîntrerupt şi unidirecţional.salicilatul de sodiu. acţiune asupra SNC. electroosmoza. Modalităţi de aplicare: cu electrozi aplicaţi pe tegument. vasodilatatii. constant. cu intensitate mică (1. astfel că medicamentul se aşează la electrodul cu aceeaşi polaritate electrică. iar când este ascendent efectul este de creştere a excitabilităţii. scădere a excitabilităţii care are drept consecinţă o acţiune antalgică). in sens transversal sau longitudinal băi parţiale pentru membrul superior şi inferior. Indicaţii: nevralgii (sciatice. atât profunde cât şi superficiale (nelegată de poli). 20 . cervicobrahiale). histamina. spastică. galvanic. clorura de calciu. neuropatii. artralgi şi artrite.I. Contraindicaţii: stări febrile. sărurile acide organice. de concentraţie mică (1 -2%). sindrom Raynaud). Ionoforeza . La anod se aplică acetilcolina. nevrite. stări posttraumatice. crurale. paralizie flască şi. Curent continu. Durata şedinţei este peste 15 minute. iminenţă de embolie. băi generale . novocaina. sulfatul de magneziu. la catod . intercostale. mialgii.5 . efectul este sedativ.baia Stanger. faţă de axul membrului sau articulaţiei. corticoizii.reprezintă o formă particulară de aplicare a curentului galvanic. electroforeza.5 mA. când sensul curentului este descendent.2. modificarea pragului de excitabilitate a fibrelor motorii (scădere la modificarea excitabilităţii în fibrele senzitive (sub anod apare o modificarea excitabilităţii fibrelor vegetative. boli inflamatorii şi infecţioase ale pielii. cu apariţia unei polul pozitiv şi creştere la polul negativ). Acţiunea fiziologică constă din: - disociaţia şi migraţia ionilor (electroliza). Pentru realizarea în practică este necesară respectarea legii polarităţii.

Un curent polarizat. provocând variaţii de intensitate. Pe 21 . spasme musculare. adesea în urma proceselor de imobilizare sau de reducere a funcţiei articulare (artrite. cu cât aceasta este mai mare cu atât pauza dintre impulsuri este mai mare. rectangulari. amplitudine. musculatură total denervată. A. neofaradici. Tehnica se aplică după efectuarea elctrodiagnosticului şi mai ales a curbei Intensitate/durată (I/t) care poate stabili parametrii optimi pentru impulsuri. analgetice. frecvenţă şi durată. la maximum 7-10 zile de la lezarea nervului pentru a încetini procesul de atrofie şi de pierdere a resurselor contractile. faradici pot antrena musculatura pentru creşterea parametrilor morfofuncţionali. care poate fi rectangular. în terapeutică nu folosim impulsuri izolate ci repetate. hiperemizante. într-un timp scurt (mai mic de 2 secunde) se numeşte impuls.CURSUL IV II Curenţii de joasă frecvenţă. iar durata şedinţei este mai mică. Stimularea musculaturii denervate se realizează cu ajutorul curenţilor cu pantă lentă. Musculatura inervată normal. Aceşti curenţi se folosesc în practică pentru următoarele acţiuni: excitomotorii. cu o intensitate care să producă secuse musculare evidente. sub formă de tren de impulsuri. a musculaturii respiratorii direct sau indirect prin intermediul nervului frenic. Aplicarea ei trebuie instituită precoce. acţiune necesară îndepărtării fenomenului de acomodare. trapezoidal. artroze) suferă procese de hipotonie şi/sau hipotrofie. triunghiular. exponenţial. unidirecţional a cărei intensitate trece de la valoare nula (0) la una maximă. în practică aceste forme mai sunt utilizate în electrogimnastica musculaturiii abdominale hipotone. Frecvenţa cu care se instituie tratamentul este în funcţie de gradul afectării neuromusculare. Contraindicaţii: paralizii spastice. exponenţiali mai ales. în tratamentul insuficienţei constrictorilor vezicali. Aplicarea curenţilor modulţi în electrogimnastica musculaturii striate se execută de regulă prin tehnica bipolară. alternativi. Curenţii cu pantă bruscă. în cursul aplicării unui tren de impulsuri putem "modula". Aplicaţii cu scop excitomotor. în stimularea mişcărilor voluntare pentru refacerea memoriei kinestezice.

Formele clasice utilizate sunt monofazat fix (MF). gangliotrope. de 50 şi 100 Hz. Durata unei şedinţe poate ajunge şi la 60 minute. Aplicaţiile sunt zilnice timp de 6-8 10-15 zile. durerile psihogene. longitudinale. hipersensibilitate la curent electric. de la cele reumatismale la cele postoperatorii. hiperemiant. dinamogen. herpetice şi neoplazice. Aplicaţii cu scop antalgic.de 50 Hz.perioada lungă (PL) şi ritmul sincopat (RS). Ei rezultă din curentul sinusoidal redresat. urmărindu-se ca fiecare muşchi să-şi execute în timpul contracţiei mişcarea fiziologică. stimularea electrică transcutanată-TENS. difazat fix (DF) de 100 Hz. posttraumatice. Indicaţiile cuprind o gamă largă. iar cel pozitiv. Este o metodă Valoroasă de terapie* ce se poate aplica şi la domiciliu. Aplicaţiile sunt diferite după scopul urmărit transversale.Electrodul negativ se aplică pe locul dureros. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare. pe puncte dureroase. fiind aplicată pe punctele reflexe dureroase. B. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS). aparatele fiind de mici dimensiuni şi portabile. Teoria "controlului de poartă" ca şi intervenţia unor mecanisme inhibitorii ale etajelor supraspinale explică efectele electroterapiei convenţionale (curenţii diadinamici. Sunt impulsuri dreptunghiulare cu efect analgezic şi hiperemiant . Curenţii diadinamici. Durata tratamentului se conduce după potenţialele de reinervare. perioada scurtă (PS). Excitarea se face selectiv. sindroamele dureroase talamice. PS şi RS au efect predominant excitomotor iar MF şi PL analgezic. Electroacupunctura. Au efect analgezic.) dar şi unele tehnici moderne de electroanalgeziei: stimularea nervilor periferici cu electrozi implantaţi. Curenţii Trăbert. Contraindicaţiile le reprezintă: purtătorii de pace-maker. tulburările . Indicaţiile circulatorii. MF. Efectul analgezic se instalează la sfârşitul şedinţei. proximal. 22 privesc afecţiunile reumatismale. Face parte din metodele de reflexoterapie. De mare importanţă în obţinerea rezultatelor este plasarea electrozilor care trebuie efectuată pe zonele dureroase şi dozarea intensităţii. Durata şedinţei este între 4 – 8-10 minute. Trâbert. Indicaţiile sunt reprezentate de tulburările funcţionale şi contracturile musculare.parcursul tratamentului odată cu îmbunătăţirea răspunsului se modifică şi parametrii de stimulare.

