pag. 4 CREZUL. INTERPRETARE Ultimele articole ale Crecului vorbesc concis despre Biseric’, botez, inviere si viata viitoare [Credem] intr-una sft, catoltee [sobomiceasca] si apostoitca Biserica Biserica, adunarea sfanté a poporului iui Dumnezeu, se miirturiseste acum pe sine. Desi in uzul actual termenul Bisericd pare a se referi in general la Biserica lui Hnistos, la origine era vorba despre exprimarea continutului eclesial al Biserici locale, a adundni liturgice Comunitatea avea constiinta faptului cB ceea ce ea experimenteaza in adunarea liturgicé coincide in esentS, dacé nu si in forme, cu experienta Bisericilor lui Hristos de pretutindeni. Articolul incearcé si descifreze trasaturile de baz ale experientel eclesiale prin intermediul a patra atribute tuna. De la inceput, apostolii si teologit de dupa ei vorbeau altemativ despre o Bisericd si multe Biserict Sub aspectul realitétit concrete, este vorba de multe Biserici, comunititi crestine, fiecare experimenténd intr-o manierd diferitd misterul apartenentei Ja marea familie crestind. Complex, intelegerea era insi cd — prin continut ~ exist o singurd BisericS, o singurd experienté a poporulu lui Dumnezeu, aga cum e recumatd in 1 Petru 2:9-10 sau in 2 Petru 1-2-4 ete. Altfel spus, desi geografic, istoric, etnic si cultural existé o multitudine de Biserici, in esenti este vorba de 0 singurd Bisenic& a lui Firistos, mai precis o singurd experienté comunitard cu Tatal, prin Hristos, in Dubul Sfint (cf 2 Corinteni 13:13), in limitele aceleiasi traditii eclesiale (cf 2 Tesaloniceni 2:15), sit. Tr&situra fundamentald a acestei comunitati sia experientei sale este sfintenia, Desi manualele modeme cautd si vorbeascd despre 0 sfintenie obiectiva (“fiinta Bisericit este sffinta”, spre exemplu pentru ci Biserica se aflé in “posesia” sfintelor taine), perspectiva de altfel deloc de - Partea a cincea - Preot dr. Doru Costache neghijat, termenul - de origine ‘iblicd — se referd totus la un alt aspect. in Scriptura i in liturghie, sfintenia este 0 calitate diving comunicatd, impartisité comunitai. Sfintenia este in egal masuré un dar sio chemare, un dar dumnezeiesc si 0 provocare adresata comunitati (1 Corinteni 1-2), S-ar spune o& Biserica este contextul sféint in care se desfisoard o dinamicé a sfinteniei ‘Acest dinamism implicé o tot mai intensé si stabild participare a ‘membrilor comunitati la viata divin’. Aici nu mai este vorba doar de moral, indispensabild la réndul siu, ci despre evenimentul participant la viata lui Dumnezeu (cf 1 Ioan 1:1-4) Rezultatul acestei articipani este manifestarea unet viefuin de tip divinouman, ca extensie a vietii lui Hristos insusi (cf Efeseni 4:10-16) catolicé [traducerea populars: sobomiceasca]. Mai intai, o precizare de ordin istoric. Crezul roménese utilizeazd in acest punct slavonescul “sobomiceasca” din ratiuni apologetice mai mult sau mai putin legitime. Sigur cf, confiuntatd cu ‘propaganda tniatisté in Transilvania si Banat mai ales, Biserica ortodoxi a trebuit si elibereze propria sa identitate de orice conotatie romano- catolicl. Asa se face c&a fost ‘promovat cu insistentd termenul mai- sus amintit, El insé nu exprimd nici pe departe sensul termenulut original, athoitie, prezent de la bun inceput in Crezul formulat la Constantinopol (folosit ca atare pani astiai de Biserica Ortodoxi Greacd, atat in original, cét si in traducerile ‘modeme), termen care nu are nici 0 relatie cu romano-catolicitatea. Atat termenul sobomicitate cat si ideea romano-catolicittit se referd la aspecte lipsite de semnificatie pentru sensul