Deci efectele terapeutice ale mediei frecvenţe sunt: analgezic: se obţine cu curentul de 10. - excitomotor: se obţine cu curentul de 5. luxaţii. sechele posttraumatice. Durata şedinţei este de 10-15-20 min.000 Hz. Cele mai folosite metode de aplicare sunt bipolară şi interferenţială. hemiplegii. artroze.000 Hz. Efectele fiziologice ale curentului Nemec sunt: excitomotor. pe musculatura netedă. sau indirect prin gimnastica musculară. redresată şi modulată. tulburări circulatorii periferice.000 Hz ca medie frecvenţă pură. mialgii.000 Hz. nevralgii.). Curenţii interferenţiali (Nemec).cu efect excitomotor şi de activare a circulaţiei periferice. entorse. celălat 4.000 Hz. în urma căruia rezultă un curent de 100 Hz care se propagă după un vector. cu intensitate ce creşte şi descreşte progresiv la începutul şi sfârşitul şedinţei. biotrofic (50- 100 trenuri/sec. scurta perioadă . Indicaţii: stări posttraumatice (sindrom algodistrofic. periartrite. Forma bipolară foloseşte frecvenţele de 5. Media frecvenţă permite aplicarea nedureroasă şi profundă a unor intensităţi mari de curent electric. paralizii. vasodilatator. Se obţine o blocare reversibilă a conductibilităţii nervoase. chiar concomitent dacă aceştia sunt dispuşi simetric. pe musculatura striată (frecvenţa mică de 10 Hz). vasculotrofic. endotisular are loc atât un fenomen de anulare. Indicaţii: artrite cronice.000 Hz şi lungă perioadă. La locul de încrucişare a celor doi curenţi. atrofii musculare.. trofic. pareze. decontracturant se obţine cu curentul de 10.cu efect excitomotor (20-50 trenuri/sec. decontracturant (frecvenţa 12-35 Hz). Modularea duce la obţinerea a două forme: - lunga perioadă . hipotonii. Sunt curenţi sinusoidali cu frecvenţe cuprinse între 1000 şi 10.). cât şi de adiţie. rezorbtiv ce se obţin prin acţiune directă analgezic (80-100 Hz). O altă particularitate constă în aceea că excitaţia poate fi produsă la oricare din poli.) şi analgezic (100-500 trenuri/sec. nevralgii.III. 23 . nevrite.100 Hz). artrite. Curenţii de medie frecvenţă. hiperemizant. contuzii). cu scurtă perioadă şi cu media frecvenţă redresată. care mătură 360° la fiecare interferenţă. Metoda foloseşte aplicarea încrucişată a doi curenţi de medie frecvenţă decalaţi între ei cu 100 Hz (exemplu: un curent de 4.000 şi 10.

Curenţii interferenţiali Contraindicaţii: • • • afecţiuni febrile. • 24 . stări caşectice. procese inflamatorii purulente. TBC.

3000 m şi frecvenţa = 100. încălzirea ţesutului cu unde cu frecvenţă înaltă are drept consecinţe: vasodilataţia. d'Arsonval (cu X = 2000 . rezorbţia. diatermia cu unde medii (X = 300 cm.11. diatermia cu unde scurte (X = 22. Radiaţia electromagnetică de înaltă frecvenţă este absorbită la om de elemente tisulare bune conducătoare şi este transformată în căldură. înalta frecvenţă reprezintă aplicarea terapeutică a câmpului electric şi magnetic de înaltă frecvenţă şi a undelor electromagnetice cu frecvenţă de peste 300 KHz. spasmoliza. Absorbţia este condiţionată de lungimea de undă şi natura ţesutului.000 -1.7 cm. frecvenţa = 13. analgezia. Această încălzire a ţesutului fără influenţarea pielii se numeşte diatermie. nu provoacă excitaţie neuromotorie (nervii motori sunt excitaţi numai are efect caloric de profunzime care durează peste 24 ore fără să de impulsuri până la 3.000 Hz).40Mhz).CURSUL V IV. Efecte biologice. Curenţii de înalta frecventă. Clasificarea curenţilor de înaltă frecvenţă: - diatermia cu unde lungi.21. angajeze termoreglarea. frecvenţa =1-3 Mhz).000. 25 - .000 Hz). Se caracterizează prin următoarele: nu are efect electrolitic.

nevrite. după cum se accentuează pe componenta magnetică sau electrică a radiaţiei. faringite. ale aparatului urogenital (metroanexite.1.06 m. colecistopatii). . fiind mai puţin reţinute de ţesutul gras. TBC. Tratamentul se aplică prin metoda câmpului radiant Aplicaţile sunt monopolare. astm bronşic. Cel mai folosit sistem este cu electrozi condensatori (două discuri metalice cu diametrul de 10-20 cm. Contraindicaţii: stări acute. izolaţi printr-o îmbrăcăminte de sticlă sau plastic). Transformarea înaltei frecvenţe în căldură se datoreşte constantei dielectrice şi conductibilităţii electrice conform legii Joule. microundele-radar (X = 12 cm. Undele scurte . flexibili). în practică se foloseşte terapia cu unde scurte şi microunde. Pentru stadiile acute ale bolii se utilizează doze aterme şi oligoterme (I şi II. ale aparatului digestiv (distonii vegetative. Clasic lungimea de undă folosită este de 11. Regiunea de tratat se introduce între armăturile condensatorului. pregătirea musculaturii pentru kinetoterapie. Grăsimea şi măduva osoasă având o rezistenţă electrică de 10 ori mai mică se încălzesc mai puţin. Distanţa electrod-tegument influenţează nivelul pătrunderii în ţesuturi. degenerative. graviditate. Diatermia capacitivă. nevralgii. Indicaţii terapeutice: procese subacute şi cronice ale aparatului respirator (sinuzite. procesele reumatismale articulare. Aplicaţia realizează 26 2. frecvenţa = 300 Mhz). Este o metodă cu o mai mică acţiune de profunzime. prezenţa corpilor metalici endotisulari.1 micron şi frecvenţa peste 300 Mhz.au lungime de undă de 1 m . traheite. pneumopatii). timp de 1-5 min. Diatermia inductivă (în câmp inductor) utilizează în principal efectul magnetic al radiaţiei. periviscerite. La limita dintre straturile tisulare apare o reflexie parţiala care poate determina o zona de supraîncălzire. inductiv sau capacitiv. Metodologie de aplicare a tratamentului cu unde scurte: mai întâi se alege metoda. Aceasta se realizează cu un fir izolat (solenoid) cu care se înfăşoară segmentul de corp de tratat (sau corpul în întregime). tumori. 1. se îndepărtează corpurile metalice şi se controlează tegumentele.) iar pentru stadiile cronice se utilizează dozele medii şi calde (III şi IV) timp de 20 min. Microundele (undele radar) . periviscerite). Undele radar pătrund în ţesutul muscular. Cele mai folosite sunt undele cu X = 12 cm. hemoragice şi ischemice. apoi electrozii (rigizi.au două modalităţi de aplicare.

mijlocii şi calde iar durata tratamentului de 3-510 minute.depresiuni ce se aplică unui corp perpendicular sau tangenţial la suprafaţa lui. în timp ce frecvenţele mari influenţează metabolismul celular. Vibraţiile mecanice se clasifică după frecvenţă în: - vibraţii de joasă frecvenţă 1-400 Hz (infrasunetele). V. globii oculari. corpii metalici endotisulari. stări supurative). pregătirea musculaturii pentru kinetoterapie. Efectele aparatului Diapuls sunt deosebite. Contraindicaţii: acelaşi ca la diatermia cu unde scurte şi termoterapie (neoplazii. aplicate Ambele Vibroterapia (sonoterapia) infrasonică Această modalitate terapeutică se realizează cu aparate de vibromasaj local 27 . Diatermia radiativâ Unde pulsatile atermice. nevrite. cu raport favorabil muşcbi-grăsime (4/1). (vibroterapia. afecţiuni urogenitale. sonoterapia) Vibraţia mecanică se defineşte ca o succesiune de presiuni . Pentru efectul nedorit asupra ochilor se recomandă purtarea în timpul tratamentului a unor ochelari speciali. Vibraţiile mecanice. mergând până la nivel de intimitate celulară. timp de 6-10 zile. în practică. Dozele folosite sunt mici. Scopul în această tehnologie este de a elimina căldura şi reacţiile vasculare condiţionate de aceasta deoarece s-a constatat că pulsaţiile inferioare a 100 Hz au consecinţe antiinflamatorii importante. stomatologice. nevralgii. Indicaţii: sechele post traumatice. respiratorii. arteriopatii aterosclerotice.o bună încălzire de profunzime. vibraţii tipuri de înaltă de frecvenţă vibraţii 500 sunt Khz 3 Mhz (ultrasunetele). în ultima perioadă se folosesc aparate care emit întrerupt undele scurte şl radar.

Efectele fvtico-chimice ale undelor ultrasonore sunt: mecanic. Vibraţiile se propagă în linie dreaptă în mediile solide şi lichide. efecte sedative. de cavitaţie. sau dacă se produc emisiuni pulsatile. supunând celulele la o forţă importantă şi o zonă în care aceasta se anulează./sec) caz în care incidenţa nu se combină cu reflectata. raportată la unitatea de suprafaţă (W/cm2). rezorbtive. decontracturante. O parte din energia ultrasonică se transformă în căldură. iar cele mai reflectizante sunt osul compact şi gazele din pulmon şi intestin. termic. Se formează o zonă în care vibraţiile adiţionează. sau în urma fricţiunii particulelor din mediu mai ales la nivelul feţelor de separare. Emisia de ultrasunete poate fi în câmp continuu sau discontinuu.sau general având în funcţie de frecvenţa utilizată şi regiune. Aceasta rezultă din combinarea undei incidente cu unda reflectată. Ultrasunetul este un fenomen ondulator care se caracterizează prin procesele de reflexie. Acest fenomen este îndepărtat dacă emiţătorul de ultrasunete este deplasat cu mişcări uniforme (2 cm. Absorbţia depinde de natura mediului. Ţesuturile cele mai absorbante sunt parenchimul pulmonar şi osul spongios. Ca fenomen fizic nedorit poate apare unda staţionară. 28 . prin fenomenul de absorbţie a energiei. Vibraţia ultrasonică (ultrasonoterapia) Ultrasunetele sunt produse de un cristal de cuarţ care este supus unor descărcări de înaltă frecvenţă care îl deformează succesiv (fenomen piezoelectric). Cuantificarea vibraţiilor se face prin exprimarea puterii totale de emisii în Waţi. refracţie. Aerul şi toate gazele provoacă o reflexie totală a energiei. difracţie şi absorbţie întâlnite în mecanica ondulatorie. vasomotorii. de oxidare şi reducere.

prin blocaj de transmitere a nocicepţiei. de creştere a permeabilităţii cutanate. prin iradierea lanţului simpatic. în traumatologie). antiinflamator având acţiune favorabilă în tendinite. Efecte negative: la copil ultrasunetele pot influenţa cartilajul de creştere. Căldura este absorbită in întreg ţesutul. de producere a hipertermiei osoase (dacă este aplicat pe eminenţele de eliberare de gaz la nivelul fluidelor în cazul dozelor mari de degradare a moleculelor de AND (de aici. Emisiunea poate fi în câmp continuu sau pulsatil. accelerând metabolismul celular şi mitoza celulară. Aplicaţiile locale în emisie continuă au efect: - antalgic. Deformarea celulelor sub efectul ca rezultat modificări electrice la nivelul membranei. contraindicaţia pentru osoase) cu riscul arsurii. (fenomenul de cavitaţie ce se acompaniază de citoliză şi distracţii vasculare). spasmolitice. dureri localizate (PSH. cu consecinţe asupra vascularizaţiei superficiale şi profunde şi asupra terminaţiilor nervoase. metabolic. gonartroze. tenosinovite. Efectul mecanic se datoreşte vibraţiilor care se transmit fiecărei particule deplasări pendulare. Metodologie de aplicare şi elemente de optimizare a acţiunii terapeutice: 29 . nevralgii. simpaticolitice. activând metabolismul celular. Efecte biologice. Aceasta este situată într-un cap emiţător care vine în contact cu tegumentele. simpaticolitic.Formarea undei staţionare. vibraţiile de înaltă frecvenţă se pot opune la consolidarea focarelor de fractură. torticolis. prezenţa pieselor metalice endotisulare reprezintă o contraindicaţie relativă. capsulite. având indicaţie în spasmolitic. testicul şi ovar). pe musculatura contractată reacţionai. Aparatele folosite In practică sunt compuse dintr-un generator de înaltă frecvenţă care acţionează o placă piezoelectrică. Oscilaţiile de potenţial electric vor influenţa fiziologia. cu efecte antalgice.