oniginal, eclesial al atributului hratholtite (catolica). La ongine, cuvantul catoltc desemna conformitatea unei pe dintr-un intreg cu intregul din care face parte. Exact cu acest sensa intrat apoi in vocabularal Biseriai, pentrua desemna conformitatea unei Biserici locale, adunarea liturgicd, cu tot ceea ce reprezinta Biserica lui Hristos. Asadar, atributul catolicdt dezwaluie plenitudinea eclesiald a comunitétit adunata in liturghie, exprimgnd implicit unitatea infrastructuralé a tuturor Bisericilor, si mare legiturd imediat& cu ideea ‘unititit suprastructurale a acestora (cain ideea sobomicitatii). $i mai putin are legSturd cu ideea romano- catolicitii, care atribuie exclusiv episcopului Romei plenitudinea eclesialititi, interpretand in cheie imperiald raporturile dintre Bisericile locale apostolica. Atributul “apostolic” indicd in primul rand originea istoric& a Bisericii in veacul in care au activat apostolii Mantuitorului; in al doilea rand fidelitatea credintet si a Vielii eclesiale fat& de critenile predate de primi ucenici ai Domnului; in al treilea rand identitatea experientei eclesiale contemporane cu experienta primelor generatii crestine. in primul sens, {intelegem continuitatea neintrerupté a existentei Biseriai din veacul apostolic si pénd astizi, continuitate exprimatd mai ales prin succesiunea episcopatului/hirotoniei. In cel de-al doilea, este vorba despre conservarea spiritului apostolic al traditiei, ca sistem de referintS in intentorul GAnuia se valideazd toate aspectele doctrine: si practicit Biserici. In al treilea, este vorba despre experienta liturgicd si activitatea misionara si filantropicé a Bisericii, in care recunoastem triséturile poporului tui Dumnezeu aga cum sunt descrise in Nou! Testament Metrturisesc wn bote:, spre tertarea plicateior Articolul se opreste asupra identitatit crestine. Asa cum Biserica este unicd, poarta de intrare in poporul lui Dumnezeu este unicé: botezul. Ceea ce defineste par 5 ta paobial anu februare 2008 |pag.5 Creuuh.. pag 4 apartenenta noastré la poporul lui Dumnezeu e starea de renastere duhovniceasc, initiata prin botez, mirungere si imp&rtégire, sustinutd apoi prin celelalte sfinte taine ale Bisenii (mértunisirea, cununia, preotia si mastul) si efortul personal, in cadrul comunitait eclesiale Botezul repreainté concentrat sila nivel personal tot ceea ce este viata eclesialé separarea de domnia intunericului si participarea la domnia lumii, lepddarea de pacat si urmarea c&ii virtuti, iesirea din egoism si deschiderea spre comuniune, inceputul sfintini' omului. Astept invierea mortilor si viata veacuint ce va fi {traducerea popularg: ce va sé fie]. Amin Contrar celor mai multe filosofii religioase, preocupate cu eliberarea sufletului din relatia cu trupul st materia, crestinistmul mrtuniseste — {intemeindu-se pe faptul inviert tut Hristos— cd trupul uman este la fel de important ca si sufletul. Omul intreg, suflet si trup, este creat de Dumnezeu i purtétor al unei amprente divine (“dupa chipul lui Dumnezeu”), In aceste conditii, mérturisim c& omul intreg, suflet si ‘rup, este chemat s& participe pentru totdeauna la viata dumnezeiascd. Or, pentru a intémpina vegnicia, ‘rupul uman trebuie pe de o parte si revind la vial, iar pe de alta si fie restructurat ori transfigurat, indltat Ja nivelul unei forme supenioare de organizare, spiritualizat. Ambele aspecte sunt posibile prin puterea tui Dumnezeu gi cerute de chiar planul dumnezeiesc privind etemizarea creatiei (Rm 8:19-23). Chiar dacd toi vor invia, nu toti vor experimenta la fel vepnicia Credinfa