sechele posttraumatice. contracturi musculare. procese vasculare prin obţinerea pe cale reflexă a simpaticoiizei. plăcută (în emisia continuă) după 1 minut de tratament. grefe osoase recente. ulei de parafină sau diverse unguente terapeutice. cicatrici cheloide. Contraindicaţii: procese infecţioase. suprafaţa tegumentară. bolnavul resimte o căldură nu există acţiuni cumulative a efectului termic. durata şedinţei este de până la 8 minute. calus în formare. Indicaţii: reumatismală. 30 .simpatici. osteoporoza. afecţiuni tumorale. efectele terapeutice sunt amplificate de utilizarea unor unguente are acţiune reflexă prin folosirea pe zonele Head şi ganglionii procese inflamatorii articulare şi abarticulare de etiologie medicamentoase. regiunile oculare sau genitale. aplicarea în punct fix se realizează in condiţii bune. antiinflamatorii mai prompte. pentru a asigura penetrabilitatea se interpune între piele şi capul permanent se asigură o deplasare lentă a capului emiţător pe aplicarea se poate face şi în apă. emisiuni pulsatile. utilizând cuplajul cu joasă frecvenţă oferă efecte decontracturante şi emiţător un gel.

activităţii SNC. alternativ sau redresat.100 şi 50-100 Hz şi forma întreruptă aritmie cu aceeaşi parametri. creşterea tonusului . b. Aparatul emite trei forme principale de câmp magnetic: forma continua (de 50 Hz. timp de 3-4 minute are acţiune sedativă generală. spasmoliticâ. continuu. Metodologia de aplicare: aparatul numit Magnetodiaflux prezintă două bobine circulare. Durata şedinţei este de 4-6-8 minute pe o perioadă de 8-10 zile. modificând permeabilitatea membranelor. precum şi asupra activităţii celulelor. Câmpul magnetic este produs de un curent electric sau de un câmp electric variabil. pentru regiunea lombară şi cervicală şi încă două bobine paralelipipedice ce se aşează pe regiunile dureroase. anabolic. analgezică. Numeroase studii au demonstrat influenţa câmpurilor magnetice asupra sistemului nervos central şi vegetativ. catabolic sau trofotrop. a glandelor endocrine. Orice agent fizic extern cu o intensitate şi o valoare eficientă poate influenţa echilibrul ionic al celulelor. Câmpul magnetic de joasă frecvenţă se obţine prin trecerea unui curent de joasă frecvenţă de 50 sau 100 Hz.CURSUL VI VI Câmpurile magnetice de joasă frecventă. 31 aplicarea în regim continuu de 50 sau 100 pulsaţii/sec. asupra reacţiilor metabolico-erizimatice ale contracţiei musculare. a metabolismelor. sau întrerupt ritmic sau aritmie printr-un sistem de bobine. antrenând reacţii de tip ergotrop. 100 Hz şi 50-100 Hz). muscular. forma întreruptă ritmic de 50.. Efecte biologice: a. Câmpul magnetic produs de un curent electric are aceeaşi parametri fizici ca şi curentul. El se materializează prin liniile de câmp magnetic. de reglare a somnului şi aplicarea în regim întrerupt (ritmic sau aritmie) determină stimularea.

şi se clasifică in :    tipul " A" puternic penetrant. tendinţa La hemoragii. Undele cu puterea cea mai mare de penetraţie in organism sunt cele cu lungimea de undă de 1 micron ceea ce corespunde zonei IR apropiat Penetrarea acestora este urmată de o încălzire a ţesutului ce antrenează rapid o reacţie de termoreglare. abarticulare. în HTA şi afecţiunile vasculare periferice. Sursele artificiale sunt reprezentate de baia de lumină parţială şi generală (un sistem 32 . Indicaţii: în afecţiuni reumatismale inflamatorii. decontracturante. IR sunt situate in afara spectrului vizibil. Efectele IR sunt deci cele ale termoterapiei: antalgice. anemia. purtătorii de pace-maker. Iradierea cu IR va determina apariţia unui eritem caloric care dispare la 30-40 minute. Au lungimea de undă intre 1 mm-760 milimicroni. Terapia cu IR se realizează utilizând surse naturale sau artificiale. antiinflamatorii. A. tipul " B"ce pătrund. sechele posttraumatice unde se produce o scădere a contracturii şi creşterea pragului dureros. Magnetoterapia locală este indicată în ortopedie pentru accelerarea căluşarii. degenerative. in derm şi tipul " C" care nu pătrunde fiind absorbit la suprafaţa tegumentelor.Contraindicaţii: sarcina. Radiaţiile luminoase. Radiaţiile infraroşii (IR). spasmolitice. care va activa circulaţia locală şi generală.Pentru şedinţa de magnetodiaflux. epilepsia. în nevroze şi distonii neurovegetative. Fototerapia. bolnavul este aşezat confortabil după ce sau înlăturat toate obiectele metalice.

ce Eritemul antrenează presupune fotochimic ultravioletelor 2.v. histamina. reducerea factorului citotoxic. " A".v.000 W prevăzute cu reflector şi localizator). lămpile Solux (bec de 1. C regiunea un iradiată. 5. Penetrabilitatea acestora în organism este foarte redusă (0.v. Radiaţii ultraviolete (actinoterapia . Efecte fizice şi biologice: 1. C (2. efect analgezic.3. sechele posttraumatice. neoplazii. ischemie. durata iradierii este în funcţie de afecţiune. determină apariţia unui eritem actinie. (u. artroze. antirahiticâ. 6.v. Modul de aplicare este în funcţie de sursa naturală (helioterapie) sau artificială (lămpi cu vapori de mercur de joasă presiune. 4. anticorpi epidermice.0002.de becuri legate in serie şi montate in spaţiu închis)." C). provoacă pigmentarea pielii prin efect fotocatabolic (u. provoacă reacţii fotoalergice. Contraindicaţii: traumatisme recente. expunerea la u." A'). creşterea rezistenţei la infecţii. a cărui intensitate variază cu durata B şi expunerii.000. efect vârsta.850 A').3 mm). 9. deci acţiune efect bactericid (u. O expunere prelungită poate angaja o ridicare a temperaturii generale a corpului Indicaţii: nevralgii. care emit u. sursa. 7.800-1.v. prostaglandinele. efecte imunologice. ele absorbindu-se total în epiderm.v. Emiţătorul de IR se plasează la 50-75 cm faţă de regiune. B. efect stimulator pe metabolismul bazai. Se clasifică în 3 categorii: A (4. B (3. sinteza de vitamină D.v.u. radiatoare cu IR.150 A°). determină depunerea de anti-SSA s-au şi anti-SSB şi la efecte nivelul joncţiunii de dermoexemplu demonstrat favorabile.150-2.800 A"). înaintea gimnasticii medicale şi a masajului. 3. provoacă fenomen de fluorescentă (u. inflamaţii." A').) Sunt radiaţii cu lungimea de undă de 400-1000 milimicroni. Mod de aplicare. 33 . stări hemoragice." B'). 8. peroxidul de oxigen. contracturi musculare. în doze eritem.

. crescându-se progresiv timpul pe şedinţă cu un minut Se obţin efecte de stimulare şi remineralizare. boli dermatologice.lasser terapia bioenergetică. Lasserul arseniu de galium emite în infraroşu de 9. deci în spectru roşu de manieră continuă.328 A° .Iradierea generală se face de la distanţa de 1.neon emite pe lungimea de undă de 6. . şi a timpului de 10 minute care nu trebuie depăşit Iradierile sunt generale şi locale. tumori maligne. Absorbţia este mai ales cutanată pentru câteva minute. Lasserterapia Lasserul heliu . ulcere varicoase. .sau de înaltă presiune care emit u. Distanţa sursă tegument în acest caz este de 50 cm. psoriazis. a. plăgi cutanate. tulburări de pigmentaţie.v. vârstele extreme (copii foarte mici şi bătrâni). escare).lasser terapia reflexă. . Energia emisă de lămpile cu presiune înaltă este mare ceea ce impune o respectare riguroasă a distanţei de 75 cm. herpes. . Această energie este stocată sub formă biochimică (ATP) şi este urmată de O activare importantă a celulelor. . tumori benigne. Terapia cu lasser este organizată în prezent în 4 compartimente: a. Accidente: eritem acut. afte. c. Efectele negative impun pe de o parte necesitatea protecţiei ochilor pentru a se evita fotooftalmia şi cataracta iar pe de altă parte dozarea terapiei pentru a evita atrofiile cutanate şi degenerările cancerigene.lasser terapia sistemica.000 de ori mai mare ca lumina naturală. Contraindicaţii: hiperfuncţii glandulare. afecţiuni ortopedice. colagenoze. urticarie. extracţii dentare. insuficienţă hepatică sau renală. sistemului sanguin . " A". TBC pulmonar. fotodermătoze. Energia acestor radiaţii este de 50.040 A° de manieră pulsatilă.eczeme. " C". b.în iradierile parţiale este necesară biodozimetria pentru a determina timpul necesar obţinerii celui mai slab eritem. .Lasser terapia tisulară se adresează: ţesutului cutanat activarea cicatrizării (ulcere corneene. neurodermite.5 m. Indicaţii: în profilaxia rahitismului. nevralgii.activează macrofagele cu creşterea capacităţii 34 . d. " B". hipofuncţii glandulare.lasser terapia tisulară.

iradiere şi evaporare. Prezenţa O2 creşte randamentul reacţiilor energogene celulare. Termoreglarea se desfăşoară cu contribuţia sistemului vascular. d. răşini. termoconductibilitate mare (de 25 ori mai mare ca a aerului). care prin vasodilataţie sau vasoconstricţie realizează un mecanism de supapă. apt să menţină 35 . convecţie. Termoliza se realizează prin procese fizice de conducţie. Termogeneza este rezultatul proceselor chimice celulare. fricţiune. Restabileşte funcţia normală de transmitere a fibrelor" A". Lasserul aplicat pe punctele de . c. CURSUL VII Hidrotermoterapia Aplicarea metodică a apei la diferite temperaturi şi stări de agregare ca şi a altor medii semisolide constituie hidrotermoterapia. . termoterapia(peste38°) capacitate termică mare. afecţiuni dermatologice. CO2). b.de apărare a organismului. Din punct de vedere al temperaturilor folosite. Indicaţii: nevralgii. Hidrotermoterapia acţionează prin angajarea unor mecanisme şi sisteme dintre care cele mai importante sunt termoreglarea şi sistemul vascular. antalgice prin mecanisme neprecizate astăzi. presiune). în practică se disting: crioterapia (înjur de 0°). Aplicaţia poate fi încă îmbunătăţită prin suplimentarea unui factor mecanic (periaj. a reacţiilor de oxidoreducere de la nivel mitocondrial. Lasser terapia sistemica. Proprietăţile fizice ale apei pe care se sprijină hidroterapia sunt' Acestor proprietăţi fizice li se pot adăuga şi altele.Lasser terapia reflexă .iradierea unui punct dureros are consecinţe acupunctura poate restabili circulaţia energetică. chimice prin dizolvarea unor substanţe (extracte plante.Lasser terapia bioenergetică. hidroterapia (5-36°). tendinite. reechilibrând " controlul de poartă".

metabolice. Recele este un agent fizic mult mai eficient în ceea ce priveşte reacţia vasculară. analgezia.declanşarea unor mecanisme reflexe prin intermediul receptorilor cutanaţi . indiferent) ca şi după felul aplicaţiei (generale sau locale). Aplicaţiile generale de cald antrenează modificări sistemice importante cu consecinţe cardiovasculare. . eliberarea de histamină) şi centrale. Depăşirea reacţiilor homeostaziei duce la apariţia hipertermiei. tiroidă şi suprarenale) care menţin* echilibrul termic. relaxarea ţesutului conjunctiv. Aplicaţiile generale de rece conduc la modificări mult mai ample: 36 . Aportul de căldură din exterior tinde să destabilizeze confortul termic ceea ce impune declanşarea reacţiilor de homeostazie. Sensul şi amploarea reacţiilor vasculare şi metabolice este sub controlul sistemului neuroendocrin. musculare. moment în care fibra de colagen îşi reduce vâscozitatea. Aplicaţiile locale determină următoarele modificări: vasoconstricţie cu reducerea fluxului sanguin în primul timp: vasodilataţie dacă se continuă scăderea temperaturii. De la nivelul hipotalamusului anterior şi posterior pornesc reacţii somestezice (către musculatura striată). respiratorii. rece. Efectele în hidrotermoterapie sunt diferite după agentul folosit (cald.temperatura constantă a părţii centrale a organismului Sistemul vascular periferic arteriolar şi capilar are o structură de anastomoze şi sfinctere precapilare care contribuie la reglarea fluxului sanguin.creşterea temperaturii locale. Aplicaţiile locale se adresează extremităţilor sau unor segmente corporale şi au următoarele efecte: vasodilataţie în teritoriul de aplicare şi pe metamerul corespunzător. rezorbţia. cu gheaţă sau comprese cu apă rece influenţează transmiterea influxului nervos. Aplicaţiile de rece sunt de asemenea generale şi locale. chiar întreruperea lui şi la nivelul unei fibre musculare spastice se produce relaxarea acesteia prin reducerea activităţii reflexe. . care recunoaşte locale (reflex de axon. Aplicaţiile locale de rece. .în consecinţă vom obţine ca efect spasmoliza. mecanisme Vasele implicate sunt anastomozele arterio-venoase. vegetative (către reţeaua vasculară şi sudorală) şi endocrine (către hipofiză.