noastré in viata viitoare nu iignord faptul of toti vom fi judecatt pentru maniera in care am tréit viata de acum. Rezumat al credintei noastre, Crecul riméne semnificativ pentru toate generatiile crestine, cerdnd totodatd succesive reinterpretéri, menite 38 facd mesajul séu relevant pentru experienta cresting din orice timp si loc 1 ianuarie 2006 Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului Duminica dinaintea Botezului Domaului 2 Timotei 4, 5-8, Maru 1,1-8 Coloseni 2, Alina Vittoria Paraschiv Traiectoria ontologica spre cele aie Tatiiiut (Luca 2, 49) presupune dezbracarea de trupul in care doar camea “vorbeste”, renuntarea la slava despre care credem cA ne defineste — numele nostra cel bun in ume, pocdinta/metanoia, Dar cum s& sufle asupra noastré adierea schimbarii, c&t& vreme nu vedemn decdt cu trupul si, safocdnd vocatia noastré de fiinte spirituale, ma putem nici mécar sesiza adancul propriel noastre morti sufletesti? Prin Intruparea, Moartea si invierea Sa, Hristos ne-a deschis, posibilitatea unei vieti indumnezeite in trup. Cand om intreg—trup si suflet — mérturiseste prin stilul sau de vials credinta in ucrarea Lut Durnnezen (Coloseni 2, 12), se face partas acestei lucrin, devine viu. Aceasta au reugit sfinti, cu toti, oameni ca si noi, dar cu toti, deopotriva, deosebiti, pentru of s-au angajat cu fiecare suflare si pand la ultima in iupta cea buon (2 Timotet 4D) Sfaturile Apostolului Pavel oftre ucenicul su Timotei sunt relevante pentru acest stil de viati-luptd, si cred c pot fi “actualizate” “personalizat", dupa miisura fleck ‘ia, sub indrumarea périntelui du- Arca lui Noe (comunicati de Dna, Prof. Melania Oprea, Bucuresti) Tot ce trebuie s& stiu despre viat’, am invéfat dela... arca lui Noe 1. Ai gnja sé nu pierai barca 2. Amunteste-ti ca toti suntem in aceeasi barcd 3, Planificd pentru viitor. Nu plouase deloc cand Noe si-a construit arca. 4 Pastreazi-te in forma bund. Cand ai si fii de 600 de ani, cineva s-ar putea si-ti ceara s& faci ceva cu adevérat maret 5. Nuasculta de critic; du pan la 2; Luca 2, 20-21, 42-52 hovnic Fit trecc in toate (2 Timatei 4,5): deprinde-te s8-ti construiesti o constiinté hristicd, discemamantul, starea sufleteasci de intelepciune, care poate deosebi Adevirul de desarta inseldciune din predania omeneascé (Coloseni 2, 8) ‘Surat real (2 Timotei 4,5) primestele pe toate ca pe tnele ‘bune, primeste-te cu multumire, in planul relatitlor cu sementi: ubeste- fivrajmagi. Fa lucru de evanghelist. siujba ta fi-o deplin' (2 Timotei 4,5) Intrupand un nou mod de viet’ in Hristos, fiecare crestin dupa darul séu implineste iucru de evanghelist, ‘amuntind lumii nasterea sa ca fiu al imparatiel, anunfS moartea omulut lipsit de credint§ si invierea unuia nou, care la sfarsit va primi crotina dreptaitt (2 Timotei 4,8), C&utand s& triiascd simultan in ‘trupul séu neputincios acestea trei dreapta cugetare, smerenia, deplindtatea slujinii, omul vechi taie x voinfa sa in intunericul gotulut séu interior brese, prin care lumina Botezului poate patrunde vindecdtor, fesand nova fiinté in Hristos capat treaba care trebuie terminatd 6. Construieste-ti viitorul pe teren inalt 7. Pentru siguranii, cilétoreste in perechi. 8. Viteza nu e intotdeauna un avantaj. $i melcii erau in area, impreund cu leoparai 9. Cand esti stresat, lasé-te putin in voia valurilor. 10. Nu ita, arca lui Noea fost construité de amatori, Titanicul de profesionisti. 11. Nu conteaza cit este de mare furtuna; cénd esti cu Dumnezeu, intotdeauna te asteapté un curcubeu la sfirsit! ata parbilélanuarie februari 2008 |