urmate de expunerea la soare şi baie in mare. Reacţia organismului la aplicarea procedurilor de hidroterapie are nuanţe individuale.Rece Generale: Locale: -spălări: comprese reci. -băi reci (18-22°). băi hiperterme de 38. Expunerea la cald-rece timp îndelungat face ca reactivitatea la frig să fie mult mai puţin brutală. cel puţin 12-14 zile. oncţiuni cu nămol in condiţii naturale. băi de lumină generală. baie de lumină parţială. -duş scoţian. Hidrotermoterapia cu factori contrastanţi Este o terapie mult utilizată in ţările dezvoltate având rol profilactic prin inducerea de modificări adaptive la nivel vascular. Pentru ca să se realizeze acest efect este necesară repetarea in timp a metodologiei. -băide abur-50*. pernă electrică. Locale: B. -sauna (80-100°). cald-rece.băi la temperatura de indiferenţă (34-35°).- scăderea volumului sanguin circulant ca urmare a vasoconstricţiei. angajarea mecanismelor de termogeneză musculară şi metabolică.împachetări parafină. Tipuri de procedări de hidrotermoterapie A.37°. ^. activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal.băi hipoterme (28-30°). 37 . . prin antrenarea mecanismelor vegetative. împachetări cu nămol. fricţiuni cu cuburi de gheată. în funcţie de aceasta Lambart a descris două tipuri la nivelul populaţiei: microkinetic şi macrokinetic. . Se începe cu alternanţa cald si se termină cu cea rece. Metodologia constă din aplicarea succesivă la intervale mici a factorilor contrastanţi. băi la temperatura de: 36. . în condiţiile ţării noastre acest tip de terapie se realizează prin: helioterapie urmată de baia in mare.afuziuni.42'. Calde: Generale: .40.39.

os. Treptat cuceririle în domeniul neurofiziologiei. tendinoase. traumatic. Kinetologia s-a dezvoltat de-a lungul timpului pornind de la empirism. tumoral ce lezează întreg lanţul de mişcare. Postura şi mişcarea fundamentează comportamentul fiecăruia. propriocepu'v şi integrativ. ischemic. generează impotenţă funcţională. muşchi. sintetic. abstractizată (Benstein). tendon. înregistrate. 38 . biomecanicii au dat suport unor tehnici valoroase de facilitare şi antrenare a mişcării.în concluzie se poate spune că deşi procedurile de hidrotermoterapie au o utilizare foarte veche. Elementele de patologie pot intercepta mişcarea de la nivel periferic. contracţiei musculare. aşa încât practica modernă dispune de numeroase tipuri de exerciţii de tip analitic. protecţia faţă de unele agresiuni. legată de medicina empirică. Mijlocul de reabilitare cel mai eficient este mişcarea. autoservirea. degenerativ. atât sub raportul calităţii cât şi a ordinii de apariţie. Aceste modificări de ordin inflamator. musculare. la nivelul comenzii. Se stochează schemele şi nu evenimentele de ordin motor. modul lor de acţiune le face actuale. Toate mişcările antrenează modificări de percepţie. articulaţie. Toate se realizează datorită unui proces motor reţinut în memorie. termen creat în 1857 de Daily. ancorându-le în medicina profilactică. memoria motrică se stochează sub formă spaţială de engrame superioare de formă geometrică. numai ca rezultatul mecanic al intervenţiilor articulare. Ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării organismelor vii se numeşte Kinetologie sau Kinetofiziologie. ci în complexitatea ei ce implică şi funcţii neuropsihologice care asigură conştient imaginea de seif. deteriorată congenital sau în urma unei boli dobândite. curativă şi recuperatorie CURSUL VIII KINETOLOGIE Aparatul locomotor prin componentele sale musculo-tendino-scheletice asigură integrarea organismului în mediu. a căii de transmitere sau efectorului. Medicina modernă oferă posibilitatea optimizării funcţiei aparatului locomotor. prevăzute şi recunoscute. Mişcarea nu trebuie privită simplist. până la nivel central.

(aparat gipsat. Bilanţul musculoarticular formulat în baza unor elemente obiective. corset. trebuie să pornească de la cunoaşterea restantului funcţional. Mişcarea pasivă se realizează de către kinetoterăpeut . Tehnicile anakinetice cuprind: - Imobilizarea. Ele pot fi corective. declanşează strech-reflex-ul). mobilizarea forţată sub anestezie. care suspendă mişcarea articulară şi contracţia voluntara.Ea se execută pe axele fiziologice şi nu trebuie să producă durere. 39 Tehnicile dinamice se însoţesc de deplasarea segmentelor şi se realizează cu sau fără contracţia musculară. de unde şi cele 2 capitole mari ale kinetologiei: kinezia şi akinezia. Tehnicile kinetologice se clasifică în tehnici anakineticc şi kinetice. Tehnicile kinetice sunt dinamice şi statice. Aplicarea unor exerciţii. Modalităţile tehnice de realizare sunt. pasive. când se adresează părţilor moi şi de facilitare (ex. • • • • tracţiunile continui şi discontinui. fapt ce le diferenţiază în tehnici active şi . drenajul bronşic). atelă. cât şi din punct de vedere al obiectivelor propuse. Termenul de kinetoterapie nu este sinonim cu cel de gimnastica medicală. sistemului nervos (menţin memoria kinezică). care stabilesc unghiul de mişcare. orteză) şi de corecţie prin care se urmăreşte corijarea unei posturi prin aplicarea unei orteze sau unui aparat gipsat - Posturile sunt atitudini impuse unor segmente ale aparatului locomotor în scop terapeutic sau preventiv. Tehnicile pasive se utilizează de foarte multă vreme şi au efecte asupra aparatului locomotor (cresc amplitudinea articulară. mobilizarea pasivă asistată şi mobilizarea pasivă mecanică. Este de contenţie. atât din punctul de vedere al mijloacelor utilizate. asuplizează structurile capsuloligamentare. modificarea prehensiunii şi mersului alături de un examen fizic amănunţit dă posibilitatea fundamentării ştiinţifice a programului kinetic. aparatului circulator (îndepărtează edemele-efect de pompaj) şi menţin troficitatea ţesuturilor. terapeutic şi de recuperare. tehnici sau metode în scop de reeducare funcţională. forţa şi rezistenţa musculară.Kinetologia cuprinde astăzi un domeniu preventiv. domeniul acesteia fiind mult mai limitat.

punerea în tensiune şi 40 . ce se realizează prin contracţie musculară voluntară. Forţa pe care o dezvoltă un muşchi care încearcă să mobilizeze un obiect imobil se numeşte forţă izometrică. Tehnica unei manipulări are momente precise (punerea în poziţie. când o forţă exterioară se opune parţial forţei mobilizatoare. Manipulările coloanei vertebrale şi membrelor sunt mobilizări forţate care poartă elementele unei articulaţii peste jocul voluntar. Mobilizarea activă poate fi liberă. în acest tip de contracţie muşchiul nu-şi modifică lungimea. dar îşi creşte tensiunea. Efectele acestui tip de contracţie sunt: • • • creşterea amplitudinii articulare. creşterea forţei musculare. Klapp (redresează scoliozele). Ea este activă reflexă şi se realizează prin contracţii musculare reflexe necontrolate (reflexul de întindere. Jacobson şi Schultz (produc relaxarea progresivă). Mecanoterapia şi scripetoterapia sunt metode speciale care utilizează diverse instalaţii pentru antrenamentul musculoarticular. pură (mişcarea se execută fără o intervenţie ajutătoare). activo-pasivă şi activă cu rezistenţă. strech-reflex-ul) şi voluntară. Există numeroase metode care au diverse scopuri din care cităm câteva: Kabat (facilitează actul motor voluntar). până la limita jocului anatomic. În cursul relaxării musculare tensiunea de contracţie scade. Un grup de exerciţii fizice CARE AU ACELAŞI OBIECTIV pot forma o metodă de kinetoterapie.Mobilizarea activă implică prezenţa contracţiei musculare. dezvoltarea coordonării musculare. Williams (reeducă discopatiile) etc. Dar se ştie că totdeauna muşchiul păstrează o anumită tensiune de contracţie chiar atunci când se află într-o stare de relaxare maximă (tonusul muscular). - Tehnicile kinetice statice nu determină mişcarea segmentului. Contracţia izometrică şi relaxarea musculară sunt cele 2 posibilităţi de realizare a tehnicilor statice.

Recuperarea unui bolnav reumatismal are particularităţi care rezultă din evolutivitatea bolii şi a deficitului. coordonarea mersului şi echilibrului. un program terapeutic se desfăşoră gradat respectând regula. Hidrokinetoterapia este o metodă deosebit de utilă în refacerea funcţiei locomotorii deoarece apa prin proprietăţile sale fizice intervine în realizarea supleţii capsulo-tendinoase. Hidrokinetoterapia se desfăşoară în bazine. creşterea mobilităţii articulare. reeducarea sensibilităţii. precocităţii. creşterea forţei musculare. deformare. retractură. redoare şi anchiloză. respirator. neurologic. în creşterea aportului sanguin şi în principal uşurează greutatea corpului facilitând mişcarea (forţa lui Arhimede). retracţie. Obiectivele de bază în kinetologia aparatului locomotor sunt -relaxarea. Tracţiunile şi elongaţiile vertebrale au scopul de a îndepărta vertebrele între ele. dar lui Robert Maigne îl revine meritul fundamentării teoretice şi transpunerii în practica medicală modernă. antrenarea la efort. deviaţie. Nu se poate 41 . din faptul că structurile tendino-musculo-s-heletale suferă leziuni de tip amiotrofie. dezaxare. în general. nondurerii. cât şi deficitul funcţional. Prevenirea sau ameliorarea tulburărilor funcţionale cauzate de diversele boli reumatismale se poate face numai aplicând un complex medicamentos şi fizical care interceptează atât lanţurile patogenice ale bolii.impulsul manipulativ). progresivitaţii şi continuităţii. posttraumatic). reumatismal. Exerciţiile fizice executate în apă sunt aceleaşi ca şi cele executate în aer liber. Recuperarea în neurologie oferă un câmp larg de acţiune. Tracţiunile intermitente în care forţa creşte şi descreşte progresiv sunt cele mai utilizate în prezent. corectarea posturii şi aliniamentului corpului. reeducarea respiratorie. Originea acestor tehnici este foarte îndepărtată. Se remarcă şi faptul că există anumite obiective kinetice pentru fiecare sector de patologie (cardiovascular. Pentru fiecare bolnav în contextul restantului sau dezechilibrului său funcţional se indică tehnici şi metodologii care dau individualitate acestor obiective. care pot avea construcţii deosebite după scopul urmărit.

care este diferită ca obiective şi metodologie după tipul leziunii. senzitiv şi vascular. În recuperarea bolnavului cu leziuni de neuron periferic se ţine seama de semnele clinice de bază pe care le determină leziunea nervului şi care constau din: sindromul motor. sănătoase. creşterea forţei musculaturii restante. spasticitatea. creşterea forţei şi rezistenţei musculare. evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor vicioase. Deci. refacerea coordonării şi abilităţii refacerea stereognoziei. În recuperarea sindromului motor se urmăresc obiective ca: - hemiplegicul nu are afectată forţa musculară. 42 În refacerea sindromului vasculotrofic senzitiv se urmăreşte: . pentru că acesta creşte pentru combaterea spastici se folosesc schemele de mişcare reflex cele anormale. el prezintă incapacitatea elaborării unei comenzi normale a impulsului nervos. neuropraxie. neurotmesis. pentru că factorii care determină sau influenţează pierderea controlului motor sunt diferiţi. hemiplegicul formează scheme anormale şi stereotipice de mişcare. centrale sau periferice. De exemplu există o serie de principii care fundamentează programul de recuperare a unui hemiplegie: inhibitorii.concepe în prezent tratamentul unei boli neurologice fără latura reeducaţională. axonotmesis. programul va fi adaptat realităţii clinico-funcţionale. De asemenea este important şi tipul de leziune. pentru refacerea schemelor normale de mişcare trebuie suprimate mişcările nu trebuie executate cu efort. refacerea imaginii kinestezice. refacerea localizării senzaţiei. evitarea atrofiilor muşchilor paralizaţi.

Principiul de bază al reeducării cardiovasculare îl reprezintă antrenamentul la efort. inflamaţie. Obiectivele recuperării articulare sunt dependente de stadiul clinico-funcţional şi ele se referă la: durere. posturarea (relaxantă. abilitate. Reabilitarea bolnavului cardiovascular trebuie să fie prudentă (numai după ce s-au îndepărtat contraindicaţiile). stabilitate. ritmul respirator. controlul coordonarea respiraţiei. sub monitorizare (ECG. Pentru a ameliora " ad optimum"un deficit funcţional orice program kinetic este urmat de programe de terapie ocupaţională care favorizează abilitarea bolnavului 43 . musculaturii şi osului. precum şi ameliorarea mecanismelor periferice de extracţie a oxigenului. Acesta influenţează favorabil debitul cardiac. îmbunătăţeşte ejecţia. la care uneori se asociază tulburări induse de actul ortopedico-chirurgical sau de imobilizare. Recuperarea bolnavului respirator are alte coordonate. Sechela post traumatică o regăsim la nivelul articulaţiei. mobilitate. aerului. kinetoterapia reprezintă o metodă importantă pentru că se adresează direct unor verigi fiziopatologice. Recuperarea bolnavului post traumatic porneşte de la necesitatea reducerii sechelelor disfuncţionale datorate impactului. Parametrii de efort se stabilesc prin aplicarea unor teste. tensiune. educarea tusei: educarea vorbitului. reeducarea reeducarea şi diafragmului şi peretelui abdominal). Ameliorarea debitului cardiac permite o mai bună oxigenare a creierului şi a întregului organism. creşte întoarcerea venoasă. de drenaj bronşic). diafragmatice. antrenamentul la efort. puls) şi îndelungată.în recuperarea sindromului vasculotrofic medicina fizică poate interveni cu numeroşi factori. Obiectivele unui program kinetic în acest domeniu sunt: respiraţiei relaxarea. (dirijarea bazin. în cadrul metodologiei de recuperare funcţională a deficienţelor respiratorii. raportul între timpii respiratori). gimnastica gimnastica costale. creşte volumul sistolic. ea trebuie promovată permanent şi la domiciliul bolnavului. corectoare respiratorie reeducarea (coloană propriu-zisă respiraţiei vertebrală. dar se cunoaşte şi faptul că fiecare exerciţiu are efect de îmbogăţire a patului vascular funcţional.

mecanice. prezenţa unor zone reflexogene. rezobtivă prin mobilizarea lichidului interstiţial. relaxantă locală şi generală. netezirea) se realizează prin alunecarea palmelor. etc. şi are rol sedativ deosebit 44 . existenţa unei bogăţii de receptori cutanaţi. substanţe posibilitatea influenţării lichidului interstiţial prin mobilizări existenţa zonelor metamerice cutanate.pentru o anumită gestualitate a vieţii cotidiene sau profesionale. Ciriax. în practica sportivă şi în medicina preventivă. muşchii. MASAJUL O tehnică foarte veche practicată în antichitate de chinezi» egipteni şi romani. posibilitatea eliberării locale de hormoni. în sensul circulaţiei de retur. Masajul poate fi aplicat în forma sa clasică sau în baza unor tehnici moderne: masajul reflex. receptorii. Masajul clasic însumează o serie de manevre de care sunt legate anumite efecte: 1. tendoanele influenţând circulaţia superficială şi musculară. trofică prin influenţarea circulaţiei superficiale şi profunde.bolnavului pentru kinetoterapie. trunchiurile nervoase. fasciile. existenţa unei reţele vasculare importante legată funcţional cu cea vasoactive. uşor. Aplicarea masajului presupune apariţia unor efecte reacţionale complexe care se traduc prin următoarele acţiuni fiziologice: antalgică locală şi la distanţă. substanţe opioide. Fiecare subiect are individualitatea sa tegumentară. căreia astăzi i se recunosc numeroase efecte terapeutice este masajuL Se defineşte ca un ansamblu de mişcări manuale şi mecanice care mobilizează metodic tegumentele. în înţelegerea bazelor fiziologice ale masajului trebuie pornit de la următoarele: profundă. stimulantă sau decontracturantă după tipul de manevră folosit. Ca metodă terapeutică pasivă este utilizat în pregătirea. Effleurajui (mângâierea.

45 . Tapotamentul. baterea influenţează excitabilitatea neuro-muscularâ. Fricţiunea mobilizează inserţiile tendinoaponevrotice şi diferitele straturi tisulare ameliorând elasticitatea acestora. Presiunea se adresează tuturor straturilor având efect de mobilizare a edemului.2. 4. 3.

de asemenea efecte endocrine si asupra sistemului nervos vegetativ. O parte importanta a efectelor biostimularii laser sunt: diminuarea durerilor acute si cronice. durerii pana la biostimularea celulara. galvanizare. electrostimulare musculara si nervoasa) moduleaza perceptia dureroasa la nivelul nervilor motori si senzitivi sau stimuleaza contractiile musculare si implicit circulatia sanguina cu efecte biochimice locale antiinflamatoare si miorelaxante. Acest tratament de fizioterapie are efect decontracturant si de stimulare a circulaţiei sanguine. in functie de doza poate sa faca o incalzire a tesuturilor tratate. Ultrasunet Tratamentul cu ultrasunet produce un micromasaj la nivelul tesuturilor. Magnetodiaflux Efectul campului magnetic asupra organismului uman este foarte complex. status post plastie de ligamente) si afectiuni reumatice. Tratamentul cu curenti terapeutici are efecte bune in afectiunile neurologice si afetiuni reumatismale. atrofii musculare după imobilizari prelungite. Baile galvanice sunt folosite în fizioterapie in principal pentru terapia durerii de origine nervoasa sau musculara.Biostimulare laser Este tehnica medicala care foloseste laser de joasa putere pentru a stimula sau a inhiba anumite functii celulare. Terapia cu laser are multiple aplicaţii in fizioterapie. regenerarea mai rapida a nervilor sectionati. Avantajul terapiei cu unde scurte consta in penetrabilitatea mult mai mare în comparatie cu alte metode de fizioterapie. abarticulare.accelerarea vindecarii plagilor cu favorizarea cicatricilor elastice. curenti interferentiali. avand efecte asupara schimburilor de substante intre celule. . Bai galvanice Baile galvanice combina actiunea curentului continuu si neofaradic cu efectul termic al apei. Efecte bune in stres si oboseala cronica si recuperare medicala ortopedica (ex. Unde scurte Este o metoda de fizioterapie care foloseste proprietatile campului condensator generat de curenti de inalta frecventa cu proprietatea ca 46 trecerea prin tesuturi produce caldura in la profunzime. de la terapia Indicaţiile: afecţiuni reumatismale inflamatorii. Curenti terapeutici Curentii folositi în fizioterapie (curenti diadinamici. acelerarea formarii si cresterii calusului. asigurand o penetrare in profunzime a substantelor antiinflamatoare sub forma de gel. Este folosit cu succes in recuperarea medicala sportiva si reumatismala. implicit asupra metabolismului.status post fracturi). degenerative. TENS. ionizare. in insuficienta venoasă cronica. Tratamentul cu laser s-a dovedit a avea rezultate foarte bune în afectiuni postraumatice (ex.

Fizioterapie Este practica medicala care. proteze metalice. peacemaker. prin intermediul unui ansamblu de terapii fizice (caldura. Toate procedurile de fizioterapie sunt noninvazive. • Biostimulare laser • Curenti terapeutici • Ultrasunet • Bai galvanice • Magnetodiaflux • Unde scurte Unele proceduri de fizioterapie sunt contraindicate la persoanele cu tumori. 47 . lumina. intretine si recupereaza capacitatile fizice functionale si motrice individuale. dezvolta. tije. şuruburi. curent electric) folosite atat pentru preventie cat si pentru tratament. nu provoaca durere sau alte senzatii neplăcute. presiune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful